Curtea marțială [616767]

Sven Hass el

Curtea marțială
(COUR T MAR TIAL)
Moart ea are o mie de chipuri

În memoria lui Ernst R üben Laguksen, Comandant al Regimentului de blindate finland eze, Regimentul de Dragoni
Nyland.
Această carte este dedicată orașului B arcelona, unde am fost înconjurat de o e xcepțională ospitali tate, și unde au fost
scrise cele mai mu lte dintre cărțile mele.

Tragedia soldatului ge rman constă în credința sa că există o mot ivație rațională pentru continuar ea rezistenței și pentru
a-și pierde viața. Zile și nop ți în șir persistă să facă sacrificii inumane pentru o cauză de mul t pierdută.
Oberst Gar f von Stauf fenbe rg cu puțin timp înaintea execuției sale, la 20 iulie 1944.
Pierde rea unui p icior sau numai a labei piciorului nu este nici pe departe atât de gravă. Noile membre artificiale au articulații
care de c ele mai mul te ori funcțione ază mai bine dec ât cele adev ărate și dac ă faci artrită o po ți vindec a cu un b idon de ulei.
Porta c ătre Micuțul, 125 de mile la nord de Cer cul polar .
Porta ne cheză de plăce re și îi ofer ă fetei un loc pe banca putredă pe ca re o ocupăm.
Ea râde, sunetul reve rberând dep arte în pădure. Stă în picioar e, cu soarele în spate și î i putem ved ea silueta. Fusta c enușie de
uniformă de va ră este conf ecționată dintr-un material subțire, transpar ent. Ne- am dori ca ea să stea acolo veșnic. Are părul lung
și auriu, c a un lan copt de g râu. Nu șt ie german a și trebuie să ne f acem înțeleși într -un gen ciudat de lingua-franca. Porta
vorbește cev a, desp re care el spune că e finlandeză, da r fata nu-l înțeleg e.
În râu sa r stropi de ap ă. Sun t ca niște picături mari de ploaie.
— Ăia trag întruna, spune Gregor laconic. Pierdere de vreme!
— Pierde re de pulbere la dis tanța asta, replică Bătr ânul, aprinzându- și pipa cu capac de ar gint.
— Țâșniturile de apă par să se ale rge între ele pe supraf ața râului.
— Nu vă e f rică? întreabă fata -soldat, netezindu-și fusta.
— Nu, râde Porta fără să-i pese. Sunt jalnici p istolarii ăștia f anatici!
— Nu i-am văzu t niciodată trăgând până acum, spune ea întin zându- și gâtul să vadă mai bine.
— Ne putem apropia puțin, îi sug erează Porta, ajutând- o pe f ată să se ridice. Râdem de ei de -aici!
— Poț i să-mi faci o foto grafie? îl întreb ă ea, dându- i un apar at Leica lui Heide. Apoi se instalează în vâr ful dâmbului.
Heid e îi fac e o foto grafie, având g rijă să includă și toate împroșcătu rile de ap ă provoc ate de glo anțe în lac.
— Hai să fa cem una cu tine între mine și Micuțul, s trigă Porta, cu un zâmbet lar g.
Ea râde și îi ia pe după umeri.
Heid e se g hemuiește ca un veritabil fotog raf prof esioni st.
Glonțul e xploziv îi sfâșie f etei jumătate de față. Carne, sâng e și așchii de oase îl î mpro așcă pe Porta. O urech e smulsă i se
bălăb ăne pe piept Micuțulu i, ca o medalie.
— Un trăgător de elită, un fr anctiror blestem at! strig ă Micuțul, plâng ând la pământ alături de Porta.
Împing împreună trupul neînsufleți t al fetei în fața lor, să-i protej eze de g loanțe.
PODU L
— Grup a 2! Gata de deplasa re! ordonă Bătr ânul și î și ia pisto lul-mitralier ă pe umăr. Arată obosit ș i descuraj at. O barb ă sură,
nerasă îi acoper ă fața. Vechea lui p ipă cu c apac de a rgint îi atârnă tristă în colțul gu rii.
Câțiva se ridică și încep să-și strâng ă armele și echipamentul.
Porta și Micuțul s tau jos într -o gro apă călduro asă pe care au găsit-o și lasă impresia că nimic din to t ce se întâmplă nu îi
privește.
— Mi-ați auzit ordinu l? strigă Heide insinuant, umflându- și pieptul la nivel de Unterof fizier*.
— Iar încep e, spune Micuțul furios, arătând cu Mpi-ul său spr e Heide. Ce-o să facem cu el ?
— O să-l î mpușc ăm când vom avea ocazia, de cide Porta scurt.
— Șt ii, îl leg ăm de pod chia r înainte de a ap ăsa pe nenorocitul ăla de mâne r și îl lichidăm, și î l inciner ăm, așa, dintr-un foc !
sugerează Micuțul încântat.
— Porcule, mârâie Heide mânios ș i se îndep ărtează.
— Scoateți mâinile din bu zuna re, loazelor , strigă Bătr ânul iritat, î mbrâncindu- l pe Porta.
— Ai în țeles totul anapod a. Nu mă m ișc un pas până nu-mi beau c afeaua de dim ineață, r ăspunse Porta impasibil.
Micuțul începe să se preg ătească de fie rt. Umple ibricul cu zăpad ă și cur ând se înfiripă un foc plăcut.
Fața B ătrânului a căp ătat o tentă a rămie- roșiatică.

— Ce f el de maimuță sifil itică vă mușcă de cur? În cinci secunde să fiți în p icioa re sau vă f ac eu o ce așcă de c afea de -o s-o
țineți m inte! Își rotește Kal așnikovul, deasupr a capului c a pe un ciomag.
Porta abia reuș ește să se ferească în ti mp c e patul puști i i se îndre aptă în zbor spre cap.
— Pe toți dracii, m-ai fi putut lovi! Nu e nevoie să te- apuci să-i bați pe oameni numai pentru că vor și ei o ce așcă de c afea,
acolo, la micul dejun!
— Caf ea! strig ă Bătrânul cup rins de furi e. Unde crezi că te trezești ? Într-o excursie, ca să vezi auror a bor eală?
— Pă naiba, unde mă trezes c, spune Porta cu încăpăț ânare. Și, totuși, vreau o ca fea! Creie rul meu nu încep e să fun cționeze
până nu-mi beau cafeaua!
— Are dreptate, admite Micuțul. Păcătoasa asta de armată nu poate f ace ce poftește cu noi. Avem dreptul la cafea. Așa scrie la
regulament. Până și culii cu c apetele pline de tăr âțe ai lui I van primesc c afeaua înainte de a ieși la luptă și a fi împușcați.
— Tu! Tu n-ai dreptul nici la un pârț, stri gă Bătr ânul furios, și dac ă nu vă strângeți echipam entul ș i nu vă dezlipiți rapid
cururile de pe pământ vă zbor creie rii din căpățânile alea seci!
— Fă-o! Isprăvește- o acum! îl îndeamnă Heide cu înverșun are.
Porta toarn ă apă peste boabele de ca fea. O a romă delicioas ă se ridic ă spre vârfu rile copa cilor.
Nările noastr e încep să fr emete. Curând întreaga grupă stă jos bucu rându- se de cafeaua lui P orta. Până și Bătr ânul ac ceptă
moroc ănos can a pe care Micuțul i-o ofe ră cu gr ație.
— La naiba cu voi t oți, mârâie Bătrânul, suflând în cană. Grupa cea mai t icăloși tă din toată armata, și a trebuit să- mi revin ă
mie! O adunătur ă de găoza ri, asta sunteți!
— Nu e deloc gentlem an, nu-i așa? remarcă Micuțul cătr e Porta.
— E o sulă prolet ară, asta e, aș zice eu, declar ă Porta. L a fel de util ca o ga ură-n c ap!
Micuțul râd e cron cănind. E de părere că remar ca lui Porta este gluma anului.
— Înghiți așa ceva ! întreab ă Guri, laponul, fața lățindu-i- se într-un rictus tip ic rasei lui.
— Să fiu al dracului da că o în ghit, s trigă Bătrânul cu vehemență. M-ați auzi t? Am dat un ordin cla r: Grup ă, marș!
— Nu zbiera atât de tare, îl previne Porta. Vecinii ar putea auzi toată porcă ria asta nemțeasc ă. E pe riculos să vorb ești nem țește
în ac este locuri!
— Asta e, răcn ește B ătrânul înfuri at la culme, luându- și Mpi-ul de pe umăr .
— Trage și ești m ort, îl amenință Micuțul, îndreptându -și gu ra kalașnikovulu i spre Bătrân.
— Lasă omul să-și bea cafeaua în t ihnă, zice Porta bosumflat. N-o să fie nici un război până nu-mi clătesc amigd alele!
— În curul meu, se dă bătut Băt rânul și-și arun că căciula de blană depart e printre copaci.
— Vezi să nu-ți înghețe părul, spuse Micuțul cu o voc e prieteno asă. Nu ne- am dotat cu învelitoare a de cap numai pentru
paradă, știi!
Porta mai f ace liniști t încă o oală de cafea. De regulă, r ația lui pentru micul dejun este de cinci c ești.
— Spune- mi, zice B ătrânul cu o voce periculos de calmă, c ât socotești tu că va mai dura această petr ecere cu c afea?
— Numai idioț ii se așteaptă ca oam enii să aler ge de colo-colo pe tot mapamondul înainte de a- și bea cafeaua, spune Porta
calm, u mplând din nou c ănile.
Bătrânul o acc eptă pe a sa cu o scutura re a capului da r sare în sus când Micuțul încep e să facă pâine prăjită.
— Când ne întoarcem, vă re clam că refuzați să execut ați ordinele, amenință el, tremurând de fu rie.
— Spune- mi, se întoar ce Porta spre L egionar. Ești cel mai vechi membru al ac estui club de tră gători. V-au trimis vreod ată ăia
din le giunea străină să vă fie tăiate g âturile de mahomedani f ără o ce așcă de c afea în burtă ?
— Non, mon ami, nu- mi amintesc să se fi întâmplat, răspunde Legionarul, deplin conșt ient că n- ar fi diplomatic și în țelept, ci
ar produc e probleme incalculabile dacă ar face altc eva de cât să fie de acord cu Porta în privința ca felei la m icul dejun.
Bătrânul își pierde răbd area, azvârl e can a și-i zb oară cu un șut pâinea prăjită din mână Micuțului.
— În picioa re! Sus! Acum!
— Nu te purta așa cu mânc area bună, î l dojen ește Porta. De unde știi cât de reped e ți se va f ace foame !
— Am mai spus-o și o s pun din nou. Nu e un ge ntleman, ofte ază Micuțul, s trângând cu răbd are pâinea de pe jos.
— Fii atent că ți se ridic ă tensiunea, îl sfătuiește Porta. Îți scurtezi viața dac ă te ambalez i atâta!
La puțin timp după ac est episod ne deplas ăm pe drumul nostru, alune când și căzând din loc în l oc pe pantel e abrupte. La
vremea cinei ajung em la șoseaua ce duc e la portul f ără ghețuri, o bucat ă de drum spre nord. Puțin spre est se află o cale ferată
cunos cută, construită cu prețul vieții a mi i și m ii de prizonieri. Se zvonește c ă este construită pe oas e de oameni.
Stăm culcați în zăpadă și privim coloanel e nesf ârșite de transport rulând pe lân gă poziția noastră.
— Adunar ea pe. drum, ordonă Bătrânul. Urmați- mă în ș ir câte unul! Dacă suntem somați nu răspunde nimeni, de cât aceia
dintre noi care vorbesc fluent rusa. Restu l sunteți pur și si mplu surzi ș i muț i.
— Merd e aux veu x[1]! Să sper ăm că Ivan nu ne miroase, mormăi e Legionarul nelin iștit.
Pare că se fa ce mai m ic.
— Cristosu l mă- si! șuieră Westphalianul ursuz. E ult ima dată c ând mai mer g într-o incursiune în spatele liniilor vecinilor .
Îndată ce ne întoar cem o să- mi trag un glonț în picior .
— O să te coste tărtăcuța dacă te descop eră, spune Porta cu un zâmbet sarc astic.
Puțin la nord-est de Glene gorsk găsim pri mul dintre podurile mascate.
Patru trenu ri lungi de marf ă sunt oprite pe lini i camuflate în aștept area drumului l iber și la câțiva kilometri în urmă mai
așteaptă un al cincilea.
Pregătim exp lozivu l la liziera pădu rii. Avem cinci sănii încă rcate cu noile bombe Lewis, cu care abia începusem să fim
aprovizionați.
Porta și cu mine suntem primii de santinelă. Puț in ne pasă. Oricum nu putem dormi, suntem p lini de pilule ene rgizante. Ruș ii le
numesc prișok porak. O asemen ea pilulă poate să-l țină tre az pe cineva timp de o săptămână și poate salva viața oamenilor ca re
lucrează în spatele liniilor inamice.
— Ți-ai pierdut m ințile, omule, protestez eu c ând Porta își aprinde o țigară. Poț i fi văzut până la Murmansk!
— Nu te pișa pe tine fiule, îndru gă Porta. Armata Roșie scânt eiază toată noapte a! De c e n-aș face-o și eu?
— E vina ta dacă o mierlim!
— N- o s-o sim ți deloc! spune Porta dur , trăgând un fum l ung din țig ară.

A doua zi d is-de-dimineață îl ascultăm pe Heide, expertul nostru în exp loziv i. Stă în picioare pe un trunchi de copa c pentru a
ne cuprinde cu privire a pe toți.
— Ascultați-mă, și ascultați-mă bine, găozarilor , strig ă el. După cum puteți vede a cu toții, cee a ce am în mână pare o bucată de
cauciuc și puteți fa ce aproap e oric e doriți cu ea fără să se întâmple ni mic. Arun cați-o în foc și ce obțineți este o masă vâscoas ă,
lipicioasă. Seam ănă cu o gum ă mestec ată, da r nu e. Rahatul ăsta constă dintr -un sfert de termit, amestec at cu ox id metalic și
din trei pătrimi de explo ziv plast ic.
— Ce- i aia plastic ? între abă Micuțul absent.
— Nu- i treaba ta, să știi. Tot ce trebui e să știi t u, e că se numește plastic. Heid e ne a rată un tub de cupru.
— Acesta este un tub de cupru și alumin iu, care conține un detonato r.
— Ce e aia detonato r? între abă Micuțul, ridicând mâna c a un elev …
— Nici asta nu-i treab a ta, a naibii să fie e a, i-o tăie Heide. Tot ce trebui e tu să ști i este că se numește detonato r. Și nu mă mai
întrerup e cu întreb ări tembele ! Vă spun tot ce trebui e să știț i și asta e suficient. După cum puteți vedea pe tub, sunt opt semne
și ele reprezintă opt intervale diferite de ti mp, încât să putem decide când să fa că bang -bang. Intervalul cel mai redus este de
două minute și n-aș sfătui pe nimeni să- l folose ască. Cel mai mare este de două ore. Tubul însuși — î l ridică cu mândrie, de
parcă el însuș i l-ar fi inventat — conține un component de mer cur. Rupi cu dinț ii în dreptul ac estei fant e mici de sticlă, acidul
dinăuntru curge și dizolvă plomba care ține pe rcutorul în poz iție. Percutorul se decl anșează și amors ează bomba. Procesul a
început.
— Și apoi fac e BANG, fir-ar a dracului, exclamă Micuțul cu un rânjet lar g.
— Idiotule, mâr âie H eide iritat. Sfârșeșt e-o cu întrerupe rile! Nu- ți dai seama că sunt un Untero ffizier și superiorul tău ?
— Da că ai fi fost la c avaleri e ai fi fost Unte rwachtmeister și dac ă ai fi fost în Re gimentul Alpin ai fi fost Obe rjäger. Ai fi putut
fi de asemen ea — dacă, adică, ai fi fost la par așutiș ti, ca Gregor, aici prezent…
— Când pro cesul de detonare a început, continuă Heide cu un a er supe rior, se degajă o căldură imens ă și ac easta aprinde masa
explozivu lui de plastic.
— Și fac e BANG! spune Micuțul radios.
Heid e îi arunc ă o privire ucig ătoar e.
— Toate metalele cunoscute, chiar și oțelul cel mai greu, se topesc în câtev a secund e. Fără acest mic dispo zitiv ingenios numi t
detonator te poți j uca cum vr ei cu plasticul. Nu se întâmplă nimic, de cât că ți se l ipesc degetele. Poți sări în foc cu buzunar ele
pline de plastic. Nu e xplodezi! Pune-l sub un ciocan, cu abu r. Nici o problemă! Însă îndată ce deton atorul e amors at trebuie să
fii atent! Să fugi cât te țin picioar ele pentru a scăpa cu viață. Cum ai rupt st icla cu dinți i, ia-o la picior! Să fie o dis tanță de c el
puțin cincizeci de metri între tine și centrul ex ploziei. Dacă vă prinde în acest perimetru vă vor atâ rna bojocii din cur și din g ât.
În ceea ce mă privește aș pre fera șaizeci de metri. Când ne- au fă cut demonstrația asta la Depozitul de Muni ții al Armatei din
Bambe rg, au pierdut doi experți pirotehniști. Au c rezut că e de joac ă cu bombele L ewis.
— B ambe rg! Cunosc locul, strig ă Micuțul fe ricit. Acolo arunc am în aer trenuri și camioane cu un material al naib ii căruia îi
ziceau TNT (trinitrotoluen) ! Vreo doi din ăștia amăr âți, piro, s-au dus și ei a colo sus. Unul d intre ei er a în pat c ând s-a
întâmplat. S-a dovedit că un măg ar nenoro cit de Gef reiter îi băgase o porț ie de încă rcătură sub pat și l-a trimis în Î mpărăția
Cerului, c are va veni pe această cale:
— Șefii de echipe la m ine, ordonă brus c Bătrânul.
— Pac e vouă, spune Micuțu l ironic, pescuind o țig ară de foi eno rmă din cutia măștii de g aze.
Totdeaun a fume ază țig ări de foi. L e socotește grozave.
Echipei noastre i-a rev enit m isiunea să suprav egheze podul de la nord de Pulosero. F usese ră plantați a rbori pentru camufla re și
treaba se executase atât de bine, încât îl descoperim abi a cu c âțiva metri înainte de a da de el. Este un pod eno rm de c ale fe rată.
Prim isem misiunea să arun căm în ae r poduri și diguri pe tot parcu rsul până la Pitkul. Un tronson de ap roape o sută cincizeci de
kilometri. Asta ar fi trebuit să scoată din fun cțiune drumurile f erate și cele mai i mportante comunicații rutiere pentru o pe rioadă
conside rabilă de timp.
— Oa re o să ni se dea o permisie după asta să mergem și noi ac asă și să a runcăm o ge ană pe Reep erbahn? visează Micuțul cu
ochii scăld ați în lac rimi de poftă.
— Puț in o să le pese de noi ș i ne vor trimi te într-o nouă mis iune, fără să ne aco rde nici șansa de a face o saună, ap reciază
Barcelona pesim ist.
— Trebuia să fi fost finland ez, spune Porta categoric. Ei sunt tratați ca oamenii.
— Nu privi partea sumbră, strig ă Gregor optimis t. Sigur ne vor atârn a niște medalii pentru asta. Lui Gregor îi plac e "salata de
fructe", ca și lu i Heide de altfel.
— Pe Alah, tot ce îmi doresc este o pe rmisie medicală și un somn bun în tr-un pat cu rat de spital, ofte ază L egionarul a lehamite.
— Să fii mul țumit dacă ajungi acasă viu, îl povățuiește B ătrânul pe un ton sec.
— Pot să fiu, zb iară Micuțul. Hai să le fa cem odată de petr ecani e podurilor ăstor a și să ne amu zăm puțin pe seam a războiului
ăsta blestemat.
Ne împărțim explo zivii. Ranițele noastr e spe ciale sunt pline ochi. Ne luăm la rev edere unul de la altul înainte de a ne risipi în
tăcere în deșertul alb de nea și de a ne înfund a în pădur e, la li ziera îndepă rtată a lacurilor înghețat e.
Echipa noastră înconjoară albia r âului ș i continuă de-a lungul drumului ce duce spr e nord. Suntem in terceptați de mai mul te ori
de șoferi și santinele care, din cauza uniform elor noastr e, ne iau drept trupe de secu ritate.
Micuțul e ap roape să ne piardă când stri gă Arschlo ch[2], după un c amion rusesc, care ne împroaș că cu zăpadă.
La podul de pe șose a, la sud de Lapland, ne luăm rămas bun de la echipa Legionarului.
— Faceți treaba bine de data asta, îi îndeamnă Micuțu l patern. Să explode ze dintr-un singur bang prelung, fiilor, căci altfel nu
se va întâmp la nimic cu blestematul ăsta de pod. Dac ă aș fi fost î n locul vostru l-aș fi rug at pe Micuțul să facă treaba asta
pentru voi!
— Merd e, nu ești tu singurul care să știi cum se a runcă lucrurile în aer, îi răspund e Legionarul și d ispar e în frunte a echipei sale.
— Podurile sunt printre obiectivel e cele mai dificile de explodat, î i spune Micuțul lui P orta. Dacă dozare a încă rcăturii nu e
corectă, nici un m ilion de bombe Lewis nu e suficient.
Ai grij ă să n- o faci de oaie într-o bună zi , îi spune Gr egor cu țâfnă.
Are o av ersiune neurotică față de orice se poate num i exp lozib il.

— Nu se va întâmpla niciodată, se dă mar e Micuțul. Când un pod se ia în bețe cu mine, păi podul e ăl a care cade -n cur , să fiu al
dracului.
După câtev a ore ajun gem la podu l nostru. Micuțul dă un ocol bătând cu palma apr eciativ transv ersalel e enorme de oțel.
— Să fim iubi ți de Domnu l, dar spuneți, nu e un pod minunat ? rânjește el.
Un tren de mar fă lung de un ki lometru, tocmai îl trav ersează huruind. Un soldat în șubă ne face semn cu mâna dintr -un vagon
de frâne.
— B ăiatul ăla nu ș tie ce noro c a dat peste el c ă a prins trenul ăsta, rostește Porta meditat iv. De următorul se va aleg e dracu !
Podul se dovedește a fi mai dificil dec ât ne aștept asem. E incr edibi l de anevoios să te cațe ri pe betonul neted ca gheața și când
nu ex istă nimic de ce să te ag ăți, numai g heață și beton zgrunțuros, care îți sfâșie mâinile.
Micuțul fa ce ur ât, ca un nebun, de fieca re dată c ând scap ă în jos ș i alun ecă pe g heața râului, car aghios.
— Cine naiba e idio tul ca re nu s-a g ândit c ă vom ave a nevoie de g heare la picioare? înjură Porta cu năduf în timp ce cade
înapoi pentru a douăzec ea oară.
Când ajun gem în cele din urmă sus, după mai mu lte ore de efort, dăm peste un nou obstacol care ne descur ajează.
Stăm în tăcer e și ne holbăm la col acii oribil i de sârmă ghimpată cu ca re sunt înconjur ați de mai mu lte ori suporț ii de la mal ai
podului, pentru a împiedica accesul la pă rțile sale c ele mai vulner abile.
— Christoase, fiul iudaic al Dumnezeului ge rman, exclamă Porta, asta ne- ar mai l ipsi acum, să cădem într-o cap cană, că
bombele Lewis, ale lor și ale noastre, ne vor scoate din uniforme mai reped e decât ne -a bă gat în ele Hitler!
— Mămăli ga mă-si, n-o să mai rămână nici un nasture pe noi, m ormăi e Micuțul privind i ntens sub sârm a ghimpată.
— Ei bine, cu Binecuv ântata Fecioar ă și cu buna tehno logie germană de pa rtea noastră, probabil că o să ne des curcăm, spune
Porta filozofic.
— Da c-ar fi să ating em vreo chestie sau alta fă ră să ne dăm se ama, zice Micuțul, o să sărim în a er pe de-a moaca !
— Puț in cu raj, strâmbă din nas Gr egor.
— Țineți-vă bine de pălă rii, îi avertizează Porta și începe să taie sâ rma.
Primele fir e ruginite ne lovesc peste față, Porta obosește repede și îi întinde cleșt ele Micuțului, car e se năpusteșt e asupr a sârmei
ca un buldo zer.
— La dracu, fii atent ne ghiobule, îl previne Gregor înspăimântat. Tai cumva vreo sârmă care nu trebuia și am încurc at-o cu
toții!
— Aici e o neno rocită de mină, strigă Micuțul u luit, aplec ându- se. Apropi e mina spre el cu pr ecauție. Sunt și fire pe aici,
continuă el, arăt ând spre un mănunchi de cabluri c enuși i care trec pe sub mină.
— Fii atent, fii atent, strig ă Porta nervos. Las-o unde e și desf ă-i calota! Noi cobo râm în t imp c e tu o dezamorsezi. Nu-i nevoie
să ne omoare pe toți!
Imperturbabil, Micuțul î ncepe să dezamorseze monstrul, deșurub ează detonato rul și-i dă drumul, ac esta răm ânând a gățat
printre noi.
Ne e atât de fric ă, încât abia r espirăm.
— Fii mai atent, ce naib a, îi s trigă Porta Micuțului, ca re a mai g ăsit trei mine de un tip pe c are nu-l mai văzusem înainte.
— Uite ai ci! țipă Micuțul captivat. Au o chestie micuță care se poate îndoi!
— Christoase, n- o îndo i! răcn ește Porta cup rins de fri că. E nenorocitul de detonato r!
— Și ce vr ei să f ac cu el? între abă Micuțul indifer ent. Să-l iau în din ți!
— Lasă-l așa, pentru Dumnezeu, gem e Gregor, înnebunit de spaimă.
— Nu pot să tai sârma mai dep arte fără să explode ze chestia! explică Micuțul pipăind cu prec auție mina ce a mai apropi ată.
— Nu are nici o clapă roșie într -o part e? între abă Porta, ajung ând de -a binele a jos, în spatele unui pilon mas iv de beton.
Un tren de mar fă dudu ie peste pod. Amuț im cu toții în timp ce tre ce pe deasup ra noastră.
— Ei dră cia dr acului, plouă, spuse Micuțul cu un aer surprins, după c e a trecut trenul.
— Unul dintre băieți i vecinulu i s-a pișat pe tine, strig ă Porta convuls ionat de râs.
— O să-l strâng de gât pe neno rocit, vocife rează Micuțul, amenințând cu pumnul trenul c are vuia în depărt are. Nimeni nu
scapă cu una, cu două, dac ă se pișă pe mine! Put acum c a o latrină din spatel e cas ei. A mai răm as, comunișt ilor, să vă și că cați
și în capul meu pădu chios!
— O să poț i să te speli când ne în toarcem, rânjește Porta. Mai bine să te ating ă niște căcat de cât un șrapn el! Vezi dacă minele
alea ticăloas e au un bu ton roșu într-o parte!
— Ex istă o clap etă roșie, afirmă Micuțul, și încă una mare. Toată istoria revoluției socialiste e sc risă pe ea.
— Ce sc rie? întreabă Porta.
— N- au început să-mi plăteasc ă încă bani ca translator de rusă, spuse Micuțu l insolent.
— Acum s-o luăm ușur el cu e a și să vedem ce se întâmplă, zice Porta. Apas ă pe clapeta roșie și în acel ași timp ț ine pârghia.
Dacă pârghia se deplas ează, atunci sare în aer !
— Fo arte interesant, zbiară Micuțu l, voc ea răsunându -i sub pod.
— Nebun ca un blestemat de iepur e în călduri, mormăi e Gregor resemnat, intrând mai adânc în zăpad ă.
— Nu- i nevoie să te adăpostești, îl consolează Porta. Suntem destul de în sigur anță ai ci jos. De obicei minele explodează în
sus!
— Da r Micuțul ? întreb eu cu inocenț ă.
— Va muri pentru onoa rea Marii Ge rmanii ș i numele lui va fi gr avat pe monumentul eroilor din fața cazărmii, decl amă Porta
cu fatalism.
— Am î mpins-o înăuntru, zbiară Micuțu l impasibil. Ș i mai depart e?
— Îndoai-o spre interior, dar încet! Dacă încep e să f âsâie, sari aici la noi, dar mișcă, odată, dacă nu te- ai plictisit să mai trăiești!
— E moart ă ca o lindină, răspunde Micuțul. Dar cred c ă s-ar putea și să fa că doa r pe moarta.
— Acum deschid e cap acul, explică Porta. Vâră -ți mâna în g aură, pipăie după un dispo zitiv pătr at și trag e-l în jos.
— Am rezolvat-o, spune Micuțul pe un ton satisfă cut, azvârlind mina peste ma rgine. Potrivesc r apid și restul, ca un turc în
călduri ca re regulează o her ghelie de f etișcane !
— Fii atent, îl previn e Porta, ai g rijă și ține pâ rghia aia strâns! Dacă îi dai drumul, e ult ima mină cu care mai ai de -a face!

— Mai aște aptă puțin înainte să te caci pe tine, se făl ește Micuțul, s igur pe el. N- am rat at încă nici una. E în reg ulă și poți veni
sus acum !
— Vezi unde tai acum, îi spune Porta. Se poate să se fi încur cat vr eun fir în sârmă și vai de cu rul nostru dac ă-l tai!
Plasăm detonatoa rele dezarmate sub cil indrii mari de oțel. P orta e de păre re că nu pot fi pre a periculoase acolo.
Ne croim încet drum prin sârmă la travers ele de susținere, av ând g rijă să nu declanș ăm vreo mină.
Asud de spaimă, în ciuda f rigului a rctic. Sunt la fel de înfricoșat ca și Gr egor. În timpul mul telor ore cât am lucr at sub pod, pe
deasupra noastră au trecut nenumăr ate trenu ri. Ne ținem prel atele de asupra capetelor pentru a evita o experienț ă ca a Micuțului.
După ce am terminat, în fine, cu sârma ghimpată, începe treab a serioas ă — să aducem explozivul de la sănii acolo sus. Mi-a
revenit sar cina c ea mai pă cătoas ă, să c ar bombele Lewis de la sănii până la piciorul pi lonilor . După ap roape două or e de c ărat
sunt atât de epui zat, înc ât cad în zăpad ă și refuz să mai continui fă ră o pau ză. Brațele și spinar ea mă dor atât de tare încât sunt
gata să țip de dure re la ce a mai m ică mișcar e.
Porta și Micuțul s-au an gajat într -o dispută înverșunat ă, și anume c are dintre ei să pună exp lozibilul.
— Da că luăm fiec are câte un pi lon, o să mear gă mai rep ede, spune Micuțul, car e e ahtiat să pună mâna pe bombele Lewis.
— Faci cum îți spun, closet ambulant! zbiară Porta arun când cu o cheie de buloane după el.
— Nu ești mai mar e-n grad ca mine, turbează Micuțul. Un Ober gefreiter este un Obe rgefreiter și nici Dumne zeu, nici Dra cul
nu-i poate spune vr eunuia c a el c e să f acă. Unde naiba am ajun ge, te întreb, da că orice nenorocit de Ober gefreiter s-ar apuca să
le de a ordine altor Obe rgefreiteri?
— Am urmat Școala militară de mun iții și explo zibili din Bambe rg! se cocoș ește Porta, în ti mp c e tu te pișai în țărân ă la Școala
de manutanță a Armat ei, învățând cum să strici varza murată ! Până și tu ar trebui să fii în stare să ac cepți c ă în meseria asta eu
sunt șeful!
— M- ai făcut praf, răspunde Micuțul cu pizmă. Ca și cum eu n- aș fi fost la B ambe rg. Mi-au dat chiar o medalie pentru
sârguință deosebită, care a costat viața a doi instructori!
După încă multă c eartă și sfadă, cad de aco rd să- și împartă munca între ei. Micuțu l găsește o c ale intelig entă de a fixa bo mbele
de piloni, astfel încât să nu c adă. Î nsă lucrul c el mai i mportant e cone ctarea lor cum se cuvine.
E noapte târziu ș i abia am terminat o latură a podului. Dar Porta își cere cina.
— Ți s-a urcat prost ia de la cu r pân ă la cr eier, strig ă Gregor isterizat. E sinucidere curată să te așezi la masă în locul ăsta, chiar
sub podul lu i Ivan!
— L-ar lovi damblaua dacă ne-ar găsi aici, nu-i așa? rânjește Micuțul nepăsăto r.
Însă Porta îș i cere cu înc ăpățân are cina la care are dreptul după re gulam ent.
În timp ce mâncăm, patrul e de securitate NKVD trec pe deasup ra capetelo r noastre. Sunt atât de apro ape încât le-am putea
atinge ridicând numai mâinile și s trecurându- le printre sc ândurile podului.
Pentru a ajung e în part ea cealaltă a podului, fac em un tur de forță extrem de periculos și în ma i multe rându ri suntem pe
punctul de a căd ea. Când ajung em, mai avem de tăiat o mul țime din sârma aia ghimpată blestem ată.
Arun căm explo zivii de la o bază la alta a fiec ărui pilon. Amors ele sunt cele mai periculoas e, o lovitură le poat e decl anșa. D acă
ne-ar scăpa vreun a, patrulele de se curitate s-ar năpust i într -o clipă asupra noastră, și nu ne facem nici o ilu zie în privința
tratam entulu i care ni l-ar aplica.
— Te pricepi destu l de bine la aste a, îl laudă Porta pe Micuț, bătându-l ușor cu mâna pe spate.
— Cât ti mp ținem lupul departe de c asă, r ânjește Micuțul cu plăcere, înce rcuind c ea mai apropiată bază de beton cu bombe
Lewis.
Se balans ează sub pod cu agilitate a unei maimuțe, pentru a lega strâns sis temul de fire.
Mă apucă amețe ala numai când mă uit la el.
— Cum dracu face el asta? mormăie Gregor nervos.
— Pentru numele Sfintei Agnes, nu- l întreb a, îl avertizează Porta. L -ar putea face să cad ă. Nici nu-și dă seama ce al naibii de
periculos este!
Un zgomo t slab ne fa ce să ridicăm ochii. Trei mil itari NKVD trec pe pod, pe de asupra capetelor noastr e. Se aud e clănțănitul de
avertizare al automatelor .
— Adolf ar trebui să f acă o încer care! zbiară Micuțul sub it, voc ea răsunându- i prin tăce re.
Îmi smulg auto matul de pe umăr și țintesc spr e patrula de secu ritate de pe pod.
Un tren vine cu un zgomot asurz itor din dep ărtare. Detun ătura salvei este înec ată de zgomot.
Trei bă rbați în mantale de blană se răstoarn ă peste balustrada joasă a podu lui și se învârtes c în căd ere, ajung ând printre
blocurile de g heață, jos, depa rte.
Porta se uită cu pre cauție în sus printre două va goan e de dormi t. Din f ericir e n-au fost dec ât trei mi litari.
Cu un scr âșnet de oțel pe oțel, trenul trave rsează podul.
— De ce tragi? strigă Micuțul cuprins de ui mire, privind pe după un p ilon de beton. Vrei să ne sperii de moarte pe to ți, asta
vrei?
— Pentru c ă nu poți t u să-ți ții flean ca aia mar e, nenoro cită, hambur gheză, răspund e Porta cu dușmănie. Nu ți-am spus să nu
vorbești nemțește prin părțile aste a?
Făcându-ne semnele luminoase între noi, reușim să mușcăm c apsulele de sticlă și să le deschidem în același moment, asi gurând
sincronizar ea explo ziilor. Lucrul ac esta e foarte important în cazul unui pod de felul ăsta. Altminteri se va rupe numai î n
anumite puncte și inginerii ruși le pot repara cu ușurin ță.
Porta este ultimul car e plea că de la pod. Trage după el un fir de sârmă subțire și după cotul râului o cone ctează la generatorul
pe care Micuțul î l poa rtă în spate.
Ne plasăm și noi la o di stanță de prote cție față de pod, pe parte a cealaltă a lacului.
Micuțul învârte nebunește de mâner , ca să produc ă cur enții de inducție nec esar exploz iei, în ti mp c e Gregor se ui tă la
ampe rmetrul c are ne ar ată când av em suficient cu rent la dispoz iție.
Micuțul îș i trage puțin sufletul după activitatea intensă și î și aprind e un trabu c. Un as emene a moment so lemn, după el, se
cinstește cu o țiga ră de foi. Cu e xpresia unui preot a runcând țărân ă peste rămășițele unui mar eșal c ăzut la datorie, tra ge
plonjorul în po ziție de de clanșar e și scoate un chicotit d in burtă.
— Țineți-vă bine de pălă rii, băieți, e g ata de drum, spune el solemn, mâng âind ușor cu palma cutia g enerato rului.

— Să nu ap eși până nu-ți spun eu, îi atrage atenția Porta nervos. Întâi amorsa trebuie să porne ască prima, altfel nu se va
întâmpla nim ic cu podul ăsta a furisit!
— Christosu l mă- si! țipă Micuțul în grozi t, asta ar fi ca și cum ai merge la cinemato graf și ai descop eri că un ovr ei și-a băgat
coada în filmul ăla nenoro cit.
— Se poate întâmpla, spune Porta cu serio zitate. Mi s-a întâmplat mie odată la B erlin.
— Nu vă fie te amă, ne asigu ră Micuțul. N-am întâln it încă un pod să nu-i pot veni de hac! Și bagatela asta de podeț n- o să fie
primul!
— Podeț, zic i? întreabă Gregor cu mirare. E cel mai mar e pod pe c are l-am văzut vreod ată!
— Clătește- ți deci ochii cât mai ai oc azia, râde Micuțul hârâit. Câteva minute încă și nu vei mai ave a de ce să te m inunezi!
Un tren de mar fă tras de două locomot ive mari rulează lent spre podul minat. Un steg uleț roșu flutură la fiec are al doilea
vagon.
— Sfântă Agnes, mamă vitreg ă a lui Dumnezeu, strig ă Porta cu ochii cât c epele. Un tren cu mun iții!
— Și u ite și autocistern ele pline ochi cu petrol, strig ă Micuțul ar ătând spr e șosea unde un șir lung de c amioane înaintează
paralel cu linia f erată.
— Țineți-vă bine, le spune Porta cu îng rijorar e, sau risc ăm să zburăm în ae r cu tot cu podu l ăsta blestemat!
— Sper să nu observ e că detonatoar ele au început să fâsâie, spune Gr egor misterios, privind coloana de autociste rne cu petrol
lungă de un ki lometru prin b inoclu. Să ne aibă în pază Dumne zeu pe toți, e benzină suficientă aici pentru o armată întreagă!
— Curaj, îl liniștește Micuțul pe un ton pate rn. Vor zbura pe Calea Lactee și se vor uita aici jos la noi înainte de a mai ave a
timp să se întrebe ceva.
— Tontule, a r fi trebuit să legăm detonatoa rele mai d in scurt, spune Porta cu supărare în gl as. Nu trebui e să dai crezar e la tot
ce-ți îndrug ă tâmpiți i ăia de la Bambe rg. Știm mai mul t decât vor învăța ei vreod ată.
— Ca și despr e Crăciun, nu-i așa ? Când trag i cu ochiul prin ga ura cheii să vezi pomul de Crăciun pe ca re l-a șterpelit taică -tău
și încer ci să des coperi care sunt cadou rile pe c are le-au cumpăr at părinții î n rate, spune Micuțul cu o expresie de fericir e pe
figură.
— Da că nu sare în aer , Curtea marțială ne paște, spune Gr egor misterios, ducându -și din nou b inoclul la ochi.
— Iar dacă sare, râde Porta larg, și ne prinde I van, o să av em un alt fel de Curte marțială!
— O, nu vă mai gâ ndiți atât de mult, s pune Micuțu l cu optimism. Orice -ai fa ce, în armată te pot î ncălța cu c eva! Curți le
marțiale sunt oricând la dispoz iție, aștept ându-și clienții!
Cu un zgomot asemăn ător unui tunet îndepărt at, trenul huruie peste pod și de la c elălalt cap ăt alt tren încep e să ruleze spre el.
— Păc at, numai vag oane goale, oftează Micuțul bosumflat.
Câteva flăcări izbucnesc la ambele capet e ale podu lui.
— Fo coasele au porni t, stri gă Porta holbându -se cu sper anță la podul lung.
Micuțul se lasă pe g enerator cu toată greutate a.
O fantastică limbă de foc, galb en-roșiatic ă, țâșnește spre c er și se lățește într -un nor ca o ciupe rcă gigantică. Podul se ridică pe
toată lungimea lui, spre norii neg ri amenințători. Ambele trenuri de marfă se duc și ele cu el, f ără ca măca r vreun vagon să se
răstoarne. Apoi totul se desf ace în m ilioane de bucăți. Un set de boghiu ri se prăbuș esc la câțiva metri de noi.
Cisternele se deplase ază atât de apro ape, una în spatele c eleilalte, încât n-au nici o posibi litate să întoarcă. Sunt arun cate în aer
în vârteju ri și ș uvoai e de petrol în flăcări se rev arsă peste lacul îngh ețat.
Cisternele masive sunt a zvârlite în toate părțile, c a niște jucă rii. Pe trolul țâșnește pretutindeni, născ ând noi focuri strălucitoare,
roșietic e. Apoi, pu țin cu întârzier e, suflul e xploziei ne izbește cu o forță teribi lă.
Sunt a zvârlit la mai m ulți me tri depărta re pe g heață. Însă totul se petr ece atât de iute încât nici nu am măc ar timp să-mi fie
frică.
Cu cutia și cablurile smulse pe ca re le târăște după el, Micuțul z boară glonț peste la c și d ispare printre copa cii din depărta re.
Porta este catapultat în aer într -o volută, se răsuc ește de mai mu lte ori și aterizează în tr-un morman uriaș de zăpadă.
Gregor a dispărut complet. Î l găsim dep arte, în viroa gă, între doi cop aci contorsionați de furtună. Avem mu lt de fu rcă până să-l
scoatem de a colo.
"Sfântă Barbara", strig ă Porta. Bomb ele aste a Lewis fac într-adev ăr o treabă bună!
— O să ne smulg ă boașel e din rădă cină, dacă pun mâna pe noi, ne prezice Gregor amenințător , examinând ala rmat
împrejurimile.
— Ivan are alte lucruri la c are să se gând ească acum, dec ât să ne caute pe noi, spune Porta cu optimism. Asta o să -i învețe
minte să- și mai condu că pr ăpăditele alea de camioan e cu lumini le complet aprinse, de par că noi n-am ex ista!
— Acum știu ș i ei, în oric e caz, c ă e război, nu glumă, spune Micuțul cu un rânjet satisfăcut.
— Să mer gem, mai bine, spune Porta hotărât. Mai sunt numai câtev a ore până la locul de întâlnire și ăia nu ne aște aptă la
infinit. Nu-mi prea surâde ideea ca noi patru să fim oblig ați să ajung em la ai noș tri pe cont propriu!
Când sosim î i găsim pe toți acolo, da r misiune a nu a fost îndeplinită fă ră pierderi serioase. Oamenii din Grupa I au căzut î ntr-o
ambusc adă înainte de a ajung e la obiectiv . Au fost e xecut ați pe loc și cad avrel e lor păr ăsite în zăpadă, hrană pentru lupi. Grupa
nr. 2, ce a a Bătr ânului, a pierdut nouă oameni. Au mai rămas numai cinci din gr upa a 3-a. Restu l au fost uciși pentru că
explozib ilii s-au de clanșat pr ematur .
— S-a ales pra ful de ei, explică un Ge freiter cu gesturi e xpresive.
— Ați făcut un zgomot în grozi tor, voi ăștia, spuse Westphalianul. Ce naiba a fost, de fapt?
— Am luat cu noi și câteva tone din mun iția lor c ând am f ăcut tre aba, răspunse Porta țanțoș.
— Și n ici nu v-ați rănit măc ar? întreabă Barcelona cu uimire.
— Numai în sentimente, r ăspunde Micuțul laconic.
Leutenantul Blüch er a dispărut fă ră urmă, împreună cu ce a mai mar e part e din gr upa a 4-a. Numai opt oameni se mai întorc la
punctul de întâlnire, și sunt atât de șocați încât nu putem obține vr eo ex plicație clară de la ei. Îngăimă c eva despre securiști și
tortură, și probabil că vor eșua în vreunul din sp italele de psihiatrie ale Armatei, când ne vom întoarc e. Maladia bizară care-i
apucă pe soldați i angajați în l uptele de g herilă din s patele lin iilor inamice îi apu case și pe ei.
Stăm îngrop ați în tr-o cazemată de zăpad ă, timp de trei z ile, așteptând ca activitatea rușilor să se mai domoleasc ă, înainte de a
ne deplasa mai departe. În câteva rânduri le auzim schiurile sc ârțâind pe zăpadă, nu fo arte departe de unde stăm în aștept are.

Nu putem dormi nici unul. P ilulele en ergizante își fa c efectul. Porta înce arcă să ne scurteze așteptar ea, spunându-ne povestea
unui Ge freite r pe c are-l întâlni se cândv a la Școala de Muniț ii și E xplozivi d in Bambe rg.
— Er a un tip cam nebun din Dr esda, începe el. Tot atât de nebun ca și rusul ăla de la Harkov care a trecut la noi, și a mânc at
postav , de pa rc-ar fi fost un fel de molie. Acest G efreiter din Dr esda era un mâncător de sticlă prof esionis t. Cum vede a o
oglindă sau orice g en de pah ar scump, îl înhăța și îl mânca. Foart e cur ând n- a mai rămas nici o oglindă în compani e, gefreiterul
mânc ător de sticlă din Dresda le halise pe toate.
Celelalte companii aveau obiceiul să vină pe la noi în fieca re seară cu oglinz i și alte obiect e de sticlă și el le mân ca una după
alta. Trebuiau, desi gur, să plăteas că ceva ca să-l vadă făcând aș a ceva. Eu eram c asierul. Dup ă puțin t imp a halit toate o glinzile
din re giment, una câte una, pe toate. Prețul oglinzi lor crescuse conside rabil.
Am r ezolvat penu ria de oglinz i șterp elind oglinz i din oraș și, nu peste multă vreme, nu ma i rămăses e nici o oglindă în tot
orașul Bambe rg. Cazul a ajuns, bineînțeles, la Kripo. L a început au râs de el și au vrut să șt ie cine a r putea fi atât de nebun
încât să șterpele ască oglinzi, și l-au băg at la zdup pe tipul car e a raport at. Dar când au descop erit că și toate oglinzi le lor au
dispărut, au schimbat i mediat foaia.
Curând după asta a făcut picioar e oglinda Gauleite rului, după ac eea cea a Gene ralului C omand ant. Devenise o afacere
strașnic ă, și aș fi putut s-o duc tot așa cât am stat la B ambe rg, dacă nebunul ăla de Gefr eiter mâncător de sticlă n-a r fi c erut să
fie mutat la KDF , în inter es de se rviciu. I diotul căzuse în mania g randorii și se autoconvinsese că era un artist ș i că Adolf ar
putea fi in teresat să-l vadă mâncând oglinzi. Directorul departam entulu i de divertis ment al Armatei din Bambe rg, un pr eot, l-a
dat pe ușă af ară cât ai clipi d in ochi.
"Să mănân ci sticlă nu este a rtă", a țipat a cesta după el, destul de sur escitat, " O să mai auzi tu despre asta, Ge freiter! " Copoii l-
au înhățat în ace eași se ară. Avusese grijă preotul. Sigu r că am întreprins deme rsuri pentru a-l scoat e de acolo, băiatul er a o
comoa ră. Însă din păc ate s- a spânzurat în celulă. Ultimele sale cuvinte erau scrise pe zid: "A mânc a sticlă este artă! Heil
Hitler! "
— Am cunoscut c ândva un individ car e avea obiceiul să mănân ce lame de ras și să le scoată pe pa rtea cealaltă în m ici ba re de
oțel, povestește Micuțul. Și le vindea bețivilor de pe Reepe rbahn !
Devreme, într-o dim ineață cenușie, ajun gem la ai noștri. Cei m orți în urma bombard amentului d in timpu l nopții zac încă prin
preajmă. Rușii bo mbardase ră zona ap roape treizeci de minute, c a răzbuna re, când și-au dat seama că reușim să le străpun gem
din nou lin iile.
Suntem culeși de niște c amioane mai târziu, după- amiază, și descă rcați at ât de ad ânc în spatele frontului încât mai auzi m
artileria doar ca un z von în depă rtare. Însă timp de mai multe z ile av em o stare stranie, tot mai u mblăm de colo-colo și ne
îndreptăm Mpi-urile spre orice persoan ă ne iese -n cale, strig ând:
— Sto i!
Una peste alta, nu mai avem altc eva în c ap dec ât pâr âiturile Mpi-urilor și fâșâitul cuțitelor de luptă, dar după mai m ulte rund e
de saună și puțină dis tracție cu fetel e în uniformă, star ea asta dispare treptat. Numai grup a a 4-a nu r eușește să se
descotoroseas că de boală, ba dimpo trivă, le e atât de rău încât suntem obligați să -i leg ăm cu propriile centuri până c e vor putea
fi luați și duș i la psihiatrie. Nu-i mai vedem niciodată.
Când vine vremea să ne regrupăm și gău rile din uni tate au fost completat e cu noi oameni, suntem ap roape deplin restabiliți ș i
eliber ați de fri ca permanent ă de a fi uciși oriunde ne -am duc e.
Când a ceia care acționând de bună cr edință îș i ridic ă glasul î mpotriva domniei tero arei și sunt trim iși în lag ărele de conc entrar e
și stigmatizaț i drept calomniatori, atunci ceva trebuie să fie putred în esența a cestei mișcări.
General-colonel von Fritsh.
6 iunie. 1936
În timpul deplasării înapoi la tab ăra din pădure, Micuțul stă cu capul scos pe fe reastr ă tot drumul pentru c a vântul să- i
răcorească găurile căp ătate pe față în urma unei lupte înverșun ate catch- catch, de trei or e, cu o finland eză uriașă. Premiu l dacă
o înving eai era de 1 500 de măr ci finlandeze și douăspr ezece sticle de vodc ă.
— Sunt ca și ale noastre, a spus M icuțul c ând a plonjat în rin g.
La început fem eia i-a smuls cu dinți i jumătate din nas și i l-a mestecat așa cum mestecă câinele un cârn at. Apoi M icuțul și-a
pierdut o parte din ure chea stâng ă. Cum încă nu se dădu bătut, muier ea i-a rupt trei de gete de la mâna dr eaptă și i-a sfâșiat
degetul mic de la stâng a. Nu s-a dat bătut până c e ea n-a început să- i zdrobe ască fudulii le.
Pe când er au duși amândoi la san atoriul de c ampanie, ne întrebam de ce femeia mergea de-a-ndărătel ea. Am descop erit mai
târziu că Micuțul îi răsucis e ambele picioare.
Sus, în camion, câțiva soldați foa rte ciud ați, pe ca re am fost tri miși să-i luăm, țipă și fac tărăboi. Vorbes c de pa rcă ar avea un
cartof încins în g ură. Nici unul nu poartă însemnel e gradului. F ac parte dintr-un batalion de fo rtificații cu un număr mare și nu
au arme la ei. Când le mai arun căm c âte o vorb ă râd de pa rcă am fi spus cev a caraghios.
Bătrânul este primul car e des coper ă că sunt debil i mintal. Î nainte de începe rea marii ofensive sunt constrânși să intre într-un
câmp m inat, sub com anda unor indivizi de la SS Dirlew anger, pentru a -l face să explodeze. Î n 1940 armata franceză a folosi t
porci în acest scop. Dar, în conformitate cu noile legi german e privind puritatea rasială, orice material uman inuti l trebui e
eliminat. Ș i astf el, personalul batalionului 999 de fo rtificații a conc eput ac eastă solu ție, valori ficând, întruc âtva, pe cei cu
deficiențe, mintale, de cât să -i trimită pur și simp lu la Giessen unde să fie uciși cu o injecție. Un mod de a rezolva lucru rile ca re
a prim it numele destul de eleg ant de "eutanasie ".

GRUPU L DE L UPT Ă

Copacii trosnes c de f rig. Viscolul spu lberă zăpad a pufoas ă în fețel e noastre biciui te de g er. Nu ne imaginasem vreod ată că ar
putea fi atât de frig. Ne-am trans format în c arne cong elată ambulantă. O asele ne pâr âie prin trup și carnea ne atârnă în fâșii.
Părți de corp și măruntaie de om însâng erate atâ rnă bălăbănindu- se în tufișuri le acop erite de omăt.
O mitralier ă calibrul 42 scoate moarte pe gura țevii iar mortier ele g rele își scuipă g renadel e care cad cu un sunet sec, de
bufnitură în apă, o c ăprioa ră cade din cer cu picioar ele rășchirat e în sus. Țipă sfâșietor în căde re, se izbește de zăpada înghețat ă
bocn ă și se fa ce țăndări într -o ploaie de stropi de sân ge și măruntaie.
Doi ofițeri ruși î n mantale îmblănite ies clătinându-se din tufișuri. Cine pe cine sprijină, este imposibi l de spus. Râd de se
prăpădes c. Sunt nebuni ? Sau nebuni de băutură ? Unul și-a pierdut căciula de blană. Părul lu i roșu, tuns scurt, i se ițește în afară
ca părul porcului. Gerul îi săpas e găuri adânci pe faț ă.
Legionarul îndreapt ă mitraliera spre c ei doi ofițeri. Dâ rele trasoar elor li se înfig în burtă. Cei doi, ț inându -se înc ă pe după
umeri, cad în zăpada care se înroșește imediat. Râsetele lor nebunești se pierd într-o rafală lungă, mortală. O orgă stalinistă urlă
și țiuie. Rachetele smu lg cop acii din rădă cini iar zăpad a clocotește ca un terci de ovăz. Un fum otrăvitor roșu- cenușiu
înaintează în valuri aproap e de sol.
Unii dintre noi îș i pun măștile de gaze. Fumul ne a rde plămânii. D e ce una din părți n- ar încep e să foloseasc ă gaze? Toți am
primit proiectile cu gaze și no i nu ni le- am adus pe al e noastre, numai de distracție, nu-i așa ?
Îmi caut masca de g aze și apoi îm i amintesc că am arunc at-o cu mult timp în urmă. Săculețul î n care stătea e plin acum cu tot
felul de alte lucru ri, dar nu mai are masca de g aze. E un loc bun de păstrat țigările la uscat. Nu sunt singu rul ca re își caut ă în
zadar masca de g aze.
Fumul se dispersează pretutindeni, ascunzând totul. Nu putem dis tinge nici o țintă, dar continuăm să tra gem până ce armele ni
se încing la roșu. O sanie blindată trece în go ană pe lân gă noi, ca o stafie scuipând limb i lungi de fo c prin arm ătura din față. E
atât de apro ape de noi încât n-a r fi nevoie decât să înt indem mâna pentru a-i putea ating e lanțurile antider apante care bat cu
zgomot.
Porta a runcă o mină sub turelă. Prin chep eng zboară resturi de oameni. O flam ă uriașă galben- roșiatică țâșnește spre cer și un
val de dogo are ne învăluie ca o pătur ă caldă.
— Fir -ar să fie ! murmură Porta dezgustat, arunc ând un braț smuls în tr-o part e.
Oțelul se ciocnește de oțel și pământul î nghețat pârâi e și gem e. O duhoare grețoas ă de sân ge și mo torină încinsă ne învăluie.
Auzi m țipete bestiale și din pădu re se năpustește o hoa rdă de soldați. Automatele clănțăne până ce înc ărcătoar ele se goles c,
apoi lupta continuă cu pumnale de atac, baionete și cazmale de infante rie bine ascuțite. L upta este atât de încrâncenată în
aceast ă ciocnir e infern ală corp la co rp, încât nimănui nu mai ar e timp să-i fie f rică de moarte.
Ochii mă ustură, dure rea mă străpun ge în inimă c a o baionetă. Mâinile m i se lipesc de- atâta sâng e. Man evrez c azmau a ca pe-o
măciu că. Mai presus de orice trebui e să-i țin la distanță.
Un arunc ător de flăcă ri șuieră. Miroase a carne arsă și a petrol încins. E P orta. Micuțul duce contain erul plin. I arăși și iarăși
flacăra oribilă șuier ă peste zăpadă.
Corpurile oamenilor ard, copacii a rd, pân ă și zăpada pa rcă a luat fo c. Dr acul însuși ar înțepeni de spaimă dac ă ar vede a un
aruncător de flă cări în acțiune, a r fi un ra finament chia r și pentru fo curile Gh eenei.
Focul ți se î mpro așcă în ochi. Fețel e oamenilor sunt zdrobi te precum cojile de ou. Trupurile sunt azvârlite în aer spre cerul
arctic și cad înapoi în z ăpad ă. Morții sun t din nou uciși și răsuciși, la infinit.
Un bombardier Rata iese zbârnâind din nori și pică precum o cometă dr ept în pământ. E xplodează c a o bubuitură uriașă au rie.
Auro ra boreală străful geră cerul de la un cap ăt la altul, ca o mare sălbatică și nebun ă de văp ăi. Pământul este c a o zahana
imensă și pute c a o latrină în clocot.
Simt o lovi tură în umăr , înșfa c mitraliera și mă năpustesc, gâfâind și tușind. Heide, c are se află apro ape în urma mea, se
poticnește și se duce de-a berbel eacul pe o pantă. Un automat răp ăie o r afală lung ă, dușmănoasă. Desf ac crăcana mitralierei,
mă trânt esc la pământ în spatele ei și-mi fixe z patul în u măr, Heide ghid ează band a lung ă cu cartuș e.
Îi zăres c. Mitralier a răp ăie și ca rtușele trasoar e lasă dâre printre cop aci.
O făptură albă își arunc ă mâinile în sus. Un țipăt prelung de jale. O g renadă de mână se rosto golește prin aer, o bufnitură surdă
și totul reintr ă în l iniște.
— Să mer gem, mâr âie Heid e.
A și luat-o din l oc.
Înfășor banda cu cartușe în jurul culatei, a runc mitralier a pe umăr și mă rep ed după el. Nu vre au să r ămân singu r.
— Așteaptă -mă, țip eu.
— Puț in îmi pasă de tine, strigă el, fă ră să slăbeas că pasul.
Nimic nu- i mai rău decât o retr agere. Alergi să-ți salvez i viața, cu moarte a pe urmele tale.
Porta mă ajung e din urmă, mă depășește într-o trombă de zăpadă. Micuțul vine și el după noi, luptându-se din răsputeri cu cele
două container e grele și cu arun cătoa re de flă cări în spinar e. Își ține cu o mân ă melonul cenușiu deschis. Mă prăbuș esc, mă
ghemuiesc în zăpadă. Pentru o clipă mă las purtat într -un vis de spaimă.
— Sus cu tine, ră cnește Gregor, sau îți dau un șut în cur de ajungi până- n împărăția c erului.
Furia îmi dă putere, mă ridic în picioar e și înainte z clătinându -mă prin zăpad a mar e.
Înapoi, în i nima pădurii, ne strâng em și formăm un gr up de luptă. Un amestec straniu de toate soiurile de re gimente : trăg ători
fără arme, tanchișt i fără tancuri, bucătari, sanitari, șofe ri și chiar doi marina ri, o adunătur ă pestriță.
Un Oberst de infanterie, pe c are nu-l mai văzusem n iciod ată, prei a comand a. Are un m onoclu înfipt bine într -un ochi. Știe ce
vrea.
— Să ieșim de- aici cât putem mai r epede, spune B arcelona, împing ând un alt încă rcător în Mpi-ul său. Adun ătura asta pute a
eroi și a Valhalla[3 ]!
— Unde dracu o fi I van? întreab ă Porta surp rins, arunc ând o och eadă peste un pa rapet mare de zăpadă.
În cursul nopți i săpăm și construim cuiburi pentru mi traliere, din b locuri de zăpadă. Facem un fo c și încălz im pietre plate. L e
legăm în jurul închizătorilor m itralie relor, împreun ă cu efecte de flanel ă. Viața la Cercul Polar ne-a învățat o mu lțime de lucru ri
pe care ei nici nu se gândiseră să ni le spună la preg ătirea militară.
Înainte de a termina construir ea pozițiilor suntem obl igați să ne retr agem din nou. Avem peste trei sute de răniți cu noi. Nu
dispunem de nimic cu care să-i ajutăm, toate trusele de prim-ajutor au fost de mult consumate și folosim ca band aje zdrențe

murda re din uniforme. O duhoar e de putrefacție se ridică din ac este c adavr e vii. Î și întind spre noi brațele scheletice și stăruie
să primească ajutor , unii ne imploră să le dăm o armă pentru a -și pune c apăt dure rilor chinuitoare. Alții zac în tăce re și ne
prives c cu ochi i care cerșesc îndurar e.
— Nu ne păr ăsiți, camar ade, murmur ă un F eldwebel muribund, c ând tre c pe lâng ă el cu mitralie ra pe umăr .
— Nu ne lăsați prad ă rușilor , geme un altu l.
Privesc fix înain te, nu mă uit la ei. Din feri cire infirmierii vin și-i ridică pe g rămezile de cren gi care le se rvesc drept pat. Î i
luăm cu noi așa cum a ordonat Obe rstul, Ni meni nu trebuie păr ăsit.
Confe cționăm sănii d in trunchiuri subțiri de copaci și-i culc ăm pe răniți pe ele. Când m or îi abandonăm și mer gem mai departe.
După patru zi le ajung em la două dealuri c are arată ciudat, având forma unor căpăț âni de zahă r. S-a făcut atât de f rig încât
nasurile ni se astupă de gheață iar lac rimile ni se transform ă în țurțuri. Metalul se sfă râmă ca sticla, iar pom ii crapă cu un
trosnet ad ânc.
Gregor își privește nasul. S-a trezi t cu el în palmă. Î și pipăie g aura din față. Se uită stupefiat la nasul din mână.
— Ce dr acu, se vaită el și încep e să țipe. Î și aruncă nasul și Mp i-ul.
Numai H eide, supra -soldatul, îș i păstr ează c almu l. Cu iuțeala fulgerului î l ia pe Gr egor în spate. Legionarul a ridicat nasul de
jos.
— Ține- l, mârâie Heide. Trebuie să- l coasem la loc!
— Merită? rânjește Porta, oricum nu era un nas frumos!
Fără să ia în seamă c e mai bolborosea Gregor, Heide îi coase nasul la loc, ia un band aj plin de sâng e de pe un r ănit ș i i-l lea gă
strâns în jurul c apului.
— N- ar fi mai b ine să-l coși dublu, să nu și-l mai poată smulge iar ăși? îi sug erează Micuțul, în tinzându-i un gh em de ață
groasă.
Gregor se văică rește și geme. În ciuda efectului anestezic al f rigului, dur erea trebuie să fie totuși teribilă.
Heid e nu este chiar un s pecialist î n chiru rgie estetică. Acul pe care-l folosește îi fusese dat de un chirur g veterin ar care cârpise
cu el caii.
— Chiu langiule, îl dojeneșt e el și-l trag e de nas pentru a se conving e că e bine prins.
— Poate să -i cad ă puța cuiva din cauza g erului? întreabă Micuțul cu îng rijorar e.
— Se poate, zâmbește Porta. I nstitutul Mi litar de Șt iințe din L eipzig a întocmit stat istici în materie, care grăiesc c ă treizeci și
doi la sută din toț i soldații e xpuși condiț iilor ar ctice se întorc a casă fără membru.
— Christoase Atotpu ternic, fiul Dumnezeului ge rman, se vaită Micuțul. Și ce-o să le spui târf elor când te duci pe Reeperb ahn
fără puță ?
— Ori cum n-ai av ea nici un viitor ca proxenet, dac ă urșii polari și-ar pregăti o masă bună din bătr âna ta puță, zâmbește
Barcelona.
Un Feldweb el înalt se ridică pe ne așteptate din patul său de ramuri, își sfâșie bandajele îmbibate de sân ge de pe el și, î nainte ca
cinev a să-și dea se ama c e se întâmplă, se năpustește pe lacul îngh ețat.
Câțiva sanitari se rep ed după el, dar a cesta dispare în ceață. Nebunia lui e contagio asă și, la puțin t imp, încă doi răniți se duc pe
același drum.
Oberstul se înfurie. Ordonă să se f acă de pază lâng ă răniți. L ucrurile încep, într-adev ăr, să se înrăutăț ească, atunci când o
santinelă cade adormită cu Mpi-ul pe ge nunchi.
Un Untersch arfüh rer SS rănit se târăște fără zgomot și pune mâna pe automatul Schmeisser . O ploaie de gloanțe îi î mproaș că
pe răniți, car e se zvârcolesc în disper are pe paturile lor de c rengi. Ochii îi ard ca un nebun și a fă cut spume în jurul gu rii
căscat e. După ce-a golit încărcătorul, îi z drobește țeasta santinelei și îl atac ă pe rănitul cel mai apropi at cu patul arm ei.
Legionarul este primul ca re ajung e la fața locului. Arunc ă cu pumnalul maur , care îi s trăpung e gâtul dem entulu i.
Cu un horc ăit de moarte, Untersch arfüh rerul SS se prăbuș ește la pământ.
Iadul se dezlănțuie în igluul împroșcat de sâng e. Pe răniți î i apuc ă amocul. Un L eutenant de infante rie își fac e harakiri cu
baionet a. Intestinele i se reva rsă în mâini. Un artilerist îl apuc ă pe Porta de gâ t și încea rcă să-l stran guleze.
Răsună un foc de armă. Artileristul cad e pe spate.
La scurt ti mp după cele petre cute, alte lucruri ne dau bătaie de c ap. Ruș ii lanse ază un atac sub acop erirea unui foc puternic de
mortier e. Atacul dure ază numai cât eva or e, apoi zăpad a îi învăluie din nou și dispar în e a ca niște fantome.
Moart ea e atât de aproap e de noi încât simțim că ne-a și prins în gh eare.
Ni se dă ra chiu, un dop de sticlă de apă, plin, la fie care. Grup a a 2-a primește o jumătate de dop î n plus.
— Șt ii ce e cu chestia asta, rânjeșt e Porta prev estind a moarte. Nu-ți dau ei o r ație de rachiu de ochii tăi frumoși. Faimoas a
băutur ă de ultimu l drum, asta e!
Dă rachiul pe g ât dintr -un fo c.
— Pișat pentru eroi, rânjește și Micuțul, cât eva halb e de be re pișwass er și mă duc și obțin Cruce a Cavale rilor cu zarzavaturi și
un cuțit de masă[4].
— Nom de Dieu, eventu al o cru ce de lemn, surâde Legionarul, oferindu- i Micuțului rația lui de r achiu. E musulman și nu
atinge băuturi spirtoase.
Bătrânul mormăi e cev a, înce rcând să- și reaprind ă pipa cu capa c de argint.
— C' est la g uerre, oftează L egionarul, răsu cindu-și puțină mahorc ă într -o buc ățică de hârtie de bibl ie și obținând un f el de
țigară.
— Dă -ne și nouă un fum, se roa gă Micuțul.
Legionarul îi î ntinde țig ara în tăcer e.
În tot cursul nopții ne croim drum luptându- ne din gr eu cu un viscol cumpli t. Zăpada se învârtejeșt e în jurul nos tru, atât de
deasă înc ât abia îl poț i ved ea pe cel ce me rge înainte a ta. Î nseamnă c ă rușii vor av ea de fur că să ne g ăsească. Din c ând în când
îi auz im în spate.
— Sunt atât de si guri în privin ța noastră, maimuțele astea roșii, încât nici nu se mai sinchisesc să se ascund ă, spune Porta cu
amărăciune.
— Mai c rede cineva de-aici în Victoria Finală ? întreabă Micuțul cu un rânjet larg.
— Numai Adolf și fidelul său Unte roffizier , Julius Heide, râde Porta ca un berlinez sade a.

— De ce am mers noi totuș i la războ i? întreabă Micuțul, cu un aer de om surprins.
— Ca Adolf să poată fi cu adevă rat un mar e luptător , răspunde Porta. Toți mizerabilii care s-au cățăr at în vârful piramidei au
nevoie de un r ăzboi c a să nu mai fie dați u itării.
— Ascultă- mă! se aud e voc ea lui Heide din spatele pe rdelei de zăpadă. Aia îi spânzură pe defetiști!
— Și pe avortonii scr ântiți la c ap ca tine îi pun în cuști, strig ă Micuțul cu asprime în glas.
Târziu, a doua zi , Obe rstul dă ordin să facem o haltă. Pur și s implu gr upul de luptă nu mai este capabil să mear gă mai dep arte.
Mulț i au fost abandon ați în urmă, în zăpad ă, să moară înghețați.
Rații le ni s-au isprăvit, puțin i numai, c a Porta, mai au câteva coji de pâine. Toți mestecă la o coaj ă îngh ețată, rămasă dintr-o
franzelă finland eză.
— Vă e foame ? întreabă el, vâr ându- și ultima bucățică în gur ă.
— Porc ticălos, mârâie Bătr ânul.
— Mai a re cineva un s trop de vodcă? se ro agă Gregor. Fața i s-a învineț it și i s-a umflat eno rm după chiru rgia lui Heide.
— Ți-ai pierdut și m intea aia nenoro cită, aș a-i, nu numai râtul ? îi strig ă Micuțul batjocoritor .
— Vodcă! rostește Porta. A trecut at âta ama r de vreme de când n-am mai băut o picătur ă din pișatul ăla ruses c, de i-am ui tat și
gustul.
— Aș fi în s tare să mănânc și o târfă scoasă la re formă din Valencia, afirmă Barcelona. N- am mai fost atât de flămând de pe
timpu l când er am închis în tr-un la găr din S pania.
Porta și L egionarul încep să dezbată cât e boabe de ienupă r trebuie puse la un sos cu carn e de vânat.
— Șase, cred, spune Porta, as în materi e.
— Impossible, ripostează Legionarul, da r fă cum poftești. Dac ă pui șase boabe, nici n-ar trebui să- mi bat c apul să mai g ust
sosul. O să pută până la Dumne zeu! E important de as emene a, să se foloseas că o oal ă ade cvată, continuă el. D acă vrei să obții
un sos veritabil pentru carn e de vânat nu poți folosi orice vas obișnu it.
— Într-adev ăr, ar trebui folos it un vas ve chi, e de acord Porta. Și cele mai bune sunt din ar amă. Când eram la Napoli, am pus
mâna pe o oală în car e buc ătarul șef al lui I ulius Cesa r pregătea buillabaisse pentru spa ghetele împăr atulu i.
— Fă o excursie la Marsilia și gustă din regina supelor: German y à l'Oseille, îi sug erează L egionarul. Î n continuar e aș propune
Pigeon à la Moscovite cu Champignons Polonaise și Salade Béatrice.
— Am luat masa o dată cu un tip car e, Doamn e scap ă-ne, a uitat să- și pună trufe în Peri gourdin, spune Porta. L ocuia la
Gend armenm arkt și î și sărb ătore a eliber area din închisoar ea Moabi t. Ne așteptam de fapt să vedem o ep avă de om. Stătuse
cinci ani la închisoare, așa că nu te pu teai aștepta la altcev a, nu-i așa? Unii ies complet zdrobi ți și pentru totdeaun a, după o
scurt ă rep riză "la pârnai e", însă tipu l ăsta era cât se putea de bine dispus ș i atât de sănătos, înc ât păre a aproape o indecenț ă. Da r
lucrul cel mai penibil pe ca re-l poate f ace cineva este să întârzie la masă. Aia nu mai e masă când trebuie să-i dai zor cu supa și
peștele, pentru a ajung e în timp la celelalte mizerii.
— Ați mâncat pește albastru la tavă, cu Sauce B earnaise? îi întrerupe Gregor. E pur și simplu d ivin. Mie și ge neralului ne-a
plăcut la nebunie. Er a felul nostru pr eferat după o bătălie deos ebit de sân geroasă.
— Năd ăjduiesc să ne g ăsim prin pr eajma acestui lac, când începe sezonul icr elor de heringi, spune Porta, plin de sper anță.
— Când ajun gem acasă, zi se Micuțu l (prin "a casă" are în vede re liniile german e), o să "organizez" o g âscă, o s-o ump lu cu
prune uscate și mere și o să o mănânc eu pe toată.
— Aș pre fera un cur can, spune B arcelona. E mai mare!
— Nu mai pot să suport, fir-ar să fie, strig ă Porta cu disper are, sărind în picioar e. Hei, M icuțule, pune mâna pe meliță și u mple-
ți buzunar ele cu gr enade.
— Unde mergem? întreab ă Micuțul pre gătindu- și Mpi-ul cu zgomot,
— Trecem dincolo să citim meniul vecinilor , răspund e Porta, atâ rnându- și kalașnikovul pe umăr .
— Vrei să iau un sac ? îl întrebă Micuțul pe un ton op timis t.
— Nu, are Ivan saci destui, consider ă Porta.
— Cine nu-și asumă riscul să fa că rost de hale ală este un id iot patentat, gâlgâie Micuțul, chicotind par că din burtă.
— O să vă împuș te, îi avertizează B ătrânul.
— Sunteți n iște proști, replic ă Micuțul cu nep ăsare. Noi vom fi cu împușcatul!
— Așteptăm cu ne răbdare să ne înfrupt ăm puț intel din adev ărata ospitali tate ruseas că, pentru c are li s-a dus buhul, adaug ă
Porta în ti mp c e dispar e în zăpadă cu un râs scurt.
— Într-o bună zi n-o să se mai î ntoar că, bodog ăne B ătrânul pesim ist.
Trec mai mu lte ore f ără nici un sunet, dec ât vâjâitul viforniței ar ctice. O rafală dușmănoas ă, ticălos de lungă, rupe tă cerea.
— Un Schmeisse r, spune B ătrânul, ridicându- și privire a.
Curând după ac eea se aude zgomotul a trei grenad e de mână c are explodează, și o se rie de rach ete semnalizatoar e produc o
lumină albă strălucitoare deasupr a terenului.
— S-au întâlnit cu ve cinii, spune Gregor șopt it, cuprins de gr oază.
— Da că se termină cu bine, spune B ătrânul îngrijor at, să- i ia dracu pe maniacii ăștia doi.
— Ar trebui să-i rapo rtezi, zice H eide. E un a ct grav de indiscip lină. Inamicul îl va putea folos i ca propa gandă. Parcă și văd
titlul din Pravda:
SOLDAȚ II GERMAN I MOR DE F OAME
Misiun i sinuci gașe fură pâine de la Armata Roșie!
Simțim flama din g ura unei arme grele lăsată la nivelul solulu i. Urmează țipete puternice și un șir lun g de explo zii. Câ teva
Maxim-uri latră supăr ate.
O tăcer e lun gă se aștern e peste deșertul de zăpad ă, pân ă și v iforul gl acial se domolește. Ai sentimentul că parc ă întrea ga
regiun e polar ă își trag e sufletul ad ânc și se preg ătește pentru ceva cu totu l special.
O explozie colosală — ca re pare a nu se mai termina niciodată — spa rge liniștea nopții.
— Ai grij ă de noi, Doamn e, gâfâie B arcelona șocat, mai mult ca si gur c ă au confundat depo zitul de muni ții cu buc ătăria.
— Alarmă, alarmă, zbiară isteric santinelel e noastre, convinse c ă e pe cal e de a se de clanșa un atac.
O limbă gi gantică de foc se ridică în partea de nord -est, faț ă de locul unde ne afl ăm, iar pământul se cutremur ă într -o explo zie
lungă care se prop agă în valuri. Un gr up de ofițeri, în frunte cu Oberstul, ies în g rabă dintr -un iglu.

