Cuvinte cheie: mișcare, intrebare Lucrarea de față își propune un demers științific, încadrat în sfera studiului sociologic. Spectacolul Gossip… [607270]

CONCEPTUL COREGRAFIC

Cuvinte cheie: mișcare, intrebare
Lucrarea de față își propune un demers științific, încadrat în sfera studiului
sociologic. Spectacolul Gossip poartă această denumire datorită zonei centrale pe
care am abordat -o, problemele sociale și psihologice, fiind și o cercetare din aceeși
arie de științe. „Gossip”, în traducerea sa „bârfă”, face referire la acțiunea de a
cleveti, calomnia sau defăima starea de spirit a unei persoane.
Trăim într -o lume condusă aproape în întregime în regim democratic, cu o evoluție
constantă atât a mediului exterior cât și a celui interior , în raport cu modul de gândire
al indivizilor. Dar cu toate acestea, societatea a abordează o formă de gândire care
reușește să afecteze în proporții variate dispoziția și starea umană .
În urma cercetărilor și studiilor făcute de către personalități diferite din universul
psihologi c și sociologi c (Gerrod Parrot , Immanuel Kant, Richard H. Smith) s-a
demonstrat faptul că ființa umană generează o satisfacție anormală în momentul
producerii unei acțiuni , care are ca scop distrugerea morală a unei alte persoane , iar
una dintre cele mai frecvente modalități de distruge re este invidia.
Lucrarea de cercetare și spectacolul coregrafic se focalizează pe conceptul Gura
lumii , care prin definiția sa reprezintă o mentalitate dăunătoare ce iustrează
elementele negative ale societății, reușind adeseori să declanșeze emoții i ndivizilor.
Gura lumii este o alăturare a două substantive care, luate individual, își pierd mesajul
și chintesența. În același timp, Gura lumii are în componență o înlănțuire de
sentimente și stări printre care frica și anxietatea.

„Ce va spune lumea?” reprezintă întrebarea abisală prezentă încă de la începuturi
în fiecare comunitate, grup, familie și orice tip de adunare socială , ce reușește să
distorsioneze realitatea. Mișcarea este plină de întrebări la care reacționează, repetă
și reține, însă nu oferă un răspuns concret, care să poată fi perceput cu ușurină.
Coregrafia funcționează prin și pentru întrebări, fiind liantul dintre concept și public.
În esență, coregraful urmăreș te ca structura coregrafică proiectată, împreună cu tema
și conceptul abordat, să stârnească curiozitățile intelectuale, auditive și vizuale ale
spectatorului, să spargă barierele preconcepute ce au ca rol generalizarea și
excluderea intenționată a formei libere de expresie în dans. Anna Munster, Bodil
Marie Stavning Thomsen și Erin Manning, autorii lucrării Immediation II1, întăresc
relaționarea dintre întrebare și mișcare, aprofundând tehnica interogării: „Articulând
întrebările, coregrafia produce – și face referire – la mișcări multiple: tehnica
interogării (questioning technique) este relațională și transversală, cuprinzând
diferite mișcări.” Coregrafa Pina Bausch tratează tehnica interogării în coregrafiile
sale, prin focusarea centrului de atenție pe puterea întrbării, unde fiecare mișcare,
acțiu ne sau cuvânt readresează întrebarea, dar totuși diferit.
Conceptul pe care l -am abordat este de factură contemporană și se bazează pe
acțiunile unuia sau mai multor reprezentanți ai specii umane, în raport cu situațiile
actuale și a modalităților de transpunere a propriilor gânduri. Se regăsesc valențe din
știința semiotică, studiul procesului semnelor, în limbajul coregrafic, funcționând
astfel într -o manieră agreată împreună cu teoria dansului2, care se bazează pe
determinarea naturii instinctuale a dansului.

