CUVÂNTUL DOMNULUI A VORBIT LUI IONA. – Iona 1. 1 – În afar ă de întâmpl ările din [615863]

Iona
1 IONA

»CUVÂNTUL DOMNULUI A VORBIT LUI IONA.« – Iona 1. 1 – În afar ă de întâmpl ările din
cartea Daniel, istoria lui Iona e cea mai cunoscut ă dintre ‚profe ții mici’ ai Bibliei. ‚Profe ți mici?’
Așa se numesc cele 12 C ărți de la sfâr șitul Vechiului Testament. Aceast ă denumire nu are nimic
de-a face cu statura lor fizic ă și nici cu importan ța misiunii lor. Aceste C ărți profetice se numesc
pur și simplu ‚profe ții mici’ pentru c ă din punct de vedere al volumului sunt mult mai sub țiri
decât ‚profe ții mari’: Isaia – 66 de capitole, Ieremia – 52 de c apitole, Ezechiel – 48 de capitole.
Dar ce este cu Iona? Ce s-a întâmplat cu el? Ce fel de om era? De fapt, când a tr ăit el? Cel mai
important lucru care trebuie spus despre Iona este: Iona cuno ștea pe Dumnezeu. Da, și chiar mai
mult: el era în slujba lui Dumnezeu. El era un prof et israelit, iar Dumnezeu avea îns ărcin ări
pentru el. Într-o zi Dumnezeu i-a zis: »Du-te la Ni nive, cetatea cea mare și strig ă împotriva ei,
căci r ăutatea ei s-a suit pân ă la Mine.« La Ninive? Ninive era capitala împ ărăției Asiriei. Iar mai
târziu asirienii au fost cei mai r ăi du șmani ai israeli ților. Nu, î și zise Iona, acolo nu m ă duc. Cu
ăștia nu vreau s ă am de-a face. În primul rând: este prea periculos și în al doilea rând: dac ă
Dumnezeu îi pedepse ște pe du șmanii no ștri, nou ă ne merge bine.
»DAC Ă M Ă VOI SUI LA CER, TU E ȘTI ACOLO; DAC Ă M Ă VOI CULCA ÎN
LOCUIN ȚA MOOR ȚILOR, IAT Ă-TE ȘI ACOLO.« – Psalmul 139.8 – S ă merg la Ninive și s ă
îndeplinesc misiunea dat ă de Dumnezeu? Nu fac asta, î și zice Iona. În nici un caz. Dar nici acas ă
n-a r ămas. Spre a nu fi pus deloc în încurc ătur ă când Dumnezeu îi va cere socoteal ă, Iona a
pornit în direc ția opus ă. Ninive este în nord fa ță de ținutul lui Iona, în nordul Israelului, acolo
unde locuie ște Iona și lucreaz ă ca profet. De acolo i-a adus o solie de la Dumneze u și lui
Ieroboam al II-lea, împ ăratul împ ărăției nordice a Israelului. În loc s ă mearg ă spre nord, la
Ninive, el a pornit în partea opus ă. El a plecat spre Iafo (azi Jaffa), pe ță rmul sudic al lui Iuda și
s-a suit într-o corabie care mergea la Tars, în Spa nia. I se p ărea c ă nu poate pune destul ă distan ță
între sine și locul îns ărcin ării sale. În loc s ă se duc ă între asirienii cei periculo și și f ără
Dumnezeu, a preferat s ă se duc ă între fenicienii cei f ără Dumnezeu, care f ăceau afaceri peste tot
în lume, deci și în Spania. Iona s-o fi gândit c ă precis Dumnezeu nu va fi acolo. Ah, Iona, se pare
că nu ți-ai citit Biblia cu prea mult ă grij ă. C ăci regele David a spus deja cu secole înainte, în
Psalmul 130, c ă nu exist ă nici un loc unde Dumnezeu s ă nu-i poat ă vedea sau g ăsi pe oameni.