— Ce naiba fac rușii ? întreab ă Obe rstul enerv at. S-ar putea să se lupte între ei ? Se în toarce spre un maior de infante rie. E
cinev a dintr -ai noștri acolo?
— Nu, Herr Oberst, acest g rup de luptă nu are nici un f el de conta ct cu inamicul.
Oberstul Frick își îndeas ă și mai tare monoclul în ochi și î l săgetează pe maior .
— Șt ii că asta e realitatea sau pur și s implu crezi că e așa?
Maiorul se simte evident jenat și trebuie să admi tă că de fapt știe fo arte puține despre ceea ce se întâmplă în cad rul grupului.
Este ofițe r de transmisiuni ș i n-a făcut niciodată parte dintr-o unitate de luptă.
Un șir lung de explozii și o rafală de mitralier ă care mușcă îi poartă privirea de jur împrejur spre nord -est, unde limbi ascuțite
de flăcări pot fi văzute pe fund alul nori lor împurpur ați.
— E si gur vr eo dră covenie, mormăie Obe rstul.. Aflați desp re ce este vorba.
— Da, Herr Obe rst, răspund e maiorul g hinion ist, fă ră să aibă nici c ea mai mică idee desp re ceea ce trebuie să afle.
După câtev a minute îi pasează sarcina unui Hauptmann.
— Vreau o situație clară despr e ce se întâmplă! M-ai înțeles, Her Hauptmann ? Se petre ce o drăcov enie blestemată !
Hauptmannul dispare în spatele unui pâlc de pomi, unde dă peste un L eutnant.
— Se petr ece o dră covenie, mă în țelegi? zbiară el către Leutnant. Am nevoie de raportul tău, aici, în zece minute. Ci neva îl
sâcâie pe inamic!
Leutnantul o ia agale pe potec a îngustă unde dă peste g rupa a 2-a. Arată cu Mpi-ul spre Bătr ânul.
— În picioa re, Ober feldweb el! Ce co cină! Inamicul s-a ambalat și vre au să știu de c e. Mă înțele gi? Vreau să știu. Ch iar dacă va
trebui să afli de la C omandantul rus în persoană !
— Fo arte bine, domnu le, răspunde Bătrânul, plimbându-se încoace și î ncolo, de par că s-ar fi preg ătit să se ducă.
Leutnantul dispar e printre copa ci și se decide să găsească o ascunzătoa re unde Hauptmannul nu se va g ândi niciodată să-l
caute.
Bătrânul șade liniș tit și pufăie din pipă.
În cursul orei care urme ază auzim focu ri dispersate, la început dintr -o direcție, apoi din cealaltă.
— Au murit de mul t, spune Barcelon a, ne gru la față, ascultând sunetul ticăloșit și prelung al unei salve de Mpi.
Arma decl anșată bubu ie și mai multe gr enade de mână explodează. Prin to t vacarmul au zim răsunând un hohot pu ternic și
fericit de r âs.
— Ăsta e Porta, mormăie Bătr ânul, jucându- se nervos cu c apacul de a rgint al pipei sale.
Zorile se apropie și viforul s-a potoli t aproape de tot. Doar când și când ra fale ca niște bice de gheață învârtesc zăpad a în jurul
nostru.
— Mă îndoiesc că-i mai vedem, a firmă Heid e. Nimeni nu zăbovește la nesfârșit în, toiu l unei retra geri inamice fără să fie
scalpat.
— Mă tem că ai dreptate, spune Băt rânul cu calm. Poate c ă ar fi trebuit to tuși să le interzic să se ducă.
— Par Allah, n- ai fi putu t să-i reții, î l console ază L egionarul.
Un sunet bine cunoscut ne ridică în picioar e, cu armele preg ătite.
— Trupe de schiori, rostește în șoaptă Heide, încordat, adăpostindu-se după un copa c.
Mă aflu jos, în tr-o groapă, cu patul m itralier ei fixat în umăr . Zăpada scârțâie și trosnește. Este un soi s traniu de zgomot, un
grohăit. Din nou un zgomo t ca fâșâitul schiurilor alunec ând pe zăpada în ghețată. Îmi îndoi de getul pe trăg aci. O umbră se
mișcă printre copa ci.
— Nu trage, stri gă Barcelon a sărind în picioar e. Zărise jobenul g alben cilindric al lui P orta, care părea că saltă în m od cu rios
printre copa ci.
— Ce dr acu? țipă Westphalianul uluit.
Apro ape înfricoșați, ne zgâim la pălări a plut itoare care vine săltând spre noi. Dac ă pălă ria stă pe capul lui P orta, atunci a cesta
trebuie să fi c rescut în înălțime cel puțin șase picioare. Apoi avem și răspunsul la enigmă. Din zăpadă apar e un ren fornăind.
Lasă impresia c ă mer ge rosto golindu-se prin vată. Trage după el o akja[5 ] ticsi tă cu saci și cutii. De asupra încăr căturii stau
maiestuos Porta și Micuțul.
— Voi ați fost cu trasul ? strigă Bătr ânul.
— Uneo ri noi, răspunde Micuțu l cu un ae r de supe rioritate. Da r și flăc ăii vecinilor au deșertat și ei destul din că catul unchiului
Stalin.
— Am dat peste un năt ărău de poli truc, cu o față atât de slăbăno agă că ar fi putut săruta o capr ă între co arne fără probleme,
explică Porta g esticulând. A trebuit să luăm țin ta de două ori î nainte de a- l putea doborî. Apoi un cârp aci găoza r a început să
bombăne la noi din be znă și după aia s- a apuc at să tra gă în noi. I -am luat la ochi flama de la g ura armei și asta l-a lecuit pe
veci.
— Însă am luat-o pe un drum gr eșit, intervine Micuțul. Era beznă-beznă, de par că bâjbâiam printre boașele unui neg rul
Orbecăim ș i, din g reșeală, dăm peste o ch estie ca un stat major , unde o g rămadă de g enii mi litare discută cum să câști ge
pacostea asta de războ i.. Er a un soi de voenkom[6 ] care scotea ceva pe g ură. Mi-am îndreptat bătrânul automat spr e burdihanul
lui și a încetat să mai vorbeas că, destu l de brusc! "Gh ermanski! ", a țipat el și n-a mai avut timp să mai spună c eva, c ă a fost
îngeraș. Porta i-a măturat pe ceilalți s ub covo r!
— Sper că le- ai luat hărțile ? întreabă Heide cu prof esionalis m. Nu se gândește la nim ic altceva decât la obiective militare.
— Ce dr acu să fa cem cu ele? întreabă Micuțul indifer ent. Nu asta ne dusesem noi să luăm. Și, pe oriunde o apuc am, ș tiam
drumul înapoi!
Heid e nu poate decât să clatine din cap a disper are.
— Ce tăr ăboi s-a iscat apoi, și în s ud, și în nord, exp lică Porta. Când au ieșit afară am fost luați cu as alt și dați peste cap de o
mulțime de -ai lor , și un pișăcios de ofițer ne -a tras un perd af, mamă -mamă. Er a atât de năuc, încât nici măc ar n-a reacționat
când Micuțul i-a răspuns: "Jawohl, Herr Leutnant! "
— Aproap e că valora mai mu lt dec ât viața unui indiv id să fii acolo, în câmp deschis, continuă Micuțul, aprinzându- și un
trabu c.

— Ei bine, am hoinărit puțin și am urmărit zăpăc eala iscată, r âde Porta cu poftă. Un maior , roșu la față c a un homar fiert, ne ia
și el fudulii le la re fec și ne ordonă să ajutăm să poziționăm o a rmă. Ordinul e ordin în orice armată, așa c ă ne-am apu cat să- i
ajutăm pe băieții de la anti- tanc să- și instaleze a runcătur a de mazăre acolo unde voia maiorul I van.
— Tot iadul s-a dezlănțuit în celăl alt capăt al taber ei, rânjește Micuțu l. Sărise ră în aer niște stocuri de mun iție și s-a produs o
hărmălaie cump lită. Am cr ezut la început că veniserăți voi să ne dați o mână de ajutor . Cineva dă ala rma și to ți rușii ăia
împuț iți se năpustesc încotro zboară gloanț ele.
— Atunci s-a creat cev a spațiu de mișca re și pentru noi, spune Porta țanțoș. Ne- am vârât tărtăcuța prin companii numai ca să-i
salutăm și, deodată, iată- i și pe băi eții de la manutanță.
— Mă îndoiesc ca vreun soldat g erman să fi vă zut vreod ată atâta hale ală pe risabilă la un loc, în toată viața lui, de când s-a
născut, in tervine Micuțul rotindu-și ochii e xtaziat spr e cer. Au de toate, piftie de porc, r en afum at, castr avecio ri murați ș i câte și
mai c âte!
— Da, compar ația între ap rovizionar ea cu alimente a armatei ruse și a c elei g ermane, în speță, remar că Porta sec, te fac e să-ți
dai se ama c ă încr ederea în Victoria Fin ală poate să se sprijine numai pe fidelitatea însăși!
— Mai e ra și un g răsan de sergent-bucăt ar, care se masturba cu foto grafia Marlenei Dietrich, mai zice Micuțul cu un chicotit
obscen. Cea mai bab ană păsăric ă pe care puses e mâna în viața lui a fost ș i ultima când bebelușul ăsta automat i-a înfip t
patruze ci și două de traso are drept în puța aia nenoro cită!
— După aia a trebuit să ne mișcăm reped e, spune Porta cu un râs scurt. Am î nșfăcat tot ce-am putut să înhățăm. Când ne-am
dat se ama c ă nu putem duce decât jumătate din marf ă am ieșit și am încer cat să eliberăm o sanie. Așa ne- am întâln it cu acest
ren comunist, car e nu a ascuns f ață de noi că este un critic al sistemulu i și, cum ave a și o akja cu el, ei bine, l-am înrolat pe loc.
— A trebuit să-i promit ceva fofoloan că de ren finlandeză, capitalistă, r ânjește Micuțul, și s-o primeas că — de -ar fi chiar să mă
aplec și să- i pun la dispoz iție un cu r german, eu pe rsonal!
— Să nu- mi spui că unitatea asta o să se pricops ească și cu un elan acum ? strig ă Bătrânul fu rios.
— Putem di scuta chestia asta mai târziu, răspunse Porta cu nonșalanță. În timp ce ve cinii se luptau cu umbrele și se pocne au
între ei, am dat o raită pe la intendență. Făcea numai un om de santinelă și ăla adormise, aș a că nici n-a băgat de seamă când l-
am împușcat.
— A dorm it în t impul gă rzii, z biară Heide indignat. A meritat să-și piard ă viața!
— Deh, sunt pe deplin încântat c ă majoritate a soldați lor sunt soldați răi, răspunde Porta.
— B eseff[7], asta fiindcă c ei mai mu lți soldaț i sunt oameni să raci, spune L egionarul. Viața îi învață c ă oric ât de mult ar munci
vor fi în continua re săraci.
— Ah! D ar soldații săra ci sunt bun i ucigași, replică Micuțul, și au ochi ageri și ure chi ascuțite. Asta pentru că au fost obligați
să fie cu ochi i-n patru la ve chili ș i la neno rociții de st icleți, înc ă din copilărie!
— Când au trecut pe la măc elar, cont inuă Porta, Micuțul era cât pe -aci să ne ucidă. A scăp at o g renadă de mână într-o cutie de
rachet e de semnalizar e. Au fâsâit prin jur , peste tot, ș i câțiva I vani au rămas cu mâinile pe piept în doi t impi și trei m ișcări. Da r
ne-am ales cu cev a din vi zita noastr ă, a fost cu profit. Era acolo c afea, cafea ve ritabilă, adusă tocmai din Br azilia. Cred că nici
chiar Adolf nu mai poate s-o obț ină. A fost la fel de ușor , cum ai intra într-o băc ănie și ai c ere o juma de kilog ram de cafea!
— B a chia r mai ușor , rânjește Micuțul eufo ric. N- a fost nevoie nici măca r să stai la coadă și să-i dai lovelele vreunei f etișcane
de la cas ă.
Timp de câtev a ore mâncăm de par că ne-am fi preg ătit pentru trei ani de fo amete.
— N- ar fi cazul să le dăm c eva și răniților? e de păre re Heide, c el uman.
Micuțul apro ape c ă se îneacă cu g ura plină de heringi murați.
— Ce maimuță turbată și bo lnavă te-a mușcat de cur? Oricum or să dea ortul pop ii pe drum.
— Sunt camar azii noștri, îl pune la punct Heid e, indign at.
— Poate c ă sunt ai tăi, eu nu cunos c pe nici unul din ei, răspund e Micuțul cu insolență, vâ rându- și încă un herin g murat în
gură.
— Micuțul ar e dreptat e, să știi, spune Porta. Da că le dai cev a răniților ni-l urc ăm în cap pe bătrânul Monoclu, Oberstul. O să
vrea să împărțim cu toată compania. După pă rerea mea, e preferabil ca vr eo câțiva dintre noi să primeas că suficient, dec ât să se
împartă la toată lumea și fiecare să aibă part e de prea puțin pentru a-i fi de vreun folos.
Bătrânul se cong estione ază brusc la față. Încearcă să se loveasc ă în spinare, fața i se î mpurpu rează, se rosto golește într -o parte,
horcăind. Se înea că, îl răsu cim cu faț a în jos ș i îl izbim cu pumn ii în spate.
— Moar e, zice Porta cu conving ere. Of, doamne sfinte! De ce nu meste că oam enii mâncar ea cum trebuie ?
— N- o să moar ă, spune Micuțul și apucându -l pe B ătrân de g lezne îl i zbește repetat cu capul de pământ, în ti mp c e Legionarul
îl bate pe spinare. O bucată volu minoasă de pate îi zboară din gu ră.
— Doamn e păzește- ne, bâlbâie Bătrânul forț ându-se să-și re capete răsuflar ea. Închipuie- ți, să mori în război, sufoc at cu pate de
ficat inamic!
— E tot un dra c — spune Gr egor cu un zâmbet strâmb — dac ă te sufo ci cu pate de fic at sau îți z boară mațele în aer de pe urma
exploziv ilor.
Facem o pauză de mâncat, da r după zec e minu te ne apu căm din nou.
Nu mai mân căm c a să ne poto lim foame a, ci din pură lăcomie.
— Santa Ma ria del Ma r, geme Barcelon a, cu un râg âit prelun g. Visez. Să mă ciupeas că cineva, mai sunt aici ?
— Mai ești, îi răspund eu tăindu-mi o bucată mare dintr -o pulpă de elan.
— Pe toți dracii, țipă el, r ăsturnându- și în g ura larg căsc ată o buc ată de brânză de capr ă care tremura ca piftia.
— Ce naiba -i asta ? se vaită Porta, îngrozit, arunc ându- se de- a berb eleacul la adăpost, în spatel e unui morman de zăpad ă.
Ne împrăștiem ca pleava în vânt. Într-o clipită sunt în po ziția culcat în aștepta rea necunos cutulu i care ne trimisese un
avertisment despre sosirea sa. Automatele sunt gat a pre gătite, de getele sunt l ipite de trăgaciuri.
Stăm așa culcați un ti mp, în aștepta re încord ată.
— Proiectilele chim ice, spune Porta cu teamă, bâjbâind după masca de gaze pe care-o a runcase de mult.
Apoi L egionarul râd e isteric și arată în sus spre cer.
— Sac ré nom de Dieu, acolo sunt proie ctilele noastre chimice!

Privi m cu gura căsc ată în văzduh și nu ne vine să ne cr edem ochilo r. Cârduri după câ rduri de rațe sălbatice, în formație V,
zboară cu zgomotoase fâlfâiri de a ripi deasupr a capetelor noastre.
— Sfântă Fecioar ă din Kazan! se văic ărește Porta, ridicându- se în g enunchi.
— Uite cum se duce o mag azie de provizi i și noi nu fac em nim ic!
— Ce dr acu fac ele aici ? întreabă Westphalianul cu un a er gândito r. Rațele se duc în re giunile c alde în ti mpul iernii.
— Poate c ă sunt rațe eschimose, în drum să- și răco rească cururile pe blestematele alea de iceb erguri, spune Micuțul l ingându –
se pe buze cu poftă. Priveliștea îl făcuse să uite complet faptul c ă nu mai er a flăm ând.
— Nu pot să-mi imag inez din ce pot trăi ele pe aici, continuă Westphalianul cu încăp ățâna re. Nu au nimic cu c e să-și fac ă
plinul prin l ocurile astea.
— Probabil că agenția de voiaj de unde și-au cumpă rat biletele a dat f aliment, su gerează Porta privind ț intă după rațele care
dispărus eră dincolo de lacul L ange.
— Rațele sălbatice sunt un deliciu, spune Bătr ânul visător . Dacă am fi putut măca r să punem câtev a în oală!
— N- am mânc at niciodată, zice Heid e. Sun t la fel de bune ca rațele obișnu ite?
— Mai bune, îl asigură Porta. Re gii și dictatorii le servesc la marile banchete, la ca re invită pe cei mai de seamă oameni din
țară. Am rețeta regelui Angli ei pentru r ață sălbatic ă. Am pri mit-o " de la un bucăta r din Regimentul Re gal de Cavaleri e pe care
l-am întâlnit î n Franța.
— Er a un en glez pe care-l luase răți pri zonier? întrebă Heide cu interes.
— Nu, era un amic că ruia i-am spus la reved ere pe plaja de la Dunkirk, când armata lui Churchill a plec at înapoi la L ondra să-
și cârpeas că uniformele.
— Ia-i permis unui prizon ier să sc ape? întreabă Heide constern at.
— Pe dr acu, nu. Asta și încer c să-ți spun. A plecat pur și simplu acas ă!
— Se întorc, țipă Micuțul captivat, arătând spre lac.
— Să mă ia dracu dacă nu-i adev ărat, zbiară Porta a runcând o piatră în văzduh, în speranț a vană că va atin ge o rață.
Bătrânul pune mâna pe o ca rabină și trage în câ rd. Micuțul și P orta sunt în picioar e și privesc ca o pe reche de prep elicari.
Punem cu toți i mân a pe c arabine și Mpi-uri. Gloanțele se abat asupra cârdului g ălăgios, dar nici o pas ăre nu este nimerită.
Dispar în spatele de alurilor .
— Oh, fir-ar să fie ! spune Porta dezamăgit, lăsându-se să cad ă în zăpadă.
— Ar fi fost primul foc de arm ă rațional tras în t ot războiul ăsta a furisit!
— Da că vreunul a r fi fost pilo t de luptă n-ar fi fost mare lucru să zboare pe sub ele și să le adun e, prinzându-le de aripii spune
Micuțul înghițind în sec involuntar .
Mult t imp, după c e rațele sălbatic e erau dep arte, mai vorbi m încă despr e el.
— Cel mai bine ies cu sos de mere și un fel special de sos de f riptură, spune Porta. Și în primu l rând, asta- i cel mai important,
piele a trebuie să fie croc antă. Să trosne ască ușor între dinți.
— Ăia din Spania nu înțele g chestia asta, zice Barcelona. Ei le umplu cu portoc ale și le fierb până se fa c ca o sulă blea gă.
— Cei ce fac asta ar trebui împușcați, de cide Porta. E o blasfemie să strici o rață în felul ăsta.
Plecăm din nou în marș și trecem printr -o trec ătoar e îngustă și no i tot mai vorbim despre rațe. Parapeți mari de zăpadă și
gheață ne închid din ambel e părți. Un miros înțepător de moarte ne umple nările, uimiți, ne uităm prin jur după c adavr e. Mult
mai târziu ne dăm se ama c ă de fapt noi purtăm cu noi acea duhoar e oribilă, scâ rbos-dulc eagă.
— O să puț im a cadav ru tot restul vieț ii, spune Bătr ânul cu c alm.
Are dreptate. Dup ă patru ani pe front mirosul de moart e ne- a pătruns atât de ad ânc, încât va fi greu să ne descotorosim de el.
În timpul marșului vorbi m desp re pa ce. Unii dintre noi sunt în uniformă din ' 36 și pur și si mplu nu-și mai pot da seam a cum ar
fi să poarte din nou haine civile și să fie în star e să se ducă la toaletă f ără să ciocn ească din căl câie și să ceară mai î ntâi voie. Î n
realitate mai cr edem în pace. Porta socotea că va fi un război de o sută de ani. A elabo rat o e cuație complicat ă care, spune el,
demonstre ază cum se poate re aliza asta. Î n fieca re an unii t ineri împlinesc vâ rsta la c are devin apți de a fi încorpor ați și
măcelăriți pe alta rul Patriei. S ubiectul este atât de interesant încât facem o haltă ca să -l discutăm mai î n det aliu.
Ofițe ri din grupul de luptă pe c are i-am ajuns din urmă, pe ca re nu-i cunoaștem, înc ep să zbiere la noi ș i să ne mâne pe noi mai
în față. Le e frică și sun t nervoși, neobișnui ți să se afle în teritoriu l inamicului, așa cum suntem no i. E nevoie de un s oi ap arte
de bărbați pentru a duc e la îndeplinire o as emene a mis iune.
Un bun l uptător de gh erilă n-ar trebui să fie vreun cavale r, nici un produs de serie al ac ademiei mi litare. Ar trebui să aibă
puțină ticăloșenie în el ș i mentalitatea unui flăc ău de șaispr ezece ani, astfel încât să nu înțelea gă în re alitate faptul c ă el însuși
poate pur și si mplu să fie ucis la fel de ușor c a toți aceia pe c are-i sec eră el la pământ cu automatul.
Siluete obscur e se năpustes c spre noi d in beznă. Baionet ele sclipesc și pistoalele automate cânt ă a moarte. Dur ează numai
câteva minute și cel e câteva trupuri în zăpad ă march ează episodu l.
Grupul de luptă continuă să mărșăluiasc ă într -o lun gă colo ană. O fițerii sun t iras cibili, zbiară și scrâșnes c la oameni pentru a- și
ascunde prop ria spaimă.
Grup a a 2-a se răzlețește puțin de g rup. Dacă vecinii se reîntorc ne descu rcăm mai b ine pe cont propriu și știm că ei vor veni
după noi. Unităților siberien e le plac atacu rile ful gerătoar e, și să dispar ă apoi c a fantomel e în zăpadă.
— Închipuie-ți ce- ar fi să se sf ârșească mâine, spune Gregor fața căpătându- i o expresie stranie, tu te-al egi c-un glonț în cap
astăzi. Te pune pe g ându ri, nu ?
— C' est vrai, mon ami, se poate întâmpla ui te așa, țac, pa c, dac ă ți-a murit norocul, spune L egionarul. Am avut un c amar ad în
Regimentul al doi lea al L egiunii. Fus ese cu noi peste tot unde văzusem lup te crâncen e și murdar e, fără să se- aleagă nici măc ar
cu o zgâri etură. Îi atârnas eră de piept toate decor ațiile pe ca re putea să le dobânde ască un subofițer în armat a franceză. După
optsprezec e ani s-a hotăr ât să păr ăsească legiun ea. Actel e lui erau fără pată și găsise și un serviciu unde să lucreze, la Vamă și
Accize. Tocmai se dusese să-și ia rămas bun de la colon el-și ciocnise un pah ar cu comand antul no stru. Coborând scara, după ce
își predas e arm amentul la mag azie și săre a fericit de la un palier la altul, când a intrat cu piciorul în tr-o găleată cu apă și-
săpun. S-a dus de- a berb eleacul pe trept e și s-a izb it puternic cu capul într-un rastel de pușt i, la piciorul sc ării. Mort pe loc. Și
gâtul, și șira spinării rupte !
— Poț i să te sufoci cu o halcă de ca rne în timp ce șezi și-ți faci omen eștile nevoi, spune Porta, c are deseori își ia prânzul prin
latrine.

— Cred că trebuie să casc ochii mai serios în v iitor, spune și Micuțul cu înțelepciune. Auzi, să-ți fr ângi gâtul într-o găleată.
Numai c ând te g ândești ș i ți se fa ce părul măciu că. '
Suntem obos iți și pesi miști î n marșul de în toarcere, numai P orta este f ericit ca o ciocâ rlie. Vinde o parte din provizi ile de la
ruși. Da r efortul lu i afaceristic în plină asc ensiune se oprește brus c. Sania dispar e în cursul nopți i. A doua zi elanul se în toarce
înapoi, dar cu sania goală. Porta plânge cu furie.
Pentru moment îl s uspectează pe mec anicul șef Wolf, da r își scoate cu totul idee a asta din cap, Wolf nu s-ar duce nici în ruptul
capului î n apropier ea frontulu i, cu toată lăcomia lui patolo gică.
— Las' că pun eu mâna pe esc rocul ăsta ticălos, urlă el lovind neputincios zăpada cu piciorul, și o să-mi înfig degetele astea
bine manichiur ate în g âtul neme rnicului ș i-am să strân g, și-am să strân g, până nu va mai rămân e nici un fir de viață în puiu l
ăsta de lele. Oh, trebuie c ă este un perve rs bătr ân și păc ătos, nu poate fi mec anicul șef Wolf. E un porc hoțoman și zgâ rcit ca
toții mahă rii de teap a lui, dar nu e suficient de mârșav c a să facă așa ceva. În unel e privințe e c a mine. Da că vreun năt ărău
ticălos urme ază să fie eliberat de povar a vieții, atunci îl ajutăm să scap e de ea într -un m od plăcut, civilizat. Î l cunosc pe Wolf
ca pe mine însumi. Nu fa ce coț cării mârș ave decât dacă s-a c ăzut de acord dinainte asupr a lor. Nu, n-a r șterpeli el ceva pentru
care m-am ostenit eu cu sudoa rea frunții. Ș i ar fi lăsat oricum jumătate, dacă a făcut- o el. Și dacă nu poate fi Wolf, to tuși cine
ar putea fi? Trebuie să fie cineva care nu mă cuno aște. Privește în sus spre norii călători și îș i încru cișează mâin ile. —
Dumnezeule, ajută-mă să pun mâna pe ac eastă viperă spurcată, acest șarpe blestemat, să- l biciuiesc la cur până i se face
franjuri, cu sârmă ghimpată, înroșită în foc!
— S-o ia dr acului de vr eme oribilă, ofte ază Gr egor oprindu- se un moment să- și răzuiasc ă zăpada de pe față.
— N- o s-o scoat em niciodată la c apăt, se văică rește Westphalianul cu resemn are. Să ne așezăm și să-i așteptăm pe c eilalț i, și s-
o terminăm o dat ă!
— Ai căpiat, strigă Porta cu dispreț, nu te căca pe tine până nu se înnopte ază.
— Nu pot mer ge mai dep arte, plânge frunt așul "Hitler Jugend" de ți se sfâșie inima, trântindu-se în zăpadă.
— B ăiatul lui Hi tler capitulează, rânjește Micuțul satisfă cut, arun cându- și automatul Schmeisser pe umăr de par că ar fi fost o
cazma.
— Rid icați-l în p icioa re, ordonă B ătrânul aspru.
— Scoală sus, mârâie Heide, gata să acționeze.
Un bătăuș înnăscut, c are-i teroriza pe recruți. Asta îi plăc ea într-adevă r să facă.
— Lasă-mă, urlă fruntașul H.J., dând din picioar e spre Heide.
— Ai zece se cunde, corcitur ă lașă, șuieră Heide, împ ingând gura țevii Mpi-ului în s tomacul băiatulu i.
— N- o să îndrăznești, ț ipă îngrozit tânărul din Hitler Jugend. E un asasinat!
Nu îndrăznesc, zici! rânjește Heide ca un d iavol și cu o raf ală de gloanț e spulberă zăpada în jurul băiatului.
Nesigur pe picioa re, tân ărul se ridic ă și o pornește clătinându-se după g rupa care e deja ceva mai înain te.
— Pas de defilar e, răcnește furios Heide. Îndreaptă picioa rele, întinde lab a! Întinde bine cure aua armei, piftie ambulantă, sau îți
fac cu rul țăndări.
— Ești dement, proteste ază băiatul de la H.J.
Heid e face un pas într -o part e, își rid ică Mpi-ul ca pe omăciuc ă și îl i zbește brutal în plină faț ă.
— De data asta scapi cu atât, mâr âie el cu o încânta re satani că, însă data vii toare când te întinzi pe jos fă ră ordin, te jumu lesc
de tot! Înainte, marș, loază amărât ă! Pas ale gărtor, dacă ești bun!
Cu sâng ele șiroindu-i pe faț ă, băiatul de la H. J. pornește în pas alergător, cu Heide pe urmele lui. A prins o as emene a viteză
încât depășește grupa.
— Ho! Unde te duci, fiul l ui Hitler ? strigă mirat Micuțul după el. Da că alergi să prinzi trenul de permisie, a ple cat de mult.
— De ce îi curge sâng e? întreabă Bătr ânul amenințăto r.
— A căzut, rânjește Heide, și s-a lovit cu f ața de carabina pe ca re o purta în mod nere gulam entar . E cor ect? îl chestionează el
pe băiatul de la H.J., cu o e xpresie dușmănoas ă pe f ață.
— Da, domnu le Untero ffizier, strig ă băiatul. Am căzut!
— Să- ți văd Mpi-ul, cere Bătrânul, înt inzând mâna după a rma lui Heide. Îi examinează țeava rapid. Altă dată voi fi foa rte at ent,
Unte roffizier Heide, c a oamenii să nu mai cadă și să se loveas că la față când stau lân gă tine! Ascultă- mă, o să zbori î ntr-un arc
lung spre Torgau dacă descop ăr că atin gi cu un deg et vreun subordonat, și puț in îmi pasă c ât de ap roape te ți i de fundul
Führerului!
Heid e se f ace alb c a varul și se holbează furios la B ătrân pentru o clipă.
— Ai fi putu t să omiți u ltima rem arcă. S-ar putea să ajungi să te c ăiești amarnic de asta într-o zi.
— Mai bine lasă-mă pe m ine, să ale g de c e mă voi căi sau nu, î i zâmbește B ătrânul cu cond escend ență. D ar da că aș fi în locul
tău, m- aș păz i! Asta pentru că vrei să rămâi în Armată după război. Nu ești prost, așa că ține-ți gura ori s-a r putea ca Armat a să
nu te mai vr ea când lucru rile se vor pune la punct din nou, după ce se va termina și porcăria asta.
— Crezi că vom pierd e războ iul? îl întreabă Heide cu o undă de amenințar e în voce.
— Tu nu cr ezi? întreabă Bătr ânul, întorcându -se pe călcâie și îndepă rtându- se.
Dinspre nord- vest un foc imens luminează c erul.
— Petsamo e în flăcări, confirmă Oberleutn antul Wisling.
Privi m toți ț intă spr e nord. Petsamo. Păre a că trecuser ă o sută de ani de c ând fuses em acolo.
— Merd e, alors, cum pot trăi oamenii în ac eastă țară blestemat ă, rema rcă Legionarul, obosi t și îngh ețat. Mor de dorul Saharei
și al nisipu lui fierbinte !
— Un lucru e si gur. M-am lecuit de sporturi de iarn ă pentru tot restul vieții, zâ mbește Barcelona cu amar , bătând din palme.
Fața îi este as cunsă sub o masc ă de gheață.
— Ce dr acu vrea Adolf cu țara asta? întreabă Porta, cu o voc e care vine parcă din mormânt.
— Im Osten, da leuchtet ein heil iges Licht[8]… cântă G regor batjocoritor .
Departe, în vecinătate a Golfului Motovski, grupul de luptă fa ce o hal tă. În acea noapte cin cisprezec e oameni sunt împușcați în
cap. Sun tem nervoși și țâfnoși. Nervozitatea noastră se manifestă și în faptul c ă propriile sentinele îi împușcă pe trei dintr -ai
noștri.

— Devin din ce în ce mai obraznici, spune Porta examinând cu inter es gaura făcută de glonț într -unul din corpu ri. Drept între
ochi!
— C' est la g uerre! Dar de c e nu le a rătăm că mai suntem aici ? sug erează L egionarul.
— Ee ehe! Hai să mergem să fa cem rost de niscaiva leșuri rus ești, rânjește Micuțul uci gător , rotindu-și Mp i-ul într -un arc.
Se form ează un g rup de ata c sub comand a unui admin istrator silvic, unul dintre mâncătorii ac eia duri de comunișt i, care
conside ră orice bolșevic viu drept o insu ltă la adres a lui Dumnezeu și a Finlandei.
Pe tăcut e ne fu rișăm prin zăpadă și stăm la pând ă, la un kilometru, pe partea cealaltă a golfului.
Sosesc după câtev a ore pe schiuri, î n șir indian, f ără cea mai mică bănuial ă. Am apăsat pe trăg aci până ce încărcătoar ele s-au
descărcat complet.
Cad în faț ă și î n lături, c a grâul la sec eră.
Mergem repede la,ei și luăm ce e uti l. Câțiva mai sunt încă în viață. Admini strato rul are grijă de ei. Cu un rânjet hidos, de ur ă,
le pune țeava pușt ii între ochi și tra ge. Țestele li se fărâmă pr ecum cojile de ouă. Sunt trupe siberien e și au o mul țime de
mahor că fin tăiată în bu zuna re. Fumul parfume ază cur ând a erul din jurul nostru. S ticlele lor de ap ă sunt p line cu vodcă.
Porta e de păr ere că tocmai li s-a dat r ația săptămân ală. Des cope rim că e joi, ziua de primit vodcă a lui Ivan.
Probabil că erau pe jumătate beți când au ajuns aici, aceasta putea explica lipsa c ercetașilor și felul în ca re se arun cau în
întâmpinare a morții.
Aveau fotog rafii de familie în portofele. Ședem pe corpurile lor, după scurt timp î nghețate bocn ă, și d iscutăm despre fotog rafii.
Celor c are nu ne pla c le dăm drumul în voia vântului polar , însă pe iubitele tinere și pe nev este le păstr ăm. Pe bărb ați îi
decupăm, nu f ac de cât să ne pertu rbe ilu ziile despr e fem ei.
La puțin timp după m iezul nopți i iadul se dezlănțuie complet. Armele automate scuipă moarte din fie care un ghi. Vin năv ală
spre noi î n mantii albe c a zăpada și pe schiuri scurt e. Ch iar și fețele le sunt acop erite de mășt i albe de zăpadă. E ca și cum te-ar
ataca o armată de stafii. Și se termină la f el de brusc cum a început. Î n multe locuri zăpada este înroșită de sâng e finland ez și
german. Cei răniți murmură înfior ător, dar suntem pre a frânți să-i mai aduc em înăuntru și nu după multă vreme frigul gl acial le
vine de hac.
Grupul de luptă se împuț inează. Cu m ult peste jumătate din numărul lui sunt răniți pe c are-i târâm după noi. Forța noastră
scade, de la oră la oră. Începem să ne debar asăm de răniți și să-i lăsăm să zacă acolo, nu fac decât să ne rețină din drum.
Spiri tul de camar aderie despr e care cântăm nu are mare valoar e pentru grupul de luptă muribund în reg iunea arctică.
Mulț i își pun cap ăt zilelor cu un glonț.
Oberstul se aple acă peste a ghiotantul său, un tânăr L eutnant ca re zac e în zăpadă. Ambii ochi i-au fost distruși de ex plozivi.
Închid pleoapele mortulu i și se deplas ează în tăc ere, cu fața impasibi lă, de-a lungul șirurilor de soldați car e gem.
Sanitäsg efreiter Krone, fostul capel an, îng enunch e alături de leutnantul Kraus. Cu o voc e limped e se roag ă lui Dumnezeu
pentru iertar e.
Oberstul se oprește un mo ment și se uită la Leutnantul Kraus, a cărui piele a re deja culoa rea de pe rgament a morți i. Dinții l ui
par că se proie ctează straniu printre buzele purpurii, r etras e într -un mâr âit de câin e. Moarte a eroului nu este una deos ebit de
frumo asă, se gândește Oberstul cu amără ciune. Mai deloc nu aduc e cu fantezii le corespond enților de r ăzboi.
La puțin timp după ac eea îi adună pe ofițerii gr upului de luptă în jurul său. Sosesc unul cât e unul: L eutnant L inz din compania
1, Hauptmann Bernstein de la a 2-a, Leutnant Paulus de la a 3-a, Oberlentn ant Wisling de la a 4-a, Maiorul Phil de la a 5-a,
Leutnant Hansen de la a 6-a. Ultimu l care sosește este Leutnant Schult z.
— Să stăm jos, domn ilor, spune Oberstul, cu o expresie sumbră. Arun că o privire scurt ă spre fețele lor. Îi știe pe cei pe care nu
poate conta și pe cei ca re ar pr efera să-l scuipe în față.
— Domnilor , încep e el obosit, v-am ordonat să veniți aici pentru a discuta vii torul acestui g rup. Desigu r, pot să dau ordin să se
facă orice socotesc eu că e acțiunea potrivită. Din a cest mot iv sunt la comand ă și dumneavoastr ă trebuie să-mi ascultați
ordinele. Protestele sunt consider ate dr ept răzmeriță și în si tuația în care ne g ăsim a ceasta înseamnă o curte marțială și e xecuția
imediată. Așa stau lucrurile, nu numai în arm ata noastr ă, ci în orica re alta.
Face o pauză, suflă să îndepă rteze zăpada de pe închizătorul Mpi-ului ș i ascultă pentru o clipă gem etele înfund ate ce vin
dinspre igluul unde fus eseră plasați răniții.
— După părerea mea, situația noastră este complet fă ră speranță. Mun iția este pe punctul de a se termina. Tot, așa și forț a
noastr ă. Peste jumătate din pe rsonalul gr upului este rănit. D acă lucrurile continuă tot așa vom fi cu toții m orți în cur ând. Î n
aceste circumstanțe, nu doresc să dau următorul ordin înain te de a discuta situația noastră împreun ă, însă trebuie să înțeleg eți
că oric are ar fi op iniile dumneavo astră, de cizia finală este totuși a mea.
— Îmi cunosc responsabilitățile și mă gâ ndesc, înainte de toate, la răniții car e sufe ră chinurile cel e mai g roaznice. Mulți din tre
ei au făcut ga ngrena și nu avem medicamente, bandaje, nimic cu ce să-i ajutăm. E fo arte îndoielnic c ă vom fi în stare să
răzbatem. Detașam entul de ce rcetași ca re tocmai s-a întors ne- a informat c ă în fața noastră sunt corpuri mari de infanteri e cu
soldați din S iberia. Trebuie să ținem seama și de prezența unui batalion de sănii blindate. D acă împărțim grupul de lup tă în trei,
există o mică posib ilitate de a fi în s tare să ne f acem drum ș i să răzbi m. — F ace din nou o pauză și i zbește cu patul armei în
zăpadă — Însă fără răniți, să fie înțeles!
Un murmur de mânie se ridică dintre ofițerii adunați.
— Să pă răsim răniții, o, Doamne ? strigă Leutnantul Schult z, cel mai tânăr dintre ei, ca re fus ese îndoctrinat în etic a eroismului.
— Eu vorb esc, L eutnant Schul tz! mâr âie Obe rstul, ripos tându -i supărat. Vei putea să spui ce ai de spus după c e termin eu.
Putem, de asem enea, să stăm aici, să ne ex tindem i gluurile și să sper ăm că forțele noastre vor veni să ne ia, însă asta cred că
este o speranț ă deșa rtă. Opinia me a person ală este că cei de la Cartierul Gen eral ne- au șters de mult din evidențe.
— Ce- ați zice de un re giment SS ? întreabă Leutnantul Schult z, cu speranță copilăre ască.
— Da că sunteți în le gătur ă cu Comandantul G eneral, Her r Leutnant, i-ați pu tea sugera lui ideea, surâde în bătaie de joc
Oberstul. L -ați putea informa ev entual, în acel ași timp, unde a r putea să găsească un re giment SS!
— SS-Gebir gsdivision-Nord este în Finlanda, spune L eutnantul Schult z triumfăto r.
— Adevă rat, însă ei nu ș tiu unde suntem noi, mârâi e Obe rstul ir itat, și chiar dacă ar ști, nu vor veni să ne ia! Sun tem într-o
situație cat astrofală. Soldații finlandezi car e ne secondau au dispărut în cursul nop ții. Ei ș tiu că singu ra lor șansă este să răzbată
în grupuri mici.
— Asta e dezertare! țipă L eutnantul Schult z furios.

— Te înșeli, s urâde Obersul cu condesc endență, finlandezi i nu sunt sub comand a german ă. Nici unul nu i-a jurat loiali tate
Führerului. L a zece kilometri de noi se află un batalion de schiori siberieni. Este un batalion puternic întărit și foart e cur ând ne
va ataca și ne va distruge. — își lustruiește g ânditor monoclul, cu o bat istă albă ca zăpada. — Vă su gerez să- i lăsăm pe răniți
aici, împreun ă cu câțiva voluntari, c a să aibă g rijă de ei. S-ar putea să vi se pară crud, chiar brutal, însă este sin gura șansă
pentru restul gr upului. Să rămân em aici și să luptăm,e sinucider e curată. Și îndată c e luptele se vor termina, r ăniții vor fi
împușcați fă ră ezitare. Răniț ii dau întotdeaun a bătaie de c ap, și mai ales răniții inamici. Dac ă-i lăsăm aici cu un Unte roffizier ,
care are ordin să ia contact cu rușii i mediat după pleca rea grupului de luptă, ex istă posibil itatea ca un comandant rus să nu de a
ordin să fie executați cu sâng e rece. — Se așeză g reoi pe zăpad ă și arat ă spre Leutnantul Schul tz, a c ărui faț ă mușcată de g er a
devenit arămiu- stacojie. — Acum e r ândul dum itale, Herr Leutnant, mi-ar face plăcere da că ai vre a să ne propui un plan mai
bun!
Supăr at foc, dar înăbușindu-și furia, tânărul ofițer se ridică în picioar e și-l privește fix pe Oberst cu dispreț și ură.
— Cee a ce propuneți este cea mai mare mârșăvie pe c are am auzi t-o în viața mea, spune el cu asprime. Să-i abandon ăm pe
camar azii noștri răniți la discreția bolșevicilor nu e numai trăda re, ci crimă deliberată. Vorbiți to t timpu l de salvar ea grupului,
de a reuși să răzbatem la ai noș tri, ca și cum ac easta înseamnă ceva. Lupta înseamnă totul! Aceeași luptă, c a a strămoșilor
noștri. Cei mai mu lți din tre noi vor fi uciși înainte de Victoria Fin ală, da r aceasta e nesemnific ativ, atât timp cât unii dintre c ei
mai buni vor trăi să o vadă. Costul ac estei victorii va fi prețul c el mai mare cerut vreodat ă de o Patrie, însă peste o mie de ani i i
vor vener a pe aceia dintre noi ca re l-au plătit. Vă conside rați ofițer german. Eu vă socotesc un laș nenoro cit. Până în ac eastă
clipă v-am privit ca pe un oștean g erman ven erabil, c are și-a f ăcut datori a, și-a r espect at jurământul căt re Führer, știind c e
impune a cest jurământ. Văd a cum că m-am înșelat ama rnic. Da r vă jur că atât t imp c ât oi ma i fi în star e să țin o armă în mână,
propun erea dumneavo astră infamă nu va fi îndepl inită. D acă se înfăptuiește, atunci ac easta se va face peste cadav rul meu. Vă
promit, de as emene a, că voi avea grijă să răspundeți în fața curții marțiale da că ajung em înapoi.
— Ai terminat ? îl întrebă Ob erstul. Se în toarcesp re ofițerul comandant al companiei a 2-a, Hauptmanul Be rnstein, ca re ridică
mâinile a resemna re.
— He rr Oberst, c e să spun ? Execut ordinel e dumneavo astră. D acă sunt sau nu de a cord cu ele, asta nu ar e nici o importanță. Le
voi executa.
— Asta e tot? îl întrebă Oberstul cu zâmbet res emnat.
— Da, domnu le. Nu văd ce aș avea de ad ăugat.
— Maior Phil, car e e păre rea dumi tale?
Acesta se ridică. E un ofi țer de linia-ntâi, e evident. B âțâie din genun chi cu a roganță, cum e obiceiul ofițerilor prusaci de g ardă.
— He rr Oberst, nu vă înțele g! trâmbițează el, ați e xaminat propune rea dumneavo astră sub toate aspect ele? Aceasta nu este
totuș i treaba mea. Sunt de aco rd cu Berstein. Dumneavo astră dați ordinele, iar noi le îndeplinim făr ă crâcneală.
Cu spatele drept, se aș eză lân gă Hauptmannul Be rnstein.
Își aprinde o țig ară și dă i mpresia c ă nu mai aco rdă interes în continuar ea discuțiilor .
Leutnantul L inz, d in Compania întâi, sar e zgomotos în picioare, bate puterni c din călc âie, de trei ori, și dă salutul.
— Nu mai folosești oa re salutul prusa c cu mâna la șap că? îl întreab ă Ob erstul zâ mbind, sau c rezi că ești la SS, Her r Leutnant ?
Leutnantul, înalt și sub țire, se înroșește și lovește rușinat zăpada cu piciorul. Un boț de zăpad ă zboară până în poala Maiorului
Phil.
— Leutnantul Schult z a spus deja c eea ce aveam de spus și eu, domnule!
Pocnește iarăși din căl câie de trei ori și de data ac easta salută ca la re gulament. I a loc alături de Leutnantul Schul tz, ca și cum
ar căut a protecție acolo.
Leutnant Paulus, de la Co mpania a 3-a, urme ază la rind. Se ridică fără gesturi te atrale, inutile, ca un frizian mo lcom ce este, nu
salută și nici nu bate din călcâi e.
— Domnule Ob erst, încep e el, cu vocea lui domoală, profundă, comand o comp anie a regimentului du mneavoastră de
paispr ezece luni. Știu că nu sunteți ce ea ce vă acuză L eutnant Schul tz că ați fi. Cred că nu ați ajuns la decizia dumneavo astră
fără o îndelung ă și adân că delibe rare. Nu sunt în stare să hotăr ăsc da că e bună sau greșită, sunt sub comanda dumneavoastr ă și
vă aștept ordinele.
Se aș ază alături de Hauptmannul B ernstein, c are îi strân ge mâna pe tăcute.
Micul L eutnant Hansen, de la g rupa a 6-a, nu pre a vre a să-și afirme opinia. În sufletul său e de aco rd cu Oberstul, însă a
petrecut șapte luni la Torgau pentru un ultrag iu minor și pentru nim ic în lume n-ar vrea să rev adă locul acela. Îi arun că o privire
fugară Leutnantului Schu ltz, car e se uită la el cu o privire glacială.
— Ei bine, domnule Hans en, se grăbește Oberstul mai depa rte, c are e opinia dumitale ?
— He rr Oberst, nu- mi plac e propune rea dumneavo astră. I namicul îi va ucide pur și simplu pe răniți cu c âteva salve de automat
și aș dori să știu cine se va of eri să rămână aici cu ei. Nu le puteți ordona soldaților să se pred ea. Ați ui tat Lembergul, unde au
fost lichidați sute de r ăniți, cu o împușc ătură în ceafă, iar preoții au fost răsti gniți pe uși. Camarazii noș tri nu pot fi ab andonați
unei as emene a sorți. Trebuie să respin g propun erea dumneavo astră, Herr Obe rst.
Se aș ază din nou pe zăpadă și evită privirea Oberstului Frick. Știe că răspunsul l ui a fost o eschivar e lașă, însă Torgaul se
contur ează c a o amenința re brutală în gâ ndurile lui.
Ultimu l care urmează să răspund ă este Oberleutnant Wisling de la Co mpania a 4-a.
Domnule, sunt întru to tul de acord cu dumneavo astră. Nu aveți altă soluție. Î n locul dumneavo astră aș da ordinu l respectiv
chiar dacă cin eva a r convo ca ad -hoc o curte marțială ca re să-l judec e. De acord, sau nu, ordinel e trebuie execut ate. Ori ce recrut
știe ac est lucru!
— Un alt porc laș și trădător , strig ă Schult z indignat.
— În locul dumneavoastră, Herr Obe rst, continuă Obe rleutnantul Wisling, ignor ând ieșire a plină de ură a lui Schult z, eu aș
rămâne cu răniții. Altmin teri va trebui să vă ap ărați în fața curții marțiale germane, asupra Regulamentului unu i asemene a
deme rs pot fi puț ine îndo ieli.
— Îți mul țumesc, Wisling, e nevoie de cur aj pentru a-ți afirma opin ia, așa cum ai făcut -o, dar nu m i-e teamă de curt ea marțială
germană. Voi ști cum să -mi apăr decizia, dac ă se va ajung e acolo.
Oberleutnantul Wisling ridică din umeri. Oberstul Fri ck se ridic ă în picioare și își aranjează monoclul.

— A fost u til să ascult opinii le dumneavoastr ă, însă asta nu m i-a schimbat decizia. Nu voi permite soldaților de sub comanda
mea să fie măcelă riți inuti l. Ca ofițer comand ant, datoria mea de căpeteni e trebuie să fie aceea de a aduce înapoi acas ă atâția
oameni valizi cât este posibil. So ldații noștri nu au importanță.
— Să dezert ăm de lân gă acești Unte rmensch[9 ]! strigă Leutnantul Schult z în noaptea polară, plasându-și mâna teatral pe tocul
pisto lului, nu e nimeni ca re să pună pe primu l loc datoria sa față de Führ er și Patrie ? Fiec are soldat ge rman a jurat să-și riște
viața, acolo unde este nevoie. Milioane de soldați bravi și-au dat deja viața pentru Füh rer. Să r ămâneți în viață — a cesta este
unicul dumneavo astră obiectiv, Obe rst Frick? Slavă Domnului că sunt puțini ca dumneavoastră. Din consider ație pentru
Armată trebuie să contr amandați ordinul. Să construim o po ziție-a rici și să ne bat em cu bolșevicii, să omorâm câți putem,
înainte c a noi, la rându -ne, să fim uciși, î i dator ăm asta Füh rerului și idealului mag nific pe care l-a oferit poporului g erman.
— Discuția s-a terminat, de clară Oterstul r ăspicat, r ăniții vor r ămâne pe loc. Grupul va porni în marș peste o oră, cu Co mpania
a 5-a în frunt e. Schult z, vei prelu a arie rgarda cu compania de arm ament g reu. Și sunt convins că nu mai trebuie să- ți spun c ă
din ac est mo ment orice defe cțiune în e xecutare a ordinelor mele înseamnă curte a marțială pe loc. Nu voi admite proteste. S-a
înțeles ?
— Înțeles, domnu le, rostește L eutnant Schu ltz cu jumătate de gură.
Sanitäts-Ge freite rul, fostul capel an, și doi schiori m ilitari cu picioa rele degerate se oferă voluntari pentru a răm âne cu răniții.
La scurt ti mp după aceea, grupul pornește mai depart e. Ulti mul pe care îl vedem este capel anul, în p icioa re pe un dâmb de
zăpadă, care ne fa ce semn cu mâna.
Peste o or ă auzi m răpăitul m itralie relor în spatel e nostru. Unii spun că aud ț ipete. Nu av eam să știm niciodată c e li s-a
întâmplat în realitate răniți lor și celor trei voluntari.
Un zgomo t de trepidație ne face să plon jăm căutând adăpost.
— Tancuri, stri gă Porta, plonjând într-un troian de zăpad ă.
O străfulgerare portocalie luminează brusc deș ertul de omăt. Ex plozia care urme ază este scurtă și sea că.
— Tun de tan c, oftează Heide cu g roază.
— Merd e, alors, sunt nebuni, spune L egionarul. Nu pot fi folosi te tancurile aici!
— Curând o să fii mai în țelept, purec e amă rât, r âde sa rcastic Porta, legând mai multe g renade la un loc pentru a face o
încărcătură explozivă.
— Ivan poate face lucru ri incredibile, aște aptă numai! O să vad ă limbile dire ct prin curu rile voastre nemțești, când veți
descoperi ce e în stare să facă Ivan în realitate.
Dinspre malul celălalt al r âului î nghețat câtev a cutii neg re, fantomatic e, se târ ăsc spre noi. Z gomotu l nu mai lasă nici o
îndoială, huruitul șenilelor și dudui tul infe rnal al motoar elor ne îngheață sân gele de spaimă.
Două, trei, cinci T-34 duduie spre noi prin z ăpad ă. Alunec ă piez iș pe povârnișul în zăpezit, spre r âu.
Pentru o clipă nutrim sper anța deșartă că se vor r ăsturna, însă ele continuă sa avanseze cu un zgomot asurzitor , burdușind
zăpada în urma lor . Din profil sunt aproap e frumo ase. Un T-34 în atac, pe un c âmp deschis de zăpad ă, este o priveliș te
impresionantă, ca niște animale carnivore, mari și s uple. Toate colțurile îi sunt rotunj ite și netezite, încât este apro ape o plăcere
să constați ce pot cr ea mâin ile omului din metalu l rigid.
Înșfăcăm gr enade de mână și fa cem mănun chiuri din ele. Este sin gura armă de ca re dispunem împotriva tancu rilor.
Îmi trag un p icior sub m ine și mă preg ătesc să sar. Șiretlicul este să sari la momentul potrivi t, exact c ând te a fli în unghiul mort
de vizibilitate al tancului. Mă încordez ca un animal încolț it, care se poate salva numai uci gându -și advers arul. Curajul nu a re
nimic de- a face cu asta. Groaza c rudă, spaima de moarte sunt acel ea care ne mân ă la înce rcarea disperat ă de a atac a un T-34, cu
nimic altcev a dec ât un snop de g renade și un Mp i.
Mitralier ele tancu rilor din frunte ne împroașc ă în duș măni e.
Un detașament, c are a înce rcat să scap e cu fuga, este pus la pământ sub fo cul conc entrat. Nu sunt omorâți toți i. Un Feldweb el
se oprește, ridic ă braț ele ca într -o ult imă rugăciune, se rosto golește în față și apoi rămân e nemișc at în z ăpad ă.
Un alt detașament ale argă în zigzag peste g heață, un T-34 îl ajun ge din urmă și auzi m oas e și arme zdrobite de șenilele late.
Tancul se r ăsucește pe loc, sf ărâm ându-le rămășițele în zăpadă…
— Stați culcați! zbiară Bătr ânul ieșit d in minț i.
Două T-34 ap ar legănându- se pe creastă în fața noastră. Cel mai apropiat dintre el e își reglează puțin mi traliera spre stân ga.
Porcul ne -a luat în vi zor, parc ă sim t ochiul tră gătorului ațint it asupr a mea. Dacă trage, am încur cat-o. Știu cum e în interiorul
acelor blestem ate "s aloane de c eai", cum numim no i tancu rile T-34.
Ochitorul e, desig ur, un tanchist experimentat, c are știe că nu e intel igent să irosești prea mult timp g ândindu- te ce să faci. F ă
ceva, și fă ceva rapid, acest a e cuv ântul de ordine.
"Trage în orice vezi în față, indiferent ce este ", acest a este ordinu l imprimat în conșt iința fie cărui tanchist.
"Dacă vrei să sc api cu viață, uită că ești om. Da că nu po ți să- i împușt i, fă-i ter ci cu șenilele !"
Fac un salt, î mi dau drumul pe pant a neted ă și î nghețată și aterizez în tr-un morman de zăpad ă afânat ă. Porta vine și el lunec ând
după mine.
— Diavolul, g âfâie el, preg ătindu- și buch etul de g renade. Ăștia put a Valhalla și a viață scurt ă!
Tancul fruntaș se oprește cu o smucitură.
Ne ținem respirația, așteptând înfri gurați. Tancu rile se opr esc numai c ând urme ază să tra gă. Cu fețel e încordat e așteptăm
bufnitura scurtă, crudă și bubu itura proiectilulu i explo ziv car e ne va fa ce praf. Nu se poat e să nu ne fi văzu t, fantele de
observ are la tancu rile T-34 sunt foa rte bune, mult mai bune de cât al e tancurilor noastre.
Detun ătura din gura țevii este asurzitoar e. Tunul cu țeavă lung ă împroașc ă flăcări. Un suflu fierbinte din fălcile iadului se abat e
asupr a noastr ă. În zăpad ă se aude un sunet sc ârbos, un f el de clipocit par că, la numai câțiva centimetri de noi.
— N- au nimerit, mă g ândesc și înțepenes c ca un animal înspăimântat, la discreția unui șarpe cu clopoței, însă nu urme ază nici
o exp lozie.
— Proiectil neexplodat, murmură Porta privind cu ochii d ilatați de fascinație gaura pe c are obuzul a făcut- o în z ăpad ă. Sfântă
Agnes! Un proie ctil nee xplodat! Probabil că pr eotul are dreptate și Dumne zeul german a re grijă de turma lui.
— Să plec ăm de ai ci, le spun eu și încep să mă târăs c spre tancul c are accelerează motorul.
— Sfântă Maică a Kazanului, strig ă Porta în grozi t. Ne-au tras- o! Lăsați-vă jos, v ine spre noi!

Tancul duduie în vi teza întâi, pă rând ap roape că se ghemuiește, gata să se rep eadă. În interiorul lui pute a motorină. L eutnantul
Pospelov îș i apasă fruntea în apăr ătoar ea de cauciuc a vizorului.
— Turela, azimut 30°, ordonă el.
La mai pu țin de două sute de metri în fața tancului, un g rup mic de oameni în ghesuiți un ii într -alții se profile ază pe zăpadă.
Leutnantul Pospelov zâmbește cu satisfacție și le ordon ă celorl alte tancuri de sub comand a lui să se poz iționeze în l inie pentru
a-și cre a un c âmp lar g de foc. Nu-și dezl ipește ochii n ici o secundă din v izor, se simte cuprins de febra vân ătorii. Acesta este
visul tanchistu lui. Țintele sunt splendid dispu se, ca pentru o execuție, c eea ce și este, de f apt.
O armă anti- tanc de 20 m m latră supărăto r, lansându- și obu zele mici, inut ile, pentru a pătrunde învelișul tancului T-34.
Mitralier ele scuipă cartuș e trasoa re.
Mecanicul- conducăto r, capo ralul B aritz, slobozește un râs.
— Tâmpiții ăștia de nemți cr ed că ne pot scoat e din lup tă cu mi tralierel e!
— Iob tvoie mat[10], râd e trăgătorul-ochito r.
— O să le cânt ăm imediat o melod ie nostimă cu trompeta noastră galbenă !
— Ex plozivi, proiectile brizante, ordonă L eutnantul P ospelov cu sâng e rece.
Obuzele zăngăne în came ra de ard ere și î nchizătorul se trântește cu zgomot.
Mâna Leutnantului planează timp de o se cundă deasupr a butonulu i roșu, parc ă șovăind, și apoi se aș ază pe el. Tunul bubuie,
scuipă flăcări. Amabil itățile c asei T-34. După o secund ă, închizătorul pocnește din nou ș i un nou proie ctil brizant stă pre gătit în
camer a de a rdere.
Tunul trage mereu c âte o salvă. Zăpada din fața tancului T-34 s- a înneg rit de funingine. La distanță de două sute de metri este
roșie de sân ge, ca și cum un nebun arun case găleți de g em pe zăpadă.
Milioane de stele îi joacă în fața ochilor L eutnantulu i Pospelov . Primește o lovitură violentă în piept, alune că pe jumătate în
jos, în turelă.
Mecanicul, c aporalul B aritz, este a runcat înapoi cu o forță formidabilă,
încărcătorul î l lovește cu capul de mi traliera din turel ă și-i fa ce o tăietur ă adâncă în frunte. Aerul este ev acuat cu puter e din
plămânii tră gătorului-ochitor și ac esta își p ierde cunoșt ința pentru moment.
— Mama voastră de nătăr ăi, își iese Micuțul d in fir e, lovind zăpada cu pumn ii. Gr enada pe c are au a runcat- o nu este sufici ent
de puternică pentru a străpung e blindajul tancului T-34.
Echipajul tancului rusesc a fost salvat printr -un m iracol de a deveni o, jumar ă arsă.
— Bistr ei, bis trei[11], zbiară Leutnantul Pospelov la capo ralul B aritz, care bâjbâie cu instrumentele și ped alele. Capul încă îi
zumzăie c a un stup de albine, abia da că înțele ge cum mai e în star e să se miște și să g ândească destul de limpede.
Tancul-saltă înainte îndep ărtându -se de acel neamț sinucig aș din zăpadă, care prob abil se pre gătește deja să arunce o altă
grenadă. Disperații, impreviz ibilii ca acesta sunt ex trem de pe riculoși pentru oric e tanc, ori î i pui la pământ, ori o ștergi.
Leutnantul Pospelov se hotăr ăște să fugă, ca să scape.
— Dă -i bice, zbiară el furios, lovindu-l cu piciorul în spate pe capo ralul B aritz.
Cu o sudalmă spurc ată, c aporalul apasă pe ac celerator nești ind c ă se îndreaptă glonț exact spre locul de ca re vrea să scap e.
Porta și cu mine stăm culc ați în zăpad ă, cu buchetele noastre de gr enade și așteptăm momentul potrivi t pentru a ata ca monstrul
ce se ap ropie de noi, î mproșc ând zăpada în ambele laturi.
Unul dintre obloanele turelei este deschis forțat și apa re un c ap cu casc ă de piele.
— Ucid e-i, c âini afurisiți, ț ipă L eutnantul peste pustiu l de zăpadă. Este strigătul unui om î nspăimântat.
— Fi e, deci, Ivan Stinkanovi ci[12], rânjește Porta demonic, ale rgând în salturi mici spre tan cul T-34, c are s-a oprit din nou
pentru a tra ge.
E surprinzător că L eutnantul nu reușește să-l vad ă.
Buchetul de grenad e zboară și lovește sub t urelă. Dintr -un salt l ung Porta ajun ge în spatele unui parapet de zăpadă, presându -se
puternic în el pentru a se fe ri de potopul de schije de oțel.
Alte două T-34 a cționează împreună, îi mân ă într -un g rup pe soldați i care aleargă. Când sunt s igure de pr ada lor, dau puțin
îndăr ăt și apoi înain tează unul lâng ă altul, când ajung lângă grup dau în marș arier cu șenilele exterioa re, astfel încât boturile
vehicul elor să se ciocne ască între ele într-o ploaie de scântei, strivindu-i pe c ei prinși î n laț și transfo rmându- i într-un terci
sângeros.
— Eu zic să r enunțăm, spune un Unte roffizier de artilerie antiaeri ană, lacrimi le șiroindu-i peste rănile deschise, provocat e de
mușcătur a gerului pe obraji, ne măcelă resc!
Porta se uită fix la el o clipă și apoi râd e zgomotos.
— Nu uita că e război, fiu le, și ambele pă rți par să- l ia în serios!
— Probabil cr ede că turnăm un fil m. Ruinele tăcut e, păr ăsite, ale Verdunului sau așa c eva, îl ia în zeflemea Gregor, aruncând
fulgerător o șarjă de exploz ibil în ob lonul din spate al unui T-34, car e trece dudu ind. Salutări din iad!, strigă plonjând să se
adăposteasc ă.
Ca izb it de un cio can uriaș, oblonu l este împins înăuntru L eutnantul Pospelov țipă ca o femeie, țintuit de oblonul gr eu, cu
marginea tăioasă. Țipă îndelun g, în ti mp c e flăcări roșii îl împresoar ă cu limbile lor.
Încărcătorul este arun cat afară prin c ealaltă deschizătură a turelei și se zvârcol ește urlând, într-o mare de flă cări care topește
zăpada în jurul l ui. Treptat devine cro cant c a o costiță în tigai e și se transfo rmă într -o mumie incand escent ă.
— Afară! zbiară mec anicul tancului, c aporalul B aritz, deschizând cu fo rță oblonul.
Cum pune piciorul jos o ia la sănăto asa. O rafală de mitralie ră îl trim ite mai dep arte de-a dura.
Trăgătorul-ochitor abi a a ieșit pe jumătate prin gu ra turelei, când tancul este arunc at în aer ca o minge de fotbal. Se dă peste
cap și aterizează cu o bufnitură imensă, înain te de a se fa ce bucățele în urma unei exp lozii colosale din i nterio r.
Puțin mai încolo încă un tanc se învârtește în văzduh. Din ce în ce mai iute. Fl ăcări roșiatice și un fum ne gru, îmb ibat cu
motorină, se reva rsă din locașu rile de ieșire. Numai un membru al echipajului reușeșt e să iasă din s icriul de oțel înroși t.
Aleargă pe zăpad ă ca o torță aprins ă. Țipetele lui sunt înfiorătoar e.
Simțim dogo area chia r din locul în car e ne găsim. L egionarul își rid ică Mpi-ul și desca rcă o rafală lungă, milostivă, în rusul
cuprins de flă cări, care se zvâr colește disper at în z ăpad ă.
— Pada erșa, pada erșa[13 ], urlă acesta înt inzând spre noi brațele cuprinse de flăc ări.

Mai multe Mpi-uri se îndre aptă asupra lui. Pu țin după aceea se prăbuș ește. Trupul i se mis tuie, sf rijindu- se într -o jumară
minusculă.
Comandantul înce arcă încă să se de gaje din turela tancului. Nu țipă, nici nu imp loră, însă se strădui e din răspute ri să se
eliber eze din cutia de oțel în flăcări. Fața i s-a c arbonizat și i s-a acop erit cu o c rustă. Î n chip s traniu, ochii i i străluc esc încă cu
limpe zime, buzele i s-au prefăcut în cenuș ă… Nasul e ca o bucată de c arne bizar contorsionată. Părul i-a ars pe alocu ri. Mâini le
îi arat ă cel mai jaln ic, cioturi înneg rite de carn e, cu care tot mai î ncearcă, în disper are, să fo rțeze deschid erea oblonulu i prins în
balam ale.
— Doamn e, gem eu și-mi ascund fața în mâin i.
Mirosul gr eu de ca rne arsă îmi întoarc e stomacul pe dos și vomi t în zăpadă.
— Ha ! Basta! mârâie Porta. Era care pe care! E vorba de o lup tă serioas ă și i-am promis marelui nostru vecin una peste bot!
— E cumplit, rostesc eu în șoaptă.
— E r ăzbo i, răspunde Porta cu asprime. Nu -mi fac e deloc plăcere să-l am pe I van în câ rcă. Sus! Pune mâna pe o încăr cătur ă!
Trompeta de înceta re a luptei n-a sunat încă. Iată că vin ulti mii muș terii ai "salo anelor de ce ai".
Un Mpi împroașc ă rafale din t ufișurile pipernicite.
Arun c fulgerător o grenad ă în tufișuri.
Un tanchist z boară în ae r, pe g ură îi țâșnește un șuvoi gr os de sâng e.
Îl secer cu o salvă de automat.
Se pr ăbușește cu un urlet prelun g, rostogolindu-se în zăpad ă.
— Ce tâmpit, spune Porta compătimitor . Gro aznic de idioț i sunt oamenii! Eroi până la capăt! Ei bine, un nătăr ău mai puțin pe
lume!
Suflul unei detunături în grozi toare ne culcă la pământ și ne mătur ă prin tufișurile dese. Suntem împinș i în jos prin trec ătoar ea
strâmtă și ne izbim atât de tar e de stânci, încât amândoi ne pierdem cunoștința pentru moment.
Renul lui P orta vine zburând prin ae r, cu toate cele patru picioa re rășchir ate, și se izbește de zidu l de gheață groasă de ap roape
un metru cu o bufnitură seac ă.
Am senzația c ă fiecare oscior din co rp mi s-a sf ărâmat. Pretut indeni în jurul nostru, un noian de bucăți de metal incandesc ent
care cu puțin t imp înainte fuses eră un tanc. Prin pre ajmă zace și echipajul tancului, pr ăjindu-se pr ecum chifteluțele.
— Ale naibii "s aloane de ce ai, dar la o adică le vii ș i lor de hac, când știi că e groasă, se fălește Micuțul căznindu-se să iasă din
zăpadă.
— Fir -ai al dracu de nătă rău smintit ce ești, se înfurie Porta, pipăindu-și cu g rijă locurile dure roase. Era cât pe ce să ne omori
pe toți.
— Nu poți să f aci omletă da că nu spar gi ouăle, așa-i? spune Micuțul ca un filo zof.
Ne croim an evoie drum mai dep arte. Viscolul este pe c ale de a reizbucni.
Oberstul este apro ape extenuat. Se s prijină de Oberl eutant Wisling. Și Leutnantul Schult z este aproap e epuizat. Se poticnește
mereu și se ridică din nou cu mare greutat e. Nu- l ajută nimeni.
Micuțul încea rcă să f redoneze un cânte c de pe Reepe rbahn. Legionarul aiur ează despre Sahara lui și nis ipul ac ela fierbinte.
Bătrânul merge legănându -se, în sti lul propriu, cu picioarel e lui î n paranteză. Îi vine greu să-și mențină aprinsă pipa cu c apac
de argint. Are mâin ile ad ânc îngropate în buzunarele mantalei, Mpi-ul rusesc îi atârnă, preg ătit, pe piept.
— Dumnezeule, cum m i-aș dori să fim din nou ac asă, cu ca rtofi din ăia finland ezi și sos de friptur ă de por c, ofte ază Micuțul
nemaiputând de poftă.
— Sper să fim pe undev a pe lân gă lacul L ange, când vine sezonul icrelor de herin gi, spune Porta zâmbind, cu buzele crăp ate de
ger.
Legionarul îș i ridic ă braț ele spre cer și rostește în ar abă: " Allah să ne aibă în pază! "

Nu este de demnitate a unui ge rman să maltrateze prizonierii lip siți de apă rare. Asemen ea cazuri trebuie raportate imedi at și
persoanele care se fa c vinovate să fie ped epsite cât se poate de seve r.
Rudolf Hess,
10 ap rilie 1934

— Mulțu mescu-ți, Doamne, că ai sos it, dumin ică, rostește Porta, călcându- l pe porta pe picior, în timp ce împreună cu Micuțu l
o vire ază la " Kempinski"[14 ], unde are intenția să-și anive rseze zi ua de naște re.
— Aceasta este sora mea, ii spune portarului a rătând spre o doamnă bine dezvol tată, de g abarit apr eciabil.
— Atunci fr atele meu a regulat- o pe sor ă-sa, țipă ea înc ântată în restau rantul supra aglomerat.
Micuțul se c ațără și se așază pe două sc aune de bar .
— Câte unul pentru fiecare obraz, băi, puță, îi z ice el barmanului și-i comand ă o vodc ă dublă și o st iclă de vin roșu.
Își dă capul pe spate și gol ește paha rul, plescăind puternic.
— Încă una mică, da că ești amabil, r ânjește el cu joviali tate.
Scen a se r epetă de opt ori, apoi se întâmplă c eva, ce nu va putea fi explicat mai târziu de nimeni. Î n orice caz, o doamnă în
rochie lung ă, ve rde, se trezește pe neașteptate cu un coș plin cu pește în cap.
Micuțul înhață un c astron de dulc eață și i-l arun că în figură ospăta rului șef, iar acesta, la r ândul lu i îl pocnește în cap cu o sticlă
de bere. Micuțu l se răzbună înfi gându- i o furculiță în braț. Ospătarul șef, țipând ca un apuc at, se r epede în stradă, cu furculița
înfiptă- n braț.
Doamn a de categorie mijlocie, "sor a" lui M icuțul, înt inde mâna după utilajul masculin al ch elnerului și î l apu că zdrav ăn.
Acesta sco ate un țipăt ascuțit și se chirc ește de durer e.
Alt cheln er vine în pas de vals din bucătă rie, cu o far furie mare de Eisbein. Î ntregul conț inut este catapultat spr e tavan și
împrăștie peste mesele cele mai apropiate, în timp ce ch elnerul execută un plon jon în picaj, sub o al tă masă.

Un grup de indivi zi, în ținută de rigoare, rămân cu ochii holbați ș i înce arcă în disper are să se dea la o parte din c alea Micuțului
care-și croiește drum ca un tanc stalinis t ce și-a pus î n cap să c âștig e războiul pe cont prop riu.
Aude un bubui t ca de tunet și în clipa a ceea e sigur că este un om terminat, însă nu e atât de g rav. Se clatină pe picioa re,
pocn ește c âteva mutre și se duce legănându -se în bucăt ărie, unde g ăsește pe Porta an gajat într -o dispută aprins ă cu buc ătarul.
Împreună prefac buc ătăria într-un morman de ruine.
Când sosește brigada mobilă, se retra g la "Câin ele co coșat" , Gend armenma rkt, unde deja se vorb ește că un batalion en glezde
parașutișt i a aterizat la restau rantul " Kempinski".