1 Anna Munster, Bodil Marie Stavning Thomsen, Erin Manning , Immediation II , Open Humanitas Press, Londra,
2019, p. 444

2 https://ro.qaz.wiki/wiki/Dance_theory?fbclid=IwAR3woNOWIQD2kL66M –
MZqJ7UH6t10d84LCZz01GuJM_T70E5jetI8QAk0kI

Consider că, în urma întregului demers de pregătire în domeniul coregrafic, mulți
coregrafi de renume din cadrul acestui curent contemporan și -au pus amprenta în
formarea mea ca și viit or creator de mișcare corporală. Un factor principal în
elaborarea întregului subiect este reprezentat de coregraful Barak Marshall, care a
avut rol de influență și motivație.
Ca și personalitate de referință nu îl pot exclude pe Barak Marshall, un pio ner al
dansului contemporan și o personalitate bogată în referințe culturale. A purtat o luptă
interetnică, fiind reprezent ant al poporului israelian, prin care a reușit să pună în
valoare rădăcinile sale datorită conceperii spectacolelor de factură socială .
Abordează simbolurile și tematica propusă, transmițând în mod indirect publicului
experiemțele de pe parcursul vieții sale. Barak Marshall nu a fos t un admirator al
dansului, experiențele personale nefavorabile forțându -l să își exteriorizeze nucleul
creator și să cuprindă coregrafia. Odata cu el, apare un mijloc de manifestare datorat
acțiun ii de ondulare a trunchiului și sincronizare a impulsurilor , împreună cu
universul sonor bogat pe care îl utilizează. În spectacolul Monger, Marshall profită
de senzațiile muzicale din toată lumea și include fragmente muzicale balcanice, beat
box, influență orientală, dar și americană. Prin parcurgea clară a demer sului
coregrafic, a elementelor tehnice cu o dinamică explozivă, inițierii mesajului și
aprofundării acestuia prin gestualitate, Barak Marshall reușește să mă determine sa
abordez tema licenței cu influențe din maniera sa. În fond, spectacolul coregrafic
este de tip contemporan și conține elemente simbol, dinamică, principii corporale și
constituentul realismului.
O altă personalitate de referință ce trebuie menționată este Merce Cunningham.
Coregraf de origine americană, reușește să spargă tiparele prin viziunea lui
ingenioasă. Creează un stil de dans propriu, bazat pe logica kinetică, o tehnică
coregrafică cu principii matematice și îndrăznește să contrazică relația tradițională

dintre muzică și dans; „ O abor dare mai apropiată a stilului de dans Cunningham
arată că, în schimb, fiind o artă inumană și abstractă, facilitează mai degrabă o
reflexie sensibilă ”3. Elementele de mișcare precise și unghiulare, conștientizarea
spațiului în care se află dansatorul, det așarea de muzică, reprezintă principii ale
Tehnicii Cunningham care se vor regăsi, în viziune proprie, în spectacolul de licență.
Transpunerea coregrafică a subiectului este distribuită în trei secvențe majore, în
trei viziuni independente ale aceluiași concept. Menționând mai sus că mentalitatea
Gura lumii reprezintă de fapt o înlănțuire a mai mult e emoții, stări, dispoziții, expun
următoarele situații prin formele limbajului corporal studiate și încorporate în
propriul meu corp. Demersul coregrafic urmărește traseul recunoașterii propriei
identități, renunțarea la acceptarea în masă a modului de trai și ieșirea din tiparul
clasic al conviețuirii în societate. Încă de la începutul spectacolului coregrafic este
prezentat conceptul propus prin abordarea mișcar ii feminist e, mișcare ce are ca scop
anularea ideilor preconcepute legate de sexul fem inin. Femeia a fost întotdea una
considerat ă sexul slab din categoria homo sapiens, motiv pentru care ceilalti
reprezentan ți ai societății au reușit să pună monopol pe decizia percepției asupra
femeii. Ideile preconcepute legate de s exul frumos s-au regăsit de -a lungul existenței
noastre, în special în aria religiei. În concepția bărbatului, femeia are datoria de a
îngriji casa , copiii și soțul . Aceas teia nu i se permite opțiunea de a-și alege propriile
decizii în ceea ce privește stilul de viață. Secvența coregrafică aduce în atenți e
(Trebuie sa scriu despre demersul coregrafic al secventelor; secventa I – conceptele
prestabilite despre femeie – trb sa stea la oala, sa creasca copii etc; secventa II –
judecarea contatnta, privarea de la liera exprimare ; secventa III – cautarea propriului
Eu, gender fluid)

3 Monica Elisabeth Alarcon Davila , Glimpse -Marshall McLuhan and Merce Cunningham's Dance Art , Universitatea ,
Freiburg , Berlin, p. 36