CUVINTE CHEIE: oraș utopic, model ideologic culturalist, model ideologic progresist, model ideologic naturalist, oraș -grădina, poluare, individ,… [605433]

1
ORAȘUL MEU IDEAL

Aionesei Ana -Maria, Semian B

CUVINTE CHEIE: oraș utopic, model ideologic culturalist, model ideologic progresist, model ideologic
naturalist, oraș -grădina, poluare, individ, relații interumane, spațiu verde.

Putem afirma cu toții că la un momen t dat ne -am imaginat c um ar arăta un oraș care să ne
îndeplinească toate dorințele și nevoile, pe scurt , un oraș ideal. Pentru a crea un astfel de oraș trebuie să
pui în prim plan omul, deoarece el este cel care se va bucura de toate calitățile sau, dimpotrivă, de
defectele lui. În esență, orașul ideal este o con strucție utopică, o structură complexă creată de om pentru
oameni și care este foarte greu de realizat.
În prezent orașul reprezintă o parte integrată a vieții umane, de aceea noi, oamenii, nu ne mai
gândim în ce măsură imaginea acestuia ne poate afe cta percepția despre prezent, cât și despre viitor .
Orașul este un factor permanent activ în viața noastră, el având puterea de a ne schimba viața de zi cu zi.
Trăind permanent într -un oraș mai mult sau mai puțin aglomerat, fiecare dintre noi și -a pus
problema existenței unui oraș perfect care să se plieze după nevoile fiecărui individ. Dar acest lucru este
aprope imposibil de realizat, deoarece viziunea mea despre oraș este una, iar a ta poate fi alta. C hiar și
arhitecții din trecut s -au confruntat cu a ceastă problemă pentru că omul s -a dovedit a fi foarte dificil.
Perfecțiunea nu există, aces t lucru se întâmplă și la nivelu l creării unui oraș, dar datoria
arhitecților și a oamenilor, în general, este de a atinge acest prag la nivel urban care are efec te imediate
asupra dezvoltării omului și, implicit, al societății.
Pe parcusul istoriei au existat arhitecți care au propus diferite modele urbanistice care reprezintă
un conglomerat de puncte forte, dar și puncte slabe. Exstă critici la nivelul fiecă rei idei care au avut un
rol important asupra imposibilității de dezvoltare sau la punerea în operă a proiectelor, rămânând astfel
doar la nivelul de ,,proiecte de revistă” . Nici astăzi nu există un model tip de oraș care să îndeplinească
toate exigențele legat e de modul de viață, de social, de politic ă, de religie.
Având în vedere că omul este piesa ce a mai importantă de pe tabla de șah a orașului, cred că
orașul ideal trebuie să aibă atmosfera unui mediu în care individul să se simtă bine, ceea ce atrage după
sine și progresul social.
În vederea creării orașului meu ideal am analizat și m -am documentat asupra modului de
funcționare a unui oraș, dar și modelele urbanistic e: progresiste, culturaliste și naturaliste promovat e în
timpul secolelelor trecute de mulți dintre arhitecți.

2
În prezent există diferențierea clară între zonele diferite ale unui oraș, zona industrială fiind d-
espărțită de cea rezidențială, unde se găsesc cele mai multe facilități: comerț, cultura, locuire. Zona de
locuit este grupată în cartiere, fiecare din aces tea având în interiorul lor o ș coală, o grădiniță, centre
comerciale care să deservească populația arondată cartierului respectiv.
Orașul din zilele noastre, cu schema lui funcțională i se datorează modelului ideologic culturalist,
unde apare pentru prima dată ideea de cartier. Acest model a fost promovat de diferi ți oameni din istorie:
Howard, Perry. Howard spune că ,,Orașul este un simbol al societății, intrajutorare comună și cooperare
amicală, paternitate, maternitate, fraternitate.” Tot el a firmă că orașul și natura dau naștere unei noi
speranțe de viață, unei noi civilizații.
O mare problemă cu care se confruntă orașele de astăzi este poluare a, acest luc ru fiind întâ lnit și
în orașele din România la un nivel destul de mare. Acest efect de supra poluare se datorează creșterii
densităților de clădiri, dar și reducerii spațiilor verzi.
Pentru a propune un oraș ideal am analizat ideile promovate de modelul ideologic culturalist, dar
și cele progresiste, deoarece un oraș ideal rezultă din unificarea puncte lor esențiale ale celor două modele,
dar și cele ale modelului naturalist, puncte ce trebuie aplicate orașului modern.
Prima dată îmi voi îndrepta atenția către modelul culturalist promovat anterior de Pu gin, Ruskin,
Morris. Gândirea a cestui model critică modificările aduse de revoluț ia industrială, presiunea demografică
asupra orașelor. În viziunea lor, important nu mai este omul, ci gruparea umană.
Estetica este cea care joacă un rol important în crearea modelului culturalist. Ea este rezultată d in
evidențierea elementelor organice, tradiționale care aduc un plus de frumos orașelor industriale.
Construcțiile cu valoare istorică îmbunătățesc valoarea spirituală și caracterul cultural al unui oraș și, în
special, al unei societăți umane.
O altă ide e din modelul culturalist pe care aș dori să o implementez în crearea orașului ideal este
cea a unui oraș cu o limită fixă (32000 de locuitori cum spu nea Howard). Acest oraș ar avea de jur
împrejur spații verzi , care ar depăși suprafața construită a așeză rii umane . O dată cu mutarea oamenilor
în aceste orașe mici, orașul -grădină ar ajunge la limita de locuitori, lucru ce atrage după sine construirea
altor orașe, deci o varietate de locuri de muncă și servicii. Spațiul din aceste or așe este cont rolat și închis,
măsură ce duce la formarea de piețe, de construirea străzilor, a fundăturilor în jurul cărora se organizează
locuințele oamenilor. Locuințele sunt diferite, nu exită două la fel, ,,ele își pot semă na ca stil și ca
manieră, dar aș vrea sa l e văd având diferențe în stare sa convină caracterului și ocupației locuitorului”,
spunea Morris ” (Francoise Choay, Urbanismul. Utopii și realități. )