CUR TEA MARȚ IALĂ

Lautnantul Schult z nu pierd e nici o clipă după ce ne întoarc em printre ai noș tri. În decu rs de o or ă rapo rtează la ofițerul poli tic.
La fiecare colț se aud bombăn eli împotriva malițio sului L autnant nazist. Câ țiva vânători de munte finlandezi sugerează să-i
băgăm boașele în stomac și să-l azvârlim d incolo, la vecini.
— O să-i suflu-n lumânar e, amenință Porta, trăgându -și Na ganul din tocul g ălbui.
— Să stai în banc a ta, hotăr ăște B ătrânul, răstindu-se la el, să nu ne amestec ăm în certurile particular e dintre ofițeri.
— S-ar fi putut să fie vorb a de unul de-al nostru, proteste ază Porta iritat. Schul tz ăsta e o veritabilă jigodi e.
— Poate c ă este, spune B ătrânul cu răceală, însă nu l-a turnat pe unul de- al nostru! Da că un ofițer trebui e să fie răzbunat, să- i
lăsăm pe ceilalți ofițeri să aibă g rijă de asta.
— B alivern e, adau gă Porta, da r dac ă găozarul îmi ajung e vreodată în fața țevii o să vezi o per eche de boașe ble gi, reduse brus c
la tăcere!
— Asta e crimă! strigă Heide cu ind ignare.
— Să fiu al dracului c ă nu e! răspunde Porta furios. Un nemernic care face bale la gură nu conte ază!
Vorbim mult despre Leutnantul Schul tz. Când discuția în sauna Jäg erilor finland ezi ia sf ârșit, un lucru e cert: L eutnantul
Schult z nu va trebui să- și facă griji cu bătrân ețea, că oricum n-o mai apuc ă.
În timp ce noi discutam, Micuțul a pili t trei gloanț e. Gloanțele dum-dum fac o ga ură imens ă în om.
A doua zi un Major de la po liția sec retă vine să- l ia pe Oberstul F rick, iar Oberl eutnantul Wisling este ridicat în ti mpul
servi ciulu i tehnic.
Sunt su iți imediat într-un avion J u-52 și transportați la Armata a VI-a din M ünster , pentru a fi def eriți unei curți marțiale.
Verdictul final se am ână pân ă se vor putea obține mărtu rii de la ceilalți membri ai g rupului de luptă. Î ntre timp cei doi ar estați
sunt trim iși la închisoar ea militară Torgau, unde sunt p lasați în det așamentul de " prelucra re" a ciz melor , împreună cu
nenumă rați alți arest ați. Deținu ții deja condamnați sunt supuș i unui tratament mai aspru.
Fiecare om din detaș amentul ci zmelor începe prog ramul în fiec e dim ineață cu zece pere chi de cizme mi litare noi, rigide ca
fierul, din p iele de culoa re galb enă rău mirositoare. Detaș amentul fac e instrucție timp de o oră cu c âte o per eche de cizme.
Luarea poziției de drepți și pas al ergător, de jur împreju rul platou lui de adunar e. Când se termină ora răsună strident un fluier și
toți, cât ai clipi, schimbă cizmele cu altele noi. Apoi "m arș forțat".
Și acțiunea continuă, fă ră pauză, de la or ele 05,00 pân ă la 21,00, unii leșină, picioar ele li se umflă și ajun g buc ăți de ca rne
însâng erată, bășicile se spa rg și se form ează alte bășici. Pentru așa ceva nu se a cordă nici ce a mai mică atenție. La Torgau mila
este un termen ne cunoscut, Este o închisoa re militară, notorie pentru seve ritatea ei și personalul perm anent e mândru de
reputația câști gată.
— Marș de de filare, țineți apro ape, puturoșilor , zbiară Feldw ebelul dintr -o cabină instalată în mij locul platoului. Asta cred eți
voi că e marș de defila re? Ridicați piciorul sus, lepăd ăturilor! întindeți căputa! Mâinile la nivelul paftalei și jos, la mese rie! La
mese rie, am zis!
Un general-maior se prăbușește. Este un bărb at mai în vârstă care vine dintr -un post dulce într-o garnizoană perife rică.
Blestemele și ocările se abat asupr a lui, dar el rămân e la pământ. E nevoie de furtunul de incendiu pentru a- l pune pe picioa re.
— Ai o oră în plus de instrucție, îi pres crie Feldweb elul cu jovialitate, cu cât o să dai jos mai vâ rtos nădușeal a aia puturoasă de
pe tine, o să-ți fie mai ușor .
Și ge neralul continuă să înmoaie cizmele țepen e, astf el încât luptătorii din tranșee să nu mai aibă necazuri cu ele.
Seara, între orele 21,00 ș i 22,00 fie care om din detașament depune zece per echi de ciz me "înmuiate" la ma gazia Intendență și
primește în schimb zece perechi din cele tari, nepurt ate. Aceste a vor trebui m lădiate prin marș până în seara următoar e cel
târziu.
În fața Oberstului Frick merge un Feldw ebel cu epoleți roșii pe umăr , prizonier politic. Î n spatel e lui este un Ge freite r cu
epoleți ve rzi, un c riminal și în spatele Gefr eiterului un artilerist cu epoleți purpurii. Apoi urme ază un Ri ttmeister cu epoleți albi
acuzat de sabotaj.
Sunt m ulți cu epoleți albi în detașament. Numai doi au epoleți ne gri. Aceștia sunt cei c are l-au insul tat pe Führ er. Cu sigur anță
că vor primi pede apsa cu moarte a. Arabii sunt de la Ma rină.
După șase săptămâni la detaș amentul ci zmelor , Oberstul Fri ck e terminat. P icioar ele i s-au fă cut ca niște zdrențe. Sunt de fapt
bucăți umflat e de c arne care sâng erează. L a infirmeria închisorii i se ampute ază două de gete de la picioar e. Obe rleutnantul
Wisling se afl ă în patul alăturat, cu coastel e rupte și comoție c erebrală. Leșinase de mul t prea multe ori în detaș amentul de
cizme. Caporalul de serviciu se întâmplase să fie prost d ispus. Da r infirmeri a de la Torgau nu e locul în ca re deținuților li se
permite să rămân ă mult t imp.
Șchiopătând și cu chipurile mar cate de dure re, cei doi ofițeri ies la r aport la at elierul de r eparații al armamentului, pentru a
primi temporar sarcini mai ușoa re, sa rcini pe c are orice deținut de la Torgau ar prefera să le evite.
După câtev a săptăm âni la atelier sunt trimiș i la secția de convales cență unde se f ace instrucție mi litară de dis-de -dim ineață
până târziu noaptea.
Pe zi d, la un capăt al platou lui de adunar e stă scris cu li tere mari, albe:

GELOBT SEI, WAS HAR T MACHT[15]
Dar groaza cea mai mare la închisoar ea militară Torgau era Gustav de Fier, temu tul Hauptf eldweb el car e se furișa de colo-colo
pe tălpi de cauciuc c a un îng er răzbunător în uniformă de infanteri e. Deținuții ș i person alul perman ent se temeau de el
deopotrivă. Oamenii experimentați, ca re petrecus eră un ti mp îndelun gat la Torgau, de o part e sau de alta a ușilor c elulelor ,
susțineau c ă dacă Gustav de Fi er se uita la cineva mai m ult de trei minute, ne fericita persoan ă cădea moartă la pământ. O
căutătură a ochilor alb aștri gla ciali ai lui Gustav de Fi er era suficientă c a să-ți înghețe sâng ele în vine. O altă particul aritate a
acestui Feldw ebel de Fie r, scund și îndesat, e ra voc ea sa spartă, ca un trosnet de vr eascu ri. Avea obiceiul să util izeze cât se
poate de puține cuvinte, însă fiece cuvânt făcea cât o ca rte între agă. Chiar și un surdo- mut debil mintal putea înțeleg e cuvintele
care-i țâșneau lui Gustav prin gu ra cu bu ze lipite. Nu zbiera niciodată, cum f ăceau alți ofițeri de rang inferior, dacă nu s tăteai
aproape de el, nu pute ai auz i ce spune. Dar nici nu e ra neces ar.
Umblau vorb e despr e un Unte roffizier paralizat, car e se afla acolo în infirmerie, comis ia medicală militară de la B erlin îl
declarase complet pa ralizat, ca atare se hotăr âse să fie iertat și trimis acas ă. Faptul era atât de șocant și in solit, î ncât până și
deținuți i au zdrăngănit din gr atiile celulelor când au auzi t decizia. D ar cu o zi înainte ca soldatul paralizat să fie eliberat,
Gustav de Fie r a luat totuși ho tărârea de a se duce să vadă această persoan ă stranie, care părăsea închisoar ea Torgau într-o
manier ă atât de ner egulamenta ră.
Cu șapc a bine tras ă pe ochi, a intrat fă ră zgomot î n salon și, proțăpit acolo, a început să -l săg eteze cu privirea pe pa ralitic, ca re
în cât eva se cunde, numai ce l-a zărit pe Gustav de Fier, a par alizat și mai rău.
Buzele lui Gustav de Fie r s-au în tredeschis și acesta l-a bombard at cu trei cuvinte pe Untero ffizierul par alizat!
— Atenție! Ma rș for -țat!
Ceea ce nu fuses e în s tare să vindece o întreagă comisie medicală, cu toată expertiza ei clinică, a lecuit H auptfelweb elul de la
Torgau în treizeci și una de secunde.
Paraliticul a sărit din pat ca o capr ă de munte, a ieșit în fu gă din salon, a trav ersat platoul de adunar e și a intrat în birourile
închisorii, unde a bătut d in picioa rele paralizate și a stri gat cu voce sonoră:
— Pri zonierul nr. 226, de la infirmerie, raport ează c ă este preg ătit de luptă!
De atunci, Gustav de Fie r vizita înto tdeauna cazurile incur abile, pe c are doctorii le ab andonau.
Gustav de Fie r este capabil să vindece nu nu mai ființe umane, poate să repun ă pe picioare și cai-, și cat âri, în fața căro ra
medicii vete rinari se declar ă neputincioși.
Când companiile disciplinar e se r eîntorc la Torgau, seara târziu, Gustav de Fier le așteapt ă îmbrăc at într-o tunică albă
imaculată, fie iarn ă, fie vară. După cum afirma el, unui so ldat nu-i este niciodată prea frig sau prea cald, star ea vremii nu
conte ază pentru el.
Oam enii spun că el nu remar că dacă este iarn ă sau vară.
Companii le de ped eapsă trebuie, de regulă, să-și încheie corv ezile zi lnice defilând în jurul lui Gustav de Fi er și cântând în gu ra
mare:
— Es ist so schö, So ldat zu sein [16]!
Este sin gurul c ântec pe ca re Gustav de Fi er îl îndrăg ește.
Sâmbătă dimineața ședer ea la Torgau ia sfâ rșit pentru Obe rstul Frick și Oberleutnantul Wisling. Sunt ridicați de la compania de
pedeapsă, care este în exercițiul funcțiun ii.
Trei poliț iști m ilitari îi așteaptă în birourile închisorii. Păr ăsesc Torgau în tăce re. Sea ra ajung la B erlin și sun t predați corpului
de gardă al armat ei din ga ră.
Ofițe rul ferovi ar, un Rit tmeister mult mai în vârstă de cât Ob erstul Frick, se sim te întrucâtva jenat. Da că ar fi avut alte gr ade, ar
fi știut ce să facă cu ei, în schi mb le oferă țigări de foi ș i un pah ar de vin, chiar dacă ospitalitatea contravine regulam entulu i.
La orele 22,00 se dă al arma de atac aerian. Toată lumea intră în adăposturi. St ingherit și evident în încur cătură, Rittmeis terul le
spune că, în situația în car e vor încerca să fugă va fi obl igat să trag ă în ei.
— Îmi pare rău, dar astea sunt ordinel e, le exp lică el ar ătându- le arma proprie, un p istol de r ecuzi tă, puțin prob abil î n star e să
răneas că pe cinev a la o distanță mai mar e de cin cizeci de metri.
Chiar de asupra gării un indicator incandesc ent de țintă înflorește ca un po m de Crăciun iar aerul se zguduie de zgomotul
bombardie relor.
În adăpost se strân g unul î ntr-altul. Rit tmeisterul s- a așezat între cei doi deținuț i și li se adr esează cu "cama razi".
Sosesc apoi ș i bombardi erele. Liniile de cale ferată sunt contorsionate, căpătând fo rme de nere cunoscut, va goanele de marf ă
zboară prin ae r ca mingile de tenis. Un muncitor ferovi ar este azvârlit hăt-dep arte, dincolo de ga ra de mărfuri și se f ace pra f
izbindu- se de Monumentul Eroilor Războ iului din 1914—1918.
Pe străzi se scu rge fos for incand escent. Î n el se topesc complet r esturile de c arne omeneas că. Oamenii se sufo că în pivni țe. Se
produ c mul te pierderi umane și materiale la B erlin în ac eastă seară.
Artileri a antiae riană bubu ie și bo mbele explodează. Din când în când, un bombardie r este lovit și se dez integrează în aer într-o
ploaie imensă de stele, la înălțime, de asupra orașului.
În adăpostul antiaeri an, Ri ttmeisterul îi î mpărt ășește Ob erstului Frick ce anume îi p lace lui la muz ica lui S ibelius.
Oberleutnantul Wisling șade cu ochii închiși ș i se gând ește în tre cut. Gândul îl poartă la perioad a petr ecută la Potsdam, c ând
urma Academia de Războ i și îș i amintește de fetel e dră guțe și dornice de pe băn cile de la Sans S ouci. Î l trec fiorii și se
blestemă. Acum, în ceea ce îl privește, totul s-a sfârșit și asta numai pentru că și-a dezvăluit sent imentele reale în ac ea noapte
rece ca gheața, acolo sus, la Cer cul polar .
Ar fi trebuit să- și țină g ura, ca Majorul Pi hl și ceilalți, ș i atun ci ar fi pu tut să aib ă șansa să-l prindă sfârșitul războiu lui în viață,
acum nu mai ave a nici o șansă. Chiar și cel mai prost ostaș din armată ar ști la ce duce asta. Singurul element ince rt era dac ă îl
vor împușca sau îl vor spânzura. În mod curent, pe m ilitari nu- i decapitau, numai pe civili. Oricum, era mai bine prin
împușcar e sau spân zurătoar e.
Oberstul Frick, cărui a i se retu rnase monoclu l când a părăsit închisoar ea Torgau, îl lustruiește cu atenție înainte de a-l pune
înapoi la ochi. Îl cercetează pe Rit tmeister , care pare foarte bătrân și căruia uniforma par că nu i se potrivește.
— Desi gur că Sibelius este un mar e compozi tor, dar mi-e teamă că înțeleg prea puțin mu zica. Sunt mi litar de prof esie. Aveam
paispr ezece ani când am in trat la Școala de cad eți și nu am avut niciodată vr eme să mă ocup de muzică.

Un țiuit prelung , strident, le întrerups e conve rsația. Atacul aerian a luat sfirșit. Acesta este semnalul PE RICOLUL A TRE CUT .
Peste tot în Be rlin s unt incendii. Un fum î nțepăto r, care miroas e ca dra cu, se abate în valuri peste oraș.
— Se duc înapoi acas ă, mama lor de g angsteri aerieni, zice furios un om mai î n vârstă din Ga rda N ațională, cu insigna
partidu lui în piept, o moară femei și copii nevinovați.
Nimeni nu- și bate capul să -i răspundă.
"C'est la g uerre", ar fi spus micuțu l Legionar.
Timp de o fra cțiune de secundă pe Obe rstul Frick îl străful geră gândul să fu gă. Ar fi lucrul cel mai ușor din lume să- l culc e la
pământ pe bătrânul Rittmeiste r. Peste tot, în orașul cuprins de flăc ări, domnește panica, ar exis ta suficient ti mp să scape cu
fuga, fără nici un risc, înainte ca ei să se dezmetice ască și să plec e în urmărir ea lui. Avea mulț i prieteni la Be rlin ș i chiar da că
descoperir ea lui i-a r costa viața, era convins că l-ar fi ajutat. Numai c âte o noapte în fieca re loc, până la Osnabrü ck și dincolo,
în Olanda, apoi le gătur a cu Rezistența olandeză, unul dintre priet enii l ui făcuse așa. Evad ase de la Ge rmersh ein. C ineva care
iese din col imator cu sprijinu l Rezis tenței olandeze ar e o șansă serioas ă să supr aviețuiască.
Se uită în jur după o armă și se de cide la lampa de birou a Rittmeis terului.
Oberleutnantul Wisling îl privește cu ochii, abia mijiți. Se înțele g imediat din priviri. Nu sunt gă rzi în tre birourile
Rittmeisterului și marele hol al gă rii, ticsit de oameni ca re se gr ăbesc. D acă reuș esc să ajung ă pân ă acolo, sun t în sigu ranță. Ar
fi ca și cum ar sări într -o mlaștină; mâlul i-ar în ghiți din toate pă rțile și i-ar as cunde.
După aceea afară, pe una din ieș iri, și aiur ea pe străz ile în flăcări.
Pe spăta rul scaunului atâ rnă c entironul cu tocul pisto lului R ittmeis terului. Trebuie s- o luăm ne apărat cu noi, reflectează
Oberstul. Î ncuviințează din cap către Eisling, care se ridic ă având aerul că ar dori să-și dez morțe ască picioar ele. Î ntinde mâna
după lampă, tremur ând de încord are. Are mâna pe ea când ușa se izbește de per ete și intră un L eutnant tânăr , cu cas că de oțel,
urmat de cinci infante riști cu automate. Vin cu si lențioz itatea unui tanc Tiger în atac.
Leutnantul e energic și activ , ochii lu i de un albastru spălă cit licăresc dintr -o față murda ră, înne grită de funin gine. Salută
neglijent cu două de gete la c ască și face semn din cap spre c ei doi ofițeri ca re se holbează la el, u luiți.
— Ăștia sunt ? mârâie el cu brutalitate în gl as.
— Da, răspund e Rittmeisterul turtindu-și boneta pe cap, absolut pe rplex. Aceștia sunt cei doi do mni ca re vă aște aptă.
— Domni, șt ii că-i bună! rânjește Leutnantul, scoțându- și P-38-ul gr eu și îndreptându -i țeava spre c ei doi captivi. Dar , dacă
vreți, fie și așa. E în regulă, în ce ea ce mă privește! Domn ilor, trâmbițează el pe nas, cântă rindu-și pi stolul î n mân ă, e datori a
mea să vă avertizez că la orice înc ercare de ev adare, acesta o să se des carce! Să nu cr edeți că puteți să vă sinucideți, înce rcând
să scăpați din mâna noastră! Nu ați fi primi i pe care i-am nimerit în noadă.
Zâmbeșt e ca un lup car e-și arată colții. Este evident obișnui t să aibă de -a face cu deținuții.
Curios că nu e la Pol iția mil itară, reflect ează Ob erstleutnant Wisling privind d iagonala alb ă a infant eriei, da r apoi își amin tește
că infante ria e casă bună atât pentru ofițerii buni, cât și pentru cei r ăi. Un g entleman veritabil î l poți î ntotdeaun a găsi la
infante rie, și dac ă ești în căuta rea unui t icălos desăv ârșit î l poți gă si tot acolo.
— Me rgem, nu ? rânjește Leutnantul bâțâind ner ăbdător din ge nunchi. Î n depl ină cama raderie, bineînțeles? În pas alert,
domnilor . Să terminăm odată și treab a asta. Prefe răm să nu rămân em în compania dumneavo astră mai m ult dec ât e ne cesar.
La ieșirea din ga ră îi aște aptă un c amion acope rit cu prel ată.
— Sus cu voi! le ordon ă Leutnantul cu asprime.
— Unde mergem? întreab ă Obe rstul Frick.
— Gur a, mâr âie un soldat tână r, lovindu-l cu patul armei.
Camionul circulă prin Be rlin cu o vite ză amețitoare. Intră bălăbănindu- se pe poarta masivei cl ădiri a Comandamentului
General din Bendle rstrasse, unde sunt duși j os în beciu ri. Un Obe rfeldw ebel îi salută cu amabil itate aspră. Este to t infant erist.
Sunt ob ligați să pr edea toate bunurile personale: centură, bretele, șireturi, c a să nu se spân zure și să tra gă pe sfoară curte a
marțială.
— Des chideți gu ra și v-o închid em noi la l oc, le promite un soldat bătrân la înfățișar e, cu emblema S.A. pe buzunarul de la
piept.
După zece minute sunt luați iarăși și duși undeva sus, pe scări.
Un maior gras de Jägeri, șezând cu a roganță în spatel e unui birou, se prezintă c a ofițerul pro curor la proc es. Îi măsoa ră cu
privire a o clipă, de par că ar fi niște vite scoas e la vânza re.
Răsfoiește câtev a file din hâ rtiile pe care le are în față și se apl eacă pe spate în scaun, cu o expresie de om sat isfăcut:
— Domnilor , am hotăr ât să f ac tot ce -mi s tă în putință pentru a asi gura condamna rea dumneavo astră potrivit articolului 91 a.
Își pocn ește de getele. Asta vre a să spună că intenționăm să fiți executați și că, aproap e sigur, voi ave a grijă să atârn ați în
ștreang. Sun teți a cuzați de comitere a unei c rime infame, acolo sus, pe frontul Arctic. Da că restul Armatei ar fi să vă urme ze
exemplu l, am pierde în cur ând r ăzbo iul, dar , slavă Domnului, e xistă puțin i de teapa voastră în mar ea Armat ă german ă. Veți fi
spânzurați!
Trece ușor cu mâna peste insign a de au r a partidulu i de pe piept.
— Șt iați c ă unui om î i trebuie până în douăze ci de minu te să moar ă la c apătul unei fr ânghii? întreab ă el cu un rânjet sardonic.
Cât despr e voi, sper că va dura de două ori mai mult. E datoria me a să fiu pr ezent la fiec are execuție de care mă ocup în
calitate de ofițer procu ror. În mod normal, nu particip, însă în cazul vostru îmi va fa ce o plăcere imensă. Gard ă! — r ăcnește el
cu o voce care răsun ă în toată clădir ea.
Luați prin surprind ere, cei doi infante riști intră tropăind în b irou, convinși că deținuții î l atacaseră pe procu ror.
— Luați-i pe acești doi ticăloși din fața mea, urlă Majorul is teric. Scoateți- i afară de aici, arun cați-i în ce a mai mi zerabilă
celulă de c are dispunem!
Celulele din be ciurile si tuate în Bendl erstrass e seamăn ă cu niște cuști de la Gr ădina zoo logică. Drugi ve rticali gr oși le sepa ră
de coridoar e, de -a lungul că rora gardienii se preumblă încontinuu.
— Porci, por ci ordinari, rostește în șoaptă un Hauptmann de artileri e în celula vecină cu ce a a Oberstului Frick. Are fața lovită
și tumefiată, unul din ochi îi este complet închis.
— Ce Dumnezeu ți s-a întâmplat ? îl întreab ă Obe rstul pe tăcute. Începe să -i tremure tot corpul.
— M- au bătut, șoptește ofițerul de artilerie. Mi-au zdrobi t dinți i, m-au electro cutat, vor să mă fa că să mărturises c cev a ce nu
am făcut.

— Unde ne g ăsim ? întreb ă Obe rleutnantul Wisling curios.
— La Unitatea de Curte Marțială a Armatei a III-a, secția a 4-a, r ăspunde un S tabszahlmeis ter. Nu vă așteptați la nimic bun.
Șede rea aici e scurtă și deloc plăcută. Eu sunt de trei săptămâni. E c a și cum ai trăi într -o gară. Ai impresia că jumătate din
armată urme ază să se prezin te în fața curții marțiale. Curând nu va mai rămân e nimeni neinculpat. Cică ducem lipsă de soldați,
și cu toate acest ea îi î mpușc ăm pe ai noștri mai rep ede decât o pot fac e rușii.
— Ce ai făcut ? îl întreab ă Ob erstul Frick, privindu-l pe ofițerul de in tendență.
— Nimic! răspunde Stabszahlmeis terul.
Un râs înăbușit se aude din celula de vizavi.
— Da că vrei să întâlnești oameni nevinov ați, atunci caută -i în temn iță, spune în zeflem ea un Ober gefreiter.
— De ce ești aici ? îl întreabă Oberstul pe un ofițer de marină, c ăpitanul de co rvetă care stă în celulă și fredone ază, ap arent fără
să se sinchiseasc ă de ceva pe lume. Ochiul stân g îi zburase dintr-un foc de armă, lăsându- i numai o g aură sân gerândă.
— Pentru c ă am c ântat, surâd e ofițerul de marină amu zat.
— Că ai cântat ? întreabă Oberstul cu îndoială.
— Așa cum am spus.
— Nu te po t arunca în temn iță pentru așa ceva, spune Ob erstul.
— Pe naiba, uite că au putut, răspunde marinarul. Te pot în temnița pentru mult mai puțin decât asta. Începe să cânte în surdină:
Wir werd en weite rmarschi eren
Wenn Scheisse vom Himmel fällt.
Wir wollen z urück nach Schl icktown,
denn Deutschland ist der Arsch der Welt!
Un der Füh rer kann nicht mehr[17]!
— Domnilor cu frunze de steja r la g uler nu le-a plăcut tex tul meu, astfel înc ât probabil că vor fa ce în așa f el ca să fiu
spânzurat.
— Imposibil, ț ipă Ob erstul, nevenindu- i să cr eadă. Pentru o asemen ea absurditate nu e nimeni spânzur at!
— B a, uite c ă în cazul ăsta da, surâse ofițerul de marină. Am cântat c ântecul acesta stând pe punte a submarinului, când ne
întorce am dintr -o incursiune și am dat în tâmplător peste o bază de submarine la Br est. Î l vor spânzura și pe primu l meu ofițer.
L-a întrebat pe un ofițer cu gr ad înalt în SS , care ne ieșise în întâmpinare pentru a ne ura bun venit, dac ă Grof az[18] mai trăi a.
— Er a beat? îl întreabă Oberstul Fri ck nedume rit.
— Nu, doar cu rios. Ce petre cere am fi încins da că ar fi pus cinev a o bombă sub Hitler în timp ce noi ne luptam pe mare cu
Marin a Britanică.
Mugetul pătrunzător al unei sirene de ala rmă antiae riană le întrerupse conve rsația.
Un Feldweb el se pr ecipită pe coridor .
— Toți deținuț ii pe burtă, cu mâinile la ceafă! Culcați sun teți mai fe riți de șrapnel e. Cine se ridică e împușcat f ără milă!
răcnește el.
În momentul următor clădire a e zgudui tă de o exp lozie. L umin a se sting e și în treaga închisoare rămân e în beznă. L icăririle c âte
unei flă cări iluminează în răstimpuri fi gurile livide de spaimă.
O tăcer e insuportabil de ap ăsătoa re cobo ară asupr a închisorii, apoi urmează zgomotu l infe rnal al exploziilor. După zgomot ai
impresia că bombele cad într-o succesiun e rapidă în apropier e de Spree. Tencuiala cerne din tavan, de pa rcă ar ninge. Se aude
un zăn gănit de g eamuri sparte. Fosfo rul incandes cent se scur ge ca o lavă.
Berlinul ge me în spasmele morț ii. Tunurile artileri ei antiaeri ene de pe B endlerstr asse bubu ie fără încet are.
— Ajutor , ajutor , dați- mi drumul! Mamă ! Mamă! răzbate țipătul ascuțit al unui copil.
— Ține- ți gura, țânc nenorocit, r ăcneșt e o voce nemiloasă porun citoare. Rămâneți pe pode a!
Se aud două împușcături. L icărește o lampă. O înjurătur ă rep rimată și din nou t otul reintră în tăce re.
A sunat ce asul morți i. Moa rte dincolo de ziduri, moarte înăuntrul lor , bântu ie grăbită pretutindeni. Fie c ă ești în m ișcare fie c ă
te-ai gh emuit î ntr-un colț, î i sim ți umbra de g heață pândindu- te.
Unii se obișnuiesc și cu asta, devin fle gmatici, alții se nă ruie înfr ânți ș i sfârșesc la ospiciu. Alții, iarăși, sunt reduși la tăcer e cu
un fo c de a rmă. Pretutindeni în oraș nervii sun t încord ați la max imum: în închisori, infirmerii, adăposturi antiaerien e, în
interiorul tancu rilor duhnind a motorină, în cază rmi, oriunde ți-ai arun ca privirea, suveran e sunt moartea și spaima.
Un alt muget pr elung al sirenei anunță sfâ rșitul raidulu i aerian, însă răgazul e numai de câtev a ore, când bombardier ele cu
steau a albă sau cu cercuri roșii, albe și albastr e se întorc din nou.
Berlinul e în flă cări.
Pompele de incendiu duduie pe străzi. Mis iunea lor este disperată, imposibilă, z i și noapte se rvicii le de pompieri din B erlin se
luptă cu flăcă rile aprins e de bombele incendiar e.
Un zgomo t nepl ăcut, iritant, se aud e de pe corido r. Cheile zornăie, fierul scr âșnește pe fie r.
— Neno rocir e! Nemernicul ăsta păduchios s-a spânzurat!
— Mai slăbește -ne, spune o altă voc e cu asprime. Ar trebui să-i punem pe toți la z id și să-i lichidăm!
La ora opt primii deținu ți sunt duș i în faț a curții marțiale. Târziu după- amiază vine un plu ton pentru a-i trans fera pe deținu ții
care au fost cond amnați, sun t luați pentru a nu se mai întoarc e niciodată. Nimeni nu ș tie ce se întâmplă cu ei.
Într-o dim ineață vin după Ob erstul Frick și Oberleutnantul Wisling. Escort ați de patru soldați, sunt duș i la tribunal și fiecare
este încuiat în tr-o căm ăruță.
Înainte de a apăr ea în fața cu rții li se pe rmite să aibă o scurtă convo rbire cu ofițerul lor apăr ător, un Obe rstleutnant bătrâior ,
binevoitor .
— Nu pot face cine știe c e pentru voi. — L e zâmbește, strâng ându -le mâinile. — Da r regulamentul preved e să fiu prezent, Și ,
după cum șt iți, avem un pro fund resp ect pentru buna orândui ală și cor ectitudine.
— Asta este o audiere preliminară? îl întreabă Oberstul F rick cu multă năd ejde.
— Ce simț al u morului! râde Oberstleutnantul cu poftă. Audiere preliminară? Nu f ace parte din procedu ră, mai ales în cazuri ca
aceste a. Totul e absolut clar și consecințele au fost de cise cu multă vr eme în urmă. M- ar surp rinde foa rte mult ca sentința să nu
fi fost semnat ă deja de Procuro rul Mi litar Gener al. Nu v- ați supu s unui ordin al F ührerului ș i ați re cunoscut a cest lucru ! Aș
vrea să -l văd pe acel ofițer ap ărător care ar putea face ceva pentru voi! Fum ați? — împin ge o tabache ră cu țig ări spre Oberst.

— Curtea se va întruni la or a zece. — Pr ivește afară pe fereastră. — P loua torențial. Ofițerul procu ror cere să fiți spânzurați.
Dar cred c ă știți deja ! Voi înc erca să obțin schimbar ea ve rdictului î n execuția prin î mpușca re. Ținând seama de multele
decorații pe care le-ați pri mit, cr ed că voi reuși. Mai ex istă încă oarecare respe ct pentru as emene a lucru ri, deși începem să
primim chiar deținuți că rora li s-a aco rdat Cruc ea Cavalerului, fapt de nec rezut cu numai șase luni în urmă. Sfinte Dumnezeule,
uitați-vă la voi! N-ați avut posibil itatea să vă bărbie riți și să vă aranj ați un iformele ? Arătați de pa rcă ați venit d irect din tranșe e.
O să-i fa că o impresie proastă președintelui curții.
— Nu ne putem nici rade, nici spăla, de clară Obe rleutnantul Wisling sumbru.
— Îmi pare rău, spune Ob erstleutnantul, to tul se duc e de râpă. Uneori avem pân ă la douăzeci de sentințe de cond amnar e la
moarte într-o singu ră zi, ieri au fost trei generali. Să nu cred eți că mie îmi place acest lucru! însă trebuie! Și sunt so ldat! — își
lovește coapsa cu palma. Sună a gol. Artificial, Surâde trist: — am condus un batalion din re gimentul motori zat de infanterie.
— Ofițe r de carie ră? îl între abă Oberstul Fri ck, fă ră interes.
— Da, exact, oftează Oberstleutnantul. Î n curând nu va mai rămân e nici unul dintre noi. Privește din nou af ară la ploaia c are
lovește în geamu ri. E nevoie de mai mu lt decât Gro faz, pentru c âștig area războiului.
— O tragedie, spune Oberstul c alm.
— Tragedie? De c e? îl întreab ă Obe rstleutnantul. Noi, ge rmanii suntem pre cum câinii înfometați car e aleargă după un cârn at ce
ni se flutură prin fața botu lui, tot rupem din el, însă nu reușim deloc să punem lab a pe el!
— Cât va dura pro cedur a juridică? îl întreabă Oberstul nervos.
— Zece, cel mul t douăze ci de minute. Sun t oameni ocupați, și sun t o mulț ime de cazuri c are trebuie r ezolvate într-o zi. Cazul
vostru nu este deosebit de dificil. Da că reglementă rile n- ar cere-o, apro ape că nici nu ar fi ne cesar să veniț i în fața curții. Un
Feldweb el din ga rdă v-ar fi putu t spune cu mul te zile în urmă c are va fi rezu ltatul.
— Atunci am putea la fel de bine să ne întoar cem în celule și să scăp ăm de tot ac est circ, e de păre re Ob erleutnantul Wisling.
— Nu, aici n-ai dr eptate. Uiți ce prevăd reglem entările. Nici un ge rman nu încalcă reglementă rile. Re gulamentele și articolele
legii constitu ie o necesitate a vieții, rostește cu serioz itate ofițerul apă rător.
Un polițist mi litar deschide ușa și pocnește din călcâie cu destul de mult zgomot.
— Să- i punem punct deci, ofte ază ofițerul ap ărăto r ridicându -se în picioar e.
Sala de ședințe este la fel de rece ca și ofițerii din completu l de judecat ă. De pe per ete, Adolf Hitler se ui ta fix în jo s, la acuzați.
Nu prea inspiră speranț ă. Ai sen zația că marele portret este viu și eman ă o autojustificar e necruțătoa re.
Ofițe rul procuro r ia loc la o măsuță în s tânga președintelui ș i întinde cât eva hârtii î n față, nu mul te, însă destule pentru o
sentință de condamna re la moarte.
Intră cei trei ofițeri judec ători. Dau salutu l hitlerist.
Ofițe rul procuro r încep e numaide cât să țipe. Asta se și aște aptă de la el. F ața i se împurpure ază, voc ea'âi crește până la octava
cea mai înaltă.
— Acești trăd ători, ră cnește el, au înce rcat să înfig ă un cuțit în spate luptătorilor noștri de pe linia f rontulu i. Au comis o crimă
monstruoasă. Nu sunt nu mai trădători, ci și ucigași, c are au pr edat e roi ge rmani răniți î n mâinile ac elor animale sovietice și au
comis ac eastă crimă imfamă numai pentru a -și salva propriile vieți mi zerabile. Au încer cat totodată să conving ă și pe alți
soldați ge rmani să participe la activitatea lor criminală. Când propun erile lor bolnave au fost respinse, a cest Obe rst ticălos le-a
dat ordin vitejilor g ermani să ia pa rte la c rimă și să-i abandon eze pe răniți ca pe o grămad ă de leșuri. S olicit cu insis tență ca
ambii acuzați să fie condamnați la moarte, în confo rmitate cu a rticolul 91 a: Sf idarea ordinului ș i ajutora rea, inamicului ;
articolu l 8, aline atul 2 : Trădare împo triva poporului ș i a securității statulu i; articolul 73 și 139, alineatel e 3 și 4 : înaltă trădar e.
Nu solicit să fie, luat în conside rare articolul 149 : dezert are. Regret că nu ex istă o ped eapsă mai seve ră de cât ped eapsa cu
moarte a. În acest caz este pr ea umană.
Cei trei ofițeri judecători mâzgăles c distrați hârtia din faț a lor, nici nu fa c măc ar efortul să ascundă faptul că ei gă sesc proc esul
plictis itor și îl urmăres c pe procuro r numai cu o ur eche.
Ofițe rul procuro r se așază și î i face semn cu c apul, zâmb ind, ofițerului ap ărător.
Ofițe rul apă rător își răsfoi ește documentel e câteva clipe, apoi se ridic ă lent în p icioare, își îndre aptă tunica, își trec e mâna cu
manichiur ă frumoas ă prin pă rul că runt ș i schițe ază un zâmbet cama raderesc spre procuro r și ofițerul preș edinte.
— Rog curte a să țină seama de deco rațiile ofițerilor a cuzaț i și de atenția aco rdată sarcinilor , așa cum r ezultă din statele de
servi ciu anterioa re. Rog curtea să analizeze crimele lor cu clem ență.
Se aș ază la loc, evitând privirea încărcată de reproșu ri a Ob erstului.
— Vor acuzații să f acă vreo decla rație în apă rarea lor, înainte de pronunța rea sentinței ? întreab ă Kri egsgerichtsr atul, ui tându -se
nerăbdător la ce as.
Oberstul Frick se ridică și începe să explice situația disper ată, f ără de soluț ie în acel iad arctic.
— Irosiți ti mpul curții, îl î ntrerupse cu asprime Krieg sgerichtsratul. Ai abandonat sau nu soldaț ii germani răniți la discreția
trupelor rusești, da sau nu? Ai dat ordin uni tății să se retra gă, da sau nu ?
Oberstul î și dă seama c ă o as emene a logic ă sumar ă este imposibi l de combătut.
— Da, răspund e acuzatul, așezându -se din g reu.
— Și t u, — îi fa ce semn cu capul Oberleutnantului Wisling —, ai decl arat clar c ă ai fost de acord cu ofițe rul tău comandant?
— Întreaga proc edură e un ameste c de adev ăr și fals, o den atura re infamă a faptelor , strigă Wisling cu voce a gâtuită de
indign are. Refuz să re cunosc această c aricatură de tribunal! E un ab ator! Orică rui judec ător ca re se resp ectă i-ar fi rușine să
facă parte din el!
— Stai jos ș i fii lin iștit! Ești cel mai t icălos din câți s-au prezentat până acum în faț a curții, se r ăstește ofițerul procuro r cu
scârbă, cong estionat la f ață.
Kriegsgerichtsr atul dă din cap și șușotește un m oment cu cei doi ofițeri asistenți. Cu o voce joas ă, plăcută, începe să citeas că de
pe o hârtie c are se aflase în fața lui î n tot t impul proc esului.
— Pentru lașitate, dispreț față de Führ er, comandantul Suprem al Ma rii Armat e Germane, sprijin acordat inamicului și
sabota rea ordinelor , acuzați i Oberst Ge rhard Frick și Oberleutnant Heinz Wisling, sunt condamnați la moarte prin împușcar e.
Își pierd definitiv drepturile civile și mi litare. Toate bunurile vor fi con fiscate în folosu l statului. Ambii acuzați sunt deg radați
la rangul de simplu s oldat și le vor fi retras e toate decor ațiile primite. Sentința urmează să fie adusă la îndeplinire cât se poate

de reped e. Pentru a cte ante rioar e de vitejie, acuzați lor li se permite să solicite aco rdarea grațierii de către Înaltul Comandament
General, Zon a a III-a de apă rare, Berlin/Spandau.
Kriegsgerichtsr atul î și scoat e ochel arii cu r ame au rite, î i priveșt e pe cond amnați cu o indifer ență glacială și le f ace un semn
polițiștilor militari de la ușă.
Cu m ișcări exersate, tresele și decor ațiile le sun t smulse cond amnați lor de pe uniforme. Ulti ma deco rație e vulturul din part ea
dreaptă a pieptulu i.
— Duc eți-i af ară, mârâie Krie gsgerichtsratul, g esticulând cu mâinile de parc ă ar fi alung at muștele.
— Ați avut baftă, indivi zilor, rem arcă unul din tre poli țiștii militari, când ajun g înapoi în beci.
— B aftă? Ce vr ei să spui ? îl întreabă Oberleu fnantul Wisling, fără vla gă.
— Vi s-a permis să cereți gr ațiere, rânj ește amuzat Untero ffizierul din po liția mi litară. Asta o să vă mai ț ină în viață câteva zile,
poate chiar săptămâni, altfel ați fi fost terminați î n următoa rele două zi le. E oare care lipsă de spațiu î n pușc ărie, astfel încât
ducem la îndeplin ire ordinele de îndată ce le primim. Veți av ea de ci timp be rechet să meditați, ge neralul ca re răspunde de
grațieri se a flă pe undeva prin R usia în momentul de față, așa că va trece probabil c eva timp până să primeas că petiția voastr ă
— și cine poate ști dacă are vreme să-și bată capul cu ea când o va prim i? Cu siguranț ă are de furcă cu chestii ma i importante
decât cu voi doi, c ălători spre ceru ri — și, până c ând se vor în toarce hârtiile voastr e, cine știe ce dracu s- o mai î ntâmpla, și pe
aici! Evenimentele se succ ed rapid în aceste zile, Ivan e în ofensivă:
— Heut e sind wir rot
Morgen sind wir tot [19],
murmură el încet. — I nfanteristul F rick și infanteristul Wisling, raport ează c ă s-au întors de la curt ea marțial ă, îi aduce la
cunoștință Unte roffizierului de se rviciu, pocnind din călc âie.
— Presupun că nu r aporte ază să fie eliberați ? rânjește Unterof fizierul de serviciu sarcastic, punându- le câte o cru ce mare, roșie,
în dreptul numelor din registrul camer ei de g ardă. Semnul morți i.
— Într-un fel, da, răspund e poli țaiul jovial.
— Copi i, copii, le spune Untero ffizierul de servi ciu, dându- le câte o țigară la fieca re, fiți fericiți că vi s-a permis să faceți
cererea de g rațiere, altm interi vi s-ar fi dat un s tâlp de care să atârn ați chiar mâine. Adunăm la un loc un g rup mai mar e de
"turiști". Să nu- mi spuneți m ie că noi prus acii nu suntem pl ini de omenie. Întind eți mâ inile, flă căi. E obligatoriu cu lanțuri. Așa
spune la re gulament. Cei care și-au pierdut dreptul de a -și purta c apul pe umeri trebuie puși în lanțuri.
Wisling încuviin țează în scârb ă. Adevă rul începe să se strecoare și în cr eierul lor . Stomacul i se contra ctă și gu ra i se umple de
fiere.
— E o g ăleată acolo în colț, î i indică Unterof fizierul de serviciu, care cuno aște simp tomele.
Wisling ajung e la ea în timp u til și vomită.
A doua zi, d is-de-dimineață, sunt ridicați din c elule și leg ați strâns cu lanțuri, cu mâini le la spate.
Camionul este plin de deținuț i care stau de- a curmez ișul în spate, doi poli țiști militari musculoși, cu Mpi-uri gat a pregătite, se
cațără- și se aș ază pe oblonul din spate. Răcn esc la cea mai m ică mișcare a vr eunui deținut. L a tribunalul m ilitar al Forțelor
Aeriene din Tempelhof sunt prelu ați încă trei avi atori și un s oldat de la artileria antiaeri ană. Se poate dist inge că cei trei sunt
ofițeri, după materialul mai fin al uniform elor, li s-au scos decor ațiile și epoleții.
Pornesc mai depa rte prin B erlin, tre c pe lâng ă Plötzensee, unde Călăul Ofici al e fo arte ocupat în fiec are zi cu ghilotina lu i.
Camionul hurducă prin Alexander Platz. Sediu l Poliției s-a înneg rit de fum.
Mai pr eiau doi ofițeri SS condamnați de la cazarma Gross- Lichterfelde.
— Hei, mișcați- vă târtițele! Ne grăbim! strig ă polițai i, arțăgoși ca re-i ajută să ur ce lovindu-i cu paturile Mpi-urilor .
Deținuții se uită cu ochii pierduți la străzile după care tânjesc, ticsite de oameni c are trec în gr abă. Un tramvai uruie la colț,
clinch etul clopo tului său e ca o muzică a libertății.
— Unde ne duc? îi șop tește Oberstul F rick deținutulu i de alături, ofițerul de marină degradat.
— Gur a, por cule, se răstește un poliț ist mi litar de pe oblonul camionului, sau îț i bag dinții în gât ! Ridică gura țevii Mpi-ului ca
și cum ar fi ga ta să-și ducă la îndeplin ire pe loc amenințare a.
Camionul î și croieșt e drum zdruncinându- se pe pavajele cu hârto ape. Ruinele arse rânjesc spre norii încărcați de ploaie, din
multe din ele încă mai iese fum, după incendiile din noaptea trecută. Pretut indeni sunt dez gropat e trupuri din pivn ițele năruite.
Patrule SS, înarmate până- n dinți, se stre coară pe străzile înne grite de fum, la pândă după jefuitori. Da că-i prind î i execută
sumar . Au la ei fr ânghii și e xistă o mu lțime de stâlpi de f elinare în Berlin.
Un grup de femei din fața unei măcelă rii se uită lung, cu curiozitate, după camionul car e trebuie să o ia pe trotuar pentru a evita
craterul unei bombe din m ijlocul drumului.
Polițailor de pe oblonul camionului se par e că le plac e călătoria. Esco rtarea deținuților este conside rată o muncă ușoa ră. E o
îndatorir e ca orica re alta, ca instruire a recruților , distribuirea mun iției, a hain elor și a e chipamentului. Uni i primesc însărcina rea
de a face de g ardă, ani în șir , pe lâng ă Comandamentele Gen erale, cazărmi, depozite și ae roporturi, nenumă rați soldați l uptă pe
front ca infanteriști, artileriști, tanchișt i, ucid și execută împreun ă, într -un mod sau altul.
Polițiștii militari es cortează deținu ți. O îndeletnicir e cu mult mai ag reabilă de cât să te târăști prin tranș eele pline de noroi.
Oberleutnantul Wisling îi obse rvă cu ochi mi jiți, se gâ ndește din nou cum să scap e. Ar fi destul de ușor să- i răstoarne peste
oblon pe poliț iștii acei a grași, nesimțiț i și să fu gă, însă problema era cum să ajun gă până acolo. Ar trebui să tre acă peste trei
bănci. Deținuți i sunt îng rămădiți unul î ntr-altul și poli țaii l-a r împușca înainte de a fi tre cut de primii din ei. Se gâ ndește să se
târască pe sub băn ci, printre picioa rele celorlalți deținuț i. Începe să se miște încet. Vecinul lui în țelege imediat ce încea rcă să
facă, însă e mai g reu dec ât se aștept ase să se târas că cu mâinile încătușate la spate. Abia a ajuns la a doua banch etă, c ând
camionu l coteșt e și i ntră pe poa rta cu grilaj a cazărmii Regimentului de I nfanterie Gross Deuts chland. Aceasta fuses e
trans formată în închisoa re mil itară, pentru că toate închisorile obișnui te erau aglomerat e. Cu toate că, după Rusia, Ge rmania e
țara cu cele mai m ulte închisori din lu me, acum e rau neîndestulătoare. Dar cum ex ista și o penurie catastro fală de re cruți,
autoritățile puteau utiliza cazărmile g oale în ac est scop, nim ic nu e impos ibil pentru Dumnezeu și națiunea german ă.
Camionul se oprește cu o smucitură și toți deținuții cad de pe băn ci. Asta îl salve ază pe Wisling; scap ă nedes coperit. Aproap e
că plâng e de deznădejd e când cama razii deț inuți î l ajută să se ridice pe picioa re.
— Afară cu voi, nemernicilor! zbiară poliț iștii militari, agitând paturile Mpi-urilor cu brutalitate. Pas ale rgător, lepădăturilor !
Cred eți că sunteți la sanato riu, nu ?

Peste tot numai ț ipete și zbieret e, amenințări și înjurături. Mai presus de toate, gardienii trebuie să fie severi cu deținuț ii,
altmin teri viața a greabilă de la c azarmă ar putea curând să ia sfârșit. Numai deținuți i o duc cel mai g reu, oricum, și ei sunt
drojdia Celui de- al Treilea Reich.
Se deplas ează în g rabă, cu lanțurile zăng ănind pe platoul de adun are. Praful li se învolburează în jurul pașilor grăbiți.
— Pas ale rgător, grăbeșt e pasul, un-doi, un- doi! zbiară polițistu m ilitar, rotindu-și ciomag ul lung cât mai ap roape de deținuți.
Câțiva infante riști în vârst ă privesc atenți și curioși de la f erestr ele des chise, nu pentru că ceea ce se petr ece este o priveliș te
nouă în sine, ci pentru c ă s-ar putea întâmpla totuși ceva ieșit din comun.
Oberstul Frick cade cu f ața-n jos și își z drobește fața în noroiul din curte, nefiind în stare să evite c ăderea din cauza br ațelor
imobi lizate la spate; însă loviturile de picior și cu patul puș tii îl readuc rapid pe picioare. Un deținut în tr-o închisoar e militară
din Ge rmania învață uimitor de r eped e modali tatea de a se ridica iarăși în p icioa re fără să foloseasc ă mâinile. Sun t mânați de
jur-împrejurul platoulu i de defilar e, cu țipete și zbierete. Încă un deținut cade cu fața în jos ș i se izbește cu capul de o piatră
ascuțită. Își face o rană ad âncă în frunte și sângele încep e să-i șiroias că pe față.
— Scoală, parșivule! răcn ește un Unte roffizier, lovindu- l cu brutali tate. Ci ne dracu ți-a ordon at să te culci ? Pas aler gător, pas
alergător, câine ! O să poți să stai cul cat după ce o să te ump lem noi cu plumbi, porcule !
Îi primește un L eutnant de poliție m ilitară, cu o g ură fără buze, cu tuleie pe obr aji, ochii, î nsă, îi străluc esc de fanatism, un
produs al lui Himm ler, de cea mai josn ică teap ă. Obe rstul î l privește cu o presimțire r ea. Dintr-o ex periență amară știe că acești
flăcăi ne copți sun t și cei mai câinoși. L e e teamă c ă nu pa r suficient de duri și se rep ed cu c apul înainte, în orice și oricin e,
numai pentru a-și anest ezia propria spaimă.
— Tu cine ești? întreabă tânărul Leutnant, cu o voc e primejdioasă, arătând spre unul d intre bieții deținuți așezați î n rânduri.
— Maior von L eissn er, Regimentul 460 de I nfanterie.
Cu o lov itură în car e-și pune toată greutat ea corpului, L eutnantul î l izbește pe bătrânul ofițer în plină f ață, încât acest a se
clatină un mo ment, c a și cum ar fi pe punctul de a leșina.
— Cum te che amă? urlă L eutnantul, cu voce frântă.
— Infanteristul von L eissner !
Din nou pumnul încleștat î l izbește în figu ră pe maiorul de gradat, c are e destul de în vârstă pentru a-i fi bunic Leutnantulu i.
— "Domnule L eutnant ", sac neno rocit ce ești! Nu vezi ce g rad am ? Cincizeci de genuflex iuni! Executar ea!
— Infanteristul von L eissner , Domnule L eutnant, cin cizeci de g enufl exiuni, precum ați ordon at!
Leutnantul se îndreaptă țanțoș spre c el de alătu ri, ca și cum episodul cu maiorul n ici nu s-ar fi întâmplat.
Următorul deținut s imte și el, pe piele a lui, pu mnul L eutnantului. Acesta g ăsește întotdeauna un pretex t, deținutul strig ă
eventual pre a tare sau nu sufici ent de tar e, sau a răspuns incor ect. După c e a tre cut el printre rânduri nu rămân e nici un deținut
fără sâng e pe față, apoi se postează în fața rândurilor și bate delicat din mâin ile înmănușat e.
— Cei îndritu iți să f acă cerere de grațiere, doi pași înainte, marș! zbiară el cu o voce pițig ăiată, infantilă. Îi numără și comp ară
cifrele cu lis ta pe ca re o are. Blocul 4! ordonă răsti t.
Un grup de Unte roffizieri c are își arată colții îi î mping spre Blo cul 4. Se abat asupra deținu ților c a animalele de prad ă
înfometate. Comenzi is terice, răcn ete, și țipete răsun ă în incinta cază rmii.
Tânărul L eutnant se pli mbă fudul ca un cocoșel în jurul c elor răm ași, cei c are nu au dr eptul să ce ară grațiere.
— Bu curați-vă de soare, face el glume răutăcio ase pe seama lor, mâine dim ineață vă trimitem pe voi, c eilalți, pe lumea
cealaltă! Să iasă în faț ă cine urmează să fie bă rbierit cu briciul c el mare !
Un ofițer de artilerie f ace un pas înainte. E un bărbat co rpolent, g reoi și cu o figu ră suferindă.
Leutnantul îl privește așa cum se uită șarpele la un iepur e.
— Ofițe r în rezerv ă, comente ază el cu un rânjet viclean.
— Da, Herr Leutnant !
Leutnantul îl pocnește cu patul puști i în plină față. Mar ginea căștii de oțel î i zdrobește osul nasului. Țâșnește sâng ele.
— Să fiu al naib ii dacă por cul ăsta c riminal nu încearcă să-mi vândă gogoși! zbiară el, ridicând indignat mâin ile, a rogându- și
titluri la care nu e îndreptăți t! Pe burtă, maimuțo iule!
Ca un cop ac în cădere, fostul artilerist se prăbușește înain te, figura-i neprotejat ă izbindu-se cu puter e de păm ânt.
— E bun! râde tânărul Leutnant încântat, polițaii râd și ei împreună cu el, slu garni c, întreg ul ca reu din fața cazărmii clocotește
de o veselie debo rdantă. Până și infanteriștii curioși din b locul companiei se amuză.
— Artileristul Schröder , Oberleutnant în rezervă degradat, condamn at la moarte pentru sabota rea ordinelor , vă raport ează la
ordin, domnule L eutnant !
— Vezi, deja e mai bine, sur âde L eutnantul cu o amabilitate sadic ă, și ce e artileristul Schröde r în viața civilă ?
— Profeso r, domnule.
— Ei, ei, un prof esor! o licărire primejdioasă îi apare în ochi i albaștri spălăciți. Fă ră nici un fel de avertizare îi trage un șut
între picioa re și îl izbește cu dosul mâ inii în mânuș ate peste față. Profesorul- tunar îndrăznește să stea pe loc rep aus, nu- i așa?
Păcătosul se cr ede la școala lui din sat, unde f ace ce poftește cu copii i lipsi ți de ap ărare ai Führ erului. Nu, scumpul meu
prieten, el e acum în anticame ra morții, așteptându- și rândul la bărbi erit cu briciul c el mare ! — Mută g rămada de aici, îi ordonă
el unui Untero ffizier , mi se f ace scârb ă când o văd.
Tânărul L eutnant se amuză, chinuindu-i pe deținuți t imp de încă o oră, până când exhibiția lui macab ră este oprită de un maior
care se întorce a din pli mbarea zilnică matinală, călar e, în Tiergarten. L eutnantul pri mește o muș truluială pe cinste. Trebui e să
stea în po ziție de drepți și să se uite fix în ochii c alulu i nervos al maiorului. Nu este decât un enorm și jalnic comple x uman de
inferioritate. Toată aro ganța sa a dispărut.
Maiorul nu se mișcă din loc până nu sun t duși toț i deținuții î n Blo cul 2, anticame ra iadu lui, unde sunt trimiș i toți cei ca re nu au
dreptul să sol icite grațierea și aște aptă plutonu l de execuție.
Maiorul îl privește din nou disprețuitor pe Leutnant și se aple acă ușor înainte, peste gâtul calului.
— Îți lipsește al doilea nasture, domnule L eutnant, îi trâmbițează acesta, șfichiuindu-și ci zmele strălucitoar e cu c ravașa. L a ora
15,00 te pr ezinți la compania care trebui e să plec e în deplas are. Le lipsește un ofițer de pluton. Crez i că mutare a te de ranje ază?
— Da, domnu le maior!
— Și eu cr ed la f el, mârâie maiorul, sfichiuindu-și din nou ci zmele cu cr avașa. Pe Frontul de Sud vei g ăsi utilizare surplusului
dumitale de ener gie. Știi care este destinația B atalionulu i de Marș ?

— Nu, domnule maio r.
— Vor fi transport ați cu avionul la înce rcuife a din Cir ghizia. Ai grij ă să faci onoa re regimentului ș i să meriț i o Cruc e de Fier.
Maiorul dă pinteni calului car e se smucește nervos și-l împroaș că pe L eutnant cu spumă pe față. Calul pare că zâmbește în
sinea lui, în ti mp c e trav ersează platoul de aduna re. Caii militari c apătă instincte mult mai dezvo ltate, pe ca re semenii l or civili
nu le atin g niciodată.
Abia după ce maiorul nu se mai zărește, îndrăznește L eutnantul să ia pe loc repaus și să-și șteargă spuma de cal de pe față.
Fir-ai al dracului de cal jidănes c, înjură el, sper să ajungi la came ra de gazare!
Se duc e târșâindu -și picioarele la dormitoarel e companiei și își î mpach etează echipamentul. Ce nu ma i încape a runcă în foc,
mai de grabă decât să lase ceva în urma lui.
La Batalionu l de Marș este întâmpinat de un Oberleutn ant ciolănos, ca re imediat îi aplică o admonestar e seve ră și îi prezice un
viitor dezag reabil. I se tras ează să răspundă de se ctorul de ap rovizionar e — o ret rogradare evidentă. Ceilalți ofițeri, toți
veterani de linia f rontulu i, îl ignor ă.
După trei săptămâni se prăbuș ește un adăpost și îl îngro apă, nimeni nu se sinchisește să-l mai sco ată de- acolo. Perioada lui de
servi ciu în l inia frontului duras e numai douăzeci și cinci de minu te.
Deținuții î și pred au uniformel e la ma gazie și primesc uniforme de dril stacojii. L i se le agă mâinile și picioar ele cu cătușe din
lanțuri scurt e de oțel, apoi sunt rași în cap pentru a-și da perfect se ama de starea mizerabilă în car e se găsesc. Până și câinii de
pază par să- i disprețuiască și-i mârâie, arătându -și colți i, deândată ce se apropie de ei o hain ă roșie. Cătușele de la g lezne sunt
în mod deliberat atât de scu rte încât deținutul trebuie să țopăie c a o vrabi e. Scările sunt cele mai pă cătoas e. O pur ă tortură, și cu
toate aceste a gardienii continuă să stri ge:
— Mai r epede, mai rep ede, pas alergător, pas alergător!
Oberstul Frick e primul car e cade în timp ce ur că scara abrupt ă. Lovituri le de picior și de pat de arm ă se ab at ca o ave rsă pe
spinar e și în rin ichi.
— Să fiu al dracului da că nu doa rme pe el, z biară un F eldweb el presând brutal cu gura țevii Mpi-ul în cea fa fostu lui Obe rst.
Mai mult m ort de cât viu, ajun ge într-o celulă, în car e mai sunt deja opt alți cama razi de sufe rință, în dril roșu, cu numer e
galben e pe piept.
În celulă i se scot cătușele de la încheietu ra mâinilor , dar nu și de la gl ezne.
— Și cică oamenii ăștia sunt concet ățenii noș tri, ofte ază Obe rstul prăbușindu-se pe un scaun de lemn. Î i privește abătut pe
tovar ășii l ui de suferință, îmbră cați în roșu.
— Hu go Wagne r, se prezin tă cel mai în vârstă dintre ei. — E un ins in tegru, cu o fizionom ie sever ă. — Artilerist, fost ge neral-
locoten ent și com andant de divizie, condamnat potrivit articolului 91 b. Bănuies c că vă spune totul. Și dumne avoastră?
Spânzurătoar e sau împușca re?
— Împușcare, răspunde Frick cu o indife rență care îl surprinde și pe el însuși.
— Atunci ați avut noroc. Eu voi fi spân zurat! Mai spe r, totu și, că-mi vor schimba sentința — în execuție prin împușca re,
înainte de a fi pr ea târziu.
Ușa se deschid e cu un z ăngănit puternic și un Feldw ebel arun că pe măsuță o fo aie de hârtie și un cr eion.
— Uite ai ci, mârâie el în s ilă, uitându- se la F rick c a și cum chia r prezența acestuia era o insu ltă. Scrie-ți ce rerea de g rațiere. Mă
întorc s-o iau în douăzeci de minute. Ai grij ă să fie gata pân ă atunci! Ai înțeles ? Doar n-o să- ți scrii istoria vieții! Să nu uiț i asta
Artilerist de Rahat!
Trântește ușa cu atâta puter e în urma lui încât c ade tencuiala din tavan.
— Slavă Domnului, murmură Oberstul Fri ck ușurat, în sfâ rșit, po t expl ica ce s-a întâmplat în re alitate. Toată afacerea asta e o
urzeal ă de minciuni și a fost m istificată complet.
— Nu v-aș re comanda să scri eți în acest mod, îl previne fostul comand ant de divi zie. Nu va fa ce decât să-i irite, și înain te ca
Generalul să fi par curs jumătate din scrisoar e ar respin ge-o și ar semna ordinul de execuție. Nimeni nu e câtuși de puțin
interes at de dumne ata sau de cazul dum itale special, și dac ă vei fi gr ațiat, ce ea ce mă î ndoiesc — gr adul dumitale e prea mare
—, va fi pur și s implu pentru c ă vei pute a fi folosit î n vreo af acere foart e împu țită. Absolu t delo c de dr agul dum itale. Scrie aș a:
Degradatul Oberst cuta re, numele întreg și data naște rii, și adreseaz-o Gen eralului c are acord ă grațiere, Comand amentulu i
General nr. 3. Începe la două degete de la ma rgine, să nu u iți asta. Dup ă aceea pune data, ora, condamnat la moarte de Curț ile
Marțial e ale înaltului C omand ament, Be rlin. Apoi c ere ca sentin ța să fie comutată în muncă silnică pe viață. Î n fine, la trei
degete mai jos, pe pa gină: Cazarm a de Infanterie, B erlin — Moabit, data, Heil Hit ler și semnătura.
— Heil Hitler? întreab ă Frick cu uimire.
— Cred eți că a ceastă form ă de salut s- a schimbat pentru c ă ați fost cond amnat la moarte? surâd e fostul ge neral-locoten ent.
Exact după douăze ci de minu te, Feldw ebelul c el posac e înapoi. Î și arun că reped e ochii pe c erere, dă din cap satisfăcut și
părăsește celula fără o vorbă.
— Cred eți că am vreo șans ă de a fi gr ațiat? îl întreab ă Frick, cu speranț ă în priviri.
— Fir ește c ă nu. Oam enii sun t grațiați, da r atât de ra r, încât devine ceva senzațional când se întâmplă. După păre rea mea, în
cazul dumneavo astră particular grațierea este total e xclusă. Dacă ați fi fost soldat simp lu, un r ecrut obișnuit, ați fi avut o șansă
infimă, în funcție de dispo ziția Gene ralului din z iua respectivă. Dar un ofițer de carieră, condamnat pe baza a rticolu lui 91 b,
nici o șansă ! Veți fi împușcat!
— Doamn e sfinte, atunci e o cur ată pierd ere de timp să trim iți ce rerea! exclam ă Frick, cuprins de dispera re.
— Dor ești atât de mult să renunți la viață? îl întreabă Gene ralul sar castic. Cer erea de grațiere te va ține mai m ult în v iață, nu ți
se întâmplă nimic până ce nu se întoarc e. Nu vei fi luat de aici mâine dimineață la orel e 8,00, cum se poate întâmpla cu oric are
dintre noi ceilalț i, în următoa rele opt zile nu-ți vei petre ce nopțile cu spaima -n suflet.
— Vin să vă ia la orele 8,00 dimineața? întreab ă Frick cu o voce tremu rândă. Simte deja gheara rece a morții asupra lui.
Întreaga celulă degajă frică. Spaima iradiază din per eți, picură din tavan, se ridic ă din podea.
— Da, în fiec are dimineaț ă, exact la orel e 8,00, auzi pașii l or tropăind și z ăngănitul armelo r pe co ridor . O să auzi cum se
deschid ș i se închid uș ile celulelor . La 11,00, exact când bat e orolo giul cazărmii, nu mai ai de c e să te tem i în zi ua aceea. Avem
aproape încă o zi de trăit și t oată închisoar ea respiră din nou. F rica ne învăluie iar ăși când cade întunericul și ne întindem d in
nou în pat. Perioad a cea mai g rea este dimine ața, între 4,00 și 8,00. E vrem ea când auzi ț ipetele din alte c elule. Unii reușes c să

se sinucidă, dar ferească Dumnezeu ca înce rcarea lor să nu izbuteasc ă și sunt readuși la viață! Gardienii pun foart e tare la ini mă
asemene a încer cări. Dac ă deținuții reușesc să pă călească plutonul de execuție, gardienii sunt tri miși în pri ma linie a frontului.
— Nu e nici o posib ilitate de evada re? îl între abă Ob ersatul, însuflețindu-se la față.
— E absolut impos ibil, respin ge Gene ralul idee a, cu un sur âs ironic.
— Și î n timpu l raidurilor ae riene? se inter esează Oberstul cu încăpățân are. Când e con fuzie generală?
— Nu aici, zâ mbește Gen eralul. Aici celulele se zăvorăs c dublu și ga rdienii joac ă cărți. Ș i dac ă s-ar întâmpla ca o bombă să
nimere ască din pl in, ce-i cu asta? Inamicul a dus pur și simp lu la îndeplinire sentin ța, în cee a ce ne priveșt e. Sun tem trecători și
total irecup erabili. Ce dife rență poate fi da că suntem expediați cu o zi mai devreme sau cu o zi mai târz iu, important e numai c a
noi să fim lichidați ș i sentința să fie r aportată ca îndeplinită. Scoate -ți din cap oric e gând de evad are, acceptă -ți soarta aș a cum
este. Va fi mai u șor pentru dumneat a.
— E în grozi tor, spune Obe rstul, trecându -și mâna pe capul chilu g, să încerci să te obișnuieșt i cu gândul că urmează să fii
măcelărit c a un animal.
— Sunt de aco rd cu dumneata, admite G eneralul.
— Unde au loc execuțiile ?
— Unde ați fost până acum Obe rst Fri ck? îl întreabă Gen eralul sar castic. Nu-ți dai seama cum se f ac lucrurile în zi lele noastre,
în Ge rmania ? La Morellens chlucht oamenii sunt î mpușc ați în grup, cei mai mul ți pentru delicte minore.
— Și e xecuțiile prin spânzurăto are au loc tot acolo ? întreabă Oberstul înfiorându -se.
— Desi gur. Spânzurătorile stau în șiruri. Unica sentință c are autoritățile mi litare au c erut să nu aibă loc pe teritoriul armatei
este decapitare a. Asemene a oper ații sun t efectu ate de autorități le civile la Plötzensee, și îndeplini te de Executorul Principal.
Cei ca re urmează să ajung ă sub g hilotină au fost deja excluși din armată și trebuie conside rați ca un soi de civil i.
Cu puț in timp î nainte de ora de culc are, Obe rleutnantul Wisling este îmbrâncit în celulă. Are fața tumefiată și plină de sâng e.
Se aș ază pe pode a și-i privește pe ocupanții celulei cu ochi pust ii.
Apro ape toți din ții i-au fost zdrobiț i și rotula unui g enunchi îi stă c ăscat ă. Mai mul te coaste îi sunt, de as emene a, rupte. Se vai tă
de durer e când răsu flă.
— Am sărit la ofițerul de serviciu și am înce rcat să-l strân g de g ât, exp lică el calm.
— A fost o prost ie, spune Gen eralul. E numai în dauna ta și adeseo ri în detrimentul altor deținuț i nevinovați.
— Da, a fost o prostie, adm ite Wisling, pipăindu- și ușor corpul contuz ionat.
— Nu- i chiar atât de r ău aici, îi e xplică Gene ralul, așezându- se comod pentru noapte pe salteaua de ze gras umedă, păt ată de
muce gai. Am fost î n multe locuri c are erau și mai proaste: Torgau, Ge rmersh eim, Glat z, Fo rt Zittau, Admiral Schröd er Strasse.
Era un iad, în cel mai adânc înțeles al cuvântului. Aici cel puțin sun tem lăsați î n pace în celule și ni se dă a ceeași mânc are ca și
soldaților . Ar fi trebuit să vedeți cu ce ne hrăn eam la G ermersh eim!
— De când stați în închisoar e? îl întreabă Obe rstul cu nedumerir e.
— De patruspr ezece luni, dar curând se va isprăvi și cu asta. Mă aștept să fiu ridicat în orice dimineaț ă. Unica șansă pe ca re o
am e ca războiu l să se termine pe neașteptat e.
— Mai e până atunci, apr eciază un camar ad de celulă cu pesim ism.
— La Peenemünde se fa c experiențe intense cu o nouă armă, se aude o voce dintr-un colț al celulei. E o armă teribi lă, care nu
seamănă cu nici una din cel e știu te. Dacă reuș esc s-o produc ă, vor c âștig a războiul.
— Am auz it de arma asta, rema rcă Obe rstul, ceva în legătură cu apa grea, pe c are o aduc din Norve gia.
— Am lucrat la ea, se destăinuie haina roșie din colț, sunt chi mist, dar din pă cate unul car e n-a învățat niciodată să -și țină gura.
Acesta e motivul pentru c are sunt aici. S-a întâmplat în tr-o sea ră minunată, cu pre a mul t coni ac și fet e frumoas e. Fata cu care
m-am culcat lucr a pentru Gestapo. Au ap ărut chia r a doua zi, pe c ând ne mai tratam încă mahmureala. Tineri pol iticoși, în
haine lungi de piele și cu borurile pălăriei lăsate în jos. Gestapo, un m ic scut oval d in tablă cu un lănțișor și un ordin comunicat
politicos… Fiți amabil ș i însoț iți-ne! Am dori să clarifi căm o mică chestiune! — C himistul din colț râde cu amă răciun e și arat ă
cu degetul spre piept.
— Mica chestiune e ram eu ! S-au purtat relativ blând cu mine. Totul s-a terminat în circ a o or ă, inclusiv i ntero gatoriul! O lună
mai târziu o curte marțială — zec e minu te — ș i iată -mă aici!
La 6,00 se aude un zăng ănit de g ăleți pe coridor . Se ciocăn ește puterni c cu o cheie într-o ușă, ac esta este semnalul pentru
cobo rârea din pat și strân gerea saltelelor grămad ă.
Curând după ac eea se aduce micul dejun: o f elie de pâine, un cocoloș de mar garină și o cană cu surog at de cafea, chioar ă,
călâie.
Apoi urme ază aștepta rea. Închisoa rea duhnește a spaimă și gr oază. Minutarul orolo giului d in turn se mișcă în svâcnituri abia
perceptibile. B ate de opt ori ș i, exact la țanc, pe coridor r ăsună tocuri ghintuite. Se ră cnesc ordine tăioase. Oțelul se lovește de
oțel.
În celule conten ește oric e discuție. O chii se ațintesc în uși le cenușii. Primu l lot a fost deja dus sub escortă. Zgomotul pașilor
cadențați lasă în urmă un ecou, care se stinge mai dep arte, pe corido r.
Un degradat, medic mi litar stagiar, izbucn ește într -un hoho t de plâns sfâșietor , cu sughițuri.
— Vino-ți în fire, omu le, îl dojeneșt e Gen eralul Wagner cu asprime. Nu- ți ajută la ni mic plânsul, nu f ace decât să- ți
înrăutăț ească situația. Așa cev a îi iri tă pe g ardieni. Acum e pr ea târziu pentru regrete. Ar fi trebuit să -ți dai seama mai devreme
că o nuli tate de medic militar de marină c a dumneata nu-l poate critica pe Hitler fără să fie ped epsit. Ce-ai fi spus dac ă vreun
criminal te- ar fi făcut vraci, în loc de doctor , ai fi râs de o asemen ea glumă ?
O tăcer e copleșitoa re se lasă asupr a celulei. Undeva, în apropier e se aude zdrăngănit de chei și nume stri gate.
Cel mai tânăr deținut d in celulă, un Ge freite r de numai șaptesp rezec e ani, se furișează până la ușă să as culte. Vestonul din dril
roșu, roba morții, atârnă larg pe el.
Un fost L eutnant șade împietrit pe patul de lâng ă general și se uită ca hipnoti zat spre ușă. Se va da ea oare brusc de per ete în
clipa următoar e? Și vreo fi gură criminală de sub mar ginea unei căști de oțel va striga unul sau mai mu lte nume ?
Începe să plâng ă cu suspine, își p ierde comp let controlul ș i se prăbușește pe pode a — o masă de ca rne tremurândă. E la c apătul
a trei săptămâni de așteptar e — în fiec are dim ineață.
Generalul, car e e îndeajuns de în vârstă pentru a -i fi tată, se uită o clipă la el.

