D 2 Drept Financiar Zdanovschi Alice [603695]

1 lect.univ.dr.
ALICE CRISTINA MARIA ZDANOVSCHI

DREPT FINANCIAR PUBLIC
Curs pentru IDD/IFR
Specializarea DREPT

București
2016

2

CUPRINS

INTRODUCERE

Unitatea de învățare 1
Dreptul fi nanciar – noțiuni introducti ve

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
1.3. Conținutul unității de învățare
1.3.1. Definiția dreptului financiar
1.3.2. Principiile și izvoarele dreptului financiar
1.3.2.1. Principiile dreptului financiar
1.3.2. 2. Izvoarele dreptului financiar
1.3.3. Raporturile juridice financiare
1.4. Îndrumător pentru autoverificare

Unitatea de învățare 2
Finanțele publice

2.1. Introducere
2.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
2.3. Conținutul unității de înv ățare
2.3.1. Finanțele publice
2.3.1.1. Noțiune
2.3.1.2. Teoriile finanțelor publice
2.3.1.2.1. Teoria clasică a finanțelor publice
2.3.1.2.2. Teoria modernă a finanțelor publice
2.3.1.3. Trăsăturile și structura finanțelor publice
2.3.1.3.1. Trăsăturile finanțelor publice
2.3.1.3.2. Structura finanțelor publice
2.3.1.4. Funcțiile finanțelor publice
2.4. Îndrumător pentru autoverificare

Unitatea de învățare 3
Moneda

3.1. Introducere
3.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
3.3. Conținutul unității de învățare
3.3.1. Conceptul de monedă
3.3.1.1. Noțiune
3.3.1.2. Terminologie
3.3.1.3. Istoric
3.3.2. Instrumentele monetare
3.3.3. Funcțiile monedei și ipotezele apariției
3.3.3.1. Funcțiile monedei
3.3.3.2. Ipotezele privind geneza monedei
3.3.4. Crearea sistemului bănesc al leului – în spațiul carpato -danubiano -pontic –
3.3.5. Aspecte privind fenomenele monetare
3.3.5.1. Circulația monetară
3.3.5.2. Stabilitatea și echilibrul monetar
3.3.5.3. Inflația monetară
3.4. Îndrumător pentru autoverifi care

3

Unitatea de învățare 4
Sistemul bugetar și activitatea bugetară

4.1. Introducere
4.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
4.3. Conținutul unității de învățare
4.3.1. Conceptul de sistem bugetar
4.3.1.1. Noțiune
4.3.1.2. Natura jurid ică
4.3.1.3. Conținutul sistemului bugetar
4.3.1.4. Părțile componente ale sistemului bugetar
4.3.2. Procedura (activitatea) bugetară
4.3.2.1. Noțiune
4.3.2.2. Principiile procedurii bugetare
4.3.2.3. Etapele procedurii bugetare
4.3.2.3.1. Elaborarea proiectului sistemului bugetar
4.3.2.3.2. Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale
4.3.2.3.3. Execuția bugetară
1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare
2. Execuția de casă bugetară/ a sistemului bugeta r
3. Realizarea veniturilor bugetare
4. Efectuarea cheltuielilor bugetare
5. Ordonatorii bugetari/ de credite bugetare
6. Modificarea destinației creditelor bugetare
4.3.2.3.4. Procedura încheierii execuției bugetare
4.3.2.3.5. Controlul activității buget are
4.4. Îndrumător pentru autoverificare

Unitatea de învățare 5
Veniturile și cheltuielile publice

5.1. Introducere
5.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
5.3. Conținutul unității de învățare
5.3.1. Veniturile publice
5.3.1.1. Noțiune și clasificare
5.3.1.2. Veniturile publice ordinare
5.3.1.2.1. Impozitele
5.3.1.2.2. Taxele
5.3.1.2.3. Contribuțiile
5.3.1.2.4. Principalele impozite datorate bugetului de stat
5.3.1.2.5. Principalele impozite și taxe datorate bugetelor locale
5.3.1.3. Ven iturile publice extraordinare
5.3.1.3.1. Împrumuturile acordate din disponibilitățile Trezoreriei Statului
5.3.1.3.2. Împrumuturile temporare în condițiile art.69 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice și art.72
din Legea nr. 273/2006 a finanțelor pub lice locale
5.3.1.3.3. Datoria publică
5.3.2. Cheltuielile publice
5.3.2.1. Noțiune și clasificare
5.3.2.2. Cheltuieli în domeniul social
5.3.2.3. Cheltuieli pentru cercetare -dezvoltare
5.3.2.4. Cheltuieli militare
5.3.2.5. Cheltuieli pentru funcționarea a paratului de stat
5.3.2.6. Cheltuieli pentru finanțarea activității economice
5.4. Îndrumător pentru autoverificare

4 Unitatea de învățare 6
Controlul financiar și răspunderea juridică în domeniul financiar

6.1. Introducere
6.2. Obiectivele și competențe le unității de învățare
6.3. Conținutul unității de învățare
6.3.1. Controlul financiar
6.3.1.1. Conceptul de control financiar
6.3.1.2. Formele de control
6.3.1.2.1. Clasificare
6.3.1.2.2. Controlul financiar preventiv
6.3.1.2.3. Controlul financiar concomitent
6.3.1.2.4. Controlul intern
6.3.1.2.4.1. Noțiuni generale
6.3.1.2.4.2. Auditul public intern
6.3.1.2.5. Controlul financiar ulterior
6.3.1.2.5.1. Noțiuni generale
6.3.1.2.5.2. Curtea de Conturi a României
6.3.2. Răspunderea juridică în domeniul financiar
6.3.2.1. Noțiune
6.3.2.2. Formele răspunderii juridice
6.3.2.2.1. Răspunderea penală
6.3.2.2.2. Răspunderea contravențională
6.4. Îndrumător pentru autoverificare

Unitatea de învățare 7
Moneda unică europeană

7.1. Introducere
7.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
7.3. Conținutul unității de învățare
7.3.1. Noțiuni generale
7.3.2. Euro și zona euro
7.3.3. Sistemul euro
7.3.4. Criteriile de convergență
7.4. Îndrumător pentru autoverificare

5 INTRODUCERE

Discipli na Drept fi nanciar este înscrisă în planul de învățământ în cadrul disciplinelor cu caracter
teoretico -aplicativ ca urmare a faptului că este una dintre cele mai importante ramuri de drept din sistemul
juridic a l unei formațiuni statale, deaorece are drep t obiect de studiu finanțele publice – modul de constiuire,
administrare și utilizare a banului public. Deoarece orice comunitate necesită constiuirea unor fonduri
comune pentru a fi folosite în interesul întregii societăți, modalitatea de reglementare și consecințele sale
interesează întreaga societate.
Având în vedere importanța acestui domeniu, atât pentru stat, cât și pentru societate, cunoștințe le pe
care le aduce această disciplină sunt absolut necesare pentru formarea juriștilor, avocaților, judecăt orilor,
notarilor publici, consilierilor, etc., dar mai ales pentru formarea unei educații bugetare a fiecărui membru al
societății .

Obiectivele cursului

Cursul își propune să prezinte studenților o serie de aspecte teoretice și practice privind activit atea
bugetară a statului . Astfel, studenți își vor însușii cunoștințele de bază privind finanțele publice , sistemul
bugetar , procedura bugetară, conceptul de monedă, categoriile de venituri publice, datoria publică,
categoriile de cheltuieli publice, cont rolul financair, răspunderea în acest domeniu, unitatea monetară euro.
Parcurgând această disciplină studenții își vor putea însuși modul în care statul își desfășoară
activitatea bugetară pentru a constiui, administra și utiliza banul public în interesul întregii societăți.

Competențe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competen țe generale și specifice :
1. Cunoaștere și înțelegere (cunoașterea și utilizarea adecvată a noțiunilor specifice disciplinei)
 obiectulu i de activitate al Dreptului fi nanciar ;
 utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul fi nanciar ;
 conceptul de sistem bugetar în general, și implicațiile unei proceduri bugetare eficiente în special;
 definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea bugetară a statului ;
 acumularea unor cunoștințe necesare fiecărui membru al societății.
2. Explicare și interpretare (explicarea și interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum și a
conținuturilor teoretice și practice ale discipli nei)
 realizarea de conexiuni între elementele sistemului bugetar și principiile procedurii bugetare ;
 argumentarea unor enunțuri în fața autorităților fiscale, partenerilor de afaceri, celorlalți membrii
ai societății ;
 capacitatea de instituire și reglement are a unui sistem bugetar ;
 capactitatea de interpretare a unei sarcini fiscale .
3. Instrumental -aplicative (proiectarea, conducerea și evaluarea activităților practice specifice;
utilizarea unor metode, tehnici și instrumente de investigare și de aplicare)
 relaționări între între diferitele tipuri de venituri publice, fie ordinare, fie extraordinare ;
 relaționări între între diferitele tipuri de cheltuieli publice;
 descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activității de constiu ire,
administrare și utilizare re a banului public ;
 capacitatea de a transpune în practică cunoștiințele dobândite în cadrul cursului;
 abilități de cercetare, creativitate în domeniul financiar ;
 capacitatea de a interpreta și soluționa spețe în domeniu;
 capacitatea de identificare atât a drepturilor administrației publice , cât și a obligațiilor sal e;
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive și responsabile față de domeniul științific /
cultivarea unui mediu științific centrat pe valori și rela ții democratice / promovarea unui sistem de valori
culturale, morale și civice / valorificarea optimă și creativă a propriului potențial în activitățile științifice /
implicarea în dezvoltarea instituțională și în promovarea inovațiilor științifice / angaj area în relații de
parteneriat cu alte persoane / instituții cu responsabilități similare / participarea la propria dezvoltare
profesională )
 reacția pozitivă la sugestii, cerințe, sarcini didactice, satisfacția de a răspunde la întrebările
privind îndepl inirea rolului statului cu privire la constiuirea și utilizarea banului public ;
 implicarea în activități științifice în legătură cu disciplina Drept fi nanciar ;

6  acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislației în
vigoare;
 abilitatea de a colabora cu specialiștii din alte domenii.

Resurse și mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenților, precum și de material publicat
pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoeva luare, studii de caz, aplicații, necesare întregirii
cunoștințelor practice și teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt
folosite echipamente audio -vizuale, metode interactive și participative de antrenare a studen ților pentru
conceptualizarea și vizualizarea practică a noțiunilor predate.

Structura cursului

Cursul este compus din 7 unități de învățare:

Unitatea de învățare 1. Dreptul financiar – noțiuni introductive (2 ore)
Unitatea de învățare 2. Finanțele pu blice (2 ore)
Unitatea de învățare 3. Moneda (4 ore)
Unitatea de învățare 4. Sistemul bugetar și activitatea bugetară (6 ore)
Unitatea de învățare 5. Veniturile și cheltuielile publice (7 ore)
Unitatea de învățare 6. Controlul financiar și răspunderea juridică în domeniul financiar (5
ore)
Unitatea de învățare 7. Moneda unică europeană (2 ore)

Teme de control (TC)

Desfășurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei și acestea vor avea
următoarele subiecte :
1. Prezentați proc esul de constituire și de utilizare a banului public (2 ore).
2. Comentați rolul Legii bugetare anuale (2 ore) .
3. Ce criterii de convergență trebuie să îndeplinească România pentru a adera la zona euro (2 ore).

Bibliografie obligatorie:

Dan Drosu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 201 1;
Monica Amalia Rațiu, Simona Gherghina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH Beck,
București 2008 ;
Constituția României ;
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
Legea nr. 273/2006 privi nd finanțele publice locale;
Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal -bugetară ;
Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organ izarea, evidența și raportarea
angajamentelor bugetare și legale ;
Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;
O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului;
Legea nr. 98/2016 privind ac hiziți ile public e;
Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern /managerial și controlului financiar preventiv;
Ordinul nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară
activitatea de control financiar preventiv propriu ;
H.G. nr. 1.257/2012 privind organizarea inspecțiilor și stabilirea atribuțiilor generale în efectuarea
acestora în vederea aplicării Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și
controlul financiar preventiv ;

7 O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico -financiare la operatorii
economici ;
H.G. 101/ 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea
inspecției economico -financiare ;
O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, consta tarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora
O.U.G. nr. 117 /2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat;
O.U.G. nr. 64/2007 privind da toria publică;
Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiar e aplicabil e bugetului general al
Uniunii și de abrogare a Regulamentului nr. 1605/2002 ;
Tratatul privind Uniunea Europeană;
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare ;
www. eur -lex.europa.eu.

Metoda de evaluare:
Examenul final se susține sub formă scrisă , pe bază de subiecte sinteză (în extenso) prin extra gerea
lor, ținându -se cont de participarea la activitățile tutoriale și rezultatul la temele de control ale studentului.

8 Unitatea de învățare 1

Dreptul financiar – noțiuni introductive

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
1.3. Conți nutul unității de învățare
1.3.1. Definiția dreptului financiar
1.3.2. Principiile și izvoarele dreptului financiar
1.3.2.1. Principiile dreptului financiar
1.3.2.2. Izvoarele dreptului financiar
1.3.3. Raporturile juridice financiare
1.4. Îndrumăt or pentru autoverificare

1.1. Introducere

Orice tip de comunitate are nevoie pentru a funcționa de
constituirea unor fonduri comune care ulterior să fie folosite în
interesul întregii societăți . Relațiile născute în cadrul societății cu
privire la aceste aspecte sunt reglemntate printr -o ramură de drept
denumită drept financiar , în consecință vom începe acest manual prin
a ne familiariza cu domeniul dreptului financiar.

1.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele unități i de învățare :

– familiarizarea cu domeniul dreptului fi nanciar ;
– definirea conceptului de drept financiar ;
– identificarea elementelor constitutive ale raport ului juridic
financiar;
– definirea noțiunilor de ban public și a raportului juridic
financiar ;

Compe tențele unității de învățare :

– studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum dreptul fi nanciar , banul public, contribuabilul,
raportul juridic fi nanciar , planificarea financiară , politică
bugetară ;
– studenții vor p utea să identifice drepturile și obligațiile
părților într -un raport juridic fi nanciar ;
– studenții vor putea să identifice principiile dreptului
financiar ;

9
Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Dreptul f inanciar – noțiun i
introductive , timpul alocat este de 2 ore.
1.3. Conținutul unității de învățare

1.3.1. Definiția dreptului financiar

Dreptul financiar , ca ramură a dreptului public , este format
din totalitatea actelor normative care reglementează relațiile de
constit uire, administrare, repartizare și utilizare a fondurilor
bănești ale statului și ale instituțiilor publice (banul public),
destinate satisfacerii sarcinilor social -ecomonice ale societății .

Particularitățile dreptului fi nanciar :
 Dreptul financiar care are în centrul reglementării sale
finanțele publice și se ocupă de reglementarea primară și
secundară a tuturor aspectelor care țin de administrarea banului
public și evidența patrimoniului statului și instituțiilor publice.
Prin intermediul finanțelor pub lice se asigură constituirea,
repartizarea și utilizarea cu eficiență a banului public pentru
dezvoltarea economică -socială a societății. Ex: sporirea producției
de mărfuri, dezvoltarea forțelor de producție, dezvoltarea
învățământului, protecția socială,e tc.
Banul public reprezintă fondurile comune constituite la nivelul
întregii societăți pentru a fi administrate de către stat în numele și
în interesul întregii societăți .
Instrumentul specific de actiune este bugetul (principalul
plan financiar al statul ui care cuprinde totalitate veniturilor și
cheltuielilor publice )
Pe lângă politica fiscală, un rol important în cadrul politicii
financiare revine politicii bugetare. Politica bugetară reprezintă
procesul de stabilire și ierarhizare a priorităților econo mico –
sociale la nivelul autorităților de decizie (centrale sau locale),
concretizat în structurarea și dimensionarea cheltuielilor publice .
Politica bugetară se constituie într -un complex de acțiuni
complementar politicii fiscale, ambele tipuri de politici
reprezentând instrumente de intervenționism ale statului în scopul
modelării evoluțiilor economico -sociale dintr -o țară.
 este o ramură a dreptului public .
 are o relație de tip parte – întreg cu dreptul fiscal , fiind
cea mai importantă parte a dreptu lui financiar.
Dreptul fiscal tratează aspecte legate de veniturile publice
reprezentate de impozite în relație directă cu plătitorii acestora în
procesul privind “declararea, stabilirea, verificarea și colectarea
impozitelor (…) datorate bugetului genera l consolidat”.

1.3.2. Principiile și izvoarele dreptului fi nanciar

10
1.3.2.1 Principiile dreptului fi nanciar
 Legalitatea;
 Planificarea financiară;
 Verificarea legalității modului de utilizare a banului public.

1. Legalitatea
 are o consacrare constit uțională expresă în art. 137 din
Constituție 
Legea fundamentală statuează obligativitatea reglementării
prin lege a tuturor aspectelor care vizează banul public  acest
principiul exclude posibilitatea reglementării primare a unor
instituții fundament ale pentru societate prin acte normative ale
executivului .
2. Planificarea financiară
 consacrare constituțională expresă ;
N. B.  instrumentul juridic al planificării financiare este
Bugetul public național – art. 138 Const.
Planificarea f inanciară este strictă, suplă și predictibilă .

3. Verificarea legalității modului de utilizare a banului
public
 consacrare constituțională la nivel de principiu  având în
vedere intersul public al modului de utilizare a resurselor
financiare puse la dis poziția statului ( în calitate de administrator
al Banului Public ), la a căror constituire contribuie în fapt toți
cetățenii
 art. 140 arată că  modul de formare, administrare și de
întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului
public  se realizează de către Curtea de Conturi

1.3.2.2. Izvoarele dreptului fi nanciar
Reprezintă totalitatea actelor normative care reglementează
raporturile juridice financiare.
În funcție de gradul de generalitate sau specificitate, i zvoarele
pot fi î mpărțite în două categorii, astfel, (1) izvoare comune tuturor
ramurilor de drept și (2) izvoare specifice dreptului fiscal.

(1) izvoare comune dreptului financiar și altor ramuri de
drept:
 Constituția,  legile ordinare ale parlamentului, 
ordonanț ele de guvern și ordonanțele de urgență (în baza unei legi
de abilitare a guvernului – stabilește limitele clare de competență în
reglementare),  hotarârile guvernului = ca și reglementări
secundare în materie .

(2) izvoare specifice dreptului fin anciar , spre exemplu :
1. Legea finanțelor publice (Legea nr. 500/2002)  este o lege –
cadru – definește sfera de cuprindere a finanțelor publice ;
2. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (intrată
în vigoare la 1 ian 2007)  regulile privind modul de constituire,
administrare și utilizare a resurselor financiare publice locale;
3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind
formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria
statului (aprobată și modificată prin Legea nr. 20 1/2003) 
stabilește regulile privitoare la circulația efectivă, prin conturi de
tip bancar, a resurselor financiare publice ;
4. Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

11 Curții de Conturi , republicată 2009  atribuțiile de control ale
acestui organ în materia modului de constituire , administrare și
utilizare a banului public ;
5. Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a
României ;
6. OUG nr. 64/2007 privind datoria publică .

O mare importanță are și dreptul Uniunii Europen e, ca și
ansamblul actelor normative care reglementează raporturile juridice
care apar în procesul integrării europene.
Din cadrul acestui ansamblul, semnificative vor fi actele
normative care reglementează raporturile juridice ce produc efecte
asupra si stemului financiar național , spre exemplu, Regulamentul
(CE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiar e aplicabil e
bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului nr.
1605/2002 .

1.3.3. Normele dreptului financiar

Norma juridică financiară  o regulă de con duită stabilită
prin lege, care cuprinde drepturile și obligațiile subiectelor
participante la raportul de drept financiar și a cărei respectare este
asigurată de autoritatea de stat.
 conținutul normei de drept fi nanciar = ipoteză + dispoziție
+ sancți une;
 elementul specific al n. j. fin. este sancțiunea
Sanctiunile se constata si se aplica de catre organele de control
financiar ale statului fizice si juridice, subiecte ale raporturilor
juridice financiare.