»DAC Ă M Ă VOI DUCE S Ă LOCUIESC LA MARGINEA M ĂRII, ȘI ACOLO MÂNA TA
MĂ VA C ĂLĂUZI ȘI DREAPTA TA M Ă VA APUCA.« – Psalmul 139.9b-10 – Iona a pl ătit
cor ăbierilor fenicieni pre țul c ălătoriei, a urcat pe corabia care mergea la Tars și s-a ascuns în
ungherul cel mai îndep ărtat, undeva prin cal ă. I se p ărea c ă aici este în siguran ță ; c ă în locul cel
mai ferit al cor ăbiei nici Dumnezeu n-o s ă-l vad ă. A șa s-a gândit el. Se pare c ă Iona a sim țit o
oboseal ă grea ca de plumb, care l-a f ăcut s ă cad ă într-un somn adânc. Somnul lui Iona este fuga
din fa ța con știin ței vinovate și poate și teama fa ță de întrebarea: dac ă Dumnezeu permite ca
cineva s ă se poarte a șa cu EL. Teama fa ță de asirieni trebuie s ă-l fi chinuit și s ă-l fi st ăpânit peste
măsur ă pe Iona, ca el s ă se comporte a șa. El a alunecat tot mai mult și tot mai mult, pân ă în locul
cel mai ascuns al cor ăbiei. Teama de oameni nu are voie s ă-i st ăpâneasc ă pe copiii lui
Dumnezeu, pentru c ă altfel devin tri ști și epuiza ți. Dumnezeu nu-i poate folosi astfel. Oare din
aceast ă cauz ă Dumnezeu a avut atâta îng ăduin ță cu Iona și nu a luat nicio m ăsur ă pân ă acum? În
timp ce Iona dormea, se preg ătea o furtun ă peste marea Mediteran ă. O furtun ă însp ăimânt ătoare
bubuia și vuia. Corabia era amenin țat ă s ă se sf ărâme sub puterea valurilor. Cor ăbierii erau
însp ăimânta ți de moarte. Cu mâna lor au aruncat uneltele din co rabie peste bord, pentru a face
corabia mai u șoar ă și se rugau dispera ți dup ă ajutor. Ei sim țeau, într-un fel, c ă nu au de-a face cu
o furtun ă obi șnuit ă, ci c ă în spatele acestei vijelii catastrofale se ascunde mânia lui Dumnezeu.

Iona
2 »UNDE M Ă VOI DUCE DEPARTE DE DUHUL TAU ȘI UNDE VOI FUGI DEPARTE DE
FA ȚA TA?« – Psalmul 139.7 – Cârmaciul l-a descoperit p e Iona în locul cel mai de jos al
cor ăbiei. „Omule, cum po ți s ă dormi acum?”, a întrebat el revoltat. „Mai bine ro ag ă-te
Dumnezeului t ău ca s ă nu murim cu to ții.” Iona s-a adunat de pe jos și l-a urmat pe cârmaci pe
punte. „Vrem s ă tragem la sor ți ca s ă vedem cine este de vin ă c ă vuie ște furtuna a șa împotriva
noastr ă”, au hot ărât cor ăbierii. Marinarii și pasagerii stau pe punte cu fe țele pline de spaim ă. Pe
cine va c ădea sor țul? Între timp numai unul de pe corabie a în țeles foarte exact de ce mugea
furtuna a șa: Iona. Iona știa: Dumnezeu l-a g ăsit, fugar, în cel din urm ă col țișor al acestei cor ăbii
și Dumnezeu a trimis furtuna ca s ă-l opreasc ă pe Iona din drumul s ău gre șit. Iar acum Iona face
ceea ce trebuie. Reac ția lui este de mirare. El nu se sperie, nu tremur ă pentru via ța lui. El explic ă
cu calm cor ăbierilor situa ția. Iar ei abia dup ă aceea sunt îngrozi ți cu adev ărat. „ Și ce s ă facem
acum?” „Arunca ți-mă peste bord”, zice Iona. „Atunci furtuna se va poto li imediat.” Marinarii au
încercat toate manevrele ca s ă ajung ă cu corabia la mal, dar în zadar. Vijelia vuia din ce în ce
mai tare. Atunci, cu inimile grele l-au aruncat pe Iona în mare. Valurile au încetat s ă se mai
îngr ămădeasc ă unele peste altele, furtuna s-a lini știt. Teama de Dumnezeu a p ătruns adânc în
inima acelor b ărba ți. Ei s-au aruncat la p ământ și I S-au închinat.
