D 4 Dreptul International Privat Vasile Cosmin Pdf [610467]

1 VASILE COSMIN

DRET INTERNAȚIONAL PRIVAT
-Manual de studiu individual –

2

3 VASILE COSMIN

DREPT INTERNAȚIONAL
PRIVAT
-Manual de studiu individual –

4

Copyright © 2012, Editura Pro Universitaria

Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin
Editurii Pro Universitaria

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată făr ă acordul scris al Editurii Pro
Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

5

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………… …………………………………………… ……… 6

Unitatea de învățare 1
Introducere în domeniul dreptului internațional pri vat

1.. Conținutul unității de învățare 10
1.1. Noțiunea de extraneitate și particularitățile raportului juridic 11
1.2. Izvoarele dreptului internațional privat 13
1.3. Îndrumăor pentru autoverificare 15

Unitatea de învățare 2
Normele conflictuale

2. Conținutul unității de învățare 17
2.1. Caracteristicile normelor conflictuale și pu nctele de legătură 17
2.2. Normele conflictuale privind persoanele fizi ce 19
2.3. Normele conflictuale privind actele juridice
2.4. Normele conflictuale în materia dreptului fa miliei
2.5. Îndrumător pentru autoverificare
20

Unitatea de învățare 3
Calificarea și retrimiterea

3. Conținutul unității de învățare 31
3.1. Calificarea 35
3.2. Retrimiterea 37
3.3. Îndrumător pentru autoverificare 37

Unitatea de învățare 4
Aplicarea legilor străine 39

6

4. Conținutul unității de învățare
4.1. Noțiunea legii străine și temeiul aplicării le gii străine 40
4.2. Cazurile de înlăturare de la aplicare a legilo r străine 40
4.3. Îndrumător pentru autoevaluare 41

Unitatea de învățare 5
Frauda și conflictul de legi

5. Conținutul unității de învățare 42
5.1. Fraudarea legii 42
5.2. Conflictul de legi 44
5.3. Îndrumător pentru autoevaluare 46

Unitatea de învățare 6
Conflicte de jurisdicție în dreptul internați onal privat

6. Conținutul unității de învățare 47
6.1. Competența în dreptul internaționa l privat 47
6.2. Efectele hotărârilor judecătorești străine 48
6.3. Arbitrajul
6.4. Îndrumător pentru autoevaluare 50
51

7
INTRODUCERE

OBIECTIVE

Cursul Drept internațional privat are drept principal obiectiv familiarizarea studen ților cu
noțiunile specifice domeniului, temele abordate și materialele utilizate contribuind la
înțelegerea și interpretarea conținutului cursului în raport cu situațiile concrete.

Competențe conferite:

Cunoaștere și înțelegere (cunoașterea și utilizarea adecvată a noțiunilor sp ecifice
disciplinei)

4cunoasterea noțiunilor specifice dreptului internaț ional privat;
.înțelegerea și utilizarea adecvată a noțiunilor sp ecifice
.cunoasterea mecanismului de aplicare a normelor dr eptului internațional privat;

Explicare și interpretare (explicarea și interpretarea unor idei, proiecte, p rocese,
precum și a conținuturilor teoretice și practice al e disciplinei)
4 explicarea si interpretarea conținuturilor teoreti ce si practice ale dreptului internațional
privat
4 interpretarea normelor în raport cu situațiile conc rete

Instrumental4aplicative (proiectarea, conducerea și evaluarea activităților practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici și instr umente de investigare și de aplicare)
4 utilizarea adecvată a noțiunilor specifice dreptulu i internațional privat
4implicare în identificarea și propunerea soluțiilor optime, legale pentru soluționarea unor
situații litigioase care implică aspecte specifice domeniului dreptului internațional privat

Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive și responsabi le față de domeniul

8 domeniul științific / cultivarea unui mediu științi fic centrat pe valori și relații democratice
/ promovarea unui sistem de valori culturale, moral e și civice / valorificarea optimă și
creativă a propriului potențial în activitățile ști ințifice / implicarea în dezvoltarea
instituțională și în promovarea inovațiilor științi fice / angajarea în relații de parteneriat cu
alte persoane / instituții cu responsabilități simi lare / participarea la propria dezvoltare
profesională)
. dezvoltarea unor atitudini pozitive și responsabi le față de domeniul de studiu
0 dezvoltarea gândirii juridice
. promovarea unui sistem de valori culturale, moral e și civice

STRUCTURA CURSULUI

Unitatea de învățare 1: Introducere în domeniul int ernațional privat
Unitatea de învățare 2: Normele conflictuale
Unitatea de învățare 3: Calificarea și retrimiterea
Unitatea de învățare 4: Aplicarea legilor străine
Unitatea de învățare 5: Frauda și conflictul de leg i
Unitatea de învățare 6: Conflicte de jurisdicție în dreptul internațional privat

METODA DE EVALUARE

Examenul finală se susține sub formă scrisă, pe baz ă de subiecte tip sinteză.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

9
1.Dragoș.Alexandru Sitaru, Drept Internațional Privat – tratat, Editura Lumina Lex,
București, 2001
2.Dispozițiile noului Cod Civil: art. 2557 și art. 2663
3.Regulamentul (CE) Nr. 593/2008 al Parlamentului E uropean și al Consiliului din
17.06.2008 privind legea aplicabilă obligațiilor co ntractuale
4.Regulamentul (CE) Nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din
11.07.2007 privind legea aplicabilă obligațiilor ne contractuale.
5.Regulamentul (CE) Nr. 2201/2003 al Consiliului di n 27.11.2003 privind competența,
recunoașterea și executarea hotărârilor judecătoreș ti în materie matrimonială și în materia
răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentulu i (CE) nr. 1347/2000.
6.Regulamentul (CE) Nr. 44/2001 al Consiliului din 22.12.2000 privind competența
judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

Unitatea de învăre 1

10 Introducere în domeniul dreptului internațional pri vat

Introducere

Cunoașterea apariției și dezvoltării normelor de dr ept
internațional privat prezintă o importanță deosebit ă în
contextul amplificării și diversificării relațiilor internaționale,
a raporturilor juridice tot mai frecvente între pe rsone fizice,
persoane juridice sau între persoane fizice și pers oane
juridice.

Obiectivele și competențele unității de învățare

. definirea conceptelor specifice
. cunoașterea factorilor care au contribuit la apariț ia
acestui domeniu
. familiarizarea cu caracteristicile domeniului

11
Capitolul 1
Noțiunea de extraneitate și particularitățile
raportului juridic

Noțiunea de extraneitate

Noțiunea de extraneitate constituie elementul esențial în
deosebirea raporturilor juridice de drept internați onal privat
de alte raporturi juridice. Această noțiune defineș te acea acea
componentă a raportului juridic care se află în str ăinătate
sau sub incidența unei legi străine 1. Așadar, întotdeauna
facem referire la elementul străin doar prin raportare la legea
română sau la statul român.