1.3.4. Raporturile juridice financiare

Raporturile juridice financiare sunt formate din relațiile
sociale care iau naștere și se sting în procesul constituirii,
repartizării și utilizării fondurilor bănești ale statului și care sunt
reglementate de normele juridice financiare.
Clasificare
În fu ncție de sfera de cuprindere a finanțelor publice (legea
500/2002) raporturile de drept financiar pot fi:
 raporturi juridice bugetare  fiscale  de creditare 
de garantare  de organizare a circulației monetare  valutare
 de asigurare prin efectul legii  de control financiar .
 clasificarea se exprimă prin afirmarea și consacrarea
doctrinei intervenționiste  statul trebuie să joace un rol tot mai
activ în viața economică și să influențeze procesele economice.

Elementele constitutive ale raporturile juridice financiare:
 Subictele participante la rap. de dr. fin.:
 Statul  reprezentat printr -un organ de specialitate în
activitatea financiară  învestit cu atribuții în procesul de
constituire, repartizare și utilizare a fondurilor bă nești puse la
dispoziția statului în interesul întregii societăți;
 Orice persoană fizică sau persoană juridică  care
interacționează cu organele statului în procesul administrării
finanțelor publice, în special, contribuabilul .
R.j.fin.  Apar  numai în cadrul activității financiare
înfăptuite de stat și organele (instituțiile) sale.
 fără excepție, unul dintre subiecte este statul  printr -un

12 organ de specialitate care intră în raportul juridic de pe poziția de
purtător al autorității de stat  N. B .  (creează) o poziție
juridică de subordonare a tuturor subiectelor față de subiectul
purtător al autorității de stat.
Excepții  există în domeniul dreptului fiscal sau în domeniul
datoriei publice (etc.) o serie de raportuir juridice în cadrul căror a
subiectele participante la raporturile juridice se afla pe o poziție de
egalitate juridică cu statul .

 Obiectul rap. de dr. fin.  este  diferit  determinat
(1.) de sfera de cuprindere a finanțelor publice și (2.) de faptele,
actele normative și op erațiunile specifice cu privire la activitatea
fiscală 
 (1.) obiectul este format din acțiuni de prognoză și
organizare bugerară, de creditare, de control financiar, de
circulație monetară etc.
 (2.) obiectul îl formează plata (acțiunea) unor sume de bani
la care sunt ținute persoanele fizice sau juridice care realizează
venituri sau dețin bunuri impozabile sau taxabile.

 Conținutul rap. de dr. fin.  este dat de  drepturile
și obligațiile subiectelor participante  care diferă de cele ale
altor rap. jur., îc se stabilesc în legătură cu necesitatea și
importanța constituirii, repartizării și utilizării fondurilor bănești
ale statului.

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 1

Dreptul financiar , ca ramură a dreptului public , este format din totalitatea actelor normative care reglementează
relațiile de constituire, administrare, repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publi ce
(banul public), desti nate satisfacerii sarcinilor social -ecomonice ale societății.
Pe lângă politica fiscală, un rol important în cadrul politicii financiare revine politicii bugetare. Politica bugetară
reprezintă procesul de stabilire și ierarhizare a priorităților economico -sociale la nivelul autorităților de decizie (centrale
sau locale), concretizat în structurarea și dimensionarea cheltuielilor publice.
Dreptul financiar este o ramură a dreptului public .
Are o relație de tip parte – întreg cu dreptul fiscal , fiind cea mai importantă parte a dreptului financiar.
Principiile dreptului fi nanciar sunt:
 Legalitatea;
 Planificarea financiară;
 Verificarea legalității modului de utilizare a banului public.
Izvoarele dreptului fi nanciar se împart în general în generale și specifice.
Norma juridică financiară reprezintă o regulă de conduită stabilită prin lege, care cuprinde drepturile și
obligațiile subiectelor participante la raportul de drept financiar și a cărei respectare este asigurată de autoritatea de
stat
Elementul specific al n. j. fin. este sancțiunea .
Raporturile juridice financiare sunt formate din relațiile sociale care iau naștere și se sting în procesul constituirii,
repartizării și utilizării fondurilor bănești ale statului și care sunt reglementate de normele juridi ce financiare.
Clasificare
În funcție de sfera de cuprindere a finanțelor publice (legea 500/2002) raporturile de drept financiar pot fi:
 raporturi juridice bugetare  fiscale  de creditare  de garantare  de organizare a circulației monetare
 valutare  de asigurare prin efectul legii  de control financiar.
Elementele constitutive ale raporturilor juridice fi nanciare sunt subiectele, conținutul și obiectul.
 Subictele participante la rap. de dr. fin.:

13  Statul  reprezentat printr -un or gan de specialitate în activitatea financiară .
 Orice persoană fizică sau persoană juridică  care interacționează cu organele statului în procesul
administrării finanțelor publice.
 Conținutul rap. de dr. fin. este dat de drepturile și obligațiile subie ctelor participante.
 Obiectul rap. de dr. fin. este diferit  determinat (1.) de sfera de cuprindere a finanțelor publice și (2.) de
faptele, actele normative și operațiunile specifice cu privire la activitatea fiscală 
 (1.) obiectul este format din acțiuni de prognoză și organizare bugerară, de creditare, de control financiar, de
circulație monetară etc.
 (2.) obiectul îl formează plata (acțiunea) unor sume de bani la care sunt ținute persoanele fizice sau juridice
care realizează venituri sau deț in bunuri impozabile sau taxabile.

Concepte și termeni de reținut

 drept ul financiar ;
 norma juridică financiară ;
 banul public ;
 politica bugetară ;
 raportul juridic fi nanciar ;
 legalitatea;
 planificarea financiară;
 verificarea legalității modului de utiliz are a banului public .

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce ramură de drept este dreptul fi nanciar și ce implicații are acest aspect?
2. Comentați principiile dreptului f nanciar .
3. Cine sunt subiectele raporturile juridice financiare ?
4. Ce reprezintă politica bugetară ?
5. Comentați conceptul de ban public .

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Totalitatea actelor normative care reglementează relațiile de constituire, administrare, repartizare și
utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social –
ecomonice ale societății reprezintă:
a) dreptul fiscal;
b) administrarea impozitelor și taxelor;
c) drept financiar ;
d) banul public .

2. Sunt principii ale dreptului fi nanciar următoa rele:
a) individualizarea impunerii ;
b) planificarea financiară ;
c) legalitatea ;

14 d) certitudinea impunerii .

3. Legea bugetară anuală poate fi modificată pe parcursul exercițiului financiar în situația în care se constată
modificări semnificative în proces ul formării și administrării veniturilor statului reprezintă una dintre
trăsăturile planificării financiare, aceasta fiind:
a) predictibilă ;
b) legală ;
c) suplă ;
d) strictă .

4. Printre raporturile juridice financiare regăsim:
a) raporturi juridice valut are;
b) raporturi juridice administrative;
c) raporturi juridice penale;
d) raporturi juridice de creditare.

5. Instituțiile finanțate majoritar sau integral din venituri extrabugtetare și întreprinderile la care statul sau o
unitate administrativ -teritorială este acționar unic sau acționar majoritar reprezintă:
a) drept financiar ;
b) sectorul public ;
c) reglementarea secundară ;
d) raporturi juridice de garantare .

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept f nanciar , ediția a 5 -a, Editura CH Beck, București 20 12;
 Constituția României
 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
 Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal -bugetară ;
 Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea No rmelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea
angajamentelor bugetare și legale ;
 Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;
 O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului;
 Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice;
 Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;
 Legea nr. 672/2002 privind auditul pub lic intern;
 O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlului financiar preventiv;
 Ordinul nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care
desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu ;
 H.G. nr. 1.257/2012 privind organizarea inspecțiilor și stabilirea atribuțiilor generale în efectuarea
acestora în vederea aplicării Ordonanței Guvernu lui nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial
și controlul financiar preventiv ;

15  O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico -financiare la operatorii
economici ;
 H.G. 101/ 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice pr ivind înființarea, organizarea și
funcționarea inspecției economico -financiare ;
 O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale afer ente acestora
 O.U.G. nr. 117 /2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat;
 O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică;
 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiar e aplicabil e bugetului general al
Uniunii și de abr ogare a Regulamentului nr. 1605/2002 ;
 www. eur -lex.europa.eu.

16 Unitatea de învățare 2

Finanțele publice

2.1. Introducere
2.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
2.3. Conținutul unității de învățare
2.3.1. Finanțele publice
2.3.1.1. Noțiune
2.3.1.2. Teoriile finanțelor publice
2.3.1.2.1. Teoria clasică a finanțelor publice
2.3.1.2.2. Teoria modernă a finanțelor publice
2.3.1.3. Trăsăturile și structura finanțelor publice
2.3.1.3.1. Trăsăturile finanțelor publice
2.3.1.3.2. Structura finanț elor publice
2.3.1.4. Funcțiile finanțelor publice
2.4. Îndrumător pentru autoverificare

2.1. Introducere

“Veniturile statului sunt o porțiune pe care fiecare cetățean
o dă din avutul său pentru a avea siguranța celeilalte porțiuni sau
pentru a s e folosi de ea în mod plăcut. Pentru a stabili aceste
venituri în chip potrivit, trebuie să țină seama și de nevoile statului
și de nevoile cetățenilor ”. (Montesquieu, “Despre spiritul legilor”,
1748) .

2.2. Obiectivele și competențele unității de învă țare

Obiectivele unității de învățare :

– cunoa șterea implicațiilor finanțelor publice ;
– cunoașterea relației dintre statul intervenționist și statul
neintervenționist ;
– definirea conceptelor de finanțele publice clasice și finanțele
publice moderne ;
– cunoa șterea trăsăturile finanțelor publice ;
– cunoașterea funcțiilor finanțelor publice .

Competențele unității de învățare :

– studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum finanțele publice , finanțele publice clasice , finanțele
publice moderne , stat intervenționist , stat
neintervenționist , funcția de repartiție , funcția de control ;
– studenții vor putea să diferen țieze statul intervenționist de

17 statul neintervenționist ;
– studenții vor putea să descrie implicațiile funcțiilor
finanțelor publice ;
– studenții vor putea să identifice trăsăturile finanțelor
publice .

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Finanțele publice , timpul alocat este
de 2 ore.
2.3. Conținutul unității de învățare

2.3.1. Finanțele publice

2.3.1.1. Noțiune

Finante publice reprezintă totalitatea relatiilor de natura
economica constituite sub forma baneasca care apar in procesul
realizarii si repartizarii resurselor necesare statului pentru
indeplinirea sarcinilor sale.
Notiunea de “ financia pecunia ria”- originea conceptului de
finante publice =orice tranzactie care presupune intre prestatii plata
unei sume de bani . (Șaguna, 2009)
Termenul de “finante publice” – lb.franceza, sens general – bani si
venituri publice destinate acoperirii cheltuielilor sta tului

2.3.1.2. Teoriile finanțelor publice

2.3.1.2.1. Teoria clasică a finanțelor publice
Concepția finanțelor publice clasice este legata de ide ea de
liberalism politic și a fost specific ă sfarsitului sec. XIX si inceptului
sec. XX – stat neintervention ist.

2.3.1.2.2. Teoria modern ă a finanțelor publice
Concepția finanțelor publice moderne s-a dezvoltat dupa
primul razboi mondial cand statul neinterventionist a fost inlocuit
de un stat interventionist care a decis sa influenteze in mod direct
procesele economice.
Finantele publice se transforma intr-un mijloc de interventie
a statului in economie.

2.3.1.3. Trăsăturile și structura finanțelor publice

2.3.1.3.1. Trăsăturile finanțelor publice
Finantele publice sau relatiile financiare publice se pot
caracteriza, prin prisma specificului lor, prin urmatoarele
particularitati/ trăsături:

18 1. Relatiile financiare sunt rela tii cu caracter economic ,
deoarece ele apar în procesul formării, repartizării și utilizării
produsului social;
2. Relatiile financiare ap ar in form a baneasc a;
3. Relatiile financiare sunt relatii f ara echivalent , adică NU
presupun o contraprestație directă din partea subiectului beneficiar
al mijloacelor bănești ;
4. O alta trasatura a relatiilor financiare este aceea ca mijloacele
banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se
ramburseaz a.

2.3.1.3. 2. Structura finanțelor publice
Pentru a intelege structura finantelor publice este necesar sa
avem in vedere urmatoarele acte normative:
– L 500/2002 a finantelor publice
– OUG 64/2007 a datoriei publice
– L 273/2006 privind finantele publice locale

În conformitate cu Legea nr. 500/2002, finanțele publice au
următoarea structură:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetu l trezoreriei statului;
 bugetele instituțiilor publice autonome;
 bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial
din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat ori din
bugetele fondurilor speciale;
 bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri
proprii;
 bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate
sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri
se asigură din fonduri publice;
 bugetul fonduri externe nerambursabil e;
 bugete locale;
 datoria publică.

OUG 64/2007 are in vedere principalele datorii publice.
L 273/ 2006 priveste structura bug. locale, ale comunelor,
oraselor, municipiilor, sectoarelor, judetelor, institutiilor organizate
la nivel local, bug. imprumu turilor externe si interne, inclusive ale
fondurilor externe nerambursabile.

2.3.1.4. Funcțiile finanțelor publice

În procesul formării, repartizării și utilizării mijloacelor bănești
ale societății, finanțele publice îndeplinesc două funcții :
1. Funcț ia de repartiție
Această funcție se realizează în procesul de formare și
repartizare a mijloacelor bănești, mai exact în momentul repartiției
procesului social și a venitului național , evidențiindu -se două
momente: formarea resurselor și repartizarea acest ora.
2. Funcția de control
Necesitatea funcției de control a fianțelor publice decurge din
faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziția
statului aparțin întregii societăți .

19 2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 2

Finante publice reprezintă totalitatea relatiilor de natura economica constituite sub forma baneasca care apar in
procesul realizarii si repartizarii resurselor necesare statului pentru indeplinirea s arcinilor sale.
Teoriile finanțelor publice
Concepția finanțelor publice clasice este legata de ideea de liberalism politic și a fost specifică sfarsitului sec.
XIX si inceptului sec. XX – stat neinterventionist.
Teoria modernă a finanțelor publice
Concepți a finanțelor publice moderne s-a dezvoltat dupa primul razboi mondial cand statul neinterventionist a
fost inlocuit de un stat interventionist care a decis sa influenteze in mod direct procesele economice.
Finantele publice sau relatiile financiare publice se pot caracteriza, prin prisma specificului lor, prin urmatoarele
particularitati/ trăsături :
1. Relatiile financiare sunt rela tii cu caracter economic ;
2. Relatiile financiare apar in form a baneasc a;
3. Relatiile financiare sunt relatii f ara echivalent ;
4. Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaz a.
Structura finanțelor publice este stabilită, îndeosebi, de Legea nr. 500/2002.
În procesul formării, repartizării și utilizării mijloacelor bănești ale societății , finanțele publice îndeplinesc două
funcții:
1. Funcția de repartiție
2. Funcția de control

Concepte și termeni de reținut

 finanțele publice ;
 finanțele publice clasice ;
 finanțele publice moderne ;
 stat intervenționist;
 stat neintervenționist;
 trăsăt urile finanțelor publice ;
 structura finanțelor publice ;
 funcția de repartiție ;
 funcția de control .

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Definiți conceptul de f inanțele publice .
2. Comentați funcția de repartiție a f inanțelor publice .
3. Comentați funcția de control a f inanțelor publice .
4. Comentați motto -ul, „Veniturile statului sunt o porțiune pe care fiecare cetățean o dă din avutul
său pentru a avea siguranța celeilalte porțiuni sau pentru a se folosi de ea în mod plăcut. Pentru a stabi li
aceste venituri în chip potrivit, trebuie să țină seama și de nevoile statului și de nevoile cetățenilor ”,
(Montesquieu, “Despre spiritul legilor”, 1748).
5. Comentați relația dintre statul neintervenționist și statul intervenționist .

20

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Totalitatea relatiilor de natura economica constituite sub forma baneasca care apar in procesul realizarii si
repartizarii resurselor necesare statului pentru indeplinirea sarcinilor sale reprezintă:
a) politica buge tară;
b) politica fiscală ;
c) finanțelele publice ;
d) statul neintervenționist .

2. Printre trăsăturile finanțelor p ublice nu se enumeră :
a) Relatiile financiare sunt rela ții cu caracter economic ;
b) Rela tiile financiare sunt relații care presupun o contraprestație directă;
c) Relatiile financiare apar in form a baneasc a;
d) Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare se ramburseaz a.

3. Aspectul care se realizează în procesul de formare și repartizare a mijloacelor bănești, mai exact în
momentul repartiției procesului social și a venitului național reprezintă:
a) caracterul economic al finanțelor publice ;
b) funcția de control ;
c) forma bănească a finanțelor publice ;
d) funcția de repartiție .

4. O execuție bugetară excedentară ( veniturile pe care st atul le realizează sunt mai mari decât cheltuielile pe
care le folosea pentru îndeplinirea funcțiilor sale), o fiscalitate scăzută și un stat neintervenționist
caracterizează:
a) finanțele publice moderne ;
b) funcția de repartiție ;
c) finanțele publice clasice ;
d) funcția de control .

5. O execuție bugetară deficitară (volumul cheltuielilor crește și se diversifică, aparând și categoriile
cheltuielilor publice economice și celor sociale, depășindu -se, astfel, veniturile încasate de stat), o fiscalitate
ridicată și un stat intervenționist caracterizează:
a) finanțele publice moderne ;
b) funcția de repartiție ;
c) finanțele publice clasice ;
d) funcția de control.

21

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept financiar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Monica Ama lia Rațiu, Simona Gherghina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH
Beck, București 2008 ;
 Constituția României ;
 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
 Legea nr. 69/2010 privind res ponsabilitatea fiscal -bugetară .

22
Unitatea de învățare 3

Moneda

3.1. Introducere
3.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
3.3. Conținutul unității de învățare
3.3.1. Conceptul de monedă
3.3.1.1. Noțiune
3.3.1.2. Terminologie
3.3.1.3. Istoric
3.3.2. Instrumentele monetare
3.3.3. Funcțiile monedei și ipotezele apariției
3.3.3.1. Funcțiile monedei
3.3.3.2. Ipotezele privind geneza monedei
3.3.4. Crearea sistemului bănesc al leului – în spațiul carpato -danubiano -pontic –
3.3.5. Aspec te privind fenomenele monetare
3.3.5.1. Circulația monetară
3.3.5.2. Stabilitatea și echilibrul monetar
3.3.5.3. Inflația monetară
3.4. Îndrumător pentru autoverificare

3.1. Introducere

Moneda a reprezentat „o instituție istorică, a urmat și urmea ză
evoluția societății umane“.
(Dan Drosu Șaguna, Drept financiar , Editura CH Beck,
București 2011, p. 21)

3.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele unității de învățare :

– cunoa șterea condițiilor apariției fenomenului general al
valorii ;
– definirea conceptelor de monedă , ban și de instrumente
monetară;
– cunoa șterea genezei sistemului bănesc al leului;
– definirea conceptului de inflație monetară și de circulație
monetară .

Competențele unității de învățare :

23 – studenții vor pute a să definească concepte și termeni precum
monedă, monetă, ban, instrument monetar, numerar, conturi, leu,
kosonul dacic, circulatia monetară, sistemul monetar, emisiune
monetară, putere de cumparare, stabilitatea monetară,
devalorizarea monetară, inflaț ia monetară, deflația ;
– studenții vor putea să identifice funcțiile monedei;
– studenții vor putea să prezinte ipotezele privind apariția
monedei.
– studenții vor putea să justifice alegerea denumirii de leu și
ban in ceea ce privește sistemul bănesc al leului;
– studenții vor putea să descrie particularită țile fenomenului
inflației monetare ;

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Moneda , timpul alocat este de 4 ore.
3.3. Conținutul unității de învățare

3.3.1. Conceptul de mone dă

3.3.1.1. Noțiune
Sub aspect conceptual:
Moneda reprezintă o marf ă special ă cu rol de echivalent
general , reprezintă fenomenul valorii în general .
Pt. ca o marfa sa devina speciala si sa fie caracterizabila
drept moneda tb. să îndeplinească cumulativ c inci condiții care
s-au evidențiat de -a lungul evoluției comunităților umane – de la
ceata primitivă la popor, națiune:
O marfă pentru a fi monedă trebuie să îndeplinească
cumulativ cinci condiții :
1. să fie general acceptată de comunitate;
2. să fie diviz ibilă (sa poata fi impartita fara a se altera, părțile să
păstreze calitățile întregului);
3. să fie tezaurizabilă (sa pastreze si sa transmita valoare in
timp, valoarea să fie constantă în timp, inalterabilă);
4. să aibă o valoare de întrebuințare (folos ință) foarte mică ;
5. să fie relativ rară (argintul a inundat piață).