3
Locuirea este individuală și are tipologii tradiționale, având o legătura directă cu spațiile verzi și
este grupată variat în jurul unor spații cu tipologii comunitare diferite.
Alegerea pentru cure ntul culturalist este susținută , având în vedere fenomenul de creștere al
densității orășenești la care asi stăm în momentul de față, dar și pe cel de poluare c are afectează din ce în
ce mai mult orașul modern . Un alt argumen t ar fi acela că ființa umană are nevoie de cât mai multe spații
verzi, de întărirea relațiilor între oameni , cât ș i de dorința acestora de face parte dintr -un grup.
Cum am afirmat mai sus, consider ca orașul ideal ar trebui să fie o sinteză între modelul progresist
și cel culturalist, dar să se regăsească și puțin din naturalist. Modelul naturalist are ca ideologie un spațiu
urban liber, caracterizat de omogenitate, care pune accentul pe rel ația cu natura, aceasta reprezentând un
factor determinant în formarea individului care parte integrată a societății. Accentul este pus și pe
stabilirea normel or spațiale în legătură cu nevoile zilnice ale oamenilor. Modelul orașului naturalist pare
aproap e imposibil de realizat deoarece acesta presupune existența doar a u nor case individuale, cu cel
puțin două hectare de proprietate, iar act ivitățile ce țin de viața profesională a individului să fie parte din
locuință. Dar dacă am vrea să punem în aplicar e doar ideile acestui model, noț iunea de oraș ar dispărea,
rămânând în prim plan termenul de sat.
În unele privințe modelul naturalist se aseamănă cu cel progresist, ambele militând pentru crearea
de spații verzi, a unui oraș -gradină.
Reprezentanții progr esismului sunt Owin, Fourrier, Cabe t, ei punând în centrul atenției cum
societatea industrială afectează comportamentul individului. Aceștia au în vedere un om universal , cu
nevoie standard care trebuie sa trăiscă împlinit. Imaginea acestui om e ste o insp irație ș i pentru Carta de
la Atena care analizează nevoile umane în cadrul a patru funcțiuni principale: locuirea, munca, circulația
și socialul. Un rol important în vederea progresismului î l are determinarea unei ordini care răspunde
nevoilor omenirii, cu m ar fi exigenț ele de igienă.
Spațiul modelului progresist este larg deschis, perforat de goluri și de verdeață. Verdeața oferă
un cadru benefic pentru timpul petrecut în scopul relaxării (grădinărit și cultura orașului). Modelul
militează pentru distri buirea aer ului, a luminii în mod egal tut uror ocupanților unui oraș, ast fel nu mai
există conflicte de interese între clase le sociale. Progresișii luptă pentru egalitate , în primul rând.
Există proiecte care au fost puse în aplicare în perioada secolului XIX și XX, cum ar fi o rașul
grădină a lui Howard, oraș ul regional a lui Geddes și a lui Mumford și care sunt analizate și astăzi pentru
a găși idei care ar putea fi i mplementate în orașul modern. În aceste secole este prezentă influența
urbanismului progresist care ,,dec urge în mare măsură din modelele utopice ale lui Fourrier, care,