Putem clasifica elementele de extraneitate în funcț ie de
următoarele criterii:

1. În funcție de subiectele raportului:
. pentru persoanele fizice: cetățenia, domiciliul sau
reședința etc.
. pentru persoane juridice: sediul, naționalitatea și fondul
de comerț
2. În funcție de obiectul derivat al obiectului juridi c (bun
mobil/imobil)
3. În funcție de conținutul raportului juridic:
. la actele juridice pot fi elemente obiective: locul
încheierii actului sau al executării
. sau element subiectiv: voința părților de pozițion a
raportul juridic sub incidența legii străine.
. la faptele juridice (delicte) ne referim la locul s ăvârșirii

1 Dragoș Alexandru Sitaru, Drept Internațional Privat-tratat, Ed. Lumina Lex, București, 2001, p.15

12 delictului sau al producerii prejudiciului
Caracterele raportului juridic cu element de extran eitate

Acest tip de raport poate fi reglementat cu ajutoru l normelor
conflictuale, cât și a celor de aplicare imediată.

Introducere în drept internațional privat

Pentru a înțelege caracteristicile acestui domeniu, se impun
următoarele explicații:
Conflictul de legi – există conflict de legi în mom entul în care
unui raport juridic cu element de extraneitate îi sunt
susceptibile de a se aplica două sau mai multe legi
aparținând unor sisteme diferite 2.

Conflictul de jurisdicții – dreptul internațional p rivat, fiind
prin excelență un drept conflictual, ridică și prob leme de
ordin procesual. Conflictul de jurisdicție face ref erire la
noțiunea de competență jurisdicțională, procedura a plicabilă
unui raport juridic cu element de extraneitate, dar și la
efectele hotărârilor judecătorești emise de instanț e
internaționale.

Particularitățile raportului juridic de drept inter național
privat

1. Raportul juridic de drept internațional privat se
stabilește între persoane fizice, juridice sau pers oane
fizice și juridice. Referitor la persoanele juridic e,

2 Ion Filipescu, Andrei Filipescu Tratat de drept internațional privat , ed. Universul Juridic, București, 2007, p.
32

13 statul poate fi parte în raportul juridic cu elemen t de
extraneitate. Facem deosebire între poziția statulu i
într.un raport de drept internațional public față d e cel
internațional privat.
2. Elementul de extraneitate
3. Raportul juridic cu element de extraneitate poate f i un
raport civil, comercial, de muncă, de procedură civ ila
etc.

Noțiunea de drept internațional privat – dreptul in ternațional
privat reglementează raporturile juridice conflictu ale, cu
element de extraneitate.

Capitolul 2
Izvoarele dreptului internațional privat

Izvoarele dreptului internațional privat se clasifi că în izvoare
interne și izvoare internaționale

Izvoarele interne ale dreptului internațional priva t pot fi
clasificate, la rândul lor, după conținut, în izvoa re specifice și
izvoare nespecifice ale dreptului internațional pri vat

• Izvoare specifice reprezintă acele acte normative c are
reglementează raporturi juridice cu element de
extraneitate

3 Dragoș Alexandru Sitaru, Drept Internațional Privat-tratat, Ed. Lumina Lex, București, 2001, p.67

14 Acte juridice interne
– legea 105/01.10.1992;
. Codul de Procedură Civilă privind arbitrajul
internațional;
. Codul de Procedură Penală

• Izvoarele nespecifice reprezintă actele normative c are
privesc alte ramuri de drept, dar care conțin și no rme
de drept internațional privat.

Izvorele internaționale ale dreptului internațional privat –
pentru statul român au această valoare fie convenți a fie
tratatul fie acordul la care acesta participă.
Izvoarele internaționale pot servi la rezolvarea un or probleme
conflictuale atunci când nu există norme în izvorul intern.

În caz de concurs în aplicare între izvorele intern e și cele
internaționale ale dreptului internațional privat, prevalează
izvoarele internaționale. Această idee se desprinde cu
claritate din prevederile art. 10 din Legea 105/199 2, conform
cărora dispozițiile acestei legi sunt aplicabile în măsura în
care convențiile internaționale la care România est e parte nu
stabilesc altă reglementare 3.

Apariția dreptului internațional privat

Dintre factorii care au contribuit la apariția și d ezvoltarea
normelor dreptului internațional privat amintim:
. Schimb intens de mărfuri între locuitorii unor țări sau

15 provincii diferite; deplasarea oamenilor dintr.o pa rte
în alta
. Un drept civil diferit, prin conținutul său, de la o
provincie la alta sau de la o țară la alta între ca re
existau relații economice
. Posibilitatea de a recunoaște străinului unele drep turi
dobândite potrivit legii sale personale și, deci,
posibilitatea de a se recunoaște efectele unor legi
străine

Îndrumător pentru autoverificare

1. Sinteza
. Conceptul de extraneitate constituie elementul esențial în deosebirea raport urilor
juridice de drept internațional privat de alte rapo rturi juridice
. Conflictul de jurisdicție face referire la noțiunea de competență jurisdicțională,
procedura aplicabilă unui raport juridic cu element de extraneitate, dar și la efectele
hotărârilor judecătorești emise de instanțe interna ționale.
. Izvoarele dreptului internațional privat se clasifi că în izvoare interne și izvoare
internaționale

2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld Extraneitate
/checkbld Raport juridic
/checkbld Drept internațional privat
/checkbld Conflictul de legi
/checkbld Conflictul de jurisdicții

16 3. Întrebări și teme de dezbatere

a. Izvoarele dreptului internațional privat
b. Noțiunea de extraneitate și criteriile de clasifica re
c. Factorii care au contribuit la apariția dreptului i nternațional privat

17

Unitatea de învăre 2
Normele conflictuale

Introducere

Cunoașterea noțiunii și trăsăturilor normelor confl ictuale, a
caracterului și rolului lor în soluționarea conflic telor de legi

Obiectivele și competențele unității de învățare

. definirea conceptului de normă conflictuală
. familiarizarea cu caracteristicile și structura nor melor
conflictuale
. definirea conceptului de punct de legătură

Capitolul 1
Caracteristicile normelor conflictuale și punctele de
legătură

Normele conflictuale indică legea competentă care s e aplică
raportului juridic cu element de extraneitate. Norm ele
conflictuale au un caracter prealabil și soluționea ză
conflictele de legi.

Comparație între normele conflictuale și normele ma teriale

18 . normele conflictuale sunt norme de trimitere, spre
deosebire de normele materiale care oferă soulția p e
fond.
. norma conflictuală are o aplicare prealabilă, spre
deosebire de normele materiale.
. norma conflictuală influențează norma materială
aplicabilă în sensul că norma conflictuală face
trimiterea la un anumit sistem de drept, în timp ce
norma materială va fi aplicată imediat raportului
juridic cu element de extraneitate.