Sub aspectul funcționalității sale :
Moneda este un instrument social -economic,
indispensabil oricărei economii.
Moneda, in forma ei clasic a de disc metalic cu greutate
determinata, se utilizeaza a mijloc de circulatie, de plata si
tezaurizare. Ea reprezint a un instrument etalon legal de plat a
pentru facilitarea schimburilor, pentru acumul ari, fiind
masuratorul general de valori care poart a girul autorit atii emitente,
statul, si care se bucur a de incredere public a.

24
3.3.1.2. Terminologie
În limba noastră, denumirea a pătruns atât ca neologism din
latină, „moneta“ odată cu ocupația Imperiului Roman – prin anii
106, cât și prin limba neogreacă – „monedă“ , utilizată în timpul
domniilor fanariote – pe la 1700.
Etimologic, denumirea de „monetă “ își are izvorul în limba
latină, termenul venind de la numele zeiței Junon Moneta în al cărei
templu, la Roma, statul își instalase ateliere de batere a primelor
semne monetare.
Monetă = origine latină  datorită sferei de influență a ariei de
răspândir e a civilizației romane în majoritatea statelor există
termenul de “mone tă”, inclusiv românii, totuși la noi prin uzanță
publică se folosește termenul de “ mone dă” (dar ambii termeni
sunt corecți ), cu atât mai mult cu cât toți derivații termenului
monedă sunt cu toți “t” monetar, monetărie .
Aceeași denumire este utilizată în Franța – monnaie -, în Anglia
– money, în Italia – moneda.

În limba română, termenul de „ban“ este utilizat îndeosebi
când exprimă noțiunea de monedă măruntă, divizionară –
subdiviziu nea monedei naționale . Etimologic își are originea în
privilegiul acordat banilor români din secolele XIII -XIV de a bate
monede de argint, denumirea fiind întrebuințată cu timpul pentru
desemnarea monedelor cu o anumită greutate și calitate, indiferent
de proveniența lor – prin anii 1400. Termenul de ban având în
această situație sensul de fenomen al valorii, marfă cu rol de
echivalent general .

3.3.1.3. Istoric
Primele operațiuni de schimb s-au efectuat în natură, prin
intermediul trocului , schimbându -se în mod direct, nemijlocit,
produsele între ele .
Specializarea muncii determină o progresivă diversificare de
bunuri , odată cu creșterea necesităților populațiilor. Într-un stadiu
mai avansat al schimbului , încep a se întrebuinta anumite
mărfuri ca mijloace de intermediere , cu care se puteau schimba
orice produse, prin aceste mărfuri putându -se exprima valoarea
tuturor celorlalte .
Primei diviziuni sociale a muncii i -a urmat separarea
meșteșugarilor de restul producătorilor, ca efect al descoperirii
însemnatel or proprietăți ale metalelor și, îndeosebi, folosirii
fierului la confecționarea uneltelor.
La început utilizarea metalelor pentru intermedierea
schimburilor s-a făcut într -o formă cât mai lesnicios de
transmis , de transportat și păstrat – căpătând formele uzuale :
cuțite, cuie, vârfuri de săgeată, de sulițe; sub forme brute ca plăci,
discuri, bare, sârme; în forme ornamentale: inele, brățări, spirale,
cruci etc . Abia mai târziu au fost create , din metale , instrumente
mai ușor de mânuit, pentru facilitarea c ircuitului tot mai intens al
valorilor materiale – monedele .
Monedele de metal au reprezentat o marfă specială care
cristalizează în ea valoarea abstractă a tuturor celorlalte mărfuri .
Pentru ca o marfă să poată îndeplini rolul de echivalent
general trebui a să îndeplinească cele cinci condiții cumulative .
La început această misiune monetară a fost încredințată
bronzului, aramei (cuprului), fierului , apoi metalelor prețioase
– aurul, argintul și mai puțin platina . Aurul s -a impus în cele din

25 urmă datorită pr oprietăților sale deosebite .
Moneda, care -și are originea în marfa însăși, a apărut deci
spontan, în cadrul economiei de schimb și a circulației
mărfurilor .
În cadrul sistemului bimetalizat , rolul de etalon monetar îl
au,deopotrivă, cele două metale: auru l și argintul , între care se
stabilește un raport de valoare . Aceste metale circulă paralel și
simultan, fiind un sistem etalon unic, alternativ, când de aur, când
de argint, baterea monedei din ambele metale fiind liberă. Prin
demonetizarea progresivă a a rgintului, prevalent a devenit
monometalismul aur. Emisiunile monetare au reprezentat atributul
inalienabil al autorității statale, reprezentând monopol de stat din
antichitate până în epoca contemporană.
Dreptul de a bate monedă a constituit prerogativa e xclusivă și
discreționară a statului .
Timp de douăzeci și trei de secole s -au folosit ca bani
îndeosebi monede din metal prețios . Odată cu apariția primelor
bănci, la Amsterdam în 1609, la Hamburg din 1619, la Londra din
1694 (care a fost și prima bancă d e emisiune), rolul metalelor
prețioase ca etalon monetar este preluat de către bancnotele
convertibile în aur, la care s -au adăugat, cu timpul, și cele
neconvertibile și banii de cont .
Bancnotele au înlocuit banii cu valoare intrinsecă ,
îndeplinind funcți a de circulație a mărfurilor și plăților .
Băncile de emisiune aveau obligația păstrării în tezaur a
unui stoc de aur sau argint care să reprezinte un procent din
suma bancnotelor emise și aflate în circulație , pentru a putea fi
asigurată convertibilitatea bancnotelor .
Montesquieu a exprimat sugestiv în „ L'esprit des lois “ corelația
monedă -bancnotă: „Moneda este un semn care reprezintă și
exprimă valoarea tuturor mărfurilor (…). Cum banul este semnul
valorii mărfurilor, hârtia e semn al valorii banului (. ..). Valoarea
pozitivă a monedei este acea care poate fi fixată prin lege“.
(Șaguna, 2011, p. 32) .

3.3.2. Instrumentele monetare

Instrumentele monetare sunt formele de reprezentare în
circulație a monedei, a valorii .
Instrument monetar= forma de manifest are a monedei in
circulatie, forma care a inlocuit in final moneda si care
beneficiaza de un curs fortat .
Societățile moderne cunosc următoarele instrumente
monetare:
1. numerarul
2. conturile scripturale (moneda scripturală)
3. conturile electronice (mone da electronică)
1. Numerarul are o existență fizică sau materială și circulă
sub două categorii, (care reprezintă primele forme de instrumente
monetare):
a) numerarul metalic (monezile)
b) bancnotele = note de bancă
a) Monezile (numerarul metalic) (sg.: monedă, pl.: monezi/
monede) se bate [expresie numismatică] pentru valori mici
(trebuie să aibă o rezistență mare) și dintr -un aliaj de metale
comune, tehnic vorbind numit “ tombac ”, i se mai spunea “billon”,
 proporția în aliaj a metalelor o cunoaște d oar emitentul (oțel,
nichel, cupru, aluminiu, zinc, bronz, aramă, etc.). Durata de

26 viață este de aproximativ 3 ani.
b) Bancnotele  care se bat pentru valori mari pe o hârtie
specială cu un conținut care poate fi hârtie, țesătură áși plastic mai
nou (mat erial sintetic).
Durata de viață este de aproximativ 8 luni pentru bancnotele cu
un conținut mărit de hârtie, iar pentru cele cu un conținut mărit de
plastic de aproximativ 1 an și 2 luni.
Terminologic = notă de bancă !!!
2. Conturile scripturale (moneda scripturală)
Conturi scripturale  instrumente monetare de transfer
scriptic de la o persoană titulară de cont la alta prin intermediul
unei instituții numită bancă !!!
Trecerea dintr -un cont în altul se face scriptic .
 nu au o existență materială concre tă așa cum are
numerarul.
În utimele două decenii ale secolului XX datorită globalizării
relațiilor economice, financiare, comerciale, bancare  nici
conturile scripturale nu au făcut față cererii de instrumente
monetare, principalul motiv fiind “ timpul ” necesar și celui mai
simplu transfer între două conturi (2 -3 zile) (prea mult timp). 
Astfel, au apărut conturile electronice .

3. Conturile electronice (moneda electronică)
 care asigură transfer instantaneu . (de prin deceniul
8 al secolului XX)
 și sunt mult mai sigure împotriva falsificatorilor în raport cu
conturile scripturale și numerarul. Marele bănci își schimbă codul
de transfer zilnic.
În acest caz se folosesc cardurile bancare
Cardul este un instrument de plată bazat pe electronică, c a
alternativă a instrumentelor ,,clasice” de plată – numerarul și cecul,
iar deținătorul lui are dreptul de acces la o procedură de autorizare
și plată cu card. Denumit și portofel electronic.

3.3.3. Funcțiile monedei și ipotezele apariției

3.3.3.1. Func țiile monedei
Funcția de evaluare a valorilor economice . Cu moneda se
măsoară valori materiale, se exprimă prețurile, puterea de
cumpărare, creditul.
Funcția de mijlocire a schimburilor de bunuri și servicii prin
intermediul operațiunilor de vânzare -cumpă rare. Moneda
mijlocește circulația mărfurilor, ea însăși fiind o marfă
intermediară.
Funcția de mijlocire a plăților . Moneda dobândește calitatea de
monedă legală întrucât creditorul este obligat să primească moneda
aflată în circulație la data lichidării unei datorii.
Funcția de mijlocire a creditului . Creditul reprezintă
transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare; el este un
împrumut de monedă.
Funcția de mijlocire a economiilor . Disponibilitățile temporare
ale populației se pot valorifica prin i ntermediul monedei. În acest
mod, moneda transformă un capital, care se poate utiliza eficient în
circulația monetară.
Funcția de tezaurizare . Cu ajutorul monedei se pot păstra și
transfera valorile care se cer menținute în timp, pe o perioadă
îndelungată . De asemenea, valorile pot trece de la un deținător la
altul, în modul cel mai eficient, prin intermediul monedei.

27 Funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și
serviciilor . Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor
care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.

3.3.3.2. Ipotezele privind geneza monedei
Literatura de specialitate a studiat acest fenomen care a marcat
viața societății dezvoltând o suită de teorii care incearca sa
gaseasca originile acestui fenomen, ipoteze privind geneza
monetei , adică ce anume a cauzat acest fenomen remarcabil
(Șaguna, 2011, p. 24).
În centrul acestor ipoteze (ca un lait motiv) se află schimbul cu
diferite nuanțe. Moneda a apărut datorită schimbului .

Printre cele mai semnificative ipoteze enumerăm:
I. Ipoteza economica/ realistă
Moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului . La momentul la
care schimbul in natura a devenit incomod, oamenii au fost obligati
sa inventeze si sa accepte in mod universal o marfa intermediara.
Cu alte cuvinte, oamenii au adoptat tacit, intr -un consens general,
a 3-a marfa care sa masoare bunurile supuse schimbului . In
doctrina s -a realizat si o etapizare a istoriei economice in functie de
monede. Se considera ca evolutia s -a produs de la economia
naturala (prem onetara) careia ii erau specifice 2 subdiviziuni: econ.
familiala si cea in natura, la o economie monetara care nu a mai
permis schimbul in natura.
In timp, s -a evoluat de la utilizarea unor marfuri oarecare ca
etalon de valoare, la utilizarea unui metal obisnuit, iar de la acesta
s-a trecut la utilizarea metalelor pretioase. Pe treapta superioara a
economiei de credit se considera ca se pun in circulatie anumite
bunuri contra promisiunii de a restitui in viitor aceeasi valoare.

II. Aparitia monedei ca et alon de valoare
Moneda a aparut deoarece era necesar sa se stabileasca intre
oameni o ierarhie e valorilor . Moneda etalon a preexistat
monedei intrument de schimb .
Etalonul de valoare clasic a constat in animale de turma la care
s-a renuntat in timp datori ta lipsei calitatilor unui eficient
instrument de schimb. S -au impus ca moneda metalele ce puteau fi
si etalon de valoare si mijlocitor al schimbului apte sa stabileasca
pretul oricarui bun supus tranzactiunii. Efectul a fost acela de a
elimina schimbul in natura (trocul).

III. Ipoteza religioas ă
Considera ca initial monedei nu i -au fost specifice functiile
mercantile, ci cele religioase . Doctrina porneste analiza de la
scrisorile lui Homer cu observatia ca in religia antropomorfică zeii
erau reprezentati asemanator oamenilor, fiind posibila o negociere
a bunavointei acestora. La origine, darul oferit zeilor era specific
econ.casnice, fiind reprezentat de un animal de turma. Prin
utilizarea in practicile religioase anumite animale ajung sa fie
sacralizate prin cresterea nr.membrilor comunitatilor, nr.animalelor
jertfite ajungand sa fie f.mare.
S-a trecut la o etapa superioara in care s -ar fi creat mici statuete
din metal pretios (amulete) care ar fi fost oferite zeilor. In timp, si
acest statuete, ajungand in nr.f.mare, au inceput sa fie utilizate de
catre preoti si in raporturi laice. Etapa urmatoare de evolutie a fost
aceea de imprimare pe o moneda a reprezentarii animalului. Prin
intermediul preotilor punerea acestor obiecte intr -un circuit

28 economic s -a realizat.

IV. Ipoteza socială (moneda insi gnă aristocratic – mijloc de
diferențiere social)
Autorii ei trateaza moneda drept o categorie sociala , si nu una
economica. Se considera ca scopul crearii monedei a fost acela de a
distinge posesorul de moneda de restul obstei. Moneda ar fi
consacrat anum ite ranguri ale posesorilor, astfel ajung si un mijloc
de ascensiune sociala. Adeptii teoriei considera conceptul de
moneda sinonim cu cel de podoaba, abia ulterior aceasta
transferandu -se in sfera economica.
Aceasta teorie se bazeaza si pe observatia ca p odoabele din
metal pretios tezaurizate erau utilizate la rascumpararea
prizonierilor de razboi, obtinerea anumitor demnitati, precum si in
sacrificiile religioase.

V. Ipoteza patrimonial ă
Costin Kiritescu observa faptul ca bunurile carora practica
economica le -a imprimat functia monetara au constituit la origine
patrimoniul unei persoane . Tendinta general umana de a poseda cat
mai multe bunuri a avut drept efect acumularea unor bunuri in
surplus fata de necesitatile de consum. Bunurile respective au
devenit mijloc de tazaurizare si semne ale bogatiei individuale.
Initial, bunurile din patrimoniu care puteau fi tezaurizate constau in
ornamente cu valoare intrinseca si utilitate casnica.

3.3.4. Cr earea sistemului bănesc al leului – în spațiul
carpato -danubiano -pontic –

 Se consideră că rolul de echivalent general îndeplinit
pentru prima dată pe aceste meleaguri de un metal trebuie atribuit
aramei care a început a se utiliza din neoliticul târziu s ub formă de
lingouri sau obiecte.
 sec. V i.Hr. apar coloniile grecesti Histria, Tomis,
Callatis care emit moneda
 sec. II i. Hr. incep sa patrunda monedele romane
 în perioada antichității – un moment important este
Primul fenomen monetar propriu , (după moar tea lui Burebista –
44 î. H. )  Kosonul dacic –
 mesajul spiritual al kosonului este formidabil !!!
Monedele cu legenda koson se înscriu printre cele
getodacice ș i au fost emise într -un centru din inima Daciei după
modelul denarilor romani de argint. Acești kosoni sunt singurele
monede lucrate din aur în toată istoria getodacilor .
 circulatia monedelor romane se mentine până la
retragerea trupelor
În perioada ulterioara cuceririi romane au circulat pe teritoriul
Daciei romane dinarii republicani, sest erții, aureii și dinarii
imperiali. Sistemul monetar roman se baza pe emisiuni monetare
din aur, argint și bronz . Moneda de aur era aureus, cea de argint
denarul – cu subdiviziune quinarul de bronz – bătută în trei valori
principale: sesterțiul, dupondiul și assul .
!!! Retragerii romane îi urmează o etapă în care circulația
bănească își recapătă funcțiile din perioada preromană. Circulația
monetară se va restrânge în așa măsură încât produsele se vor
procura, în cea mai mare parte, pe calea schimbului spec ific
economiei naturale .
 ulterior avem monede bizantine si nu se mai emit

29 monede pe plan local
Pânâ în secolele X -XI relațiile marfă – bani erau totuși
restrânse, viața desfășurându -se în tiparele economiei naturale .
Slabele relații comerciale se încrope au pe aria teritoriului românesc
tot prin intermediul monedelor bizantine.
 sec. XIV momentul banariilor statelor feudale
românești
După o perioadă îndelungată de stopare a emisiunilor
monetare , în epoca feudalismului dezvoltat , datorită extinderii
schimbur ilor, rolul banilor crește în însemnătate și determină
crearea – după formarea statelor feudale Țara Românească și
Moldova – unor sisteme monetare proprii, ca expresie a
suveranității și independenței țărilor române .

!!! În comerțul medieval , principiu l teritorialității monedelor
nu avea aplicare , uneori fiind preferate monedele străine cu valoare
deja recunoscută, superioară celor depreciate, emise de către
domnitorii pe teritoriul cărora aveau loc acte de comerț înlesnite de
utilizarea banilor. Existe nța, alături de cele locale, a monedelor
străine este caracteristică acelor perioade în care monedele aflate
în circulație aveau o valoare proprie, intrinsecă ,
Printre ele și talerii de argint ai Țărilor de Jos, „ thaleri
leonis “, nume căpătat datorită re prezentării pe revers a unui leu
ridicat în două labe, menționați în hrisoave din 1581 .
!!! Cu timpul, talerul -leu olandez de circulație locală a fost
înlocuit cu monede mai slabe, leul transformându -se astfel într -un
ban fictiv, de calcul .
 Al.I. Cuza a v rut sa impună romanatul, dar nu a reusit
(domnitor între 1859 -1862)
Problema monedei naționale este pusă în discuția Adunării
Legiuitoare în vara lui 1859, elaborându -se cu acest prilej mai
multe proiecte și propuneri de denumiri, care au fost dezbătute în
timpul domniei lui Cuza.
 1866 – în Constituție se consfințește dr. de a bate
moneda ( Carol I  1866 -1914  domnitor, apoi Rege al
României )
Haosul monetar care a caracterizat a doua jumătate a veacului
trecut a fost lichidat, întrucât reprezenta o fr ână în ascensiunea
economiei naționale . Lipsa unei monede naționale favoriza
circulația unei mulțimi eterogene de monede străine care
îngreunau circulația mărfurilor .
Era necesară o asanare monetară .
O monedă (națională) = putere și stabilitate când se bu cură de
încrederea populației.
 barometrul de încredere dintre guvernați și guvernanți.

Primul pas important în adoptarea sistemului monetar
național s-a făcut prin proclamarea în Constituția din 1866 (alin.
13 al art. 93) a dreptului suveran al țăii de a bate monedă –
conform Tratatului și Convenției de la Paris, potrivit cărora (deși
dreptul de a bate monedă nu figurase expres) Congresul de la Paris
consfințea dreptul de administrare internă căruia îi era specific
și acela de a emite monedă proprie .

 Legea nr. 14/1867 prin care s -a creat sistemul bănesc
al LEULUI – un sistem bimetalist Au -Ag
Situația economică și istorică reclama cu necesitate introducerea
unui sistem monetar unitar, generalizat pe întregul teritoriu al

30 statului românesc, indispensabi l economiei naționale.
Din anul 1866 au început pregătirile și elaborarea studiilor
pentru înființarea sistemului monetar național. În martie -aprilie
1867 este depus la Parlament proiectul de lege.
„Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pen tru
fabricarea monedelor naționale “ din 26 aprilie 1867 a intrat în
vigoare la 1/13 ianuarie 1868 marcând unul din principalele
momente ale afirmării voinței de independență și suveranitate a
poporului român .