»IAR ĂȘI VOI VEDEA TEMPLUL T ĂU CEL SFÂNT.« – Iona 2.4b – Și Iona? Și-a încheiat el
socotelile cu via ța? Nu știm. Dar șansele ca el s ă fie salvat, în mod logic erau aproape nule. El a
str ăpuns suprafa ța tumultuoas ă și înspumat ă a apei și s-a scufundat în vârtejul de valuri. Ca un
bolovan a c ăzut adânc în întuneric. Aici este moartea lui. De a ici nu mai exist ă sc ăpare. Dar
Dumnezeu î și vede profetul. Dumnezeu este cu el a șa cum a fost în fiecare minut când Iona era
în pântecul cor ăbiei de nego ț. Dar Dumnezeu înc ă nu a terminat cu Iona, ci mai are înc ă mult de
gând cu el. Dumnezeu a trimis un pe ște mare, care l-a înghi țit pe Iona. Și Iona a stat trei zile și
trei nop ți în pântecul pe ștelui. Pe ștele s-a scufundat pân ă în locul cel mai adânc al m ării. Mai jos
decât Iona nu poate ajunge vreun om. El a avut timp destul s ă mediteze și s ă vorbeasc ă cu
Dumnezeu. Ceea ce se roag ă Iona acum este de mirare. »Tu m-ai scos viu din gr oap ă, Doamne,
Dumnezeul meu și eu vreau s ă Te laud și s ă-Ți mul țumesc«, spune el. »La Dumnezeu este
sc ăpare.« Cu toate acestea, starea lui este la fel de disperat ă ca și mai înainte. Dar Iona simte,
crede, știe c ă Dumnezeu mai are ceva de gând cu el. Dumnezeu r ăspunde credin ței lui Iona. EL a
poruncit pe ștelui s ă-l verse pe Iona pe uscat. Iona șade pe ță rm cu hainele zdren țuite, murdar și
zbârcit din cauz ă c ă a stat în stomacul pe ștelui, orbit de lumina tare a soarelui. Lui Iona i- a fost
dăruit ă din nou via ța. Oare ce va face cu ea?
»IAT Ă, EU SUNT DOMNUL, DUMNEZEUL ORIC ĂREI F ĂPTURI. ESTE CEVA DE
MIRAT DIN PARTEA MEA?« – Ieremia 32.27 – „A șa ceva, cum este aceast ă istorie a lui Iona,
nici m ăcar nu exist ă”, spun mul ți critici ai Bibliei. Și de ce nu? Ei sus țin: „Nu exist ă un pe ște
care s ă poat ă înghi ți un om. Și în afar ă de aceasta, nici un om nu poate supravie țui în pântecul
vreunui pe ște.” Fals! Se cunosc mai multe cazuri spectaculoase , când au fost g ăsi ți oameni vii în
interiorul unei balene, adesea dup ă mai multe ore chiar. Ei sus țin: „Este absolut incredibil ca
pe ștele s ă-l fi v ărsat pe Iona pe uscat.” Fals! Ca șalo ții au obiceiul ciudat ca înainte de moarte s ă
înoate pân ă la uscat și s ă-și verse acolo con ținutul stomacului. Cel pu țin este u șor de imaginat c ă
un ca șalot sau un al pe ște (necunoscut nou ă ast ăzi) l-a vomitat pe Iona la mal. Deci n-o s ă fie
pentru Dumnezeu imposibil tocmai lucrul care oricum se petrece în natur ă. Dumnezeu a creat
toate lucrurile și ele Îi stau la dispozi ție, indiferent dac ă folose ște legile naturii sau dac ă
întrebuin țeaz ă for țe supranaturale câteodat ă. Tocmai de aceea nu este nicio problem ă s ă credem
în minuni. Și ce s-a întâmplat cu Iona în continuare? Aceasta e ste o alt ă istorioar ă.