— Termină cu prost iile aste a! Capu l sus, omule! Adu- ți aminte că ești so ldat — ofi țer! Scoală sus, pieptul î nainte, suge burta!
Da, e o prostie, dar ajută ! Te-au învățat asta la școal ă și la "Hitle r Jugend". Acum îț i poate fi de folos! Ce urmează să se
întâmple o să se întâmple oricum, plânsul nu schimbă ni mic.
Leutnantul înc epe să țipe. oribi l! Zguduitor!
General Wagner îl apuc ă de pieptu l tunicii și î l pălmuiește răsun ător de mai m ulte ori.
— În picioa re, băiete, f ă un efo rt să- ți revii! îi comand ă el cu severitat e.
Leutnantul ia poziția de drepți. E livid ca un cadav ru, dar își revine, sclipirea din ochi î i dispar e.
De afară se poate auzi cum se apropie pașii detașamentului morți i. Nu sunt pre a dep arte. Țipete puternic e se aud din tr-o celulă
apropiată.
Feldweb elul de serviciu blestem ă și ocăr ăște.
— Nu pot să mai s uport, murmur ă chimis tul. Î nnebun esc!
— Ce o să faci, omule ? îl între abă G eneralul Wagner în batjocu ră. O să te arun ci la pământ în fața plutonulu i de execuție? O să
le spui că ești nevinovat și că nu trebuie să te omoare?
— Oh, Doamne, aș dori să fiu luat azi, se văic ărește chimi stul disperat. Atunci s-a r sfârși to tul. Se ridică. Gura îi e ca o orbi tă
roșie. Înainte c a ceilalți să ajung ă la ei, acesta strig ă: Luați-mă, as asini blestemați! Omorâți-mă! Împuș cați-mă, naziști
neme rnici!
Îl trânt esc la podea și îi acope ră gura cu trupurile, pentru a-i înăbuși ț ipetel e.
Ascultă înspăimântați la ușă. Vor veni ga rdienii cu bastoanele lor lungi ? Este strict in terzis oric e zgomot în celule. Țipetel e sunt
conside rate drept zgomot.
Relativ rep ede, chim istul se lin iștește. Șade jos î ntr-un colț cu buzele tremur ând, ca un iepure îngrozit.
— Da că cineva dintre dumneavo astră, contr ar așteptărilor , va supraviețui, spune Gene ralul mo lcom, aș dori să- l rog să o salute
pe soția mea, Mar grethe Wagner, Hohenstrasse 89, Dortmund, din parte a mea. Să-i spună că am murit demn, o va ajuta.
Explicați- i că tot ce am avut asupra mea a fost confisc at de trezore ria statului ge rman, din acest motiv nu i-am putu t trimi te nici
măcar verig heta.
Toți deținuț ii rep etă ad resa, pentru a și-o imprima în memorie: Ma rgrethe Wagner, Hohenstr asse 89, Dortmund.
Generalul î și ridică ochii spre f ereastra înghețat ă. Un r ăstimp nu sco ate nici o vorbă, gândurile îi sunt depart e, la Dortmund, în
Westphalia.
— Am presimț irea că vor veni după mine astăzi, spune el brus c, netezindu-și tun ica roșie.
Dar n-au venit să- l ia pe Gen eral în ziua aceea.
Orolo giul din turnul companiei de stat major a bătut de unsprezece ori. Î ntreaga închisoa re scoate un ge amăt de ușurar e. Până
la 8,00, a doua zi dimineața, e vrem e lung ă.
— Instrucție pe platou, marș, marș! Fluie rele țiuie strident printr e clădirile cazărmii. Un val de zgomote se ridic ă din toate
părțile,
cătușele zăn găne, cheile zdrăngăne iarăși și ciz mele tropăie. Deținuț ii cu tunici stacojii sar într-un picior , cu sufletul la gură.
Ghinioniș tii ca re cad sunt iz biți fără milă cu patul pușt ii.
Un auto mat lătră pr elung, în du șmănie. Deținutu l care înce arcă să vorbeas că cu vreunul din sărmanii săi camar azi este culcat la
pământ, într-o baltă de sâng e. E târ ât ca un sac înapoi în celulă. Capul i se i zbește cu un sunet sec de treptel e scă rii.
— Javră împuț ită, porcule! zbiară gardienii la el. Î n furia lor nu se pot g ândi la ceva mai bun.
Un Feldweb els din corpul medic al apar e alergând cu g eanta de Cruce Roșie. Î l săgetează pe deținutu l rău rănit cu o privire
veninoas ă.
— Arunc ă scâ rnăvia pe pode a, mâr âie el, o să bag destulă viață în lep ădătura asta, c ât să- l ducem până la stâlpul de execuție!
— Să nu- l droghezi, spune unul dintre gardieni îmbufnat.
— Nici în vis nu m i-ar tre ce prin cap așa c eva, răspunde Feldw ebelul sanitar . I-aș tăia puța, dacă ar fi după mine!
Toți trei râd zgomotos.
Platoul de aduna re este plin, condamnații, în un iform ele lor stacojii, ameste cați cu deținu ții cenușii-ve rzui obișnui ți, care se
simt regi în compar ație cu " roșii".
— Fo rmați coloane de c âte trei! răcnește Feldweb elul de servi ciu. Î ncolonați pentru drum, înainte- marș ! Păstrați dra cului
distanța aia, saci ambulanți! Cu cântec înainte !
Instrucția în curte a închisorii se termină întotdeauna cu un soi sau altul de " terorizări", în fun cție de dispoz iția se rgentului-
major de serviciu.
După -amiaza tre ce reped e. Lent, umbrele pr elungi ale înseră rii se streco ară peste platoul de adunar e și se c ațără pe pe retele
opus fe restrei. Vine se ara, apoi noapte a. Conversații pe șoptite, voci c are bâig uie înspăimântate. Ceasul m orții lor se ap ropie cu
pași r epezi.
Micul dejun se consumă în tăce re. Puțini au cât de cât poftă de mân care. Orolo giul din turn bate din nou, opt bătăi mortuar e.
Ecoul unor voci tainice se aude pătrunzând în fiec are celulă prin pereții cază rmii. Plu toanele de execuție mărșăluies c pe
coridoare. Cizme gr ele se apropi e de celula 101.
Cei nouă deținuți îș i țin răsufl area. Cu gu ra căsc ată și cu ochii ieșiți d in orbite privesc țintă spre ușă. Șt iu că plutonu l s-a oprit
chiar în fața celulei lor . Zdrăngănit de chei grele! Cheia g rea este introdus ă în broasc ă și se r ăsucește de două ori, ca două
împușcături.
Ușa masivă se izbește de perete. O cas că de oțel sclipește amenințător din prag . Paturile puștilor scr âșnesc pe ciment. Tăcere,
tăcere, o tăc ere de pând ă.
O față c runtă se uită scrutător în celulă de sub ma rginea căștii. Al cui nume va fi rosti t de acele buze subțiri, făr ă culoa re?
Generalul Wagner face jumătate de pas înainte, alb c a varul. Buzele lui au culoa rea cernelii. Groaza 'de moarte i se insinue ază
cu fiori de g heață pe șira spinării. E convins c ă numele lui va fi stri gat.
Chimistul ș i Leutnantul se înghesui e și mai adânc în firidă. Micuțul Gef reiter stă în spatele mesei cu gu ra pe jumătate des chisă,
ca și cum ar fi pe c ale de a scoate un țipăt.
Ușa se închide cu zgomot masi v. A fost o g reșeală. Candidatul ca re urme ază să fie dus la moarte este în celula alăturat ă.

Un țipăt jalnic și prelun g de gr oază sfâșie tăc erea aștept ării. Pe cimentul coridorului este târât un trup omenes c. Trei dintre
zăbrel ele de fier al e ferestrei își arun că acum umbra. Când se profile ază și a patr a, ca o linie trasă cu creionul, va fi ora 11,00 și
viața își poate reîncep e cursul.
Atmosfe ra devin e apro ape veselă.
Acum, acum, se gândește Oberstul.
Umbr a a ajuns aproap e la chiuvet ă. De la cap ătul î ndep ărtat al coridorului se aud pași apăs ați, gr ei. Se apropie repede.
— Imposibil să mai aibă timp să fa că ceva, spune în șoaptă L eutnantul, priv ind înfiorat spre locul unde urmează să se iveas că
umbra celei de-a patra bare.
— Vom vedea curând, răspund e Gen eralul c alm, făc ând doi pași spre ușă.
Tânărul Ge freiter încep e să hoho tească spasmodic. Nimeni nu-i dă atenție, fiec are se g ândește la sine.
— Vino, umbra r imploră Obe rleutnantul Wisling. Nu mai pot fi dec ât câtev a secund e pân ă la or a 11,00.
Tropăiturile se apropie necruțăto are. Nici o ciz mă militară din lume nu a re sunetul a cela de rău -prevestitor al ciz mei naziste
germane, e astfel confe cționată încât să insp ire spaimă și g roază.
Tropăitul trec e mai depa rte. Puțin ma i încolo pe coridor se aude un cuvânt asp ru de com andă. Pașii se reîntor c. Poc! Poc! Poc!
se opresc exact în dreptul celulei 109.
Ceva nu e în re gulă. Cea de -a patra umbră se contur ează cl ar acum.
Deținuții o privesc încruntați, ag ățându -se de ea ca de o firav ă sper anță. Dup ă ora 11,00 nu mai este ridic at nimeni. Nu s-a mai
întâmplat asta niciodată, de c e să se întâmple tocmai azi?
Hai ceasul e, bate, pentru Dumnezeu, bate odată! Mai dăruiește -ne încă o zi de viață! Viața e atât de scu rtă, încât o zi este un
cadou nemaipomenit, chia r și la închisoare.
Cheile zornăie. Sunetul pe care îl fac când intră în broasc ă îți zdruncină nervii. E sunetul pe c are numai un ga rdian îndrăgostit
de munca lui î l poate produc e.
Chiar înainte ca ușa să se des chidă, de la orologiul din turnul sediului C ompaniei de Stat Major se aud cele unsprezece bătăi.
Cheia este retr asă din bro ască. Ordinele interzic execuțiile după orele 11,00. De la un capăt la altul al î nchisorii r ăsună com enzi
energice.
— Armele pe u-măr ! La stân-ga! Marș fo r-țat! Poc! Poc!
Tropăiturile se îndep ărtează și se mi stuie pe corido r.
— Doamn e Isuse Christoase, răsufl ă din gr eu chimistul, î n colțul său, n- aș fi cr ezut niciodată că un om poate să suporte așa
ceva fără să-și piard ă minț ile. N -au nici un f el de milă față de noi ?
— Milă nu ex istă în Ge rmania, r âde Gene ralul sar castic, însă putem fi si guri cel puțin de un lucru. Unul dintre noi va fi luat
mâine între orele 8,00 ș i 11,00.
— Cine ? între abă Leutnantul cu o voce tremurând ă.
— Da că ești foarte curajos poț i să ciocăn ești în ch epeng și să întrebi, sur âde Gener alul, însă te pot asigu ra că, dacă ești
dumneat a acela, nu vei fi în star e să mergi mâine dimineață până la stâlp f ără să te susțină cinev a!
— Diavoli infami! rostește L eutnantul în șoaptă, fu rios.
— Diavoli — râd e batjoco ritor Gen eralul. Și z ici că ai fă cut Academia de Războ i! Dragă tinere, ei nu sunt mai d iavoli de cât
ești dumneata sau eu, ci doar un produs al educ ației m ilitare din al Treilea Reich. Fii onest, acum! N-ai fost ș i dumneat a un
admirato r al sistemu lui pân ă a ajun ge să-l cunoșt i pe cel al Curții Marțiale German e?
Leutnantul înclină capul și subscrie tacit la cele spuse de g eneralul Wagne r. La fel de ușor a r fi putut să fie el unul d intre
ofițerii g ardieni de ai ci. În schimb, printr -un r enghi al sorții, este un deținut condamnat.
Oberleutnantul Wisling se uita spre Gene ralul Wagner. Omul ăsta e croit din lemn de tei și din fier , se gâ ndește el? Cu sigur anță
că pe el veniseră să-l ia azi dim ineață. D epășise de mult termenul normal de deținut în t unică roșie și pesemne că era conștient
de asta.
— În '34 am luat parte ultima oar ă la competiția tră gătorilor de elită din Mor ellenschlucht, r elatează Oberstul Fri ck, în trea căt,
privind în sus spre f ereastra cenușie. Era în au gust și er a foa rte cald. Ne umflas em burțile cu cir eșe" galbene r ăscoapt e, care se
așternuser ă ca un covor gros, sub pom i. Suflul e xploz iei obuzelor de mortiere le scuturase. Ne-a apu cat dure rea de stomac…
Ușa se deschid e cu bubu itul obi șnuit și este introdus un nou deținut î nspăimântat.
— Feldweb el Holst, Regimentul de I nfanterie 133, L inz, Dun ăre, se prezintă el.
— Obe rst Fri ck, re gimentul 5 de Gren adieri, Potsdam, surâde Oberstul cu tristețe.
— Aristocrații cu pălării ele gante, spuse G eneralul Wagner ironic. Nu fa c part e dintr -un as emene a dispo zitiv aristocratic.
Regimentul de Panzere 11, Paderbo rn.
— Am fost la Paderbo rn, spune G efreiterul de șaptesprezec e ani. Regimentul 15 de c avale rie. Pocnește din călc âie, îi vorbește
totuș i unui Gen eral, deși deg radat și condamnat.
— Leutnant Pohl, Re gimentul 27 de Artilerie, Augsbu rg, se prezin tă și tânărul L eutnant, înfricoșat.
— Cât de protocolari am dev enit din tr-o dată, râde Wisling. Foarte bine: Oberleutn ant Wisling. Regimentul 98 Vânători de
Munte, Mittenwald.
— Îl cunoști pe Schörner? îl întreabă Gene ralul. Cred c ă era la comanda regimentulu i dumitale ?
— Da, era Obe rleutnant. Acum e Gener alfeldma rschall, și nu mai puț in urât dec ât altădată, spune Wisiing zâmb ind cu
amărăciune.
— Când or ganizam probele de trag ere la țintă, la Morellenschlucht, continuă Oberstul F rick, e ra interzis să tra gem ceva la
măse a înainte, e ra important să nu fi m ne rvoși când ne vene a rândul. Ne distram la Morellenschlucht. da r numai var a. Iarna era
al naibii de frig și sufla un vânt năpr aznic, de pa rcă tot frigul venea tocmai din R usia, vâj âind printre cop acii a ceia încovoiați.
— Și acum ți-a venit vr emea să-ți sfârș ești z ilele în Morellenschlucht, conchide sec G eneralul. Ș tiai că pe vr emea Kaiserului se
executau soldați a colo?
— Nu, habar n-am avut.
— Este una din car acteristicile noastre c ele mai r emar cabile, ale nemți lor, oftează G eneralul apatic, nu ș tim n iciod ată nim ic.
Suntem o nație cu ochelari de cal. Dumne zeu mai ș tie câți oameni nevinovați au fost î mpușc ați la Morellenschlucht.
— Te doar e când te împușcă ? se bă gă brusc în vorb ă tânărul Gefreiter .

Camar azii deținuți se ui tă la el cu uimire. Nici unul d intre ei nu se g ândise la asta. Spaima de moarte însăși er a atât de
copleșitoa re, înc ât nimeni nu se preocup ase de posibi la durer e fizică.
— Nu cred că vei s imți ceva, îi răspunde G eneralul cu convin gere. Un s ingur glonț te poat e omorî ins tantan eu. Statul e ge neros
și îți acordă douăspreze ce!
— Nu cred că mă vor împu șca vreodată, spune L eutnantul cu o no tă de isterie în gl as, voi fi trim is la o un itate specializată. O
simt. Știu asta. Când vor des coperi ce preg ătire am își vor da se ama c ât de uti l aș putea fi într -o unitate specializată! Vă dau
cuvântul meu că vă voi vi zita soția și îi voi transmi te ultimu l dumne avoastră mesaj, He rr Gener al. Am m ultă conside rație
pentru dumneavoastr ă și vă admir!
— Să nu f aci asta, oftează G eneralul. Avem un mar e def ect noi, germanii: avem nevoie întotdeaun a de cineva pentru ca re să
nutrim respe ct și în nu mele căruia să ucidem.
Căru ciorul cu mânc are hodoro gește pe co ridor . Orologiul bate de opt.
Ordin e, zăng ănit de arm e, zb ierete și sudalme, zornăit de chei. Mulț i sunt luați în d imineața aceasta. Închisoar ea trepidează.
Acum sunt din nou trei umbre de ba re pe podea. Curând va apăr ea și a patra. Ușa se des chide cu același zgomot masi v.
— Paul Köbke, mârâie Feldw ebelul.
Chimistul car e n-a putu t să-și țină gura se scoală în picioa re.
— Nu, nu, gem e el. E o g reșeală. Nu sunt aici de foarte mult timp. Trebui e să fie vorba de dumneavo astră, Herr Gene ral!
— Gur a, Köbke ! tună F eldweb elul iri tat, făcând un pas în c elulă. O să- i vină rândul și Gene ralului, ca și vouă, celorlalți. Astăzi
e rândul tău, și g răbește pasul! Grupul tău de "turiști" te așteaptă. Îl îmbrânceșt e astfel pe Köbke, încât acesta c ade în brațele a
doi Untero ffizieri, ca re îi pun cătuș ele cu îndemân are de experți.
— Pe cu rând, r ânjește Feldweb elul, trântind ușa cu putere.

Patria are dreptul să pr etindă
cetățenilor ei să sacrifi ce totul pentru e a.
Prin urmar e, ordon ca fie care pe rsoană
aptă să poart e arm ă să fie chemat ă
imediat sub drap el și tr imisă la luptă
împotriva inamicului, i ndife rent de vârstă
sau starea sănătății.
Adolf Hitler,
21 septembri e, 1944.

— Să vă ia dra cu, spune supă rat B ătrânul, când intră în pivniță și ne vede zăcând acolo, printre toate sticlele ale a.
— Mai încetișor , se vaită Micuțul, si mt așa, ca un m ic drăcușo r în dovleacul ăsta al meu, c are-mi to t bate țăruși pe dinăuntru,
cât îl țin puterile!
— Sunteți o t urmă de porci mizerabili, îi m ustră Bătr ânul.
— Ai perf ectă dreptate, sughiță Gregor, e o nedreptat e să stăm în pivn ița asta umedă și să ne che rchelim.
— Sfântă Agnes, aiure ază Porta, dac ă o ținem tot așa, risc ăm să ajun gem niște ep ave alcoolice și să ne fa cem fic ații praf.
— Oh, capul meu, se văicăr ește și B arcelona epui zat.
— Să ieșim la ae r și să ved em dac ă ăia au încheiat pace a în t imp c e noi sug em vârtos la r achiul Armatei Roși i.
Bătrânul ne cic ălește întruna și nu se oprește pân ă nu o virăm printr e pomi i fructiferi, și dăm cu ochii de o c ască ce se ivește
încet de după ba rajul de pe șosea.
Răsună o împușcătu ră și cas ca dispare. Ne arun căm la pământ în iarba jilavă și luăm la ochi obiectivul.
La scurt ti mp ap are altă c ască.
Carabina automată a lui Heide desca rcă un foc și casca se rosto golește pe pământ de cealaltă parte a ba ricad ei.
Durează aproap e douăzeci de m inute până să apar ă următo area cască.
De această dată Porta e acela care trage; împușcătur a îi z drobește fața soldatu lui inamic.
Din nou urme ază un lung răstimp de aștepta re, apoi apar e o altă casc ă.
— S-au țicnit? mormăie Bătr ânul, lovindu-se cu palma peste frunte.
Și în aceeași clipă r ăsună carabina de franctiror a Micuțului.
Mai zboară o cas că, și cade rosto golindu-se.
După o vreme, când vedem c ă nu mai apa r și alte c ăști ne furișăm prin spatel e cază rmii.
Acolo zac, cu f ețele zob.
Îi scotocim prin buzunar e și î n des agii cu proviz ii și ne ved em nepăsăto ri mai depart e de drum, târându- ne din gr eu pașii.

EXECUȚ IA
Mecanicul șe f Wolf ține sfat la masa mare, rotundă, din cantina Companiei a 5-a, cu cei doi câini l upi ai săi, c e își arată colți i,
de o parte și de alta a sc aunului, gat a să sfâșie în bucăți pe oricine, la cel mai mic semn din parte a Mar elui boss al Mafiei
Germane. Cele două gorile chineze sunt ins talate fiec are pe scaunul ei, în spatele stăpânului l or. Ele conside ră dușman pe
oricine intră în cantină și care trebuie făcut inofensiv, cât mai curând posib il.
În jurul mesei se îngh esuie o g loată de ling ăi — admiratori, " curierii" provi zorii ai lui Wolf, c are rămân în ga rnizoană atât timp
cât îi convine marelui boss.
Porta se oprește și se lovește peste frunt e, cu falsă surprind ere.

— Ce, mai trăiești, c ăcăstoare ambulantă ? strigă el vesel. Ți-a spus vreod ată cinev a că arăți ca un gă ozar clas a-ntâi ? Să dăm
drumul la puțin aer aici, miroase ca un canal colector !
— Permiteți așa ceva? întreab ă un armu rier, aplecându -se slugarnic spre Wolf, care se lasă cu sc aunul pe spate imitându- i pe
marii g ranguri văzuț i în filmele ame rican e. Îl cântăr ește din priviri pe Porta și nu se simte câtuși de puțin insul tat. Acesta e un
lux care te poate costa bani, singu rul lucru pe care Wolf îl îndră gește și îl respe ctă. El este mai î ntâi de toate un om de af aceri.
Poți să-l și scuipi de -a dreptul î ntre ochi, atâta timp cât dorești să plătești un asemen ea privi legiu.
Micuțul î l apu că pe armuri er de pieptu l tunicii și î l saltă c a pe un iepure c are trebuie sacrifi cat.
— Ce dr acu! țipă armurie rul îngrozit, dând din picioar e în toate părțile.
— Fl eanca, pădu che, mârâie Micuțul, c are are chef să sf arme obiecte, să batjocore ască oameni; să distrug ă una sau alta, pe
scurt, e posedat de impu lsul normal, sănătos, de a f ace cev a pe care ceilalț i să-l bag e de seamă.
Mecanicul șe f Wolf râde cu satisfa cție la pe rspectiva ca această zi mohorât ă și jalnică să se mai înv ioreze. L ingăii lui râd și ei
zgomotos, împreună cu el, pur și simplu nu î ndrăznesc să facă altcev a.
— Îndrăznești să atingi un Unterof fizier? strig ă armurierul și înce arcă să-i trag ă Micuțului un picior în fig ură.
— Unte roffizier! rânjește cu dispreț Micuțul, învârtindu-l prin a er ca pe o morișc ă. Nu ești decât un f reacă-pușcă nenorocit.
— Omoa ră-l, propune Porta cu mărinim ie, golind dintr -o sorbitură zdravănă, zgomotoasă, o stacană de be re. D ă drumul unui
râgâit satisfăcut și cere să i se umple din nou.
Bucătarul Obe rfeldw ebel Weiss in tră grăbit cu un P-38 în mână.
— Dă -i drumul, strig ă el țin tind spre Micuț. Să nu-ți i maginezi că mai eșt i de capul tău, aiurea, printre es chimoș i, și că te dai în
spectacol cum pofteșt i. La locul meu de munc ă e disciplină, și mai ales în bucăt ăria mea. Dă -i drumul o mului, ț i-am spus! E un
ordin!
— Car e om! întreab ă Micuțul, ridicându- l pe armuri erul ca re gângurea și mai sus deasupr a capului său.
— Ăla pe ca re-l ții în mâin i, ticălosule, răcn ește Obe rfeldwebelul, ieșindu- și complet din fire.
— Ăsta nu e om, ci un fr eacă-pușcă, r ăspunde Micuțul, învârtindu-l pe armurier din nou î n aer.
— Dă -i drumul, ț ipă Ober feldweb elul Weiss, agitând pistolul spre noi ceilalți, ca și când a r goni gă inile.
— Bin e, atunci, ofte ază Micuțul resemn at și-l arunc ă pe armurier de-a dreptul prin f ereastra închisă, încât ne trezim cu cioburi
de geam și așchii de lemn car e ne zboară pe lâng ă ure chi.
Pentru moment Obe rfeldw ebelul răm âne inde cis, ho lbându -se la resturile f erestr ei prin ca re a dispărut a rmurierul.
— He rr Oberf eldweb el, Instrucțiunile au fost î ndeplinite! r ânjește Micuțul și salută.
Purpuriu la f ață, Weiss trag e puternic aer în piept, des chide și închide g ura de mai multe ori fă ră să-i iasă vreun sunet de pe
buze. Arată ca un balon din car e a scăpat a erul.
— N- o să- ți permit să- mi distrugi cantina, se vaită el îmblân zit. Be a-ți berea până la fund și plătește la birou. Cântă cânte ce
germane bune, roa gă-te la Dumnezeu pentru victori e, și alt minteri ține- ți gura. Dacă nu te supui re gulamentului, z bori af ară
învârtindu- te.
— Bizuie- te pe noi, suntem de part ea religiei, îl asigură Micuțul scoțând capul pe fe reastra spa rtă să vadă unde a ajuns
armurierul.
Lingăii sunt alung ați de la masa rotundă c a un stol de vrăbii dintr -o grădină de zarzavaturi proasp ăt semănată.
— Împarte cărțile, porunc ește binevoitor mec anicul șef Wolf, miză dublă!
Weiss î și face și el loc la masă și ce re arog ant cărți.
— Cine dra cu te- a poftit ș i pe tine? îl întreabă foarte surprins Porta, punând accent pe "tine" .
— Vezi-ți de tre abă, îl previne Weiss, dându- și importanță. Cine ești tu de fapt? Sunt cu mult deasup ra unui căcăcios de
Obergefreiter.
Porta îl privește cu condes cendenț ă.
— Asta-i bună, fir-aș al dra cului! Nu șt ii că am a celași g rad cu Comandantul Șef, Ober gefreiter Hitler?
— Lăsați prost iile aste a, intervine Wolf categoric. Împarte cărțile, Porta, și tu, Weiss, tacă -ți fleanc a sau zbori af ară cu un picior
în cur !
— Să fiu azvârlit af ară din propria bucătă rie? strigă Gene ralul Bu cătăriei, stârnit. Pare pe punctul de a pune la c ale ceva.
— Proprie? Tu nu posez i nimic, decla ră sigur pe el Wolf. I -am ordonat Haupt feldweb elului Hof fmann să-ți dea bucătă ria asta,
pentru că te-am socotit drept unul de- ai mei, dar s-ar putea să mă fi înșelat.
— Sigur că nu. S unt cu tine pân ă-n pân zele albe, se lingușește bucăta rul comandant, năpădindu- l năduș eala la gâ ndul de a se
reîntoarc e la trupă.
— Vrei mai mul t de patru c ărți? întreab ă Porta cu un zâ mbet strâmb, în t imp ce ochii l ui de vultur îl surprind pe Weiss
subti lizând o ca rte.
— Da că încer ci cumva să trișe zi, ră cnește Wolf cu un patos fals, atunci se che amă c ă noi doi am terminat cumetria și o să
ajungi cât ai zice pește din buc ătăria ta plăcută și călduroas ă, într -un tranș eu re ce ca g heața, să lupți pentru cauza c ea dr eaptă,
dar fără speranță, a Füh rerului și a Patriei!
Weiss se îmbufnează. E sfârșitul lun ii și criza lui de bani e catastrof ală, trebui e să c âștig e câteva sute de mărci. Nu-' și mai poate
permite să dea drumulpe piața ne agră la nici o proviz ie, ofițerul cu manu tanța s-a arătat surprins, de trei ori până acum, în
legătur ă cu ritmul furtișa gurilo r. Nu va dura mult și castelul său din că rți de joc se va prăbuși.
— Ai o față de par că te-ai g ândi la cursa cu obstacole a lui Napoleon spire Moscova, rânjește Porta, examinând cu o plăc ere
sălbatic ă chipul palid al lui Weiss.
Wolf câști gă primele două jocuri și în continuar e pe următoarel e trei. Este într-o bună dispo ziție exube rantă.
— Sper că nu te bate g ândul să trișezi, ai ? îl iscodește Porta inchizitorial, privind cu lăcomie grămada consider abilă de bani din
fața lui Wolf.
— Respin g asemen ea insinuări cu disprețul pe c are-l merită, ripos tează Wolf cu aro ganță.
Gregor înjură cu nădu f, a pierdut deja o sumă bunicică. Bătrânul tace și e plin de draci pentru că a pierdut deja două sute de
mărci, pe c are avea intenția să le trimită ac asă, lui Liselotte.
Lui Weiss e cât pe-a ci să- i dea lacrimile. Solicită un mic î mprumut pe termen scu rt. E încă optim ist și mai speră că maldărele
de bani din fața lui Wolf și Porta a r putea fi fă cute să- și schi mbe proprieta rii.
Generos, Porta îi împ inge dinainte cinci sute de mărci.

— Semnează doar buc ățica asta de hârtie, te ro g!
Weiss î și arun că ochii pe înscris.
— Optzeci la sută! urlă el, simțindu- se grav jignit, asta- i dobândă c ămătăr ească! Cum îndrăznești să- i faci o as emene a ofe rtă
unuia mai mar e în g rad, unui Buc ătar Șef? Nu știi că e o sfidar e la adr esa regulamentului și chiar un delict civi l?
— Vrei să avem o discuție despr e ileg alități ? îl întreabă Porta, cu o căut ătură șireată în ochii lui adân ciți în fundul capului. Ce-
ai zice de un Ober feldw ebel c are împrumută bani de la ordon anțe?
— Un șut în cur și s-a dus cu tres ele lui amăr âte, stri gă bucuros Micuțul, folosind pri lejul pentru a ascunde două cărți.
Consideră banii î mprumutați de Weiss ca fiind deja ai lui.
Weiss se dă bătut și semnează hârtia, cu o mu tră posac ă. Bagă rapid c ele cinci sute de măr ci în bu zunar , de par că i-ar fi frică să
nu i le fur e cinev a.
Porta își dre ge zgomotos glasul. O fleg mă substanțială aterizează într -o găl eată de lân gă ușă.
— Termină cu scârboș eniile astea, îl admoneste ază Weiss poso morât, aia nu- i scuipăto are, e căldar ea pentru cafea a Companiei
a 3-a.
— E- n reg ulă, răspunse Porta prompt. Data viitoare o să te scuip pe tine între ochi.
Wolf râde în hoho te, de pa rcă ar necheza, și câștig ă iarăși.
Gregor ia un î mprumut de la Porta, însă, firește, în condi țiile impuse de a cesta, adică optzeci la sută dobândă.
Weiss pune că rțile pe masă. Nu înțeleg e cum e posibi l să-i intre perman ent că rți atât de proaste. E livid ca un cadav ru. Pentru o
clipă îi trece prin cap să se sinucidă, da r renunță la o asem enea idee. Dup ă o a treia mână, la ca re nu a participat, roag ă în
șoaptă să i se a corde un nou î mprumut.
Porta îl privește cu neîncr edere, șovăind, însă după o pauză lung ă îi împin ge trei su te de măr ci și desfășo ară solemn un nou
înscris.
— Ce mă- sa? răcn ește Weiss, roșu la faț ă ca un ra c fiert. Plătibi li în douăzeci și patru de ore ! De ce?
— Pentru c ă ești un risc mar e, rânjește Porta cu nerușina re, cont inuând să împartă cărțile cu gesturi ex perte.
— Un risc mare? mormăie deznăd ăjduit Weiss. Ce ști i tu de așa c eva?
— Mai mult decât îți închipui t u, îi surâde Porta cu subînțeles. Cum v in băi eții, care se pric ep la socoteli, să- ți facă inventarul,
te și văd în rândurile marilor eroi necunos cuți.
Weiss se fa ce vânăt la f ață.
— Vrei să insinuezi că sunt un hoț ?
— Nici nu mi-a trecut vr eodată prin m inte c ă ai pute a fi g reu de c ap, rânj ește Porta cu impertinenț ă și aproap e că îi v ine să sar ă
în sus, când descope ră că are în mână trei popi.
Wolf nech ează iar ăși și î l bate pe spate pe Porta, cu pr etinsă prietenie.
— Probabil că ai drept ate, Porta, tu și cu mine putem să adulme căm un man glitor de por ci de la un kilometru. Weiss duhnește
numai a inocență r esping ătoar e și transpirație la subsuoară.
— Sper că simțu l tău al umorului va suporta să vad ă așa cev a, rânjește Porta plesnind triumfător pe masă cu cei trei popi ai săi.
— Îți dores c la f el, surâde Weiss trântind ș i el c ei doi ași ș i o dam ă. A și în tins mâna să-și tra gă spre el banii l ui Porta.
— Stați așa, le stri gă Micuțul, punând pe masă doi ași și un popă. Schimbase rapid un doi cu unul din așii pe ca re ședea.
— Mă, tu trișezi, nu-i așa ? îl între abă Porta pe Micuțul, priv indu- l încrunt at.
— N- am trișat de c ând mă știu! țipă Micuțul ofensat.
Porta se uită în jurul mesei. Știe că Micuțu l a trișat.
Treiul pe care șade, și pe ca re l-a schimbat cu un popă, îl arde ca fo cul și n-ar e nici o îndo ială că Micuțu l șade și el pe o c arte
pe care a înlocuit-o. Ar putea, desi gur, să-i pretindă Micuțului să se ridice și atunci va fi dat în v ileag, dar dacă Micuțul e într –
unul din mo mentel e sale intelig ente, mai rare, ce-i drept, va pretinde c a și to ți ceilalți să se ridice, și atunci și Porta se va da în
vilea g. Pe de altă pa rte, e posibil să mai fie și alte cărți fie rbinț i la clocit. Asta a r însemna c a jocul să se reia de la înc eput ș i
toate câștigu rile să fie restitui te. Face un calcul ful gerător în cap și decide că e pre ferabil să lase jocul să cu rgă așa cum e. Cu
dobânzile af erent e de optzeci la sută la împrumuturi și cu c eea ce câștig ase, avusese o zi bună. Se de cide însă să -l urmăr ească
pe Micuțul aidoma unui câine alsa cian c are nu pierde din ochi un os furat, cu ca rne pe el.
Porta c âștig ă următoa rele cinci mâini.
Weiss se retr age din joc și se duce în pivniță să mănân ce pâine și zahăr . Auzise c ă zahărul este o bună sursă de en ergie. Porta îi
acordă un nou î mprumut, însă de data asta trebuie să depună garanție de cincizeci de kilograme de cafea. Ce-o să f acă mâine
dimineață compania f ără cafea, asta nu- l frământă pe Weiss. Mai e vr eme lung ă pân ă la micul dejun și se mai pot în tâmpla o
mulțime de lucruri pân ă atunci.
Ușa se dă de per ete cu zgomot ș i intră tropăind șeful I ntendenței de stat major Sieg, ținând la subsoa ră o servietă mare,
amenințătoa re, împodobită cu vulturul Reichului.
Dolof an bine și cu un mers legănat, șovăielnic, se prăbuș ește într -un foto liu șubred, care pârâie sub gr eutate a lui.
Weiss se fa ce verde la chip.
— Ce dr acu vrei? îl întreabă Wolf, fără a încerca să-și mascheze dez gustul față de ac eastă vizită neașteptat ă.
— Deh, și tu acum, î l între rupe Sieg cu un aer arogant și trânt ește cu putere servieta pe masă, unde poposește cu aspectul
amenințător al unei bombe cu acțiune întârziată. Ar fi mai i nteligent s-o luăm c eva mai u șurel, nu cr ezi? Pocnește din deg ete și
arbore ază un rânj et dezag reabil, dezgolindu-și un șir de dinți pătați de nicotină.
— Poate a r fi mai intelig ent și pentru tine, fiule, îi spune Wolf, arătându -și colți i, ca și t izul[20] lui, de-o manie ră care nu
prevestea nimic bun pentru Sieg.
Sieg se uită la Wolf cu ochi i miji ți.
— Cu riscul de- a fi ulti mul lucru pe ca re l-aș fa ce vreodată, șuieră el, m i-aș dori să te văd pe tine și pe Porta ciuruiț i de gloanț e
înainte de sfârșitul ac estui război!
— Go goman amăr ât, rânjește Porta cu un a er superior.
Saltă pah arul plin ochi de vodc ă din dreptul lui S ieg și î l golește dintr-o sorbitură lungă, de om fe ricit, apoi pescuieșt e un
trabu c din bu zuna rul tun icii lui S ieg și cere un foc.
Stupefiat, Sieg îi întinde propri a brichet ă de aur.

Porta întârzie cu aprinsul, în să în cele din urmă reușeșt e. Suflă rotoco ale arom ate de fum spre tav an, iar bricheta o băg ă la el în
buzunar .
— N- a fost de cadou, fir-al dr acului, proteste ază S ieg, cu gl asul st ins.
— Ai spus poft im, nu- i așa? i-o r eteză Porta de sus, ș i acum î ți spun mu lțumesc ! Cadourile sunt totdeauna binevenite.
— Nu ține, stri gă Sieg furios, te pun sub urmărir e, Porta, sunt Șeful I ntendenț ei, să ști i!
— Ești un nătăr ău, decl ară Porta. Ține- o tot așa și îți trag un șut în cur de te duci zece metri în aer !
Sieg sare mânios în p icioare și răstoarn ă can a lui Gre gor. Masa e o baltă de be re.
Gregor îl privește cu rep roș.
— Ai grij ă să nu te ia apa, băiete, îl ave rtizează el și șterge masa de be re cu fularul de ofițer al lui Sieg.
— Ful arul meu! răcn ește Sieg ca un turbat.
— B erea mea, zâmbește Gr egor, arunc ându-i la picioa re, pe podea, fularul îmbibat de ber e.
— Ce dr acu te crezi tu că ești? îi strig ă Sieg , strân gând din pumn i, pradă unei furii neputincioase. Ți-o plătesc eu ! Nu mai sunt
câtuși de puț in bătr ânul tău amic. Acum sunt Șeful I ntendenței! Și am prieteni destul de mari, în s tare să strivească un păduch e
ca tine!
— Semeni cu un iepuroi gă lăgios în călduri, îi spune cu dispreț Porta. "Șe ful Intendenț ei! Găo aza Armatei! "
— Ți-ai făcut numărul cu vâr f și îndesat, strig ă Sieg amenințător , fluturându- și fula rul îmbibat de bere pe de asupra capului.
— Ne -am hotăr ât să te eliberăm de povar a grea a vieții, îi z âmbește diabolic Porta.
— Ți-aș trage un p icior drept în cur , dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd cizma, spune Wolf, agitând cu admirație o cizmă
ofițer ească lucr ată manual.
— Te arestez, rag e Sieg, scoțându-și Mause r-ul. Cu ochi de uci gaș, arme ază pis tolul și rid ică piedic a.
Cu o m ișcare fulgerătoar e, Bătrânul îi z boară pistolu l din mână intendentulu i turbat.
— Acum poți să ale gi da că reglăm problema aici și acum, sau fa c rapo rt! În cazul d in urmă, ai fost oricum un soi de ofițer
pentru o perioad ă destul de lun gă! îi spune Bătr ânul tăios, băg ând Mauser -ul la el în bu zuna r.
— Ce vr ei să spui cu… o să reglăm aici și acum? întreab ă Sieg ezitant.
— Ești un nătăr ău fă ră pere che, dă din cap Bătr ânul, confirmându -și vorbele. Nu te- ai schimbat o io tă de când erai șelar în
grupul nostru.
— Er am Ober feldw ebel, îl core ctează Sieg, bombându- și pieptul, și acum sunt ofițer !
— Mofturi, îi ripostează B ătrânul cu ră ceală. Ești un fel de funcționar de stat în un iformă și ni mic mai mult! Cu m îți convine ?
Vrei să te luăm la bătaie aici, sau pre feri să tranșezi chestiune a cu Porta, în spatele bucătă riei?
Sieg se clatină nesigu r pe el, meditând cu fu rie oarb ă. E și mai voinic, și mai pu ternic de cât Porta și fusese unul d in cei mai
buni box eri în șco ala de recruți. Pe de altă pa rte, nu ști i niciodată cu c e tertipuri as cunse e în stare să umble Porta.
După apro ape un m inut dă din cap, decis:
— Sunt gat a să-i stâlcesc mutra individului!
Porta se ridică din poz iția fe rit, în s patele lui Wolf, și îș i scoate ceremonios tunica.
— Sunt gat a să-mi las mutra stâlcită, dacă sărăcia asta g elatinoas ă, care se împ leticește pe picioa re, cred e că e omul în s tare s-o
facă.
Wolf se aple acă și-i șop tește ceva la ur eche, care-l face să se cutremur e de râs.
Nu după mu lt timp stăm în ce rc, în spatel e bucăt ăriei, așteptând ca lupta să înce apă.
Porta și Wolf își apropi e cap etele și îl examinează pe Sieg ca un cuplu vers at de copoi bătr âni.
— E voie să folosi m mănuși ? întreabă Porta slugarnic. N- aș putea să suport să- mi stric manichiur a cu o asemen ea față.
— Poț i să-ți tragi și cizmele pe mâin i, în c e mă privește, îi strig ă Sieg cu dispreț, oricum, n-o să apuci nici măc ar să loveșt i că
te-am și făcut afiș.
— Șt iai că Șeful I ntendenței o r egulează pe nevastă -ta în ti mp c e tu ești p lecat cu treab ă, să numeri sacii de ba rabule? îi
rânjește B arcelona cu impertinență.
— Te bag în mă- ta! țipă Sieg furios. So ția mea nu s-a culcat cu nimeni altcineva decât cu mine. Era virgină când am cunoscut –
o.
— Da că n-ar fi fost nu te-a r fi luat niciodată ! strig ă provoc ator Micuțul.
— Am eu g rijă și de tine, după ce termin cu ăsta, îi promite Sieg sumbru.
— Pune- ți dracu odată mănuși le alea, strig ă el, îndreptându -se spre Porta, c are încă mai treb ăluiește cu o pere che de mănuși
negre.
— Îmi spui când ești gata, rânj ește voios P orta, trăgându -și bine mănușile pe mână.
— Prima rep riză, ordonă Bătr ânul, cobor ând mâna.
Sieg atacă orb ește cu capul înainte, c a un ele fant în călduri.
Porta f ace un pas later al și S ieg trece glonț pe lâng ă el, fără să-l nimer ească, în schimb in tră din pl in în Gr egor, pe care-l ia pe
sus, arun cându -l într-un morman de cartofi pe jumătate putreziți.
— Alo, aici sunt, î i strig ă Porta, care s-a dat câțiva pași înapoi, ce dracu ai cu Gr egor când cu mine te lup ți de fapt?
Fornăind, Sieg se ridic ă înapoi pe picioa re, frecându- și pumnul stâng .
— Am să te c alc în picioar e, mâr âie el cu încrân cenare. De-un secol aștept clipa asta. Pe Dumnezeul meu, dacă nu te fa c
țăndă ri!
— Abia aștept, zâmbește afabil Porta. Eja culez la gâ ndul să te f ac bucăți. Fa ce un joc de picioa re, parc ă dansând, și se
îndre aptă spr e Sieg, cu mâinile înmănușate ridic ate, pentru a-și proteja figura.
Sieg înce arcă o dire ctă de stânga, dar Porta nu mai e de mult unde c redea el. Se întoar ce și ved e ceva ne gru, care vine spre el
și-l iz bește în figură cu o forță năpraznică.
Forța lovituri i îl ridică de la sol și î l depune la mai mu lți metri depă rtare în vârful unei lă zi de gunoi.
— Aduceți un sanitar , le spune B ătrânul răstit.
Intră rep ede în cantină. Nu vr ea să șt ie ce s-a întâmplat.
Wolf râde zgomotos ș i îndelun g.
— Dat a viitoare nu va mai admite așa ușor ca advers arul să poarte mănuș i, nu- i așa?
— Atunci înseamnă că a învățat cev a, nu ? râde Porta, lăsând ampr enta unei lovituri de pumn într -o tablă de oțel de lân gă ușă.

— Splendid lucrat! exclamă Micuțul p lin de admir ație. Mănuși plumbui te!
Porta își scoate mănuși le cele negre. Sunt c ăptuș ite cu plumb, mănuș i rusești plumbui te, o amint ire de la un locoten ent NKV D,
căzut la datori e.
— Merd e, ça va border[21 ], spune Legionarul, punându -l în ga rdă. În circa două săptămâni, c ând va fi în star e să gândeas că
din nou, îș i va da se ama c ă a fost c eva suspect cu mănuș ile astea!
— De -aia nu mai pot eu, răspund e Porta nepăs ător, izbind cu mănuși le plumbuite de perete. În războiul ăsta mondial sunt ș i
momente dificile. Până acum am reușit să- mi mențin capul limpede și să mă strecor fără daun e.
— Și dacă te împu șca pe la spate ? îl întreab ă Micuțul, șt iind pre a bine c ă Sieg este un adv ersar periculos și necruțăto r.
— Eu sunt ac ela care îi împușc pe alții și nicidecum c el care este împu șcat, se f ălește Porta.
Intră în cantină și dă pe g ât o stac ană de ber e.
— Plouă, oameni buni, constată Micuțul dâ rdâind, pe când orbec ăiau prin beznă după drumul înapoi la l iniile companiei.
Misiune Z .b.V. stă scris pe avizierul Grup ei a 2- a, adic ă Mis iune Specială. Enervant. Z.b.V . poate însemna orice.
La orele 07,30 fi x ne urc ăm pe brânci în mar ele Krupp -Diesel care a venit să ne ia.
— Și acum, băieți, țineți m inte c ă mă aștept să onorați compania din car e faceți pa rte, r ăcnește Hauptf eldwebel Hoffmann, în
timp ce ne deplasăm, e o mare cinste, pentru niște fi guri triste c a voi, să fiți selecționați pentru acest ge n de misiune speci ală.
Ochii F ührerului sun t aținti ți asupr a voastr ă. Pieptu l înainte, bă rbia- n jos, șoimi lor!
La Spree dăm colțu l și continuăm de- a lun gul râului, în direcția Spand au.
— B ănuiam eu, spune B ătrânul cu lehamite în glas. O execuție!
— Deh, să ne bucurăm totuși că se va termina curând și sun tem liberi r estul z ilei, spune Porta și începe să-și fa că planuri
pentru după- amiază.
— Da că știam c ă e vorba de -o execuție, zice B arcelona cu mânie, m- aș fi dat bolnav .
— De -aia nu ți se spune niciodată nimic dinainte, îi e xplică Gregor, în timp ce -și încearcă piedica puștii.
— De ce nu lasă por căria asta în seam a SS-i știlor sau a MP[22]-ișt ilor? protestează Barcelona cu sc ârbă. Suntem soldați, nu
călăi, fir -ar al dracului să fie!
— C' est la g uerre, ești sclavul puș tii, ca și noi toț i ceilalț i, îl dojenește micuțul L egionar. Nu e tre aba ta să te întrebi de ce. Așa
e când trăiești pe g rămad a de băleg ar a armatei — unde mai m ult ca sigur, o să și mori.
— Voi ăștia o să vă scrântiți m ințile de-atâta g ândir e, spune nepăsător Micuțul.
— Ce- ți pasă de c e ni se spune să fa cem? Când î l lichidez pe unul, nu mă g ândes c decât că e întocmai c a pe Reeperb ahn, c ând
îl expediai în apă pe nenorocitul de clown de pe piedestal.
— Ai jucat de ci și tu rolul clownului cândv a, rem arcă Porta sa rcastic.
— La nevoie, ofte ază Micuțul. Nu er am în s tare mai mult decât să mă urc acolo, pe stinghie, c a oric e amă rât de papa gal, și apoi
mă pr ăbușeam înapoi în băutur ă. După ce am fost doborât de o sută șaiștrei de ori, m i-am z is că e de ajuns. Primeam trei mărci
pe oră pentru asta. Așa că am plecat, da r mai înainte le- am dat cev a ultimilor doi car e m-au doborât, să- și amin tească de mine.
Înainte de Mor ellenschlucht, printre șirurile de pomi încovoiați de vânt, c amionu l se oprește pe nis ip.
Pătrunși de f rig până -n măduva oaselor , săriră jos. Un vânt ca de g heață ne spulber ă în față valuri de cristale micuțe de zăpadă
și ne oblig ă pe toți să ne ridicăm g ulerele mantăilor umede.
— Nu era nevoie să ne lus truim cu atâta zel ciz mele, spune Porta îmbufnat, uită- te la ciz mele mele! Sunt deja murdare de noroi
până sus. Fir -ar să fie, trebuie să le lustruiesc din nou, î nainte de a mă duce să mă văd cu fetel e "La Câinele Ghebos" .
O luăm la pas, bombănind pe c ărarea bătătorită pe ca re mii de soldați o bătuser ă anevoi e înaintea noastră.
Bătrânul merge în frunte, le gănându- se, cu umerii aduși în faț ă, o ținu tă care nu- i nici pe depart e cea reglementar ă. P-38- ul
greu i se bălăb ănea spânzurat de centură. Con ține opt cartușe. Împușc ăturile de grație.
Un maior MP ciolănos, cu o înfățișar e bicisnică, ne aște aptă. Ne inspectează în tăcer e echipamentul, î l inter esează în spe cial
puști le. Ne măsoară din ochi ș i ne apostrofe ază cu vorbe de ocar ă — o turmă de porci jegoși, ned emni să purtăm uniforma
germană. Nici nu încea rcă măca r să ascundă că i se face scârbă numai când se ui tă la noi. S ingurul lăudat e Iulius Heide.
— Pe loc r epaus și atenție la m ine, strigă maiorul în z loată. Utili zăm dr ept ținte dr eptunghiu ri mici de pânză, chia r dac ă sunt
inutile. Și rațiune a pentru care le folosim acum e că am avut probleme cu unele plutoan e care nu le-au folos it. Fiți atenți aici.
Vreau să văd toate cele douăspreze ce gloanțe în ținta r espectivă. Să vă fe rească Dumnezeu dac ă găsesc g ăuri aiure a! Mai
deun ăzi doi tâmpi ți au nimerit or ganele sexuale ale omului. Asta- i curată lenevie! Trasul în gol cu premedita re vă va costa.
Aplicații la țintă, z i și noapte, timp de trei săptămâni. — Bâțâi e din ge nunchi și ne privește cu ochi cruzi. — Vreau să vă văd
plini de vi talitate azi! Vor fi de față martori! Nu t inerii car e vin de r egulă de la in stanța curții marțiale, nu, ci ștabi de la partid,
presa și adminis trația civilă. Au ce rut permisiunea să asiste, vor să vadă sâng e, pe rverșii ăștia nem ernici! Grupa va detașa două
echipe de siguranță și ni mănui, nici chiar Reichsma rschallului în persoan ă, nu i se va perrnite accesul în perimetrul de
securitate. Nu vreau să mai văd și alte cadav re zăcând aiur ea, inutil. Tu, Obe rfeldwebelule, lătra el, arătând cu de getul spre
Bătrân, porți răspunde rea, față de mine, c a numai cei condamnați la moarte să fie execut ați. După c e am plec at și nu mai
răspund de c eea ce se întâmplă aici, puteți să- i secerați pe toți d inspre parte a mea. Nu e nici o pierd ere. Da r dac ă dă dracu ' ca
unul dintre observ atori să fie nimerit în t imp ce am eu răspund erea, pe Dumnezeul meu dac ă nu- mi fac șireturi la bocanci din
mațele voastre, până la unul! Ne a flăm aici pentru a executa un ordin ș i îl vom e xecut a cum se cuvine. Sper să nu fie printre voi
unii s labi de îng er, care eventu al să leșine. D acă pe vr eunul din vo i îl vor lăsa picioarele, mă voi ocupa personal de el după ce
se termină treab a și am să- i trag un șut în cur de -o săi iasă șira spinării prin scă fârlie ! Ce dra cu faci cu casc a aia? zbiară el cu
nădu f la Micuțul, car e-și dădus e cas ca pe ce afă. Cum te cheam ă?
— Creutzfeldt, răspund e Micuțul clip indu- și zăpad a din ochi.
— Gen eralul Creut zfeldt, poat e? răcneșt e maiorul pe un ton iritat.
— Încă nu, domnule, r ăspunde Micuțul, șter gându-și un strop de zăpad ă apro ape topită de pe faț ă.
— Te-ai țicnit, soldat ? Ia-ți labele murda re de pe fi gură când stai în po ziție de drepți! Notează- l pe-ăsta !
Bătrânul se duce legănându -se la Micuțul și fa ce cele ordon ate.
— PK-iști i vor să foto grafieze corpu rile, continuă țâfnos maiorul, dar să nu văd pe nimeni că tre ce de cordon înainte ca ecoul
împușcăturilor să se fi stins. S -a mai în tâmplat și altădată. Câte un netot se mai trezește și el să trag ă după c e a tras restul
plutonulu i, și-l împu șcă pe câte un prost de g ură-cască. M-aș pr ăpădi de râs să se întâmp le una c a asta, dacă n-aș avea eu
răspunder ea.

Lui Heide și m ie ni se încredințează sarcina de a lega victima, c ea mai pă cătoas ă treabă din toată execuția. Ne uităm nef ericiți
unul la altul, cântă rind în mână buc ățile scurte de fr ânghie. Ne îndreptăm spr e stâlpi i de execuție. Vor fi ut ilizați numai doi
dintre ei, ne spusese maiorul.
Frânghiile se bagă prin găurile din stâlpi, car e sunt vechi trav erse de c ale ferată, se pot vede a cu ușurință gă urile prin car e se
fixau ș inele. Sun t doispreze ce as emene a stâlpi pe un rând și e li mped e că atunci c ând e nevoie se poat e efectua rapid un număr
mare de execuții.
Rămânem în fața stâlpilor de execuție, înțepeniți de frig, apoi ni se a cordă permisiunea să ieșim d in form ație, dar să stăm prin
apropiere, gata preg ătiți.
Nu a sosi t încă nici unul d intre observatorii spe ciali, e timp bere chet. Condamnații sosesc de regulă cu cel puțin o jumătate de
oră întârz iere. Martorii sunt deja aici.
Ne face plăcere să-i vedem și pe ei tremurând de fri g. O cioară se uită la noi dintr -un pom îndoi t. Frânghiile prinse de stâlpi
flutură, parcă le- ar face semne condamnaților .
— Ce vr eme să mori, ofte ază B ătrânul deprimat, ridicându- și gule rul, î mpotriva preved erilor r egulamentului.
— E mai bine c ând e soare, apre ciază Gr egor. Gândul la un mormânt ag reabil și călduros, pe frigul ăsta, îți alină sufletul.
— De ce dracu nu începe odată blestemăția asta, să ne întoarc em și no i acasă și să mer gem la fete, spune Micuțul, în lăturând
zloata de pe el. Aruncă cu un măr stricat după Heide, c are se f erește cu iuțeala fulgerului, astf el încât fru ctul m oale îl depășește
și-l nimerește pe maiorul de la Poliția Militară, drept între ochi.
Toți se uită la maior într-o tăce re expectativă, pe c ând ac esta se șterge pe faț ă de r esturile mărului stricat. Î și scoate de pe c ap
casca, proprietat e person ală, lustruită lună, și se uită la e a un moment cu ochii mi jiți. Ș i ea e împroșcată de buc ățele de măr
putred. Îi vine sufletul la loc. Cu ochii bulbucați și cu părul — foarte scurt tuns — z bârlit ca o blană de câin e turbat, se
îndre aptă spr e Micuțul cu un potop de înjurături și amenințări.
— O să-ți scot mațele pe cur, porc mizerabil ce ești! De-a ce dra cu cr ezi că te joci aici? E vân ăt de mânie și arată de par că ar fi
gata să-l mănân ce pe Micuțul, car e stă țeap ăn în poz iție de drepți și priv irea încremenită în zare.
— Porcule, descr eieratule, cum îndrăznești să a runci cu mere stricate într -un ma ior? Ți-ai pierdut mințile? Mi-ar plăce a să te
pripones c de stâlp în locul unuia dintre cond amnați.
Ocările plouă în capul Micuțulu i, vreme de un sfert bun de ce as.
Cioara din copacul strâmb cronc ăne zgomotos. Î ți lasă impresia c ă ar râde. Se par e că și maiorul gâ ndește la fel. Azvârle cu o
piatră în ea, dar a ceast a se ridic ă numai câțiva centimetri în aer și revine la loc pe c reangă, unde începe să-și cur ețe pen ele cu
ciocul, pentru a se conform a regulamentulu i când va avea loc execuția.
Profe rând în continua re blesteme, maiorul se îndre aptă spr e o bar acă unde sună supărător un telefon. Va trece o bună bucat ă de
timp până să uite el Grupa a 2-a, Co mpania a 5-a!
Un curier călare sosește împroș când zloată și în treabă de maio r.
Soldați i își pun î n ordine ținuta. Ceva e pe cale să se întâmple.
Maiorul iese din caban ă.
— Execuția se am ână cu trei ore, latră el.
Ni se ordonă să așezăm armel e în piramidă, aș a cum au făcut- o întotdeaun a soldații car e staționează, de când s-au inventat
armele de foc.
Ploaia se întețește iar vântul devine și mai tăios.
— Să vă găsesc în ordine, ordonă maiorul înain te de a pleca Mă întorc îndată!
Marto rii ob ligatorii stau în picioare lâng ă bara că și dârd âie Dintr-un mo tiv pe care nimeni nu-l cunoaște, intrarea în bar ăci e
interzisă.
Capelanul e albăstrui la chip, ș i totodată singurul dintre cei prezenți c are nu poartă manta.
Aceasta este c ea de-a noua noastr ă participa re la o e xecuție de c ând am ajuns împreun ă în Co mpania a 5-a.
Cândva, cei c e furnizau pe rsonalul pentru plutoanel e de execuție, erau Pionierii, dar acum o f ace tot ma i des propria unitate a
cond amnaților .
Vântul tăios și re ce ne pătrunde până -n măduva spinării. Dârdâind, ne suflăm în mâini le roșii ș i umflate.
Maiorul r evine și dă ordin să se distribu ie mânca rea. Ci ne știe ce tăntălău a ne glijat să închid ă bine c apacul containerului și
mânc area este abia călâie.
— Fir -ar să fie, înjură Porta, doa r avem dreptul la mânc are caldă. Porcăria asta e rece ca fuduliile unei maimuțe în sezonu l
ploios!
Bate dușmănos cu lingura în ga melă.
Curierul călar e se reîntoar ce. Execuția s- a amânat cu încă două ore.
— Înseamnă că o să amur gească în m omentul când va trebui să-i trim item pe lumea cealaltă, con chide Porta posa c. Cu ajutorul
lui Dumnezeu, sper să nu fim obl igați s- o fac em la lum ină artificială. Am mai avut pa rte. Nu- i plăcut. Candidatul la stâlp a
trebuit să fie că rat pe întuneric și când au aprins lumini le s-a putut vede a că era o dră coaic ă de fată. Asta a pus cap ac la toate.
Doi din pluton au arun cat puști le la pământ. L eutnantul a rămas ca măg aru-n ceață. Și-a f rânt sabia de g enunchi și a arunc at cu
resturile în ofițerul procu ror. L-au dus leg at, bineînțeles, și a pr eluat conduc erea un ofițer MP, așa că am terminat- o pe fată, dar
nu fără ca unul de-al nostru să cadă lat, cu faț a-n jos. Arma, c asca și celelalte s-au dus de -a rostogolul până la picioar ele fetei și
ea a țipat atât de tare încât apro ape că era să ate rizăm după gratii, noi, restul băieților . Leutnantul s-a trezit la închisoare a din
Torgau, de unde a revenit la noi ca simplu soldat. Un an mai târ ziu i-au făcut de petre canie la Sennela ger, cond amnat c a
dezerto r. Nu-mi s urâde deloc idee a să trag la lum ină artificială !
— Și eu am luat o dată parte la executare a unei fete, ne povestește G regor, dar s-a petr ecut în plin s oare. Asta e ra pe când mă
aflam la Reiterr egim ent, la Könsbe rg. Mi s-a spus dinainte c ă va fi o puș toaic ă. Au turnat r achiu în noi cu nemilui ta, așa că
eram fă cuți bin ișor când au adus- o. Era atât de albă la chip, încât am crezut că e deja moartă. Când am î ncărcat arm ele a
vomitat atât de puterni c încât ne -a împroșc at și pe noi. M i-am ridicat c ătarea, astfel încât g ura țevii să țin tească la o distanță
potrivită deasup ra capului ei. Să împu șc o fată, zău că n- am putu t! Mi s-a părut că s- a încovoiat puțin î nainte ca noi să
deschidem focul, și atâ rna c araghios î n frânghii, într -un fel mai deosebit. Ofițerul MP , cam palid la față, s- a dus într -acolo să-i
tragă împușcătura de g rație. De trei ori i-a pocni t Walter-ul. Eram în poz iție de voie și-i priveam pe sanitari cum o dezleg a.
Hop, că vine și ofițerul de la Procur atura Militară și începe să zbiere de parc ă îl apucas e stre chea. Nici o g aură de glonț nu er a

în trupul fetei! Celor unsprezec e camar azi ai mei le venise ac eeași idee c a și m ie și au tras și ei ca să nu nimere ască. Ofițerul
MP, care era novic e în jocul ăsta, trăs ese în pământ. Tipul de la tribunal, c apelanul și toți ceilalț i, țipau în ac elași ti mp. Ce
poznă, și nici măca r pusă la cale. Fătuc a își bătuse joc și de ei. Murise de un ata c de inimă. N e-am potrivit însă pe cinste. În
frunt e cu ofițerul M P, ne-am pomenit în Batalionul 500, la Heub erg. Mai târziu am fost eliberați c are încotro. Din c âte știu,
sunt singurul rămas în viață din acel pluton. Aș fi fost ș i eu mort, și încă demul t, dacă nu l-aș fi prelu at pe g eneralul meu într-
un autoc amion de zece tone. Nu observ asem c ă trecusem pe lâng ă mașina unui Gen eral. Mi-am dat seam a de asta doar când l-
am văzut pe el și pe doi MP într-un BM V venind în mar e viteză după mine. Am ac celer at și am pus o frân ă atât de brusc ă, încât
ambii M P-iști s-au bălăcit în noroiul d in șanț, însă Gene ralul ave a telefon în Horch- u! lui, așa că, atunci când am ajuns la
interse cția Kehl, aștepta să mă salute, pe mine și camionul meu, o întrea gă armată de polițiști militari. Cu rânj etul l ui de
servi ciu, ca un samsar de cai, G eneralul m-a întrebat dacă conduc automob ilul la fel de bine c a și camionul. Nu puteam să neg.
Se fâțâia în uniforma lui de Gene ral, încât frunzele de stejar își arunc au razele tocmai până în Fr anța. După ce mi-a luat pulsu l,
a fost de păr ere că m-am născut pe blocul mo tor și că am fost con ceput de o per eche de supap e. După două zi le de la cel e
întâmplate dev enisem șofer de G eneral și, dacă n-ar fi fost Obe rstul Wartho g, aș mai fi și astă zi. Și asta ar fi însemnat că
puteam fi sigur că trăiesc până la sfârșitul războiu lui. Să fii șofer de G eneral este cu rată asigu rare pe viață. Nu ajun gi niciodată
undev a pe unde ai putea risca măcar să te și zgâ rii.
— Da r cum ai făcut să obț ii toate tinichelele astea care-ți atârnă pe piept ? se minunează Bătr ânul.
— Treabă de echip ă, răspund e Gregor cu mândrie. Când î i atârnau c âte ceva Gene ralului se g ăsea întotdeauna un mărunțiș ș i
pentru mine. Când a primit el Cruce a Cavale rului, cu "v erdețu ri", mi-au dat și m ie Crucea de Fi er.
Maiorul se duce din nou în oraș cu mașina. Î ncepem să sper ăm în s inea noastr ă că toată tre aba a fost contram andată.
Pe când maiorul stătea întors cu spatele, Porta ridică un br aț, și cu palma c eluilalt br aț apuc ă de interiorul cotu lui, pentru a arăta
ce credea despr e el.
Nu puteai să aștepți cu chestia asta până ce ordon au "de voie "? mârâie Bătrânul a cru.
— N- am fă cut-o c a o glum ă, rânj ește Porta cu mârlănie.
— Și u ite cum se duce după- amia za noastră, oftează Micuțul melancolic. Ceilalți sunt de mu lt în oraș, și toată păsăric a din târ g
e ocupată.
— Îmi amintesc că o dată eram portar la "Motanul ", râde Porta. Într-o după amiază, târziu, i ntră un nătăr ău sucit, ca re căuta să-
și lase lapții pe undev a. Era comis voiajor , vindea vase de bucătă rie, și se ved ea de la o poștă c e era. A dispărut în camer a verd e
cu Brigitte, înghițitoar ea de sule din Höchster . Oal e și Crăti ți a debutat mușcând- o de ure che. Ea i-a tras una și i-a spus să
încet eze. Puțin mai târziu a mușcat- o de sânul stâng . "Termină cu mușcatul", a stri gat e a ene rvată, "dacă ți-e foam e, îți cumpă r
o pun gă cu alune. Aici e prăvălie pentru cioc ăneală, nu buf et cu c renvuști, și eu nu sunt pe li sta de bucat e. Sun t aici ca să fiu
ciocănită, nu ronțăită. " "Tu să fii fată bună și dră guță — îi zice O ale și Crătiț i, cu o expresi e imbecilă pe chip — că dacă nu,
Tăticu se vede obligat să-ți dea bătăiță, nu ?" A luat- o în brațe și de dat a asta a mușcat- o de celăl alt sân. A apucat-o bâzdâcul pe
femeie și a înc ercat să- i dea un picior în boașe, însă forța pe c are o căp ătase tot că rând oalele și cr atițele ale a de colo-colo i-a
prins bine idiotu lui și unde nu mi ț i-o răstoarn ă cu curu' -n sus pe ge nunchi și-i trage câte o palmă zdravănă peste buci. I suse
Christoase, s- o fi auz it cum țipa și urla! însă cu c ât se zbătea mai tare, cu atât îl făc ea mai fericit pe "Oale și Crătiț i". I se
înroșiser ă de- a binele a fesele, c a plita de g ătit încinsă, până a reușit să scap e. Șu iera și scuipa și când și-a văzut poponețul
maltratat în oglinda mar e a început să înjure ca un birja r într -o dimineață frigu roasă după o noapt e petre cută pe cap ră. I-a arătat
sânii ca re purtau încă amprenta dinților lui. "Canibal nemernic ce ești! Mi-ai prăpădit toată noaptea asta, să știi. C ine să mai
vrea o dam ă cu mușcătu ri de re chin pe țâțe? O să te dau pe mâna Ma relui Willy, așa o să fac! Cântăr ește o sută patruzeci de
kilog rame și se mișcă iute pentru c ât e de barosan. O să te strângă de boașe așa cum se scopesc purc eii de lapte! " "Nu, nu vreau
să-l văd", se dă bătut Oale și Crătiți. "A fost numai așa, de amuzament!" "Ooo, ești într -adevăr nost im, bă libidino sule. Sânii
ăștia sunt c arnetul meu de banc ă, băiete !" Oale și Crăt iți a în ghițit de câteva ori în sec și, deși dovlea cul lui ma i avea scur geri
pe ici, pe colo, nu er a nevoie să se izbeasc ă cu capul de zid ca să-l fa că să funcționeze. Și gândul că "Marele Willy" se afl ă pe
undev a pe sub acope rișul "Motanului", cultivându -și bicepșii, î l făcea să gândeas că mai reped e. A scos cinci sute de măr ci din
buzunar și a întreb at-o da că suma asta n-a r putea să ajute la dispariția mai gr abnic ă a ampr entelor dinților lu i. "Ești cumva
ovrei sau așa ceva?" îl în treabă înghițitoare a de sule. "Circumcis, da? N-am nevoie de balamuc cu nenoro ciții ăia de copoi
rasiști". Oale și Crătiți a privit-o ofens at și ș i-a șters membrul. Er a un f alus ge rman obișnuit. Apoi în ghițitoarea de sule a
început să se îndrepte spre ușă și el a înțeles aluzia. O nouă bancnotă de cinci sute de mărci i-a apă rut în mână. " Ți-a trebuit
ceva timp" a zâmb it ea, vârând bancnot a sub lavabou. Gândul că aceștia puteau fi bani falși nu i-a tre cut nici o secund ă prin
minte. S-a stre curat din toată inima în pat cu Oale și Crătiți. "B on apetit, micuțule mi zerabil, i-a ciripit ea în triluri. Ronțăie și
morfolește după placul inimii și pentru încă două sute poți să mă ș i altoiești. L e ofer clienților mei c e dores c. Da r totu l are un
preț!" A scheun at de plăcere în ti mp c e indiv idul a bătu t-o zdravăn peste fese cu cu reaua și, când a răsturnat- o pe spate, a
miorlăit ca o mâță articulată de doi cotoi ex perimentați . "O să revin curând ", i-a promis el la plec are, dar nu peste mult t imp ea
și-a dat seama că fusese păcălită, când sticleții au ridicat- o de la c asa de economii pentru că înce rcase să plaseze cel e două
bancnote f alse de cinci sute de măr ci . Ea, desigur , a ne gat că ar ști că banii erau falși, însă lucrurile s-au comp licat când au
găsit în came ra ei, o hârtie de două sute de mărci, tot contra făcută. A intrat la mititica și a stat o bucată de vr eme dar de O ale și
Crătiți nu s-a mai auzit n imic niciodată. — Apro ape că nu merită să mai trăiești în Ge rmania de când avem form a asta specială
de Socialism, comente ază Gr egor mai dep arte. Era o vr eme c ând puteai să-i spui unu i copoi să stea în banc a lui și să se joac e
singu r de-a hoții ș i vardiștii. În zilele noastre apar în toiul nopț ii și te înhață chia r dintr -o fo foloanc ă zglobie. Și dacă nu fa ci
mărturisiri imediat îț i stâlc esc fațada de ar ăți ca un bu ldog, și ești ga ta să începi să latri!
— În afara Germaniei oamenii nu mesc asta un s tat polițist, încheie Porta cu un r ânjet lar g. Drepturile consti tuționale șii civile
poți să i le ba gi dire ct în cur unei curve dată la r eform ă de pe Reepe rbahn!
Micuțul, ca re măn âncă pâine cu zahăr , înghite cu oare care dificultate o bucată imensă și o î mping e mai depa rte, cu un ra chiu ș i
o gură de be re. Apoi dă drumu l unui râ gâit bog at.
— Ori ce s-ar întâmpla, spune el apatic, tot în S tația D avid aterizezi, unde te pun pe un scaun bine lustruit de sute de cururi
fremătând e. Apoi î ți spun ce poți să r efuzi să răspunzi, potriv it articol elor numer ele caca și maca. Cică, poți să ai un avoc at, zic
ei, da r înainte de a apuc a tu să a fli cât de cât c e drepturi ai, încep să te lucreze într-așa un hal, încât îl fac și pe Isus Chris tos să
declare că de fapt el a pus la c ale ulti mul jaf de ban că în Piața Adolf Hit ler și că îi zburase tărtăcuța Kaise rului pentru că purta
cravat ă roșie. D repturi c etățenești, șuier ă el disprețuitor , e tot atâta adev ăr în chestia asta c ât în nenorocita de Biblie! Dacă

adresa ta e în strada Sankt Pau li, iar poliția și cetățenii te consideră un escro c murda r, și dac ă te bat zdrav ăn, ar putea să -ți
smulg ă o mărturisire despre prezumt ivul autor al ul timei crime nesolu ționate cu c are ei încă se mai mo șmondesc. Și dacă ești,
într-adevăr, în rahat, pe una din străzile ale a lăturalnic e care dau în Be rnhard Nocht Strasse, acolo unde târfel e pot fi cordite
numai în beznă deplină, nici mă car nu-ți citesc din ce aslov, ci își pun dobermanii ăi a împu țiți pe urmele tale pentru a le fa ce
rost de o lecție pra ctică de sfâșie rea găoazelo r. Ai auz it ultima chestie ? Haita de câini a lui Wolf l- a ronțăit pe încă un amăr ât
care n-a fost î n star e să-și plătească la ti mp datori a acestui mafiot t icălos!
— Sunt crude javrele alea. Te mușcă de cur c ât ai zice pește, constată Porta cu dezgust. Nu mi-a r plăc ea să am cor cituri de-
astea chia r dac ă ar vorbi douăspr ezece limbi și ar putea scrie în sanscrită, și ar ști regulamentele de instrucție britanic e și
prusa ce de la c ap la co adă.
— Javrele alea sunt diavoli cur ați, s pune Gregor cu ură în gl as. Toți câinii sunt proșt i. Uită- te numai la ei. Unul din ei încep e să
latre pentru c ă vreun prăp ădit de ovrei aș i-a f ăcut pipi pe nas. Imediat un alt patruped idiot îi raporte ază și apoi un al treilea
trece la acțiune. Și o țin tot așa, noaptea întreagă dacă e nevoie, și n-au la ce să latre. Numai așa, c a să nu lase pe nimeni să
doarmă. Doamn e, cum urăs c eu câinii! Unul cât e unul ar trebui striv iți, împăiați și montați pe rotile, astfel încât blestemații de
iubitori de câini să -i poată tra ge după ei, făr ă să se mai răh ățeas că pe toate străzile.
— Spune- mi, se întoar ce Porta spre Micuțul, ț i-a plătit S ieg datoria?
— Mi-a râs în nas și m-a lăsat să Î nțeleg că tu ești în drum spre casa de sticlă și că vei mai ieși de a colo în po ziția orizontală, cu
douăspr ezece găuri în corp, răspund e Micuțul cu o privire melancolică. Dacă n-ar fi fost patru nemerni ci pe lân gă el în acel
moment, l-aș fi f ăcut a fiș.
— O să-i z drobesc rotulele de la g enun chi nemerni cului, se dezlănțu ie Porta cu sălbăticie, și pe urmă îi iau la r ând coast ele, c a
să fie tre aba completă.
— Mai bine să-l înjunghiem pe individ și apoi să- l împușcăm, su gerează Micuțul cu patimă. Nu pot să-i sufă r pe oamenii pe
care nu te poți b izui!
Porta ridic ă un picior și dă drumul unui vânt imens, ca re-i face pe toți domn ii din pre ajma bar ăcii să se uite la el cu r eproș.
— Aveți grijă să le f aceți asi gurare pe viață, ne av ertizează Băt rânul conștiincios.
— Am luat parte la o e xecuție la F rafenwsăh r, unde funiile nu au fost "a sigurate" cum se cuvine și cond amnatul sălta pe locul
de execuție ca un pu i de găină de capitat. Ce sc andal a mai fost! Toată lumea a intrat în panic ă. Capel anul a răm as șocat pe veci,
când i-a văzut pe militari aler gând după condamnat pe to t terenul de execuție.
— Doamn e sfinte, țipă B arcelona înspăimântat, a scăp at?
— Cum am z is, ca un pui de gă ină decapitat, după ce-i dai drumul din mână, spuse B ătrânul impasibil.
— Tătucu Attila s- ar răsuci în mormânt, rânjește Porta.
— Oam enii ob ișnuiți n-ar înțele ge asta niciodat ă, e de aco rd Micuțul, clătinând din cap. Nu-ți vine a c rede ce se poate întâmpla
în armat a asta blestem ată. Când e ra un G efreiter de serviciu la Torgau, într-o joi d imineața, am primi t ordinul să- i facem de
petrecanie unuia, o muhaia de marina r, un tip ciudat, ca re făcus e o mul țime de lucruri foa rte cu rioase la viața lui. Î ncepuse
școala la șapte ani și reușise să rămân ă trei ani în clas a întâia și încă trei în tr-a trei a. A părăsit școala într-a patr a. A încălcat
legea germană de par că lucra planific at. Curtea marțială a decis să fie împu șcat, însă fiind un ins mai aparte, i-au comutat
pedeapsa în spân zurătoar e. Era acolo la Torgau un Feldw ebel de stat major , expert în s trangulare a cu funia, și i-au încr edințat
lui lucra rea. Au descope rit însă că omul nu ave a gât, în ad evăratul î nțeles al cuvântului. Umerii și gâ tul erau otova, și cum poț i
să spân zuri un om fă ră gât? Pentru c e altcev a le-ar da Dumnezeu oamenilor gât, vă întreb eu pe voi ? Așa c ă gâdele și
cond amnatul au discutat problema și au convenit să determine Ma rina să confe cționeze o funie spe cială pentru cazul ăsta. Și
Feldweb elul i-a promis că executo rul va întreprinde o treab ă bună și rapidă, f ără să-l fa că să sufe re pe condamnat, însă cu
chestia asta a greșit el. Prima încer care a mers prost, pentru că funia nu fuses e suficient de în tinsă, cel puțin asta au spus.
Marin arul a alunec at din la ț și s-a dus glonț prin trap a deschis ă. Nici măc ar cu o zgâ rietură nu s-a al es. Ca din pușcă se duce
până-n fundul șanțu lui și o dată ajuns acolo se pune pe blestemat și înjurat.
— Sper că nu s- a rănit ? întreabă Porta.
— Nu într-atât încât să nu fie în stare să se ur ce de unul s ingur înapoi pe eșa fod. Er a cel mai pu țin af ectat dintre noi t oți. A urlat
la Feldweb elul de stat major , că e un tembel neîndemânatic care nu se pricep e să spânzure oamenii. A doua oară lațul a fost
întins bine de tot astfel încât s- a decl arat mulțum it până și condamnatul. Da r n-a ajutat la nim ic. S-a stre curat iarăși prin laț, ca
un țipar dat î n aia mă- si.
"Labageala asta ar fi de ajuns să- l termine și pe cel mai ne grotei", a strig at marina rul în t imp ce se urc a a doua oar ă pe eșafod.
Feldweb elul nu mai ș tie ce să spună, tot scuzându- se, și t ipul de la Procuratur a Mil itară îi promi te marinarului c ă, da că iese
prost și a trei a oar ă e grațiat. Vreți să mă cr edeți sau nu, dar alune că din nou d in laț, și la a trei a înce rcare. Pe Feldw ebel l-au
apucat pand aliile și s-a pornit să ale rge roată în jurul eșa fodului, de par că încerca să se muște singur de cu r. Și, înainte de a
apuca noi să-l oprim, ș i-a pus lațul de gâ t și și-a dat drumul cu grație în g aură. Er a mort de- a binelea când am ajuns noi la el. O
spânzura re adm irabilă, per fectă, ef ectuat ă asupr a lui î nsuși.
Capelanul a vorbit în lat ină cu Atotputerni cul și cu Procur atura Militară, ofițerul procu ror și ofițerul ap ărăto r au pro cedat la o
convo rbire tainică, care s-a sfâ rșit aproap e într -un me ci de box . Marin arul fuses e condamn at la moarte o dată și ei îl
executas eră deja de trei ori la r ând. Era neregulamentar , a con firmat ofițerul ap ărător. Au conv enit să înainteze problema la
oficiul pro curaturii pentru a se lua o decizie. Uitând, prudent, că îi promiseser ă marina rului gr ațierea dacă nu mer gea nici a
treia oară.
Toți marinarii au plecat. Nu mai pu teau să suporte. Să-l spânzuri pe a celași om de trei ori în tr-o zi, era prea mult și pentru cel
mai rezistent sto mac
După ce au plec at, noi, t oate sentinelele, ne-am dus la gaură să-l scoat em de- acolo, însă el nu mai voia să vină sus. Î și pierduse
toată răbda rea.
Subofițerul de serviciu ne- a ordon at să cobor âm după el, însă nimănui nu- i arde a de așa c eva.
Așa că l-am adus pe un altu l, de la Marină, încar cerat acolo pentru că vânduse o ambar cație localnicilor , în timp ce își făcea
servi ciul m ilitar în Norve gia. Era un tip simpatic, prietenos, și care avea un pap agal nemaipomenit, vorbe a foarte conving ător.
L-a scos pe marinar din gau ră fără nici o problemă.