Particularitățile sistemului bănesc al leului de la 1867:
1. un conținut bimetalist  piesa avea o reprezentare în
Aur și Argint  L 14/1867 instaureaza un sistem bimetalist Au –
Ag
2. avea o subdiviziune – banul  1 leu = 100 bani

Terminologie :
!!! puterea de cumpărare și stabilitatea unei “monede
naționale” este dată de încredere între guvernanți și guvernați
!!!
Propaganda de la acea vreme era ineficientă să se răspândească
ceva nou, necunoscut.
Legiuitorul de la 1867 a folosit denumiri care deja existau în
conștiința românilor (comunității) și în care aveau încredere ,
precum denumirea de “leu” și cea de “ban” .
LEUL :
În 1867 , după aproximativ trei secole de la prima apariție
menționată documentar cu privire la existența „ leilor “ în circulație
pe teritoriul țării, primul sistem bănesc al Românie i moderne va
prelua denumirea de „leu“ pentru noua unitate monetară
românească .
BAN : piesele puse în circulație de către domnitorii locali –
bănăriile
 1880 înființarea BNR
 1890 – trecerea la sistemul monometalist Au
 1928 – introducerea biletelor de bancă și renunțarea la
etalonul Au
 după 1989
 s-au schimbat însemnele monetare ale comunismului
 Denominarea monedei naționale – prin legea 348/2004 , în
vigoare 2005
Denominarea procedeul prin care se reduce valoarea
nominală a unor însemne monetare . Procedeul este numit
popular și „tăierea zerourilor”. Acest lucru se practică atunci când
sumele de bani devin foarte mari în valoare absolută, datorită
inflației.

 În prezent
Unitatea monetară națională este consacrată în prezent și de
preve derile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale
a României care, la art. 13 stipulează: „ Moneda națională este
leul, iar subdiviziunea acestuia, banul “, iar Banca Națională a
României este unica instituție autorizată să emită însemne
monetare , sub formă de bancnote și monede metalice, ca mijloace
legale de plată pe teritoriul României (art. 12 din Legea nr.
312/2004)

 Pentru viitor – un viitor apropiat – România dorește să

31 adere la zona euro și să adopte moneda euro ca monedă
națională .

3.3.5 . Aspecte privind fenomenele monetare

3.3.5.1. Circulația monetară
Circulatia monetara reprezinta totalitatea operatiunilor
efectuate cu masa monetara concretizate in incasari si plati banesti
determinate de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si
executia de lucrari in cadrul unui stat.
Ca temei legal pt. circulatia si emisiunea monetara avem L egea
nr. 312/2004 privind statutul BNR.
Operatiunile cu masa monetara se deruleaza intre pers. fiz si
juridice. In functie de posibilitatile bancii centrale de a supraveghea
circulatia monetara se disting 2 forme de manifestare a acesta:
 circulatia monetara legala (se deruleaza prin conturi)
 circulatia monetara paralele (in numerar)

Sistemul monetar reprezint ă totalitatea dispozițiilor legale, a
principiilor și reglemntărilor privitoare la emisiunea și circulația
monedei în cadrul economiei unui stat – a îmbrăcat diferite forme
de organizare, având caracter monometalist sau bimetalist.
Etaple emisiun ii monetar e sunt baterea, stocarea, punerea în
circulație și retragere din circulație a monedei .

3.3.5.2. Stabilitatea și echilibrul monetar
1. Puterea de cumparare a unitatii monetare
Puterea de cumparare= volumul de bunuri si servicii care pot fi
achizitionate c u o unitate monetara intr -o unitate de timp si pe o
arie geografica determinata.
 prețurile interne/ prețurile externe = curs valutar

2. Stabilitatea monetara
Stabilitatea monetara = posibilitatea mentinerii P unei
monede la intervale diferite de timp.
In Romania un rol central revine BNR care are drept
obiectiv fundamental asigurarea stabilitatii preturilor. Pentru
atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde
de politica monetara, valutara, de credit si de plati.

3. Devalorizarea monet ara
Devalorizarea monetara = reducerea legala a valorii valutare
paritare a monedei.
Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii
monetare. Acest continut valoric e determinat fie prin lege
nationala, fie prin conventii internat.
Val. paritar a se exprima printr -un etalon care poate fi Au, alta
moneda sau un cos de valute si determina raportul dintre valute
diferite.
Categorii de devalorizare monetara :
a. devalorizare explicita : masura luata de stat si exprimata intr –
un act normativ
b. devalorizare i mplicita : proces econ. -fin. cu caracter de
continuitate care afecteaza in permane nta moneda unui stat  statul
nu exprima intr -un act normativ existenta devalorizarii
c. devalorizare defensiva : operatiune de omologare oficiala a
pierderii P unei monede in urma unei inflatii
d. devalorizare ofensiva : procedeu de stimulare pe cale monetara

32 a exportului practicat de catre state pt.perioade scurte de timp
e. devalorizare totala : specifica situatiei in care nivelul P a ajuns
atat de scazut incat impiedica derularea corect a a functiilor
monetare solutia: inlocuirea vechii monede cu o moneda noua
prin reforma monetara

3.3.5.3. Inflația monetară
 este o Criză monetară care afectează stabilitatea
monetară !!!
 Inflatia = o rupere de echilibru la un moment dat intre
masa monetara si masa de bunuri si servicii de pe piata prin
inmultirea semnelor monetare intr -o astfel de masura incat sa
determine un fenomen de crestere a preturilor si ulterior de
depreciere monetara .
Cuvântul “ inflație ”  latinescul “ inflare ” = a exagera, a
umfla.
Forme de manifestare:
În functie de:
a. gradul de depreciere
1) latenta: se mentine inca incredere a publicului in moneda
nationala
2) reala: deprecierea banului se accentueaza; se pierde increderea
in moneda nationala, iar producatorii nu mai vand marfuri in
moneda nationala
3) excesiva: deprecierea monetara impiedica exercitarea functiilor
specifice de catr e moneda nationala
b. cresterea preturilor
1) relativa: cresterea preturilor< (mai mică) cresterea masei
monetare
2) absoluta: invers
c. ordinul de marime – rata inflației
1) inflația “târâtoare” sau “latentă” (engl. creeping inflation ) 
(în cadrul căreia) creșterea prețurilor nu depășește 3 – 4 % pe an 
duce la o depreciere monetară lentă și progresivă
2) inflația deschisă (engl. open inflation )  creșterea prețurilor
evoluează între 5 – 10 % pe an;
3) inflație galopantă  creșterea prețurilor este, anual, peste 15 %
 fapt care provoacă mari dezec hilibre economico – sociale.
4) hiperinflația  forma paroxistică a oricărei inflații,  pune în
evidență trei caracteristici esențiale ale oricărei inflații:
 existența unui deficit bugetar;
 creșterea cantității de monedă emisă;
 determinarea valorii monedei în raport cu valutele străine.
 Ex.: (1920 -)1923 în Germania  ½ kg. de unt = 280
miliarde de mărci, iar un dolar = 4,2 trilioane de mărci  sprijin
financiar extern.
Deflația  fenomenul invers inflației atunci când moneda se
apreciează , iar cantitatea de masă monetară devine insuficientă
pentru acoperirea bunurilor și serviciilor de pe piață .

3.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 3

33
Sub aspect conceptual, moneda reprezintă o marfă spe cială cu rol de echivalent general, reprezintă fenomenul
valorii în general.
Pentru ca o marfa să devină specială și să fie caracterizabilă drept moneda trebuie să îndeplinească cumulativ cinci
condiții care s -au evidențiat de -a lungul evoluției comunități lor umane – de la ceata primitivă la popor, națiune, astfel:
1. să fie general acceptată de comunitate;
2. să fie divizibilă (sa poata fi impartita fara a se altera, părțile să păstreze calitățile întregului);
3. să fie tezaurizabilă (sa pastreze si sa tr ansmita valoare in timp, valoarea să fie constantă în timp, inalterabilă);
4. să aibă o valoare de întrebuințare (folosință) foarte mică;
5. să fie relativ rară (argintul a inundat piață).
Sub aspectul funcționalității sale , moneda este un instrument soci al-economic, indispensabil oricărei economii.
Moneda, în forma ei clasică de disc metalic cu greutate determinată, se utilizează ca mijloc de circulație, de platăa
și tezaurizare. Ea reprezintă un instrument etalon legal de plat a pentru facilitarea schimbu rilor, pentru acumul ari, fiind
măsur atorul general de valori care poart a girul autorității emitente, statul, și care se bucură de încredere publică.
Terminologie :
În limba noastră, denumirea a pătruns atât ca neologism din latină, „moneta“ odată cu ocupaț ia Imperiului Roman
– prin anii 106, cât și prin limba neogreacă – „monedă“, utilizată în timpul domniilor fanariote – pe la 1700.
Totuși la noi prin uzanță publică se folosește termenul de “monedă” (dar ambii termeni sunt corecți), cu atât mai
mult cu câ t toți derivații termenului monedă sunt cu toți “t” monetar, monetărie.
În limba română, termenul de „ban“ este utilizat îndeosebi când exprimă noțiunea de monedă măruntă, divizionară
– subdiviziunea monedei naționale. Etimologic își are originea în privil egiul acordat banilor români din secolele XIII –
XIV de a bate monede de argint – prin anii 1400. Termenul de ban având în această situație sensul de fenomen al
valorii, marfă cu rol de echivalent general.
Instrumentele monetare sunt formele de reprezentare în circulație a monedei, a valorii.
Instrument monetar reprezintă forma de manifestare a monedei in circulatie, forma care a inlocuit in final moneda
si care beneficiaza de un curs fortat.
Societățile moderne cunosc următoarele instrumente monetare:
1. num erarul
2. conturile scripturale (moneda scripturală)
3. conturile electronice (moneda electronică)
Funcțiile monedei sunt:
 Funcția de evaluare a valorilor economice
 Funcția de mijlocire a schimburilor de bunuri și servicii
 Funcția de mijlocire a plăților
 Funcția de mijlocire a creditului
 Funcția de mijlocire a economiilor
 Funcția de tezaurizare
 Funcția socială de distribuire și redistribuire a bunurilor și serviciilor
Ipotezele privind geneza monedei :
 Ipoteza economica/ realistă
 Aparitia monedei ca etalon de valoare
 Ipoteza religioasă
 Ipoteza socială (moneda insignă aristocratic – mijloc de diferențiere social)
 Ipoteza patrimonială
În ceea ce privește crearea sistemului bănesc al leului :
în perioada antichității – un moment important este primul fenomen m onetar propriu, ( după moartea lui
Burebista – 44 î. H. )  Kosonul dacic
 circulatia monedelor romane se mentine până la retragerea trupelor
 Pânâ în secolele X -XI relațiile marfă – bani erau totuși restrânse, viața desfășurându -se în tiparele economiei
naturale. Slabele relații comerciale se încropeau pe aria teritoriului românesc tot prin intermediul monedelor bizantine.
 sec. XIV momentul banariilor statelor feudale românești
 Legea nr. 14/1867 prin care s -a creat sistemul bănesc al leului – un siste m bimetalist Au -Ag
Legiuitorul de la 1867 a folosit denumiri care deja existau în conștiința românilor (comunității) și în care aveau
încredere, precum denumirea de “leu” și cea de “ban”
 după 1989  s-au schimbat însemnele monetare ale comunismului
 Denominarea monedei naționale – prin legea 348/2004, în vigoare 2005
 În prezent
Unitatea monetară națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul, sediul materiei fiind Legea nr. 312/2004
privind Statutul Băncii Naționale a României .
 Pentru viitor – un viitor apropiat – România dorește să adere la zona euro și să adopte moneda euro ca monedă
națională.
Aspecte privind fenomenele monetare:
 Circulatia monetar ă reprezintă totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetara concretiz ate in incasari si
plati banesti determinate de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si executia de lucrari in cadrul unui stat.

34  Puterea de cumparare reprezintă volumul de bunuri si servicii care pot fi achizitionate cu o unitate monetara
intr-o unitate de timp si pe o arie geografica determinate.
 Stabilitatea monetara reprezintă posibilitatea mentinerii purerii unei monede la intervale diferite de timp.
 Devalorizarea monetara reprezintă reducerea legala a valorii valutare paritare a monedei.
 Inflația monetară
– este o criză monetară care afectează stabilitatea monetară
– Inflatia reprezintă o rupere de echilibru la un moment dat intre masa monetara si masa de bunuri si servicii de
pe piata prin inmultirea semnelor monetare intr -o astfel de masura incat sa determine un fenomen de crestere a
preturilor si ulterior de depreciere monetara.
Deflația reprezintă fenomenul invers inflației atunci când moneda se apreciează, iar cantitatea de masă monetară
devine insuficientă pentru acoperirea bunurilor și serviciilor de pe piață.

Concepte și termeni de reținut

 monedă ;
 monetă;
 ban;
 instrumentele monetare ;
 numerar;
 conturi ;
 leu;
 kosonul dacic;
 circulatia monetara ;
 sistemul monetar ;
 emisiunii monetare ;
 puterea de cumparare ;
 stabilitatea monetara;
 devalo rizarea monetara;
 inflația monetară;
 deflația.

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce reprezintă moneda și care sunt implicațiile monedei în istoria omenirii?
2. Ce reprezintă instrumentele monetare ?
3. Prezentați ipotezele privind apar iția monedei.
4. Prezentați crearea sistemului bănesc al leului.
5. Ce reprezintă inflația monetară?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Marfa specială cu rol de echivalent general reprezintă:
a) instrumentul monetar ;

35 b) moneda, sub asp ectul funcționalității sale ;
c) ban;
d) moneta, sub aspect conceptual .

2. Instrumentul etalon legal de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări, fiind măsur atorul
general de valori care poartă girul autorității emitente, statul, și care se bucură de încredere publică :
a) kosonul dacic;
b) moneda, sub aspectul funcționalității sale;
c) ban;
d) moneta, sub aspect conceptual .

3. Ruperea de echilibru la un moment dat între masa monetar ă și masa de bunuri și servicii de pe pia ță prin
înmul țirea semnelor monetare într-o astfel de m ăsură încât să determine un fenomen de cre ștere a pre țurilor
și ulterior de depreciere monetar ă reprezintă :
a) deflația monetară ;
b) circulația monetară ;
c) devalorizarea monetară ;
d) inflația monetară .

4. Forma de manifestare a monedei în circula ție, forma care a înlocuit în final moneda și care beneficiaz ă de
un curs for țat reprezintă :
a) instrumentul monetar;
b) kosonul dacic ;
c) ban;
d) moneta, sub aspect conceptual .

5. Care dintre următoarele condiții nu reprezintă condiție care trebuie îndeplinita pentru ca o marfă să devină
specială – monedă :
a) să fie tezaurizabilă ;
b) să fie divizibilă ;
c) să fie mijloc de diferențiere social ă;
d) să fie general acceptată de comunitate .

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Monica Amalia Rațiu, Simona Gherghina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH
Beck, București 2008 ;
 Constituția României ;
 Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;
 Legea nr. 14 din 1867 – Lege pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monetelor
naționale .

36
Unitatea de învățare 4

Sistemul bugetar și activitatea bugetară

4.1. Introducere
4.2. Obiectivel e și competențele unității de învățare
4.3. Conținutul unității de învățare
4.3.1. Conceptul de sistem bugetar
4.3.1.1. Noțiune
4.3.1.2. Natura juridică
4.3.1.3. Conținutul sistemului bugetar
4.3.1.4. Părțile componente ale sistemului bugetar
4.3.2. Pr ocedura (activitatea) bugetară
4.3.2.1. Noțiune
4.3.2.2. Principiile procedurii bugetare
4.3.2.3. Etapele procedurii bugetare
4.3.2.3.1. Elaborarea proiectului sistemului bugetar
4.3.2.3.2. Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anual e
4.3.2.3.3. Execuția bugetară
1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare
2. Execuția de casă bugetară/ a sistemului bugetar
3. Realizarea veniturilor bugetare
4. Efectuarea cheltuielilor bugetare
5. Ordonatorii bugetari/ de cre dite bugetare
6. Modificarea destinației creditelor bugetare
4.3.2.3.4. Procedura încheierii execuției bugetare
4.3.2.3.5. Controlul activității bugetare
4.4. Îndrumător pentru autoverificare

4.1. Introducere

Unul dintre principiile dreptului fina nciar este planificarea
bugetară , astfel impotanța banului public pentru societate este
planificată acestuia prin instrumentul tehnic numit generic buget
(verigă a sistemului bugetar) . Această planificare se realizează
printr -o procedură specifică – proced ura bugetară .

4.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele unității de învățare :

– definirea conceptelor de sistem bugetar și de activitate
bugetară ;
– cunoa șterea principiilor procedurii bugetare ;

37 – cunoașterea conceptelor și termenilor de lege bugetară
anuale, execuție bugetară, ordonator ii de credite bugetare, alocația
bugetară.
– cunoașterea particularităților destinației creditelor bugetare ;

Competențele unității de învățare :

– studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum sistemul bugetar, bugetul, conținutul sistemului bugetar,
părțile componente ale sistemului bugetar, principiile procedurii
bugetare, elaborarea proiectului sistemului bugetar, aprobarea
sistemului bugetar, legea bugetară anuală, execuția bu getară,
repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare,
execuția de casă bugetară, trezoreria statului, ordonatorii
bugetari/ de credite bugetare, alocațiile bugetare/ creditele
bugetare, finanțarea de la bugetul de stat, deturnarea de f onduri,
procedura încheierii execuției bugetare, virarile de credite
bugetare, transferurile de credite bugetare, suplimentarea
creditelor bugetare, anticiparea creditelor bugetare, blocarea
alocațiilor bugetare, anularea creditelor bugetare, contul
genene ral anual de execuție bugetară;
– studenții vor putea să identifice natura juridică a sistemului
bugetar ;
– studenții vor putea să identifice etapele procedurii bugetare;
– studenții vor putea să identifice principiile procedurii
bugetare ;
– studenții vor putea s ă identifice situațiile de modificarea a
destinației banului public ;

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Sistemul bugetar și activitatea bugetară,
timpul alocat este de 6 ore.
4.3. Conținutul unității de învățare

4.3.1. Conceptul de sistem bugetar

4.3.1.1. Noțiune
Sistemul bugetar reprezintă principalul plan financiar al
statului , prin care sunt prevăzute veniturile si cheltuielile pentru o
perioad a determinata de timp , fiind alcătuit dintr – un ansamblu de
buget e distincte care sunt elaborate, aprobate si executate in
conditii de autonomie.
(Bugetul) Sistemul bugetar este instrumentul tehnic prin care
se gestionează banul public .
Terminologie:

38 Cuvântul „ buget “ provine din franceza veche (normandă),
unde cuvint e ca „ bouge “, „bougette “ desemnau o pungă din piele
sau o pungã de bani (pentru cheltuielile cotidiene).
Termenul a fost preluat în Anglia odată cu cuceririle
normande, și de aici s-a rãspândit în întreaga lume cu
semnificația financiară actuală .
Reglemen tarea actuală – sistemul bugetar al statului este
organizat intr -o conceptie specifica economiei de piata cuprinzand
un sistem unitar de bugete distincte care sunt elaborate, aprobate si
executate in conditii de autonomie.
Sistemul bugetar roman cuprinde un sistem unitar de
bugete reglementate pt . administratia publica centrala in L
500/2002 si , respectiv, pt. administratia publica locala in L
273/2006.

4.3.1.2. Natura juridică
Literatura de specialitate reține următoarele teorii ceea ce
privește natura juridică a sistemului bugetar (Șaguna, 2011, p. 71),
astfel:
1. act administrativ ;
2. lege propriu -zisa;
3. lege si act administrativ ;
4. act de planificare financiara ;
5. principalul plan financiar al statului care se bucura de
caracter executoriu  are natură juri dică de lege
Sistemul bugetar reprezintă principalul plan financiar al statului
care cuprinde indicatori financiari privind modul de realizare al V
si al Ch statului. Leguitorul dezbate si adopta Legea bugetara
anuală de aprobare a sistemului bugetar .
Astfel, printr -un subterfugiu de tehnica juridică se confera
sistemului bugetar , care ramane în esență un plan , forța
obligatorie a normei de drept  sistemul bugetar are natura
juridică de lege. !!!