»VREAU S Ă FAC VOIA TA, DUMNEZEULE! ȘI LEGEA TA ESTE ÎN FUNDUL INIMII
MELE.« – Psalmul 40.8 – Iona are în urma sa o c ălătorie cu adev ărat palpitant ă. Întâi a fugit de
porunca lui Dumnezeu și în fuga lui pe mare a ajuns într-o furtun ă trimis ă de Dumnezeu.
Aruncat peste bord de c ătre marinarii care nu mai știau ce s ă fac ă, Iona a fost înghi țit de un pe ște

Iona
3 mare. Dar Dumnezeu l-a salvat din aceast ă situa ție f ără ie șire. Oare, între timp unde o fi Iona? O
fi ajuns acas ă sau șade tot pe ță rmul unde l-a v ărsat pe ștele? În orice caz, Iona a înv ățat un lucru:
Dumnezeu nu cedeaz ă atunci când d ă oamenilor S ăi o porunc ă. Dumnezeu i-a poruncit lui Iona
pentru a doua oar ă: »Du-te la Ninive, cetatea cea mare și veste ște acolo strigarea pe care ți-o voi
da.« De data aceasta Iona a ascultat, ba chiar a as cultat de îndat ă. El a înv ățat ceva important:
NU L ĂSA PE DUMNEZEU S Ă A ȘTEPTE și: NU PO ȚI FUGI DE DUMNEZEU. O întrebare
interesant ă: DE CE ASCULT ĂM DE DUMNEZEU? Pentru c ă ne temem s ă nu ni se întâmple
ceva r ău. Desigur, o astfel de ascultare este mai bun ă decât neascultarea. Dar Dumnezeu vrea o
altfel de ascultare din partea noastr ă: o ascultare bazat ă pe încrederea în Dumnezeu, pentru c ă
suntem convin și c ă gândurile Lui fa ță de noi sunt bune și corecte. Dumnezeu ne iube ște ca un
tat ă, da, mult mai mult decât oricare tat ă p ământesc. Toate îndrum ările Sale au un scop bun
pentru noi.
»M ĂRI ȚI SLAVA LUI PRIN LAUDELE VOASTRE!« – Psalmul 66.2b – Iona a pornit în
călătoria spre Ninive a șa cum i-a spus Dumnezeu. Chiar și în termenii no ștri de ast ăzi, Ninive era
un ora ș foarte mare, foarte întins, a șa c ă î ți trebuiau trei zile ca s ă-l str ăba ți. Trei zile! Oare câ ți
kilometri reu șim s ă mergem într-o zi? 20? Sau poate chiar mai mul ți? În orice caz, Iona a mers
cale de o zi întreag ă prin cetate, pân ă în ăuntrul ei și acolo a vestit: »Înc ă 40 de zile și Ninive va fi
nimicit ă.« Nimicit ă? Da, va fi r ăsturnat ă; exact a șa: va fi pus ă cu susul în jos. Este o în știin țare
dur ă, pe care, se pare c ă Iona o veste ște f ără nici un fel de menajamente, f ără ocoli șuri.
Imagineaz ă-ți c ă Iona ar predica într-unul din ora șele ță rii tale. Eu cred c ă oamenii ar râde de el,
l-ar batjocori, poate chiar ar fi dus la loc ‚sigur ’, la ‚p ăstrare’. Dar se pare c ă cei din Ninive sunt
deja preg ăti ți de Dumnezeu: ei îl cred pe acest str ăin ciudat, care trece prin ora șul lor strigând și
avertizând. Ei iau în serios mesajul lui, iar groaz a le p ătrunde cu adev ărat în toate m ădularele.
Oamenii din Ninive încep s ă posteasc ă, î și pun deoparte hainele de zi cu zi și se îmbrac ă cu
pânz ă aspr ă de sac. Aceste lucruri erau în vechime semnele c ăin ței și poc ăin ței pentru o via ță
gre șit ă. Dac ă noi, în zilele noastre vrem s ă ne întoarcem la Dumnezeu, pentru c ă ne regret ăm
profund p ăcatele, EL nu a șteapt ă de la noi s ă ne îmbr ăcăm în haine f ăcute din pânz ă de sac sau
să renun ță m la mâncare și b ăutur ă. Poc ăin ța este altfel. Ea înseamn ă s ă venim la Dumnezeu, s ă-I
spunem deschis p ăcatele noastre și c ă suntem tri ști din cauza lor, iar apoi s ă începem împreun ă
cu EL o via ță schimbat ă.