Structura normelor conflictuale

Normele conflictuale au în componență următoarele
elemente:
. conținut: raporturile juridice la care se referă (e xemplu
raporturile privind forma încheierii căsătoriei).
Conținutul normei conflictuale poate fi asimilat
ipotezei normei conflictuale
. legătură: trimite la sistemul de drept care va regl ementa
raportul juridic care intră în componența normei
conflictuale. Legătura normei conflictuale poate fi
asimilată dispoziției normei conflictuale.

Punct de legătură

Legea competentă a se aplica se determină pe baza l egăturii,
și anume sistemul de drept aplicabil.
Legătura dintre un raport juridic și un sistem de d rept
constituie un punct de legătură.
Dintre punctele de legătură reținem următoarele:

19 . cetățenia – punct de legătură pentru o serie de rap orturi
juridice precum: starea civilă, capacitatea și rela țiile
de familie ale persoanelor fizice; moștenirea mobil iară
și jurisdicția competentă
. teritoriul (domiciliul sau reședința)
. pavilionul unei nave sau aeronave (în relațiile de comerț
exterior)
. punctele de legătură pot să difere în raport cu alt e
elemente precum: voința părților sau alte împrejură ri
pentru legea contractului, ultimul domiciliu al soț ului

Capitolul 2
Normele conflictuale privind persoanele fizice

Starea și capacitatea persoanei fizice, statutul pe rsoanei fizice,
sunt guvernate de legea sa națională, cu excepția s ituației în
care, prin dispoziții speciale, se prevede altfel. Potrivit art. 11
din legea 105/1992, aplicarea legii naționale const ituie regula
în materie, de la care, prin dispoziții speciale, s e pot stabili
excepții.
Legea națională a cetățeanului român care, potrivit legii
străine, este considerat că are altă cetățenie, est e legea
română. Legea română se aplică pentru cetățenii rom âni,
inclusiv cei care au dobândit și altă cetățenie, at ât timp cât nu
au pierdut cetățeni română, în conformitate cu drep tul român.
În cazul în care un străin are mai multe cetățenii, legea lui
națională este legea statului unde își are domicili ul sau, în
lipsă, reședința.
Normele conflictuale privind statutul persoanei fiz ice au un
caracter imperativ, în sensul că părțile nu pot der oga de la ele,
prin manifestarea propriei voințe.

20

Domeniul de aplicare a legii statutului persoanei f izice, în
dreptul civil:

Starea civilă – totalitatea elementelor personale, care reies
din acte și fape de stare civilă, care conduc la id entificarea
persoanei în familie și societate.
Sunt supuse normei conflictuale privind statutul pe rsonal
următorele calități care intră în conținutul stării civile:
. Cu privire la filiație
. Cu privire la căsătorie
. Cu privire la adopție
. Cu privire la rudenie
. Cu privire la afinitate

Întocmirea actelor și faptelor de stare civilă este guvernată de
legea locului încheierii actului sau de legea autor ității care
efectuează înregistrarea.

Normele conflictuale privind numele și domiciliul
persoanei fizice

Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 105/1992 numele persoanei
fizice este cârmuit de legea sa națională. În cazul în care
persoana nu are nici o cetățenie, se aplică legea d omiciliului,
sau în lipsă, legea reședinței. În domeniul legii p ersonale se
include numele în sens larg, adică atât numele de f amilie cât
și prenumele. Schimbarea pe cale administrativă nu melui
persoanelor fără cetățenie domiciliate în România e ste supusă
legii române, ca legea domiciliului.

21 Pseudonimul este supus legii naționale a persoanei în cauză.
Dreptul român nu conține dispoziții conflictuale pr ivind
domiciliul persoanei fizice, acesta fiind tratat nu mai ca un
punct de legătură în cazul normei conflictuale legi i
domiciliului, în materia stării civile, capacității și relațiilor de
familie ale persoanei fizice, condițiilor de fond a le actului
juridic, în anumite cazuri, sau ca element care atr age
competența instanțelor române, în condițiile legii.
Stabilirea domiciliului de drept comun al străinulu i în
România este supusă legii materiale române.
Domiciliul legal al persoanei fizice, fiind o măsur ă de
ocrotire, este supusă legii naționale a ocrotitului .
Domiciliul ales, fiind stabilit printr.un act jurid ic, este supus
legii actului respectiv.
Reședința persoanei fizice străine în țară este sup usă regulilor
aplicabile pentru domiciliul de drept comun.

Capitolul 3
Normele conflictulale privind actele juridice

Există mai multe forme ale actelor juridice:
1. Forma exterioară a actului juridic – formă de
exteriorizare, de manifestare a voinței celor ce
săvârșesc actul juridic. Condițiile de fond ale act ului
juridic sunt voința părților. Condițiile de fond pr ivesc
conținutul actului juridic, iar condițiile de formă se
referă la form pe care o îmbracă acest conținut.
Distingem, așadar, între voința sau consimțământul
părților și modalitățile de exprimare, exteriorizar e ale
consimțământului. Voința părților produce efecte

22 juridice doar dacă este exprimată în formele prevăz ute
de lege.
2. Forma de publicitate – este prevăzută de lege în
interesul terților.
3. Forma de abilitare – prevzăută de lege pentru valid itatea
actului juridic încheiat în numele unei persoane li psite
de capacitate de exercițiu sau încheiat de o persoa nă
cu capacitate de exercițiu restrânsă
4. Forma de procedură – aceea care interesează
desfășurarea procesului civil, ca de exemplu: forma în
care se face mărturisirea, forma în care se face
vânzarea judiciară.

Forma exterioară a actului juridic este guvernată de legea
locului unde se încheie actul (conform regula locus regit
actum). Această regulă nu se aplică în cazul formelor de
publicitate, formelor de abilitare și formelor de p rocedruă, în
cazul cărora se aplică altă reglementare decât cea locului
încheierii.

Forma de publicitate – în această materie este comp etentă
legea locului unde se face publicitatea, deoarece d oar în acest
fel se asigură cel mai bine interesele terților. În acest sens,
publicitatea privind drepturile imobiliare se face la locul
situației bunului iar în ce privește navele și aero navele, la
locul unde sunt înmatriculate.

Forma de abilitare – formă suspusă legii personale a celui în
cauză. Realizarea practică a formelor de abilitare se face în
condițiile de procedură prevăzute de legea forului.

Forma de procedură – interesează desfășurarea proce sului

23 civil.

Norma conflictuală privind faptele jurdice

Faptul juridic – în sens restrâns, desemnează eveni mente
materiale, care se produc independent de voința omu lui, dar
care produc efecte juridice (nașterea sau decesul p ersoanei
juridice), faptele naturale care constituie forță m ajoră, precum
și faptele voluntare ale persoanelor fizice și juri dice, săvârșite
fără intenția de a produce efecte juridice, dar car e, potrivit
legii, generează asemenea efecte.
.în sens larg, faptul juridic desemnează atât faptu l juridic în
sens restrâns cât și actul juridic.