4.3.1.3. Conținutul sistemului bugetar
Conținutul sistemul ui bugetar reprezintă ansamblul
veniturilor și cheltuielilor publice.
A. Veniturile publice reprezintă sursele pentru
constituirea banului public .
În activitatea statului modern sursele de formare a Banului
Public se împart în două mari categorii:  surse ord inare –
normalitatea într -un stat modern taxele și impozitele =
fiscalitatea statului modern
 surse extraordinare – excepția, autoritățile statului
apelează atunci când sursele ordinare sunt insuficiente.
Veniturile ordinare sunt Venituri care se încasează cu
regularitate la buget și sunt alcătuite din resurse bănești colectate
în baza prevederilor legale , în principal Legea finanțelor publice și
Legea finanțelor publice locale.
Într-o altă clasificare, veniturile publice ordinare sunt alcăt uite
din:
 V fiscale : impozite si taxe
Impozite : – directe: pt.bunuri detinute in proprietate si pt. V
realizate
-indirecte: rezulta din circulatia marfurilor, bunurilor si
serviciilor !!!(taxe vamale, TVA, accize)
Taxele : se percep pt.serviciile publice solicitate autoritatilor
publice de catre pers. fiz. si jur.

39  V nefiscale : V obtinute in urma administrarii proprietatilor
statului.
!!! Deosebire V fiscale – V nefiscale : la V nefiscale, in procesul de
realizare a V, nu se produ ce o schimbare a titularului dr. de propr.,
statul fiind cel care realizeaza V si tot statul fiind si colectorul V.
 V parafiscale (uneori): anumite taxe speciale pe care
comunitatile locale le pot stabili pt. o perioada determinata de timp
in vederea reali zarii unui obiectiv specific.
Veniturile extraordinare sunt venituri la care statul apelează
în cazuri excepționale atunci când resursele curente nu acoperă
integral Cheltuielile bugetare

Mai multe categorii de surse ale V extraordinare :
 Împrumuturile (pe piata interna; pe piata externa) 
creditul = împrumutul care vizează banii  prețul creditului =
dobânda; garantat; rambursabil.
Statul se împrumută  pe plan intern = datoria publică;
credit  bancar – intern și internațional (instituții financiare
internaționale);  guvernamental – între state, guverne
Orice credit are  serviciul datoriei publice externe =
dobânda și alte condiții, condiționalități
Ex. FMI – acordul stand -by  condiționalități
 vânzarea unei părți din rezerva de Au r și rezerva valutară ,
bunuri mobile (acțiuni) și imobile aparținând statului,
 emisiunea monetară (care nu e recomandata  Bani fără
acoperirea în mărfuri și servicii  inflați e).
 sumele realizate din amenzi, succesiunile vacante,
valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și fără stăpân .

B. Cheltuielile publice = reprezintă destinația Banului
Public , modalități de repartizare și utilizare a fondului bănesc
bugetar în vederea atingerii obiectivelor generale ale socieții.
Cheltuielile publice – determinate de tipul si gradul de
dezvoltare al economiei, enumerăm următoarele catego rii de
cheltuieli publice
1) cheltuieli pentru finanțarea activităților sociale – cea mai
important – învățământ, sănătate, cultură, protecție socială,
activități sociale, șomaj, pensie, sport, etc.
2) cheltuieli pentru finanțarea activităților economice –
investițiile de stat – infrastructura (rutieră, feroviară, canalizare și
apă, gaze natural, telecomunicații)
3) cheltuieli militare (venituri uriașe, profit mic):
-directe (intretinerea trupelor, armament)
-indirecte (lichidarea urmarilor unui razboi
4) cheltuieli pentru funcționarea aparatului de stat (nu
întreținerea – menținerea structurii deoarece s -ar putea să ai nevoie
cândva de ea și nu acum)  pentru strucuturi necesare doar acum .
5) pentru cercetare -dezvoltare : cerc. fundamentala, cerc.
aplicat iva

Cheltuieli bugetare  planificate
+ 1 = alte cheltuieli  rezerva bugetară
 situații imprevizibile ce nu pot fi planificate:
1. calamități naturale
2. cheltuieli suplimentare neprevăzute în realizarea
investițiilor de stat
(există devizul pentru realiz area investiției dar pe parcurs apar
situații imprevizibile)

40 3. influența negativă în evoluția prețurilor pe piața
internațională
(țitei – crește prețul depende tot sistemul economic – pe o
perioadă de 4 -5 luni Guvernul trebuie să asigure un tampon între
prețurile internaționale și cele interne  finanțeză, suportă 50% din
diferență)

4.3.1.4. Părțile componente ale sistemului bugetar

Format din anumite verigi care formează un ansamblu
coerent denumit structura bugetara.
Structura bugetara a unui stat dep inde de tipul de stat, respectiv:
 state de tip unitar : o legislatie unica, organe unice ale adm.
publ. centrale si org.autonome in teritoriu.
 state de tip federal : federatie+state membre ale
federatiei+UAT
Repartizarea V si Ch intre bugete centrale si buge te locale se
realizează in functie de atributiile conferite de lege administratiilor
centrale si locale. De regula, cele mai importante V si principalele
categorii de Ch formeaza obiectul bugete centrale.
In Romania, sistemul bugetar este unul specific unu i
star unitar . Sistemul bugetar nu este alcatuit dintr -un
document unic, ci se prezinta sub forma unui ansamblu de
bugete .

4.3.2. Procedura (activitatea) bugetară

4.3.2.1. Noțiune
Procedura bugetară reprezintă ansamblu de acte și
operațiuni cu caract er tehnic și normativ înfaptuite de organele
de specialitate în scopul elaborării, adoptării, executării și
încheierii exercițiului bugetar.
Procedura bugetar a se desf asoara pe parcursul a trei ani
calendaristici .
Etape:
 elaborarea proiectelor bugetare ( proiectului sistemului
bugetar)
 aprobarea acestora
 execuția bugetară
 încheierea exercițiului bugetar

4.3.2.2. Principiile procedurii bugetare
Principii de derulare a procedurii bugetare:
1. principiul universalitatii : V si Ch se includ in bugete in
totalitat e in sume brute ;
2. principiul neafectării Veniturilor publice : nu este permis
ca anumite V bug. sa fie specific directionate pt.acoperire unei
anumite Ch, sunele încasate, virate, depuse la buget se
depersonalizează ;
Exceptie: avem voie in cadrul donatiil or si sponsorizarilor care
pot fi afectate unei anumite destinatii .
3. principiul publicitatii : actele juridice și operațiunile privind
Banul public trebuie să fie cunoscute de societate ;
4. principiul unitatii : V si Ch se inscriu intr -un singur
document ;
5. specializării bugetare =  Veniturile și cheltuielile publice
 proveniența veniturilor publice și să știu desținația

41 Principiul specializării privind îndeosebi cheltuielile publice 
prin clasificația bugetară  instrument tehnic – întocmit de
MFP .
 struc turarea pe titluri, capitole, subcapitole, secțiuni 
trecerea unei cheltuieli (alocații bugetare) de la o secțiune la alta se
face foarte strict .
Destinația banului public  schimbarea destinației BP 
deturnarea de fonduri .
6. principiul anualitatii exec uției bugetare : V si Ch publice
sunt aprobate de L bugetara pt. o perioada de 1 an care corespunde
duratei unui exercitiu bugetar
=  execuția bugetară – cea de -a treia etapă a activității bugetare
 realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor se în tinde pe
365 de zile calendaristice  poate sau nu să coincidă cu anul
calendaristic
7. principiul unitatii monetare : operatiunile bugetare se
exprima in moneda nationala, toate actele juridice și operațiile care
privesc banul public sunt realizate, cuantif icate în unitatea
monetară cu putere circulatorie pe teritoriul statului respectiv .
(leul) ;
8. Realității bugetare =  propunerile făcute la venituri și
cheltuieli trebuie să fie cât mai aproape de realitate !!!
9. principiul echilibrului bugetar : V publice ar trebui sa
acopere Ch
 teoria deficitului controlat  buget deficitar  Da situație
rezonabilă  max 3% PIB
=  echilibrul (relația) între Venituri și Cheltuieli
!!! deficitul bugetar controlat

4.3.2.3. Etapele procedurii bugetare
4.3.2.3.1. Elab orarea proiectului sistemului bugetar

Proiectele legilor bugetare si proiectele bugetului de stat
se elaboreaza de Guvern prin MFP avand in vedere in
principal urmatoarele criterii :
– prognozele indicatorilor macroeconomici si ai indicatorilor
sociali pt. a nul avut in vedere si pt. urmatorii 3 ani
– politicile fiscale si bugetare
– politicile si strategiile sectoriale (ex. reducerea mineritului)
– prevederile acordurilor intl. de natura financiara semnate sau
ratificate
– propunerile ord. pr. de cr., programele de f inantare propuse
de ei, propunerile de defalcare si transfer catre bugetele locale
– posibilitatile de finantare a deficitului bugetar
Elaborarea proiectului sistemului bugetar (proiectelor legilor
bugetare anuale și ale bugetelor) privește:
a) Elaborarea pr oiectul bugetului de stat
b) Elaborarea proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat
c) Elaborarea proiectelor bugetelor locale
Legea nr. 500/2002 stabilește calendar ul bugetar.

4.3.2.3.2. Aprobarea sistemului bugetar prin
adoptarea Legii bugetare an uale

Guvernul supune spre aprobare Parlalemtului proiectele
legilor bugetare, proiectele de buget, proiectele eventualelor legi
de ratificare si contul general anual de executie .

42 In timpul dezbaterii nu pot fi aprobate amendamente la legile
bugetare anual e care ar determina o majorare a deficitului bugetar
fata de proiectiile propuse initial de Guv.
Daca legile bugetare anuale si proiectele de buget depuse în
termen legal nu au fost adoptate de catre Parl. pana cel tarziu la
data de 15 decembrie a anului a nterior celui la care se refera
proiectele de buget, Guv. solicita Parl. aplicarea unor proceduri de
urgenta .
În ceea ce privește sistemul unitar de bugete , se aproba prin
lege bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat ,
bugetele fondurilor spec iale, bugetele creditelor externe si bugetele
fondurilor externe nerambursabile .

Bugetele locale  la nivel județean/ municipii/ orașe/
comune  la consiliul județenean/ la consiliul local sunt depuse 3
documente :
– proiectul bugetului local
– proiectu l Hotărârii de consiliu județean pentru aprobarea
Bugetului Local/ proiectul H. Consiliului Local
– rapoartele comisiilor de specialitate

 Legea bugetara anuala

Contine orice legi bugetare si prevede in principal
urmatoarele :
 la V: estimarile anului bug etar
 la Ch: creditele bugetare aprobate, deficitul/
excedentul bugetar si reglementarile specifice exercitiului
bugetar in cauza
 temeiul juridic privind răspunderea executivului
Anexele legilor bugetare cuprind intre altele:
 sintezele bugetelor componente ale sistemului unitar
de bugete
 bugetele ordonatorilor pr. de cr. si anexele acestora
 sumele defalcate din unele V ale bug. de stat si
criteriile de repartizare a acestora catre bugetele locale
V si Ch se grupeaza în buget pe baza clasificatiei bugetare .

4.3.2.3.3. Execuția bugetară

Execuția bugetară reprezintă ansamblul de acte si operatiuni
prin care se realizeaza urmatoarele etape:
 repartizarea pe trimestre a V si Ch publice
 executia de casa bugetara
 realizarea V
 efectuarea Ch

Etape:
1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor
bugetare
 Conform principiului anualității execuției bugetare
coroborat cu principiul realității (calculul probabilității) de facto
în cadrul execuției bugetare realizarea veniturilor și efectuarea
cheltuielilor se repartizează pe trimestre în funcție de specificul
activităților social -economice (pe domenii de activitate –
învățământ, sănătate, construcții).
2. Execuția de casă bugetară/ a sistemului bugetar

43  Execuția de casă bugetară presupune acte și operațiu ni
de încasare , păstrare și eliberare a mijloacelor bănești din bugetul
de stat ( B.P.) – [sub aspect tehnic], reprezintă un complex de
operațiuni care se referă la încasarea veniturilor și plata
cheltuielilor bugetare .
Execuția de casă bugetară se realizea ză prin Trezoreria
Statului .
Instituțiile publice efectuează operațiuni de încasare și plăți
prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază își
au sediul și la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli și
disponibilități.

3. Realizarea veniturilor bugetare
 Presupune în concret încasarea la Buget a sumelor de
bani prevăzute în bugetului de stat .
Principiile care stau la baza realizării veniturilor bugetare:
1) obligația realizării veniturilor la termenele și în cuantumul
legal  repartizarea pe trimestre;
2) veniturile prevăzute în buget reprezintă obligații minime –
pentru autoritățile statului (mai puțin nu).

4. Efectuarea cheltuielilor bugetare
 Reprezintă repartizarea banului public de la buget
către destinațiile legale prevăzute prin alocații bugetare
(credite bugetare)
Alocațiile bugetare/ creditele bugetare reprezintă sumele
alocate de la buget din BP conform destinației legale.
 alocarea spre destinațiile legale a B.P.
Principiile care guvernează efectuarea cheltuiel ilor publice :
1) obligația efectuării cheltuielilor publice conform
destinației legale;
Per a contrario schimbarea neprevăzută de lege a destinației
BP duce la tragerea răspunderii juridice prin infracțiunea de
deturnare de fonduri , diferită de infracțiunea d e delapidare.
Există situații obiective prevăzute de lege – excepții :
transferarea, virarea, suplimentarea, anticiparea, blocarea, anularea.
2) cheltuielile publice reprezintă obligații maxime .

5. Ordonatorii bugetari/ de credite bugetare
Sunt ordonator i bugetari conducătorii instituțiilor publice
cu personalitate juridică care au dreptul de a folosi, utiliza
și/sau repartiza alocițiile bugetare.
În funcție de organizarea aparatului de stat central și local ,
ordonatorii bugetari sunt clasificați în trei categorii :
1) principali
2) secundari
3) terțiali
!!! În funcție de organizarea aparatului de stat în cadrul
execuției bugetare se pot întâlnii toate categoriile (P+S+T) sau doar
două dintre ele putând lipsii secundarii (P+T – unde există 2
structur i)  de regulă în cadrul Bugetului local
Atributiile ordonatorilor de credite:
 Ord. pr. de cr.bug repartizeaza cr.bug si pt. bug. propriu, si pt.
entitatile din subordine.
 Ord. sec. isi repartizeaza propriul buget si bug. din subordine
fara a putea retin e o parte din sume.
 Ord. tertiari doar utilizeaza sumele.
!!! Ord. de cr. au obligatia de a angaja si utiliza creditele bug. in

44 limitele prevazute si conform destinatiei .

6. Modificarea destinației creditelor bugetare

Modificarea destinatiei crededitel or bugetare reprezintă
exceptie de la principiul conform caruia creditele bugetare
aprobate pt. un ord. pr. nu pot fi utilizate de un alt ord. pr. dupa
cum nici cred.bug aprobate la un capitol, de principiu, nu pot fi
utilizate pt. finantarea altui capitol .
Situații (excepții):
A. Virarile de credite bugetare = operatiuni de trecere a
sumelor bugetare neutilizate de la subdiviziuni ale clasificatiei
bugetar, unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt
insuficiente.
B. Transferurile de credite bugetare = in situatia in care in
timpul exercitiului bugetar au loc treceri de unitati, actiuni sau
sarcini de la un ord.pr. de cr. la un alt ord. pr. sau de la un articol
la altul in cadrul aceluiasi ord.
C. Suplimentarea creditelor bugetare = legile bug. anuale
prevad posibilitatea de suplimentare de fonduri pe actiuni,
obiective si ord. pr. in functie de evolutia anumitor indici de preturi
sau pt. cazuri exceptionale.
D. Anticiparea creditelor bugetare
Pentru finanțarea unor acțiuni social -culturale și acoperire a
unor cheltuieli economice de interes local , organele de decizie ale
unităților administrativ -teritoriale pot încuviința utilizarea unor
fonduri de până la 50% din sumele încasate din veniturile
proprii ale bugetelor locale respective peste cele aprobate .
E. Blocarea alocațiilor bugetare  intervine în situații de
suspiciune folosirea și destinația Banului Public , pentru evitarea ,
prevenirea, pagubelor, prejudiciilor legate de folosirea B.P., este
posibil până la finele trimestrului III – 30 sept.  de ce?
Intervine anularea [Delapidare <> deturnare de fonduri] .
F. Anularea creditelor bugetare = ord. pr. de cr. au obligatia
de a analiza lunar si de a propune MFP anularea creditelor
aferente sarcinilor desfiintate sau amanate.

4.3.2.3.4. Procedura încheie rii execuției bugetare

Procedura incheierii executiei bugetare reprezintă etapa de
finalizare a procedurii bugetare in ansamblu. Ea se concretizeaza
in contul general anual de executie bugetara .
Contul geneneral anual de execuție bugetară este intocmit
de MFP pe baza situatiilor financiare prezentate de ord.pr. de cr.,
avand in vedere situatia conturilor referitoare la executia de casa a
bugetului de stat, bug. asig.soc. de stat si al fondurilor speciale.
Guvernul analizeaza si prezinta spre adoptare
Parlamentului conturile anuale de execexecuție pana la 1 iulie a
anului urmator celui de executie . Conturile se aproba prin lege
dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.
Contul gen. de exec. a datoriei publice este intocmit de catre
MFP si e ane xat la contul gen.anual de exec.a bug.de stat.
Contul datoriei publice cuprinde contul datoriei publice
interne, externe directe a statului si situatia garantiilor
guvernamentale pt.credite interne si externe contractate de diferite
pers.jur.
Excedentul sa u deficitul bug .se stabileste ca diferenta intre V
incasate si platile efectuate pana la sfarsitul anului bug. Daca se

45 inregistreaza excedente, acestea vor diminua din deficitele anilor
precedenti.

4.3.2.3.5. Controlul activității bugetare

Sunt mai mult e organe cu atributii in zona controlului: Parl.,
Curtea de Conturi, MFP, instantele de judecata de dr.comun .
Parlamentul exercita un control politic pe baza
documentatiei de la Guv. in cursul anului bugetar. Controlul se
poate exercita la cerere/ oficiu s i urmareste evolutia exec.bug. atat
cu privire la realizarea V, cat si cu privire la efectuarea Ch.
Parl. Rom. exercita un control financiar anterior și ulterior si
verifica constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor publice.
Curtea de Conturi prezinta Parl. anual un raport asupra
conturilor de gestiune ale bunului public din exercitiul bugetar
expirat . Raportul va menționa si eventualele nereguli constatate.
Pt.a asigura o autonomie decizionala pt. Curtea de Conturi prin lege
membri ei sunt indepe ndenti si inamovibili.  financiar extern
specializat
!!!!! financiar intern specializat  auditul public intern 
fiecare instituție publică are un department propriu de audit intern
MFP exercita un control administrativ -financiar . Acest
control se exerci ta prin organe de specialitate si urmareste modul de
realizare a V, realizarea Ch, limitarea Ch de functionare, eliminarea
Ch considerate inoportune sau neeconomice, utilizarea fondurilor
conform destinatiei.