»DUP Ă CE (DUMNEZEU) A VORBIT ÎN VECHIME P ĂRIN ȚILOR NO ȘTRI PRIN
PROOROCI, ÎN MULTE RÂNDURI ȘI ÎN MULTE CHIPURI.« – Evrei 1.1 – În cele din urm ă
vestirea lui Iona a ajuns și în palatul regelui. Cum va reac ționa regele la amestecul unui str ăin în
afacerile sale de stat? Ciudat: chiar și puternicul împ ărat asirian din Ninive a luat în serios
avertismentul lui Dumnezeu adus de Iona. El s-a scu lat de pe tron, s-a îmbr ăcat în sac și a postit;
și el a poruncit un post pentru tot ora șul, atât pentru oameni cât și pentru animale chiar. Oamenii
din Ninive s ă se întoarc ă de la umblarea lor rea, s ă nu mai p ăcătuiasc ă și în loc de toate acestea
să strige mai mult la Dumnezeu. Împ ăratul din Ninive are mult ă încredere în Dumnezeu și în
îndurarea Lui. »Dac ă ne c ăim de faptele noastre rele, dac ă ne schimb ăm, atunci poate c ă
Dumnezeu va avea îndurare fa ță de noi și nu ne va nimici.« Dumnezeu S-a bucurat de reac ția
împ ăratului din Ninive și a supu șilor s ăi. Multe secole mai târziu Isus a dat iudelor ca ex emplu
pe cei din Ninive pentru c ă l-au ascultat pe Iona și s-au întors la Dumnezeu. C ăci de multe ori în
istoria omenirii vedem c ă trimi șii lui Dumnezeu nu g ăsesc ascultare. Mul ți dintre ei au fost chiar
batjocori ți, persecuta ți, omorâ ți, în schimb mesajul lui Iona a avut ‚succes’. Oame nii din Ninive
l-au ascultat pe Iona și L-au crezut pe Dumnezeu. Ar fi normal ca Iona s ă se bucure din toat ă
inima pentru aceste lucruri.
»DOMNUL A R ĂSPUNS: ‚BINE FACI TU C Ă TE MÂNII?’« – Iona 4.4 – Ninive s-a întors la
Dumnezeu. Și Iona? Se întoarce el acum bucuros acas ă? ‚Misiune îndeplinit ă cu succes!’ Din
păcate, nu. Iona este sup ărat. ‚Tocmai de aceea n-am vrut s ă merg la Ninive’ bomb ăne el. ‚Am

Iona
4 știut de la început c ă este zadarnic s ă fac acest lucru, pentru c ă Tu, Doamne, e ști a șa de milos și
de bun, încât nu duci judecata pân ă la cap ăt dac ă nu este neap ărat necesar. M-am s ăturat! Acum
sunt un mincinos în fa ța lor. Mai bine las ă-mă s ă mor!’ O reac ție incredibil ă? Da, Iona nu se
comport ă tocmai bine fa ță de Dumnezeu. Ca profet ar fi trebuit s ă arate bucurie. »Bine faci tu c ă
te mânii?«, întreab ă Dumnezeu blând. Iona nu r ăspunde nimic. Iona iese mâhnit din ora ș,
călcând greoi; o ia spre r ăsărit și acolo î și construie ște o colib ă. S-a a șezat acolo și a început s ă
aștepte s ă vad ă ce se va întâmpla cu ora șul. Dar Dumnezeu nu-l las ă s ă stea acolo moroc ănos, ci
se îngrije ște din nou de înc ăpățânatul S ău mesager. EL a f ăcut s ă creasc ă peste Iona un
curcubete, care a crescut într-o singur ă zi atât, încât Iona putea s ă stea comod la umbr ă, ca s ă-i
treac ă sup ărarea. Iona s-a bucurat mult. Poate c ă tu zici: nu exist ă plante care s ă creasc ă a șa de
mult într-o singur ă zi . Înc ă în 1950 cercet ătorii au descoperit în mun ții din California o plant ă
ciudat ă numit ă Schuss-Yucca. Ml ădi țele ei pot ajunge la o lungime de trei metri în cât eva minute
doar, atunci când soarele bate direct pe ele și este o anumit ă temperatur ă.