Faptul juridic, în sens restrâns, se opune faptului juridic, în
sens larg și actului juridic.

Norme conflictuale privind fapte juridice licite – îmbogățirea
fără justă cauză

Îmbogățirea fără cauză este supusă, în materia dreptului
internațional privat, legii statului unde s.a produ s
îmbogățirea, indiferent dacă îmbogățirea s.a produs în
patrimoniul unei persone fizice sau juridice.
Locul îmbogățirii este locul unde se află domiciliu l
(reședința) persoanei fizice sau sediul persoanei j uridice care
a beneficiat de sporirea patrimonială.
Legea locului unde s.a produs sporirea patrimonială este
aplicabilă atât în cazul în care acest loc se află în același stat
cu locul unde a avut loc sărăcirea corelativă a pat rimoniului
altei persoane, cât și atunci când cele două locuri se află în

24 state diferite.

Norme conflictuale privind fapte juridice licite – plata
nedatorată

Legea 105/1992 nu reglementează soluția conflictual ă
aplicabilă plății nedatorate, poate din cauza asemă nărilor de
fond existente între aceasta și îmbogățirea fără ju stă cauză,
care conduce la o soluție asemăntoare și pe planul dreptului
internațional privat.
Din aplicarea prin analogie a art. 104, rezultă că legea care
guvernează plata nedatorată este cea a statului und e această
plată s.a efectuat.
Norme conflictuale privind fapte juridice licite – gestiunea de
afaceri

Potrivit rt. 106, gestiunea de afaceri este supusă legii locului
unde persoana care îndeplinește acte curente de ges tiune
exercită această activitate. Așadar, este aplicabil ă legea
locului unde gerantul efectuează acțiunea licită ca re face
obiectul gestiunii. Legea locului este aplicabilă i ndiferent
dacă acest loc coincide sau nu cu locul unde se afl ă domiciliul
(reședința) sau sediul gerantului ori geratului.
Capacitatea părților nu este supusă legii gestiunii , ci legii lor
personale.

Norme conflictuale privind faptele juridice ilicite – fapta
ilicită și prejudiciul se produc în același stat.

25 Potrivit art. 107, corelat cu art 108 din legea 105 /1992, când
fapta ilicită și prejudiciul se localizează pe teri toriul celuiași
stat, regimul juridic al delictului civil este supu s legii statului
respectiv, adică legii locului săvârșirii delictulu i. Elementul
de extraneitate trebuie să fe, în acest caz, altul decât locul
săvârșirii delictului sau al producerii prejudiciul ui, și anume
este, de regulă, cetățenia, domiciliul sau reședinț a străină a
făptuitorului și/sau victimei.

Norme conflictuale privind faptele juridice ilicite – fapta
ilicită și prejudiciul se produc în state diferite

Regimul juridic al delictului civil este împărțit î ntre legea
locului săvârșirii delictului, care va determina da că faptul are
caracter ilicit și capacitatea delictuală a făptuit orului, și legea
locului producerii prejudiciului în competența căre ia cad
celelalte aspecte privind răspunderea delictuală.
Potrivit art. 110 regulile de securitate și de comportament din
statul unde a avut loc actul ilicit trebuie să fie respectate în
toate cazurile. Acest articol conferă regulilor caracter de
norme de aplicație imediată.

Legea aplicabilă unor contracte

Contractul de vânzare – în cazul vânzării mobiliare , dacă
părțile nu au convenit asupra legii aplicabile, ace asta este
supusă legii statului în care vânzătorul are, la da ta încheierii
contractului, după caz, domiciliul, reședința, fond ul de comerț
sau sediul social.
. contractul de vânzare.cumpărare comercială este sup us

26 legii statului în care care cumpărătorul are fondul de
comerț sau sediul social.
. Vânzarea prin licitație, burse sau târguri este sup usă
legii statului unde are loc încheierea pe această c ale a
contractului, cu excepția cazului în care legea sta tului
respectiv admite ca părțile să aleagă prin acord le gea
aplicabilă și ele au procedat explicit la o asemene a
alegere.

Contractul de intermediere – raporturi dintre repre zentant și
mandatar sau comisionar
Se aplică legea aleasă de părți, iar în lipsa acest eia, se aplică
legea statului în care intermediatorul exercită împ uternicirea.
Dacă intermediatorul exercită, cu titlu profesional , funcția de
intermediar sau agent, se aplică legea sediului său profesional.
. Raporturile dintre reprezentant și terț sunt supuse legii
convenite explicit de părți, iar în lipsa legii ale se, se
aplică legea statului unde se află sediul profesion al al
intermediarului. Dacă nu există un asemenea sediu, se
aplică legea statului unde a acționat intermediarul , în
cazul în care pe teritoriul său se află: sediul, do miciliul
sau reședința persoanei reprezentate; sediul, domic iliul
sau reședința terțului; sediul bursei, târgului sau
locului unde s.a organizat o licitație la care a
participat intermediarul spre a îndeplini
împuternicirea.

Contractul de muncă – legea aleasă de părți guverne ază
contractul de muncă numai în măsura în care nu aduc e
restrângeri ocrotirii pe care o asigură salariatulu i dispozițiile
imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri. În
lipsa legii convenite de părți, contractul de muncă este supus

27 legii statului pe al cărui teritoriu salariatul își îndeplinește în
mod obișnuit munca; legii statului unde se află sed iul
întreprinderii care a angajat salariatul, dacă aces ta își
îndeplinește munca, prin natura funcției sale, în m ai multe
state; în cazul în care există legături mai puterni ce ale
contractului de muncă cu un alt stat, devine aplica bilă legea
acestuia.

Capitolul 4

Normele conflictuale în materia dreptului familiei și
normele conflictuale în materia succesiunii

Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din r udenia
firească și din adopție. Raporturile de familie pre zintă aspecte
nepatrimoniale, personale – care sunt precumpănitoa re . și
aspecte patrimoniale.
Legea 105/1992 privind raporturile de drept interna țional
privat înțelege prin statutul persoanei fizice star ea, capacitatea
și relațiile de familie ale acesteia. Statutul pers onal este supus
legii naționale a persoanei fizice, doar dacă, prin dispoziții
speciale, nu se prevede altfel. Legea națională est e legea
statului a cărei cetățenie o are persoana respectiv ă.