4.4. Îndrumar p entru autoverificare

Sinteza unității de învățare 4

Sistemul bugetar reprezintă principalul plan financiar al statului, prin care sunt prevăzute veniturile si
cheltuielile pentru o perioad a determinata de timp, fiind alcătuit dintr -un ansamblu de bugete distincte care
sunt elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie.
(Bugetul) Sistemul bugetar este instrumentul tehnic prin care se gestionează banul public.
Cuvântul „buget“ provine din franceza veche (normandă), unde cuvinte ca „bouge“, „bo ugette“
desemn au o pungă din piele sau o pungă de bani (pentru cheltuielile cotidiene).
Principalul plan financiar al statului care se bucura de caracter executoriu are natură juridică de
lege. Printr -un subterfugiu de tehnica juridică se confera sistemu lui bugugetar, care ramane în esență un
plan, forța obligatorie a normei de drept , sistemul bugetar are natura juridică de lege.
Conținutul sistemului bugetar reprezintă ansamblul veniturilor și cheltuielilor publice.
Sistemul bugetar nu este alcatuit d intr-un document unic, ci se prezinta sub forma unui ansamblu de
bugete sistemului bugetar, fiind format din anumite verigi care formează un ansamblu coerent denumit
structura bugetara.
In Romania, sistemul bugetar este unul specific unui star unitar .
Procedura bugetară reprezintă ansamblu de acte și operațiuni cu caracter tehnic și normativ înfaptuite de
organele de specialitate în scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii exercițiului bugetar.
Procedura bugetar a se desf asoara pe parcursul a trei ani calendaristici .
Etape :
 elaborarea proiectelor bugetare (proiectului sistemului bugetar)
 aprobarea acestora
 execuția bugetară

46  încheierea exercițiului bugetar
Principiile procedurii bugetare sunt:
 principiul universalității;
 principiul neafectării veniturilor publice;
 principiul publicității;
 principiul unității;
 specializării bugetare;
 principiul anualității execuției bugetare;
 principiul unității monetare;
 realității bugetare;
 principiul echilibrului bugetar.
Etapele procedurii bugetare
1) Elabo rarea proiectului sistemului bugetar
Elaborarea proiectului sistemului bugetar (proiectelor legilor bugetare anuale și ale bugetelor) privește:
a) Elaborarea proiectul bugetului de stat
b) Elaborarea proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat
c) Elab orarea proiectelor bugetelor locale
2) Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale
Guvernul supune spre aprobare Parlalemtului proiectele legilor bugetare, proiectele de buget, proiectele
eventualelor legi de ratificare si contul gen eral anual de executie.
Legea bugetara anuala contine in principal urmatoarele:
 la V: estimarile anului bugetar
 la Ch: creditele bugetare aprobate, deficitul/ excedentul bugetar si reglementarile specifice
exercitiului bugetar in cauza
 temeiul juridic priv ind răspunderea executivului
Execuția bugetară reprezintă ansamblul de acte si operatiuni prin care se realizeaza urmatoarele etape:
 repartizarea pe trimestre a V si Ch publice
 executia de casa bugetara
 realizarea V
 efectuarea Ch
Alocațiile bugetare/ credi tele bugetare reprezintă sumele alocate de la buget din BP conform destinației
legale.
Schimbarea destinației fondurilor în afara prevederilor legii bugetare anuale este calificată de legea penală
ca întrunind elementele infracțiunii de deturnare de fondur i.
Sunt ordonatori bugetari conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică care au dreptul de a
folosi, utiliza și/sau repartiza alocițiile bugetare.
În funcție de organizarea aparatului de stat central și local, ordonatorii bugetari sunt c lasificați în trei
categorii: 1) principali; 2) secundari; 3) terțiali.
Modificarea destinatiei creditelor bugetare reprezintă exceptie de la principiul conform caruia creditele
bugetare aprobate pt. un ord. pr. nu pot fi utilizate de un alt ord. pr. dupa cum nici cred.bug aprobate la un
capitol, de principiu, nu pot fi utilizate pt. finantarea altui capitol.
Excepții : Virarile de credite bugetare; Transferurile de credite bugetare; Suplimentarea creditelor
bugetare; Anticiparea creditelor bugetare; Blocare a alocațiilor bugetare; Anularea creditelor bugetare.
Procedura incheierii executiei bugetare reprezintă etapa de finalizare a procedurii bugetare in
ansamblu. Ea se concretizeaza in contul general anual de executie bugetara.
Contul geneneral anual de exec uție bugetară este intocmit de MFP pe baza situatiilor financiare
prezentate de ord.pr. de cr., avand in vedere situatia conturilor referitoare la executia de casa a bugetului de
stat, bug. asig.soc. de stat si al fondurilor speciale.
Controlul activității bugetare
Sunt mai multe organe cu atributii in zona controlului: Parl., Curtea de Conturi, MFP, instantele de
judecata de dr.comun.

Concepte și termeni de reținut

 sistemul bugetar;
 bugetul ;
 conținutul sistemului bugetar;

47  părțile componente ale sist emului bugetar;
 principiile procedurii bugetare;
 elaborarea proiectului sistemului bugetar ;
 aprobarea sistemului bugetar ;
 legea bugetară anuală;
 execuția bugetară;
 repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare ;
 execuția de casă bugeta ră;
 trezoreria statului;
 ordonatorii bugetari/ de credite bugetare;
 alocațiile bugetare/ creditele bugetare;
 finanțarea de la bugetul de stat;
 deturnarea de fonduri;
 procedura încheierii execuției bugetare
 virarile de credite bugetare;
 transferurile de c redite bugetare;
 suplimentarea creditelor bugetare;
 anticiparea creditelor bugetare;
 blocarea alocațiilor bugetare;
 anularea creditelor bugetare;
 contul geneneral anual de execuție bugetară.

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Definiți conceptul sistem bugetar .
2. Ce reprezintă procedura bugetară?
3. De ce titlul de creanță fiscală este executoriu rin el însuși?
4. Comentați consecințele schimbării destinației banului public .
5. Comentați principiul neafectării veniturilor publice.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Principalul plan financiar al statului, prin care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile pentru o perioad a
determinat ă de timp, fiind alcătuit dintr -un ansamblu de bugete distincte care sunt elaborate, apro bate și
executate în condi ții de autonomie reprezintă :
a) realitatea bugetară ;
b) execuția de casă bugetară ;
c) sistemul bugetar ;
d) Trezoreria statului .

48
2. Ansamblul de acte și operațiuni cu caracter tehnic și normativ înf ăptuite de organele de speciali tate în
scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii exercițiului bugetar reprezintă:
a) sistemul bugetar ;
b) execuția de casă bugetară;
c) legea bugetară anuală ;
d) procedura bugetară .

3. Natura juridică a sistemului bugetar este de :
a) lege pr opriu -zisă;
b) are natură juridică de lege ;
c) act de planificare financiară ;
d) act administrativ.

4. Situația în care în timpul exerci țiului bugetar au loc treceri de unit ăți, acțiuni sau sarcini de la un
ordonator principal de cr edite la un alt ordon ator principal sau de la un articol la altul în cadrul aceluia și
ordonator reprezintă:
a) virările de credite bugetare ;
b) o excepție privind destinația creditelor bugetare ;
c) suplimentarea creditelor bugetare ;
d) transferurile de credite bugetare .

5. Printre principiile procedurii bugetare nu se regășește :
a) principiul anualității execuției bugetare ;
b) principiul legii bugetare anuale ;
c) realitarea bugetară ;
d) principiul neafectării veniturilor publice .

Bibliografie obligatorie

 Dan Dr osu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Monica Amalia Rațiu, Simona Gherghina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH
Beck, București 2008 ;
 Constituția României ;
 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
 Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal -bugetară ;
 Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, p recum și organizarea, evidența și raportarea
angajamentelor bugetare și legale ;
 Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României;
 O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului;
 Legea nr. 94/1 992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;
 Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
 O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlului financiar preventiv;

49  Ordinul nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodolo gice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care
desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu ;
 H.G. nr. 1.257/2012 privind organizarea inspecțiilor și stabilirea atribuțiilor generale în efectuarea
acestora în vederea aplicării Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial
și controlul financiar preventiv ;
 O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției econo mico -financiare la operatorii
economici ;
 H.G. 101/ 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și
funcționarea inspecției economico -financiare ;
 O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora
 O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune
de lucrări publice și a contractelor de co ncesiune de servicii;
 O.U.G. nr. 117 /2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat;
 O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică;
 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului
general al Comun ităților Europene;
 www. eur -lex.europa.eu.

50 Unitatea de învățare 5

Veniturile și cheltuielile publice

5.1. Introducere
5.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
5.3. Conținutul unității de învățare
5.3.1. Veniturile publice
5.3.1.1. Noțiu ne și clasificare
5.3.1.2. Veniturile publice ordinare
5.3.1.2.1. Impozitele
5.3.1.2.2. Taxele
5.3.1.2.3. Contribuțiile
5.3.1.2.4. Principalele impozite datorate bugetului de stat
5.3.1.2.5. Principalele impozite și taxe datorate bugetelor locale
5.3.1.3 . Veniturile publice extraordinare
5.3.1.3.1. Împrumuturile acordate din disponibilitățile Trezoreriei Statului
5.3.1.3.2. Împrumuturile temporare în condițiile art.69 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice
și art.72 din Legea nr. 273/2006 a finanțelo r publice locale
5.3.1.3.3. Datoria publică
5.3.2. Cheltuielile publice
5.3.2.1. Noțiune și clasificare
5.3.2.2. Cheltuieli în domeniul social
5.3.2.3. Cheltuieli pentru cercetare -dezvoltare
5.3.2.4. Cheltuieli militare
5.3.2.5. Cheltuieli pentru funcționa rea aparatului de stat
5.3.2.6. Cheltuieli pentru finanțarea activității economice
5.4. Îndrumător pentru autoverificare

5.1. Introducere

Constituția României statuează „cetățenii au obligația să
contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuie lile publice” la art.56
alin.1 .

5.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele unității de învățare :

– cunoașterea modalităților de constituire a banului public ;
– cunoașterea modalităților de folosire a banului public ;
– definirea conceptelor de venituri publice și de cheltuieli
publice .

Competențele unității de învățare :

51 – studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum veniturile publice ; veniturile publice ordinare ;
veniturile publice extraordinare; impozitele ; taxele ;
contribuțiile ; datoria publică ; datoria publică
guvernamentală; datoria publică locală; serviciul datoriei
publice; instrumentele datoriei publice; cheltuielile
publice ; cheltuieli în domeniul social ; cheltuieli pt.
cercetare -dezvoltare; cheltuieli milit are; cheltuieli
pt.funcționarea aparatului de stat ; cheltuieli pt. finanțarea
activității economice;
– studenții vor putea să identifice situațiile când se apelează
la veniturile publice extraordinare ;
– studenții vor cunoa ște instrumentele datoriei publice ;
– studenții vor cunoaște modalitățile de valorificare a banului
public .

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Veniturile și cheltuielile publice , timpul
alocat este de 7 ore.
5.3. Conținutul unității de învățare

5.3.1. Veniturile publice

5.3.1.1. Noțiune și clasificare
Veniturile publice reprezintă totalitatea resurselor bănești
ale statului , fiind un indicator financiar, în cadrul bugetelor, care
desemnează (re)sursele și sumele care se pun la dispoziția
statului . Acestea se înscriu în Bugetul de stat cu sumele lor
minime astfel încât efectivul lor poate fi mai mare.
Veniturile publice sunt clasificate în ordinare și extraordinare .
a) veniturile ordinare  sunt reprezentate de  impozite, taxe,
contribuții sociale și cont ribuții la fondurile speciale
extrabugetare , reprezentând venituri ordinare planificate fie prin
Bugetul de Stat și prin Bugetele locale, fie prin Bugetul
Asisurărilor Sociale de Stat ( – contribuțiile sociale );
precum și venituri ordinare având caracter n efiscal  
veniturile statului din dividende, dobânzi, vânzarea acțiunilor sau
activelor dinpatrimoniul privat al statului sau unităților
administrativ -teritoriale;
 redevențele din concesionarea bunurilor aparținând domeniului
public;
 venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privați,
cum ar fi închirierea, asocierea în participație, parteneriatul public –
privat.

b) veniturile extraordinare  sunt reprezentate de 
împrumuturi interne sau externe, emisiunea de obligațiuni de stat ș i

52 bonurile de tezaur (datoria publică) ; precum și împrumuturile
acordate din disponibilitățile Trezoreriei Statului , împrumuturile
temporare în condițiile art.69 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor
publice și art.72 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publ ice
locale .
precum și  transferurile și virările de credite bugetare , ce
apar în cadrul operațiunii de consolidare bugetară (în procesul de
echilibrare a sistemului bugetar în ansamblul său).

5.3.1.2. Veniturile publice ordinare

5.3.1.2.1. Impozitele
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și
cu titlul nerambursabil, datorată, con form legii, bugetului de stat
de către persoanele fizice și persoanele juridice pentru veniturile
pe care le obțin sau bu nurile pe care le posedă.

5.3.1.2. 2. Taxele
Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de -a doua categorie
principală de venituri de la bugetul de stat. Taxa reprezintă plata
efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile
prestate acestora de către instituții publice .

5.3.1.2.3. Contribuțiile
Contribuțiile constituie prelevări obligatorii ale unor părți
din veniturile PF și PJ, cu sau fără posibilitatea obținerii unei
contraprestații, constituind resurse pentru fondurile de
asigurare publice .

5.3.1.2.4. Principalele im pozite datorate bugetului de
stat

Principalele impozite datorate bugetului de stat sunt :
 impozitul pe profit;
 impozitul pe venit;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 taxele vamale.

5.3.1.2. 5. Principalele impozite și taxe datorate bugetelor
locale
Princ ipalele impozite și taxe datorate bugetelor locale sunt:
 impozitul pe clădiri;
 impozitul pe teren;
 taxa asupra mijloacelor de transport;
 impozitul pe spectacole;
 taxa hotelieră;
 taxe speciale.
 Constituie venit la bugetul local sumele provenite din dobânda
pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor locale, taxele de
timbru prevăzute de lege, taxele extrajudiciare de timbru prevăzute
de lege.

Precum și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat  bugetele locale beneficiază de sume d efalcate din
impozite reprezentând venituri ale statului.
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește
cadrul legal pt. defalcarea unei părți din sumele primite de bugetul

53 statului cu titlu de impozit pe venit, pe profit, T.V.A. etc. căt re
bugetele locale.

5.3.1.3. Veniturile publice extraordinare

5.3.1.3.1. Împrumuturile acordate din disponibilitățile
Trezoreriei Statului

Pentru acoperirea unor cheltuieli ce nu pot fi acoperite din
veniturile ordinare se pot utiliza disponibilitățile contului general
al trezoreriei statului .
Rambursarea fondurilor împrumutate  va fi garantată
cu veniturile estimate a fi încasate în anul bugetar respectiv, în
condițiile respectării garantării, prin venituri, a celorlalte datorii
publice locale.
 Nerambursarea împrumutului până la 31 decembrie atrage
autorizarea direcțiilor generale ale finanțelor publice de a
executa contul u nității administrativ -teritoriale în cauză.

5.3.1.3. 2. Împrumuturile temporare în condițiile art.69 din
Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice și art.72 din Legea nr.
273/2006 a finanțelor publice locale

A. Ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi
fără dobândă din bugetul propriu , pe bază de convenție, (în baza
documentațiilor temeinic fundamentate) în cazul insuficienței
fondurilor la înființarea unor instituții publice sau activități
(unități) finanțate integral din venituri proprii , în subordinea lor (a
ordonatorilor).
 rambursabile integral în termen de 6 luni de la data
acordării.
Această categor ie de împrumut  nu de confundă  (vs.) cu
transferul bugetar sau  (vs.) virarea de credite bugetare
efectuate în aceleași scopuri.

B. Consiliile locale, județene și Consiliul General al
Municipiului București , după caz, pot acorda împrumuturi f ără
dobândă din bugetul local , pe bază de convenție, (în baza
documentațiilor temeinic fundamentate) în cazul insuficienței
fondurilor la înființarea unor instituții și servicii publice sau a
unor activități finanțate integral din venituri proprii , în subo rdinea
unor ordonatori principali de credite.
 Rambursabile integral în termen de un an de la data
acordării.
 Nerambursarea la termenul stabilit atrage aplicarea de
dobânzi și penalități de întârziere la nivelul celor existente pentru
creanțele buget are, potrivit legii.

5.3.1.3.3. Datoria public ă

Deoarece venituri ordinare nu reușesc să acopere integral
necesarul de cheltuieli al sistemului bugetar se ap elează la venituri
extraordinare , care pot fi atrase de bugetul de stat, bugetele
instituțiilor p ublice, bugetele locale.
Veniturile extraordinare pot fi contractate de către autoritățile
administrației publice locale pt. bugetele locale și de către MFP pt.
bugetul de stat.
Ansamblul veniturilor extraordinare , adică totalitatea

54 obligațiilor financiare interne și externe ale statului , la un
moment dat, provenind din împrumuturi contractate ditect sau
garantate de stat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în
numele României , de pe piețele financiare, formează datoria
publică .
Datoria publică se clasi fică în datoria publică
guvernamentală și datoria publică locală .
Datoria publica guvernamentala reprezintă totalitatea
obligatiilor financiare interne si externe ale statului roman la un
moment dat, provenind din imprumuturile contractate de pe pietele
financiare in mod direct sau garantate in numele statului roman de
catre Guv.Ro. sau MFP.
Datoria publica locala reprezintă totalitatea obligatiilor
financiare interne si externe ale autoritatilor administratiei publice
locale la un moment dat, provenind din imprumuturi contractate
direct sau garantate pe pietele financiare.
Totalitatea sumelor reprezentand rata de capital, dobanzi,
comisioane, orice alte conturi aferente dat.pub. la o anumita data
sau pt. o anumita perioada alcatuieste serviciul datoriei pub lice.
Rambursarea dat oriei publice guvernamentale reprezinta o
obligatie neconditionata si irevocabila a statelor de plata , a
capitalului, dobanzilor si oricaror altor costuri aferente
imprumuturilor contractate sau garantate.
Datoria publică se contracte ază prin instrumentele datoriei
publice :
1. titlurile de stat emise pe piata interna/ externa =
instrumente financiare care atesta dat.pub.sub forma certificate de
Trezorerie, depozit sau alte instrumente reprezentand imprumuturi
in lei si valuta.
2. imprumuturil e de stat = contractate de la banci, alte
institutii de credit, pers.jur romane/ straine, institutii financiare intl.
sau alte asemenea entitati
3. imprumuturi temporare din disponibilitatile contului
curent general al Trezoreriei statului
4. garantiile de stat
BNR si alte institutii financiare , in temeiul unor conventii
incheiate cu MFP, pot exercita functia de agent de inregistrare a
dat.pub.interne sau componente ale acesteia precum si alte activitati
legate de emiterea si administrarea titlurilor de stat.

5.3.2. Cheltuielile publice

5.3.2.1. Noțiune și clasificare
Cheltuielile publice reprezintă modalitatea de repartizare si
utilizare a resurselor bugetare in vederea satisfacerii necesitatilor
generale ale societatii.
Pt. indeplinirea functiei sale principal e, orice stat efectueaza Ch
privind urmatoarele domenii principale:
 social
 cercetare -dezvoltare
 apararea nationala
 Ch pt.functionarea aparatului de stat
 Ch cu caracter economic

5.3.2.2. Cheltui eli în domeniul social
În această categorie i ntră:

55 1) Ch. pt. f inanțarea învățământului (investiții în capital uman );
2) Ch. pt. sănătate ;
3) Ch. pt. organizarea sistemului securității sociale, asistența
socială etc.
1. Finantarea Ch pt. invatamant se asigura pe seama
resurselor bugetare, a imprumuturilor contractate pe piata de
colectivitatile locale, precum si pe seama resurselor provenind din
taxe scolare, donatii, V din exploatarea proprietatilor scolilor si
altele.
Se considera in doctrina financiar -econ. faptul ca educatia si
pregatirea profesionala sunt cele mai importante investitii in
capitalul uman.
2. Ch pt.sanatate difera in functie de varsta beneficiarului si de
mobilul urmarit prin asistenta medicala. Pt. prevenirea
imbolnavirilor si pt.pastrarea sanatatii, in unele state se introduc
servicii medicale pro filactice alaturi de servicii medicale
stomatologice si servicii medicale curative.
Sistemul de asigurări sociale presupune plata pensiilor la
care se adauga diferite categorii de ajutoare in caz de boala,
pt.accidente de munca, diverse alocatii si indemni zatii cum ar fi
cele pt.someri sau pers.defavorizate .
3. Sistemul public acord ă pensii pt. limit ă de v ârstă, pensii
anticipate, de invaliditate și pensii de urma ș.
De regula, beneficiarii indemnizatiei de somaj sunt considerati
asigurati in sist.de asigura ri sociale si in sist.de asigurari de
sanatate.