»ESTE OCHIUL T ĂU R ĂU, FIINDC Ă EU SUNT BUN?« – Matei 20.15 – Iona șade sub
curcubetele s ău și se bucur ă. Totu și, desf ătarea lui este de scurt ă durat ă. A doua zi Dumnezeu a
lăsat curcubetele s ă se usuce. În plus a început s ă bat ă un vânt sufocant de r ăsărit. C ăldura mare
l-a epuizat pe Iona, iar indispozi ția lui a fost și mai mare ca înainte. »Dar las ă-mă odat ă s ă mor!«,
Îi spune el lui Dumnezeu. »Bine faci tu de te mânii din cauza curcubetelui?«, întreab ă
Dumnezeu. ‚Bineîn țeles!’, zice Iona revoltat. ‚ Ție ți-e mil ă de un copac pe care tu nici nu l-ai
plantat și nici nu l-ai crescut, care într-o zi a crescut și tot într-o zi s-a și uscat! În schimb Îmi iei
în nume de r ău pentru c ă vreau s ă m ă îndur de acei mul ți locuitori ai cet ății Ninive. Între ei sunt
120.000 de fiin țe care nu sunt responsabile, deci copii și înc ă multe animale, animale de cas ă,
animale folosite la munci. ‚Nu în țelegi, Iona, cât de bucuros sunt c ă nu trebuie s ă aduc judecata
peste cetate?’ Nu ni se spune în text dac ă Iona a în țeles cât de gre șit ă era sup ărarea lui din cauza
îndur ării lui Dumnezeu. Dar este foarte probabil c ă Iona a în țeles, fiindc ă nu zadarnic g ăsim în
Biblie aceast ă expunere exact ă, probabil scris ă sau relatat ă de Iona însu și. Ni se pare destul de
ușor s ă cl ătin ăm din cap când vine vorba despre Iona. Cum a putut el s ă doreasc ă judecata lui
Dumnezeu asupra altora? Dar poate c ă și noi suntem uneori invidio și, când Dumnezeu, de
exemplu, face un bine altor credincio și, mai ales atunci când este vorba despre oameni cu care
noi nu ne în țelegem bine. Cum pot s ă lupt împotriva acestei invidii? – Prin recuno știn ță din toat ă
inima pentru toate bun ătățile și îndur ările pe care mi le d ăruie ște Dumnezeu; – amintindu-mi
mereu c ă fiecare credincios este iubit de Dumnezeu ca un co pil al lui Dumnezeu. Dumnezeu cere
de la noi ca și noi s ă ne iubim unii pe al ții.
»POC ĂIȚI-VĂ ȘI CREDE ȚI ÎN EVANGHELIE!« – Marcu 1.15 – Ce s-a întâmplat î n
continuare cu Ninive? Împ ăratul cel în țelept și locuitorii cei în țeleg ători din Ninive s-au întors la
Dumnezeu și s-au c ăit de faptele lor rele. Iar Dumnezeu i-a iertat cu o mare bucurie în inim ă și n-
a l ăsat judecata s ă vin ă peste ei. Din p ăcate noul început moral din Ninive n-a ținut mult. Dar
despre el vorbesc chiar și istoricii (adic ă cei care consemnau faptele și evenimentele din acea
vreme), relat ări independente de cele ale Bibliei. Cam la 150 de ani dup ă Iona, prin anul 612 Î.H.
Ninive, capitala împ ărăției asiriene, a fost distrus ă de babilonieni. Deci nu ajunge ca înainta șii s ă
se întoarc ă la Dumnezeu și s ă tr ăiasc ă cu EL. Noi suntem r ăspunz ători în mod personal. Nu este
de ajuns ca: bunicii, p ărin ții, fra ții no ștri s ă fie credincio și, ci Dumnezeu vrea ca tu însu ți s ă crezi
în EL.