Ei bine, au fost o gr oază de discuții la o g roază de instanțe judec ătorești de tot felul, da r în cele din urmă s-au hotărât să -l lase
să se ducă înapoi la Marină și să-l împuște ei, deși erau unii care erau de pă rere că glo anțele vor alune ca pur și simplu pe lân gă
el, pentru că era numai oase.
Un hoțoman deștept din Kiel ajunsese la concluz ia că singura cale sigu ră de a se descotorosi de el era să-l înec e, așa că au de cis
să-i facă rost de o călătorie sub chila unui vas de război, cum se fă cea în t impurile bune de odinioară. Așa cum se cuno aște,
celor cond amnați la moarte nu li se pe rmite să căl ătore ască cu trenul, aș a că l-au transportat la Kiel într-o fur gonet ă Kübel.
Asta i-a salvat viața păcătosului. Kübel- ul n-a mai ajuns niciodată la Kiel, unde îl aștepta, gata pregătită o tra gere pe sub
chilă[23 ].
În apropier ea localităț ii Celle un bombardie r de vânătoar e, care se răzlețise, obse rvă Kübel-ul și-l ia la întrebă ri de- i face
îngerași pe c ei trei vânăto ri de c apete. N-au mai rămas din ei de cât căștile de tin ichea și însemnele, dar marin arul nostru nu s-a
ales nici măca r cu o zg ârietur ă. Nici moart ea n-ar avea nimic de fă cut cu o pun gă de oase ca el. A dispărut și n-a mai au zit
nimeni de el de-atunci.
— Sac ré nom de Dieu, ça commenc e à bouill ir[24] . Cât mi-aș dori să fiu în drum spre F ranța, cu tot ce -i al meu în spate,
oftează L egionarul, aprinzându-și o țig ară, "Capo ral". Franța, un pahar de vin bun și un castron mar e de bouillabaisse ! Mon
Dieu, dorul de c asă mă sfâșie- n bucăți.
— B ănuiesc că nu te gâ ndești să de colezi acum, nu ? îl întreab ă Porta îng rijorat. Vânătorii de capet e te-ar sălta la fel de rapid
cum își culeg e maimu ța păduchii dintre picioar e.
— Da că e s-o f aci, f ă-o, îi spune Micuțul, ia-o pe -acolo, și-i arată spre vest.
Marto rii din preajma ba răcii se preumblă de colo-colo, impaci entați. P loaia s-a trans format iar în zloată, c are li se depune pe
haine. Telefonul din bara că zbârnâie iritant. Toți privesc într-acolo.
— Pleca rea s-a amânat cu încă două ore, ne strig ă un a ghiotant de la procur atură, de pa rcă ar anunța o modificar e în ora rul
trenu rilor.
— Duc ă-se dra cului de lum ină artificială, afuris ește B ătrânul.
— Poate c ă au fost gr ațiați, spune Westphalianul cu optim ism. Ar fi prima oa ră când aș fi în tr-adev ăr fericit c ă am pierdut atâta
amar de vreme așteptând în zadar ,
— Nu se mai acord ă grațieri, îi răspunde Bătr ânul sumbru. S-a ajuns atât de dep arte, încât nu-și mai pot permite.
— Mai deun ăzi le-au tăiat c apul la două fete, la Halle, numai pentru că cump ăraseră cupoan e la ne gru, le spune Gregor,
pipăindu- și gâtul cu tandrețe.
— La prețul ăsta… Mai b ine mănânci margarină, le spune Micuțul, tre cându- l fiorii.
— Ce ați zice să mergem să luăm mânca rea de se ară? strig ă Porta dintr -un tufiș, unde stă pe vine cu pantalonii lăsați.
— Maiorul n- a pomenit ni mic, zice Bătr ânul pe g ându ri, dar la dracu, du-te!
Micuțul și Gre gor au zbughit- o spre camion.
— Să de a naiba să vă atin geți de fasolea cu por c înainte de a vă întoar ce, că vă sece r la păm ânt, le strig ă Porta din tufiș,
ștergându-se cu o f runză lată de castan.
Recipientul cu mâncar e miroase ademenito r. Supa de fasole e groasă ca un terci. E și jumătate de bidon de ber e și masa noastră
capătă un iz de petr ecere.
— Nici musafirii la masa de adio nu cred că au part e de c eva mai bun ca noi, g ândește Porta jovial cu voc e tare, arun cându -și
mânc area în g ură.
Uitase ră să ne de a și un cuți t, așa că trebuie să trec em halc a de porc din mână în mână și să mușcăm c âte o buc ată din ea. Nu e
mai puțin gustos din cauza asta.
— Trebuiau să-i tragă și puț in usturoi pe deasupr a, continuă Porta, servindu-se cu o bucat ă baros ană.
— Ce bucu ros o să fiu c ând se va termina r ăzbo iul ăsta, spune Heide, să putem ieși din nou la manevr e ca lumea.
— Ai tărâțe în loc de cr eier, strig ă Porta scuturând din cap. Cum se sfâ rșește războiu l, voi, nătă răilor , ați av ea ch ef să plecați în
manev re, și înainte de a ne dumiri pe ce lume ne aflăm ați și început un nou r ăzbo i, să verific ați dacă ceea ce ați manev rat e
bine sau rău?
— Nu va mai fi alt război, spune Heide cu convin gere. Războiul nos tru mondial va fi ul timul!
— Și atunci la ce dracu ne mai foloses c Armata și manev rele? întreab ă Bătrânul nedumerit.
— Pentru c ă arm ata e o necesitate firească, cum sunt ș i închisorile și poli țiștii, zice H eide g esticulând prin ae r.
— E c eva adevă r în ce spune, admite Gr egor, mâng âindu-și meditat iv ba rba. O țară fără Armată e ca un bărb at făr ă boaș e!
— Hai, vrei c eva? îi zice B ătrânul unui funcționar de la Procur atură, care s-a așezat lân gă noi.
— Nu, mulțumesc, n- am poftă, spune funcționarul, un om în vârstă.
— Tu m'emmerdes[25]! e xclamă Legionarul cu un râs scurt. Ăstuia îi e fri că să vadă cum sun t împușcați oamenii!
— Nici nu e ceva care să-ți placă, admite calm B ătrânul.
— Toți cei care strig ă și clame ază pentru pedeaps a cu moartea ar trebui aduși să vadă cu ochii lor cum e să-i iei viața unui om,
spune Gregor, suflând în mâinile înroși te de fri g.
— La Madrid nu s-a făcut atâta tapaj în privin ța asta, exp lică Barcelona. I -am pus la zi d, pe un rând lung și le- am tras-o cu un
automat Schmeisse r. Totdeauna de la stâng a la dre apta, c a o sec erăto are într-un lan de grâu. Dup ă aceea lotu l următo r. De
martori și de toate astea nici nu ne- am sinchisit. Pe unii d intre ei nici măca r nu i-au judecat.
— Să bem o c eașcă de lapte — elix ir, să ne gon ească frica asta ne controlabilă, spune Porta, râzând scurt și umplându- ne cănile.
— Aveți rachiu! se miră fun cționarul.
— Pot să pariez c ă e prima ta ieșire la iarbă verde, râde Barcelona, Ex istă întotdeauna trăsc ăul cuvenit la as emene a petre ceri,
să-ți sting ă pârjolu l de pe suflet.
Porta întinde g amela pentru încă o porție. St omacul lu i pare a se înt inde văzând cu ochi i. Își apropie o buc ată zdravăn ă de
carne de por c, o mestec ă, o înghite și o împing e mai depa rte cu bere și rachiu.
— Doamn e, cum poți mânca, îi spune uimit Bătr ânul. Unde îndeși at âta?
Porta își curăț ă lingur a cu limba și și-o vâr ă în ciz ma răsfrântă, unde poate să dea lesne de ea dacă i se fa ce foame din nou.
Se pr ăvălește pe spate în buruieni, punându-și cas ca sub cap, dr ept pern ă.
— Dă -mi halca aia de porc, îi porunc ește el Micuțului. C um o văd mă apuc ă iarăși chinurile foamei, oftează el. Așa sunt de
când mă știu.

Se ridică de fund și trage o bășină ca tunetul, c are le parvine și celor de lâng ă bară ci, unde martorii stau în continuar e în
picioar e și îngh eață de fri g.
— Ai mâncat vreodată să te saturi de-a binelea? îl întreab ă Bătrânul, zâmbind cu indulg ență.
— Niciodat ă! Chiar , într-adevă r, niciodată, admi te Porta, fără să fie măc ar nevoie să se gâ ndească la răspuns. Mereu mai
rămâne un locșor pentru încă puțin. Acasă, la bătrânul domn Porta, în Bornholme rstrasse, existau două lacăte imense la căm ară,
pentru a-l ține la distanță pe fiul l ui cel mai bun. P ofta mi-a făcut nec azuri ș i la bă canul unde lucram. A descope rit că aveam
obiceiul să mă serves c cu câte-o mos tră din toate delic atesele lui.
Își scoate piculina din ciz mă. Vocea de bas a Micuțului i se alătur ă într -un c ântec porcos.
Capelanul de stat major vine fu rios în spre noi.
— Vă interzic să mai c ântați acest cânte c dezmățat, ț ipă el, cu o voc e ca o ra fală de mi tralieră. Nu poți menț ine ordinea,
Feldweb el?
— B a da, răspunde Bătrânul, continuând să șadă trânti t în buruieni.
— Ce por cărie oribilă, îng ăimă preotul. Vă purtați c a niște golani de pe stradă!
— Cee a ce și sun tem, rânjește Porta cu nerușina re. Bornholmerstr asse, Moabi t!
— He yn Hoyer Strase e, Sankt Paul i? îi ține han gul Micuțul, și el obraznic.
— Îl rog pe părinte să ne mărturiseasc ă, sur âde Porta, lipindu-și călc âiele ca pentru poziție de dr epți, deși rămân e șezând. A
fost pă rintele vreod ată la "Câinele Ghebos " din Gend armenma rkt? Cel mai gr ozav buchet de muieri din to t Berlinul, domnule.
— Ce importanță are chestia asta?! scuipă cap elanul dez gustat, retr ăgându- se spre ceilalți martori de lâng ă bar acă.
— Soț ia noulu i comand ant e o buc ățică bună, spune Porta, țu guindu-și bu zele.
— Ceva nu e- n reg ulă cu ea, spune Gr egor meditati v. Îi scapă ră ochii după sulă și nu scapă nici un pri lej să pună în evidență
elem entele cu care a fost dotată.
— E văduv ă de război, afirmă Barcelona.
— E măritată cu Comandantul, îi ripos tează cu nedum erire Bătrânul. Și ăla mai trăia încă și di mine ață, c ând am plec at!
— Ori cum e văduv a unui Kapitänleutnent, c are se a flă pe fundul Atlanticului cu submarinul lui, î i informe ază B arcelona.
— S-ar putea să o in tereseze știința și s tudiază penisolo gia, își dă Porta cu păre rea, râzând, zgomoto s. La început cu Marina,
apoi Armata de usc at și când Obe rstul nos tru o să-și ia zborul pentru totdeauna spre Walhalla, o să se trans fere mai dep arte, la
Luftwaffe sau la SS!
— Totuși, e o buc ățică de mai mare dragul, spune Gregor, cu ochii sticlindu-i de poftă. Lungă-n craci, fundu' bombat și țâțele
sus! Nu trebuie să mă roa ge de două ori. M-aș vârî cu moșu meu în marf a asta, cum in tră cuțitu-n brânză.
— Mă tem că ai fi de zamăgit, obiectează Porta, ca unul c are a văzut mu lte. Pute de la o poș tă a pa rtid ș i BDM. Mira- m-aș să n-
aibă o zvastică mon tată-n p…, din aia care se învârte invers și vreau să văd cu sula aia din af ara Partidulu i care și-ar dori să
intre în ea.
— Fetele cu zvast ică nu sunt cele mai rele când e să se pună pe spate, îl corectează Gr egor. Sunt educate în școli de m irese, să
poată să-l aranjeze pe fe ricitu l luptător c are se întoar ce din războaie cu un dr apel zdrențuit cu zvast ică și un mădular cong elat
de-a binele a!
— Școli de mirese? întreab ă Bătrânul, plimbând cuvintele prin gu ră. Chiar există așa ceva? Am crezut că este numai o g lumă.
— Pentru Dumnezeu, omule, strigă Gregor cu indign are. Le învață pe fetele aste a de la BDM toate subti litățile meseriei ăsteia
păcătoas e și nu sun t primite dac ă nu sunt bine pre gătite dinainte. De exemplu, le înfi g o cr etă-n cur și le învață să scrie cu e a, în
timp ce sc andează Un Reich! Un P opor! Un Füh rer! Acest exercițiu le face atât de dibace, încât îl pot fac e pe un me mbru de
partid de nouăzeci de ani să- și adu că aminte că mai a re încă o per eche de boașe smochinite ca re i se bălăbăn e între picioa rele
alea scârțâite.
— Am cunoscut odată o contesă care avea o educație atât de aleasă încât putea să se ume cteze numai dac ă o mușcai de fund și-
i umpleai instalația cu șampani e, spune și Westphalianul pe un ton lin iștit, con fidențial.
— De -aste a sunt și la "Caf é Keese", spune Micuțul, dându-și i mportanț ă. Am î ntâlnit odată o duc esă autentică a colo, o
Hohenzollern. Avea obiceiul să se ducă inco gnito în Reepe rbahn și-și zicea Ina von Weinber g. Îi intrase un fi x în cap cu opera.
De fiecare dată când i- o băg ai, se apu ca să ră cnească arii din Wagner. Toți din s tabiliment ș tiau când o prime a la g ăurica ei
obosită.
— Sunt m odalități cu mult mai e xotice, de cât să te lași m ușcat de buci sau să cânți Wagner, rânj ește lasciv Porta. După c e am
eliber at Parisul, am dat peste două bucăț ele, în față la "C afé de la Paix", ca re pândeau, să le pice niscaiva scule de ocup anți.
Una din ele ținea morțiș să- i vâri în cur un dop de șampanie, cu o coa rdă de vioară prinsă de el. Când încep ea să gâfâie te
pune a să tra gi direct de dop. Vă închipuiți cum sălta și z vâcnea fundul ăla al ei. Nici mai mul t, nici mai puțin decât
"Mars eillaise" la tensiune max imă.
— Ex trem de complicat, după mine, apre ciază B ătrânul, aprin zându -și pipa lui cu cap ac de ar gint.
— Am auz it, continuă Porta, că e și mai bine cu un cui în dopul de șampanie. Și încă unul cu floar e pătrat ă, cu crestături, dar,
firește, ch estia asta o poți pune în pra ctică cu fete care nu au hemoroiz i.
— O găoază poate fi folosi tă la o mu lțime de chestii, rânjește Micuțul cu smerenie. Băiatul blăna rului evreu David, din He yn
Hoyer Strasse, putea să cânte preludiul la Deutschland, Deutschland, über alles[26 ] din g ăoază. Dar trebuie c ă s-a întâmplat
după ce ne-am umflat burțile cu supă de mazăre.
— Din cu r? Întreabă neîncr ezător Heid e.
— Bin eînțeles, confirm ă Micuțul cu mândrie. Băiatul ăsta ovrei, David, putea s-o ț ină tot într -o bășină, cât voia. Odată,
aproape că i-a scos din min ți pe polițiștii de la deb arcader, plimbându -se cu un fluier înfipt în cur . I-au ar estat pe toți ventrilocii
din Reepe rbahn, convinși că ei imitau fluieratul poliț iștilor . Întâmplător am ajuns odată la o ex poziție de pictură și, mer gând pe
un culoa r mai îngust, unde nu dă ovr eiul drumu l unui vânt năp raznic, de cad toate culorile de pe tablouri!
— Nev asta me a s-a prost it de tot, spune Westphalianul, scoțând o scrisoar e. E însăr cinată și nu știe de unde s-a pricopsit cu
norocul ăsta.
— Trebuie să știe, ce dracu, spune H eide cu dezgust, toate femeile g ermane știu ca re este tatăl copiilor lor .
— Te pomenești că tu ai venit cu g azul pe țeav ă și te-a amestec at mă-ta într-o găl eată găurită, de-ai ieșit așa isteț, îi ripostează
Westphalianul iri tat. Încearcă să-ți pu i curul pe un fe răstrău cir cular și să spui după aia c are din d inți ți-a sfârtecat bucile.
— Nev astă- ta e una d-aste a? strâmbă Heide din nas cu dispreț.

— Sigur că e, zice Westphalianul cu mândri e. Crezi că m- aș însura cu o îngrămădită c are să poată juisa cu un băț de mătură ?
— Curând vine iar Cră ciunul, spune B ătrânul g ânditor , și își aprinde pipa. — O ține cu g reu aprinsă. — Mi se par e că a tre cut
un se col de c ând am petr ecut Cră ciunul acas ă, cu Liselotte și purad eii.
— Poate s- avem pa rte de un Crăciun tot așa de nemaipomenit ca cel de -acum un an, spune Porta plin de spe ranță, precis îi
trece cuiva prin c ap vreo trăsnaie.
— Da, totdeauna se întâmp lă ceva de Crăciun, râd e Gregor din toată inima. N- am să uit niciodată o ch estie, când eram cu
Generalul meu, n-am petr ecut Cră ciunul cu el, bineînțeles, Am fost trim is la popota Unterof fizierilo r. Nu m-am plictisi t delo c.
Tocmai la felul cu carn e, Feldwebelul B erg, Cancel arul Șef al Div iziei, ș i-a scos P-38- ul și și l-a pus chia r între ochi ca toată
lumea să poată vedea că avea într-adev ăr de g ând s- o ia pe drumul de veci. Noi, cei aproap e de el, am observ at că scosese
încărcătorul. Ce om ghiduș și Cancel arul ăla Șef.
— "R ămas bun, c amar azi", a stri gat el și și-a smuls câtev a lacrimi chioare. "Salutările mele Füh rerului ", au fost u ltimele sale
vorbe. Apoi am auz it un "po c" și i-a zburat jumătate din față, c are a ate rizat în braț ele Me canicului Șef, c a o masc ă de carn aval
folosită. F eldweb elul Be rg era prov erbial pentru neglijenț a lui. Scosese el înc ărcătorul, e ad evărat, însă uitase un glonț pe țe avă
și a încur cat-o. Tubul c artușului a aterizat în mânc area mea. N-am să ui t niciodată ce față a făcut, e xact înainte de- a alune ca sub
masă.
— Și de Anul Nou o mai m ierlesc unii, se ameste că Micuțul. Ce Ajun de Anul Nou am a ranjat! era cu noi și un mu tulică, unul
care tăcea ca p… Î n plapumă, și pe ăsta l-au pus să suprav egheze ma gazia de ex plozibili. Bâjbâind pe-a colo a r ăsturnat c âteva
bombe ve chi de semnalizar e, care arătau ca niște trabuce brazil iene. Le aprinz i cu un chibrit, sau cu un tăciune. Pe prima a
aruncat- o pe f ereastră chiar înainte de cină. Nu se ap rindea ușor , așa că F eldweb elul bucăta r i-a dat un trabuc. S-a pus pe tre abă
și a ap rins bine următoar ea bombă. Peste puțin t imp l-a apu cat damblau a și a început să arunc e bombele pe fe reastră, de mai
mare dra gul. Apoi lucru rile s-au încurcat cu cet ățeanul nostru, aș a beat cum er a deja. Țigara zboară pe fereastr ă și bomba î i
intră în gură. Toată nenoro cita aia de popotă er a numai sân ge și bucăți de c arne. Go gomanul cu explozivii stăte a acolo
clătinându -se fără cap, apoi cineva a stri gat: " La mulț i ani de Anul Nou ", și el a căzut pe pode a.
— A fumat atunci ult imul trabuc, nu? comente ază Porta laconic și își toarnă un ra chiu z dravăn.
Începe să cânte în gu ra mare, un cânte cel deo cheat, firește. Martorilor de lâng ă bar acă li s-au lun git gâtu rile ca găinilor care au
dat cu ochii de uliu.
Părintele vine val-vâ rtej spre noi, dar la jumătate a drumului renunță și se întoar ce înapoi.
E aproape întuneric beznă când Küb el, urmat de un camion și un transportor închis, cobo ară dealul hodoro gind.
În ariergardă vin trei inși de la Procur atura Militară, într-o motocicletă cu ataș.
— Iată-i că sosesc, spune Porta înt inzându- și gâtul ca o gâ scă după grăunțe.
— Să- i ia dracul, bombăn e Bătrânul cu obidă, ar anjându- și în g rabă echipamentul.
— În picioa re! Căști le pe cap, luați puș tile. Câte trei ! Înainte ! Blestem atul ăsta de maior e în stare să ne alerge tot drumu l pân ă
la Mor ellenschlucht! Fii atent la ținu tă, Micuțu le.
— Cum arăt ? întreabă Micuțul, surprins cu c asca pe c eafă. Știu că nu sunt ar ătos, dar nici c -am fost vr eodată!
— Ia-ți echipam entul ș i pune- ți casca pe c ap ca lumea, stri gă Bătr ânul supăr at.
Discuțiile dintre martorii de lâng ă baracă amuțes c. Toți sun t cu privirile ațint ite spre vehiculel e care au oprit puț in mai încolo,
în bălării.
— Plu ton, aten -ție! ordonă B ătrânul și îl salută pe maio r.
— Totul în ordine, F eldweb el?
— În ordine, domnule!
— Au venit oamenii de la propag andă și cas că-guriștii? între abă maiorul, privind spre baracă.
— Nu domnule, maior , nu i-am zărit.
— Nem ernicii, mâr âie maiorul, scuipând supărat. Condamnații sunt acum aici, o să cad ă lați, morț i de frică, dac ă-i ținem în
aștepta re lâng ă sicriel e lor. Ce z i afurisită! — Tremură în ploaia rece și arată spre camion. — Reflectoa rele sunt acolo,
înăuntru. Instal ați-le, executar ea, Feldw ebel! Avem trei de lichidat.
— Trei? strig ă îng rozit Bătrânul.
— Am spus, trei! Maiorul își dezvăluie din ții într-un rânj et mârâit. Urm ează să fie împușcați pe r ând, să nu mai risc ăm și să
trebuias că să-l mai luăm la mână încă o dată pe vr eunul din tre ei. Toți sunt la s tâlpi în ac elași ti mp. E c el mai ușor așa.
Procedăm de la stânga la dr eapta !
— Și î mpușcăturile de g rație? întreab ă cu frică Bătrânul.
Maiorul îl ce rcetează un moment cu privir ea.
— O simți în stomac, nu, F eldweb el! Nu-ți face griji! Mă ocup eu de chestia asta. Dumneata comanz i plutonul, făr ă pauze între
comenzi. Ține- te strâns! Să se dea câte un încărcător pentru fiecare armă, se înca rcă din nou ș i se asigu ră imediat după ce s-a
tras prima serie, apoi se och ește din nou. Î nțeles?
— Înțeles, domnu le, răspunde Bătrânul cu o voce joas ă, înghițindu-și saliva.
Trei proie ctoar e puternic e sunt îndreptate spre trav ersele de cale ferată folosite drept stâlpi de execuție.
Maiorul îi arun că două funii lu i Gregor, care urme ază să fie cel de -al treile a membru al echipei c are leag ă.
— Da că se întâmplă cev a în af ara prog ramului normal, spune maiorul cu fe rocitate, grupul ac esta este sub comanda mea. Și
dacă vă ordon fo c, tra geți, indife rent da că nimeriți în m utra unui capel an, sau a unui ge neral, sau oricine ar fi el.
Trage aer adânc în piept, își ș terge zloata de pe faț a brutală și se uită din nou spr e bar acă. Nu se știe niciodată la ce te poți
aștepta din parte a martorilor .
Cele două l imuz ine Merc edes, automob ile de lux, cu însemnele com andamentului pe a ripi, parch ează în bălă rii. L umina
farurilor tremură deasupr a autova gonului de tip sanitar . În crepusculul dezolant ap ar tres e de generali, cu roșii și alb.
— Izbăvește -ne Doamne, oftează a gitat B ătrânul.
— Da ' în ce companie bună suntem. Pe cine oar e expediem în e xcursi a cea mai lung ă de data asta?
— Na cht und Neb el[27], răspunse Gregor lugub ru.
Generalii și cei care-i însoțesc conv ersează cu voce tar e, aroma țig ărilor de foi scumpe e purtată de vânt spre noi.
Cei de la propag andă fac foto grafii. Spectatorii de lâng ă baracă dispar . Unii din tre ei r âd zgomotos. Un Obe rst ofer ă o sticluță
plată care trece din mână în mână.

Maiorul vine și-i predă Bătr ânului patru bucăți de pânză albă.
— Aceste a sunt rep erele, îi spune el abrupt: îndată ce criminal ii sunt leg ați de stâlpi, le atâ rni astea în jurul g âtului.
— Patru sunt ? exclamă confuz Bătr ânul.
— Uite- l și pe-al patrule a, rânj ește maiorul a rătând cu de getul spr e un vehicul pentru transportul deținuți lor, care cobor a dealul
legănându- se.
Bătrânul se fa ce livid. Patru e xecuții pentru un plu ton, destul de dură misiune.
— Ce vr eme diabolică, constată maiorul, uitându- se în sus spre norii amenințători și joși. A plouat to t timpu l pe-aici?
— Da, domnu le maior . A nins ș i-a plouat și e încă tot mai fri g, îi răspunde Bătrânul, privind peste câmp.
Maiorul își ridică gule rul peste ur echi, încuviințează posa c și privește spre grupul de la propag andă, care mai fac e încă
fotografii.
— Da că n-aș av ea eu răspund erea, spune el moale, mi-ar face plăc ere să vă văd cum îi terminați pe por cii ăia. — Se uită la
ceas și se întoar ce spre Heid e. — Acum șt iți cum să- i "asigurați"? În zece minute îi aduc em pe a ctorii principali pe sc enă!
De ce în zece minu te, nu ne mai spune.
Telefonul din bara că sună din nou.
— Da că au hotăr ât să mai trim ită, zice Bătr ânul cu voc e scăzută, să-și gă sească alt comandant de pluton!
— En av ant, march e! Fără prostii! îl previne Legionarul.
Cu pași mari, maiorul se întoar ce de la ba racă.
— Echipa de asi gurare, pas de front! com andă el.
Heid e bate un pas de f ront eleg ant spre transpo rtul de deținuț i și se opr ește la c ei patru pași regulamenta ri în spatele maiorului.
Ține cele două bucăți de cânep ă nouă, în mâna stâng ă, așa cum scrie la regulament.
— Ți se f ace rău numai când îl vezi, spune Gre gor cu dispreț, vâr ându-și fr ânghiile sub centur ă.
— N- ar trebui să mer gem și no i? întreb eu, văzându -l pe Gr egor că nu se mișcă din l oc.
— Lasă-l să mai ordon e o dată, zice Gregor. Cu cât ne mișcăm noi mai lent, cu atât le prelun gim viața amă râților ăștia!
— Nu cred că au de g ând să-ți mu lțumeas că în mod deosebit pentru asta.
— Voi ce dr acu faceți? zbiară maiorul c ând se întoar ce și constată că Gregor și cu mine nu ne- am urnit din l oc. Credeți că e ora
de culca re, nu ? Pas aler gător!
Tropăim într -un f el de pas alergător. Duc f rânghiile în mâna stângă. Nu îndrăznesc să mi le ag ăț de centur ă, ca Gregor.
Maiorul des cuie cu o cheie specială ușa din spate a vehicolului. Doi Unterof fizieri, gata să tragă, se dau puțin în lă turi.
Cei trei deținuți, leg ați unul de altul cu lanțuri stau pe banchet a transve rsală. Podeaua e acop erită cu un strat g ros de rumeg uș.
Pe o latură se află trei sa ci de hâ rtie de f elul celor folos iți de măc elari pentru a împach eta hălcile de c arne.
Ușa se trântește de vânt și-i prinde degetul maiorului ca re dă drumul unu i potop zdravăn de înjurături.
— Scâ rnăvia dracului, bombăne el iritat, răsucindu- i corpul într -o pa rte ca să intre pe ușă.
Le desfa ce lanțuri le celor trei deținuț i.
— Afară! le porunc ește el cu glas răgușit, apro ape îmbrân cindu-i.
Cei trei cond amnați se prăv ălesc de-a berb eleacul din dubă și se uită în jurul l or cu g roază. Aerul re ce și umed le pătrunde până
la oas e prin îmbrăc ămintea de dril roșie.
Mi-e greu să mă abțin să nu vomi t. Brusc mi se face dor să fiu pe f ront ș i dep arte de toată ipocrizia aș a-zisei z one sigure.
Maiorul îl aduc e el însuși pe-al patrulea deținu t. Este un o m în vârstă și livid ca un cadav ru.
Maiorul e politicos și servil.
— Pe aici, Herr Gen eral, îi spune el, arătând spre stâlpii de execuție.
Îl privim pe deținut cu cu riozitate. Să fie executat un Gen eral! Ne îndreptăm spinare a, respectul pentru un ofițer de un
asemene a ran g înalt este adân c înrăd ăcinat în noi.
Heid e își u mflă pieptu l, pune mâna pe umărul celui mai tână r deținut și ț ipă cu o voce spartă.
— Da că încer ci să fu gi tra g!
Armează pușc a cu zgomot și o flutură.
— Labagiu smintit, rostește în șoaptă Gr egor cu dispreț.
Heid e îi arunc ă o privire răută cioasă și ridică ușor P-38-ul, pentru o clipă îț i lasă impresia că are de gând să-l împuște pe
Gregor.
— Nu puteți să amânați disensiunea voastră pa rticular ă până se termină treaba asta? le spune unul dintre deținuți cu blândețe.
Îl recunoașt em. Este Oberstul nostru de pe frontul a rctic.
Heid e lasă capul în jos ș i își pune pisto lul în toc.
Unul lân gă altul travers ăm iarba udă.
Ochi curioși ne iscodes c dinspre bara că. Simțim m irosul fumului de trabu c.
Cei de la propag andă își preg ătesc ap aratele de fotog rafiat. Se înghesui e să g ăsească o poz iție c ât mai bună, împingându -se și
ocărându -se.
Merg alături de un Feldw ebel de la L uftwaffe. Gr egor și Obe rstul v in în spatele nostru.
— Fu giți, dac ă vă țin puterile, Herr Obe rst, îi spune Gregor dându- i ghes cu delicat ețe. Fu giți cât vă țin p icioa rele. Sunt numai
o sută de metri până la cireși și nimeni d in pluton nu va țint i să vă doboar e!
— Ai o i maginație bogată, Unte roffizier , murmur ă Obe rstul cu voce joasă. Să fu g ca să ajung unde ?
— Ce c ăcat împuțit! oftează Gregor, profund mâhni t. Până azi mi-a plăcut armata, începând din clipa asta îi dau dr acului! D e-
acu' înainte c are pe c are, ori eu, ori ei!
— Vor fi ei, sur âde ap roape amuzat Oberstul.
— O să vadă ea, afurisita asta de Armată, șuieră Gregor înfuriat, lovind cu piciorul un smoc de iarb ă care zboară până printre
martori.
— Ai o ț igară? mă în treabă Feldwebelul de la Luftwaffe.
Îi aprind una și i-o înt ind. Î i ofer un pa chet.
— Amabil d in pa rtea ta, dar nu mai am t imp să- l consum!
Este strict interzis să le dai țig ări deținuților , dar puțin îm i pasă, nici măc ar nu mă sinchises c să mă uit dac ă maiorul a observat.
Nu mă poate ped epsi mai rău de cât să -mi dea șas e săptămâni la m ititica și probabil că le voi supraviețui.

Bătrânul îl vede pe Ob erst, vine la el hotărât și î i strân ge mâna cu fe rmitate.
— Mișcați- vă mai ene rgic, le strigă maiorul enerv at. Să terminăm odată !
— Mă garul ăsta ar trebui să vină la noi, mârâi e Gregor cu dispreț, l-am f ace ciur r apid.
— Cu spatele la stâlp! ordonă maiorul dându-i un șut la țurloaiele Feldw ebelului de la L uftwaffe, pentru a-și lipi călcâi ele de
stâlp.
Îi răsucește cu brutalitate brațele Feldw ebelului pe după stâlp.
— Leagă aici, î mi porunc ește și mie.
Vomit, murdărindu- i comp let cizmele lustruite impecabil. Sar e înapoi cu un m uget sălbatic.
— O să le cur eți cu li mba, îndată ce sfârșim aici !
Cu mâini le tremurând e, îi leg brațele Feldw ebelului în spatele stîlpu lui de execuție.
— Mai strâns, strigă la mine înfuriat maiorul. Ce nod de băbuță e ăsta?
Îmi smulge cealaltă funie din mâ ini și-i lea gă el însuș i picioa rele.
— Ești cel mai ticălos individ pe ca re l-am în tâlnit vreod ată, îi spune F eldwebelul cu dispreț și-l scuipă pe maior drept în faț ă.
— Ești nebun, omule ? țipă maiorul. Asta o să te coste! Se oprește dându- și seam a că nu-i poate face nim ic Feldw ebelului.
— Șt ii, ești chiar nost im! îi spune cond amnatul cu scâ rbă. Mai devrem e sau mai târziu, cineva te va lega și pe tine de stâlp!
— Vezi, aici greșești, mârâi e maiorul cuprins de turbar e, așa ceva se întâmplă numai unor neisprăviți ca tine.
Se răsucește pe c ălcâie și se duce la celăl alt stâlp, unde îi ajută pe Heide și pe soldatul vo luntar , apoi exam inează le găturile
Oberstulu i. Gregor nu le-a strâns pre a tare. E obsedat de idee a că Oberstul va încer ca să fug ă. Maiorul fierb e de mânie și strigă
la Gregor.
De Gen eral se ocupă el personal.
— Cârp ele-țintă! îi strig ă el impacient at Băt rânului. Cârpele -țintă, omu le! S-a enerv at într-atât încât vrea să le f acă el pe toate.
Îi smulg e cârpele din mâna B ătrânului și le lea gă deținuți lor de g ât!
— Capelan ! strig ă el spre martori, unde dra cu te- ai dus ?
Capelanul iese din bar acă cu pași mărunți, e femini zați, cu o Biblie în mână.
— De ce dracu crezi că te a fli tu aici ? strig ă maiorul, roșu de furie.
Cuprins de ne rvozitate, părintele sc apă Biblia din mână, o ridică apoi și o ș terge. Murmură câte ceva de ned esluș it, fie cărui
deținut în parte. Se întoar ce după ac eea în bar acă poticnindu- se ca și cum ar fi dorit să se as cundă.
— Gat a, Feldwebel, tună maiorul, deschizându- și tocul pisto lului.
— Plu ton! Aliniere a la dr eap-ta! ordon ă Bătrânul răgușit.
Militarii se aliniază cu zgomot. Micuțulu i îi cad e pușca. Ridică din u meri și se scuză zâmb ind maiorului, ca re este roșu c a
racul.
— Privirea înainte! Țintă în picioar e! Ochiți!
Altă pușc ă scap ă jos zăng ănind și Westphalianul cade lat, cu faț a-n jos.
— Ce sobor de fete bătrân e emoționate! îi apostro fează maiorul, duș mănos. Molâilor ! Fătălăilor!
— Fo c! comandă Bătr ânul.
Detun ătura răsună ca un cutremur și zguduie tot Morellens chlucht-ul.
Flașh-urile fotogr afiilor de la propa gandă se declanș ează c ât ai clipi, ca niște ful gere micuțe.
Soldatul vo luntar de infante rie cade, rămânând agățat în funii. Are pieptu l numai sân ge. Wesphalianul zace leșinat în ierburi,
fără să-l ba ge nimeni î n seamă, c asca de oțel i-a căzut de pe cap și se umple cu apă.
— Încărcați! com andă B ătrânul în torcând c apul de la stâlp și îndreptându -și privirea spre c âmp. L a ochi arm' !
Refle ctoar ele sunt dirijate spre stâlpul următor . În lumina puternică, Feldw ebelul de la Luftwaffe e alb c a varul, până și
culoa rea roșie c a sân gele, a drilului uniformei sale de pușcă rie, pa re albă!
— Fo c!
Puștile se desca rcă din nou, cu e cou dinspre lucrările de ter en de la capătul c elălalt.
Feldweb elul a fost atât de strâns le gat înc ât rămân e în po ziție vertic ală, lip it de stâlp. Fi gura îi e oribilă. Un glonte i-a smul s o
parte din bu za superioar ă și i-a zdrobit din ții și gingiile.
Lumina se aprinde din nou și comanda răsun ă prin ploaie pentru a trei a oar ă.
— Încărcați! L uați ținta!
Fascicolel e de lumină se fixează pe Oberst, c are se uită cu ochii p ierduți ț intă la ele, cu un sur âs batjocorito r. În această
explozie de lumină nu-și putea vedea călăii.
— Iartă-ne Doamn e greșelile noastre, mormăi e cap elanul, cu fățărni cie.
— Fo c!
Împușcăturile bubuie.
Obersul se pr ăbușește cu capul înainte, rămânând atârn at în funii, ca o r emorc ă ruptă.
Se întunec ă și mai tare. Luminile sunt s tinse și ploaia se întețește, vântul vârtej ește frunzele uscate pe platoul de execuție.
Micuțul slobo zește o înjurătur ă lun gă, pătimașă.
Maiorul întoar ce brusc c apul ș i se uită la el cu asp rime.
Micuțul ridică doar din umeri.
Ofițe rul de la Procu ratur ă se duc e la G eneralul Wagner și îi z ice ceva, fără să poată fi auzit de ceilalți.
Maiorul îi fa ce un semn Bătr ânului.
— Ținta la ochi! comandă Bătrânul.
Refle ctoar ele se aprind iar ăși.
Generalul surâde mândru.
— Fo c! cade ca un trăsnet comand a Bătrânului a coperind zgomotu l ploii.
Gurile țevilor șovăie. Patru la rând e prea mult.
Împușcăturile se aud neregulat.
Generalul ț ipă. Nici un foc n- a fost mortal. Doi oameni au leșinat.
Maiorul zbiară isteric:
— Fo c! Foc!

Bătrânul se ui tă prosti t la el, incapabil să înțele agă ceva, nești ind c e să f acă. Tot plutonu l s-a dus naibii ; nu mai știe cum îl
cheamă.
Porta și Micuțul fac stânga-mprejur și se îndepă rtează, calmi, cu puști le în bandulie ră, ca doi vânăto ri de raț e sălbatice în drum
spre casă.
Câteva fascicule de lumină sf âșie bezna.
— Închideți refle ctoar ele, țipă c âte unul.
Un med ic de stat major sosește în pas aler gător. Gen eralul, r ănit urât de tot, ț ipă de-ți zdruncină ne rvii.
— Faceți dracului c eva, strigă Barcelon a, ieșit d in fir e.
Maiorul îl privește interzis, e palid c a un mort. Î și revine își smulg e din toc pis tolul Walter, de culoare a petrolului, ale argă la
stâlp și-i pune țeav a în ce afă Gen eralului rănit. Nu se aude nici o î mpușcătu ră, numai un clic.
Pe maior îl apuc ă ameț eala și se uită țintă la pistol. Ochii l ui au căpăt at o sclip ire stranie, chestia asta l-a dat peste cap chiar și
pe un ofițer c a el, de la Poliția Militară.
Bătrânul se red resează brusc.
— Luați ținta! r ăcnește el înebunit.
Apro ape năuciți, m ilitarii iau la ochi ținta.
Stâlpul abia se disting e vag în beznă, nimeni nu se mai g ândește să aprindă refle ctoar ele. B ătrânul e cu spatel e la stâlp și cu
fața spre pluton.
— Fo c! comandă el, cu o voc e pătrunzătoar e.
Se aud iarăși împușcăturile, dar în dezordine.
Maiorul sco ate un țipăt prelun g și strident și cad e la pământ.
Printre marto ri se produc e o con fuzie nemaipomenită. Un g rup de ofițeri de stat major , cu doi Gen erali în frunt e, se năpustes c
înainte.
— Curățați a rmele! Asigurați a rm'! Armele la picior! com andă B ătrânul cu pre cizia Feldw ebelului in struit.
Generalii se opresc brusc chi ar în faț a plutonu lui. Se uită, la început, zăpă ciți la noi și apoi la Gen eralul e xecut at, car e atârnă în
funii, cu pieptul ciur , apoi la Maiorul prăbușit într -o bal tă de sân ge, alături de stâlp. Fața îi e zdrobită și o bucat ă mar e din ce afă
i-a zburat aiure a.
Bătrânul pocnește din călcâie și-și duce mâna la cas că:
— He rr Gene ral, ordinul a fost executat!
— Mulțu mesc, mul țumesc, ciripește Gene ralul de infant erie năucit, încă nu a priceput exact ce s- a întâmplat.
Celălalt Gen eral se uită din nou la maiorul mort.
— A fost î ntru totul gr eșeala lui! strig ă el în def ensivă. Conform regulamentului este interzis să treci prin fața unui pluton de
execuție. Trebui e consider at drept un accid ent re gretabil!
— Ce f acem cu împușcăturile de grație? întreabă un medic ofițe r.
Apare brusc un Ob erstleutnent cu un p istol î n mân ă. Cu pași fermi tre ce de la un stâlp la altul. De fieca re dată c ând se opr ește
se aude o detun ătură crudă. Ultimul e Gen eralul.
Oberstleutnantul se uită o clipă în jos, spre maior înain te de a -și băg a pistolu l înapoi în toc.
Doi sanitari sosesc cu sacii de hâ rtie la subsuoar ă. Împing cu g reutate c adav rele în saci.
— Dați- ne o mână de ajutor! strig ă ei- iritați spre Porta și Micuțul, ca re stau de vorbă cu c ei doi P ionieri, lân gă cel mai ap ropiat
camion.
— Nu- i treaba noastră, îi refuză Porta tăios, nu suntem gunoi eri.
— Găoza rilor, le strig ă sanitarii.
— Vreți să vă încercați norocul ? întreabă Porta, tăind pach etul de că rți în patru în fața Pionierilor .
Unul pune jos cu prudență cinci măr ci, iar c elălalt două măr ci.
— Ce dr acu? strig ă Porta cu dispreț, cred eți că facem un tabinet la șezătoar e, sau așa c eva? Nici un pariu sub o s umă serioasă !
— Trebuie să fii scr ântit, îi răspund e unul din tre ei, dar întinde totuși o bancnotă de o sută de mărci.
Porta întoar ce pa chetul de cărți r ămase.
— Vezi, îi rânjește Porta Pionierului c ând ac esta c âștig ă, simplu, nu ? și-i împinge în față două sute de mărci.
După ce aceștia au c âștigat patru mâini la rând, Porta le sug erează să pună totu l în pot.
— Cinci sute la unu, spune el cu un rânj et farisei c.
Dar Pion ierii nu se încumetă. Pun jos patru sute de mărci și câști gă iarăși.
— Acum vă pare rău, nu? le zice Micuțul cu viclenie, lovind ușor cu palma o bancnot ă de o sută.
— Fo arte adev ărat, să fiu al dra cului, se hotăr ăște unul din tre ei dezamă git arun când în po t tot ce avea, mult mai mul t decât
câștigas e.
— Me rgi și tu, nu ? îl întreab ă Micuțul pe c elălalt, dându- i un g hiont.
— Acesta încuviin țează, posomorât, și-și gol ește buzunarele în po t.
— Da r tu ce faci? îl chestionează el pe Micuțul, î ndreptându- și ochii spre el.
— Par că nu- mi vine, spune Micuțul depun ând o sută de mărci.
Porta întoar ce pa chetul: As și Pici.
Pionierii au un zece și un cinci. Micuțul a re un popă.
— Ăsta e jocul oftează Porta, și mâna g reblă i se fă cu, adun ând banii. De ce n-ați mers la mâna de dinainte ? Ați fi fost acum
oameni cu lovele. L a bună ved ere, deoc amdată! le spune el îndrept ându-se spre c elălalt camion, în c are se urc ă de-a valma
plutonul.
Sanitarii arun că și ultimul cad avru în duba pușcări ei, uș ile se trântesc cu zgomot și în scurt ti mp vehicul ele au și dispărut
dincolo de deal.
Cum ajung em înapoi la c azarmă ni se dă rachiu ș i o rație speci ală de mâncar e.
Mecanicul șe f Wolf ne fa ce o vizită. Cu obișnuitele lui ge sturi gr andoman e, de mare boss, își aprinde un trabuc uriaș și ne suflă
fumul în nas.
— Mi-aș fi dorit să-ți s tingem ție lumânar ea astăz i, îi spune Porta pe un ton amic al, ți-aș fi trimi s personal fuduliile la
plimbare !

— V-a intrat fri ca-n oase, ei? rânjește Wolf cu dușmănie. Și mie, să fi fost în ciz mele voastre. Parcă aveți toț i numai tăr âțe în
căpățânile alea. Probabi l că nu v- ați dat seama că sunteți în că cat pân ă-n g ât. Când s-o termina r ăzboiul ăsta și-o să se re gleze
conturile, mai m ult ca sigur că o s-o sfârșiți to ți cu câte- un glonț în diblă!
— Ce vr ei să spui cu asta? îl întreabă Bătr ânul tăios. C ine o să vre a să ne împuște ?
— Poate y ankeii, rânjeșt e Wolf vesel, c a să nu mai vorbim de Ivan!
— Tacă-ți fleanc a, nătă rău ticălos, ai o i maginație de șobolan bolnav! îi strigă Porta.
— Mă garii ăia f ac și ei a celași lucru? proteste ază Gr egor cu mânie.
— Sigur că fac, surâd e Wolf satanic, da r cine o să le- o spună, după c e vor fi câștig at războiul. Câș tigătorii sunt to tdeauna pe
bune ! Pierzătorii se aleg cu capătul mânj it de căcat al bățului! Așteaptă de vezi! O să- ți reteze boașele din rădă cină pentru că n-
ai refuzat să îndeplinești ac eastă execuție.
— Nu vor putea f ace așa ceva, proteste ază Micuțu l cu tărie. Curios aș fi unde er am acum, dacă i-aș fi spus maiorului că nu
trag.
— Te-ar fi împușcat, îi rânjește Wolf încânt at.
— Cealaltă parte știe și ea asta, spune tu lburat Ba rcelona, cutr emurându -se dej a la g ândul pă cii car e se preschimba dintr-o
speranță mult jinduită într -o teribilă amenințare.
— Sigur că știu și ei, răspund e Wolf cu maliț iozitate dezvelindu-și d inții pu ternici, bine întreținuț i, într -un zâmbet la rg, însă n-o
să-i preocup e asta. Trebuie să fie cinev a pe care să se răzbune, și jigodiile de prisos ca voi sunt taman potrivite pentru așa c eva.
— Nu sunt ei chia r așa, proteste ază Gregor cu privirile înfricoșate.
— Ai ascultat radioul inamicului ? surâde Wolf, în temă. Da că da, atunci mai bine te-ai ru ga la Dumnezeu să dureze r ăzboiul o
sută de ani!
— Trebuie să fie nebuni! spune și Bătrânul cu îng rijorar e.
— Nu mai mult decât suntem noi. Wolf râd e de se prăp ădește. Zău, mă bucur că n-am fost și eu g âde, Christoase
Atotputernic e! însă, dacă asta e o consolare pentru voi, fiilor , voi fi prezent c ând vă vor î mpușc a! O să mi se rupă inima după
voi, dar n-o să- mi pretindeț i acum să suf ăr și un colaps când vă vor expedia în Valhalla, cu douăspr ezece găuri în corp !
— Se pa re că trebuie să facem tot ce ne stă în putin ță să câștigăm acest războ i afurisit, z ice Barcelon a cu un aer gânditor ,
împingând mânca rea în lături.
I-a pierit pofta cu totul.
— Din zi ua nenoro cită în car e m-am născut, am tot avut un soi de in tuiție că viața este pe c ât de absurd ă pe atât de c rudă,
spune Micuțul cu conving ere.
Cere ber e și ra chiu și-i prom ite capor alulu i de la cantină o bătaie zdravănă dacă nu le aduc e în doi t impi ș i trei mișcări.
Ne înecăm frica în porți i de bere și vodcă, apoi începem să amestec ăm vin roșu cu be re, ca să ajung em mai rep ede la liman.
E târziu când plecăm. Travers ăm platoul cazărmii cântând.
Micuțul ne condu ce, behăind cu vocea de bas cea mai î mbibată de ber e care s-a putut auz i vreodată. Cântăm numai măscări,
firește.

Din ordinul OK delincventul a fost Î mpușcat la data de 27. 12. 1944, orele 06,66. A fost plătită suma de 100 de mărci ale
reichutui Doamnei Vera Blad el pentru- asistență acordată în timpu l arestului.
Reinold, Maior , Geh eime F eldpoli zei
Doi sanitari țin ferm corpul plin de sân ge pe masă, și apasă un tampon de prim ajutor pe gură, pentru a- i înăbuși țipetele. Toate
anestez icele s- au isprăvit de mult. I nfirmier a rusoaic ă îi pune- n mână doctorului de stat major instrumentele chirur gicale.
— Ține bine piciorul, ordonă el cu o voce dogită.
Imediat după ac eea piciorul amputat este arunc at peste un maldăr de alte mădular e tăiate.
— Mort, con firmă F eldweb elul medical, și-și ridică privir ea spr e doctorul livid ca un c adav ru, ca re face o mișcar e scurt ă cu
mâna. Soldatul mort, apa rținând corpului de blindate, este a runcat ca un sa c de gunoi peste o grămad ă de trupuri, mâine dis-de-
dimineață vor fi în mormânt ate într -o groapă comună printre brazi.
O coloană de ambulanță se oprește în fața colhozulu i, care a fost trans format într -un punct principal de prim-ajutor . O duhoare
oribilă, c a cea eman ată de un abator , învăluie ambulanțele. Soldații car e gem sunt târâți în colhoz. Un sanitar îi sele cționează.
Cazurile fă ră speranță sînt împ inse de-o parte, c eilalț i sunt transport ați în camer a de ope rație, însă majori tatea lor sunt fă ră
speranță.

EVADAREA

În cursul nopți i majoritate a deținuți lor, atât cei roșii, cât și cei verzi, sunt scoși d in celule și duși î n marș, în șiruri lungi.
Sunt nu mărați iarăși, pentru nu știu a câta oară. Ga rdienii m ilitari se isterizează tot mai mu lt când numărul nu coincide cu
registr ele.
— Crezi că ne sec eră la pământ, așa cum suntem, în șiruri ? îl întreabă în șoaptă un Unte roffizier pe bărb atul de alături.
Nu răspunde nimeni, nu știe nimeni. Toți se gândesc cu spaimă la ce- i mai rău.
Din toate părțile închisorii uriașe curg valuri de deținuți, mânați cu ordine răsti te, al că ror ecou ricoș ează înapoi din zi duri.
După o noapte lungă de aștepta re nervoas ă sunt duș i în pas al ergător la ma gazia r egim entară, unde li se arun că o uniformă
murda ră, fără însemne pe ea.
Un Unterf eldwebel degradat rânjeșt e sarcastic, a rătând trei gă uri cârpite grosolan.
— Fostul posesor a aiurit subit, afirmă el pe un ton sec.

— B atalionul de ped eapsă, murmură un fost Ob erfeldwebel în dril ve rde, pe când acceptă o un iform ă cu pete mari de sâng e.
— B atalionul morț ii, îl core ctează un fost Artilerie wachtmeiste r în s tacojiu, uni tatea de gropari din prima linie a frontului. Ce i
pe care nu- i doboa ră Ivan sunt î mpușc ați ca prete xt de distracție, în glumă !
— În glumă ? întreabă un L eutnant în verd e, mij indu- și ochii.
— Cum am spus, ca să se distreze, răspund e artileristul. Î n hârtii se scrie "împușcat în tentativa de evad are", bineîn țeles!
— Cei trei băieți c are au ev adat au fost aduși înapoi de " dulăi" ieri, exp lică un Feldw ebel de stat major , făcând un semn de-a
curmez ișul cu de getul la gâ t. Au fost răsti gniți pe gard noapt ea tre cută. După o pauză scu rtă continuă: Cuie bătute- n mâini ș i în
glezne și au fost lăsați a gățați acolo să se ciorov ăie care dintre ei e Isus și care sunt tâlharii!
— E ad evărat? între abă Oberstleutnantul, ca re a scăp at ca prin ure chile acului să nu fie condamn at la moarte.
— I-am văzut cu ochii mei, răspund e Feldwebelul de stat major cu un r âs sec. Ne-au oblig at să mărș ăluim prin f ața lor , cântând
"Edelw eiss". A fost suficient ca să ne piară pofta, de a încer ca așa c eva.
— Răstignir ea lor e mot ivul c ă ne a flăm acum aici, spune un ofițer SS în stacojiu. C ineva i-a transmis chestia asta micuțului
doctor și lui nu-i plac e, știe el cum va fi folos ită dacă ajung e la Londra. E nitroglice rină pentru propa gand ă! Până și Führ erul
SS al Reichului a trebuit să ia poz iție de drepți în fața doctorașului schilod. Cei ce i-au cru cificat au fost împu șcați az i
dimineață și suntem mutaț i în mar e vite ză, ca să poată ei inv ita o comisie neutr ă să inspecteze locul. Vor deschide ușile și le vor
arăta că nimeni nu e răstignit aici. Minciuni, toate numai minciuni, va spune doctorul.
— Ferește-ne Doamne pe noi, murmură L eutnantul î n roșu aprins. Cu m se vor sfâ rși toate aste a?
— Prin pieire a definitivă a Reichului de o mie de ani, r ăspunde F eldweb elul de stat major cu conving ere, însă nici unul din tre
noi nu va trăi să vadă acest lucru. Ne vor termina la douăspreze ce fără cinci minute și nici măca r nu se sinchisesc să o ascund ă.
— De ce nu evad ezi? îl întrebă un Gef reiter cu faț ă de șobolan.
— Încearcă tu, rânjește Feldw ebelul de stat major , măsurându- l cu dispreț din cap până -n tălpi.
— Tacă-ți gur a, pădu che murdar, țipă un g ardian Unte roffizier , arunc ând cu un balo t de echipam ent în tr-un fost Oberst.
— Curând o să taci pentru totdeauna și în vecii ve cilor, amin, rânjeșt e diabolic F eldwebelul de armur erie, lovindu-l pe un fost
Maior în stomac. Ascultați- mă pe mine, nuli tăților , de-acum în paispr ezece zile fundurile vă vor fi la fel de reci ca boaș ele unui
urs polar mort.
Personalul pe rmanent neche ază satisfăcut, nu pentru c ă sunt neapă rat oam eni răi, ci pur și simplu fi indcă sunt bucuroși c ă au
un servi ciu în tr-un loc sigu r, aici, la mag azie.
— Toți urmează să fiți l ichidați, a firmă un Obe rgefreiter mirosind a ber e, lovindu-l cu piciorul pe cel mai apropi at deținut, un
om bătrân cu pă rul alb. Ce căcăstori ambulante ați mai fost și voi î nainte de a ajun ge aici?
— He rr Ober gefreiter, domnule, am fost Gene ral Maior!
— L-ai auz it? urlă un Obe rgefreiter gras, entu ziasmat. A fost, ține- mă Doamne, Gene ral Maior ! Și acuma ești pur și simp lu un
căcăcios de soldat de rând, băi ete, așa că plimbă ursul și du-te și te împușcă pentru Füh rer, Volk und Vaterland!
— Tunica mea e prea mică, protestă un fost R ittmeister de undev a de lâng ă fereastră.
— Mai r edu din rația ta următoar ele trei săptămâni, î i recomand ă Feldweb elul mag azioner, atunci o să încapi în ea!
— N- o să mai trăias că atât, rânjește Obe rgefreiterul cel g ras, va fi dej a de mult î n Valhalla, c ălare pe o g loabă chioar ă.
Rittmeisterul își sug e burta în disper are și reușește cu mar e greutat e să-și înch eie nasturii la tunică. Însă are ghinionul,
nefericitul, să- și piardă doi bumbi î n cursul oper ației ș i să pice taman în ghearele ofițerului de serviciu, cu ei lipsă.
— Dr acu să te ia, omule! țipă tânărul L eutnant. Ce-i cu tine, băi ăsta fără-nasturi, aler gi de colo- colo, aproap e gol, că și unu i
ajutor de poli țist orb i-ar fi rușine. Scoate aerul din el, î i ordon ă unui gr adat de serviciu.
După douăzeci de minute bătr ânul Ri ttmeister c ade mort de apople xie.
În cursul zi lei unitatea, îmbră cată în un iforme noi, e dusă la Gar a Stett in și încuiată în două antreprize mari din imediata
apropiere a gării de mărfu ri.
Un Sturmbannfüh rer SS, cu c apul de mort al Diviz iei T brodat pe petlițele negre, le spune c ă vor fi împușcați mortal, f ără milă,
dacă fac cea mai m ică înce rcare de evad are.
Puțin mai târziu, to ți realizează încotro se îndreaptă călătoria lor. Brigada special ă SS Dirle wang er, cea mai infam ă și
înspăimântătoar e unitate mil itară care a exi stat vr eodată. Comandantul ei, SS-Brigadeführe r Dirlew anger, un fost criminal
sexual, a fost scos din închisoar e și i s-a încr edințat comanda acestei uni tăți a morț ii, ca re a oper at mai mu lt în Po lonia și în
Ucraina, în circumstanțe atât de g rele, încât sunt complet impos ibil de des cris.
Un cordon de gardieni SD, înarmați pân ă-n dinți, au înconjurat antrepozitele. Din când în când rafalele dușmănoas e ale
mitralierelo r răpăie înspre gara de măr furi.
Imediat după ce orologiul din turn a bătut ora patru, se aud e semnalul ala rmei ae riene și mai multe bombe cad apro ape de z ona
căii fer ate.
— Să mer gem în pivn iță! strig ă ca un is teric un fost F eldweb el, sau vreți să fim măcelă riți aici ?
— De ce nu? rânjește un g ardian, rotindu-și automatul în tr-un mod car e nu lăsa nici un dub iu. Un porc c a tine nu merită altceva
mai bun! Este un so ldat foarte tânăr , soiul cel mai periculos, mai ales pentru deținuți. C ulcat pe spate, bal egă ce ești. Și pune -ți
mâinile de hoț sub c eafă! Dacă te miș ti un mi limetru îți z bor g unoiul din căpăț ână!
Feldweb elul se confo rmează ordinului, convins că tânărul huligan va fi chiar foarte fe ricit să- și pună în aplic are amenințar ea.
Oberleutnantul Wisling își aruncă un ochi spre vecinul lui, un med ic militar de stat major deg radat.
— Ce- ar fi să fugim? îi șoptește el, făr ă să-și m iște buzele.
— Cum am putea ? îi răspunde medicul, privind țintă drept în faț ă. Încearcă numai să ieși pe ușă și poți să- ți iei adio de la
evadare, înainte de a face doi pași!
— Nu folos im ușa, îi șoptește Wisling. Așteptăm până se urnește transportul.
Docto rul Menckel trage adânc aer în piept.
— Nici o șans ă. Însă dacă e s- o fac em cât de cât, atunci aici e momentul, la B erlin.
— Ai dreptate ! Dacă ajung em la Dirle wang er Brigade orice evada re va fi impos ibilă, spune Wisling. Acolo nu putem nici
măcar dezerta, pa rtizanii termină iute cu oricine vine de la bri gada morți i Dirle wanger.
— Alinierea! zbiară un Feldweb el cu o voce sonor ă, deschizând ușa grea. Pas aler gător, păcătoșilor! Mișcați- vă lepăd ăturilor!
Cei ca re-i sun t în apropi ere se ale g cu o lovi tură cu patul armei.

Unte roffizierii hărțuie și nu slăbes c din ochi coloan a de câte trei, numărând de mama fo cului. Ca să fie mai u șor au fost
alcătuite trei companii însă, c a de obicei, ef ectivul nu coincide cu răbojul. Acum au ieșit doi în p lus. Apoi l ipses c doi.
Sturmbannführ erul SS din Divi zia T e numai fo c și, pară, și înjură vârtos. Deținuții car e-i ies în c ale sunt doborâți cu brutali tate
la păm ânt.
Puțin mai încolo fa ce manevr e și fluieră o locomo tivă, care trage după ea un tren lung cu va goan e pentru vite. Intrările sunt
blocat e cu sâ rmă g himpată g roasă. Prin ușile deschise se poate vedea podeau a vagoanelor , acope rită cu un strat subțire de paie,
sunt vag oane caracteristice noii epo ci, pentru transpo rtul deț inuților . Până și caii sunt transportați în condiț ii mai civili zate.
— Cred că e trenul nostru, murmură un Feldw ebel de stat major cu un r ânjet de cap de mort.
— Câte cinci zeci într-un va gon, com andă ofițe rul S S, arătând cu mâna spre vagoanele de vite.
Unte rofiz ierii bifează oamenii. Primul l ot e dej a în drum spre șină, sub suprave gherea țevilor automatelo r.
— Acolo- i șansa noastră, șoptește Wisling indicând cu prud ență spr e un g ard din dreapta antrepozitu lui. E vorb a de un salt de
vreo doi metri. Apoi suntem la ad ăpost. Hai, îi șu ieră el împing ându- l brutal pe doctor , în momentul în car e cei doi gardieni o
iau înapoi, de lâng ă turnul de apă.
Plonjează ful gerător la sol și se târ ăsc sub antr epozi t.
— Al naibi i de rapid g ândit! exclamă Ober gefreiterul co rpolent cu fața plină de cicatri ce. O să plăti ți totuș i cu viața când o să
vă prindă!
Însă ei nu-l mai aud, cu o vi teză amenințătoar e trav ersează gr ămezile de cărbun e și se stre coară sub un tren în manev ră.
Menckel se împiedică, dar Wisling îl trag e înapoi, înainte ca roțile să-l reteze în două.
Un manevrant de va goan e se uită în jos la ei, din cabin a pentru frâne, legănând o lampă într -o parte și alta. Roțile scrâșn esc și
schelălăie. Trenul se oprește cu un huruit asurzitor și începe să dea înapoi. I mediat tre ce și locomotiva, și cei doi dispar în pâcla
deasă.
— Suntem salvați, spune doctorul în șoaptă, cu sufletul la g ură. Doamne, Dumnezeule! Suntem salvați!
— Nu încă, murmură Wisling, înc epând să alerge spre canal.
Se aud ordine răstite nu departe, la spatele lor. Amândoi în țepenesc de f rica ce le-a intrat în oase. Carnivorii ăia setoș i de sâng e
sunt deja pe urmele lor.
Se aud comenz i în beznă. Un Mpi răpăie în dușmănie două ra fale scurte. Forme fantomatice zoresc pe lâng ă șirurile de
mărfare.
— Reped e, gâfâie Wisling, apu cându- l pe Menck el de br aț.
Sar peste o portiță și se furișe ază pe lâng ă pasajul subter an de cap de linie, Câțiva lucrători f eroviari se uită curioși la ei. Cineva
strigă ceva din clădirea gării, dar când apar e un expres duduind își dau seama că au fost numai prev eniți să elibereze linia
pentru a nu fi c ălcați de roțile trenului, car e mer gea foarte repede.
— Ăsta ar fi fost trenul cel mai potrivit, pentru noi, spune Wisling cu un zi mbet trist, ar ătând spre destinația înscrisă pe
tăblițele va goanelor: B ERLIN – WARNEMÜN DE – KOPENHAGE N. De la Copenhag a până în Suedia nu-i decât o arunc ătură
de băț.
— Suedezii ne-a r consider a dezerto ri și ne-ar trim ite înapoi, zice Men ckel sumbru.
— Le-am putea spune c ă suntem evr ei, gâ ndește Wisling optim ist și cu voc e tare. Așa fac mul ți. Pe evr ei nu-i retu rnează.
După ce dau colțul, la plac a turnantă dublă, zăresc o santinelă SS sprijini tă de ușa unui depozit.
— Ăsta- i omul nostru, rostește Wisling cu o voce dură, apu când o bucată de șină, dintr -un morman de deșeu ri metalice.
Santinela pa re că ap roape a ațipit pe picioar e, cu gule rul ridicat în jurul ure chilor . Tremură și se cufundă mai adânc în manta. E
o noapte friguroasă și ploioasă.
Scântei erea unei țig ări în căușul mâin ii sale îl dezvăluie. De fiecare dată când tra ge un fum se întoar ce cu c apul spre un colț,
pentru ca scânteie rea acesteia să nu-l trădeze oricui s-ar furișa prin apropier e ca să control eze santinelele.
La adăpostul întunericului dens, Wisling se stre coară fără zgomot cât mai ap roape de mil itar.
Din c ealaltă parte Menckel vine în vârful picioar elor cu un lemn î n mân ă, ca un ciomag . În timp ce santinela se întoar ce din
nou spre ușă și ț igara scânteiază mai puterni c, Wisling coboa ră șina de oțel cu toată puterea lui.
Soldatul S S se prăbuș ește instantaneu cu țeasta zdrobită, nu mai sco ate nici un sunet. Ucis pe loc. Țig ara se rosto golește de-a
lungul z idulu i și vântul o împrăștie peste șine, unde se sting e sfârâind într -o băltoacă,
— Dumnezeu să ne păzeas că, murmur ă Men ckel tră gând mantaua de pe figura mortului și dând la iveală chipul unui băiat de
vreo optsprezec e ani, c e timpuri trăim!
— Ne -ar fi împușcat, pe loc dacă ne ved ea el primu l, îi răspunde Wisling brutal.
Menckel își pune mantaua pe el, și cas ca de oțel. Wisling îi ia vestonul și îș i încin ge centura de c are atârn ă un pisto l 08.
Menckel își arunc ă Mpi-ul pe umăr , absența centurii nu se prea observă. Uneori soldații poartă mantaua slobodă, peste
uniformă, îndeosebi când plouă, ca în noaptea asta.
— O să dăm de dr acu când îl vor g ăsi, spuse Wisling nervos. O să se de clanșeze imediat o ala rmă îndră cită!
— N- ar fi mai b ine să-l arun căm în canal? suge rează Menck el, înfiorându- se. O să creadă eventual c ă a dezertat. Pot trece zile
până să ap ară la vreo ecluză. Sunt atâtea corpuri care plutesc aiurea chiar acum.
Îl apucă unul de cap, celălalt de picioare, îl balans ează de câtev a ori c a pe un sac și-l lanse ază în apele mocirlo ase ale canalulu i,
unde dispare cu o bufnitură răsunătoa re.
— Am prieteni aici, în Berlin, spune Menckel, pe când travers au Uhlandsstr asse. Am putea să ne ascund em la ei și să ne
procurăm haine civile, înainte de a ne cont inua fuga.
— Da, avem nevoie de haine civile mai mul t decât de orice altceva, confirmă Wisling. Uniformele nu sun t bune la ni mic când
ești urmărit.
Avertismentele de ata c aerian încep din nou să mug ească. Chiar înainte de a termina să mai s une, artileria antiaeri ană intră în
acțiune și fascicol e de lumină ne astâmpăr ate trav ersează ce rul în tunecat.
Un supraveghetor de la apăr area loc ală strig ă la ei cu o voce aspr ă, dar devine se rvil la veder ea uniformelor SS.
Casele sunt zgudui te de exp lozii și flăc ările galb en-roșii se ridică spre cer ca niște limbi de foc. O pompă de incendiu duduie pe
strad a întunecoas ă, pustie. Un zi d între g se prăbuș ește de- a curmez ișul drumului.
Un snop de bombe cad e pe strada învecinată, împroșc ând foc peste zi duri.
— Fos for, con firmă Wisling acoperindu- și ochi i.