Încheierea și efectele căsătoriei

Cerințe legale în vederea încheierii căsătoriei:
. Existența condițiilor de fond
. Lipsa impedimentelor la căsătorie (impedimentele su nt
condiții de fond negative)
. Îndeplinirea condițiilor de formă

28

Condiții de fond ale căsătoriei: căsătoria aparține statutului
personal, în consecință, condițiile de fond ale căs ătoriei sunt
supuse legii naționale a fiecăruia dintre viitorii soți. În cazul
în care legea determinată în acest fel prevede un i mpediment
la căsătorie care, potrivit statului român, este in compatibil cu
libertatea de a încheia căsătoria, acel impediment va fi
înlăturat ca inaplicabil dacă unul din viitorii soț i este cetățean
român și căsătoria se încheie pe teritoriul român.
Condițiile de fond cerute pentru încheierea căsător iei sunt
determinte de legea națională a fiecăruia dintre vi itorii soți.
Pentru valabilitatea încheierii căsătoriei trebuie să fie
îndeplinite în mod cumulativ condițiile de fond pre văzute de
legile naționale ale ambilor soți.

Impedimentele la căsătorie, fiind condiții de fond negative,
sunt supuse aceleiași condiții a cumulului de legi naționale ale
viitorilor soți.

Condițiile de formă ale căsătoriei
Legea aplicabilă – forma încheierii căsătoriei este supusă legii
statului pe teritoriul căruia se celebrează. Cum te xtul legii
prevede posibilitatea unui cetățean român în străin ătate de a
se căsători numai în fața autorității de stat sau a agentului
diplomatic ori consular, rezultă că o căsătorie înc heiată în fața
unui organ local confesional (religios) nu va fi re cunoscut ca
valabilă în țară.
În domeniul legii aplicabile condițiilor de formă a le căsătoriei
intră formalitățile premergătoare căsătoriei și pro cedura
încheierii căsătoriei. Proba căsătoriei este supusă tot legii

29 locului încheierii căsătoriei, prin aplicarea dispo zițiilor art
161 alin. 1 din Legea 105/1992.
Efectele căsătoriei

Art. 20 alin 1 din legea 105/1992 prevede că relați ile
personale și patrimoniale dintre soți sunt supuse m ai multor
legi, care se aplică în mod succesiv, după cum urme ază:
. Legea națională comună a soților – ambii soți să fi e
cetățeni români sau cetățeni străini ai aceluiași s tat
. Legea domiciliului comun al soților, dacă soții au
cetățenii diferite.
. În lipsa cetățeniei comune sau a domiciliului comun se
supun legii statului pe teritoriul căruia soții au sau au
avut reședința comună sau cu care întrețin în comun
cele mai strânse legături.

Legea aplicării efectelor căsătoriei guvernează, în primul
rând, relațiile personale dintre soți. Aceleiași le gi îi este
supusă și modificarea numelui soților la încheirea căsătoriei.
Relațiile patrimoniale dintre soți sunt supuse, de asemenea,
legii efectelor căsătoriei.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. 2, legea națion ală comună
sau legea domiciliului comun al soților continuă să
reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care u nul dintre ei
își schimbă, după caz, cetățenia sau domiciliul.

Nulitatea și desfacerea căsătoriei prin divorț

Legea care reglementează cerințele legale pentru în cheierea

30 căsătoriei se aplică nulității căsătoriei, precum ș i efectelor
acestei nulități.
În privința cauzelor de nulitate, legea aplicabilă se stabilește
după următoarele distincții:
. Nulitatea căsătoriei pentru nerespectarea condițiil or de
fond cerute pentru încheierea căsătoriei se pronunț ă în
conformitate cu legea națională fiecăruia dintre
viitorii soți.
. Nulitatea căsătoriei pentru nerespectarea condițiil or de
formă la încheierea ei se pronunță în conformitate cu
legea statului pe teritoriul căruia s.a celebrat că sătoria
sau cu legea agentului diplomatic ori consular care a
instrumentat.o.

În cazul în care căsătoria a fost încheiată în stră inătate,
nulitatea ei pentru încălcarea condițiilor de formă poate fi
admisă în România numai dacă sancțiunea nulității e ste
prevăzută și de legea română.ă

Desfacerea căsătoriei prin divorț

Potrivit art. 22, divorțul este cârmuit de legea ap licabilă
efectelor căsătoriei. În acest sens, divorțul va fi supus legii
naționale comune a soților sau legii domiciliului l or comun
sau legii reședinței lor comune ori a statului cu c are întrețin în
comun legăturile cele mai strânse.
În cazul în care divorțul privind un soț cetățean r omân este
pronunțat în străinătate, întrucât este vorba de un proces ce
privește starea civilă a unui cetățean român, insta nța străină
trebuie să respecte, de principiu, normele conflict uale din
dreptul internațional privat român, în caz contrar hotărârea de

31 divorț străină neputând fi recunoscută în România, conform
dispozițiilor art. 168 alin 2 din Legea 105/1992.
Procedura divorțului nu este supusă legii divorțulu i ci legii
forului, potrivit soluției din art. 159 din Legea 1 05/1992.
Măsurile provizorii și cele urgente luate de instan ța de divorț
cad sub incidența aceleiași legi, fiind aspecte de natură
procedurală.

Raportul dintre părinți și copiii lor minori și obl igația de
întreținere

Minor – persoana care datorită vârstei sale nu are capacitatea
deplină de exercițiu
Minorul sub 14 ani încheie acte juridice patrimonia le prin
reprezentantul său legal. Pentru actele care depășe sc dreptul
de a administra reprezentantul legal are nevoie de
încuviințarea autorității tutelare. Minorul nu poat e să facă
donații și nici să garanteze obligația altuia chiar dacă are
încuviințarea prealabilă.

Filiația copilului din căsătorie – se stabilește co nform legii
care, la data la care s.a născut, guvernează efecte le căsătoriei
părinților.
. În cazul în care, înainte de nașterea copilului căs ătoria
părinților a încetat sau a fost desfăcută, se aplic ă legea
care, la data încetării sau desfacerii, îi guverna
efectele.
Filiația copilului din afara căsătoriei – se stabil ește potrivit
legii naționale a copilului, la data nașterii
. În cazul în care copilul, cetățean străin, are și o altă
cetățenie străină, se aplică legea care îi este mai

32 favorabilă.

Dreptul mamei de a cere tatălui copilului din afara căsătoriei
să răspundă pentru cheltuielile din timpul sarcinii și pentru
cele prilejuite de nașterea copilului este supus le gii naționale
a mamei.

Obligația de întreținere – această lege determină î ndeosebi:
persoana creditorului și debitorului, precum și ord inea de
prioritate între mai mulți debitori; întinderea obl igației de
întreținere; modul de exercitare a obligației și te rmenele
pentru satisfacerea acesteia.

Legea aplicabilă succesiunii – domeniu de aplicare

Conform art. 66 din Legea 105/1992, moștenirea priv ind
bunurile mobile, oriunde acestea s.ar afla, este su pusă legii
naționale, pe care persoana decedată o avea la data morții, iar
moștenirea privind bunurile imobile și fondul de co merț este
supusă legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.