5.3.2.3. Cheltuieli pt. cercetare -dezvoltare
În această categorie intră:
1. Ch pt. cercetare fundamentala : are ca obiect dezvoltarea
cunostintelor intr -un anumit domeniu al stiintei
2. Ch pt. cercetarea aplicativa : are ca scop crearea de noi
produse sau de noi procedee tehnologice
3. Ch pt. dezvoltare : urmareste valorificarea prealabila a
posibilitatilor realizarii unui produs pe scara industriala prin
constituirea de prototipuri, statii pilot etc.
Rezultatul activita tii de cercetare se materializeaza in
elucidarea unor aspecte cu caracter teoretic sau in rezolvarea unor
probleme cu caracter practic legate de nevoile economiei nationale.
Sursele de finantare a acestor Ch publice provin de la
bugetul de stat, agentii ec onomici, din programe de cooperare
internațională .

5.3.2.4. Cheltuieli militare
Sunt Ch neproductive care afecteaza in mod deosebit
economiile statelor in curs de dezvoltare .
Se observa ca in statele in curs de dezvoltare rtimul de crestere
a Ch militare depaseste uneori de cateva ori ritmul cresterii V
national .
Ch militare sunt impartite in directe si indirecte
Productia militara reprezintă marfa cu caracter deosebit, cu
piete de desfacere speciale. Productia militara beneficiaza de
plasament sigur si de regim de comercializare special.

5.3.2.5. Cheltuieli pt.functionarea aparatului de stat
Institutiile publice actioneaza ca organe ale puterii sau ale
administratiei de stat alese sau numite si se preocupa de cele mai
variate probleme, de la elaborarea si adoptarea de norme,

56 intretinerea relatiilor diplomatice, stabilirea si incasarea impozitelor
si taxelor, investitii in servicii municipale, pana la sistematizarea
teritoriala, construirea si mentinerea infrastructurii si protectia
mediului inconjurator.

5.3.2.6. Cheltuieli pt. finan țarea activit ății economice
Functia economica a statului se manifesta, intre altele, in
dezvoltarea sistematica a ramurilor economiei nationale, potrivit
cerintelor legilor economice: fiecare stat aloca o parte din resurse
pt.sustinerea dezvoltarii constante a economiei nationale.
Resursele banesti destinate finantarii economiei servesc la
acoperirea Ch bugetare destinate realizarii urmatoarelor directii
principale:
– dezvoltarea sectorului de stat ;
– finantarea investitiilor d e stat .

5.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 5

Veniturile publice
Veniturile publice reprezintă totalitatea resurselor bănești ale statului, fiind un indicator financiar, în cadrul
bugetelor, care desemnează (re)sursele și sumele care se pun la dispoziția statului. Acestea se înscriu în Bugetul de stat
cu sumele lor minime astfel încât efectivul lor poate fi mai mare.
Veniturile publice sunt clasificate în ordinare și extraordinare.
Impozitel e și taxele reprezintă baza constituirii fondurilor publice.
Veniturile extraordinare reprezintă excepția și sunt reprezentate de:
 împrumuturi interne sau externe, emisiunea de obligațiuni de stat și bonurile de tezaur -datoria publică;
 împrumuturile acordate din disponibilitățile Trezoreriei Statului,
 împrumuturile temporare în condițiile art.69 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice și art.72 din Legea
nr. 273/2006 a finanțelor publice locale.
 transferurile și virările de credite bugetare, c e apar în cadrul operațiunii de consolidare bugetară (în procesul de
echilibrare a sistemului bugetar în ansamblul său).
Veniturile extraordinare pot fi contractate de către autoritățile administrației publice locale pt. bugetele locale și de
către MFP pt. bugetul de stat.
Ansamblul veniturilor extraordinare, adică totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un
moment dat, provenind din împrumuturi contractate ditect sau garantate de stat prin Ministerul Economiei și Finanțelor,
în numele României, de pe piețele financiare, formează datoria publică .
Datoria publică se clasifică în datoria publică guvernamentală și datoria publică locală.
Totalitatea sumelor reprezentand rata de capital, dobanzi, comisioane, orice alte conturi afer ente dat.pub. la o
anumita data sau pt. o anumita perioada alcatuieste serviciul datoriei publice .
Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezinta o obligatie neconditionata si irevocabila a statelor de
plata, a capitalului, dobanzilor si oricaror altor costuri aferente imprumuturilor contractate sau garantate.
Datoria publică se contractează prin instrumentele datoriei publice .
Cheltuielile publice
Cheltuielile publice reprezintă modalitatea de repartizare si utilizare a resurselor bugetare in vede rea satisfacerii
necesitatilor generale ale societatii.
Marimea cheltuielilor publice difera de la o tara la alta si de la o perioada de timp la alta, structura acestora fiind
puternic influentata de structura sociala.
Cheltuileile publice se calsifică , de regulă, în:
I. Cheltuieli în domeniul social
II. Cheltuieli pt. cercetare -dezvoltare
III. Cheltuieli militare
IV. Cheltuieli pt.funcționarea aparatului de stat
V. Cheltuieli pt. finanțarea activității economice

57

Concepte și termeni de reținut

 venituril e publice ;
 veniturile publice ordinare ;
 veniturile publice extraordinare;
 impozitele ;
 taxele ;
 contribuțiile ;
 datoria publică ;
 datoria publică guvernamentală
 datoria publică locală
 serviciul datoriei publice
 instrumentele datoriei publice
 cheltuielile publ ice;
 cheltuieli în domeniul social ;
 cheltuieli pt. cercetare -dezvoltare
 cheltuieli militare
 cheltuieli pt.funcționarea aparatului de stat ;
 cheltuieli pt. finanțarea activității economice.

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce reprezintă venit urile publice ?
2. Ce reprezintă cheltuielile publice ?
3. Când se apelează la veniturile publice extraordinare?
4. Cum operează cheltuielile pentru funcționarea aparatului de stat ?
5. Cum operează cheltuielile pentru finanțarea activității economice?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Totalitatea resurselor bănești ale statului și indicator ul financiar, în cadrul bugetelor, care desemnează
(re)sursele și sumele care se pun la dispoziția statului reprezintă :
a) cheltuielile publice ;
b) contribuțiile sociale obligatorii ;
c) veniturile publice ;
d) datoria publică .

58 2. Modalitatea de repartizare și utilizare a resurselor bugetare în vederea satisfacerii necesit ăților generale
ale societ ății reprezintă :
a) cheltuielile publice;
b) cheltuielile pentru funcționarea aparatului de stat;
c) veniturile publice;
d) datoria publică.

3. Ansamblul obliga țiilor financiare care apar țin autorit ăților administra ției publice locale și care provin din
împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice și persoane juridice nerezidente
reprezintă:
a) datoria publică ;
b) datoria pubică guvernamentală externă ;
c) datoria pubică locală externă ;
d) datoria pubică locală internă .

4. Sunt instrumente ale datoriei publice :
a) titlurile de s tat;
b) contribuțiile sociale obligatorii ;
c) garanțiile de stat ;
d) cheltuielile cu capitalul intangibil ;

5. Printre categoriile de cheltuieli publice nu se regăsește:
a) cheltuielile în domeniul social ;
b) cheltuieli pentru funcționarea aparatului de s tat;
c) cheltuieli pentru finanțarea activității economice ;
d) cheltuieli pentru întreținerea aparatului de stat .

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Monica Amalia Rațiu, Simona Gherg hina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH
Beck, București 2008 ;
 Constituția României ;
 Codul fiscal;
 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
 Legea nr. 69/2010 privind responsabili tatea fiscal -bugetară ;
 Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea
angajamentelor bugetare și legale ;
 O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului;
 O.U.G. nr. 117 /2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat;
 Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice ;
 O.U.G. nr. 64/2007 privind dato ria publică .

59
Unitatea de învățare 6

Controlul financiar și răspunderea juridică în domeniul financiar

6.1. Introducere
6.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
6.3. Conținutul unității de învățare
6.3.1. Controlul financiar
6.3.1.1. Conceptul de control financiar
6.3.1.2. Formele de control
6.3.1.2.1. Clasificare
6.3.1.2.2. Controlul financiar preventiv
6.3.1.2.3. Controlul financiar concomitent
6.3.1.2.4. Controlul intern
6.3.1.2.4.1. Noțiuni generale
6.3.1.2.4.2. Audit ul public intern
6.3.1.2.5. Controlul financiar ulterior
6.3.1.2.5.1. Noțiuni generale
6.3.1.2.5.2. Curtea de Conturi a României
6.3.2. Răspunderea juridică în domeniul financiar
6.3.2.1. Noțiune
6.3.2.2. Formele răspunderii juridice
6.3.2.2.1. Răspunde rea penală
6.3.2.2.2. Răspunderea contravențională
6.4. Îndrumător pentru autoverificare

6.1. Introducere

Constituția declară „nimeni nu este mai presus de lege”, astfel
și în domeniul dreptului financiar, mai mult a modului de constituire
și uti lizare a banului public este necesar să se identifice
responsabilitatea subiectelor participante .

6.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele unității de învățare :

– cunoașterea urmărilor 3ncălcării prevederilor legale în
dreptul financiar ;
– cunoașterea caracteristicilor controlului financiar ;
– definitivarea condițiilor atragerii răspunderii juridice în
dreptul financiar ;
– definirea conceptului control financiar ;
– cunoașterea importanței Curții de Conturi .

60
Competențele unității d e învățare :

– studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum control financiar; control preventiv; control ulterior ;
control concomitent ; control intern ; audit public intern;
control extern ; Curtea de Conturi ; auditul de sistem;
auditul per formanței; auditul de regularitate ; auditul
financiar; auditorul public extern; răspundere
patrimonială; răspundere contravențională; deturnarea de
fonduri;
– studenții vor putea să diferen țieze deturnarea de fonduri de
delapidare;
– studenții vor putea să di ferențieze răspunderea penală de
răspunderea contravențională
– studenții vor putea să diferen țieze formele controlului
financiar;
– studenții vor putea să comenteze rolul Curții de Conturi;
– studenții vor putea să identifice obiectul Curții de Conturi
de obiec tul Autorității de Audit .

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Controlul financiar și răspunderea
juridică în domeniul financiar , timpul alocat este d e 5 ore.
6.3. Conținutul unității de învățare

6.3.1. Controlul fina nciar

6.3.1.1. Conceptul de control financiar

Etimologic , cuvântul ,, control ” provine din expresia latinǎ
,,contra rolus ”, care înseamna verificarea actului original dupǎ
duplicatul care se încredințeazǎ în acest scop unei alte persoane.
Controlul financ iar reprezintǎ un mijloc de prevenire a
faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de stabilire a
mǎsurilor necesare pentru restabilirea legalitǎții .
Controlul financiar îndeplinește și anumite funcții : funcția de
evaluare, preventivǎ, de do cumentare, recuperatorie și funcția
pedagogicǎ .
Controlul financiar , care face parte din controlul economic, are
drept scop cunoașterea de cǎtre stat a modului în care sunt
administrate și cheltuite mijloacele materiale și financiare puse la
dispoziți e de stat , și în consecințǎ, urmǎrește asigurarea și
consolidarea unui echilibru financiar, eficiența economico –
financiarǎ , precum și dezvoltarea economiei naționale.
Controlul financiar trebuie deosebit de controlul fiscal .

61 Actele și opera țiunile supuse controlului financiar trebuie s ă
îndeplineasc ă următoarele condi ții: legalitate , oportunitate ,
eficien ță, economicitate , realitate , necesitate .
Principalele instituții cu atribu ții de control financiar în
România sunt:
1) Curtea de Conturi a Românie i;
2) Ministerul Finanțelor Publice .

6.3.1.2. Formele de control
6.3.1.2.1. C lasificare
În funcție de momentul în care se desfǎșoarǎ , se disting
urmǎtoarele forme de control :
 controlul financiar preventiv;
 controlul financiar concomitent;
 controlul fi nanciar ulterior;
În funcție de sfera de ac tivitate :
 control intern;
 control extern.

6.3.1.2.2. Controlul financiar preventiv
Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se
verificǎ legalitatea și regularitatea operațiunilor efe ctuate pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public înainte de
aprobarea acestora .
Acest control se prezintǎ sub douǎ forme :
a) controlul financiar preventiv propriu ;
b) controlul financiar preventiv delegat .

6.3.1.2.3. Controlul fin anciar concomitent
Controlul financiar concomitent (sau simultan/
operativ/ curent) se exercitǎ în timpul desfǎșurǎrii proceselor
economice și financiare , în același timp sau paralel cu efectuarea
actelor și operațiunilor pe care le presupun aceste activ itǎți, în
scopul de a se putea intervene pentru corectarea sau eliminarea
deficiențelor ori a ilegalitǎților .

6.3.1.2.4. Controlul intern

6.3.1.2.4. 1. Noțiuni generale
Controlul intern reprezintǎ ansamblul formelor de control
exercit ate la nivelul entitǎții publice, inclusiv auditul intern,
stabilite de conducere în concordanțǎ cu obiectivele acestuia și cu
reglementǎrile legale, în vederea asigurǎrii administrǎrii
fondurilor în mod economic, eficient și eficace .
Controlu l intern se exercitǎ în interiorul instituției publice ,
de cǎtre conducǎtorul acesteia sau de cǎtre funcționarii anume
desemnați de acesta și se face fie la cerere, fie din oficiu.
Scopul final al organizǎrii controlului intern este buna gestiune
financiarǎ .
Controlul intern poate fi un control general sau specializat, iar
din cadrul controlului financiar intern specializat face parte auditul
public intern.

6.3.1.2.4. 2. Auditul public intern
Auditul public intern se exercitǎ asupra tuturor
activ itǎților desfǎșurate într -o entitate publicǎ sau asupra
entitǎților subordinate ierarhic și presupune ca funcționarii
angrenați în aceastǎ activitate sǎ nu fie implicați în elaborarea
procedurilor de control intern și în desfǎșurarea activitǎților supuse

62 auditului public intern.
Este o activitate funcțional independentǎ și obiectivǎ , care
dǎ asigurǎri și consiliere conducerii unei entitǎți publice pentru
buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice ,
perfecționând activitǎțile acesteia. Ajutǎ entitatea publicǎ sǎ își
îndeplineascǎ obiectivele printr -o abordare sistematicǎ și metodicǎ,
care evolueazǎ și îmbogǎțește eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de
administrare.
Potrivit leg ii, existǎ trei forme de audit :
a) auditul de sistem,
b) auditul performanței ,
c) auditul de regularitate.
Auditorii interni sunt funcționari publici care trebuie sǎ
aibǎ o atitudine imparțialǎ, sǎ nu aibǎ prejudecǎți și sǎ evite
conflictele de interese.

6.3.1.2. 5. Controlul financiar ulterior

6.3.1.2.5.1. Noțiuni generale
Controlul financiar ulterior se exercitǎ asupra actelor și
operațiunilor economico -financiare , dupǎ ce acestea au fost
executate .
Este considerat controlul cel mai eficient întrucât se realizeazǎ
temeinic, cu amǎnunțire, fǎrǎ a fi stânjenite activitǎțile curente ale
unitǎților controlate, asupra actelor și operațiunilor deja încheiate.
Acest tip de control este reglementat ca și atribuție a Curții de
Conturi .

6.3.1.2.5.2. Curtea de Conturi a României
Potrivit art. 140 din Constituție, Curtea de Conturi exercitǎ
controlul asupra modului de formare, de administrare și de
întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public.
Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se
soluționeazǎ de instanțele judecǎtorești specializate .
Și prezintǎ anual Parlamentului un raport asupra conturilor
de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar
expirat , cuprinând și neregul aritǎțile constatate .
Potrivit legislației în vigoare, acest raport se publicǎ în
Monitorul Oficial.
Curtea de Conturi este reglementatǎ prin Legea nr. 94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi , republicatǎ .
Astfel, Curt ea de Conturi este instituția supremǎ de audit .
Funcția de control a Curții de Conturi se realizeazǎ prin
proceduri de audit public extern .
Potrivit legii organice a Curții, auditul public extern reprezintǎ
activitatea de audit desfǎșuratǎ de Curtea de Conturi , care
cuprinde , în principal, auditul financiar și auditul performanței .
Auditul financiar este activitatea prin care se urmǎrește dacǎ
situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile și
reglementǎrile în vig oare, furnizându -se în acest sens o opinie.
Auditul performanței este definit ca fiind evaluarea
independentǎ a modului în care o entitate, un program, o activitate
sau o operațiune funcționeazǎ din punctele de vedere ale eficienței,
economicitǎți i și eficacitǎții.
Curtea își desfǎșoarǎ activitatea în mod autonom și
funcționeazǎ pe lângǎ Parlamentul României.

63 Articolul 14 și art. 141– 147 stabilesc organizarea și funcționarea
Autoritǎții de Audit , care are atribuții și proceduri de lucru
proprii, în vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului
extern , ce revin României în calitate de stat menbru al UE pentru
fonduri nerambursabile .
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct
de vedere operațional fațǎ de C urtea de Conturi și fațǎ de
celelalte autoritǎți responsabile cu gestiunea și implementarea
fondurilor comunitare nerambursabile.
Autoritatea de Audit este singura autoritate naționalǎ
competentǎ sǎ efectueze audit public extern , în conformitate cu
legislația comunitarǎ și naționalǎ, asupra fondurilor comunitare .
Totodatǎ, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma ,,controlor
financiar” se va înlocui cu sintagma ,, auditor public extern ”, care
reprezintǎ persoana angajatǎ în cadrul Curții de Cont uri, și care
desfǎșoarǎ activitǎți specifice de audit extern în sectorul public ,
potrivit modificǎrilor prevǎzute în Legea nr. 217/2008.
Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea
mandatului lor și inamovibili pe toatǎ durata acestuia . Ei sunt
supuși incompatibilitǎților prevǎzute de lege pentru judecǎtori .

6.3.2. Răspunderea juridic ă în domeniul financiar

6.3.2.1. Noțiune
Raspunderea juridica e o forma a raspunderii sociale
stabilita de stat in urma incalcarii unor norme de dr. prin fapte
considerate ilicite si care determina suportarea consecintelor
corespunzatoare de catre persoana vinovata, daca e cazul, prin
utilizarea fortei de constrangere a statului.
Sanctiunile juridice aplicabile in cazul nerespectarii normelor
de drept in deplinesc in principal 2 functii :
 o functie educativ -preventiva
 o functie coercitiva

6.3.2.2. Formele răspunderii juridice
Formele răspunderii juridice sunt:
1. Răspunderea penală – temeiul ei îl reprezintă infracțiunea.
Principalele infracțiuni care pot fi săvârșite sunt: delapidarea,
gestiunea frauduloasă, deturnarea de fonduri, etc.
2. Răspunderea civilă – temeiul ei îl reprezintă fapta ce
provoacă un prejudiciu care trebuie acoperit. Răspunderea civilă
poate fi contractuală sau delictuală.
3. Răspunderea admini strativă – poate fi contravențională ,
prin atingeri aduse patrimoniului, bunurilor și banului public, fapte
ce au un grad de pericol social mai redus și disciplinară , prin
nerespectarea contractului colectiv de muncă, a obligațiilor
contractuale.
In legatu ra cu executia bugetara poate interveni atragere
raspunderii: -patrimoniale -administrative
– contraventionale -penale

6.3.2.2.1. Răspunderea penal ă
Infractiunile specifice legate de executia bugetelor cuprinse
in Codul Penal sunt:
 abuzul de incredere
 gestiunea frauduloasa
 delapidarea

64  deturnarea de fonduri
Primele 3 sunt indeplinite de regula de functionari publici care
nu sunt neaparat ord.de cr., pe cand deturnarea de fonduri este o
infractiune specifica ord.de cr.
Deturnarea de fonduri = schimbarea destinatiei fondurilor
banesti sau a resurselor materiale fara respectarea prevederilor
legale daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii econ. -fin. sau a
produs o paguba unui organ, unei institutii de stat sau altei unitati
publice.
L 500 /2002 face o referire la infractiune in legatura cu
incalcarea a două din principiile fundamentale ale legii .

6.3.2.2.2. Răspunderea contraven țional ă
Incalcarea normelor imperative ale L 500 /2002 constituie
in majoritatea cazurilor contraventii .
Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii se poate face
de CC (curtea de conturi), MFP si alte persoane daca sunt
desemnate expres prin legi speciale .