Lângă Lünebu rger Strasse, o amfibie cu patru polițiști militari dă colțu l. Văpăile de fosfor se re flectă din in signele lor
strălucitoa re de vânători de cap ete.
Wisling aleargă ușor într -un intrând de casă, tră gându -l pe Men ckel după el. Își arme ază automatele, deplin ho tărâți să tra gă în
tot ce le stă în cale, dacă va fi c azul. Captura rea lor înseamnă indub itabil moarte a și, după toate probabili tățile, o moart e brutală
și groaznică.
Motorul amfibiei toar ce ca o pisică răsfățată și se ap ropie încet, din ce în ce mai m ult. Reflecto rul ei iscodește pereții cas elor,
scărilor pivni țelor, porților in trărilor în clădiri. MP-ișt ii știu unde să- și caute pr ada.
Ținându- și respirația și cu armele pregătite, Wisling și Menck el se lipesc de z idul înneg rit de funin gine, cu privirea îngrozită,
aținti tă spre amfibia ca re s-a oprit exact în fața intrării în car e se as cund ei.
Unul dintre "copoi " își leag ănă cizmele peste una din uș i. Mantau a cenușie îi lucește de apă. Își arme ază Mpi-ul zgomoto s,
aprinde lantern a de teren de la piept și a ajuns dej a la jumătatea distanței spre poa rtă, c ând un ordin răstit îl î ntoar ce din drum.
Dintr -un salt e înapoi în amfibia ca re întoar ce pe loc și cu motorul z bârnâind g onește înapoi î nspre Lünebü rger Strasse.
Un Mpi latră prelun g și dușmănos. Prin tre casele învăluite în beznă se aude ecoul unui ț ipăt. Câteva ordine scurte, sonore, un
hohot de r âs puternic, de om satisfăcut, și totul reintră în tăc ere.
O ploaie de bombe c ade peste Charlottenbur g, fosforul împroșc ă flăc ări spr e cer. Ca niș te stafii, ruinele a runcă umbre lun gi în
lumina crud ă a văpăilor .
Stația de autobuz acop erită din L itzenbu rger Platz este a runcat ă sus de tot în aer , unde pendule ază pe vâ rful unei limb i de foc,
iar două trupuri omenești, cup rinse de flăcă ri, sunt azvârlite vio lent din chioșcul de control al cir culației, în t imp c e rămășițele
acestuia se pogo ară, într-o ploaie de mortar pulverizat, înapoi la pământ.
Un birou navigh ează prin aer, complet in tact și se sfăr âmă în buc ățele pe Podul He rcule. Un telefon roșu z boară mai dep arte.
Pelerina neagră a unui d irijor alunec ă pe stradă și aterizează, ușoară ca o pasăr e, în apele de smoală ale c analului L andewehr.
Lünebü rger Strasse, unde Wisling și Menck el stau ascunși, este năpădită de un covo r de bombe.
Șuieratul pen etrant al aripioarelo r lor stabil izatoar e le ajun ge până în măduva oaselo r.
— Să ieșim de- aici, gâ fâie Men ckel. Dacă mai rămân em, sun tem pierduți!
Depl asându- se cât pot de repede, ajun g la podul peste Spree din Helg oland- Ufer. O torpilă aerian ă le cade chiar în față și
aruncă în aer un ș ir întreg de c ase.
Prin zgomotul pu ternic al explo ziilor se poate auzi șuieratul strident, discord ant, al bombelor incendi are. În faza finală produ c
un sunet c a acela al unei cutii de tablă, plină cu vopsea, c are izbește o supraf ață de beton.
În câtev a secund e, toată strada este cuprinsă de flă cări. Fosforul se scur ge și pătrunde în pivnițe. Î ngroziți, oamenii al eargă
arzând prin noapte, intră direct în mar ea de foc, sfârâie și se chir cesc, transfo rmându- se în caric aturi umane carbonizate.
Deasupr a orașului învăpăiat, huruie, la înălțime, bombardier ele grele Wellington. Pilo ții tineri car e le conduc lucr ează ca niște
automate, descă rcându-și încă rcăturile aduc ătoar e de moart e. Nici unul dintre ei nu se gândește măca r o clipă la ce se întâmplă
acolo jos, î n orașul camuflat, în care mii de ființe umane ard de vii și m or, abia aște aptă să ajung ă înapoi la baze, undeva prin
Scoția, unde îi aște aptă costița și ouăle și o ce așcă bună de ce ai.
Abia și-a lansat încă rcătura primul val de bombardier e și și-au întors boturile spre nord, că un nou val de avio ane Wellington
apare din nord-vest și peste Berlin se aștern e iarăși un covor de bombe. Servanții de la tunurile antiaerien e sânt băieți de
cincispr ezece -șaispr ezece ani, stau pe pozi ții până cad jos, sau până c e schijele bombelor brizante sau incendi are le pun cap ăt
zilelor.
Regina armelor , antiaerian a de 88 cm, bubuie încontinuu. Un atac în adâncime amuțește c ele patru baterii antiae riene de lân gă
Grădina Z oologică. Nu mai rămân e nimic din ele. Sunt făcut e una cu pământul. Cu câtev a momente în urmă scuipau proiectile
după proiectile, în mod sfidător . În locul în car e se aflau pârjolește a cum un foc imens de fosfor , înghițind to tul.
O patrulă SD, ca re se în toarce din m isiune, este arun cată în aer și dispar e în cuptor .
Un bătrân cu proteze la ambel e picioar e zace sub un pod ș i priveșt e toată sc ena aceasta teribilă printr -o crăpătur ă în beton.
Când este găsit, dogo area l-a topit, l-a redus la dimensiuni le unei maimu țe, n-a mai rămas nimic din picioarel e lui artificiale. Îl
aruncă și pe el deasup ra, în furgonul de c adavr e, în compania altor mum ii zbârcite, așa cum se fa ce în fie care dimineață la
Berlin.
— Asta ne așteaptă și pe noi în cur ând, murmură Menck el cu g las răgușit, croindu-și loc cu greutate printr -o ruină pe jumătate
prăbuși tă.
Zăresc o patrulă SD la capătul îndepă rtat al străzii, s trecurându- se pe lân gă zidurile c aselor , în căutar ea victimelor .
— Pe unde dracu au luat- o? șoptește Wisling furios. Patrula a dispărut de parc ă ar fi înghițit-o pământul.
— Cred că sunt în dreptul porții ăleia și sunt cu ochii pe noi. spune Menckel, lipindu-se, zdravăn de zid.
— Da că trave rsează strada și vin spre noi, des chidem focul, zice Wisling, lăsându -se pe genunchi. E o nișă strâmtă în zid în
care poate să se ba ge.
— N- o să reușim niciodată, bolborosește Men ckel, cu Mpi-ul gata pre gătit.
— Cred că ar trebui să ridicăm mâinile și să-i lăsăm să ne spânzure de cel mai apropiat stâlp de felinar , mormăie Wisling în
batjocu ră. B ăieții ăștia n- o să ne a corde nici o șansă. Pun o singu ră întreb are: Actel e! Și dac ă n-ai nici unul, ți-o tra g în ceafă
sau te trezești atârnând de un stâlp de felinar cu o, inscripție pe piept: I CH HA BE DEN- FÜHRER VERRA TEN[28 ]!
— Nu sunt de cât niște uci gași f anatici, îi șop tește Menckel, cu voce a tremur ându- i de furie.
— Ce conte ază? surâde Wisling, cred că fie care din noi este mai mult sau mai puț in nebun în m omentul de f ață. Chiar și
evadarea noastră e o nebunie!
Un calup de bombe cade cu zgomot în strada alăturat ă. Văpaia exploziilor luminează clar fețele celor din patrula SD de part ea
cealaltă a străzi i. Par a ave a fețele dăltuite în piatră.
— Înainte, mârâi e o voce obișnu ită să comande și să i se e xecute ordinele. Patrula morții se îndepărte ază, ținându-se aproap e
de zidurile înneg rite de fum. O mână e încleștată pe încă rcător, cealaltă de gâtul patulu i de armă și cu un deg et pe trăgaci.
Patrula nu fac e mai mul t de câțiva metri pe Leipziger Strasse, c ând o seri e de împușcături izbucnesc prin beznă, urmate de un
ordin scu rt, metalic:
— Stai! Sus mâin ile!
Două femei ies î n mijlocul drumulu i și-și ridică mâin ile de asupra capului.

Patrula SD le înconjoa ră cu lăcomie. Militarii râd. Seamănă cu un gr up de vânători satisfă cuți, car e tocmai au doborât un
animal, îndelun g râvnit.
— Doamn ele au fost la prăduială? le între abă comandantul patrulei, f ăcând piș icher cu ochiul, ca și cum ar fi spus c eva
amuzant.
— He rr Obersch arführe r, bâiguie una dintre fem ei.
O plesnește brutal cu dosu l palmei peste față, dând- o de-a berb eleacul.
Traista de cumpăr ături îi alunecă pe as falt și d in ea cad două pa chete de unt și o pung ă de făină.
Mâini experimentate o cotrobăie pe prieten a ei. Sunt găsite în bu zunar ele ei două inele, un colier și un pachet de cupoan e
pentru rații. E xplicațiile și scuzele sunt de prisos.
— În ștreang cu ele, ordon ă Obe rsche rführ erul și indică un străv echi stâlp de felinar , de pe vremea Kaiserului.
— Haid eți, fetelor , le rânjes c cei doi tineri SD, sus cu voi, să vedeți ce priveliș te minunată.
Un țipăt prelun g, de fem eie, răsun ă pe stradă, reve rberat de ziduri le caselo r din S pitaler Platz.
— Gur a, târ fo, gata cu chel ălăiala! o admoneste ază un S S-ist.
Curând, cele două fem ei atârn ă, una lâng ă alta, dând din p icioa re, de stâlpul vechiului felina r.
Cu nonșalanță, Obersch arführe rul le prinde un cartuș de gât: ICH HAB E GEP LÜND ERT[29].
Patrula SD plea că mai depart e, mer gând pe furiș, trave rsează Spitaler Markt și se oprește un mo ment în față la " Ursul de Aur".
Unul dintre oameni încea rcă ușa, c are e încuiată.
— Fir -ar mama ei, înjură el cu obidă, mi-ar fi prins bine c âteva beri r eci și o tărie pentru început! Una dintre târfel e alea s-a
pișat pe mine!
— Totdeauna fac așa. F rica! spune unul dintre ceilalți.
Nu aud bomba ca re se îndreapt ă spre ei. E una din c ele mici, ca re nu f ace zgomot pre a mar e. Abia au timp să se ab ată din cal ea
enormei străful gerări, a flamei, înainte ca suflul de gajat de explo zie să- i proiecteze direct prin zi dul din spate.
Oberscharfüh rerul nu m oare imediat. Î și privește cu surpriză picioa rele retezate și care zac lân gă el. Deschid e gura și țipă, un
urlet prelung , animalic, apoi își dă duhul.
— Aici locuiește soția prietenului meu, spune Menck el, când ajung, tocmai în z ori, în Alexande r Plat z. Am fost în a celași
regiment. El era… Să ne g răbim într -acolo.
— Nu, zise Wisling, e pre a târziu acum. Trebuie să așteptăm până se întunecă iarăși. Dacă ne ved e administratorul, am
încur cat-o, e oblig at să-i anunțe pe c ei de la SD da că intră străini î n casă.
— Nem ernicii, ofte ază Menck el, au spioni peste tot!
Se ap ropie inst inctiv unul de c elălalt, când sirenele anunță că pe ricolul a tre cut.
Oam enii ies î n grabă din pivnițe și z oresc pe ici-colo, cu chipuri cenușii, obosi te. Au ochi i inject ați, ș i fețele mânjite de fum ș i
praf.
— Să plec ăm de- aici, spune Wisling, tră gându-l pe Menckel după el într -un labirint de cu rți din spatel e cas elor.
În mijlocul dealului de tuneluri și coridoa re dau peste o casă foart e vech e de paiantă. O ușă joasă, aproap e putred ă, duce spre
pivniță.
Se opr esc o clipă și ascultă în beznă. Dep arte, în interior , miaună o pis ică. Cei doi se stre coară în tăce re, orbec ăind prin
întuneric. Pisica miaună din nou.
Wisling se pocn ește cu capul de grind a joasă. Blestemă cu ciudă, mușcându- și buza de dur ere.
În depărta re licărește o lumină palidă.
— Stai așa, șoptește Wisling, oprindu- se atât de brusc, încât Menck el se iz bește de el. E cineva. Rămâi aici și acope ră-mă cu
Mpi-ul!
Pisica miaună din nou, tân guitor . Ochii scap ără fantomatic în beznă. Vine încet spre ei, ridică ochii spre Wisling, toar ce și i se
lipește de picioare.
În lumina plăpând ă, zăres c o bătr ână care zace pe un maldăr de sa ci și forțându- și ochii pentru a vede a în întuneric. Îi izbește
un miros înțepător de igrasie și lemn putred.
—E cinev a? țipă bătrâna cu o voc e ascuțită, astmatic ă. Este cinev a? repet ă ea.
— Da, spune Wisling înaintând.
Femeia îl privește țintă cu susp iciune.
— Ce vr ei? întreab ă ea. O apu că un atac violent de tuse, care pentru moment pare să o sufoc e.
— Putem s ta aici pân ă se întunec ă? între abă Wisling, după ce bătrânei îi trece atacul de astmă.
— Sunteți b ineveniți, spune ea surâzând cu un a er obos it, nu e nimeni aici, de cât eu și pisica mea.
Wisling privește în jur prin pivnița urât mirositoar e, care înainte fusese întrebuințat ă pentru cărbuni. Acum nu mai ex istă
cărbune și se folosesc brichete, numai o căldar e pe zi pentru un ap artament.
— Aici trăiești ? o între abă doctorul uimit, u itându- se în jos, spre bătr ână… Pielea ei a re culo area pământiu- cenușie pe ca re o
capătă oamenii car e au stat un timp îndelung at în î ntuneri c.
— Întrucâtva, răspunde femeia cu un zâmbet anemic. Am locuit în casa de de asupra timp de șapteze ci și șase de ani, dar după
ce i-au luat pe to ți ai mei și am răm as singur ă, m-am adăpostit aici, jos! N- au mai trecut de mul t pe-aici. Un vecin mi-a spus c ă
am fost de clarată moart ă. E soldat, pre a bătr ân să mai fie trimis pe f ront, așa că a fost mob ilizat pe loc, în Be rlin. E unul d in
puțini i cărora nu le e frică să-mi adu că de mânca re aici.
O apucă un nou atac violent de tuse.
Menckel o susține și-i ș terge transpirația de pe f ață.
— Nu iei medic amente ? o în treabă el cu naiv itate.
— Nu, zâmbește ea cu tristețe. Nu vezi ? Sunt evreic ă! Pentru noi nu se gă sesc medicament e. Nu e de mirar e că oamenilor le e
frică să ne ajute. Îi ucid pe c ei ce ne dau mâncar e. Sunt vremuri r ele.
— Da, sunt î ntr-adev ăr vremuri rele ! consimte Menck el. Vremuri bolnave !
— Dumnezeule, țipă ea cu un strig ăt înăbuși t, când ba gă de se amă c ă străinii poartă uniforme SS. Fie- vă mi lă de mine,
sărm ană nenorocită ce sunt! Vorbele i se prelin g într -o cascad ă de bolboroseli. M i-e martor Dumnezeu că n-am f ăcut nici un
rău nimănui, m ort sau viu.
Răsuflă opin tit, pieptu l îi șuieră, plămânii î i hârâie.

— Amândoi bărb ații fetelor mele au căzut pe front și restul familiei m i-ați luat- o de lân gă mine de mul tă vreme.
— Ușur el, ușurel, îi spune Menck el, nu suntem de la SS. Uniformele nu înseamnă nimic. Sun tem deținuți evad ați.
Din strad ă se aud e un sunet de pași. Toți trei ascultă cu ochii cât c epele de spaimă!
— Gunoie rii, spune bătrân a, după ce a ascultat un timp î n tăc ere.
Berlinul se trezește din nou. O amenii iau cu as alt străzile, îmbul zindu-se, în drum spre fabrici și ateliere. Lucrează intens
printre atacu rile ae riene. Să nu te duci la lucru fără un motiv p lauzibi l se consider ă sabotaj. Dou ă absențe la rând atrag după
sine ped eapsa cu moart ea.
— Ești s ingura răm asă din familie ? o întreabă Wisling, privind-o pe bătr ână cu compătim ire.
— Da, ceilalți s-au dus, dacă sunt morți sau vii, haba r n-am. N-am mai auzit n imic despr e ei, de când i-au luat.
— E în grozi tor să fii evr eu astăzi î n Germania, spune Menck el.
— Presupun că n- au mai rămas mulți, susp ină bătrân a. Soldatu l care-mi aduc e de mâncar e zice c ă s-au trimis, în mod curent,
trenu ri lungi de marf ă, pline cu ev rei, spre răsărit. Acum au stopat, așa că probabil nu mai sun t evrei de trimis. Și ce suntem noi
de fapt? Exact g ermani obișnu iți, ca și dumneavo astră. Familia mea a fost înto tdeauna germană și a trăit aici, pă rinții mei,
bunicii. Mul ți dintre ei au fost ofițeri în armat a Kaise rului. S oțul meu a luptat pentru Germania din 1914 până în 1918. De trei
ori a fost rănit g rav, după război a lucrat într-un Min ister până i s-a spus că este un Unterm ensch si l-au concediat în 1933.
Atunci s- a împușcat. Când au venit după el în ac ea seară, au g ăsit doa r un corp neînsuflețit. L -au scuipat, i-au spus "Jidan porc
și laș!" . I-au sfă râmat medali ile acord ate de Kaiser , cu cizmele lor naziste. Da, suntem g ermani. Din B erlin, trăim aici
dintotdeauna. Iubesc acest oraș — spune ea și surâd e visătoar e. Er a un oraș atât de vesel, dar acum e bolnav și va muri. Ca și
mine. Î nainte obișnu iam să ne pli mbăm cu bar ca pe Spree în fieca re duminică și să dansăm în Grüne wald. Apoi ni s-a interzis.
Pentru moment se aște rne tăcer ea. Ascultă toți, încordați, mult iplele sunete c are se filtrează până la ei din s tradă.
— Cred că cel mai bine ar fi să sc ăpați de uniform ele ale a, le zice bătr âna pe neașt eptate. Cunosc un om ca re s-a as cuns într -o
asemene a uniformă, când l- au prins l-au omorât lent, i-au zdrobi t os cu os. Ț ipetele lui î nspăimântăto are se auzeau în toată
casa. Nimeni n- a îndrăznit să-i sar ă în ajutor . Îi auzeam cum îl loveau, pân ă ce n-a mai rămas nici un fir de viață în el, și era un
tânăr atât de chipeș. Un om, pe care îl iubeam cu toții. A fost o prostie din parte a lui să se r eîntoarc ă aici. L-au prins în curt e.
Probabil că nu l-ar fi prins dac ă n-a r fi purtat acea uniformă SS. S-au comportat ca niște bestii sălbatice, când au văzu t-o.
Trebuie să vă descotorosiți de uniforme. Nu cunoașteți pe nimeni c are să vă dea hain e civile ?
— Așa spe răm, spune Menckel, f acem o încer care când se întunec ă.
— Da că nu m i-ar fi luat hainel e băieților mei, vi le-aș fi dat, dar au zi s că se con fiscă în folosul statului.
Menckel își scoase casc a și-o azvârl e. Casca se rosto golește, zăn gănind pe podea. Pisica începe să scuipe și îș i arcuiește
spinar ea.
— Ați fost la temn iță? zice ea văzându-i căp ățâna rasă.
Amândoi dau din cap c ă da, acolo au fost.
— Plecați din B erlin, îi î ndeamnă e a. Da, dar mai bine- ar fi să păr ăsiți Germania, aici vă prind reped e!
— Are absolută dreptat e, mormăie Wisling. Trebuie să facem rost de cev a haine civile, chiar dacă am fi oblig ați să dezbră căm
pe cineva pe stradă.
Imediat după prânz se aude, din nou, ala rma de atac aerian. Acum sunt americ anii car e vin în Fortă rețele lor Zb urătoa re. Plouă
cu bombe în apropier e. Ex ploziile bubuie. Casa vech e se zguduie și se cutremur ă. Un nor dens de praf de mortar îi acoper ă.
O clipă se gândesc c ă întrea ga clădir e se va nărui peste ei. După câtev a ceasuri raidul se sfâ rșește și siren ele anunță că pericolul
a trecut.
Sus, în s tradă, o compani e de soldați mărșăluiește cântând.
Aud sunete din s tradă și ușa pivniței este deschisă zgomotos cu piciorul.
— E cinev a pe-aici? răcn ește o voc e răgușită.
Poate fi văzut destul de bine în des chizătur a ușii, e un suprav eghetor de la apă rarea locală, în salopet ă bleu și cas că ne agră de
oțel.
— Răspundeți, fir -ați ai dra cului! E cinev a?
Pisica scoat e un mieunat sonor și lung.
— Ce- a fost asta ? întreabă alt suprav eghetor , coborând câtev a trepte pe sca ra pivniței.
Pisica se îndre aptă mieunând spre ei, apoi se așază și începe să se spele.
— O pisică, o pisică amăr âtă, spune unul d intre ei și trântește ușa după el.
Wisling consider ă că cel mai bine e ca Menck el să se duc ă singu r la priet enii săi. I mportant e să nu fie observ at. Poate c ă
prietenii lui nici nu mai locuiesc a colo, orice se poate întâmpla în prezent la Be rlin. E posib il ca apartamentul să fi fost
rechiz iționat de pa rtid. N-a r fi plăcut da că vreun f azan de la partid ar răspunde la ușă. S-ar putea c a vechii l ocatari să aibă în
casă pe rsoane străine, încartiruite a colo, lăsându- i-se familiei numai o came ră. Coloane lungi de refugiați sosesc mer eu în oraș.
Trebuie să li se asig ure un adăpost și cei care nu au relații î n cadrul pa rtidu lui abia dacă mai sunt acc eptați în propriile cas e.
— Da că nu mă în torc în două or e, spune Men ckel, conside ră că am fost prins ș i plea că de-ai ci cât mai r epede posib il.
Îndată ce se lasă întunericul o pornește și Menckel. Evită cu abili tate patrulele ieșite la vânătoa re pe străzi, deplasându- se rapid.
Mpi-ul este armat și ga ta pregătit, și este fe rm hotărât să nu se lase prins v iu. Înjură uniforma SS. Îi îngreunează de zece ori
mișcar ea.
Casa e o clădir e veche, patri ciană, cam de pe la cumpăn a veacului. I mediat la intrare se află un tablou cu plăcuțe din alamă, pe
care sunt î nscris e numele locat arilor . Este o rezidență a ristocratic ă.
Cercetează un mo ment casa dintr-o nișă de vizavi. P oate vede a înăuntru, în c amera portarului de la subso l, unde șade o femeie
de vârstă mijlocie, c are semăna cu un șobolan vigilent. Nasul ei ascuțit fr eamătă în continuu, d intr-o parte în alta. E una dintre
acele ființe oribi le, care parcă au ochi în c eafă, nu te poți aștepta la nici un ajutor de la ea. Înainte de 1933 fus ese prob abil t ot
atât de "roșie" , pe cât este de "b rună" acum. Și , n-ar av ea nevoie de nici măcar o secund ă de gândi re ca să treac ă din nou,
mâine, la roșii. Î ntotde auna de parte a clas ei conduc ătoar e, gata pentru oric e soi de tre abă murdară, atât ti mp c ât este în propriul
avantaj. Sunt m ii și m ii ca ea pr etutindeni.
Când f emeia dispar e un moment în tr-o cam eră din spate, Menck el se stre coară iute pe ușă și urcă scara carpet ată. Ajung ând la
etajul doi cioc ănește cu delicat ețe la ușă. E pe punctul de a apăs a pe butonul soneriei, însă se răz gând ește. S-ar putea să fie
conectată la un sis tem de alarm ă la porta r, în subso l.

După o vreme, o voce joasă de femeie întreabă:
— Ce vr ei?
La Berlin n imeni nu mai des chide ușa fără să știe cine e de cealaltă parte a ei.
— Cine e ? rep etă fem eia.
— Albert Men ckel, șoptește el cu gu ra lipită de ușă.
O tăcer e adâncă se aște rne un m oment.
— Frau Peters, am un mesaj de la soțul du mneavoastră, șișotește el impacientat, a runcând o privire nervoas ă în josu l scării,
parcă așteptându- se să apar ă figura de șobolan a portăr esei. Da că apar e are o sin gură opțiune. S-o o moare. Rapid și pe tăcute,
încât nici un locatar din clădi re să nu observe nimic.
— Frau Peters, deschideți! E foart e important!
Ușa se întredes chide, da r este blocată ân că de două lanțuri de sigur anță.
O figur ă palidă apar e prin des chizătur a îngust ă.
— Men ckel! Credeam că ai murit de mult! Apoi vede uniform a SS și în țepenește.
— Des chide ușa, grăbeșt e-te, și îți voi exp lica totul, îi spune el în șoaptă, cu dispera re.
— Nu, pleacă, du-te! se bâlbâie ea, aproap e într -un stri găt, nu vr eau să fiu ameste cată în nimic.
— Trebuie să mă lași să intru, e viața mea în joc. Ești ultima mea sper anță.
Ea dă să închidă ușa, dar el i-o bloche ază cu piciorul în deschizătur ă. O clipă se gâ ndește să forț eze ușa, împ ingând -o cu
umărul.
Ea începe să plâng ă.
— Ce vr ei aici ? O să mă ba gi în bucluc ! Ia piciorul, sau dau alarma !
— Des chide ușa ! Numai un moment! Î ți promit că voi plec a imediat. Gr ăbește- te, lasă- mă să intru înainte de a mă ved ea
cinev a!
Îl privește fix, îng rozită, și deschid e gura ca și Cum ar fi fost pe punctul de a țipa. Brusc, încuviin țează.
Își scoate piciorul din deschizătură. Lanțurile sigu ranței zăngăne și ușa este deschisă numai cât să- i permită să intre. Cu mâini
tremur ânde încuie din nou ș i pune sigur anța. Î l privește cu ochi i mari, înfricoșați. Casca de oțel udă de ploaie, mantau a SS
cenușie c a ard ezia, automatul cu încăr cătorul lung.
— Ai spus că ai să-mi transmi ți ceva de la soțu l meu ? îl între abă cu îndo ială, strâng ându -și chimonoul ma i bine pe ea.
— Nu, am spus asta numai pentru a te fa ce să deschizi ușa. Nu l-am mai văzut pe K arl de când am fost arestat. Privește spre
peretele din față, la o pictură a prietenului său Kurt Peters, re alizată cu puțin î nainte de începutul războiului.
— Atunci e mult t imp de c ând l-ai văzut, rostește e a în șoaptă. Sunt apro ape doi ani de când am auzi t noi că fuseseși execut at.
Știai că soția ta urme ază să se căsăto rească în curând?
El ridică din u meri. Ce mai contează acum ? Ce contează G ertrud ? L-a dezamăgit. A depus mărturie împotriva lui, a spus tot ce
au vrut ei ca să spună. Au amenințat- o, desigu r. Făceau la fel cu toată lumea, chiar și cu copii i. Nu trebuia să petreci multă
vreme în beciurile din P rinz Albre chts S trasse, pân ă te înmuia. Aveau înto tdeauna ceva gata pregătit acolo c are putea să-l aduc ă
pe martor într -o star e de groază.
În câtev a cuvinte îi spune c e s-a întâmplat, o ro agă să-l adăposte ască pe el și pe Wisling, pân ă ce vor putea să-și continue
drumul.
— N- am cur ajul, se bâlbâie ea. Aici ziduri le au ochi și ure chi.
— Nu m-a văzut n imeni c ă am intrat, îi decla ră, sigur pe el.
— Nu știm asta, spune ea cu nervozi tate, privind cu disper are în covor , ca și când ar înc erca să numere fie ce fir din el.
— Numai o noapt e, o imp loră el. Vom plec a îndată, ce facem rost de niște haine civile.
— Nu am curajul, r epetă ea. Dacă vă găsesc aici, pe tine și pe priet enul tău, înseamnă că voi fi cond amnată la pedeaps a cu
moarte a. I s-a întâmplat în tocmai unei alte fem ei, ca re locuia ceva mai încolo pe strad ă. A fost de capitată, a adău gat ea
cutremurându -se.
— Șt im că te expunem unu i mar e pericol, spune el cu ge ntilețe, însă ești unica noastră speranță. Plecăm imediat ce obținem
hainel e civile.
— Aveți acte ? îl între abă e a nervoasă.
— Încă nu. Știu de unde să fac rost de unele, dar nu mă pot duce a colo până mâine. Dacă ne-ai prim i la tine, pân ă ce obținem
acte și haine civile, nu vo i uita niciodată ce-ai făcut pentru noi.
Clătină din cap.
— Am trei copii m ici. Mi-i vor lua și-i vor arun ca într-un lag ăr de minori, unde îi vor educ a să-și urască mama, li se va spune
că am trăd at poporul și am prim it o ped eapsă binemeritată.
Face câțiva pași, meditând, ba gă capul în odaia copii lor, apoi se aș ază pe un sc aun în fața unui birou vechi, o piesă de
antic ariat.
— Ce să fac, Doamne, murmur ă, duc ându-și mâna la gâ t, nu pot să vă las î n ghearele acestor diavoli! Se uită la el un timp mai
lung, în tăce re, se joacă cu un coup e-papier în form ă de baion etă, se ridică, se duce la ferestrele camuflate și desfa ce puțin
draperiile ne gre și privește în stradă. O amfibie se târ ăște prin fața c asei. Patru c ăști de oțel, lucind de ploaie, străluces c din ea.
Se întoarc e repede, după c e a avut grij ă să control eze ca drape riile să fie bine trase. Cea mai mică dâră de lum ină face săte
trezești cu patrul a bubuind la ușă.
— Îmi dai cuv ântul de onoar e că pleci mâine dimineață, înainte de a se cr ăpa de zi uă! Și dacă vei fi prins, î mi promiți că nu vei
spune niciodat ă că ai luat le gătur a cu mine?
— Îți dau cuvântul meu. Am ma i fost tortur at înain te și știu cât pot să rezist.
— Fo arte bine, poț i să stai aici la noapte. Adu- ți prietenul, dar pentru Dumnezeu, ai g rijă, să nu fii văzu t! Portăreasa noastr ă e
un diavol. Am să scot cev a haine de-ale lui Kurt până te întorci.
— Mulțu mesc, murmură el și se streco ară repede pe ușă. Coboar ă scă rile și iese c a o umbră pe ușa de jos.
Mai încolo, pe stradă, zărește o patrulă a MP și sare să se as cundă într-o intrare de pivni ță. Cei trei MP trec cu pași apăs ați, făr ă
să-l observe. Insignele în formă de semilună de pe pieptul lor scântei ază ca o avertizare.
După câțiva metri, patrula control ează doi soldați î n permisie, în drum spre casă, cu raniță și puști î n bandulier ă. Unifo rmele le
sunt decolor ate și miros încă a front. Cu meticulo zitate, MP-ișt ii le veri fică actele, datele, ștampilele și indicativul un ităților .

Fotografiile din livretul cenușiu sunt compar ate cu fig urile lor r eale. Medalioanele de identifica re de la g âtul fie cărui a nu scap ă
examinării scrupuloas e efectuate de MP-ișt i. Și gloanț ele netr ase sunt socotite. Corespunde data din c ertificatul de
despăduche re cu data plecării în permisie ?
Trec apro ape două zeci de minute până ce "copoii" sunt satisfăcuți. Nici un trecăto r de pe stradă nu le aco rdă at enție. Fie care
are destule de fă cut pentru a ave a grijă de el. Da că cei doi sunt de zertori, atunci e ghinionul lor .
— Să vă fie de bine, Tânjește Feldw ebelul PM, ducându- și mân a la c ască.
Cei doi soldaț i pocn esc zgomoto s din c ălcâie și salută cu ri giditate. Știu că MP-iștii po t să le strice permis ia, dacă nu sunt
satisfă cuți de înfățișar ea lor.
— Mă garii, rostește unul din ei în șoaptă după ce au luat cev a distanță. Când blestematul ăsta de război se va termina am să- i
sfarm țeasta fiecărui " copoi" pe c are-l întâlnesc!
— O să fa ci pe dra cu, îi spune c elălalt, vor fi întotdeauna prin pre ajmă. Mari ștabi vor avea nevoie de "copoi" și de împuțiț ii
ăia de sticleți. Menckel își rei a drumul puț in mai ușurat. Mâine vor avea haine civile și act e și în două zeci și patru de ore vor fi
departe de B erlin, cu puțin noroc, chiar afară din Ge rmania. După război va avea grijă ca Frau Peters să fie răsplătită pentru
bravura ei.
În fața restaur antulu i artiștilor din Kempe rplatz s-a format o coadă lung ă de soldați și civi li. E singu ra oază din Be rlin unde
poți să uiț i de război. Din s tradă se poate auzi tân guitu l viorilor , însă lui Menck el nu-i ard e de muzică țigănească. Încă de două
ori trebui e să se pună la ad ăpost de patrulel e poli ției. Aproap e că e pe punctul de a căde a într -o razie. Urmărit de strigăte,
dispar e prin spatele caselor și peste c âteva garduri. Fără să bage de seamă a și ajuns în Alexander Platz. Un domn, bine
îmbrăc at și cu monoclu, arun că un chiștoc de țig ară. În mod necu getat, Men ckel se apleac ă și-l ridică.
Un măturător de stradă se ui tă la el cu stupef acție. SS-iștii nu au obiceiul să adune chiștocuri de prin guno aie. F ace semn
vehement cu mân a unui Schupo [30], care vine a gale spre el. Emblema rei ch ului scânteiază amenințător de pe cas ca acestuia.
Menckel observ ă cum mătur ătorul vorbește cu poli țistul ș i arată spre el. O cotește r apid pe prima stradă late rală și aleargă cât îl
țin picioarel e. Ajung e gâfâind la strada unde îl așteaptă Wisling.
În fața casei este parcat un Kübel cenușiu. Un soldat SS , în uniformă de culoa re gri-ardezie, stă sprij init de una din aripi.
— Dumnezeule din Ceru ri, se vaită el, ce s-a mai întâmplat ? Se lipește îng rozit de zidul dintr -o nișă. O fi vorba de c ei doi d in
pivniță, sau despr e cinev a din cas ă?
Sirenele se pun să urle. Atac a erian. Apro ape imediat încep și bombele să c adă, însă SS-istu l sprijinit de Kübel pa re să nu le
observ e. Își aprinde indifer ent o țiga ră și pufăie un nor de fum, nici măc ar nu se uită spre c er, de unde cu rg bombele cu gă leata.
S-a obișnuit ș i cu așa ceva.
Patru indivi zi în un iform e gri-ardezie vin dinspre poa rtă Râzând, a runcă un balot în camionetă. Un braț se bălăbăne peste
oblon. Cei patru soldați sar la bord și vehiculul dispare dudu ind în întuneric.
Imediat după plec area lor, Men ckel țâșnește, intră în curte și cobo ară în pivn iță.
— Wisling, strig ă el cu frică, unde ești ?
Pisica vine spre el mieunând din beznă și se r ăsfaț ă cu a fecțiune pe lân gă picioar ele lui. O ia în brațe și-i mâng âie blana moale,
cenușie. Ea toarce 'fericită și-i pufnește în obraz î n semn că l-a recunoscut.
— Ce s- a întâmp lat? o în treabă el scă rpinând- o după ure che. Ai văzut to t, dar n-ai înțeles nimic! încă mai cr ezi că toți oamenii
sunt buni.
Cont inuă să caute prin co ridorul în tunecos, cad e peste o scândur ă, găsește mucul unei lumânări pe jos și î l aprinde cu pr ecauție.
Sacii sunt î mprăștiaț i prin toată pivn ița. Într-un colț, e o oală bleu, din email ciobit, conținând resturi de mânc are. Bătrâna zace
lângă perete, ar e fața zob, de nu mai poate fi recunos cută și unul din brațe rupt.
Mai încolo, pe coridor , zace o bonetă pe c are Wisling trebuie c ă a aruncat-o acolo fără ca ei să- l vadă. Acum știe c e s-a
întâmplat. Î l paralizează numai și gândul. Are senzația că toată lumea asta satanic ă s-a năruit în el. Speră ca Wisling să fie
mort. E impos ibil să- ți imagin ezi ce-i vor face SS-i știi. Un deținu t evadat în uniforma lor! O c rimă de neiertat! Și vor a fla cu
siguranță cui i-a aparținut uniforma.
Lasă pisica jos. Ea se ține după el tot drumul până la ușă. Apoi m iaună și dispare în pivni ță și se streco ară pe lân gă corpul
femeii.
Lumina strălucitoa re a unei văpăi albe e rupe c a un pom de Cră ciun, chiar deasup ra casei de paiantă. Privește în sus și se
cutremură. Lent, baliza indicatoare se ap ropie de sol, legănându- se ușor în bătaia vântulu i. Aude sunetul spe cific al aripioarelo r
stabili zatoar e și se năpustește înapoi în p ivniță. Cade și se târăște cu disper are mai depart e, înăuntru. Pis ica sare, scuipând, la o
parte din cale a lui.
Exploziile tună și bubuie fă ră încetare. O g rindă se rup e și așchii se împrăștie în încăp ere. Jumătate din tavan se prăbuș ește
într-un nor de molo z și praf. Ușa c are dă spr e curt e e împinsă înăuntru c a o bucat ă de hârtie pe timp de furtun ă. Tușește și si mte
că par că se sufoc ă, pretutindeni e fum ș i praf. Ascultă înfricoșat. Prin vac armul produs de bombe se poate desluș i un zgomot
ciudat, dogit.
Știe despre ce e vorba, radiația termică emanația atotdistrug ătoare care pre cede flamele bombelor cu fosfor .
Casa se lea gănă ca o co rabie pe furtună. Pisica e strivi tă de g rindă și sângele ei îl î mpro așcă pe obr az. C orpul bătr ânei este
îngropat sub un maldă r de cărămizi. Un nor de moloz pu lverizat se rep ede spr e el, c a un pumn încleștat.
Peretele pa rafoc dintre casa de paiantă și casa alăturată a fost a runcat în aer. Se uită înăuntru. Î ntr-o grămad ă contorsionat ă zac
câteva trupuri. Peste to t e numai sâng e. Prin cr ăpăturile pereților se ridică limbi de foc, apoi vine un val puternic de c ăldură
hăuind c a un aspir ator uriaș. Menckel e supt ș i azvârlit de- a dreptul prin peretel e de scândur ă în apart amentul vecin. Î și pierd e
un moment cunoștința și apoi î și revin e lent.
Privește în jurul lui bu imăcit, își șter ge frunte a cu palma și descope ră că e plină de sân ge. Casca de oțel s-a dus, dar mai ține
încă în mână boneta lui Wisling. Se ridică, așa nău cit cum e, și se duc e la buc ătărie, își bagă gura sub robinet și bea ca un
animal însetat.
Un șuvoi de aer încins ș i dogoritor , îl arun că la podea. Peste tot în jurul lu i vuiește un tumult i nfernal. Nu sun t focurile ci
numai un suflu fie rbinte.
Ce se întâmplă acum s-a mai î ntâmplat des eori înainte. O altă bombă a stins cu suflul ei focul aprins de c ea dinainte.
Se poticnește de un Hauptmann mort. Corpul pa re că se mișcă, dar e numai senzația provoc ată de căldur ă. Se privește pe el
însuși, o manta S S fără centură. Și-a pierdut Mpi-ul. Î n dogoarea sufoc antă și zgomotul i nfernal îi scoate mortulu i uniforma. E

un bă rbat în vârstă, cu burtă, și uniforma e cu mult pre a largă. Șapc a îi cade peste ur echi. Î i bagă o buc ată de cârp ă apro ape arsă
sub band a protecto are din i nterior , pentru transpir ație. Î n buzunarul din stâng a al tun icii sunt act ele mortului. Hauptmann Alois
Ahlfeldt, 5 Geheime Feldpoli zei-Batalion. Nu se poate abține să nu r âdă, în ciuda spaimei. Pes te tot dă de poli țiști. Î și prinde în
cataramă c entura galb enă a ofițerului, cu pistol cu tot. oricine își poate da seama că uniforma nu-i a lui, deși e oricum mai b ine
decât cea SS. E uniformă de ofițer . Toți ge rmanii îl respe ctă pe un ofi țer. Majoritatea patrulelor sunt comand ate de un
Unte roffizier , care va chib zui de două ori, înain te de a -l opri.
Sare rep ede jos, pe următorul palier , unde un bar aj de flăcă ri se dezlănțuie spre el. Ușile și per eții s-au și î nnegrit deja,
zugrăveala se scorojește și cade cu flă cărui unsuroase. Se năpustește pe un culoar lun g. Flă cările se țin scai după el, înfometate.
În susul casei scă rii, închizându- se în jurul lu i într -un fu rnal de foc, însă un vacuum colosal îl soarbe afară din casă.
Trupurile a rd cu flăcă ri albăstrui și g ălbui. S trada e un infern. Sunetul speci fic de așchier e, al inc endiarelo r ce curg cu ploaia
din ce r, se aude încontinuu. Do goarea îi pătrund e prin tălpile cizmelor . Asfaltul clocoteșt e ca lava.
Trece în g rabă pe lâng ă Nadoln y, unde morț ii aște aptă înșirați pe jos să fie transportați la cel mai mare și din urmă foc din viața
lor. Victimele r aidurilor ae riene nu mai sun t îngropate Sunt cu mult pre a mul te deja.
Nimeni nu- l bagă în seamă când travers ează Blü cher Plat z. Un Hauptmann acolo, plin de pr af, cu o sticlire fioroas ă în priviri.
Și ce da că? Cine nu e plin de funin gine? Cine nu e mai mu lt sau mai puțin nebun ?
Un tramvai este a runcat de pe linie. Scaun ele ard cu flă cărui m ici ce pa r că danse ază. Conductorul atârn ă, pe jumătate afară,
dintr-o fereastră distrusă. Capul i-a dispărut. I nteriorul tramvaiului e plin de co rpuri mut ilate.
O nouă ploaie de bombe cade ca o grindină peste oraș. Casele se pr ăbușesc în nori mari de pra f. După bombele exp lozive vin
cele incendi are, pleoscăind și trosnind la impactul cu solul. O gh eenă turbată s-a dezlănțuit pe străzi.
Doi bă rbați în vârstă, în uniformă de suprav eghetori de la ap ărarea locală îl apu că de braț.
— He r Hauptmann, ajutați-ne, îl imp loră ei. A căzut peste pivn ița noastră. Nu putem să-i scoatem de acolo !
— Căr ați-vă, ne ghiobilor , se răstește el furios, îmbrâncindu- i de lân gă el. Scoateți-i singuri ! de ai a sunteți suprave ghetori.
Îi dă zor mai dep arte cu pași mari și în salturi, furișându- se pe lâng ă ziduri. Arsurile îl ustură, Fiec are pas pe care-l face e un
chin în grozi tor. Are senzaț ia că aleargă pe foi de tablă incandes cente. Și-a pierdut șapc a. Unul din epoleții de a rgint s-a
desprins și-i atârna. Arată a orice altceva, dar nu a ofițer prusac. Sare iute într -o parte, pentru a se feri de o coloană de mașini
de pompieri care vine f ăcând zgomot mare dinspre Blü cher Platz.
Pomp ierii atârnă pe laturile mașinilor . Au fețel e negre de fum. Unul cad e la un viraj și următoa rea mașină tre ce peste el, f ără să
se opreas că. Ce i mportanță mai are un mort î n plus sau în minus ? Ce importanță ar e?
În Burgstrasse o patrul ă strig ă după el să se opreas că, da r el g răbește pur și s implu pasul și alea rgă mai dep arte spre c analul
Landeweh r. Unul d intre "copoi" îl ia la ochi cu Mpi-ul, însă comand antul patrulei, un Ober feldw ebel îi dă una peste țeav ă.
— Lasă-l pe netot să se duc ă, mormăie el. E ofițer și nu atra ge-bombe, mai m ult ca sigur!
Toți trei se uită după el cum ale argă, râd zgomotos ș i își văd de drum cu pași g reoi, siguri, de polițiști adevărați.
În cele din urmă ajung e la casa patrician ă care e destinația sa, se ui tă rapid în ambele părți și în m omentul în car e apare un
automobil la colț se năpustește înăuntru. Din câțiva pași mari, rapizi, este pe scară. Apasă în disper are pe butonul soneriei. Cum
ușa nu se deschide imediat, rămân e cu de getul pe buton.
— Ai înnebuni t? îl întreab ă Frau Peters când deschide ușa și-l trag e înăuntru în apa rtament, Unde ți-e prietenul ?
— L-au ridicat SS-iștii!
— Și mai v ii aici! țipă ea alb ă ca varul. Pleac ă! Țip dacă nu pleci imediat!
— Nu- ți face griji, o l iniștește el, nu m-a văzu t nimeni!
— Cum po ți să știi asta ? spune ea, cu voce tremurând ă. Pentru Dumnezeu, presimt că se va întâmpla cev a îngrozi tor! Vor fi
curând ai ci! Te implor , plea că!
Menckel o ia încet spre ușă.
— Ce uniformă mai e și asta de pe tine ? îl întreab ă ea, când el e cu mâna pe lanțurile de si guranță.
— Luată de la un m ort, r ăspunde el calm.
— Asta mai lip sea, ofte ază ea, privindu-l îngrozită. L -ai omorât ?
El dezm inte cu o mi șcare a capului.
— Vino înco ace, îi spune ea cu hotărâ re în glas. Să- ți dau niște haine civile!
Se schimbă reped e.
Uniform a murdar ă de Hauptman este arun cată sub un du lap de bucăt ărie.
Apro ape că-l împing e afară pe ușă.
— La reved ere, îi z ice el, în să ușa fuses e de mult trântită și s iguranța pusă.
Coboar ă scă rile cu prec auție, în vârful picioa relor. Încă două trepte și e în siguranță pe strad ă.
Când dă să iasă, dă peste un Feldweb el de stat majo r. Ca prin c eață observă semi luna ce atârn ă de lanțul g reu de la g âtul
Feldweb elulu i. Încă trei vânători de capete se află la câțiva pași în spatele lui.
Portăr easa stă sprijin ită de zid cu un zâmbet triumfător ce-i joacă în jurul g urii. Ochii ei minusculi de șobolan pa r că licăresc de
plăcere. În ciuda raidurilor aerien e, a incendiilor și a morți i, a luat leg ătura cu Pol iția Mil itară, care se mișcă r eped e când e
vorba să vân eze oameni.
Voinicul F eldweb el de stat major , cu insigna de vânăto r de c apete, își duc e mâna la cas că într -un salu t polit icos.
— Actele? surâd e el cu răceală, întinzând o mână de poli țist, revendi cativă.
Menckel ridică din u meri făr ă să-i pese.
— N- am nici un act, spune el calm, scotocindu- se prin buzunare după pistol. S pre constern area lui descope ră că l-a uitat.
Feldweb elul surâde impertu rbabil. Nu este prima oar ă când întâlnește o perso ană fără acte.
— Când s- a dus sus purta o uniformă ofițere ască, trănc ănește provoc ator portăr easa.
— Sus ? Unde? se miră Feldw ebelul, fă ră să se uite la e a. I-ar plăcea să-i dea un picior , unul zdravăn. Nu pentru că-i e milă de
Menckel, ci pentru că îl dez gustă ea.
— Peters, etajul doi, ciripește f emeia, dornic ă să fie uti lă. Se petre ce ceva necu rat de mult timp acolo. E o târf ă bur gheză, cu
nasul pe sus, asta e. Niciodată nu- ți dă bună z iua, cum ar trebui să fa că un adevă rat național- socialis t!
— Etajul doi, Peters, spune Feldw ebelul și î ncepe să urc e greoi scările.
— Nu! protestează Menckel, cu o voce pătrunzătoar e. Minte! N- am vi zitat pe nimeni! Și n ici n-am fost aici în uniformă !

— Cum n-ai fost, trăd ător laș al poporului ? chirăie înfuriată portă reasa.
— Hai, vino, îi spune amabil F eldweb elul, trăg ându- l și pe Menckel cu el.
Cizmele cu ciocuri de metal răsun ă pe scări. Treptele scâ rțâie. Urechi înfricoșate ascultă de după ușile închise. Toți știu prea
bine c e înseamnă acești pași.
— Er a sigu r vorba de etajul doi, se laudă portăr easa cu o voce triumfătoa re. Am văzut la tablou, când a sunat la ușă.
Feldweb elul ciocăn ește, un cioc ănit dur , de comand ă, pe care-l poat e produc e numai poli ția unei d ictaturi.
— În numele Führ erului, deschid e!
Ciocăneșt e din nou. Ș i mai apăs at de data asta.
— Cine e ? întreabă Frau Peters din pa rtea cealaltă a ușii închise.
— Pol iția Mil itară! Deschide imediat !
Lanțurile zăng ăne. Uș a este deschisă puțin.
— Frau Peters? între abă F eldweb elul cu mâna la cas că. E po liticos și oficial, dar rece ca gheața, ar estar ea oamenilor a dev enit
o ban alitate pentru el.
Ea dă din cap afirmativ , dându- și seam a că totul este pierdut.
— Îl cunoști pe acest domn?
Dă din nou d in cap că da.
— Unde e uniforma? o întreab ă el și o împ inge din ușă.
— În dulapul din buc ătărie, răspunde ea răgușit.
Feldweb elul s mucește din cap spre unul din oamenii lui ș i uniforma este g ăsită numaide cât.
Când ved e uniforma ofițere ască și tocul galb en pentru pistol, Feldw ebelul scoat e un fluier at prelun git a înțeleg ere. Cu un rânj et
de lup ce-și arată colții, se uită la Men ckel.
— Asta e uniform a pe care ai purtat- o?
— Da.
— E a ta?
— Nu.
— De unde o ai ?
— De la un Hauptmann mort.
— Văd și eu c ă n e de la un Obe rst. Ia pistolu l, dă scoaba de-o parte și număr ă glo anțele. Sunt cinci. Dou ă lipsesc. Miroase
țeava și-l privește iarăși pe Menckel cu sprân cenel e ridicate. Nu e mult de c ând fierul ăsta a fost folos it! L-ai împușc at pe
Hauptmann, nu-i așa?
Lui Menck el i se prind c ătușele la mâini.
— Și ce băi at simpatic și plăcut pari, rânj ește unul din tre copoi, deși nu e nevoie să arăți c a un F rankest ein pentru a fi un
ucigaș!
— Să ucizi un ofi țer! spune un altul, asta e o tre abă gravă. Și să-i șutești tocul de la pistol! I suse Christoase ! O să-ți ia tărtăcuț a
pentru așa ceva ! Să fii sigur de asta !
— N- aveți drept ate, n- am omorât pe nimeni, proteste ază înspăimântat Menck el. Fuses e omorât de o bo mbă aeriană când l- am
găsit.
— Ia te uită! r ânjește Feldweb elul, omorât de o bo mbă! Nu pr ea rămâne cine știe c e dintr -un om, de r egulă, în si tuații din astea.
Dar, bineînțeles, se pot î ntâmpla și treburi ciudate! Uniforma, de exemplu, stătea îngrijit împăturită lân gă corpul zdrobi t,
presupun eu, și He rr Hauptmann pra ctica trasul la țintă cu pistolul chiar înainte de a- i căde a bomba- n cap? Asta ar expl ica cele
două gloanț e utilizate. Acum spune- mi cinsti t, chi ar crezi că suntem c retini ? Ce ești ? Jidan, comuni st, dezertor? Hai, dă din t ine
tot! Cântă un c ântec el, te ro g, cântă! O să c ânți t u, oricum, nu peste mul t timp, așa c ă de ce să nu ne scutești de atâta bătai e de
cap. Capul o să ți se duc ă de- a dur a oricum, a r trebui să te cam obișnuiești cu idee a.
— Stabsarzt [31] Albert Menckel, Diviz ia de Infanterie 126.
— Ho, ho, răspunde Feldw ebelul cu ironie grosol ană. Ce băiat nost im îm i ești! Medicii de stat major g ermani, cu min tea la
cap, nu ale argă pe co clauri în uniforme furat e. Și de ce ar face-o c ând au primit una prop rie? Care este, totuși, uniforma unui
Stabsarzt ?
— Am evad at din tr-un transport de deținuț i, mărturiseșt e, Menck el, privind dincolo de F eldwebel, dar vă dau cuv ântul meu că
Frau Peters n-a știut ni mic despre asta. I -am spus că sunt în permisie.
— Iar o iei r azna, rânjește Feldw ebelul. Se pa re că încă mai crezi că suntem id ioți. Se în toarce spre Frau Peters. Ar fi inter esant
să știu dac ă ofițerii în permisie vin de obicei aici și îș i aruncă uniformele în dulapul din bucăt ărie? Nu, n- o să fa ci pe nimeni să
mai cr eadă și trăsnaia asta. Și du mneata ești a restată și e de datoria mea să te informez că dacă încer ci să ev adezi fa cem uz de
armă.
— Copi ii mei, rostește în șoaptă Frau Peters îngrozită.
— Ar fi trebuit să te gâ ndești la ei mai dev reme, îi răspunde F eldweb elul, scoțând o per eche de cătușe din buzunar .
— B rățările dumneavo astră, Madame, c a să ne scutești de oric e prostii pe drum. Acum trebuie să plec ăm.
— Se naște câte unul î n fiecare minut, î i spune unul dintre MP-ișt i, când o apu că de braț și o duce pe sc ări.
— Heil Hitler ! țipă portăr easa, ca să se aud ă, și ridică brațul.
Mașina îi duc e spre Spree, nenum ărate incendii lum inându -le drumul.
Cotesc și intră în clădir ea mare, cenușie, de pe Prin z Albertcht Strasse și beciurile îi înghit complet.
Exact în acel ași timp, unitatea noastră r ecent reorganizată se ur că la bordul unui transportor de trupe JU-52, pe a eroportul
Tempelho f, pentru a fi duși î napoi în Finland a.

Mulț i ofițe ri au sentimentul că și-au luat pe deplin răm as bun de la viață și în momentul de faț ă dores c să și-o vândă c ât mai
scump posibil.
Un ofițer poli tic către Hitler, aprilie 1944
Prin fe restrel e murdar e ale Barului "H eino", Porta vede un capor al finlandez ieșind în fug ă din ban că, cu un pis tol într -o mână
și o cutie c enușie în ce alaltă. I mediat în urma lui, apar alți doi soldați pe uși le turnante. Alea rgă pe strad ă cât îi țin p icioa rele.
— Miroas e a ceva necur at, vreo potlogărie, nu cr ezi? spune Micuțul cu interes.
— Cam așa ceva, îi răspunde medi tativ Porta. Nu e modul ob ișnuit de a ieși dintr -o bancă, cu un pisto l în mână !
— Isuse, un jaf de banc ă! țipă Gr egor bucuros, scoțând capul pe ușă să vadă unde au ajuns c ei trei soldați, cu pisto lul și cutia
cenușie.
— Șt iu unde sunt, spune Micuțul cu un rânjet șiret, haideți să mer gem după ei și să-i întreb ăm "d e săn ătate" .
Îi găsesc la cafeneaua unde se serv esc clandestin băuturi spirtoase.
— Și no i cu ce ne-ale gem? între abă Porta pe un ton patern, lipindu-i ușor pe frunte pistolu l lui de 38 mm celui mai apropi at
dintre ei.
Capor alul, un bărbat uriaș, cu o fiziono mie de om hain, scuipă pe jos ș i îl întreabă pe Porta da că i s-a urât cumv a cu viața.
— Am spus : cât? repetă Porta cu dispreț, ridicând piedica.
— Încă nu i- am nu mărat, r ăspunde un se rgent, c are seamăn ă foarte bine cu un șoar ece de câmp.
— Atunci, la tre abă, r ânjește Micuțul încântat, întinzând mâna după cutie. Nu- i nici o plăc ere să ai lovele, dacă nu ști i cât ai!
Capa cul cutiei zb oară în sus cu zgomot.
— Acum i-am văzut pe toți, s trigă Gregor răgușit, a runcând în sus un ma ldăr de hârtii ornate cu un leu finlandez.
Sergentul cu mutră de șoare ce de câmp se arun că peste masă, zguduindu-se de plâns. Î n lipsă de altceva mai bun, capor alul cel
corpolent z drobește trei sc aune, făcându- le țăndări.
— Ce supe rbandă de pun gași ordina ri, le spune Porta, cu un râs afurisit: Să mangliți voi bunătate de obligațiuni de r ăzboi, c are
nici măc ar n-au fost sco ase pe piață! Și cu o hârtie atât de țeapăn ă că nici să te șter gi la cur nu po ți!
A doua zi t oți trei sunt î mpușc ați drept ave rtisment, pentru toț i și pentru fie care în parte. Execuția ar e loc pe platou l Cazărmii
artileriștilor. Sunt aliniați lâng ă zidul sălii de baie. De execute se ocup ă un pluton de J ägeri. Sosesc pe biciclet e și le re azemă de
gardul ce împrejmuiește vechiul atelier de reparații auto,
și cum Micuțul ș i-a dorit din totde auna o biciclet ă, fur ă două din ele, în timp ce posesorii lor î i împușcă pe cei care jefuise ră
banca.
Ne-am folosit cu dr ag de ele după aceea, vreme îndelun gată.
NEAMȚ UL CEL FALS
Liniștea unei cump lite plictiseli î nvăluie biroul Companiei a 5-a din Titovka.
Heid e a fost desemnat provizoriu ca șef de canc elarie la Companie, iar mie mi s-a trasat o sa rcină intern ă, de birou, de a pune
în ordine dosarele personal e. Prin tre picături, Hauptfeldw ebelul Hofmann mă folosește drept curie r. Mă doar e când mă las cu
toată greutate a pe picior, dar puțin îi pasă lui de asta.
— Mișca rea, afirmă el, îi de zvoltă omului un s uflet sănătos într -un co rp sănătos. Ar trebui să-i fi r ecunosc ător Domnului ș i
lipsei de pr ecizie a ochitorilor ruși, c ă ți-au mai lăsat cât de cât picioar e! Rânjește și-m i trimite un nor de fum de trabu c în nas.
Schija mi-a trecut dire ct prin ga mbă. Cu un an în urmă aș fi fost trimis i mediat la spital și, cu c eva noro c, aș fi căpăt at chiar o
permisie de boală. Dar acele vremuri minunate sunt de domeniu l trecutului. Două, trei săptămâni de muncă de birou și ești
iarăși decla rat apt de serviciu, ca nou.
Haupt feldweb elul Hofmann și-a procu rat un scaun ameri can, c are se învârt e și se lea gănă. Șade în el, de par că ar fi un tron, cu
picioar ele lui mari aș ezate pe birou. O țigară de foi i mens ă i se învârte printre dinți. Ne a runcă priviri superioa re și-și toarn ă o
dușcă zdravăn ă de votc ă.
— Da că și voi, triste fi guri, veți ajun ge vreod ată la g radul de Haupt feldweb el, atunci vă veți pu tea permite un păhăr el în fiec are
dimineață.
Telefonul îl î ntrerupe cu un țârâit metalic și dogit, cum numai telefoan ele militare îl pot avea. Nu-l ridică nimeni. Ne uităm la
el fără să sco atem o vorbă.
— Unte roffizier Heide! De c e naiba nu răspunzi la telefon, r ăcnește Hofmann, pentru c e dra cu crezi că te afli aici ?
— Compania a 5-a, Unte roffizier Heide la apar at!
Ascultă un mo ment, apoi îi pred ă instrumentul l ui Hofmann.
— Pade rborn, Werhkreiskommando, rostește el secr etos în șoaptă.
— Haupt feldweb el Hofmann, Compania a 5-a, zbiară Hofm ann cu aplomb. Jawohl, Her r Obe rstleutn ant, nech ează el pe un ton
slugarnic, sărind de pe scaunul americ an și făc ându- se când roșu, când alb la f ață. Trebuie să fie o eroa re, spune el cu glas
pierdut, Unterof fizierul Bier freund a murit demul t, căzut pentru Führ er și Patrie. Jumătate jidan ? Imposibil, Herr
Oberstleutnant. Nu poate să fie nici o greșeală. Nem ernicul ăsta ar fi fost m ort ca jidan, după o excursi e la c amera de g azare!
Vă rog să mă scuzaț i, domnule! Da, domnule! Am să a cord atenție la c e scot pe gură, Herr Oberstleutnant! — Hofmann ar fi
dat și din coad ă dac ă ar fi avut. — Nu, domnule, nu! Untero ffizier Müller trăieșt e și e bine. Aici la companie. Răspunde de
contabilitate, domnule! Un om foarte bun, re cent propus pentru a fi înaintat în g radul de F eldwebel. Da, desi gur, Herr
Oberstleutnant. O foto grafie, domnule ? Vă trimit una de ândată. Voi pune să fie foto grafiat din toate poz ițiile și unghiurile,
domnule. Mă voi ocup a person al, Her r Obe rstleutnant. — Ascultă constern at cât eva clipe, mutându -și gr eutate a de pe un picior
pe altul. Încheie docil : — Jawohl, Her r Obe rstleutn ant, pos ibilitatea să se fi întâmplat o asemen ea crimă monstruoasă va fi
investig ată înde aproap e.
Pune telefonul la loc în furc ă cu atâta pr ecauție, de pa rcă ar fi fost din s ticlă. Rămâne cu privirea încărcată de dușmănie
pironită pe el, incapabil de a înțeleg e ceva, ca și cum nu i-ar veni să-și cr eadă urechilor . Cu o mișcar e de resemna re se
prăbușește în scaunul său ameri can, care se r ăstoarn ă pe spate sub i mpact, depunându -l pe pode a.

— Mama lui de jidov c ăcăcios și element alo gen! înjură cu dușmănie, scă rpinându- se în fund. Răsfoiește febril prin hâ rtiile de
pe birou. Adu- mi-i pe Porta și Wolf! răcn ește el la mine. Urgent! Mișcă-ți picioar ele ale a ble gi, băiete ! E o g roază de plată.
Dacă nu sun tem pe fu gă, să ne mișcăm ca dr acu, vreau să spun. Torgaul ne paște, înain te de sfâ rșitul săptăm ânii!
Purced la trap să-i îndeplinesc ordinele. Î l găsesc pe Wolf într -o mag azie ciocănind și boc ănind la o mașină de socot it.
— Șter ge-o! zbiară el, cum des chid ușa. Alsacienii se ridic ă de jos și-și ar ată colții.
— E important, îi s trig eu, retrăgându- mă de- a-ndă ratele a, ne rvos, spre ușă, urmărit de priviri le hămesite ale celor doi câini
mari.
— Important ? Pentru cine ? mă întreab ă Wolf, făr ă să-și ridice privire a de pe mașina de socoti t. Nu pentru mine, fir -aș al naibii.
— Au telefon at de la Pade rborn! Au descope rit ceva, o chestie, în legătur ă cu Bier freund și Mü ller!
— Nu- i treaba mea, decide Wolf pe un ton răstit. Transmite- i lui Hofmann compl imente din pa rtea mea și spune- i că dacă vrea
ceva de la mine, să vină aici! Un Me canic Șef nu sar e-n cizme pentru un că cățel de Hauptfeldw ebel.
Porta e în saună cu trei fete -soldat.
— Pard erborn, rânjește el cu nep ăsare. Wehrkr eiskommando! Să mă pupe -n cur ! N-am auzi t niciodată pe cinev a cu numele de
Bierfreund! Toți evreii pe care-i știu să fie "amintiri", fie în la găre de conc entrar e, așteptându -și rândul la camer a de gazare. Pe
Müller îl șt iu de ani de zi le. Un neamț destoinic și sănătos, da că a ex istat așa ceva vreod ată. Are un a rbore genealogic care
merge până în vremurile când un craniu împreun ă cu un cio mag era distracția curentă dum inical ă.
— Vin? mă în treabă Hofmann laconic, când mă mtorc.
— He rr Hauptfeldw ebel, mi-au spus că nu vin!
Se holbează la m ine, fără să priceap ă nimic, cu expresia unui împușcat.
— Vrei să spui c ă nemerni cii ăia doi au r efuzat cat egoric să vină aici ? Dă-i bice după ei, băiete! rage el, cu o voce c a hămăitul
unui câin e de vân ătoar e uriaș. Îți fac mațele praștie dacă nu te-ntorci cu cei doi ticăloși!
Porta îmi iese în în tâmpina re cu pași mari, bine chibzui ți.
— Unde se as cunde tipul ăsta c are vrea să mă vad ă? mă în treabă el, cu un a er de superioritate, aranjându- și mai bine jobenul pe
cap.
Îi arăt prin semne spre ușa închisă a biroului companiei. Fără să se sinchiseasc ă câtuși de puțin de ind icația: C IOCĂNEȘTE Ș I
AȘTEAPTĂ, bubuie în ușă și intră în birou tot atât de silențios ca un T-34 c e-și croieșt e drum, distrug ând totul d in cale.
Pocnește din călcâi e și z biară cât îl țin bojoci i:
— He rr Hauptfeldw ebel, Ob ergefreiter Porta, Compania a 5-a, Grupa a 2-a, Echipa întâi, m-am pr ezentat la ordinul
dumneavo astră !
— Nu mai face pe prostul, îi șu ieră Hofmann printre dinți, și nu mai urla în halul ăsta! Dacă e să strig e cinev a aici, a cela sunt
eu!
Se lasă pe spate în scaunul lu i american. Prin fer eastră îl ved e pe Mecani cul Șef Wolf, trave rsând platoul plin de noroi al
cazărmii, sărind din tr-un loc usc at într-altul, pentru a nu-și m urdări ciz mele lui ofi țerești conf ecționate manual ca re costă 550
de mărci. " Oh, Do amne, se roag ă el în gâ nd, fă -l să c adă în fund în noroiul ăla !"
Numai c ă Dumnezeu nu ține cu Hofmann. Umb lând în vârful picioa relor, Wolf își aleg e drumu l cel mai sigur , pe ter en usc at, și
se oprește pe o piatră mare.
Chinezu l Wong vine fu guța cu o câ rpă, ca să -i lustruias că cizmele de 550 de măr ci. Mec anicul șef Wolf își consideră cizmele
ca o componentă semnificativă a imaginii sale. Bine lustruite, ciz mele lucrat e manual sunt firma unui mar e boss. Numai vul gul
și fraierii poartă cizme de serie. Își aranjează uniforma unicat, de culoar e gri-ardezie, cusută la croito r.
— Heil Hitler ! salută el, în ironie, intrând în biroul compani ei. Se servește cu o țig ară de foi de la Hofmann, din proprie
inițiativă.
Hofm ann nu înce arcă să-și ascundă senti mentel e, nim ic nu i-ar plăcea mai mu lt dec ât să- i vâre trabucul pe gât.
— Nu- mi amintesc să-mi fi return at ult imul sfert din datoria ce o ai la mine și dobânda aferentă, începe Wolf, întin zând o mână
lacom ă.
— Astăz i avem lucruri mai importante de discutat, i-o reteză Hofmann cu îng âmfar e.
— Nu- mi pot da seama c are să fie ele, r ăspunde Wolf, co coțându- se pe mar ginea biroului. Da r probabil c ă pre feri să-ți fa că o
vizită încas atorul meu pe rsonal ?
— Cât ? între abă cu ac reală Hofmann, scărpin ându-se după ure che.
— Șt ii tu pre a bine c ât, îi surâd e cu viclenie Wolf și cred c-ai auz it ce i s-a întâmplat lu i Brick, Wachtmeiste r de stat major , care
a întârziat cu două săptămâni și la împrumut, ș i la dobân zi!
— Cămăta rule, mâr âie Hofm ann. Mușchii feței înc ep să i se zbată de nervozitate. Cunoaște istoria cum și-a pierdut ure chea. În
condiții m isterioas e, Wachtmeisterul de stat major Bri ck, și a primit-o înapoi în tr-un pach et prin poșta mi litară.
Hofm ann deschide un serta r și-i în mânează lui Wolf un p lic mare c enușiu.
Bancnotel e sunt numărate cu mig ală și fiec are hârtie este privită la lumină.
— N- oi fi crezând că le-am conf ecționat eu? îl întreabă Hofmann caustic.
— Nu, ești prea prost pentru așa ceva, îi răspunde Wolf cu obrăznicie, ești din teapa celor care își î ncarcă sin guri c azierul.
— Mi-au telefonat de la Poderborn, îi spune întristat Hofmann, e albastr ă rău. Ne-am dat fo c la valiză!
— Atunci trim ite după pomp ieri, îi sugerează flegm atic Wolf, ar cam trebui să fie tre aba lor.
Porta r âde de se pr ăpădește Și izbește cu ambii pumni î n birou.
— Nostim, ai ? într-o se cundă cobori tu cu picioar ele pe pământ, îi prezice am enințător Hofmann. Falsific area document elor
personale este o chestie serioasă, îți pierzi ș i capul, nu altcev a! Minimu m la treaba asta e un rep aus lung, lung de tot, la
"colivie" .
— Îți vom tri mite anu al pach ete de Crăciun, c ât timp stai la Torgau, îi promi te Wolf, și-ți mai dăm și o scrisoric ă de
recomand are pentru Gustav de Fie r person al, să nu te ia prea tare acolo.
— Da că eu mă duc la Torgau, strig ă Hofm ann cu o voc e de stentor , arătând c a un boiler supra âncins c are are nevoie să i se de a
drumul la o supap ă, păi atunci mergeți și voi, t oți! L e relatez tot ce știu, și despre ceea ce nu știu î mi dau cu presupusul, și le
voi spune și-asta ! Apropo, știai că pentru af aceri ilici te te condamn ă la moarte?
— Nu mai spune ! surâd e Wolf cu voioșie. Poate c ă domnul Hauptfeldw ebel cuno aște pe cineva care se ocupă de asemen ea
afaceri ilicite ? întreab ă Porta cu un zâ mbet ipocrit.

Wolf scoate un nechezat entu ziasmat.
— Nu mă s târni, P orta ! îl amenință Hofm ann, lăsându- se pe spate în scaunul său americ ănesc. Te șterg de pe fața pământului
ca pe un rahat c e ești! Dintr -un serta r scoate un revolve r cu unsoare pe el și-l pli mbă de la Wolf la Porta.
— De ce n-am încep e prin a te împușc a tu însu ți? îl isp itește Wolf, a r fi și o problemă mai puțin pentru compani e!
— Un Hauptfeldw ebel nu e obligat să suporte un asem enea rahat, strigă Hofmann, ieșindu-și d in fir e. Mai insul tați-mă o dată
în fața subordonaților și v-ați ars ! Ești nu mai Mecanic Șef în Co mpania a 5-a, pe când eu sunt Compania a 5-a însăși!
— Pot să te atin g? între abă Wolf cu un sent iment pr efăcut de r espect, teamă și uim ire în ac elași t imp, înt inzând mâna. Ești un
mare om, însă și oamenilor mari li se pot în tâmpla diverse chestii, ș tii doar!
— Ar putea să ajun gă îngeraș, de exemplu, i ntervine Porta, ex hibându- și un icul dinte.
— Amenințați că- i luați viața Hauptfweb elului vos tru? răcnește Hofmann, cioc ănind în birou cu pistolu l. V-aș putea trimite pe
amândoi în fața cu rții marțiale, cât ai clipi din ochi! Arun cați o privire în cazierele voastre. Ar rămâne crăcănat orice avoc at. —
Îl răsfoiește pe-al lui Porta. — După trei luni de serviciu la Depozi tul de Muniți i al Armatei din Bambe rg, ai fost trimis la
închisoar ea militară din Heuber g, pentru c ă ajunses eră la concluzia c ă trebuia să fii pus în lanțuri. Furt și incendii cu
premeditare, de mai mul te ori. Cu t ot cort egiul: ne cinst it, nese rios, inconstant, m incinos și așa mai depart e. — Aruncă dosarul
lui Porta înapoi în sertar , cu o expresie de dezgust: Uite aici, poți să ți-l citești pe-al tău, î i spuse el împing ându- i lui Wolf
propriul dosa r.
— Am văzu t și mai deoch eate, rânjește Wolf cu mândrie. Uite, citește și tu! Scrie c ă sunt un e xcelent or ganizator.
— S-o ia dr acu de companie de hoți, șarlatani și criminali de dr ept comun, țipă Hofmann înfuriat, foșnind prin hârtiile dintr -un
vraf de dosare personal e. Iată și dosarul bastardului jidan, stri gă el, arunc ându- l pe birou. O să- i fac fular din puța aia a lui
jidăne ască circumcis ă și o să-i demonstrez eu lui că nu ajungi german numai schimbându-ți numele evr eiesc în M üller! Am
fost întotdeauna împotriva acestui fals împuți t. V-am prev enit! Acum sunteți î n rahat pân ă-n g ât!
— De ci, despr e asta e vorba, una peste alta, rânj ește g ălăgios Wolf. Ai uitat însă c ă, da că noi am fost ăia care am schimbat
actele, tu ai fost ăla care ți-ai pus semnătu ra aia neghioab ă, mare și răsc răcărată, sub toată es croch eria aia a furisită.
Flutur ă în bătaie de joc dosarul deasupr a capului.
— Scrie clar: modifică rile de mai sus, con firmate de Hofmann, Haupt-und Stabsfeldw ebel. Semnătur a nu se poate confund a.
Splendid, ce scris citeț.
Hofm ann par e că s-a împuținat în scaunul său am ericăn esc, arată de pa rcă se mistu ie lent.
— E f als în acte, spune el de- abia pe rceptibil. L-am pr eschimbat pe acest ev reu, Bier freund, în Mü ller, german curat!
Dumnezeule, e groasă. La fel de ușor poț i să-l preschimbi pe SS-Heini[ 32] în evreu. Dacă iese la iveală chestia asta.
— Cine a spus c ă va ieși la iveală? întreabă Wolf. Cred că nu te-ai g ândit cum s- o dai la ziar , nu?
— Nu există fals în documente dacă nu e dovedit. De exemplu printr -o mărturie evidentă, de clară cu nonșalanț ă Porta, dar cine
să fie atât de tembel să mărturise ască un lucru ca ăsta? Bierfreund, germanul jidovi zat, alias Müller , își va ține muz icuța
închisă. Eu z ic să chib zuim mai b ine!
— Da, să chibzui m, pentru Dumnezeu, da ' gândiți- vă, strig ă Hofmann, trezindu-se năd ejdea în el. Ce spu i, Wolf? Tu poți să
faci din neg ru alb când vrei!
— N- am idee de așa ceva, îl pune Wolf la punct gl acial, nici măc ar nu m i-a trecut pe la ure che vreodat ă!
— Nici eu, replică Porta, surâzând din toată inima.
— Ce vr eți să spuneți ? îi întreabă Hofmann, cu îndo ială în suflet, si mțindu-se c a cinev a care s-a aventurat pe g heață și trebuie
să se m iște cu extrem ă atenție.
— Nu e pre a dificil, spune Wolf cu o privire șireată în ochii l ui verzi, nesince ri. Tu l-ai metamorfozat pe un evreu în neamț,
dintr-un cond ei, și l-ai propus la av ansar e în g radul de Feldw ebel. Un Feldw ebel jidan în Mar ea Armat ă Germană! Asta e ceva!
Băieții cu ochi albaștri din Prinz Albre cht S trasse o să se m iște atât de iute c ând vor auzi, de- o să cr ezi că cinev a le-a pus pra f
de pușcă sub cu r!
— Și cine- o să le-o spună? întreab ă Hofmann, percepându -i-se frica în voce.
— Amici i care ți-au telefon at din Paderborn, zâmbește Wolf sarcastic.
— Ăia nu po t să-i sufer e pe cei de la Gestapo! Îi urăs c de moarte, afi rmă Hofmann sigur pe el.
— Da r cine spune c ă le plac, în schi mb, ev reii? rânjește cu mali țiozitate Porta, și în special unul din ei, c are urmează să devină
Feldweb el, pe bază de acte contra făcute?
— Nici mie nu- mi plac evreii, admite Hofmann, aș a că de c e dra cu l-aș fi ajutat pe unul din ei să devină neamț ?
— Se pric epe la cifr e, îi răspunde Wolf în batjocur ă. Da că nu l-ai fi avut aici de mu ltă vreme, ai fi fost condamnat de curte a
marțială pentru deturn are de fondu ri. Nu e un secr et pentru nimeni că tu nu po ți să numeri până la două zeci dac ă nu- ți scoți
cizmele! Un evrei aș deștept la socoteli este ca o mană c erească pentru tine!
— Hâ rtiile alea de la Pade rborn trebui e făcute să dispară, declar ă Porta și rupe în două un e xempla r din Regul amentul Armat ei.
— Cum ? spune Hofm ann, întrezărind un pai de care să se apuc e.
— Uite- așa, răspunde Porta, frecându- și deg etul mare de a rătător , semnul i ntern ațional al dării de mită.
— Pe dr acu, Porta, nu po ți să- l Cumperi pe Oberstleutnantul von Weisshag en!
— N- avem nevoi e de el, îi respin ge Porta obiecția cu un ge st al mâinii, e și el acolo, un biet Ob erstleutnant. Avem un pseudo-
neamț aici și ș tiu că la Paderbo rn nu e doar unul din ac eastă rasă specială. Dacă băieții ăia își vâr ă nasurile lor coroiate în
poveste a asta, nimic nu mai r ămâne din bietul Obe rstleutn ant neamț, de parc ă l-ar fi căl cat compr esorul.
Hofm ann se uită cu admirație la Porta.
— O să fii un bun Unterof fizier, Obe rgefreiter Porta. Ce-ai zice de o semnătură pentru o pe rmisie de douăzeci și patru de ore?
— He rr Hauptfeldw ebel, mi-aș dori să am ti mp de așa ceva, dar sunt așteptat la Be rlin!
— Să punem însă mâna pe bastardul de pseudo -neamț, rag e Hofmann. Ar trebui să fie în star e să vină cu o soluț ie. Oricum,
despr e el e toată bele aua asta. Dă -i drumul, î mi dă el bice, împ ingându -mă pe ușă af ară.
Ienicerul lui Moise stă la ta clale cu unul d intre bucăta ri, Untero ffizier Bah, și road e la o tib ie de ren pe c are-o tot în moaie într-
un castron cu sos de usturoi.
— Hofm ann se pr ăpădeșt e de dorul tău ș i vrea să te vadă, îi spun eu, acceptând o halcă de ren foarte fierbinte.
— Ce vr ea, mă î ntreabă el în trea căt, rupând cu dinți i o îmbucătur ă serio asă de carn e.