Legea succesorală se aplică atât succesiunii legale , cât și
succesiunii testamentare.
Potrivit Codului civil român succesiunea se deschid e prin
moarte. Succesiunea nu se deschide în cazul declară rii
judecătorești a dispariției, deoarece dispărutul es te socotit a fi
în viață. Deschiderea succesiunii se determină prin dată și loc.
Legea succesorală se aplică numai în ceea ce priveș te data

33 deschiderii succesiunii, nu și în ceea ce privește locul.

Pentru ca o persoană să poată moșteni trebuie să
îndeplinească următoarele cerințe:
. Să aibă capacitate succesorală (existența calității de
subiect de drept la data deschiderii succesiunii)
. Sa nu fie nedemnă de a moșteni
. Să aibă vocație succesorală (vocația succesorală se
stabilește prin lege sau testament după felul
moștenirii)

Îndrumător pentru autoverificare

1. Sinteza
. Normele conflictuale indică legea competentă care s e aplică raportului juridic cu
element de extraneitate
. Legătura dintre un raport juridic și un sistem de d rept constituie un punct de legătură.
. Starea și capacitatea persoanei fizice, statutul pe rsoanei fizice, sunt guvernate de legea
sa națională, cu excepția situației în care, prin d ispoziții speciale, se prevede altfel.
. Normele conflictuale privind statutul persoanei fiz ice au un caracter imperativ, în sensul
că părțile nu pot deroga de la ele, prin manifestar ea propriei voințe.
. Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din r udenia firească și din adopție.
. Legea succesorală se aplică atât succesiunii legale , cât și succesiunii testamentare.

2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld Normă conflictuală
/checkbld Punct de legătură
/checkbld Minor
/checkbld Stare civilă
/checkbld Succesiune

34

3. Întrebări și teme de dezbatere

a. Diferența dintre normele conflictuale și normele ma teriale
b. Normele conflictuale privind numele și domiciliul p ersoani fizice
c. Formele actelor juridice
d. Norme conflictuale privind fapte juridice
e. Încheierea și efectele căsătoriei
f. Legea aplicabilă succesiunii

35

Unitatea de învătare 3
Calificarea și retrimiterea

Introducere

Cunoașterea noțiunii de calificare și a caracterist icilor
conflictului de calificare.

Obiectivele și competențele unității de învățare

. definirea conceptului de calificare și conflict de
calificare
. familiarizarea trăsăturile retrimiterii

Capitolul 1
Calificarea

Calificarea poate fi definită fie pornindu.se de la norma
conflictuală către situația de fapt, fie invers. Î n acest sens:
. Calificarea este operațiunea de determinare a sens ului
noțiunilor juridice care exprimă conținutul și legă turile
normei conflictuale, cu scopul de a determina dacă un
raport juridic se include în aceste noțiuni
. Calificarea reprezintă interpretarea unui raport ju ridic
pentru a stabili în conținutul și legătura cărei no rme
conflictuale intră.

36
Legea care stă la baza calificării, ca regulă: cali ficarea se face
după legea instanței sesizate.
Excepții: calificarea prin voința părților, calific area legală și
calificarea secundară.

Conflictul de calificări definește situația în care noțiunile din
conținutul și/sau legătura unei norme conflictuale au
înțelesuri diferite în sistemele de drept susceptib ile de a se
aplica unui raport juridic.

Exemple de conflicte de calificări privind conținut ul normei

. Speța lider = testamentul olandezului – tratează o
problemă de capacitate conform normei conflictuale
. Caz din practica arbitrală de comerț internațional

Exemple de conflicte de calificări privind legătura normei

. Sediul social poate fi calificat ca fiind sediul re al
. Domiciliul persoanei fizice, în dreptul român, este la
adresa din localitatea unde persoana își are locuin ța
statornică.

37

Capitolul 2
Retrimiterea

Conflictul în spațiu al normelor conflictuale exist ă atunci
când normele conflictuale din sistemele de drept în prezență
coexistă.
Conflictul în spațiu poate fi pozitiv sau negativ.
Conflictul negativ reprezintă prima condiție a retr imiterii. Cea
de.a doua condiție ține de sensul trimiterii.

Retrimiterea reprezintă situația juridică apărută î n cazul în
care norma conflictuală a forului trimite la un sis tem de drept
în întregul său, iar acesta din urmă nu primește tr imiterea, ci
trimite înapoi fie la dreptul statului forului fie mi departe la
un stat terț. Exemplu, speța lider – Forgo.

Felurile retrimiterii:
. Retrimitere de grad I
. Retrimitere de grad II

Îndrumător pentru autoverificare

1.Sinteza
. Calificarea reprezintă interpretarea unui raport ju ridic pentru a stabili în conținutul și
legătura cărei norme conflictuale intră

38 . Legea care stă la baza calificării, ca regulă: cali ficarea se face după legea instanței
sesizate.
. Conflictul de calificări definește situația în care noțiunile din conținutul și/sau legătura
unei norme conflictuale au înțelesuri diferite în s istemele de drept susceptibile de a se
aplica unui raport juridic
. Retrimiterea reprezintă situația juridică apărută î n cazul în care norma conflictuală a
forului trimite la un sistem de drept în întregul s ău, iar acesta din urmă nu primește
trimiterea, ci trimite înapoi fie la dreptul statul ui forului fie mi departe la un stat terț.

2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld calificarea
/checkbld conflictul de calificare
/checkbld retrimiterea

3. Întrebări și teme de dezbatere

a. Trăsăturile calificării
b. Conflictul de calificări
c. Retrimiterea

39

Unitatea de învăre 4
Aplicarea legilor străine

Introducere

Cunoașterea situațiilor de aplicare a legilor străi ne, precum și
a cazurilor de înlăturare de la aplicare a legii st răine.

Norma conflictuală română poate trimite fie la sist emul de
drept român fie la unul străin. În cazul în care no rma
conflictuală străină se aplică cu precădere, statul român va fi
obligat să aplice normele conflictuale din acel sis tem, spre
exemplu în cazul în care dreptul străin este lex vo luntatis.

Pentru aplicarea legii străine trebuie să cunoaștem
. titlul cu care aceasta se aplică.
1. Teoria drepturilor dobândite
2. Teoria recepționării dreptului străin
3. Teoria după care legea străină de aplică în calitat e de
element de fapt.
. Conținutul legii străine
. Interpretarea legii străine
. Controlul aplicării legii străine

40

Cazuri de înlăturare de la aplicare a legii străine

1. Dacă legea străină încalcă normele de ordine public ă de
drept internațional român

Ordinea publică este formată din totalitatea princi piilor
fundamentale de drept ale statului român. Sub aspec t
procedural ordinea publică se concretizează prin ex cepția de
ordine publică de drept internațional privat.

2. Dacă aceasta devine competentă prin fraudă

Există fraudă la lege în situația în care părțile f olosesc în scop
fraudulos elementul de extraneitate pentru a face a plicabil un
alt sistem de drept decat cel care ar fi competent sa se aplice.