4
vehiculând o ideologie anti -urbană a condus la întelegerea echivocă a distincției tradiționale între sat și
oraș.” (Jean Louis Harouel, Istoria urbanismului. )
O trăsătură promovată de modelu l ideologic progresist ce poate fi pusă în aplicare în crearea
orașului ideal ar fi cea de a pune accentul pe spațiile urbane larg deschise care să răspundă nevoilor de
igienă, spații decupate dupa o logică simplă. Un aspect care ar putea fi lăsat deoparte din acest model
este acela de a folosi locuinț e prototipate, a crea locuințe identice. În acest scop Fourrier a propus o
soluție colectivă, iar Prou dhon o soluție pentru locuința individuală, o ,,căsuță făcută după placul meu pe
care să o ocup singur în m ijlocul unei mici îngrădiri de o zecime de hectar, unde să am apă, pajiște, umbră
și liniște.” (Francoise Choay, Urbanismul. Utopii și realități .) Dacă ar fi cazul ca în orașul propu s să
punem în aplicare cele două modele ale lui Fourrier și Prou dhon, cu siguranță orașul nu ar fi unul ideal,
ci unul anost și mutual.
Orașul progresist este legat de caracterul sitului și nu de tradiție, acesta fiind expresia unei libertăți
a rațiunii. Modelul progresist are anumite premise ideologice, cum ar fi: îndreptarea atenției către știință
și tehnică, urmând ca acestea să permită relaționarea omului cu lumea înconjurătoare. Când vrei să
proiectezi un oraș utopic trebuie avută în vedere simplitatea, ordinea, estetica, aceștia fiind factorii
esențiali care fac plăcut un oraș în ochii locuitorilor.
Gândirea raț ională are în centrul ei omul ș i nevoile sale raportate la igienă , astfel a luat naștere o
locuință ce trebuie să răspundă și să respecte aceste nevoi. Locuința este raportată la scara umană și nu
vor fi create spații inutile, ce ar putea afecta sănă tatea psihologică a individului. Aceste lucruri nu trebuie
să atragă după sine lipsa esteticii, ea având un rol la fel de important.
În viziunea mea orașul ideal trebuie să aibă o mare parte din ideile punctate mai sus, dar pe lângă
acestea adaug descrierea orașului utopic din propria privință.
Un oraș ce are ca scop principal progresul trebuie să fie structurat pe funcțiuni. Astfel o prima
măsură este ierarhizarea zonelor în cadrul orașului. Zonele centrale vor fi ocup ate de clădiri cu specific
social și cultural, zona mediană va aparține locuințelor, iar cea periferică activităților comerciale mari și
industriei. Zona comercială și cea industrială vor fi poziționate apropiat una de cealaltă deoarece ambele
sectoare rep rezintă în aceeași măsură locuri de muncă pentru loc uitor ii orașului. Dis tribuirea în acest
mod a sectorelor diferite va asigura ordinea și eficiența orașului, îndeosebi a circulației, deoarece în viața
de zi cu zi a orașului fluxul corect al circulației este vital .
Spațiile care vor delimita vizual aceste zonele funcționale vor fi reprezentate de spații verzi, de
parcuri amenajate în vederea recreației și a petrecerii timpului liber, acesta dând în același timp senzația
de aerisire și de libertate a oraș ului.