— Au sunat la telefon cei din Pade rborn și întreab ă cum se face că ești ge rman? Hofmann a căzut deja de c âteva ori până acum
de pe scaunul ăla al lui americ an.
— Eu am acte în regulă, cu marginile aurite, spune Mül ler, dând pe gâ t un paha r mar e de bere. Îmi permiteți, î i spune el
Unte roffizierului B alt, ș i-și înmoaie o buc ată de pâine în sosul de usturoi.
Înfulecă precum un porc hămesit. Grăsimea i se prelin ge pe la colțurile g urii, și mai depart e pe bărbie.
Unte roffizierul B alt mai aduc e ber e și un pach et de c ărți. Cred c ă o să- i prindă bine lui Hofmann, dacă -i mai retezăm din
entuziasm. Ș i pe de altă part e, cine poate să estimeze c ât timp îmi trebuie să- l găsesc pe ienice rul lu i Moise, un Unte roffizier
contabil poate fi în mu lte locuri, cu tre abă.
— Păi șt iu că nu v- ați omorât să veniți mai reped e, răcnește Hofmann cu o voce aspr ă, încruntându -se la noi cu susp iciune,
când ajun gem în biroul companiei după o oră. Ce dra cu ai mânc at omu le? Ești t ot numai unsoar e pe fața aia murdar ă de
sinag ogă. Nu șt ii că evr eilor nu li se permite să mănânc e porci nem țești? Porcii g ermani sunt numai pentru nemți! Cu ce dracu
ți-ai pierdut timpul t oată dimineaț a?
— Am fost ș i eu pe la unii, pe la alții și-am fă cut inventarul, r ăspunde indolent Müller .
— Ce inventa re? mârâie bănuitor Hofmann, inventarel e le ai f ăcute de mul t, la toți și la t oate! Tot numeri stocurile în u ltimii
doi ani.
— Inventarul la muniț ie nu cor espunde, r ăspunde Müller , ca și cum e ra ceva de nemaiauzit. Nici un inventar la mag azia de
muniț ii n-a fost vreodat ă în re gulă, de c ând primul so ldat g erman a început să util izeze arm ele de foc.
— Inventarul la muniț ie nu cor espunde, ai ? răcnește Hofmann furios. Ești nebun ? De ce dr acu crezi că te țin aici, pe tine și
nasul tău ovreiesc.
— Ne lipses c zece lăzi de muniție pentru puști, răspunde cu vioiciune Müller , iar patruzeci de g renade au dispărut fă ră urmă!
— Ce f el de g renade? mârâie Hofm ann. Ex primă- te cor ect! Doar nu eșt i acum la sinag ogă să șez i și să te pârțâi, cu tichia pe
scăfârlie!
— "Malaxoare ", oftează de oboseală Müller. Trebui e că au fost ciordite !
— Ai controlat și la ma gazii le Mecani cului Șef Wolf? îl între abă Ho fmann pe un ton de reproș.
— Să înce rce numai, î i sugerează Wolf cu o nuanță am enințătoare în voce. Ce e el scurt în piele la puță acum, dar c e-o să -l
scurt ez eu peste tot de piele după ac eea!
Hofm ann se lasă pe spate, deprimat, în scaunul lui ameri can. A uitat c ă dăduse drumul la sigur anță și apro ape că se dă iar cu
cracii- n sus.
— O căcănări e ovrei ească împu țită! îl spurc ă el, în ti mp c e se redresează cu dificultate. Ascultă la mine, Müller, sau
Bierfreund, sau cum mă- ta te che amă a cum, șt ii pre a bine c ă dacă nu e ram eu ai fi ajuns de mult timp o g rămăjoar ă de c enușă
și trei buc ăți de săpun ieftin! Cei de la Paderbo rn s-au uitat la matricola ta pe rsonală. Până a cum n-a trecut de Oberstleutnant
von Weisshag en, e adev ărat, dar nu mai s us. Acum tu o să -l suni la telefon pe Feldw ebelul ca re răspunde de person al.
Bernstein îl che amă și, cu un așa nume, pa riez că mai are încă nisip d in deș ert printre degetele de la picioa re! Pune-i foc sub
curul lu i gras, spune- i că ești la an anghie și că trebuie să te ajute. Nu e în joc numai sâng e ovreiesc, ci și sâng e de valoar e
germană, și e, de fapt, vina ta! B agă-ți asta în cr eierul ăla calcifi at. Acum du-te la tele fon! Nu -ți fac e griji de c ât costă! E pe
spezele Armat ei. Totul e să vorb ești! Rezultatul contează și e spre binele tău dac ă obți i un r ezultat poz itiv!
Lui Müller îi ia mu lt timp să stabile ască legătura cu Panzersatzabteilun g 11 din Paderbo rn. În cele din urmă reușeșt e.
— Vrei să vorbești cu B ernstein, ai ? rostește o voc e chițăită, ves elă, la capătul c elălalt, ai întârziat cu o oră. A plec at. Mai
încearcă după trei săptămâni.
— Întreabă unde dr acu s-a dus! îi mârâi e Hofman, care ascultă la o deriv ație.
— Aveți adres a lui? întreabă cu politețe Müller .
— Sigur că da, da ' noi ce facem aici? chicoteșt e voce a cea veselă. D e ce îți trebuie adresa?
— Vreau să iau le gătura cu el.
— Nu poți! Nu e acolo! se aud e un strig ăt jovial din Paderborn.
— Și-atunci unde e? Trebui e să știț i unde a plec at. Da că totul se prăbuș ește, veți vre a să știți de unde să -l luaț i, nu?
— Da că totul se pr ăbușește oricum nu se mai întoarc e, râd e voc ea din Pade rborn, c rezi că e idiot? A plecat în permisie. S-ar
putea să fa că o cură la B ad Gastein, a evoc at-o c a posibi litate. Ai fost vreod ată la Bad Gastein ?
— Nu, niciodat ă, oftează Müller, gata să lase baltă toată chestia.
— Se pa re că e un loc minunat, declar ă Unte roffizierul ves el din Paderborn. Stai înt ins în nămolul cald, toată ziua, și î ți refaci
forțele mânc ând. Uite c ă vine boss- ul. Sună peste trei săptămâni, coleg a, și dacă Bernstein nu se va fi sufocat în nămol,
probabil că va fi aici.
Telefonul pâr âie. L egătura s-a între rupt.
Hofm ann sar e ca din pușcă din scaunul pivotant ame rican și-i trag e un ș ut pisicii companiei. Ca de obicei, luftează.
— S-a ajuns până acolo, de ci, câr âie el ca un nebun, ovreiașii plea că în permisie, se bălă cesc la B ad Gastein, cu împachetă ri de
nămol și ape minerale, în timp ce nouă, nemț ilor, ni se resping permisii le, pentru c ă Patria este în pericol. Ăsta e lucrul c el mai
rău pe c are l-am auzit vreodată. Acum încep să cred într-adev ăr că nu vo m mai c âștiga acest război!
— Dumnezeu știe ce va spune în ace astă privință Reichsfüh rerul, se întreab ă Julius Heide, cu un aer nedumerit.
— Închide vorbitoar ea, Unterof fizier Heide. Asta e un lucru pe care creierul tău de pi gmeu g erman nu- l va înțelege niciodată !
Müller , tu n- ai fac e niciodată așa ceva, nu? Să te duci la Bad Gastein și să murdă rești băile de nămol ș i mai rău decât erau
înainte ? Dumnezeule din Cer! E culmea! Acum hai, înapoi la lucru! Ne ocup ăm mai târziu de ticălosul din Bad Gastein. Ce alți
pseudo- nemți cunoșt i în Paderbo rn? Puneți căp ățâna la contribuție! Gândește -te, Gând ește intens, cum a r trebui c a să-ți
reamintești t ot Talmudul și să-l pui pe hârtie ! Treci la pâlnie, băiet e, pune în mișcar e sinag oga!
— Aș putea, eventual, să încerc să-i telefonez lu i Wachtmeister Sally, la Wehrkr eiskom mando, propune Müller dus pe g ânduri,
e un băiat foa rte simpatic.
— Las-o dra cului cu ce simpatic e sau nu e, țipă Hofmann, ieșindu- și din pepeni, trebuie să ne ajuți. S unt în joc viețile noastre
și libertatea, omu le. Explică-i asta.
Porta se aplea că peste lavabou, fredon ând melodia corului prizonierilor din " Nabuco " și examinându- se conc entrat în o glindă.
— Să nu te mai piși acolo! răcn ește Hofm ann la el, și mai termină cu zgâitul la infini t în o glinda aia ! îți sugerează numai idei
proaste! Ți- am ordonat doa r pe loc repaus, nu ți-am spus că poți să te privești în o glindă!

Îi trebui e apro ape o oră lui Mül ler să intre în legătură cu Wachtmeister Sall y.
— Să sublin iez o matricolă? zise Sally, după c e i s-a explicat problema. Se poate f ace, dar ce am eu la af acerea asta?
— Câte vieți av em, Doamne! oftează Hofmann, cu derivația vârât ă în urech e. Acum fiul ăsta păcătos al deșertului vre a să
ciupe ască și el cev a, când dă o mână de ajutor unui om la an anghie.
— Ce- i putem of eri? întreabă Müller, uitându -se la Wolf și la Porta.
— Zece conserv e de porc, su gerează Porta cu lar ghețe.
— Nu, nu! spune Hofmann, evreii nu se ating de c arnea de porc!
— Am câtev a mașini de scris rusești orib ile, spune Porta, cr ezi că ar vrea să sc rie pe mașin i rusești ? Cu siguranță vor fi la mare
căutar e după r ăzbo i!
— Are tot ce-și dorește în materie de mașini de scris la Cartie rul Gene ral, r esping e Hofm ann idee a cu iritar e, și încă g ermane.
Mai r eflectează Porta.
— Ouă poloneze, propune Porta, ridicând dintr -o sprânc eană. Poate să fie unul d in ăia cărora le plac la nebunie omletele
crezând c ă ouăle îi fac mai virili!
— E o idee ! se luminează Hofmann la f ață. Să- i dăm nemernicului zece cutii cu ouă, să i se-nțepen ească și lu i mai des sărăcia
aia bleag ă.
— Zece cutii cu ouă, ofe ră Müller cu lar ghețe.
Wachtmeisterul Sall y râde îndelung și din t oată inima.
— Șt ii că ai haz ? zice el c ând și-a recăpătat răsufla rea. Avem at âtea ouă aici, c ă am început să le clocim noi înș ine, dar ca să te
ajut puțin în procesul de gândire, tocmai ne- a sosi t un buletin de informa re în trei exemplar e: doi Feldw ebeli au fost executați
sâmbăta trecut ă pentru fals de document e, deci, cu ce ieșiț i în față? Dar lăsați- o baltă cu ouăle alea!
Müller îl privește trist pe Wolf.
— Miroas e a șantaj, mârâie Wolf cu scâ rbă.
— La ce poți să te aștepți de la un evr eu? spune Hofmann. Adolf are dreptate, tot ce vor e să ne țină pe noi ge rmanii cu botul
pe labe.
— Of eră-i o ladă de whisk y scoțian, mormăie Wolf, prins la s trâmtoare, simte instinct iv că Wachtmeister Sally nu poat e fi
cumpă rat cu una cu două.
— Poț i să primeșt i o ladă de scotch veritabil, îi transm ite Müller ofert a prin telefon.
— Așa mai mer ge, rânjește satisfă cut Sall y. Wolf și P orta nu sun t pe aproap e, nu ?
Hofm ann scutură din cap și fa ce cu ochiul.
Müller înțele ge.
— Nu, ce-ai cu ei ?
— Când îi vez i, între abă-i dacă vreunul din ei vr ea să cumper e o pisică sălbatic ă. Are o împielițată d- astea ai ci. Dac ă e vreunul
interes at, îi po t trimi te mon strul prin poșta a erian ă,, ch eltuielile de transport c ad în seama mea.
— Cui dracu să-i trebuias că o pisică sălbatică aici, la Cer cul polar ? întreabă uimit Mü ller.
— Da că ai vreun dușman ți-l aranje ază la fix în doi t impi ș i trei mișcări, dac ă treaba se nasulește și mai tar e, pune pe fugă și o
divizie de infanterie. Stai cu urechea pe telefon !
Apro ape imediat prin rec eptor se aud sâsâituri, scuipături și miorlăituri.
— Ce pă rere ai? întreabă Sally cu mândrie. Auzi ce nebun ă e? Asta e abia temperam entul ei normal. O sâc âi pentru că sunt
singu rul ca re mai î ndrăznește să mai răm ână în Cartierul Gene ral. Da că ar ieși o dată din cușcă, n-ar mai rămân e nici o
garnizoan ă în Paderborn înainte de a ne da seama pe ce lume suntem. Să v-o tri mit, ce ziceți? V-ar scuti să mai puneți
santinele !
— N- avem nevoi e aici de o pisică sălbatică, strig ă Hofmann. Spune -i că-i trimitem whisk y-ul azi!
— Noi, c are noi? urlă Wolf, privindu-l de sus. Par că ai avut tu whi sky de trim is!
— Pis ica sălbatică, spune Porta, plimbând cuvintele prin gur ă, e una din bestii le alea cu ure chile ascuțite, triunghiular e?
— Core ct, răspunde Wolf, animale bune, dar de care să te fer ești. Arun că una din ele în iad și Scar aoțchi, împreună cu bunica,
vor fugi mâncând pământul ș i-i vor ced a locul pis icii sălbatic e!
— Cred că mi-a venit o i dee, spune Porta, uitându- se cu mai m ultă intensitate la imag inea lui din o glindă. Pi sică sălbatică ! N-
ar fi chia r de lep ădat, zău!
— Fără pisici sălbatice, țipă ne rvos Hofmann. M-ai înțeles, Porta ? E un ordin!
— Fo arte bine, Her r Haupt feldweb el, turuie Porta. Pis ică sălbatic ă, îi ș optește el cev a mai târziu ș i se uită la Wolf, c are face cu
ochiul înapoi.
— Mai ai ceva prieteni cu nasul î ncârligat la Pade rborn, Müller? îl întreabă Hofmann, mărș ăluind nervos în lung și-n lat.
Atunci sună -i și adună- i, știi s loganul. Nu -ți ris ipi forțel e, cum ne- a învățat g eneralul de tancuri Guderian.
Toată după- amia za și cea mai mare parte a serii se consumă la telefon, însă, în ciuda a ctivității l or, unica spe ranță rămâne
Wachtmeister Sally.
Hofm ann șade pe scaunul lui pivotant, cu picioar ele pe birou.
A doua zi, o tăcer e grea apasă asupra biroulu i compani ei, ori de c âte ori sună telefonul sărim toți î n sus. Apar atul tronează în
mijlocul biroului, în fața lui Hofm ann, ne gru și amenințător .
— Și Führe rul în persoan ă dacă mă caută, în oric e problem ă, tună Hofmann, nu sunt aici! Nu știți nimic de mine și nici când
mă întorc. Înțeles, potăilor ?
Chiar înainte de prânz, telefonul sună tare și strident, pentru a nu știu câta oară.
— Aici Co mpania a 5-a, răspund eu.
— Cum o mai duceți ? întreab ă cu voce unsuroasă, pe ca re simt că ar trebui s-o re cunosc.
— Cine întreab ă? mă i nteresez eu.
— Nu ghic ești?
— Nu, dar r ecunosc voce a.
— Mă bucur c ă aud că poți re cunoaște vocea unui vechi prieten. Hofmann e acolo ? Spune-i scâ rnăviei ăl eia că cinev a vre a să-i
vorbească.

Arăt spre telefon și mă uit cu un ae r întrebăto r la Hofmann, care scutură cu vehemență din cap și arată afară, dincolo de
fereastră.
— Nu, Hauptfeldw ebelul nu e ai ci, îi lăsați vr eo vorbă?
— Da, spune- i că înțeleg că poate vă cam arde la fund a cum, dar dacă nu sunt eu băiat de treab ă și cama rad bun ș i nu-mi țin
gura, despr e ceea ce știu, focul o să se întețeas că de -o să prăjiț i ouă pe curu rile ale a ale voastre!
Brusc îmi dau se ama cu cine vorbes c, i-aș recuno aște r âsul din tr-o mie.
E șeful Intendenței de stat major , Sieg !
Hofm ann se f ace alb la f ață, probabil c ă bănuiește cine e la telefon.
— E cumva șeful I ntendenței, Sieg? întreb eu stânjenit.
— Inspector. Poliția sec retă din teritoriu, mă core ctează el. Am fost încadr at la Ge fepo. Așa se în tâmplă când un o m e capabil
în munca pe ca re-o îndeplinește și-i prinde pe criminali pentru a- și pri mi ped eapsa ce li se cuvin e. Ce mai fa c vechii me i
prieteni, Wolf și Porta ? Tot mai f alsifică a cte, mân ă-n mână cu Hofm ann? Aud c ă v-au schimbat emblemele la chipiuri cu
Steaua lui David!
Hofm ann iz bește mut în masă de mai mu lte ori. S-a făcut aproap e verde la față de atâta fiere strânsă în el.
— Nu înțele g ce vr eți să spuneți.
— Ooo, da, în țelegi tu! Mă înțeleg i foarte bine. Crezi că n-am a flat ce jocuri se făceau când e ram și eu în compania aia a
voastr ă împu țită? Poți să le spui celorlalți, da că nu știu deja, că se lasă cu pedeaps a cu moartea dacă -l lasă să trăiasc ă pe un
jidan cu actele unui neamț mort!
— Și ce le gătură are chestia asta cu noi ? întreb eu, cu pr esim țiri sumbre.
— Nu faceți pe proștii, t icăloșilor! rânjește Sieg cu răutat e, știți la fel de bine, fir -ar al dra cului, că sunteți pe c racă. Dacă pasez
cioara mai departe o să fiți feri ciți dacă vă lasă ăștia să rămân eți cu c apul pe umeri! Oricum, clienți perm anenți la Torgau tot o
să fiți!
— Și cât ne costă să nu dai din limbă ? îl întreb eu tăios.
Hofm ann se lovește cu palma peste frunte și arată de par că ar vr ea să mă înghită.
Îi ofer tele fonul, dar se fe rește de par că s-ar atinge de un fie r înroșit.
— Hai că ați venit cu picioarel e pe păm ânt. Vreau cincizeci de mi i de Reichsmark,c a să uit ce datorie am față de Socialis mul
Național, și le vr eau loco, în două zeci și patru de ore. Unul dintre voi să-mi adu că paral ele pe cărăruia din spatel e fortului, dar
fără figuri!
Mă uit întrebător , la Hofmann, care șușotește conspir ativ cu Porta și Wolf.
— Așa de ci, ce -ați hotărât? întreab ă Sieg impacientat. Plăti ți? Sau vin să- l iau pe belitul ăla tăiat împrejur ?
Fac din nou ap el la Hofmann. Dă din cap cu o aversiune nedisi mulată.
— E- n reg ulă, i-am răspuns, o să fii informat când aterizăm cu biștarii. Trebuie mai î ntâi să facem rost de ei!
— Ar fi înțelept din parte a voastr ă să puneț i laba pe ei urgent! Sieg agață recepto rul în furc ă, cu un zăn gănit demostrativ .
— Ce șa cal ticălos, urlă Hofmann lovind atât de tare cu pumnul î n masă de se clătină telefonul. Căcatul ăsta sc ârbos trebui e
înlăturat. E primejdios!
— He rr Hauptfeldw ebel, domnule, a cum trebuie să înghițim găluș ca și să ne păstrăm luciditatea, strig ă Porta. Am i mpresi a că
avem nevoie de o pis ică sălbatică, zise el cu înțelepciune, o cre atură ca asta te f ace bucăți- bucățele cât ai bat e din palme.
— N- ar fi mai î nțelept să -i dăm banii to tuși? spune Hofmann, încropim no i cumva cincizeci de mii!
— Eu pot, dar voi nu pu teți, spune Wolf cu arog anță.
— Nu uita că și eu sunt în găl eata asta, r emar că Porta sec, c ând e vorba însă de procur at bani, eu voi lua asupra mea jumătate
din sumă. Da r, în principiu, nu-mi p lace să ced ez în fața unui șantaj, boșimanul ăsta perfid n- o să se mulțu mească cu c ei
cincizeci de mi i, e nesătul nevoie mare! O să ajun gem în final sclavii lu i!
— Emit S ieg e deașc ă bătr ână și ticăloas ă, strig ă indign at Micuțul, mai b ine să mer gem și să-i dăm niște gă uri în trup!
Problemele de g enul ăsta trebuie r ezolvate rapid!
— Șobolanul ăsta g ăinar își î nchipuie că e mare sculă, a firmă Porta scuipând pe pode a.
Hofm ann îș i control ează ne rvii d in ce în ce mai gr eu. Nimeni altcinev a n-a mai avut tupeul să scuipe la el pe podea. Cuprins de
o furi e neputincioasă îi trage iar un șut felinei companiei, da r dă din nou pe de lături.
— Înainte era un neic a-nimeni de care ne împiedicam la tot pasul, da, o mică jigodie în compania noastr ă, continuă Porta
servindu -se iar ăși din trabuc ele lui Hofmann, f ără să fi fost invitat.
— Asta întrec e măsur a, zb iară Hofm ann, tră gând semnalul de al armă și încuind cutia cu țigări de foi într -un sertar .
— Ce- ar fi dacă i s-ar face aluz ie lui Sieg cum c ă, uneori, boșorogilor le stă mai bine pe lumea cealaltă, rânj ește mieros
Micuțul. P oate că atunci bunul si mț l-ar sfătui să c eară să fie mutat undeva mai la perif erie?
— Și t oată daravera asta absurdă de dr agul unui j idan căcăcios! constată Hofm ann cu ciud ă. Porta! Pentru Dumne zeu, găsește
o soluț ie, de regulă îț i merge căpățân a destul de reped e.
— Să bem o c eașcă de cafea înainte, sug erează Porta și fă ră să fie ru gat se duc e și gă sește prețioasa rezervă de boab e a lui
Hofm ann.
— Caf eaua limpezește creie rul.
Micuțul î i servește cu o ce așcă pe c eilalț i. Îl salută pe Hofmann când trece pe în gă el.
Porta soa rbe o g ură bună de ca fea și se uită încântat la ceilalți.
— Putem să-l invi tăm undeva pe Emil într -o se ară, într-un loc din ac elea, unde sunt și lapone tinerele. Le știți, sus pah arul, jos
chiloți i! În drum spre casă, la întoarc ere, îi trag em una- n cap și-i dăm drumul î ntr-un canal, cu asta îl rezolvăm și pe el și corpul
lui delict, din tr-o singu ră lovitură!
Micuțul se aple acă în față, ținându- se de burtă de atâta r âs, imagin ându-și pe Emil azvârlit î ntr-un can al.
Pe Reep erbahn aveam un ciripitor pe c are-l chem a Emi l. Îi ziceam "Emil pi ticuțul", pentru c ă așa și era. I-am făcut vânt l ui
Emil î ntr-un can al din Doudons trasse. I nițial ne- am g ândit să- l aruncăm în râu, da r una din piț ipoan ce a avut idee a genial ă să
ne folos im de canal e. Când a luat-o la vale s-a produs un zgomot puterni c de su gere, așa cum se aude când se desfundă un
closet astupat.
— Se pa re că ești expert în treburi de -aste a, ce-ai zice c a tu și Gre gor să pr eluați î n antr epriză "lu crarea"? sugerează insidios
Wolf.

— De ce nu vi i și tu ? îl întreabă, Gregor, balansându -se nervos pe scaun. Cum crezi că ar trebui proc edat?
— Ideea cu c analul nu e r ea, zice Wolf, fr ecându- și gânditor bă rbia. Ați pu tea, bineînțeles, să mergeți dire ct în cocina lui și să
secerați tot ce vedeți în faț a ochilor . Să aveți g rijă, bineînțeles, să-l mirui ți și pe Sieg o dată cu ceilalți.
— Bizuie- te pe mine, afirm ă Micuțul cate goric, dar cum o tul im după ce g olim î ncărcătoar ele?
— S-o ivi dracu ceva, în t imp ce faceți treab a, îl persifle ază Wolf.
— Nu- i bine, respin ge Gregor ideea cu hotăr âre, e al naibi i de periculos, c a oric e lucru de ge nul ăsta.
După un conciliabul prelun git, Micuțul ș i Gregor cad de aco rd să se deplaseze la Pet samojoki și să- și îndeplineas că misiunea,
rapid ș i eficient.
— În fieca re seară Sieg pleac ă de la serviciu și se duce la locuința lui din S trada Starija, expl ică Porta. Căc ănarul e de obicei
singu r, cel mai s implu ar fi să-l cioc ănim î n drumul lui spre c asă, pe Aleea Juväskulä. Da că voi doi tra geți în el concomitent,
unul- dintre voi sigur îi st inge lumân area.
— Și dacă e cu el una din târf ele al ea lapon e? între abă G regor îngrijor at.
— Da că vă incomodează, îi faceți f elul ș i ei, de cide cu aroganță Wolf. Fem eile de teap a asta trebuie să se învețe minte c ă e
periculos să te dai în bărci cu nemț ii, și cu atât mai pe riculos dac ă sunt și de la Po liția Mil itară. Ar putea avea chia r și o
semnific ație profilactic ă, astf el încât poli țiștii militari să nu mai poată f ace rost deloc de păsă rică, eu aș fi fericit da că s-ar
ajunge la o asem enea situație.
— Nu- mi plac e chestia asta, spune Gregor nelinișt it. Instinctele mele primare îmi spun că nu e în ordine. Ce fac em dac ă se
întâmplă să fie prin pre ajmă niscaiva belicoși cu de getul pe tră gaci? Glonțul n-ale ge, îi doare -n cot pe cine- i ciuruie.
Cu oar ecare îngrijor are, cei doi se îmbar că într-o amfibie, procu rată de Wolf pentru expediție.
— Să i-o tra geți la m ir când o ia pe Strada Starija, le sug erează Hofm ann, e beznă acolo cum e în pălăriile noastr e. Îi veniți
ușor de hac, cum cule ge canibalul ban ana din pom.
— E chia r adevărat că ăia măn âncă banan a? între abă Micuțul cu o expresie de naivitate pe chip.
— Nu mai pune întrebări tembele, Creutzfeldt, î i spune aspru Ho fmann. Hai, dați-i drumu l și ușurați- ne de pova ra încă unui
necaz!
Pe când înaintează le gănându- se pe strada Tölö, îl și z ăresc pe Emil Sieg.
— Maic a Domnului d in Kazan, ui te și ținta noastr ă! țipă emoționat Gr egor. Sare cu un salt colosal din vehicul și o ia spre Sieg,
ca un tanc ce își propune să trea că peste o bro ască.
Micuțul câ rmește amfibia pe trotuar , chiar în fața lui S ieg, care e obligat să sară reped e într -o pa rte pentru a evita să fie strivit
de zid. În schimb amfibia intră din plin în peret e.
— De ce nu s tai pe loc, netr ebnic laș c e ești ? îi strig ă indignat Micuțul.
Sieg sloboade un țipăt ră gușit și se uită cu disperare primpreju r, după ajuto r.
— Oh, Christoase ! rage Micuțul ș i sare din amfibie cu pisto lul în mână.
Sieg se răsucește. Își dă se ama c are e situația și trag e de tocul pis tolului, să-l rupă, însă este, unul dintre modelele noi, eleg ante,
care nu se deschid e ușor .
Micuțul ridică Nag anul și înt inde brațul spre el.
— Acum o să mori, pui de târfă, potlogar!
Fulgerător, Sieg se lasă în jos și se rostogol ește sub un camion pa rcat în preajmă.
— Trimite după antr epreno rul de pompe funebr e, e țe apăn dej a! urlă entuz iasmat Gregor și se aplea că să-l lichideze pe Sieg ,
crezând c ă e sub camion. Nu vede însă dec ât ciz mele ofițerești ale acestuia tropăind prin zăpada mocirloasă și împroșcând în
dreapta și stâng a.
Fără să se sinchise ască de tre cători, Gregor trage în ci zme, da r abia reușește să nimere ască în cau ciucurile unui c amion de
artilerie finlandez. Toată strada intră în ag itație.
Trei poliț iști m ilitari iau poz iție la sol și deschid fo cul în d irecția g reșită.
Câțiva soldați de la co rpul de ap rovizionar e vorbes c că au văzut cinci pa rașutișt i ruși al ergând pe străzi și târând după ei de- o
funie un ge neral german.
Micuțul și Gre gor sar în amfibie și se năpustesc după S ieg, care se află deja la o distanță bunicic ă.
Acesta al eargă acum pe o ale e, cu mult pre a îngust ă pentru a încăpe a și vehiculu lor .
— De data asta e al nostru, urlă Micuțul ca un bu ldog care a găsit osul ce îi fuses e furat.
Se dau jos din amfibie și o iau la picior după Sieg , care nu mai are nici un dub iu că trebuie să fu gă mâncând pământul, pentru a
scăpa cu viață. Se blestemă că s- a băgat în afacerea de șantaj.
Din spate vin năvalnic c ei doi asasini, năpustindu-se pe alee ca două trenuri expres ce intră într-un tunel, gat a să semene
moarte, și prăpăd în jurul lo r.
— Ieși la vede re, câine g hebos și pun gaș, să-ți pot gă uri pielea, zbiară la el Micuțul. Te aranjăm noi cum se cuvine ! Să ți i minte
ce-ți spun!
Pe ale e pocn esc c âteva împușc ături și gloanțel e ricoșe ază din z idurile c aselo r. Aleea e lun gă, da r undev a mai încolo fa ce un cot,
cu un m ic pasaj, prin c are, cineva care-l cunoaște, poat e dispăre a. Da r Sieg îl știe. Cu cât eva zi le în urmă prinsese un dezertor
chiar în ac el pasaj.
Frânează brusc și aproap e că zboară prin aer când, în ulti mul moment, dă colțul.
Peste două secunde și jumătate Micuțul ș i Gregor trec cu capul între umeri pe lân gă locul cu pricina, împroș când zloata pe
ziduri cu ciz mele.
Sieg abia dacă apuc ă să-i mai vad ă melonul gr i deschis al Micuțului, tras bine pe ochi.
Aleea se înfundă într -un zid, zidul d in dos al unei clădiri de cin ci etaje. Frân ează și ei în ult imă instanță, scăpă rând scântei din
cizmele țin tuite, pe calda râm, și se holbează stupefiați la z idul ine xpugnabil.
— Unde s-o fi dus boul ăla ? se întreab ă Gregor, cu g ura căsc ată.
— Nu s-a c ățărat el pe aș a cev a, spune Micuțul, nici chia r o pis ică finlandeză n-ar putea să ajung ă acolo sus. Mai vorbește
lumea că frica le dă a ripi oamenilor , dar asta e o biată scorn eală ca multe altele. Escrocul ăsta e pe undeva pe-ap roape și
așteaptă să fie împușcat. Să- l ferească Dumnezeu c ând mi-oi î nfige colți i în curul lui. O să- i smulg și ochii, așa o să fac, și după
aia o să- i sfâșii ur echile. Ce șobolan! Să fug ă în halul ăsta, tocmai când venim no i să-i facem de petrec anie!
Se stre coară pe niște scări dosnice și îi trag o sperietură de moarte unei bătr âne, c are cobor a și ea acolo, cu o găl eată cu g unoi.

Micuțul o în treabă dacă a văzut un bărb at care urmează să fie împușcat, da r aceasta îi aruncă cu g ăleata-n cap. Cade pe spate
și-l a gață după el și pe Gregor, o dis tanță bună, pân ă afară din curte.
— Ești s igur că nu era el? întreab ă Gregor îndep ărtând niște coji de ca rtofi de pe uniformă.
— Asta er a o laponă din alea urâte, mârâie Micuțul scoțându -și coji de ouă din urechi. Ne -a confundat cu lada de gunoi.
— Arătăm noi ca niște pubele? întrebă Gregor, simțindu-se insultat.
— Pe întuneric e ușor să faci o asemene a greșeală, apr eciază Micuțul, însă Emil o să ne- o plătească și pe asta ! O să -i smulg
boașele, uite așa, și după aia i le ba g înapoi prin gă oaza aia a lui puturoasă.
Dar îndată observă amândoi că mai încolo, pe ale e, e cineva lipit de per ete.
— Sfântă Precistă, el e! răcnește Gregor și gol ește atât de rapid înc ărcătorul Na ganului că sună ca un Mp i.
Umbr a dispare într-un intrând, lăsând în urmă o baltă mări cică de sân ge! Dârele de sân ge duc în cas ă, dar în cele din urmă se
pierd.
— Ori cum i-am dat o g aură, spune cu satisfa cție Micuțul ș i scuipă cu dispreț în petele de sân ge.
— O să sâng ereze pân ă moare, ca un șobo lan bolnav , spune încântat Gr egor.
— Da că nemernicul supraviețuiește după toate aste a, nouă n-o să ne fie totuș i prea moale, reflectează cam în grijorat Micuțul.
— Oh, Doamne, nu, exclamă Gregor, care se întunecă la față și-și șter ge frunt ea de sudoar e.
— Eu zic că putem să ne întoar cem a casă și să le spunem că i-am fă cut puncția de rigoare scâ rbavnicului ăla fățarnic, de clară
Micuțul. Nu poate curge sânge din nătărău dacă n-a re o ga ură-n el, sau se poate ?
— Ăia o să ne strân gă de gât dacă află că i-am dus de nas, spune Gr egor cu pesim ism.
— Atunci nu te mai văic ări, i-o ret ează c alm M icuțul. Da că nu i-am dat o g aură suficient de mar e, o să ne întoarcem și o să ne
facem treaba mai bine data viitoar e. Da r trebuie să fi murit. Mama lui de pușlama, sunt convins că a pierdut cel puțin douăzeci
de litri din sâng ele ăla al lui șobolănesc, ceea ce e mai m ult dec ât permite Dumnezeu oricui să piard ă?
— E straniu, adm ite Gregor, hai să ne arun căm un ochi. Aș pre fera să mă duc a casă și să fiu în s tare să le spun că am dat un șut
în hoit, dar c adavrul pe ca re l-am văzu t noi a fugit, fir -ar al dra cului, nu ? Și cadav rele nu prea fac așa ceva !
— B ănuiesc că i-am tras o spe rietură care să-l facă să-și țină gura, e de păr ere Micuțul.
— Nu e imposibil, î ncuviințează Gregor, și după aia o să-și fa că el rost de- un po st undev a, depa rte, unde n-o să- l putem ajun ge
și ceilalți n-o să afle niciodat ă că mai respiră încă. Noi do i suntem singu rii car e știm ce știm, și nici măca r nu ști m sigur. Să
credem cu adev ărat, așa zic eu, ca niște binec redincioși, să c redem că e mort!
— Spune- mi, te ro g, întreabă nervos Micuțul, dându- și melonul pe c eafă, nu c rezi cumva c ă s-ar putea ca noi să fi trosni t o altă
jigodi e, și d in ăla să fi cu rs tot sâng ele pe ca re l-am văzu t noi acolo, în spate?
— Cred că așa e, dă Gr egor din c ap cu convin gere. Nătăr ăul ăla pe ca re l-am î mpușc at era pre a voinic c a să fie Emil. Și parc ă
purta uniformă finland eză.
— Christoase, Christoase, strigă Micuțul, împreun ându-și mâini le ca într-o rug ăciun e. Să nu ne mai fac em griji și de asta! D acă
l-am împușcat pe vreunul din indiv izii ăștia polari, o să se facă reclamație autorităț ilor germane, Emil știe că eram cât pe -aci
să-i punem sare pe co adă în ale ea aia și cazul va ajun ge la se ctorul lu i. Nu e nevoie să fii S herlock Holmes c a să ajungi din
aproape în aproap e și să afli cin e i-a pus o pocnitoa re unui erou ar ctic.
— Ai dreptate, rostește pierit Gr egor. Perspe ctiva e albastră. Dar orice s-ar întâmpla, noi o ținem pe- a noastră, cum că l-am
potrivit cum trebuie. N -am plec at de lân gă hoit pân ă n-a fost plin de albăstrel e, ai înțeles ?
— Sper că-ți dai se ama c e facem, mormăie Micuțul, schi monosindu-se, dar nu- i uita pe Porta și pe Wolf! Afurisiț ii ăia șireți o
să pună întrebă ri despre vrute și nevrute, iar da că șobo lanul mai e încă în viață, ne dibăceșt e sigu r!
În aceeași se ară, la locuința lui Hofmann, a re loc o priveg here festivă, cu Micuțul și Gre gor ca oaspeți de onoa re.
— Ăsta e tratamentul c e trebuie aplicat șantajiștilor , strig ă entuz iasmat Barcelon a. Fără discuț ii, acțiune fulg erătoar e!
Berea este îmbunătăți tă cu șlibov iță și atmosfe ra specifică de ch ef atinge parametri nemaiântâlniți. Cântările se aud pân ă hăt
departe, în lini ile rușilor.
— I-am tras- o direct la m ir, minte Micuțul cu o ușurință nemaipomenită, crezând pentru moment și el ce ea ce spune. Gloanțele
au făcut "plosc " când au pătruns, se laudă el, abia ținându- și cu forța mâini le pe masă.
— Și sâng ele a țâșnit ca o a rteziană din el, rânj ește Gr egor fericit, e ra numai sân ge peste tot! Se scur gea în șanț ca un șuvoi. O
adevărată bai e de sân ge!
— I-am mai bă gat trei glo anțe dire ct în membru, înainte de a pleca, afirmă Micuțul cu nerușinar e, chir cindu-și ar ătătorul.
— Merd e Alors! Și ce- ați fă cut cu hoitu l? întreabă pragmatic Legionarul.
— L-am azvârlit î ntr-o pivn iță teribi l de adânc ă, expl ică Micuțul cu înflăc ărare. Să-l fi auzi t cum a pleoscăit, c ând a dat de
fund.
— Presupun că pivnița aia o pu teți g ăsi la o adică ? întrebă Porta, cu o undă de susp iciun e în ochi.
Hofm ann e a cela care-i demască, a doua zi dimineaț ă.
— Er a o g roază de sân ge ieri, nu ? întreb ă el sar castic, proțăpindu-se în fața Micuțului.
— Core ct, îl asigură Micuțul. Optsprezec e-douăze ci de litri cel puțin!
— Și cadav rul l-ați arun cat într -o pivniță adân că? continuă Ho fmann.
— Pe cuv ânt de onoa re, îi dă Gr egor solemn garanțiile de rigoare. Am auzit bufni tura când a dat de fund.
— Atunci poate v-ar interesa să șt iți că tocmai am vorbit cu c adavrul la telefon, și ac esta a promis că ne vom bucura de-a cum
înainte de toată atenția de ca re-i el cap abil!
Micuțul e pe punctul de a f ace stâng a-mprejur și a o lua la sănătoas a, când g ura țevii unui Mpi i se înfig e în sto mac.
— Stai blând, î i surâde amenințător Porta, sau îți demonstrez cum sunt ș terși de pe fața păm ântulu i niște je guri mincinoase ca
tine!
— Trebuie că faceți o ero are, bâigui e confuz Gr egor.
— Sigur ! Și î ncă una dintre cele mari, mâr âie Hofmann, scrâșnind d in dinți. Un lucru e însă ce rt. Eu cu Emil S ieg am vorbi t!
V-ar pute a interes a să știț i că s-a raport at și desp re încercarea de a ucide un ser gent finlandez și că a cest c az i-a fost rep artizat
lui Sieg!
— Nu miroas e a bine, oftează Micuțul în surdină.
— Să auzim povestea, cere Porta, mij indu- și ochii.

— De ci, er a beznă ca în g ăoaza unui canibal, exp lică Gregor, l-om fi împușcat pe vreun tembel, dar se pare că n-a fost Emil, de
vreme c e Hauptf eldweb elul, aici de f ață, a vorbi t cu el la telefon astăzi. Nu prea se întâmplă ca un mort să telefon eze!
— Pur și si mplu, nu ex istă altă cale, afirmă Wolf cu hotărâre. Trebui e să-l congelăm pe ticălos!
— Mie- mi spui, z ice Porta, e pe riculos ca o cobră într-un pat c ălduț ș i acum se dă de ce asul morți i cum să ne-o plătească cu
vârf și-ndes at:
— Nu- l putem raporta la pol iție? ne su gerează Westphalianul cu naivi tate. E o crimă să șantajezi pe cinev a.
— Ești atât de prostălău că mă și m ir cum de ști i să respiri! strigă Micuțul disprețuitor . Numai cr etinii îi roag ă pe copoi să -i
ajute !
— Propun să dăm peste el în bârlo g și să-i zburăm creie rii, spune Gr egor umplând pah arele din stocul l ui Wolf.
— Ar fi c am g reu să intrăm la el, e de pă rere Barcelona, care șovăie. Stă frumușel acolo, chiar în buricul Vechiului Fort. Porțile
sunt de nep ătruns, c a la închisoar e.
Porta își ia ber ea și o be a până la fund, apoi își rupe cu dinț ii o halc ă de carn e de porc fie rbinte.
— Cunosc fortul ăl a afu risit. Singur a modalitate de a pătrund e ar fi cu o porție serioasă de TNT (trinitroto luen). Asta i-ar
trimi te pe toț i la doamne- doamne, dar ar putea să însemne să ne ducem și noi s ubit pe cop că dacă dăm rasol cu ceva. Serviți-
mă cu o ce așcă de c afea și o să mă g ândesc la o altă soluț ie!
— Am un plan, spune Micuțul răsucindu -și Mp i-ul ca pe-o morișcă. Să-l i nvităm pe pacostea asta aici, la noi, ș i să-i aplicăm
tratam entul. Ș tiu o metodă ca re să fa că din el un c etățe an simpatic și rezonabil.
— Nu- i bine, ripostă Porta. Ăsta e un pezevenchi și jumătate și n-o să ne lase până n-o să ne stoarcă de tot ce avem.
— Eu pot să f ac dascăl din el, la școala duminicală, strigă Micuțul absolu t sigur de el. Fiți atenți la băiatul, e un p lan de
milioane. Cum s osește la noi î i oferim un paha r de bun venit, în amintirea vremurilor de odin ioară, apoi ne ocupăm de alinar ea
sufletului lu i. Fără îndoială c ă va avea nevoie de o pedichiură, îmi scot cuțitul de luptă și-i ampute z degetul cel mic de la
piciorul stâng , așa că se va crea mai mul t spațiu în ciz mele lui ofițe rești, alea strimte. Și dac ă totuș i nu se face băiat înțele gător,
îi explicăm c ă, întrucât ambele pă rți își irosesc vreme a vorbind, ar putea pr ea bine să plec e acasă. La ieșire a pe ușă o să
remarc ăm că perfidul șchiopătează, și e normal, pentru c ă nu mai ar e același număr de de gete la labe. Și atunci ce fac niște
prieteni adevă rați de demul t ca să-l ajute pe mișel ? întreab ă Micuțul privind în j ur și mândru de el însuși.
— Îi tragem una în moalele capului, sug erează Porta, lipsi t de scrupule.
— Nu, nu! Fă ră brutali tăți, r esping e Micuțul propuner ea. Fapte de soiul ăsta le lăsăm pe seam a Nazișt ilor și a Comuniș tilor,
Noi suntem umani. Nu împușcăm pe cineva pentru c ă pur și si mplu șchiopăte ază. Nu, îi scoatem cizma dr eaptă și-l ușur ăm de
degetul cel mic, de la picior. Atunci o să- i fie și ci zmele mai comode și nici nu mai fac e bătături!
— Cred că n-o să- i facă plăce re, spune Ba rcelona, privindu- și cu tandrețe propriile picioar e.
— Par că-l întreabă cineva dacă -i place sau nu, spune Micuțul prietenos. Dar mă aștept c a el să mai rămână puțin cu noi după
aceea, să discutăm diverse. Oricum, și-ar da seam a, că mai ar e încă opt degete, zec e degete la mâini, două ur echi mari,
clăpăuge și un nas mare și urât în m ijlocul mu trei, de c are-l putem ușura, buc ată cu bucată.
— Nu uita că e, dotat și cu penis, urlă de bucurie Porta. I-l vom tăia și i-l vo m înfi ge între dinți să creadă lumea că s-a masc at
în sulă.
— Nu- i bine, spuse B arcelona sumbru, da că nu-i putem p lăti jigodi ei ca să mea rgă piano, rămân e doar un s ingur lucru de
făcut… Să fie lichidat ca un șobolan c e este ! Va fi primul o mor rațional din to t războiul!
— Asta-i și păr erea mea, e de acord Hofmann.
Convenim să punem lucru rile imediat în m ișcare.
Inspectorul Sieg nu pre a e în apele lui când pleacă de la birou. Pleacă devrem e. Îl ia cu frisoane și totodată începe să transpire
când aude că în cursul nopț ii au fost furate, zece kilograme de TNT dintr -un depozit de muni ții apropiat. Din c âte îl cunoaște
pe Porta, numai el poate să le fi fur at, ca să le folose ască pentru o a cțiune de lichidar e eficace.
Cu toate sim țurile lucrând peste pro gram, mer ge tot timpul pe stradă aținându-se pe lân gă ziduri și ascunzându- se pe după alți
trecători. O ri de c âte ori ved e o amfibie se oprește cuprins de groază. Î și dă bine seama că șantajul e un risc fo arte primejdios.
Tresare înspăimântat în momentul în car e un vehicul f rânează cu putere pe ca rosabil; se tupi lează după un c ărucio r cu doi
gemeni plângăcioși.
Se furiș ează mai dep arte, cu mâna pe patul armei. Stă nemișcat o bucată bună de timp, suprave ghind casa în car e locuiește. Se
hotăr ăște să intre numai când e satisfăcut că nimeni nu- l pând ește pe undeva.
Se schimbă în haine civile și se felicită că a avut o idee cu adev ărat inteligentă. Pros tănacii ăia o să fileze pe cin eva în uniformă
de culoar e verd e. După civil i se vor ui ta cu a celași inter es pe c are-l are un c âine îmbu ibat pentru o le gătur ă de morcovi.
O parte din drum, pe strada Hollanti, i se năzar e cum c ă i-ar fi zărit pe Micuțul și pe Porta, și-și scoate pistolul d in toc. Spre
imensa lui ușura re sunt numai doi infanteriști obișnu iți. Își dăduse seama demu lt că nu poate proced a ca de obic ei la serviciu,
adică să paseze c azul unui subaltern. Dacă ar face-o ar sf ârși-o și el după gratii.
Fir-ar al dra cului! afu risește el, și se gândește cu jind la ce plăcut ar fi să ducă și el o v iață civilă plicticoasă, ca tot omul,
plătindu-și i mpozi tele și chiria șr mergând la culca re la ora zec e, în fiec are seară, al ături de o nev astă cu bigudiuri în păr .
Cu asemen ea gânduri melancolic e în min te, se furișe ază în barul " Hurme " să bea o ce așcă de c afea și un coniac mare. Asta o
să-l mai revig oreze puțin. Da că e să aib ă nevoie de cev a acum, neap ărat, ei bine, ar e nevoie de un cap limped e.
În salonu l lunguieț al ba rului s unt doar câtev a persoane. Barmanița stă r ezemată de bar, aproap e moțăind. Fă ră să-i z ică vreo
vorbă, ea îi împing e o ce așcă de c afea și un paha r de coniac. Se instale ază în tr-un sepa reu slab luminat și sudu ie cu patimă
când își frig e limba cu c afeaua fierbinte. O toarnă în farfu rioar ă cu grijă și soarbe din ea. Plescăie zgomotos după c e înghite și
încep e să se si mtă ceva mai b ine.
Afișând o mină de om satisfăcut își netezește cu mâna, de sus în j os, costumul neg ru lucrat de comandă. Neg ru e o culoa re
elegantă, îi spusese croitorul, neav ând altcev a în stoc. Cămașa e albă. Cravata are culoar ea stacojie. Culori le naționale, roșu,
negru și alb. Se ui tă în jos cu încântar e la pantofii din piele, moderni, de două sute de mărci. O asemen ea pere che de încălțări
nu e la îndemâna oricui.
Cea de-a treia ceaș că de ca fea se duc e pe gât împreună cu coniacul aferent. Visează în culori tranda firii, cum că toată
Compania a 5-a c ade sece rată sub gloanț ele unui plu ton de execuție.
Îi aranjez eu pe criminalii ăia, își spune el.

În momentul ac ela mai r ămăsese ră în bar numai două persoan e, în afa ră de el. Doi schiori mil itari finlandezi bag ă capul
înăuntru, dar se retra g imediat. Unul d intre ei, un ser gent cu însemne de partizan îi arunc ă o c ăutătură susp icios de lung ă. Haita
asta de asasini s- a alătur at oar e, aliaților finlandezi ? Îl trec fiorii și se ridică să plec e. Un Na gan îi dibu ie șira spinării cu
brutalitate.
— Ești mort, pu i de năpâr că pung aș, îi spune Micuțul de-l îngh eață. Fă vreo mișcare și inimioar a ta de câine va zbura prin
perete! Și, după cum șt ii, e c am g reu să te des curci fără inimioar ă!
Pe ne așteptate năvălește Porta prin ușa turnantă, cu Gr egor pe urme. Ultim ii doi clienți di spar rapid și barmanița somnoroasă se
trezește subit. Nu e prima oar ă când vede o întâlnir e de a faceri cu arme.
— Aici er ai, ploșn iță puturoas ă și reumatic ă, îl apostrofe ază Porta pe un ton amic al, bătându- l ușor pe obraz. D acă ai fi ținu t
label e la distanță de noi nu ai fi sucombat așa de tânăr !
Frica l-a amuțit complet pe Sieg.
— Lasă-mă să-l trosnesc oleac ă, înainte de a-i fa ce felul, stăruie Micuțul, tră gându-și îndăr ăt piciorul încălțat cu cizma enorm ă.
— Pune pianul automat, ordon ă Porta. Avem nevoie de un cânte c cu temă pentru a ceast ă micuță dram ă.
— Trebuie să ba gi bani în el, zice Micuțul bâjbâind pe lâng ă pian. Câte o marc ă!
— Atunci vâr ă câteva.
— N- am nici un chior , răspunde Micuțul, scotocindu- se prin toate buzunar ele.
— Dă -ne câte va măr ci, se întoarc e Porta c ătre Sieg, și-i ba gă mâna în buzunar . Scoate un pu mn de moned e.
Pianul automat începe să răsun e tumul tuos.
— Nici n- o să-ți vină să c rezi pe unde am umb lat după tine, îi spune Porta cu rep roș, scoțând o funie subțire din buz unar. Cu o
mișcar e de expert i-o trec e pe după gât lui S ieg.
— Acum ești ca și plecat în voiaj, îi s pune el cu voluptate, întinzând bine funia.
— Nu- mi plac e cântecul ăsta, proteste ază Gregor. Când oamenii pleac ă într -o călătorie ar trebui ceva cu: Bum- d-a-da-bum!
Cercetează re gistrul și apas ă pe butonul opt. Gloria prusa că tună în tot salonul.
— Se spune că stran gularea e calea cea mai rapid ă de a-ți lua rămas bun de la viață, îl console ază Porta deschizând g ura ca și
cum el ar fi fost stran gulat.
— Nu mă pu teți omorî chia r așa, rostește Sieg îngrozit, cu o voce g âtuită. E curat as asinat.
— P… și căciula! i-o scurte ază impacientat Micuțul. Fii bărb at! Toți trebuie să ne ducem odată !
Gloria prusac ă se termină și, e xact în acel moment, Sieg scoate un țipăt strident, pentru prima oar ă.
— Muz ica, fir-ar al dra cului! ra ge Porta privind nervos în jur.
Micuțul tropăie până la pian și apasă pe butonu l cinci: Marșul Cavaleri ei Finlandeze.
Sieg țipă iar . Un țipăt prelun g, su grumat, de condamnat la moarte, târât spre eșafod.
— Mai multă mu zică, pretinde Porta. Adică mai din belșug. Și accelerată.
În bucătări e, barm anița dă pe gât cel de-al treile a rachiu și trag e vârtos dintr -o țig ară militară.
Sieg uguie și m iorlăi e ca o mâță bolnavă.
Acum băieții î i trag o chelfăn eală zdravănă, se înfioar ă barm anița. Cu m ple acă ăștia, se g ândește e a, o adu c pe soția porta rului
să mă ajute să- l târăsc afară pe nătă răul ăsta amăr ât și să-i fa c vânt în șanț. După aia e treab a poli ției. De aia există!
— Moned a s-a înțepenit, s trigă Micuțul lovind ag asat pianul mecanic cu piciorul. Maimuțoiu l ăsta a avut bani falși la el!
Bomb ardează pianul cu pumnii. Cântă, pacoste, pentru asta am plăti t, răcnește el înfuriat.
— Acum o să te strangulăm lent de tot, așa cum se pra ctică în sudul ameri can îndep ărtat, c ând a gață ăia o mai muță neag ră la
capătul funiei, chicot ește cu înțeles Porta. Asta c a învățătur ă de minte să mai plasezi altă dat ă bani falși.
Sieg cască gura și sche aună. A moarte. Te pătrund e până în măduva oas elor.
Trecătorii se opr esc și înce arcă să priveasc ă la c e se întâmplă prin ferestrele murdare. O laponă cred e că se ține o întrunire
despr e reînca rnarea spiritului ș i vrea să intre și ea.
— Șter ge-o, îi s trigă Gregor, făcându -i semn cu mân a de pa rcă ar goni un s tol de porumbei. Nu te privește ce se petre ce aici.
Vezi-ți de drum.
— Ești făr ă doa r și poate un tip zgomotos, î i spune Porta cu rep roș lu i Sieg . A sosit t impul să-ți stopăm respirația de tot!
Micuțul par că-i lovit de stre che. O cărăște pianul în fel și chip. Apoi î l ridic ă pe co adă și-l lasă să cadă înapoi, cu un zgomot
extraordina r.
Marșul Cavaleriei Finlandeze se pornește din nou cu zgomot.
Sună în așa hal încât ai impresia că o întreagă divizie călare galop ează prin ba r.
Micuțul deschide fereastr a și z biară la mulț imea adunată în stradă:
— Luați-o din loc! Geheime Staatspo lizei! Î napoi în igluuri
și la culc are, bastarzi polari ce sunteți! Ult imul din tre ei se aleg e cu un bulg ăre de zăpad ă în ce afă și o rup e la fu gă.
Sieg se aruncă pe jos și guiță ca un abator de porci în curs de a fi măcelă riți. Dă din picioare. Brațele îi sunt cuprinse de
spasme.
— Par că ești o puștanc ă indiană care-și pierd e clitorisu l, îi spune Micuțul dându- i un picio r. Fii ne amț! Arată-ne că poți părăsi
aceast ă viață cum ar trebui să fa că fiul unui He rrenvolk[33 ]! Bate ușurel cu unghia arătătorului î n insign a de partid din cui a lui
Sieg. Nu uita c ă ești unul d intre veter ani!
— O sulă bleagă, asta e el, spune Porta disprețuitor , uitându-se după un câ rlig în tavan. Nu e nici unu l. E evident că nu-i așa
ușor să spânzuri un o m cum ți-ar da de cr ezut filmele americ ane.
— De ce nu-l î mpușc ăm odată și s-o sf ârșim ? propune Micuțu l golind o can ă mar e de bere dintr-un foc. Scoate un pisto l mar e
militar și-l îndreaptă spre Sieg . Când o jucă rie din asta de 9 m m și-a parcurs tras eul din cea fă până- n crei er la un unghi de
patruze ci de g rade și înapoi af ară, puiu l de târfă care i-a stat în drum de obicei nu ma i are multe de spus.
— Face pre a mult praf, spune Porta. Și nu vezi ce tâmpenie a r putea ieși dintr -o împușcătur ă? Ajutoar ele tale nemernic e vor
porni cu rând să adulmec e, și cine c rezi că va fi primul s uspect când îi vor găsi cadav rul ciuruit ? Obergefreiterul J oseph Porta!
Armata s-a întrecut pe sine în a-mi ruina r eputația. St icleții cu zvastică și cu mine n-am fost niciodată capabili să ne înțelegem
reciproc cum se cuvin e. Își pocnește degetele și figu ra i se iluminează într -un surâs plăcut.
În timp ce vorbea, l-a stră fulgerat o idee extraordina ră. Câteva minu te se întreab ă minunându- se de c e i-a trebuit atât de mult să
găsească răspunsul, atât de simp lu înc ât și unei călug ărițe inocente i-ar fi putut trec e prin minte.

Îi trage un șut amical lui S ieg, care zace văitându- se pe pode a cu funia de gât.
— Termină cu smiorc ăiala! Ar trebui să fii fericit când vei afl a la c e ne- am gâ ndit pentru tine! Vei muri de r âs când purc edem.
Scoală sus, bărbat e! Ești vedeta principală !
Porta îl plasează pe Sieg în m ijlocul încăpe rii și-i strân ge bine funia în jurul gâtului.
— Rămâi aici, îi ordonă Micuțu lui și ț ine-te bine de capătul acesta al funiei, și când zic "fugi"', decolez i cât te țin brăcina rii.
Afară prin bucăt ărie până nu mai ai frânghie!
— E simplu ca bună ziua, spune Micuțul intelig ent, ridicând din picior ca un c al de cu rse g ata să se avânte. Și cu r ahatul ăsta
de-aici? Mer ge cu mine în bucăt ărie?
— Nu- ți face griji de el! După planul meu el r ămâne pe loc.
În acordu rile finale ale Marșului Caval eriei Finland eze, Porta se duc e la G regor cu c elălalt cap ăt al funiei.
— Când stri g "fugi" îi dai bătaie spre ușa turnantă cât te țin picioar ele! Tu, Emil, rămâi unde ești ș i nu te clintești. Voi doi
primiț i comand a de la m ine. Pe locuri, fiți gat a, plec ați! la cuvintele "ple cați" o luați la fug ă în dire cția pe care v-am indicat -o.
— Și corpul bastardului r ămâne în frân ghie? întreab ă Gregor cu o e xpresie de îngrijor are pe faț ă.
— Bin eînțeles, îl asigu ră Porta. Poanta e că Emi l stă în fr ânghie!
Sieg geme și se roag ă pentru viața lui.
— Gur a! Metoda mea e atât de rapidă, nici n-o să mai ști i măcar că ești mort. Apropo, înainte să te duci, ți se în tâmplă să ști i pe
cinev a interes at într -un transport de ouă poloneze sau câtev a mașini de scris urâte, rusești ?
Sieg scutură din cap întristat. Nu cunoașt e pe nimeni ca re să vre a să facă omlete sau să bată la mașinile de scris rusești.
— Bin e atunci, la reved ere, îi spune Porta strâng ându -i mâna co rdial. Pe locuri! strigă el deplasându -se spre ușa turnantă c a să
fie gata de un demar aj rapid, c ând tre aba va fi încheiat ă în mod sat isfăcăto r.
— Maic a Domnului d in Kazan, rosti Gre gor în șoaptă, cu admirație. O să-i retez tărtă cuța ca pe vârful unei ridichi. P uteai să-ți
vinzi idee a oric ărui dictato r.
— Da, unii s-au născut deștepți, z ice Porta cu modestie.
Singur a persoană de față care nu se amuză e Sieg. Creie rul lu i lucr ează din greu, încât poți auzi cum v ibrează funia.
Ambii trăg ători de fr ânghie își iau po ziția cu spatele unul la altul ș i nu pot vede a ce se întâmplă în spatele lor. În picioa re, în
lumina puternic ă din dreptul uși i turnant e, Porta îl poate ved ea numai pe Sieg, ca o fo rmă obscur ă în restau rantul slab luminat.
Într-un fel Sieg pune un p icior peste funie arătând de parc ar fi o mai muță atârnat ă de o liană, și cu forța disperării r eușește
totodată să -și elibereze o mână.
— Plecați! strigă Porta.
Micuțul și Gre gor o zbughesc în go ană de lân gă prizonier .
Sieg apuc ă cu toată forța frânghia, cu mâna liberă, cu rezultatul e xcelent că i-o z boară Micuțului din mână. Cu vi teza unei
grupe de a rtilerie pe fugă năvălește de-a dreptul pe ușa închisă a buc ătăriei și dire ct peste barmaniță, c are crede un m oment c ă a
fost omorâtă. Micuțul trece mai depart e, prin zi d, pe scară și de- a berb eleacul în pivn iță, g ălăgia dând impresia că una dintre
cele mai mari băt ălii ale războiulu i se poartă în interiorul c asei.
Gregor, care ține strâns de capătul l ui de funie, zb oară în plină viteză prin ușa turnant ă. Se rotește în ea de patru ori împreună
cu Porta până a fi cat apultați cu forța unui obu z din m ortier, se rosto golesc oblu peste ca rosabil și aterizează într-o brutărie. Cu
sânge pe ei și nău ciți se ridică din nou pe picioa re.
Micuțul se ex trage gem ând și amețit d intr-un morman de c ărbuni din pivni ță, se târ ăște pe scări și af ară prin bar fără să se
sinchiseas că de Sieg, care fus ese ab andonat în spatele pianulu i. Pantofii lui de comandă, de două sute de măr ci, pot fi văzu ți
ieșind în af ară.
Porta vine șchiopătând înapoi în bar și se închină politicos în fața barmaniței care șade încă pe podea, râzând c a o imbecilă.
— Fantastic! strigă Micuțul mândru în timp ce ies în marș din oraș în amfibie. N-am mai văzut așa ceva de c ând mă știu, î n tot
războiul!
— Toată căp ățâna i-a zuburat aiur ea, râde Gregor entuziasmat. Fața i s-a zdrobit de tavan și a rămas atârnat ă de lampă !
— Minunată, grozav ă lucr are, oftează Micuțul între două spasme de râs. Ăsta e tratamentul c are trebuie aplicat șantajiști lor
netrebnici!
— Trebuie să fii de acord că ideile mele nu sunt proaste, se fălește Porta, pufăind dintr -o țigară de foi a lui S ieg. Știu precis
cum să rezolv probleme din aste a mărunte !
Tot Hofmann este a cela care des coper ă că metoda de execuție a lui Porta nu a fost destul de eficientă. Criminalul e încă în viață
și în sp ital. Nu poate să vorb ească dar din păc ate mai poate să scrie. Pentru vreun motiv bi zar n-a spus n imănui c ă a fost
victima unui atac ucig aș da r le-a relat at doctorilor c ă a simț it brusc o durer e în g ât și și-a pierdut vocea. Semnele roșii de pe
gât, le- a spus el, sunt de la naștere.
— Acestui copoi- polițist olog nu i se poate acorda timp să depăș ească momentul ăsta c ritic și să înceapă să latr e, spune
Hofm ann cu am ărăciune uitându- se fix înainte. Da că o va fa ce, nu avem numai o inculpar e de falsifica re a rasei cuiva, peste
noi avem și două tentative de omor dintre care una aproap e reușită! E mai mul t decât sufici ent să-ți pierzi căpăț âna de trei ori
consecutiv și cu o sentință de douăze ci de ani pe deasupr a, baș ca celelalte pe ca re le implică aduce rea în fața curții marțiale.
— Nu avem altă soluție, strig ă Wolf cu de cizie în gl as. Păduch ele ăsta nazist trebuie înlătur at dac ă e să fim capabili să ne
bucu rămde viața scurtă cu c are Dumnezeul Germani ei ne- a înzestr at.
— Pis ica sălbatică ! spune Porta gânditor , ridicând privirea spre g rinzile care trav ersează tavanul. Să dăm un semnal la
Pade rborn.
Curând, Hofmann îl prinde pe Wachtmeisterul Sall y la telefon. Îi întinde r ecepto rul lu i Porta.
— Ține minte c ă nu șt iu nimic. N- am auz it niciodată de pisici sălbatice, îi șoptește el punându -i în ga rdă.
Porta intră direct în subiect.
— Vreau să mă uit mai îndeapro ape la pisica aia sălbatică a ta. Îți propun s-o trimi ți aici, în regiunile reci, ca mostră.
Wachtmeister Sally râde, și râd e, și nu se mai opreșt e.
— Spune- mi, Porta, cr ezi că sunt venit cu pluta și n-am ur cat pe o gondolă? Să trimi t pisica drept mostră ? Izbucn ește din nou
în râs. Nu, îndată c e primesc o mie de mărci în numer ar, va fi în drum spre voi cu poștavionu l!
— Nu pot veni la Paderborn numai să fa c plata pentru o nenoro cită de pisică, protestează Porta indignat, nu ști i că sunt unul
dintre cei mai importanți participanți în acest războ i mondial ?

— Las-o mai moale! Știu totuși despre relațiile tale cu B atalionul Pan zer-Ersatz. E si mplu pentru tine să-mi transfe ri o mie de
"banan e" aici, la Cartierul Gen eral.
Porta soa rbe o în ghițitură de c afea, să-i ajute în proc esul gâ ndirii.
— Ai spus o m ie de mara feți pentru o acrob ată pădu chioasă care hoinăr ește pe acope rișuri ? Crezi că mi-au supt laponele
creierul?
— Acrob ată pe acop eriș? spune Sally scandalizat. Așteapt ă s-o vezi! Când o apu că amocul fa ce cât un mi lion de pisici ordinar e
luate la un loc!
— Cinci sute, z ice Porta sec.
— Opt, pr etinde Sal ly.
Cad de acord pentru șapte sute, inclusiv frahtul.
— Să nu înce rci să mă duci, îl previne Porta. Sunt un Obe rgefreiter cong elat aici sus deocamd ată și e posibil că nu vor mai
rămâne mulți d in Wehrma chtul ge rman în cele din urmă dar unul din noi va trăi pân ă la c apăt și ac esta, prin milos tenia
Domnului, va fi Obe rgefreiterul Porta. Da că nu pri mesc mâine dimineață afurisita aia de pisică cu poșta clas a întâi po ți să te
duci la slujba religioas ă și să te pr egătești, pentru o moarte fo arte rapidă!
— N- am tras în piept pe nimeni în vreo afacere, minte Wachtmeisterul Sall y cu ne rușinar e. O să primești monstrul mâine sea ră
cu ultimu l poștavion și va fi trimisă clas a-ntâi. Î ntreabă de pilotu l-șef, da r să ai grijă să nu des chizi cușc a pentru că ți se r epede
direct la fi gură și proced ează la fel cu ceilalți d in preajmă. Nu ține seamă dacă sunt culi sau generali. Trimit și un m icuț ap arat
odată cu e a. Emi te sunete c are o scot din sărite. D acă vrei să -l faci pe ca reva bucăț ele pune numai apar atul lâng ă victimă și
împiel ițata va av ea grijă de rest. Am folosit-o odată în genul ăsta, cu un individ car e în douăzeci și una de secund e a intrat în
șoc.
— Christoase! țipă Porta de surprinde re. Exact c e avem nevoie. Ce mănân că!
— De regulă îi dau ce mâncăm și noi ș i le înghite c a un aspirato r.
— B ea cafea? întreab ă Porta nedume rit.
— Da, și bere, răspunde Sally.
— Cum o cheam ă?
— Dinamită!
— Promi te! chicoteșt e Porta, adân c de tot în sto mac. Spuneți că avem o tre abă interesantă pentru e a.
Micuțul și P orta se duc la pista de aterizar e să ridic e Dinamita, ca re sosește, supăr ată și pl ină de dușmănie, la bordul
portavionului JV -52.
— Da că aș fi în locul vostru aș fi pr ecaut cu jigodia asta neno rocită, le spune pilotul privind enerv at spre cușca pisicii.
— Bun ă, pus y, îi zice Porta, aplecându -se peste cușc ă.
Pisica sălbatică răspund e printr -o izbucnire nebună de scuipături și de mâr âituri ș i mușcă cu fu rie bar ele cuștii.
— Doamn e, Doamne, e una din alea nebunatice rău, nu- i așa? — z ice Micuțul cu admirație. S-o ducem acas ă și să ne facem
planul!
Toată lumea păstr ează distanța în ti mp c e ei trav ersează pista cu cuș ca. Un L eutnant mai în vârstă care îndră gește pisicile vine
spre ei.
Înainte ca Porta să aibă timp să- l avertize ze, acesta ba gă mâna printre bar ele cuștii pentru a o mâng âia pe g ât. O retra ge cu un
țipăt, șiroind de sân ge.
— Dinamito, dră coaico ! Să nu mai fa ci așa ceva, o admonestează Porta. Cere -i scuze Her r Leutnantului, te ro g?
Când ajun g înapoi la companie e un tămbălău nemaipomenit. Unul din dulăii lu i Wolf scap ă numai cu nasul zdrențe când
încearcă să -i trag ă un m irosit de bun venit noii sos ite la compania a 5-a.
— Or ele de vizită la spital sun t între 11,00 și 13,00, î i informe ază Hofmann. Câte doi v izitatori maximum pentru un pa cient.
—Sunt destu i, răspunde Porta. Micuțul și Dinamita!
Scoate aparatul sonic din bu zunar să-l testeze. Rezul tatul între ce, toate așteptările. Pisica se învârtește de colo- colo î nnebunită
în cușc ă, mușcând și zgâriind cu g hearele ca o turbată. Nu e nici un dubiu că vrea să ajun gă la Porta, c are ține apar atul.
— Asta e treaba ! spune Porta Fericit, arunc ându- i o buc ată de carn e, în cușc ă. Micuțul ș i Dinamita intră mâine la spital i mediat
după ce e deschis pentru vizitatori. M icuțul va vârî ap aratul sub cu rul lu i Emil ș i-i dă drumul Dinami tei. Și să fie el al naibii
dacă lucrurile nu se vor însufleți ș i nu vom scăp a de lepra aia odată pentru totdeauna !
— Nu prea sunt dornic de aș a cev a, proteste ază Micuțul cu voce a slabă. Câin ii și pis icile nu mă prea iubesc!
— La dracu, spune Porta hotăr ât. Faci cum ți-am spus!
— Ordinul e ordin, Creut zfeldt, ș i să nu mai u iți, strig ă Hofmann cu asprime în glas.
Dinamita e pusă în portbag ajul Küb elulu i. O putem auzi, cu tot zgomotul m otorului.
— E tocmai în form ă mare, spune Porta cu satisfacție. Îți vine aproap e să crezi că știe cui urmează să -i facă o viz ită!
Un Gefr eiter med ical, în vârstă, care se mișcă anevoie, ne ar ată drumu l spre salonul lu i Emil.
Mai încolo pe coridor suntem opriți de o matro ană r esping ătoar e care a observ at-o pe Dinami ta.
— Ce- i asta? întreab ă ea arătând indignată spre cuș că.
— Doamn ă! răspunde Porta, ciocnindu-și călc âiele eleg ant. Asta este o cușcă ! E asimilată ofițerilo r.
— Vreau să spun, ce e înăuntru ? mârâi e ea iritată.
— O pisicuță, care tânjește de dorul unui prieten bolnav, internat aici, surâd e Porta lingușitor .
— Nu este permisă intrarea pisicilor în saloan e! Trebuie lăsat ă afară!
Micuțul se pre face că se duce afară, da r îndată ce acritura a dispărut ale argă înapoi pe coridor cu cușc a după el.
— Gr eu sc apă omul de tine, îi spune Porta, înt inzându- i mâna lui Sieg . Dar noi ne- am descotorosit de opt milioane de ruși ș i ne
vom descotorosi și de tine. O să vezi.
— Afară! șoptește Sieg, bâjbâind după sonerie.
Dar Porta e mai i ute și trage firul din per ete.
— De ce să suni ? întreab ă Porta cu falsă amabil itate, hai să ne veselim. Am adus cu noi un prieten pe care vei fi interesat să- l
întâlnești. Te va ajuta să- ți treacă vrem ea!
— O pisică sălbatică, șoptește Sieg îngrozit, u itându- se blocat, cu ochii speriați, la animalul mâr âitor.