Pentru a exista fraudă la lege trebuie îndeplinite cumulativ
mai multe condiții:
. Să existe un act de voință a părților în sensul de a
deplasa punctul de legătura al raportului juridic
. Părțile să folosească un mijloc de drept internațio nal
privat licit
. Scopul urmărit de părți să fie ilicit
. Rezultatul să fie ilicit.

41

Îndrumător pentru autoverificare

1.Sinteza
. Norma conflictuală română poate trimite fie la sist emul de drept român fie la unul străin
. Există fraudă la lege în situația în care părțile f olosesc în scop fraudulos elementul de
extraneitate pentru a face aplicabil un alt sistem de drept decat cel care ar fi competent
sa se aplice
2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld Normă conflictuală
/checkbld Ordine publică
/checkbld Fraudă de lege

3. Întrebări și teme de dezbatere

a. Condițiile pentru aplicarea legii străine
b. Cazurile de înlăturare de la aplicare a legii străi ne

42

Unitatea de învăre 5
Frauda și conflictul de legi

Introducere

Cunoașterea noțiunii și a condițiilor de fraudare a legii.
Definirea noțiunii de conflict de legi și familiari zarea cu
trăsăturile acestuia.

Capitolul 1
Fraudarea legii

Fraudarea legii – operațiunea prin care părțile unu i raport
juridic folosesc mijloace legale pentru a înlătura aplicarea
unor dispoziții care s.ar fi aplicat dacă nu ar fi intervenit
fraudarea legii. Ea se găsește atât în dreptul inte rn cât și în cel
internațional.
Fraudarea legii rezultă dintr.o comportare a părțil or destintă
să supună raportul lor juridic unor legi care nu le sunt
aplicabile în mod normal. Fraudarea legii poate int erveni în
următoarele cazuri:
. În privința statutului personal, prin schimbarea
cetățeniei sau a domiciliului, dar și în materia
divorțului sau a stabilirii filiației în afara căsă toriei
. În privința bunurilor mobile, partea interesată le poate
deplasa în cuprinsul teritoriului unui stat a cărui
legislație este mai favorabilă
. În privința formei exterioare a actelor pentru a ev ita

43 aplicarea unor dispoziții legale mai anevoioase, ca de
exemplu schimbarea locului unde urmează să se
încheie actul, pentru a se aplica o lege mai favor abilă.

Condiții ale fraudării legii

. Un act de voință al părților în aplicarea normei
conflictuale, adică acele situații în care voința p ărților
poate interveni pentru a supune un raport juridic u nei
anumite legi, prin intermediul normei conflictuale,
schimbând punctul de legătură
. Utilizarea unor mijloace licite și nu ilicite, ca o
încălcare indirectă a legii
. Intenția frauduloasă a părților
. Un rezultat ilicit prin operația săvârșită de părți .

În soluționarea unei probleme conflictuale trebuie să
cunoaștem dacă ne aflăm în momentul nașterii, modif icării,
transmiterii sau stingerii raportului juridic. Conf lictul de legi
în timp și spațiu se poate prezenta în două forme:

. Raportul juridic se naște, se modifică, se transmi te sau
se stinge în cadrul dreptului intern al unei țări, dare se
invocă apoi în altă țară, problema conflictuală apa re
atunci când raportul juridic respectiv se invocă în altă
țară
. Raportul juridic se naște, se modifică, se transmi te sau
se stinge în cadrul dreptului internațional privat și se
invocă ulterior în altă țară decât cea în care s.a născut,
modificat, transmis sau stins. În cadrul conflictul ui de
legi în timp și spațiu se pune problemă eficacități i

44 internaționale a unei situații juridice dobândite.
Potrivit art. 9 din legea 105/1992 drepturile câști gate
în țară străină sunt respectate în România, doar da că
nu sunt contrare ordinii publice de drept internați onal
privat român.

Capitolul 2
Conflictul de legi

Conflictul de legi este o noțiune specifică domeniu lui
dreptului internațional privat, deoarece poate apar e doar în
raporturile juridice reglementate de această ramură de drept.
Existența elementului de extraneitate într.un rapor t juridic
face ca, în legătură cu acel raport juridic, să se nască un
conflict de legi.

Conflictul mobil de legi

Există conflict mobil de legi atunci când un rapor t juridic
este supus, succesiv, la două sisteme de drept dife rite, ca
urmare a deplasării punctului de legătură al normei
conflictuale aplicabile.

Deosebirea dintre conflictul de legi în timp și sp ațiu și
conflictul mobil de legi este aceea că în timp ce c onflictul de
legi în timp și spațiu nu presupune o schimbare a p unctului de
legătură, deci nici a legii aplicabile, ci se cere doar
recunoașterea într.o țară a drepturilor dobândite î n străinătate,
conflictul mobil de legi presupune o deplasare a pu nctului de
legătură al normei conflictuale aplicabile în speță , implicând

45 o schimbare a legii aplicabile raportului juridic r espectiv.

Soluționarea conflictului mobil de legi se face în conformitate
cu dispozițiile normelor conflictuale sau ale altor norme
juridice din sistemul de drept al statului forului. Norma
juridică a forului este cea care indică acțiunea în timp a
dreptului național și/sau a celui străin asupra unu i raport
juridic.

Conflictul mobil de legi poate interveni doar în le gătură cu
raporturile juidice la care sunt aplicabile norme c onflictuale
cu puncte de legătură mobile, care pot fi deplasate în timpul
existenței raportului juridic respectiv.

Conflictul în timp al normelor materiale străine

Conflictul în timp al normelor conflictuale intervi ne în cazul
în care, în cadrul aceluiași sistem de drept, o nor mă
conflictuală veche este înlocuită de una nouă. În c azul în care
norma conflictuală română trimite la un sistem de d rept străin,
iar în acest sistem au intervenit modificări ale dr eptului
material sau conflictual între momentul nașterii ra portului
juridic și cel al litigiului, se vor aplica soluții le dreptului
tranzitoriu prevăzute de sistemul de drept străin, iar nu cele
aplicabile în dreptul forului.

46

Îndrumător pentru autoverificare

1.Sinteza
. Fraudarea legii rezultă dintr.o comportare a părț ilor destintă să supună raportul lor
juridic unor legi care nu le sunt aplicabile în mod normal.
. Conflictul de legi este o noțiune specifică domen iului dreptului internațional privat,
deoarece poate apare doar în raporturile juridice r eglementate de această ramură de drept.
. Deosebirea dintre conflictul de legi în timp și spațiu și conflictul mobil de legi este
aceea că în timp ce conflictul de legi în timp și s pațiu nu presupune o schimbare a
punctului de legătură, conflictul mobil de legi pre supune o deplasare a punctului de
legătură al normei conflictuale aplicabile în speță , implicând o schimbare a legii aplicabile
raportului juridic respectiv
. Conflictul în timp al normelor conflictuale inter vine în cazul în care, în cadrul aceluiași
sistem de drept, o normă conflictuală veche este în locuită de una nouă.