5
Spațiile verzi nu trebuie să lipsească de niciunde, iar in zonele centrale unde densitatea construită
este mai ridicată, accentul se va pune pe crearea acestor spații verzi prin orice mijloace, de la dispunearea
spațiilor verzi în sens vertical sau suspe ndarea grădinilor verzi pe fațad ele clădirilor multietajate . Aceste
spații verzi sunt vital e pentru un oraș pentru că ele au capac itatea de a micșor a nivelul de poluare aflat în
momentale actuale la un nivel ridicat.
Un alt factor ce nu trebuie să li psească dintr -un oraș modern este zona culturală care să
reamintească de istoria locului. Aceste zone nu pot fi mutate și reconstruite, de aceea trebuie luată în
calcul integrarea acestora în orașul modern, astfel încât să devină niște puncte de interes p entru ca ele ne
vorbesc de la sine despre activitățile și traiul strămoșilor noștrii. Cultura se regăsește în clădirile istorice,
iar acestea defines c un oraș, de aceea este de maximă importanță păstrarea și integrarea lor în noul oraș .
Ca poziționare în cadrul orașului, zonele centrale vor fi ocupate de clădirile cu specific social și
cultural. Conțtiința umană are înclinație spre estetica clădirilor istorice, chiar dacă acestea se află într -o
stare de degradare majoră. Acest lucru fiind explicat prin fap tul că orașele medievale vechi erau
construite la scară umană, reprezintă un loc de întâlnire, de socializare și un loc unde au loc festivități
diverse. Estetica orașului medieval este preluat de modelul culturalist care urmărește crearea unui mediu
linișt it și propice pentru crearea de relații interumane.
Datorită celor enunț ate mai sus, propunerea mea este ca zona centrală a or așului ideal să fie
ocupată de clădiri care să permită activități diverse, în care populația să își petreacă timpul liber: muzee ,
cafenele, parcuri, teatru.
Nu trebuie uitate clădirile care deservesc activitățile administrative ale orașului. Și ele ocu pă un
loc foarte important în cotidianul unui individ. De aceea zona centrală nu va fi ocupată doar de clădiri cu
specific cultural , sau social ci și de programul administartiv pentru că acesta să fie la o distanță minimă
și egală de toți locuitorii orașului.
Cel mai important lucru într -un oraș este locuința, ea având ro lul de a asigura adăpostul
oamenilor, dar și de a lega relații familiale. Pentru că în această zonă locuiesc oameni, ea trebuie să fie
la o distanță egală de toate punctele de interes: administrație, comert, cultură, industrie. De aceea în orașul
ideal locuință ocupă zona mediană , în timp ce restul zonelor sunt fie di psuse central, fie periferic.
Locuințele vor fi de mai multe tipuri, în încercarea de a mulțumi majoritatea populației orașului.
Principul pe care îl vom urma în crearea orașului ideal din punctul de vedere al locuiri este crearea zonei
rezidențiale la o scară umană. Vor lua naș tere cartiere în care vom regăs i locuințe de tip bloc, dar cu
regim scăzut de înălțime care vor asigura nevoia de adăpost a unui număr mai mare de locuitori, dar
aceste vor fi în număr cât mai mic pentru a nu da impresia de spații mici, înghesuite și neaerisite. Un alt

6
tip de locuințe vor fi cele individuale sau cuplate, acestea având o legătură strânsă cu spațiile verzi.
Fiecare cartier de locui nță va avea în interiorul său câ te o grădiniță, o școală, un spital și centre
comerciale , acest lucru conducând la o comunitate unită căreia îi sunt satisfăcute nevoile.
Străzile ocupă un alt factor important in ierarhia unui oraș, inte rsecția lor putând detrmina spaț iul
unor piețe sau parcuri, locuri esențiale pentru comunicare. Propun ren unțarea la străzi late și
interminabile, în schimbul lor fiind construite străzi pavate și înguste care să inducă dorința de a merge
pe jos și cu bicicleta la orice oră din zi. Acest lucru ar atrage după sine scăderea nivelului de poluare și
creșterea nive lului de trai al comunității ca parte dintr -o societate. Dacă adoptăm soluția străzilor înguste
trebuie să ne gândim ca aceste străzi sa fie mai dese pentru a rezulta distanțe mici între p unctele de
interes. Astfel, o dată cu creșterea numărului de străzi înguste vor rezulta la intersecția lor spații perf ecte
pentru piațete sau parcuri mai numeroase.
Cel mai important factor care trebuie luat în considerare într -un oraș ideal este suprapopularea și
circulația aerului. Suprapopularea ar putea fi rezolvată p rin crearea unor orașe de dimensiuni mici și cu
un număr limitat de locuitori, iar când numărul a ajuns la limită să se creeze alt oraș în imediata
vecinătate, astfel rezultând relații noi și locuri de muncă diverse. Poluarea in orașul meu ideal este re dusă
prin intermediul grădinilor publice și private care ajută la purificarea și la cir culația aerului, spațiile verzi
făcând ,,aerul mai salubru” (Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului ).

În urma ana lizei celor trei modele ideologice, dar și a propriilor viziuni despre cum ar putea arăta
o așezare orășenească a lua t naștere un oraș ideal, propunere ce ar putea fi aplicată deoarecea în centrul
ei regăsim omul, ca nucleu și nevoile sale de a aparține unei comunități .
Integrarea cadrului natural , dar și a celui cultural în spațiul orașului este imp ortant în dezvoltarea
omului ca ființă socială, dar și î n ceea ce privește suprapopularea și polua rea. La fel de important fiind
și ierarhi a clară a funcțiunilor orașului, ceea ce conduce la o utilizare mai ușoară a acestora.

Surse bibliografice:
1. CHOAY, Francoise – Urbanismul. Utopii și realități;
2. HAROUEL , Jean -Louis – Istoria urbanismului;
3. HALL, Peter – Orașele de mâine.