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 6

Controlul financiar
Controlul financiar reprezintǎ un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de stabilire
a mǎsurilor necesare pentru restabilirea legalitǎții.
Etimologic, cuvântul ,,control” provine din expresia lat inǎ ,,contra rolus”, care înseamna verificarea actului original
dupǎ duplicatul care se încredințeazǎ în acest scop unei alte persoane.
Controlul financiar îndeplinește și anumite funcții: funcția de evaluare, preventivǎ, de documentare, recuperatorie
și funcția pedagogicǎ.
Controlul financiar trebuie deosebit de controlul fiscal.
Principalele instituții cu atribuții de control financiar în România sunt:
1) Curtea de Conturi a României;
2) Ministerul Finanțelor Publice.
Controlul financiar preventiv
Control ul financiar preventiv este activitatea prin care se verificǎ legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate
pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public înainte de aprobarea acestora.
Controlul financiar concomitent
Controlul financiar co ncomitent (sau simultan/ operativ/ curent) se exercitǎ în timpul desfǎșurǎrii proceselor
economice și financiare, în același timp sau paralel cu efectuarea actelor și operațiunilor pe care le presupun aceste
activitǎți, în scopul de a se putea intervene pe ntru corectarea sau eliminarea deficiențelor ori a ilegalitǎților.
Controlul intern
Controlul intern reprezintǎ ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitǎții publice, inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere în concordanțǎ cu obiect ivele acestuia și cu reglementǎrile legale, în vederea asigurǎrii
administrǎrii fondurilor în mod economic, eficient și eficace.
Auditul public intern se exercitǎ asupra tuturor activitǎților desfǎșurate într -o entitate publicǎ sau asupra
entitǎților su bordinate ierarhic și presupune ca funcționarii angrenați în aceastǎ activitate sǎ nu fie implicați în
elaborarea procedurilor de control intern și în desfǎșurarea activitǎților supuse auditului public intern.
Auditorii interni sunt funcționari publici ca re trebuie sǎ aibǎ o atitudine imparțialǎ, sǎ nu aibǎ prejudecǎți și sǎ evite
conflictele de interese.
Controlul financiar ulterior
Controlul financiar ulterior se exercitǎ asupra actelor și operațiunilor economico -financiare, dupǎ ce acestea au fost
execu tate.
Acest tip de control este reglementat în special ca și atribuție a Curții de Conturi.
Curtea de Conturi

65 Potrivit art. 140 din Constituție, Curtea de Conturi exercitǎ controlul asupra modului de formare, de administrare
și de întrebuințare a resursel or financiare ale statului și ale sectorului public. Și prezintǎ anual Parlamentului un raport
asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinând și neregularitǎțile
constatate, raport care se publicǎ în M onitorul Oficial.
Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționeazǎ de instanțele judecǎtorești specializate .
Curtea de Conturi este reglementatǎ prin Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
republicatǎ .
Astfel, Curtea de Conturi este instituția supremǎ de audit .
Funcția de control a Curții de Conturi se realizeazǎ prin proceduri de audit public extern prevǎzute în standardele
proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internați onale general acceptate.
Articolul 14 și art. 141– 147 din lege stabilesc organizarea și funcționarea Autoritǎții de Audit, care are atribuții și
proceduri de lucru proprii, în vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern, ce revi n României în
calitate de stat menbru al UE pentru fonduri nerambursabile.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operațional fațǎ de Curtea de Conturi și fațǎ
de celelalte autoritǎți responsabile cu gestiunea și implementare a fondurilor comunitare nerambursabile.
Răspunderea juridică în domeniul financiar
Raspunderea juridica e o forma a raspunderii sociale stabilita de stat in urma incalcarii unor norme de dr. prin
fapte considerate ilicite si care determina suportarea conse cintelor corespunzatoare de catre persoana vinovata, daca e
cazul, prin utilizarea fortei de constrangere a statului.
Sanctiunile juridice aplicabile in cazul nerespectarii normelor de drept indeplinesc in principal 2 functii :
 o functie educativ -preventiva
 o functie coercitiva
Formele răspunderii juridice
In legatura cu executia bugetara poate interveni atragere formele raspunderii: patrimoniale; administrative;
contraventionale; penale .

Concepte și termeni de reținut

 control financiar;
 control preventi v;
 control ulterior ;
 control concomitent ;
 control intern ;
 audit public intern ;
 control extern ;
 Curtea de Conturi ;
 auditul de sistem
 auditul performanței
 auditul de regularitate ;
 auditul financiar ;
 auditorul public extern ;
 răspundere patrimonială ;
 răspundere contravențională ;
 deturnarea de fonduri .

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce reprezintă conceptul de controlul financiar ?
2. Ce reprezintă răspunderea juridică în dreptul financiar?
3. Există vreo diferență între delapidare și detur nare de fonduri?
4. Comentați rolul Curții de Conturi.
5. Ce reprezintă Autoritatea de Audit ?

66

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Cunoașterea de cǎtre stat a modului în care sunt administrate și cheltuite mijloacele materiale și financiar e
puse la dispoziție de stat, și urmǎrirea asigurării și consolidării unui echilibru financiar, urmǎrirea eficienței
economico -financiarǎ, precum și urmǎrirea dezvoltării economiei naționale reprezintă:
a) controlul fiscal ;
b) controlul financiar ;
c) contr olul ulterior ;
d) auditul public intern .

2. Activitatea care se exercitǎ asupra tuturor activitǎților desfǎșurate într -o entitate publicǎ sau asupra
entitǎților subordinate ierarhic și presupune ca funcționarii angrenați în aceastǎ activitate sǎ nu fie i mplicați
în elaborarea procedurilor de control intern și în desfǎșurarea activitǎților supuse auditului public intern
reprezintă :
a) controlul ulterior ;
b) auditul public intern ;
c) un control preventiv delegat ;
d) un control preventiv propriu;

3. Asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public Curtea de Conturi, în principal, exercită :
a) un control preventiv delegat ;
b) un control ulterior ;
c) un audit public extern;
d) un audit public intern .

4. Constituie contravenție :
a) angajarea, ordonan țarea sau plata unei cheltuieli în situa ția în care aceasta n -a fost aprobat ă conform legii
și nu are prevederi bugetare ;
b) încălcarea principiul conform c ăruia sumele aprobate la part ea de cheltuieli prin bug etele care compun
sistemul unitar de bugete reprezint ă limite maximale care nu pot fi dep ășite;
c) nerespectarea oric ăreia dintre principiile execu ției de casa bugetar ă;
d) încălcarea principiul conform c ăruia angajarea de cheltuie li bugetare t rebuie să se fac ă în limita
proiectelor bug etare aprobate .

5. Schimbarea destina ției fondurilor b ănești sau a resurselor materiale f ără respectarea prevederilor legale
dacă fapta a cauzat o perturbare a activit ății economico -finciare sau a p rodus o paguba unui organ, unei
institu ții de stat sau altei unit ăți publice reprezintă :
a) delapidarea ;
b) deturnarea de fonduri ;
c) gestiunea frauduloasă ;
d) abuzul de încredere .

67

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Monica Amalia Rațiu, Simona Gherghina, Drept financiar public – caiet de seminar, Editura CH
Beck, București 2008 ;
 Constituția României ;
 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
 Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal -bugetară ;
 Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;
 Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
 O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlului financiar preventiv;
 Ordinul nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care
desfășoară activitatea d e control financiar preventiv propriu ;
 H.G. nr. 1.257/2012 privind organizarea inspecțiilor și stabilirea atribuțiilor generale în efectuarea
acestora în vederea aplicării Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial
și controlul financiar preventiv ;
 O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico -financiare la operatorii
economici ;
 H.G. 101/ 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și
funcționarea inspecției economic o-financiare ;
 O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora
 O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică;
 www. eur -lex.europa.eu.

68 Unitatea de învățare 7

Moneda unică europeană

7.1. Introducere
7.2. Obiectivele și competențele unității de învățare
7.3. Conținutul unității de învățare
7.3.1. Noțiuni generale
7.3.2. Euro și zona euro
7.3.3. Sistemul euro
7.3.4. Criteriile de convergență
7.4. Îndrumător pentru autoverificare

7.1. Introducere

România este stat membru al Uniunii Europene, astfel, este
necesar să dezvoltăm și să aducem la cunoștința studenților unul
dintre elementele semnificative ale UE și anume moneda unică
europeană – euro, care la nivelul UE formează o zonă monetară la
care doresc să adere statele membre ale UE în momentul
îndeplinirii criteriilor de convergență.

7.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

Obiectivele u nității de învățare :

– conștientizarea existenței Uniunii Economice și Monetare
– definirea conceptului de monedă unică europeană;
– cunoașterea criteriilor de convergență ;
– definirea termenilor de zonă euro și sistem euro;
– cunoașterea diferenței dintre euro – unitate monetară și zona
euro;

Competențele unității de învățare :

– studenții vor putea să definească concepte și termeni
precum Uniunea Economică și Monetară; moneda unică
europeană – euro; zona euro; sistemul euro; Sistemului
Monetar European ; Banca Centrală Europeană ; criteriile
de convergență ; mecanismul ratei (cursului) de schimb;
– studenții vor putea să diferen țieze unitatea monetară – euro
de zona euro ;
– studenții vor putea să descrie Unitatea Economică și
Monetară ;
– studenții vor putea să i dentifice criteriile de convergență la
zona euro .

69

Timpul alocat unității de învă țare:

Pentru unitatea de învă țare Moneda unică europeană , timpul
alocat este de 2 ore.
7.3. Conținutul unității de învățare

7.3.1. Noțiuni generale

Prin procesul con stituirii sale, prin conținutul obiectivelor ei,
prin specificul mecanismelor utilizate și prin efectele obținute până
acum, Uniunea Europeană se dovedește a fi o formă avansată de
integrare economică internațională , care cuprinde 27 de state
membre.
Adopt area monedei unice europenene – euro a necesitat și
impune în continuare cetățenilor nu numai eforturi financiare
(reducerea deficitelor bugetare), ci și o încredere fără precedent,
având în vedere renunțarea la moneda națională în favoarea celei
unice eu ropene.
Uniunea Economică și Monetară constituie o adevărată
revoluție economică și de mentalitate.
Stricto sensu, Uniunea Economică și Monetară se reduce la
înființarea și utilizarea de către membrii săi a unei monede unice,
care să înlocuiască nomedele internaționale.
Realizarea Uniunii Economice și Monetare nu reprezintă un
scop în sine, ci doar mijlocul de generare a unor efecte benefice pe
plan economic și nu numai.

7.3.2. Euro și zona euro

Euro (moneda unică europenă) este moneda nou -creată a
Uniun ii Europene și a devenit monedă oficială la 1 ianuarie 1999.
Introducerea monedei euro s -a făcut treptat, iar statele care au
adoptat -o alcătuiesc “zona Euro” sau spațiul Euro.
Moneda unică Euro a fost pusă în circulație în 2002 sub forma
sa fiduciară, dar în funcțiune din 1 ianuarie 1999, la miezul nopții,
ea succede lui European Currency Unit (ECU), respectiv “unitatea
de cont europeană”, pus în funcțiune în 1979.
Un euro este divizat în 100 cenți , sau centime .
Emisiunea sa este gestionată de Banca Centra lă
Europeană.
Euro este moneda comună a 28 de state membre a Uniunii
europene și moneda unică a 1 9 dintre acestea. Cele 19 țări membre
sunt Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania,
Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta,
Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos . Pe lângă
acestea , 4 "micro -state", prin acordurile monetare încheiate cu
vecinii lor, sunt și ele atașate la zona euro : Andorra , Monaco , San

70 Marino și Vatican .
Zona Euro este o eta pă a Sistemului Monetar European .
ZONA EURO reprezintă o zonă monetară care are o monedă
comună, o politică monetară unică și o politică unică în privința
ratei de schimb , iar vechile monede naționale sunt eliminate pentru
totdeauna.
Zona Euro a devenit o superputere economică . Actualemente și
zona euro este afectată de efectele crizei economico -financiare
mondiale.

7.3.3. Sistemul euro

Sistemul euro este constituit din Bancile Centrale ale Zonei
euro si BCE (Banca Centrala Europeana).
Consiliul Guvernat orilor al BCE a ales acest termen pt.a
desemna dispozitivul care permite sistemului european al bancilor
centrale sa -si indeplineasca misiunile in cadrul Zonei euro,
dorindu -se mentinerea unei distinctii intre Sistemul euro si
Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) atata timp cat
exista state membre ale UE care n -au adoptat euro.
Obiectivul principal al Sistemului euro este mentinerea
stabilitatii euro, ceea ce reprezintă stabilitatea preturilor in
Zona euro .
Sistemul euro va sustine si politicile ge nerale economice
din cadrul Uniunii .
SEBC (Sistemul European al Bancilor Centrale) reprezintă
BCE și BC nationale ale tuturor statelor membre UE.

7.3.4. Criteriile de convergență

Orice țară membră a Uniunii Europene care
îndeplinește criteriile de conve rgență poate adera la zona Euro
și nu există o limită prestabilită în ceea ce privește numărul de țări
care pot fi integrate în acestă zonă.
Criteriile de convergenta trebuie indeplinite pentru a putea
adopta Euro. Acestea au fost stabilite prin Tratatul de la Maastrich
(1992; si din 1993 e in vigoare) si reprezinta testul economic de
evaluare a statului, de pregatire a unei economii pentru a
participa la Uniunea Economica si Monetara (UEM) si se refera
la obiectivele care trebuie mentinute in domeniile i nflatiei,
finantelor publice, ratelor dobanzii si a cursurilor de schimb.
I. Inflatia  mentinerea stabilitatii preturilor
Rata medie a inflatiei din ultimele 12 luni trebuie sa nu
depaseasca cu mai mult de 1,5 procente rata inflatiei din primele 3
state c u cele mai reduse rate ale inflatiei.
II. Finantele publice
a.deficitul bugetar consolidat al statului respectiv < 3% din
PIB.
b.datoria publica < 60% din PIB.
III. Rata dobanzii
Randamentul mediu al titlurilor de stat pe ultimele 12 luni
nu trebuie sa d epaseasca cu mai mult de 2 pct. procentuale
randamentul aferent titlurilor de stat din primele 3 state cu cele mai
reduse niveluri ale inflatiei.
IV. Cursurile de schimb
Trebuie sa se mentina in anumite marje de fluctuatie (+ –

71 15%) convenite prin mecanism ele ratelor de schimb europene
pt.cel putin 2 ani fara a se proceda din proprie initiativa la
deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre
 Mecanismul ratei (cursului) de schimb (ERM – exchange rate
mechanism)
Definitie: Mecanismul Cu rsului de Schimb II
Aranjment pentru cursul de schimb in care o moneda are o
paritate centrala fata de euro , iar cursul de schimb nu poate
fluctua fata de aceasta paritate cu mai mult de 15%, in sus sau in
jos.
Participarea la acest mecanism pentru o peri oada minima de
doi ani este unul din criteriile ce trebuie indeplinite pentru a putea
intra in zona euro.

7.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 7

Prin procesul constituirii sale, prin conținutul obiectivelor ei, prin specificul mecanismelor utilizate și prin
efectele obținute până acum, Uniunea Europeană se dovedește a fi o formă avansată de integrare economică
internațională, care cuprinde 28 de state membre.
Realizarea Uniunii Economice și Monet are nu reprezintă un scop în sine, ci doar mijlocul de generare a unor
efecte benefice pe plan economic și nu numai.
Euro (moneda unică europenă) este moneda nou -creată a Uniunii Europene și a devenit monedă oficială la 1
ianuarie 1999. Introducerea monede i euro s -a făcut treptat, iar statele care au adoptat -o alcătuiesc “zona Euro” sau
spațiul Euro. Și succede lui European Currency Unit (ECU), respectiv “unitatea de cont europeană”, pusă în funcțiune
în 1979.
Euro este moneda comună a 28 de state membre a Uniun ii europene și moneda unică a 19 dintre acestea . Un euro
este divizat în 100 cenți, sau centime. Emisiunea sa este gestionată de Banca Centrală Europeană.
Zona Euro reprezintă o zonă monetară care are o monedă comună, o politică monetară unică și o po litică unică în
privința ratei de schimb, iar vechile monede naționale sunt eliminate pentru totdeauna.
Zona Euro este o etapă a Sistemului Monetar European .
Sistemul euro este constituit din Bancile Centrale ale Zonei euro si BCE (Banca Centrala Europeana ).
Criteriile de convergenta trebuie indeplinite pentru a putea adopta Euro. Acestea au fost stabilite prin Tratatul de
la Maastrich (1992; si din 1993 e in vigoare) si reprezinta testul economic de evaluare a statului, de pregatire a unei
economii pentru a participa la Uniunea Economica si Monetara (UEM) si se refera la obiectivele care trebuie mentinute
in domeniile inflatiei, finantelor publice, ratelor dobanzii si a cursurilor de schimb.

Concepte și termeni de reținut

 Uniunea Economică și Monetară
 moneda unică europeană – euro;
 zona euro ;
 sistemul euro ;
 Sistemului Monetar European ;
 Banca Centrală Europeană ;
 criteriile de convergență ;
 mecanismul ratei (cursului) de schimb .

Întrebări de control și teme de dezbatere

1. Ce reprezintă moneda uni că europeană ?
2. Există vreo diferență între zona euro și euro – unitate monetară?
3. Care sunt creiteriile de convergență ?
4. care sunt a tributiile fundamentale ale Sistemului euro ?
5. Ce reprezintă Uniunea Economică și Monetară ?

72

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Zona monetară care are o monedă comună, o politică monetară unică și o politică unică în privința ratei de
schimb, iar vechile monede naționale sunt eliminate pentru totdeauna reprezintă:
a) moneda unică euro ;
b) zona euro ;
c) sistemul euro;
d) Sistemul European al Bancilor Centrale .

2. Testulul economic de evaluare a statului, de pregătire a unei economii pentru a participa la Uniunea
Economica si Monetara care se referă la obiectivele care trebuie menținute în domeniile inflație i, finanțelor
publice, ratelor dobânzii și a cursurilor de schimb reprezintă:
a) criteriile de convergență;
b) zona euro;
c) sistemul euro;
d) Sistemul European al Bancilor Centrale.

3. Câte state sunt membre ale zonei euro :
a) 11;
b) 27;
c) 19;
d) 15.

4. Care dintre următoarele nu reprezintă criterii de convergență:
a) Rata medie a inflatiei din ultimele 12 luni trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 procente rata
inflatiei din primele 5 state cu cel e mai reduse rate ale inflatiei ;
b) Rata medie a inflatiei din ultimele 12 luni trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 procente rata
inflatiei din primele 3 state cu cele mai reduse rate ale inflatiei ;
c) Randamentul mediu al titlurilor de stat pe ult imele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 pct.
procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele 3 state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei ;
d) Randamentul mediu al titlurilor de stat pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depa seasca cu mai mult de 2 pct.
procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele 5 state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei .

5. Ce state nu au fost de acord cu introducerea monedei euro :
a) Regatul Unit, Letonia, Suedia ;
b) Regatul Unit , Estonia, Polonia ;
c) Regatul Unit, Danemarca, Suedia ;
d) Ungaria, Danemarca, România, .

73

Bibliografie obligatorie

 Dan Drosu Șaguna, Drept fnanciar , Editura CH Beck, București 2011 ;
 Tratatul privind Uniunea Europeană;
 Tratatul privind funcționarea U niunii Europene;
 Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare ;
 www. eur -lex.europa.eu .

74
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Unitatea de învățare 1: 1) c; 2) b ,c; 3) c; 4) a,d; 5) b.
Unitate a de învățare 2: 1) c; 2) b ,d; 3) d; 4)c; 5) a.
Unitatea de învățare 3: 1) c,d; 2) b; 3) d; 4) a; 5) c.
Unitatea de învățare 4: 1) c; 2) d; 3) b; 4) b,d; 5) b.
Unitatea de învățare 5: 1) c; 2) a; 3) c; 4) a,c; 5) d.
Unitatea de învățare 6: 1) b; 2) b; 3) b,c; 4) a,c; 5) b.
Unitatea de învățare 7: 1) b; 2) a; 3) c; 4) a,d; 5) c.