2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld Fraudarea legii
/checkbld Conflict de legi
/checkbld Conflict mobil de legi

3. Întrebări și teme de dezbatere
a. Cazurile în care poate interveni fraudarea legii
b. Conflictul mobil de legi
c. Conflictul în timp al normelor materiale străine

47

Unitatea de învăre 6
Conflicte de jurisdicție în dreptul internațional
privat

Introducere

Cunoașterea competenței în dreptul internațional pr ivat și a
efectelor hotărârilor judecătorești.

Capitolul 1
Competența în dreptul internațional privat

Competența în dreptul internațional privat se refer ă la
determinarea instanțelor unei țări, în raport cu in stanțele altei
țări, care sunt chemate să soluționeze litigiul ivi t. În legislația
fiecărui stat există norme cu ajutorul cărora se de termină
competența în dreptul internațional privat. Compete nța în
dreptul internațional privat, aparținând instanțelo r unui stat
anume, se determină de legile respectivului stat și nu de ale
altuia.
Normele conflictuale arată competența legislativă c are
poate fi a legii proprii sau a legii străine, în ti mp ce restul
normelor arată competența jurisdicțională în dreptu l
internațional privat pentru instanțele proprii, nu și pentru cele
străine.

Instanța competentă a soluționa litigii cu elemenet de
extraneitate

48

Instanțele judecătorești române sunt competente să judece
aceste procese civile dintre o parte română și una străină, sau
dintre străini, în condițiile prevăzute de legea ro mână.
Competența în dreptul internațional privat este de asemenea
reglementată de Legea 105/1992, potrivit art. 149, instanțele
române sunt competente să judece un litigiu cu elem ent de
extraneitate în următoarele situații:
. Pârâtul are domiciliul, reședința sau fondul de com erț în
România, cererea se introduce la instanța domiciliu lui
sau reședinței reclamantului din țară
. Sediul pârâtului, persoana juridică, se află în Rom ânia
. Reclamantul din cererea de pensie de întreținere ar e
domiciliul în România
. Ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri rămase de
la acesta sunt rămase în România
. Bunul asigurat sau locul unde s.a produs riscul se află
în România

Capitolul 2
Efectele hotărârilor judecătorești

Principalele efecte pe care le produce o hotărâre
judecătorească sunt următoarele:
. Puterea doveditoare a actului autentic
. Autoritatea de lucru judecat
. Forța executorie

O hotărâre străină nu poate avea de plin drept forț ă

49 executorie și autoritate de lucru judecat, deoarece se opune
suveranității statului pe al cărui teritoriu se inv ocă acea
hotărâre.
Forța executorie a unei hotărâri judecătorești are un caracter
strict teritorial, neputând să opereze de plin drep t pe teritoriul
altui stat, decât acela a cărui instanță a investit hotărârea cu
formulă executorie.

Legea 105/1992 face deosebire între recunoașterea h otărârilor
judecătorești străine și executarea acestora. Doctr ina cunoaște
două tipuri de recunoaștere: de plin drept și prin hotărâre
judecătorească a instanțelor române. Prin recunoașt ere,
hotărârea judecătorească străină beneficiază la noi în țară de
autoritate de lucru judecat, întocmai ca o hotărâre
judecătorească română. Spre exemplu, recunoașterea
sentințelor arbitrale străine se referă la:
. Efectele pe care sentința arbitrală străină le prod uce ca
fapt juridic
. Efectele probatorii ale sentinței arbitrale străine din
calitatea sa de act juridic
. Puterea de lucru judecat

Hotărârile judecătorești străine dobândesc în gener al forță
executorie, întocmai ca și o hotărâre proprie a sta tului pe
teritoriul căruia se cere executarea, dacă se obțin e exequatur.
ul.

Exequatur.ul = procedura judiciară în cadrul căreia , în urma
controlului exercitat asupra hotărârilor judecătore ști străine de
instanțele statului pe teritoriul căruia se cere ex ecutarea,
hotărârea judecătorească străină este declarată str ăină.

50 Nu pot fi puse în executare pe teritoriul statului român
următoarele hotărâri străine:
. Cele prin care s.au luat măsuri asiguratorii
. Cele date cu executare provizorie.
Arbitrajul internațional

Litigiile care se nasc între părți se pot soluționa pe calea
arbitrajului. Părțile se supun arbitrajului prin ac ordul lor, sub
acest aspect, procedura arbitrală se deosebește de procedura
judecătorească. Prin urmare, arbitrajul are un cara cter
convențional, el nefiind obligatoriu pentru părți, ca mod de
soluționare, ci doar facultativ.

Capitolul 3
Arbitrajul

Arbitrajul poate fi:
. Arbitraj comercial internațional (se înfăptuiește p rin
intermediul unei instituții permanente, ca de exemp lu:
Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și
Industrie a României, și arbitrajul ad.hoc care se
crează numai cu privire la un anumit litigiu și car e își
va înceta existența după soluționarea acestuia)
. Arbitraj de drept internațional privat (în cazul în care
părțile în proces au încheiat o conveție arbitrală pe
care una dintre părți o invocă în fața instanțelor de
judecată, aceasta își va verifica competența și va reține
spre soluționare procesul dacă: pârâtul și.a formul at
apărările în fond fără nici o rezervă întemeită pe

51 convenție arbitrală; convenția arbitrală e lovită d e
nulitate sau este inoperantă; tribunalul arbitral n u
poate fi constituit din motive vădit imputabile
pârâtului)
. Arbitraj de drept intern

De regulă sentințele arbitrale străine se execută d e bunăvoie.
În caz contrar se vor aduce la îndeplinire, prin ex ecutare silită,
fie în țara unde s.a pronunțat sentința fie pe teri toriul altui
stat.

Îndrumător pentru autoverificare

1.Sinteza
. Competența în dreptul internațional privat se ref eră la determinarea instanțelor unei țări,
în raport cu instanțele altei țări, care sunt chema te să soluționeze litigiul ivit.
. Normele conflictuale arată competența legislativă care poate fi a legii proprii sau a legii
străine
. Forța executorie a unei hotărâri judecătorești ar e un caracter strict teritorial, neputând să
opereze de plin drept pe teritoriul altui stat, dec ât acela a cărui instanță a investit hotărârea
cu formulă executorie.
. Procedura arbitrală se deosebește de procedura ju decătorească. Arbitrajul are un caracter
convențional, el nefiind obligatoriu pentru părți, ca mod de soluționare, ci doar facultativ.

2. Concepte și termeni de reținut
/checkbld Exequatur.ul
/checkbld Arbitraj

3. Întrebări și teme de dezbatere

52 a. Competența în dreptul internațional privat
b. Principalele efecte ale hotărârilor judecătorești
c. Arbitrajul comercial internațional