— După cum ști i, desi gur, pisicile au șapte vieți, îi e xplică Porta, și după c âte s- au întâmplat până acum se pa re că ești ap roape
nemuritor! Ne-am hotăr ât să re alizăm o experiență științifică: pisica contr a omului! Da că ai atâta ba ftă cum ai avut în celelalte
două rânduri, atunci vei fi cap abil s-o ar anjezi ș i pe Dinami ta. Scarpin- o după ure chea stâng ă și va toarce ca o pis ică de casă
sub cuptor !
— Ascultă! șoptește Sieg pierit de fric ă și trăg ându -și păturile sus de tot sub bărbie. Am vrut doa r să mă distrez puțin cu voi, să
văd cum re acționați!
— Ai văzu t cum reacționăm, rânjește Porta. Ceea ce facem acum e doar în glumă.
— Jur că nici măc ar n-am auzi t de nemți i voștri evr ei, murmură Sieg răgușit și niciodată de acum încolo nu veț i mai av ea
necazuri cu mine!
— Șt ii totu l desp re asta, rânjeșt e Porta, dar acum aș dori să fa ci cunoștință cu Dinam ita, și după asta înmormântăm totu l.
— Să înmormântăm ? murmur ă răgușit Sieg , chinuindu-se să se de a jos din pat.
Micuțul î l prinde de pă r și-l î mpin ge înapoi.
— Stai unde ești, îi ordonă el brutal. Bietul animal ar putea să -și piardă răsufla rea dac ă trebuie să ale rge după tine!
Sieg cască gura ca să țipe da r nu- i iese decât un horcăit mit itel.
Micuțul pornește apar atul acustic și pe pisică o apuc ă năbăd ăile.
Mișcă rile ei dăr âmă jos cușc a și se des chide ușa. Ca o rach etă cu blană țâșneșt e din cușcă și, țușt, pe masă în m ijlocul
salonului, unde se ghemuiește g ata de ata c. Sunete ala rmante îi ies din gât.
— Nu, nu, s trigă Micuțul cu ochii s trălucindu-i sălbatic în ti mp c e Dinamita zboară prin ae r spre el. Uitase că mai ținea încă
aparatul a custic în mână. Nu eu! țipă el pe când cade jos cu pisica c ălare pe el. S imte cum pielea îi este trasă într-o mișcare
prelung ă peste cap. În mod curios, aterizează pe patul lui S ieg cu mâna încleștată pe ap arat.
Frica l-a f ăcut pe Sieg să-și rec apete voce a. Un r ăget lun g, gutural iz bucn ește din g ura lui larg căscată. Așternutu rile z boară
prin c amer ă. Masa e făcută bucățele. Dulapurile se prăbușes c cu zgomo t asurzitor. Pahar ele, pen ele din pern ele sfâși ate, puful
din plapumă plutesc prin aer în valuri.
Micuțul alea rgă spre ușă cu sân gele șiroindu-i pe f ață și pe uniforma făcută fr anjuri. E într -o atât de mar e grabă să scape de
pisica sălbatică încât ia și t ocul ușii după el.
— Mașină ria de sunete, strig ă Porta pe când Micuțul vine în fu gă, cu pisica pe urmele lui.
Micuțul se opreșt e o secund ă. Pisica îl ajung e din urmă.
— Mașină ria! îi strig ă Porta în dispera re. Arun c-o dr acului!
În cele din urmă Micuțu l îl pricep e și arun că apar atul, car e zăn găne pe co ridor . Adminis tratorul șef al sp italului, cu asistenții
după el, dă colțul în acel ași mo ment.
Dinamita se răsuc ește de câtev a ori pentru a descop eri de unde vine sunetul pe care-l urăște. Se g hemuiește și-și întoarc e ochii
însetați de sân ge spre matroană, care a ridicat de jos maș inăria acustică.
— Ce- i asta? întreab ă supe rintendentul spi talului cu inter es.
Nu mai are timp să primeas că vreun r ăspuns. P isica sălbatică e sus pe ei. Niciod ată în viață nu a fost matroana dezbrăc ată atât
de rapid. Superintendentul se prăvăl ește de- a berbele acul în jos pe scă ri și grupul care-l însoțea se zburătăcește în toate pă rțile.
— S-o înt indem de aici, stri gă Porta. Se-ncing e treaba ! Dar abia am fă cut câțiva pași pe coridor , că mașinăria vine
zburând după noi.
— Nul apu că Porta să țipe, că pisica i-a și ajuns.
Dumnezeu știe cum de reușim să sc ăpăm, da r unul din tre noi trebuie că i-a dat un șut apar atului î ndărăt spre salonul l ui Sieg
pentru că iadul se dez lănțuie acum a colo.
Cu sâng e pe noi, z druncinați ș i șocați ne căț ărăm înapoi în Kübel, unde Wolf ne aște aptă impacientat.
— Ce dr acu s-a întâmplat cu voi ? ne întreabă el cu ochii mari. Arătați de par că v-ați bătut cu o întrea gă divizie de tancuri!
— Mie nu mi-ar mai trebui pisici sălbatice! geme Micuțul, ca re practic este de nere cunoscut.
— Pupa- m-ai în cur , ce moac ă ai! zice Wolf. Și Dinami ta? N-o luați la noi acasă?
— Las-o baltă, ofte ază Porta înce rcând să potriveas că mânec a sfâșiat ă de veston. Nemernic a o să gole ască tot spitalul înain te
de a o sfâ rși.
Când pă răsim curte a, auzim Zb ârnâitul de sticlă spartă. Sieg plane ază pe f ereastră, urmat de doi sanitari. Î nainte de a ateriza,
pisica e pe ei. Nu se mai văd dintr -un nor de zăpad ă.
— Maic a Domnului d in Kazan, mormăie Porta printr e buzele umflate, c e energie zace într -un animal ca ăsta!
— Ați dat gr eș din nou ? ne întreabă Hofmann cu dispera re când ne vede.
— S-o luăm ușor . Abia a început, îl consolează Porta.
A doua zi Hofmann ne aduc e vestea fericită că Sieg a fost decl arat inapt pentru orice gen de activitate, și că a fost transf erat ca
epavă la Spitalul P sihiatric Mili tar din Giessen. Nimeni nu se sinchisește de bâlbâi elile lui incoe rente despre omor , falsific area
rasei și pi sici sălbatic e. Toți râd de acuzațiile lui absurde.
— N- o să mai iasă niciodat ă de la Giessen, r ânjește Porta foarte satisfăcut. O să vadă numai pi sici sălbatic e peste tot.
Hofm ann smu lge din furc ă receptorul telefonului car e zbârnâi e dogit. E Wachtmeis ter Sall y din Paderborn.
— Puteți dorm i liniș tiți, flăcăi, râde el cu jovialitate. Actele lui Bi erfreund- Müller au dispărut pentru totdeauna, amin! Vă
costă, totuși, încă o ladă de whisky! adau gă el. D acă cineva în viitor îi va observ a penisul pe jumătate chel, poate să spună că
niște afu risiți de evrei i l-au tăiat, ș i zău da că ar fi o minciună!
Cu un oftat de ușurar e, Hofmann pune re ceptorul la loc în furc ă.
— Ca să fim î n sigu ranță, ar fi mai b ine să plec ăm de aici câtva timp, z ice Hofmann. De f apt e rândul grupei a 4-a să mear gă
pe front, dar mai bine ne duc em noi î n locul lor . Comand anții de grupă și cei de e chipe, la mine peste o oră! ordonă el și devine
din nou Hauptf eldweb el.
În aceeași noapte ne stre curăm spre linia de f ront.

N-am visat niciodată c ă voi conduc e vreod ată un asemene a amal gam de trupe prost echipate ca Armat a a 5-a de Panzere.
Generaloberst B alek într-o scrisoar e către Gener aloberst Jodl, septembrie 1944.

Fără să mă gând esc, îmi trag mân a dre aptă înapoi. Muchia palmei î mi este rigidă, de la de getul m ic până la încheietură.
Mi-o r eped dire ct în mărul lui Adam al advers arului.
Gregor l-a ucis deja pe c elălalt, lov indu- l din spate cu latul palmei, în tre umăr și ceafă. Am auz it foa rte cl ar pâ râitul oaselor
rupte.
Porta sa re cu agilitate într-o parte, pentru a se fe ri de baion eta lung ă și îș i înfi ge fulgerăto r vârfurile de getelor în g âtul
sergentului rus, cu o as emene a forț ă încât lovitura îl răstoa rnă pe acesta pe spate și capul i se desp rinde de șiră, cu un trosnet.
Izbitura mea a fost pe rfectă, instructorul nostru japon ez ar fi fost încânt at. I-am zdrobit gâ tul și i-am străpuns trahe ea. Lovitur a
a fost î ntr-atât de puternică, încât mâna mi-a pătruns prin g ât și nu s-a mai oprit până c e nu a atins vertebr a care unește c apul cu
coloan a vertebral ă. Am făcut o greșeală: i-am privit fața, i-am văzut gur a contorsionat ă și ochii i njectați.
Era fem eie!
Am r ămas mul t timp șe zând în zăpad ă și vom itând. Instru ctorul nostru ave a dreptate: Să nu te uiți n iciodat ă la ei! Omoară -i și
mergi mai departe !
Mi-a trebuit m ultă vr eme c a să-i uit chipul desfi gurat.

NOVA PET ROVSK
— Mișcă -ți curul, bastard roșu ce ești, s trigă Feldw ebelul Schröd er, cu o căutătur ă dur ă. Fu gi, pădu che, fugi!
— Nix Bolș evik! strig ă prizonierul, voce a tremur ându- i înfricoș ată. Cu o mișcar e rapid ă își scoate căciula și se înclină. Nix
Bolșevik, repet ă el, ridicând mâini le. Heil Hit ler! țipă el năucit.
— Trebuie că am pus mâna pe vreunul din clovnii lor , rânjește Untero ffizierul S tolp, împungându -l brutal pe prizonier cu Mpi-
ul.
— Mișcă -ți ho itul! șuieră Schröde r cu o strălu cire răutăcio asă în priviri.
— Nix Bolș evik! țipă prizon ierul, începând să ale rge cu stâng ăcie prin zăpada mare.
— Arată ca o găin ă plouată, spune St olp, râzând zgomotos.
— B astard jidan, mârâie Feldw ebelul Schröde r, ridicând Mpi-ul.
Stolp râde cu răutat e pătimașă și arun că un bu lgăre de zăpadă în prizonier , care a cobo rât o buc ată bună în josul dealului. Apoi
Mpi-ul bubuie și pri zonierul execut ă o serie de tumbe.
Schröd er se duce spre corpul inert cu pasul si gur al unui vân ător în drum spre fazanul pe care l-a doborât. Î l împung e pe mort
cu țeava armei.
— Cât se poat e de mort, r ânjește el cu mândrie.
— Da că Bătr ânul afl ă de ch estia asta, îi spune G regor cu ră ceală, n- aș vre a să fiu î n locul tău!
— B ătrânul poate să mă pupe-n cu r, spune Schröder încrezător pe el. Mă con formez ordinelor Führe rului. L ichidați-l pe
Unte rmensch oriunde dați de el!
— Füh rerul tău nu ț i-a spus to tuși să ucizi pri zonieri de război, nu ? comente ază Porta întorcând Mpi-ul cătr e el.
— Poț i să mă denunți dac ă vrei, rânjește Schröder cu aro ganță. Mă descur c eu!
— Sper s-o fa ci, răspunde Gregor cu dispreț, ducându- se în pădur e, unde se odihnește restul g rupei.
Bătrânul e cu c apsa pusă. Grupa s-a încărcat cu doi oasp eți: un finlandez, c ăpitanul Kariluoto și un neamț, L eutnantul Schnelle,
care urmează să ne supr aveg heze în expediți ile noastr e spre Mar ea Albă. Mai sunt câțiva oameni noi, ca re au preluat cercetarea
interpr eților în rusă, da r e destul de ciudat faptul c ă ei nu înțeleg o boab ă din l imba care se vorbește aici, la Cercul Polar . Atât
Porta, c ât și Ba rcelon a se des curcă cu mult mai bine în gr aiul local.
Ofițe rii sun t șocați de ce ea ce au văzu t pân ă acum și au avut deja loc o serie de ciocniri între ei și Bătr ânul, dar nu au c e să
facă. Oberstul Hinka le-a spus, fără echivoc, că Bătr ânul e la comandă și că Barcelona Blom e imediat după el, indife rent de
ceea ce se întâmplă.
Țâfnoși, ne strân gem echipamentul. Porta e pre gătit să se lupte cu Unte roffizierul Sto lp în le gătur ă cu prizonierul ucis și
Bătrânul trebuie să vorbeas că în cla r cu Leutnantul Schnelle. F ără vreun motiv evident, Micuțul î l doboa ră pe Feldw ebelul
Schröd er.
— Nu te duce pe-a colo, î i strigă Bătr ânul Micuțu lui, c are merge în frunte.
— De ce? strig ă Micuțul, cu o voc e care produce ecou în pădu re.
— Pentru c ă ajun gem de-a dreptul la inamic da că mergem înainte pe drumul ăsta, șuier ă Bătrânul iritat.
— Nu asta urmărim ? rânjește Micuțul încânt at. Dac ă ne tot evităm unul pe altul, afu risitul ăsta de război nu se va mai termina
niciodată.
— Fă cum ți-am spus! strigă Bătr ânul cu țâfnă.
— Îl trimi t în faț a curții marțiale pe ăsta, țipă Leutnantul Schnelle supăr at și î și și scoate carn ețelul ș i creionul.
— Mă ocup eu de chestia asta, spune B ătrânul trecând rep ede pe lân gă Leutnant.
— Toată arm ata asta parșivă a vecinului e în drum spre noi! strig ă Gregor ieșind în g rabă din pădur e într -un nor de zăpadă.
— Și eu cr ed la f el, oftează Leutnantul Schnelle res emnat. Așa se întâmplă c ând i se a cordă prea mul tă autoritate unui
Feldweb el!
Bătrânul îl privește o clipă cu ochi ca de piatră.
— Mă puteți reclama la în toarcere, Herr Leutnant, dar pân ă atunci trebui e să vă pretind să vă abțineți să-mi mai criticați
ordinele. Să v-o spun pe șleau: eu comand aici!
Leutnantul Schnelle schimbă o privire cu căpitanul finlandez, car e pur și simp lu ridic ă din umeri și-și dorește să fie înapoi la
Helsinki și să nu fi fost ameste cat în a ceste operații din spatele lini ilor inamice.

Micuțul e culc at în zăpadă cu urechea lipită de pământ, ascultând intens.
— Câți ? îl întreabă Bătr ânul răstit arun cându- se la păm ânt alături de el.
— După zgomotul pe ca re-l fac nătăr ăii ar pute a fi un batalion c el puț in. Da r dacă ar fi după mine nu cred că sunt mai mult de
o compani e amăr âtă. Probabil c ă au ieșit la plimbare să cule agă ghioc ei!
— La ce distanță ? șuieră Bătrinul.
— Gr eu de apre ciat, îi răspunde Micuțul înce rcând să pa ră înțelept. Pădurile astea comuni ste îți pot j uca renghiuri!
— În picioa re, ordonă B ătrânul, înain te marș, și cobor âți panta. Pas ale rgător și fără foc, decât la comanda mea expresă ! Dacă
va fi să ne batem, o vom fac e cu cazmale și cuțite.
Leutnantul Schnelle are deja pistolul î n mână și arată foart e belicos.
— Pune- l la loc! mârâi e Bătrânul iritat. Da că se desc arcă se aude până la Moscov a.
Cu un ae r ofens at, Leutnantul își pune pis tolul la loc în toc și-și ia ae rul unui băiat ca re a fost trim is la culc are pre a dev reme.
Îi auzim cu mul t timp î nainte de a apăr ea la veder e. Vorbind zgomotos dau colțul la pâlcul de brazi. Doi l ocoten enți cu Mpi-
urile pe piept, în s tilul ruși lor, sunt în frunte. În spatele lor vine compania ca o gloat ă dezordonată.
Stăm culcați în tăc ere pe zăpadă și-i observăm.
Ar fi o chestiune ușoară să-i dăm cu roatele -n sus dar nu prezin tă importanță. Nu suntem interes ați să-i omorâm. Misiunea
noastr ă are o importanță cu mult mai mare.
— Inamicii, șoptește Fähnri ch Tamm emoționat. De ce nu-i î mpușc ăm?
— Violența nu e înto tdeauna calea cea mai bună, îi respin ge Porta propune rea în zeflemea.
— E inamicul, totuș i, șoptește Tamm d in nou, cu patul m itralie rei ușoar e bine înfipt în umăr .
— Ai grij ă să nu- ți apeși deg etul pre a tare pe trăgaci, îl previn e Porta jovial, să nu ajun gi un e rou mort!
Tamm slăbește strânsoar ea asupra armei cu o privire rătăcită în jur.
— Füh rerul ne-a ordonat să distrugem inamicul oriunde ne întâlnim cu el!
— De ce nu faci atunci rapo rt la Cartierul G eneral al Füh rerului, să -i trag i și o scuipătură și să-i lustruiești ciz mele? îi
sugerează Gregor cu un r ânjet lar g. Chiar ți s-ar potrivi! Ai putea să te ale gi și cu c eva din sudoa rea picioarelo r lui Adolf, de
sub un ghii.
Zgomotul companiei rusești c are se îndepă rtează se stinge din ce în ce mai m ult. Un hohot de r âs prelun g, care zgâ rie ur echile,
e ultimu l lucru pe c are-l auzi m dinspre ei.
Con'tinuăm să mărșăluim toată ziua și cea mai mare parte a nopți i. Vântul ne taie c a o lamă de cuțit. Mășt ile protectoar e nu au
valoa re când termometrul coboar ă la minus '50° C.
Norii plumburii atârn ă jos ș i se mișcă din ce În ce mai reped e. Viscolul e iminent. Una dintre vijeli ile polar e temute c are poate
să ridice în ae r un ren și să-l ducă în depărtă ri ca pe un ful g de zăpadă.
— Sfântă Fecioar ă, e frig de te piși pe tine, suspină Micuțul, lov indu- și palmele. Ce dra cu vre a Adolf în afurisita asta de țar ă?
Le facem un serviciu vecinilor ciordindu- le-o!
Chiar înainte de iv irea zorilor , Bătrânul le acord ă o scurt ă pauză pentru a-și mânc a hrana r ece.
— De ce așa grabă? cârtește L eutnantul Schnelle, epuizat, arunc ându- se lat pe zăpadă.
— Pentru c ă trebuie să ajun gem la lacuri înaintea avioanelo r de ap rovizionar e, îi răspunde Bătrânul ursuz. Avem un pro gram
de deplasar e foarte strâns. Da că nu sunteți în s tare să-l urmați, He rr Leutnant, puteț i rămâne aici! Nu sunteți nominali zat cu
funcție în gr upa me a ci ne însoțiț i numai c a observ ator!
— Gat a de deplasar e, strig ă Bătrânul și-i întoar ce cu dispreț spatele Leutnantului.
De pe înălțim i poate vede a Mar ea Albă în care valuri mari se ridică pân ă în înaltu l mohorât al cerului. L a orizont form ează o
linie în tunecată, semănând cu o lin ie de co astă îndepă rtată.
— Crezi că e America? întreab ă Micuțul cu inter es.
Începe o discuț ie animată imediat, numai cei doi ofițe ri observatori nu se ameste că.
— Sfântă Agnes, strig ă Gregor cu o voce răgușită, nu e prea depart e, putem să ne pișăm pe ea, și dacă asta e Ameri ca aș zice
atunci să-l bă găm în mă- sa pe Adolf și să ieșim din războiu l ăsta căcăcios!
Stăm culcați pe burtă în zăpadă și privim ț intă la umbrele întunec ate, visători, în t imp c e încer căm să ne dep ășim unu l pe altul
în fantezie. Micuțul își i maginează că l-a întâlni t pe băiatul blănarului, David, la New York, unde stă și așteaptă înfrân gerea lui
Hitler .
În a patra zi, târziu după- amiază, ajung em la lacu ri și abia am întins pân za lungă roșie c a rep er pentru avioan e, când primul J U-
S2 tună prin nori. Coboar ă în picaj pân ă jos de tot, ș i ne gândim un m oment c ă apro ape vrea să ate rizeze.
Bătrânul lansează o r achet ă semnalizatoare și container ele încep să cad ă din apa rat, apoi două ae roplane apar duduind d in pâ cla
de zăpadă, se rotesc puțin timp de asupra noastră și literalmente varsă cu lopata container ele afară, unul după altul.
— Par grăbite să plece înapoi, spune Porta sarcastic.
Ultimu l avion, ne gândim cu ince rtitudine. Unul d in motoare tușește și dă rat euri. I mediat ce atin ge solul ar ă prin zăpad ă și
face o tumbă. Una din aripi îi z boară și din epav ă izbucn esc flăcă rile.
— Las-o baltă, spune Bătr ânul scurt. Oricum nu putem să-i scoat em dinăuntru!
O explozie imensă îi acop eră voce a și bucăți din epav ă sunt arun cate în toate părțile.
— Bubuitur a asta trebuie să -i fi săltat de cu r până hăt, în Murmansk spune Micuțul șocat. Arun că o buc ată de aripă peste lac.
Abia am reușit să strân gem materialul pa rașutat, c ând o salvă de împu șcături se ab ate ca o g rindină dinspre pădur e. Alergăm să
luăm a coperir e și ne pr egătim de luptă.
Împușcăturile ies în salve însă, destu l de straniu, nu auzi m șuier atul gloanțelo r.
— E numai g erul car e crapă copa cii, rânjește Porta. Se ridică în picioar e. Lui Adolf nu i-ar plăce a să-și vadă e roii speriați de
atâta lucru!
Bătrânul ne mână la treab ă și î mparte reze rvele grele între noi. Ofițerii oaspeți își acc eptă pove rile cu ostilitate.
Brusc ne oprim și priv im cuprinși de spaimă spre nord, unde tot ori zontul par e să fi luat fo c. Fâșii s ubțiri de fo c țâșnes c în
mănunchiuri de-a curmezișul cerului și se pr eschimbă într -o clipă în limbi verz i, roșii, albe de lum ină, care se pierd și prind
viață din nou. Î n fiecare secundă ne aștept ăm să auzi m un vai et.
Până și renul lu i Porta fo rnăie surprins și se ui tă, clipind, s pre part ea de nord a cerului.
Cu încetinitorul, su lițele de lumină se transform ă în ver gele lun gi, strălucitoar e și s ticloas e ca brațele unui candel abru antic.

Vergelele lum inoas e danse ază pe tot orizon tul, schimbându- și lent culoa rea din albe în roșiatice -gălbui, apoi se transformă
brusc în valuri de flă cări car e se fugăresc pe ce r. Depa rte de tot, peste Mare a Albă, sclipesc alte fulg ere. S-ar părea că întrea ga
lume se apropie de sfârșit într -o explo zie vulcanic ă a culorilor . În jurul nostru e atât de mul tă lumină c a în ce a mai strălucitoar e
zi însorită.
Deod ată totul devine ne gru. Ca și cum o mantie de catife a nea gră a fost arun cată peste noi.
Renul forn ăie și bate pământul cu copitele.
Luminile străbat ful gerător cerul, și mai exp loziv ca înainte, dire ct spre noi.
Ne adăpostim deg rabă în zăpadă. Fenom enul straniu se îndepă rtează de noi și se pierde peste mar e. Zăpada scânteiază și
străluc ește de parc ă ar fi fost pulverizată în mi lioan e de diamante.
— Fantastic, murmură Bătrânul fas cinat.
De unde să fie asta? întreab ă Micuțul cu resp ect în voce.
— E fo arte natural, spune Heide, c are, ca de obicei, știe totul.
— Da că e Dumnezeu c are face jocuri, un om poate dev eni ușor reli gios, murmură Micuțul nesi gur.
Bătrânul ordonă să se construiasc ă un i glu. Nu proteste ază ni meni. Toți abia așteapt ă să ajun gă la ad ăpost ș i să se odihneasc ă
vreo cât eva c easuri. Luna atârnă pe ce r ca un disc enorm, incandesc ent în m ijlocul verd elui ș i roșului. L umin a ei e palidă, dar
strălucitoa re ca o lampă cu ac etilenă pe punctul de a exploda. L a orizont apa r norii. L a început au culoa rea bleu-oțel a
icebergurilor apoi, brusc, se aprind de par că ar fi încrust ate cu safire. Zăpada devine o folie de a rgint smălțuită, c are ne orb ește
complet.
— Numai c a să vezi așa ceva și merita drumul până aici, strig ă Barcelona cu uimire.
— E au rora bore ală, exp lică Heide didactic.
— Mă face să-mi adu c aminte de o câr ciumă de pe Davidstrass e, numi tă "Luminile Nordului ", spune Micuțul. Gran gurii ave au
obiceiul să vină acolo și să g inească la localnice. O part e a excursiei în cir cuit se chema "Hambur g bei Nacht ". Eu ș i bătr ânul
am dat peste trei puștoaic e clasa -ntâi c are ședeau și așteptau o plesne ală bună sub coadă, ca pe Reep erbahn. Ne-am îngh esuit
între ele și am început să le luăm pu lsul, așa cum fă ceam de obicei la "Luminile Nordului".
— Nu poți vorbi de altceva decât de dezmățuri ? șuier ă Heide scand alizat.
— B agă-ți deg etele în urechi și ține-ți gu ra, îl sfătuiește Micuțul, e în spiritul Führ erului tău! Cea pe c are am pescuit- o o chema
Gloria și arăta chiar glorios. Î n drum spre Blanken ese ne-am luat la harță cu șoferul taxiului, un g erman -spaghetti din
Innsbru ck, c ăruia nu-i p lăcea că arun cam sticle pe geam. Când am dat colțu l în Fisch erma rkt ne- am gâ ndit că a venit vreme a să
facă o baie, aș a că l-am a runcat în Elba. Ca să-l scutim să mea rgă pe jos d incolo, în partea cealaltă, am împ ins și tax iul după el,
după ce fixasem taxa torul la zero, așa că a fost o cursă de daiboj.
Ultima parte a călătoriei am f ăcut- o într-o mașină a poliției, un Schupo parc at, pe o străduț ă later ală. A fost cu to t tacâmul,
siren ă, lum ini albăstrui și altele. Puștoaicel e nech ezau de plăcere, era prima oară când călător eau în viața lor cu o mașină a
poliției.
Gloria avea o locuință trăsnet, cu o peluză mar e, minunată, cu vaci pe ea ca să țină iarb a mărunt ă. Mi-a zis că va cile sunt
englezești și că erau mai pure c a rasă de cât cele mai multe vaci nem țești. Una a înce rcat să mă a gațe așa că am apuc at-o de
ghidon și am început s-o învârt de jur împrejur , de par că n-ar fi fost dec ât o cap ră tuber culoasă. Gloria ata că o arie din Wagner
și asmute pe mine un nemernic de Dobe rmann, dar l-am înșfă cat zdravăn și l-am tri mis în cea mai lung ă călătorie a erian ă de
care a avut pa rte vr eodată. Atunci m-a mușcat ea. Cum nu mai av ea câine, presupun c ă a simț it că ar fi mai b ine să fa că ea
treaba. Ei bine, după o vreme am domol it-o și am intrat în cuibușor .
Ne-am luptat cu o scar ă în sp irală și pe un pas aj ca tunelele de sub un fort vechi. Peste tot erau tablouri cu schelete care păre au
înfometate, că le ieșeau aburi pe găoaze!
"Reproduc eri cl asice după Po mpei ", îmi e xplică Gloria, de par că-mi prezenta co aiele Kaiserului conse rvate în spirt.
"Dooooamne ! Cât ai stat acolo !" am întrebat- o, gâ ndindu-mă c ă era vreun soi de lupana r, unde specialitatea casei erau
perversiunile. " Tâmpitule, a mârâit ea cu șarmul unei năpâr ci. Sunt din vreme a romanilor! " "Și atunci e ra obic eiul cu
regulatul ?", în treabă "Mon ahul", dovedind că era un că cat cu ochi. A început să toarne vin de Porto și sher ry în paha re, dar eu
și "Mon ahul" nu eram amatori de aș a ceva, astf el că ne-am dus reped e pe malu l Elbei și ne- am luat o ladă de bere Löwenb räu.
Gloria nech eza de poftă, care i se scu rgea prin ure chi, dar în m omentul în car e am vrut să mă arun c peste ea se rostogol ește și,
țuști, la celălalt c apăt al patului, ca o ghiule a. Patul era atât de mare, că pute ai să iei lecții de condu cere auto pe el. " De ce ești
atât de primi tiv?" ofte ază ea arun când pe jos j umătate din P orto. Apoi a început să se dezbra ce, bucată cu bucat ă, cum se face
la "C afé Lausen" când vin țăr anii din m laștini î n câte-o sâmbătă. Dup ă ce -a terminat ș i-a ridicat picioa rele spre tavan și a
început să-și m iște degetele. Eram co coțat în gondola ei obosită când m-a azvârlit cu picioa rele jos d in pat și a început să- mi
țină o prel egere despr e nivelul înalt de cultură al nației g erman e. Er a atât de solemn încât am fost pe punctul de a lua poziție de
drepți ș i a-i da salutul Führ erului cu membrul.
— Te-a atins peste fudulii cu un cioc an? Sau ți-a turnat vitriol pe sulă? întreab ă Porta cu un rânjet lasciv .
— Nu, mai ceva, răspunde Micuțul, izbucnind î n hohote de râs. Avea un ochi de sticlă și putea să și-l scuipe a fară, de puteai să
i te uiț i Înăuntru în cap. "Vrei să ți-l scol eu?', mă între abă, tră gându-mă de bătr ânul câ rnat.
— Ajung e, gură spurc ată ce ești! r ăcnește Bătrânul, dez gustat par e-se.
— Să i se pe rmită unui porc c a ăsta să poarte uniforma virtuții ge rmane ! se dezlănțuie H eide, întorcând spatele cu repulsie.
Cei doi ofițeri oaspeți se uită unul la altul în tăc ere și se gândesc la Armata căreia îi aparțin.
— Și chiar ți-a sculat-o ? întreabă Porta cu cu riozitate după o tăce re lun gă, jenantă.
— Voia s-o fa că, răspunde Micuțu l fără nici o urmă de rușine.
— Riscai serios, cugetă Porta. Imaginează- ți că o lăsai g ravidă și ar fi fă cut un copil cu un ochi de sticlă în mijlocul frunții! Te-
ar fi acuzat autorităț ile de poluare rasială !
În cursul nopți i vântul s-a domo lit, iar soa rele, chiar pe linia orizontulu i, este atât de mare și roșu înc ât îți lasă impresia că l-ai
putea ating e numai înt inzând mâna.
Bătrânul întinde o batistă ve rde mil itară într -o gau ră în zăpad ă.
— Fă pe ea, îi spune lui P orta.
— De ce nu? rânjește Porta și-și deșa rtă bășic a pe batistă, care își schi mbă lent culoar ea din verd e în alb, cu o tentă roșiatică.

Bătrânul întinde batista pe un ciot de copa c, privește prin dispo zitivul special de vi zare al buso lei, răsuceșt e de c âteva ori
regulatorul și î n final apasă pe ambel e laturi ale instrumentului. L a vârf apare o bandă îngustă verde. Culoar ea batis tei e acum
roză. Note ază cât eva cifre de pe buso lă și se uită în soa re, care e pe punctul de a dispărea. Apoi aplic ă batista strâns pe cadran.
— Să fiu al naib ii! țipă Porta profund surprins. O fi pi șatul meu atât de puternic încât să facă o c ârpă să ia toate culorile ?
Fără să-i răspundă, Bătr ânul desertizează două ca rtușe și presa ră pulbere peste batistă, până o acop eră complet. Așteaptă c âteva
minute și apoi o scutură.
Plasează buso la în colțul de sus din dre apta și apas ă pe un șurubel. Busola arun că o lumină bleu intensă peste batista, ca re a
devenit acum o hart ă topog rafică pe ca re se poate r epera și ce a mai mică inserție. Când materialul e luminat de dedesubt el
poate citi nu mele obiectivulu i misiun ii noastre ultrasecrete.
— Nova Petrovsk, z ice el, concis, ridicându- se în p icioare.
— Unde dracu mai e și asta ? întreabă Barcelona. Nici măcar n-am auzit de e a!
— Ca mulț i alții, spune B ătrânul pe un ton sec. Nov a Petrovsk este atât de se cret încât nu a ex istat niciodată oficial. Abwerh r-
ul[34] are informația de la spion ii ruși, oamenii V[35 ]. Nu e un oraș, ci o tabăr ă imensă, c amuflată ca să arate ca o pădur e, cu o
zonă de apăr are având o adâncime de o sută de kilometri. Da că te prinde în perimetru fără pe rmisiune poți să-ți iei adio de la
viață. Misiunea noastră este atât de GEKAD OS[36] că numai ofițerii superio ri din s tatul major al lui Canaris o cunosc.
Rach etele pe ca re avioanele de aprovizionare ni le-au parașutat reprezintă un prototip cu totul nou. Ni mic din toate astea nu
trebuie să cadă în mâinile inamicului. Cred că m-am fă cut înțeles destul de bine!
— Noi, g ermanii, sun tem niște tipi grozavi, afirmă Micuțul. Ne frecăm c apetel e de pe rete și iese ceva ca șmeche ria ai a cu
batista. Pun pariu pe ambele mele boașe că da că vecinii ne prind o să- și sufle mucii pe toată c ârpa aia fără să se descope re
vreodată că își șter g trompele pe mar ea lucrare a GEKAD OS-ulu i german.
— Sunt m ine acolo unde mergem? întreabă Barcelona, cu teamă în voce. De când a nimerit în a cel câmp de mine fa ce alergie
când aude de ele.
— Sigur că sunt și afu risite de mine, îi răspunde Bătr ânul cu țâfn ă. Ce-ai crezut c ă e acolo? Oricum, calci pe urmele celui din
față. Viețile noastr e pot depinde numai de un pas f ăcut un mi limetru în part ea greșită. Da că unul din voi calc ă pe o mină, nu
numai el sa re în a er ci jumătate din grup ă odată cu el.
— Minele nu s unt atât de primejdioase pe cât cred e lumea, spune Feldw ebelul Schröde r cu o expresie de superio ritate.
— Te pronunți de par că ai șt i desp re ce este vorba, îi răspund e Barcelona. Am fost arun cat în ae r de trei ori, atât de sus î ncât
puteam să-l g âdil pe Christos î n tălpi. Eu știu ce înseamn ă minele!
— Doa r pe tine te-au făcut F eldweb el, îl ia î n derâdere Schröde r.
Barcelona dă să se ia la harț ă cu el, însă Bătr ânul intervine prompt.
— După ce-i facem de petrec anie porcă riei ăleia, puteți să vă tăiați gâ tul cât doriți. Până atun ci păstrați-vă energia! Aceasta
este cea mai periculo asă a cțiune la c are luăm parte. Acum aveți trei ore de odihnă și economi siți-vă r ațiile. N-o să mai fie nici
mânc are, nici odihnă din mo mentul în ca re plecăm de aici și până distrugem blestemat a aia de tabă ră.
Ne îngropăm în zăpadă. Să scăpăm de vântul ca un cuți t de gheață, care viscolește peste deșe rtul alb cu un vuiet pr elung,
melan colic.
Porta des chide c âteva conserv e și î mparte conținutul la to ți.
— Rach etele vor fi lansate cu ajutorul unui lansator c are se g ăsește în ac est re cipient verde, explică Bătr ânul. — R idică una
dintre noile rachete, c a s-o putem ved ea toți. — Ascultați cu atenție, continuă el, și tu, Micuțule. Da că o fac eți de oaie cu una
din ele, nu mai rămâne din vo i nici un nastur e. Întoarceți discul ăsta spre stâng a și vă opriț i la cifra 5. Împin geți în sus pân ă
face clic. Răsuciți discul la cifr a 9. Apăsați în in terior și aduc eți-l î napoi la cifr a 5. Acum ra cheta este amors ată și ni mic n-o mai
poate opri să exp lodeze în cin ci ore. Dispozi tivul din cauciu c din vârful rach etei este o ventu ză aspiratoar e, care se lipește de
obiectivul atins. Da că cin eva înc earcă s-o desprindă, rach eta îi va exploda în mâin i. Îndată ce au fost lansate toate rach etele,
aparatul de lansar e va fi distrus. Nimic, nici cel mai m ic fragment nu trebui e să c adă în mâinile ve cinilor noștri! Dacă s-ar
întâmpla să fiți surprinși în t impul pre gătirilor de lansar e, tra geți de cuiul ăsta și într -o se cundă, persoan a resp ectivă și ra cheta
se vor atomi za! Ați înțeles ?
— Armata asta nenoro cită ne -a prins de boașe, spune Micuțul apatic. Acum ne împing e să ne sinucidem cu toptanul!
— Viața e ca o a runca re de zaruri, ofte ază Porta. Tragem să iasă șase- șase în fiec are zi!
— Nu scot n ici un cui, spune Gr egor cu conving ere. Ăla care face așa c eva este, după mintea mea, c el mai mare dobitoc din
lume. Calea cea mai sigu ră să supraviețuiești unui război este să te prezin ți la locul inamicului cu cev a ultrase cret în bu zunar !
— N- ar fi un rămășa g mai bun să te duci direct la I van, să- i dai maraf etul ăla și să o ba gi în mă- sa de Patrie? sugerează
Micuțul.
— Înaltă trăda re! urlă H eide furios.
Leutnantul Schnelle scutură din cap și pleac ă în mod os tentativ de lâng ă Micuțul și Gre gor.
— Fi ecărei echipe i se vor încredința trei ra chete și un dispo zitiv de teleg hidar e, continuă Bătr ânul. Mă veți informa prin radio,
îndată ce rachetele sunt amorsat e și gat a de lansare și eu le voi porni. Î ncă o dată: învârtiți numai spre stânga și țineți min te că
trebuie să auziț i clicul. D acă nu fa ce clic, sau învârtiți d iscul spre dre apta, riscul e să vă explodeze în mâini! Ai înțeles și tu,
Micuțule ?
— Perf ect, îl asigură Micuțu l, lovindu-se cu nodurile de getelor de frunte. Mi s-a imprimat în tărtă cuță pentru totdeauna, amin!
Voi da ascultar e instrucțiuni lor despre explozibili, cole ga!
— Sper s-o fa ci, fir -ar al dr acului, râd e Porta, altf el, adio și n-am cuvinte, pe curând!
— Să ne punem în m ișcare, spune Băt rânul meșterind la bol țul automatului. Nici un fel de țigară!
Din c ând în când câte un flash albastru luminează cerul deasupr a pădurii, sunetul motoarelor crește tot mai pronunțat.
În cursul nopți i ne strecurăm pe lân gă pozițiile exterioa re. Suntem atât de aproap e de ei, încât le putem mirosi mahorc ă.
— Mâine, ne previn e Bătrânul, ridic ând mâna ca un semnal, pentru a fi și mai pr ecauți.
Legionarul scoate o sondă de depistat m inele din raniță și i-o ofe ră Feldweb elului Schröder cu un surâs sarcastic.
— Peau de vach e[37]! Asta trebuie să fie o treab ă pentru tine, îi șoptește el cu dușmănie.
Schröd er scutur ă din cap cu nervozitate și fa ce un pas îndărăt.
— Nu mă pricep la așa ceva !
— Atunci ț ine-ți gu ra aia pocită altă dată c ând mai vorbește cineva despre mine, bodog ănește Barcelona în pl ină tensiune.

— Cui llon[ 38], rânjește Legionarul batjocoritor și fa ce, cu gr ijă, o mină din zăpadă. Vino moarte, vino… fr edone ază el, în t imp
ce Micuțul taie cablurile.
Bătrânul aprinde lumina albăstruie a busolei și măsoar ă distanța pe hartă. I nformația oamenilor V era absolut core ctă!
Pas cu pas, gr upa își croi ește drum prin zona minată. Cea mai m ică greșeală și o explo zie asurzitoare ne face praf.
Fähnrichul Tamm era cât p- aci să calce pe un fir , însă L egionarul îi apu că piciorul și i-l pune cu delicatețe alături de cablul ce
pare nevinov at.
— Bou nenoro cit, îl ocă răște Bătr ânul. Doamne, închipuie-ți să te pricops ești cu un așa cretin!
— În numele lui Alah, șuier ă Legionarul, mai fă o dată și î ți curm viața cu c ablul meu.
Undev a, în beznă, latr ă furios un c âine. Alții doi î i răspund de mai dep arte.
— Afurisiți câini, blestemă Gr egor. O să le dau un șut în cururile alea de jigodii da că vin încoa !
Un refle ctor intră în acțiune. Un f ascicol de lumină c ercetează întinder ea de zăpadă, oprindu-se la interv ale. D escrie un
semice rc larg, revine și se opr ește chia r înainte de a ajung e la m ine. Parali zat de spaimă, mă îndes cu tot corpul în z ăpad ă și
aștept o salvă mortală de mitralie ră. Santinelele se strig ă una pe alta dându -și sigur anță și cur aj. Șt im ce simt. Serviciul de
gardă în întuneric înfricoșează pe oricine.
Ultima parte o străbatem târâș și, în ciuda e chipamentului gr eu pe ca re îl tragem după noi, trec em iute și s ilențios printre lini ile
de apăr are.
Camion după c amion rulează prin c ele două porți mari din lemn ale depozitu lui de c ampanie ca o fo rtăreață. Lămpi de câmp
luminează scurt în timp ce g ărzi NK VD ve rifică documentele camioanelo r. Nimeni nu pătrund e în ac est loc fă ră autori zație de
extremă prioritate.
— Ivan e cu urechile bine ciulite, șoptește Porta încord at. Nu au încredere nici în propriii lor c amionagii!
— Nu- i deloc de mirare, fir-ar să fie, răspund e Gregor. Trebuie să fie c âteva milioane de li tri de benz ină aici, înăuntru!
— Da, suficient pentru un alt Ră zboi de Treizeci de Ani, sau mai mu lt, șoptește Micuțul, copleșit.
— Spre stânga, sau spr e dre apta trebui au întoarse focoas ele ale a? întreabă Porta nervos.
— Spre dreapta, îi spune Micuțul con fidențial. Dar nu-mi aduc amin te dacă prima dată era 5 sau 9! Trebuie să facă clic, fiindcă
altfel face poc !
Deod ată toți avem dubii. Micuțu l sugerează, cu opti mismul l ui obișnui t, că putem s-o luăm pe încercate și să vedem ce se
întâmplă. Atunci va exp loda numai la fiec are a doua rach etă.
— Christoase, omule, nu învârti ch estia aia! îl previn eu în grozi t în ti mp c e Micuțul e pe punctul de a roti discul, ne f acem praf
și pulbere.
— Da că da, să sperăm c ă am ap rins lu minile de ate rizare acas ă la noi, rânj ește Porta f atalis t.
Bătrânul vine târâș spre noi, din spatele unei grămezi mari de tuburi de obuze.
— Ce dr acu vă to t pârțâiți pe aici ? mârâie el ac ru. Echipele unu și patru își au deja structura stabilită.
— Er a la stâng a sau la dr eapta, cu discul ăla ? întreabă Porta, arătându- i un fo cos.
— Dumnezeule din Ceru ri, m ilostivește-te de noi, oftează Bătr ânul în d isperare. Spre stânga, nătăr ăilor! Ivan ar muri de r âs
dacă v-ar vedea în m omentul ăsta!
— Dă -i un țipăt, atunci, sug erează Porta. Atunci se va sfârși și războiul și no i rămânem în istorie ca arma secretă a lui Adolf!
— Și î l ducem până la 5! întreab ă Micuțul cu mâna pe disc.
— Nu acum, closet ambulant c e ești, șuieră Bătrânul, pocnindu- și degetele. Țintiți mai întâi. Ce vreți să arunc ați în aer aici?
— Camioane, spune Micuțul fericit. Sunt o m ulțime.
— Du- te dra cului, băiete, mâr âie Bătr ânul. Ș i dă-le dra cului de vehicule. Rachet ele aste a trebuie utilizate împotriva celor mai
îndepă rtate ținte. Nu pari să fi înțeles nimic din ce v-am exp licat. Întâi lov im țin tele îndepărt ate cu rach etele, apoi plasăm
bombe L ewis și m ine-radio în perimetrul desemnat, fie cărui a. Și un mane chin ar putea înțele ge. Încearcă să asculți, pentru
Dumnezeu, când îți spun ce să faci. Când ajung eți la spațiul deschis unde sunt trenu rile, mer geți cu bă gare de seamă. Am
implantat m ine-semnal a colo, cu fir e. Nu atin geți fir ele de declanș are! Nici măc ar nu respirați de asupra lor! Da că explodează,
lanse ază ra chete -parașută și toată blestemata asta de tabăr ă inamică se va lumina ca ziua!
— Nu te enerv a, îl consolează Porta. Noi pu tem să belim ș i un pădu che f ără să se prindă!
— Am fost la școala evreiască de hoți de buzunare de pe, Reeperb ahn, se fălește Micuțul. Aș putea să scot boar fele de pe o
târfă cu tiv cu tot, fără măca r să simtă!
— Cât de tembel poți să fii! mârâie Bătr ânul supăr at, dispărând din nou.
Ciorovăindu- ne, ajung em la locul în c are trebuie plasat e lansatoa rele de ra chete. Asamblăm componentele. Rampa de lansa re
pare o ch estie primi tivă, aproap e ca o ladă de ambalaj din lemn nete rminată. Singurul lucru cu care nu seam ănă este o rampă
de lansare.
La capătul de jos al uneia din șinele de alumin iu se găsesc trei rotițe cu sc ale g radate, slab luminate. Acestea folosesc la
reglarea rampei de lansa re.
Micuțul pune tubul de 52 de centimetri în lăcașul său și eu înșurub ez focosul.
Porta con ectează cablurile demodate, care arată de par că au fost scoas e dintr -o somieră cu ar curi.
— Crezi că o să mea rgă? întreabă Micuțul p lin de îndoieli. Aș prefera mai deg rabă un pisto l de pulverizat.
— O să mear gă, zice Porta, cu conving ere, umblând cu mâna la nivela cu bulă de aer de pe rampa de lansar e.
— Echipa șase, gata! transm it eu prin radio, cu voce joas ă.
— Rămâneți lân gă lansatoa re pân ă sunt catapultat e rachetele ! ordon ă Bătrânul. El și Heide sunt în dure rile fa cerii prin tre
grămezile de mun iție, pentru a recepționa rapoa rtele privind star ea de pre gătire de la diferitel e echip e.
— Răsuciți discurile pân ă la cif ra 5, ordonă B ătrânul, uitându- se atent la lada ve rde.
Micuțul se rep ede la ra cheta sa, ca și cum s-ar fi temu t că unul din noi ar urma să i-o înșfa ce.
— Er a spre dreapt a sau spr e stâng a? întreabă el.
— La stânga, prostule! mârâie Bătrânul iritat.
— O să fa că un bum- bum că și bunica lui Scar aoțchi o să tra gă o spaimă nem aipomeni tă, rânjește Micuțul fericit și fi xează
discul la 5.

Lansatorul tremură ușor și se aud e un fâș âit discret, c a și cum un mănunchi de chibrituri ar fi fost scăpă rate deodată.
Silențioas e, rachetele părăsesc mon turile și zboară prin noapte c a niște li lieci fantomatici. Nici o fla cără la g ura țevii. Nici
flacără de eșapam ent. Traiecto ria lor este dirijată pre cis de instrumentele din lada verd e.
Mai multe ra chete aterizează în depozitu l de carbu ranți îndepă rtați. Altele se lipesc de grămezi de muni ții și ateliere din tabăra
3. După cinci or e vor exploda cu o fo rță ini maginabilă.
Distrug em cu rapiditate șinele de lansar e și monturi le. Bătr ânul apas ă pe un bu ton alb pe cutia lun guiață de lansar e, care începe
să scoată imediat un sunet de clocot cu bășici. O pâcl ă usturătoa re te zgârie în gât și în cerul g urii, în t imp ce un acid co rosiv
aleargă din fiolele mici de sticlă dinăuntru, distrugând condens atoare, bobine și modu le. O piesă r emar cabilă de ingine rie este
distrusă în cât eva secunde, un apar at pe c are nici o altă a rmată nu- l posed ă. Antenele demodate de măsurători, care seam ănă cu
niște ar curi de pat, le tăiem în bucățel e și le î mprăștiem aiure a.
— Și acum bombele Lewis, șoptește voce a Bătrânului prin radio. Aveți o or ă. Nici o secund ă mai mult!
Alergăm în șir , peste drumu l lat, intens cir culat, ca re duce în ascunzișurile din enorma tabăr ă de depoz itare a munițiilor și
carbur anților. Aerul se cutremur ă de zgomotu l motoar elor și ordine r ăgușite, gutur ale, răsună prin noapte.
De mai mu lte ori trecem atât de ap roape de santinelel e rusești, că le putem per cepe respir ația.
— Si mți m irosul de benz ină? șușotește Porta. Ce loc al naibi i pentru un piroman!
— Ivan Stinkanovici o să se ca ce pe el de frică, spune Micuțul cu o voc e ca din burtă.
Apro ape că intrăm în gardul de sârm ă, înalt de șase metri. M icuțul își scoate unealta de tăiat.
— Să sper ăm că nu ar e cur ent în ea, zice el.
— Atunci o să- ți dai se ama cum e scaunul ele ctric, îi răspund e Porta sec.
— Sss t! mârâie Micuțu l, tăind din sârmă de pa rcă ar fi fost bumbac. Are o forță supraomene ască.
— Christoase, țipă Porta pe când stăm înconjur ați de stive mari de canistre de benzină, nu cr edeam că e atât de mult petrol în
lume! Ciocăn ește c âteva canistre. N-oi fi vrând să arun ci în ae r din cele goale, nu ? continuă el.
Micuțul și-a umplut bricheta și e pe cal e de a-și aprinde o țigară.
— Ai căpiat ? îl ceartă Porta. Ne ducem toți dracului da că începi să f aci scânt ei pe- aici!
Cu toate sim țurile încordate, ne deplas ăm încet pe lâng ă stivele c ât mun ții de lăzi ș i canistre. Intrați bine de tot î n tabă ră, o
cotim la stâng a și ieșim la o că rare largă de legătură, care se în tinde hăt depart e.
Porta se oprește brusc. Mă izbesc de el.
— Ivan, șoptește el cu o voce abia auzită.
Ca la comandă, scoatem corzile de pian din bu zunar e.
Doi soldați ruși în mantale până la gl ezne vin spre noi. Sporovăies c între ei.
— Iob tvoie mat, spune unul d in ei r âzând zgomotos.
Micuțul scutură din cap impacientat și-și ridic ă coa rda. Porta îl opreșt e cu un g est de ave rtizare. E mai bine să -i lăsăm să
treacă.
Îndată ce dăm colțul, pre gătim prima bombă Lewis. Fixăm detonatoar ele la peste patru or e. Micuțul rupe fiola cu dinț ii
impasibi l și scuipă bucățelele în zăpad ă, ca pe niște chiștocuri de țig ară. Dacă una dintre ele se spar ge e moarte sigu ră. Acidul
puternic i-ar sfred eli tot corpul pe dinăuntru. Micuțul nu-și dă se ama de pericol. Scuipă necontenit resturi de st iclă încontinuu
și-și cur ăță limba cu vodc ă.
— Sfântă Fecioar ă, țipă el, pe când stăm și ne uităm la munț ii de proiectile. Și Adolf vr ea să ne convin gă că Ivan e cu
pantalonii rupți în cur! Germani a n-a avut niciodată atâta pr af de pușcă!
— Ușur el, îl previne Porta, în ti mp c e ataș ăm bombele ad ezive. Pentru Dumnezeu, nu îndoi nenorocitul ăla de cui! D acă
șandr amaua sare în aer cu noi aici ajun gem tocmai în P otsdamer Platz, cu o bușitură de nu ne mai ridicăm să dăm fu ga la
"Câinele Cocoșat " pentru una mică.
— Sss t, șoptește Micuțul emoționat, lip indu- se de stiva de proiectile. I van!
— Stai blând, șoptește Porta. Nu le- o facem de cât da că suntem oblig ați!
Două santinele vin spre noi. L e auzi m pașii scâ rțâind pe zăpad ă. Vorbesc între ele încet, într -un dialect pe ca re nu-l în țelegem.
— Ur angutani mongoli, șușotește Porta, scoțând rep ede sârma din buzunar .
Această tensiune de prima linie a frontului începe să ni se stre coare pe șira spinării. Mă încleștez de mânerul de lemn al
cordelei și caut cu stâng a cuțitul de pa rașutist.
Un al treilea soldat ap are dintr-un coridor strâmt și î ncepe să urle după ceilalți doi, să-i dea ceva de fumat. Se opresc la cinci
sau șase metri de noi și încep să se c erte. Gesticulează și țipă supăr ați uni i la alții.
Sergentul bate cu cizmele în zăpad ă și s trigă mai tare decât toți ceilalți.
Porta f ace un semnal mut. P ur și simp lu trebui e să-i lichidăm.
Ne apropiem tiptil de cei trei soldați mongoli c are sunt cu spatele la noi ș i țipă unul la altul.
Porta sco ate un șuier at și sărim pe ei. Cu m ișcări en ergice și dibace le strâng em corzi le laț în jurul g âturilo r. Apoi ne lăsăm pe
spate, fiecare cu c âte un rus care dă din picioar e deasupra lui.
Un gâlgâit slab este singu rul sunet pe c are-l mai pot scoate. Se mai z bat olea că din picioa re și dau drumu l la arme neputincioși.
Corz ile de pian le intră și mai ad ânc în ber egăți. Câteva secund e corpul continuă să le mai zvâcn ească ușor . Apoi dăm drumu l
la strânso are și ne ridicăm în picioar e.
— Să- i punem la adăpost pe acești trei turiști, spune Porta, tră gând o dușcă de votcă.
— O fac eu, zice Micuțul cu ardo are. Dispar e cu două cad avre și le îndeasă printre lăzi le cu muni ții ca și cum n-ar fi fost mai
mult decât două leg ături de rufe murdar e.
— Vrea să-i ușureze de c e au la ei, spune Porta. De -aia a fost așa de ne răbdăto r.
Lângă depozitu l de petrol ne întâlnim cu Feldw ebelul Schröd er și F ähnriehul Tamm. Convenim să mutăm cât eva lăzi mari și
canistre pentru a plasa mai b ine bombele tele ghidate.
Apro ape că am terminat cu mutatul lă zilor când o santinelă ap are dintr-un culoa r îngust.
— Cine-i a colo? strig ă el cu o voce pătrunzătoare. Cine-i? repetă el smulgându- și Kalașnikovul de pe umăr.
Paralizați de spaimă îl privim ț intă, anticipând rafala g loanțelor de automate, care ne vor ucide.
Atunci Porta îi răspund e într -o uc raine ană cu rată:
— Rabotci dvâd ati paroh[39 ]!

Cu automatul pre gătit, rusul înalt se apropi e de noi cu băgare de seamă.
— Kr atjuk [40]?
— Jo b tvoie mat, dead ea, rânjește Porta, îndreptându- se încă spre el. Papirosa, starși serj ant[41]?, îl întreab ă el, întinzându- i un
pachet,
— Spasiba[42 ], surâd e sergentul. P oartă epoleți ve rzi de NKVD.
Porta îi ofer ă polit icos bricheta sa. Î n același moment Micuțul sare cu cuțitul de par așutis t. Acest a pătrunde în corpul omulu i,
aproape de șira spinării și continuă în sus, spre ceafă.
Fără un pâs, NK VD-istul în junghiat se afundă în zăpad ă.
Uluitor , țigara se afl ă încă la locul ei, în tre buze.
Porta o ia și o pune înapoi în pachet. Mortului nu-i mai e de folos.
Micuțul îș i extrage cuțitul și î l șter ge de mantaua mortului. C u degete dibac e, scotoc ește prin buzunar ele acestuia și gă sește
câteva fotog rafii porno grafice pe care le păstrează.
Puțin mai târziu ieșim î n potec a lată de le gătur ă, unde un locoten ent zb iară la noi pentru că nu am salutat o companie NKVD în
trecere pe acolo.
— Vă prezentați la mine după careul de dimineață ! latră el mânios, îndepărtându -se.
— Tak iest, m ladși leuten ant[43], s trigă Porta și pocn ește din căl câie.
Printre c âteva clădiri mari din cărămidă este pa rcat un ș ir lung de tancuri. Tunurile lor enorme de 122 m m țintesc
amenințătoa re spre nori.
— Bizar , murmură Porta, uitându- se prin deschizătur a turelei. Toate sunt cu plinul făcut, încărcate cu mun iții și gata de
plecare!
— Să le a runcăm în aer ! zice Schröde r.
— Da că punem bombele pe capa cul reze rvorului de motorină, spune Porta, ar trebui să obținem un rezul tat bun când vor
exploda.
În câtev a minu te am plasat bombele pe rezervo arele de motorină. Travers ăm câte unul, î n fugă, platoul de adun are și ne
adăposti m între lăzile de amb alaj.
Apro ape l-am străbătut c ând mă împiedic de o șină și alune c cu burta pe zăpad a înghețată, cu Mpi-ul zăng ănind după mine.
Sunt opri t de o per eche de cizme de c ampanie înfipte solid ca niște piloni în zăpadă. Pun mâna auto mat pe cuțitu l de parașutist
în timp c e mă ridic, gem ând, în picioare.
Rusul, car e e de două ori mai mar e decât mine, pune automatul î n zăpadă și mă ajută.
— Spasiba, spasiba, bâlbâi eu cu nervii în batistă.
Pe când se apl eacă peste mine, îi înfig cuțitu l adânc în gât. Cu o mișcar e rapidă, răsu cesc cuțitu l și apoi îl s mulg.
Scoate un horc ăit, cade în genun chi și încea rcă să-și scoată pisto lul.
Îi dau un picior în figu ră și-i bag cuțitul în piept. S pre groaza mea, lama se fr ânge.
Cu sufletul la g ură, ceilalți î mi sar în ajuto r. Micuțul î l izbește cu c ălcâiul cizmei în față pe rusul muribund, al că rui pis tol e pe
jumătate scos din t oc. Schröder îl înjunghi e în burtă.
— Hai, zice Porta. Să plecăm de aici! Ce ne-a mai rămas de fă cut este să plasăm ult imele bombe printre lăzi le cu piese de
rezervă pentru vehicule.
Feldweb elul Schröder se urc ă pe lăzi și s tă crăcănat. Micuțu l îi dă încă rcăturile de explozibili în t imp ce Porta pre gătește
detonato arele.
Tocmai i-am dat ult ima bombă lui Tamm c ând aud un clic slab. Și Micuțul î l aud e și se culc ă pe burtă. Porta dispar e printr -un
salt lung, acrobatic și mă rosto golesc sub n iște c anistre din spatele unui tracto r.
Tamm, c are evident n- a auzi t clicul, se uită în jurul lui, incapabil să înțele agă ceva.
Înainte de a apuc a să-l avertizăm, bo mba explodează cu un zgomot asurzitor . E azvârlit în ae r de suflu l acesteia. Măruntaiel e îi
sunt smu lse din co rp de parc ă ar fi fost despicat din cap pân ă-n tălpi și coloana verteb rală făcută țăndări. Carne și oase se
împrăștie în toate pă rțile.
Plămânii m i se goles c, brusc de ae r. În clipa următo are sunt proiectat în văzduh, ,sus de tot. Timp de o f racțiune de secund ă îl
văd pe Porta suspendat alături de mine, cu brațele lăbărțat e ca niște aripi.
Micuțul trec e zburând pe lâng ă noi de parc ă ar fi fost î mpușc at din tr-un tun.
Feldweb elul Schröder cade înapoi în z ăpad ă într -o ploaie de sân ge, cu buc ăți de ca rne și oase. Ale lui.
Mă rotesc în a er, la înălțime, deasup ra taberei și cad înapoi spre pământ. Trec glonț printr-un acop eriș de stuf și aterizez într -o
baie enormă cu ap ă ca gheața, unsuroasă. Mă cufund din ce în ce mai adân c și mai adân c în ea și tempe ratura scăzută a apei
face să-mi revină cunoștința. Pentru un răstimp e xtrem de lung simt strânsoa rea strang ulatoar e a apei în jurul g âtului. L ovesc
disper at cu br ațele și picioar ele în toate pă rțile pentru a ajung e din nou la supra față. Aer, aer este singu rul meu gâ nd. În cele din
urmă sunt sus, umplându- mi plămânii cu a erul gl acial. Aparatul meu r espirator îngheață și mă sufoc din nou. Apa din jurul meu
fierbe, ca și cum în apă ar fi fost arunc at un tanc. Timpul trece — secund e, minu te, ore, nu știu câte și apoi capul roșu, murdar
al lui Porta se ițește din apă lâng ă mine, împroșc ând ca o balenă.
— Ce dr acu s-a întâmplat ? gâlgâie el, apro ape sufocându -se. Sunt cu desăv ârșire surd și am în mațe o mul țime de subs tanțe
care n-au ce căuta a colo!
Într-o stare de șoc, ne fa cem drum an evoie spr e terr a ferma. Alergăm c a scoși din m inți, s ingurul gând pe c are-l avem este să
scăpăm din tabăr a incendi ată.
— Unde e Micuțul ? îl întreb cu o voc e încă tremurând ă din cauza șocului teribi l.
— A zburat în dire cția aia, murmur ă Porta, a rătând spre nord- vest. Probabil că a ajuns deja în Alasc a și relat ează urșilor
poveste a excursiei sale aeriene!
În spatele nostru se aud țipete. Auto matel e răp ăie cu dușmănie.
— Cred că e timpul să o întindem de aici, spune Porta cu hotăr âre.
În spatele unui povârniș lun g dăm peste grupa care îi așteaptă pe soldații rătăciți.
Micuțul șade în vârful unui troian imens de zăpad ă, șter gându-se de sân ge și m urdărie.
— Până unde dra cu ai ajuns ? îl între abă Porta.

— Până la dra cu-n pr aznic, gâfâie Micuțul abia tră gându-și sufletul, răsu cindu-și nasul rupt la loc. În primul rând m-am dus
glonț sus la Dumnezeul ge rman și i-am răsturnat tronu l. Apoi am navi gat prin a er cu apro ape o tonă de exp lozib il pe cu r și am
ajuns pe nămeții ăștia!
— N- am mai văzut n iciodat ă așa ceva, ne spune Heide. S-a prăv ălit din nori c a o navă cosmică și și-a forat drum până la trei
metri ad âncime în zăpadă.
— Trebuie că ați făcut- o lată, spune Bătr ânul cu r eproș. B ombele a celea tele ghidate sunt i nofensive!
— Probabil că suntem mai nebuni dec ât s-a socotit, zice Micuțul cu modestie.
O explozie colosală îl între rupe brus c. Un vulcan de zăpad ă, gheață, pământ, pietr e și material mil itar sare în aer și zboar ă în
toate direcțiile.
În mijlocul ac estora sunt sute de camioane și tancuri.
Pentru scu rt timp totu l pare să plutească în vă zduh, apoi norul se spar ge în mi lioane de fr agmente care cad ca ploaia pe pământ.
Două clădiri de cazarmă zboară în aer și ar ată de parcă plutesc pe un oce an de flăcări. Cad și se spulber ă într -un nor de sân ge,
măruntai e, paturi zdrobite și Dumnezeu mai șt ie ce. Auzim vaietul pr elung al soldați lor care sunt arun cați în aer din clădire și
cad înapoi pe păm ânt în tr-un șuvoi de sân ge și oase zdrobi te.
Timp de câtev a secund e domnește o liniște teribilă. Apoi d in baza mare de ca rburanți se ridică vuind flă cările.
Refle ctoar ele încep să se încrucișeze de -a lungul și de- a latul cerului iar tunuri le antiaeri ene tra g din bateriile instalate în jurul
bazei. Cred cu sigu ranță că este un raid aerian.
O sută de ex plozii gigantice zguduie zona rur ală înconjur ătoare, precum șocul unui cutremu r. O colo ană de flăcări eno rmă se
avântă spre înălț imile ce rului cres când, mereu în intensitate c a și cum n-ar vrea să se mai opreas că niciodat ă.
Două imens e văp ăi țâșnesc din mii le și miile de litri de petrol inflamat de rachete. Dogoarea se propa gă în valuri, rosto golindu-
se la nivelu l solului ca o r ăsuflar e din iad. Pe o distanță de kilometri împrejur zăpad a se topește și se nasc adevă rate lacuri. Din
mijlocul bazei se ridică o flamă atât de clar ă și de albă că ne umple de groază. Apoi v ine valul de suflu și to tul, viu sau mort, e
măturat din cale. Copacii sunt smul și din răd ăcină sau fr ânți ca niște bețe de chibrituri. Cu o detunătur ă asurzitoare, se ab ate
năpraznic și asupra noastră, azvârlindu-ne dep arte, peste lacu rile îngh ețate.
Un camion cu r emorcă navig hează prin ae r de pa rcă ar rula pe o șosea invi zibilă. Cade în zăpadă la dis tanță mare, în pădure, și
se transformă într-un morman de fiare contorsionate.
Trei zi le mai târz iu putem ved ea înc ă licărul flă cărilor, depa rte în urma noastră. Tot orizontu l este un iad de fo c și, deși ne
aflăm la șaizeci de kilometri de incendiu, par e să fie chiar în spatele nostru.
Acum suntem aproap e demenți de epui zare și iz bucn esc încăi erări pentru c ele mai ridicole motive. Micuțul e c ât pe- aci să -l
lase lat la pământ pe Leutnantul Schnelle, de două ori, pentru că acesta îl amenință încontinuu cu curte a marțială.
Brusc mă prăbușes c printr -o pojghiță de gheață și nu mai r eacția rapidă a lui Gre gor mă salve ază de la dispariție într-o fisură
aparent fără fund.
Un zgomo t straniu se dis tinge prin vu ietul viscolului, aproap e ca un bombardam ent vio lent de artilerie. Acul buso lei noastre se
agită nebunește și arată toate direcțiile.
Heid e vorbește de fu rtuni magn etice da r nu ne poate exp lica ce sunt ele în realitate. Mormăie numai c eva, cum că sunt un soi
special de fu rtuni po lare care scot din m inți și oameni și i nstrumente. N-av em altceva de făcut de cât să fim de acord cu el, însă,
așa cum se întâmplă întotdeauna în zona a rctică, vântul se schimbă ne așteptat c a și cum două fu rtuni bat î n dire cții d iferite.
Zăpada și gheața sunt aspirate în sus î n spirale imens e.
Unte roffizierul Sto lp sco ate brusc un țipăt puternic și pătrunzător și dispare în zăpad ă, de parc ă ar fi fost înghițit. Priv im cu
disper are în jos, în cr evasa întunecoas ă în ca re căzuse, într -un nor de gh eață și zăpad ă.
Strig ăm, dar se în torc spre noi doar e courile din ad âncimi.
— S-a dus de-a dreptul la Dr acu, se înfioară Porta.
— B ăga-l-aș…, spune Micuțu l. O jigodie ticăloas ă, la urma urmei.
— Nu așa se vorbește desp re un Unterof fizier, îl admoneste ază tăios L eutnantul Schnelle.
— Nu ? răspunde Micuțul, măsurându- l din cr eștet pân ă-n tălpi cu dispreț.
Curând după ac eea Barcelona o ia pe a celași drum, da r reuș ește să se ag ațe de c eva. Îi arunc ăm o fr ânghie și î l tragem la
supra față. E apro ape înnebunit de groază și ne spune că dr acul șed ea acolo, pe fundul crev asei, ch emându- l.
Furtuna sc ade subit. Tăcerea care o urme ază ne înspăimântă. Dă senzația c ă cerul amenințător , cenușiu ca oțelul, e pe c ale să se
năruie peste noi. Dup ă numai cât eva minute furtuna revine iarăși cu forțe spori te.
— Jo s! răcnește B ătrânul, da r avertismentu l lui vine pre a târziu.
Leutnantul Schnelle este azvârlit peste muchea stâncii, p lanează c a o pas ăre în zbor, se răsuc ește în ae r și cad e în valurile verzi
de dedesubt. Î l zărim pe c reast a unui val uriaș și apoi este înghițit de spuma albă, lacomă.
— Da că înoată și ajung e înaintea noastră, are să convo ace o curte marțială pentru mine, spune Micuțul.
— Nu e nimic de râs, îi spune Heide șoc at.
— Ai vrea să iz bucn esc în lac rimi pentru scâ rnăvia asta de ofițer? îl întreab ă Micuțul.
Furtuna c rește în violență, pe rdeaua de zăpadă devine atât de deas ă încât abia vedem la câțiva c entimetri în față. Î ntregul deșe rt
de nea a fost "b ătut" de furtună și trans format într -o mare înspumată. Zăpada se ab ate în valuri mari peste noi, amenințând să
ne înghită complet.
Tempe ratur a a coborât la apro ximativ m inus 50°C, și răsufla rea se trans formă în gheață. Z iua scurtă s- a terminat și s-a pogor ât
întunericul. Z orim și iar zorim, în neșt ire, ca și cum am orbe căi prin dr aperii ne gre de catif ea. Singu ra satisfacție pe care ne-o
oferă teribila furtună polară e faptul c ă e la fel de nefavo rabilă și pentru ruși.
Curenții bi zari, schimbători, înlătur ă vălul de zăpad ă pentru un m oment și Porta zărește un gr up de soldați ca re vin de -a dreptul
spre noi.
Bătrânul ne comand ă să ne împrăștiem și să ne îng ropăm în zăpadă.
— Încotro se îndre aptă? întreabă Micuțul cu ui mire, după o scu rtă aștepta re în adăposturile noastre de zăpad ă.
— Trebuie să fie de undev a din apropie re, ap reciază Porta, privind cu pr ecauție peste movila de zăpad ă.
— Afurisita asta de zăpadă ! Nu poți să- ți vezi n ici sula fără telescop ! ocărăște Barcelona potrivindu-și masca pe fi gură.
Mai încolo, peste tundră, zăpada a fost spulber ată, fo rmând nămeți cu marginile ca lama de fierăstr ău. Un cap cu căciulă se
ițește un moment deasup ra unei creste.

— Unchiul I van, surâd e Porta debloc ând piedic a.
— Îi zbor dinț ii javr ei când apar e din nou, spune Gr egor cu dușmănie, lipindu-și obrazul de patul Mpi-ulu i.
Trec apro ape două ore până vin, unul cât e unul, târându -se pe mun ții de omăt. Unul dintre ei se ridică pe jumătate și fa ce un
semnal cu mâna. Se despart în două grupu ri. Unul o ia-spr e nord și în șir ind ian, celălalt se îndreaptă direct spre noi.
— Liniște, șoptește Porta, fă ră împușcătu ri la în tâmpla re! E treab a mea și a Micuțulu i. Îi luăm în primire pe cei din coad ă mai
întâi. Z gomotul furtunii o să acope re împușcăturile. Ridică pușca sa de tră gător de elită și îi re glează căt area telescopi că.
Micuțul trag e adân c aer în piept și ț intește în soldați i din coad a șirului.
Porta l-a prins în cătar e pe penult imul.
Ambele carabine se desc arcă simu ltan.
Cei doi soldaț i se răstoarn ă ca izbiți de un pumn. După ei cad următo rii do i, condu cătorul g rupei se întoarc e și se uită c e se
întâmplă. Se oprește și casc ă gura fără să price apă nimic. Apoi e doborât și el, r ămâne un mo ment în genun cheat în zăpad ă, cu
mâinile duse la fața zdrobită și cad e. Cei rămași se arun că pe burtă și încep să se târ ască înapoi, la adăpost de bătaia puștilor.
O salvă de g loanțe se înfig e în zăpadă cu un sunet ciudat, înfund at.
Legionarul îș i fixează Mpi-ul în u măr. Trei împușc ături se aud una după alta și u ltimu l om din gr upul inamic fa ce un sal t și e
mort.
— Ce tâmpiți, să trea că peste cr eastă așa, spune Porta, clătinând din c ap. Da că s-ar fi târât la ad ăpost nu am fi fost niciodată în
stare să-i nimerim.
— Mă întreb ce dobitoc de comand ant mai era și ăsta ? spune Micuțul.
— Un amărât îndrăcit ca și no i, răspunde Porta. D e teap a celo r pe c are-i folosesc întotdeaun a pentru treburile murdare.
— Vino, moart e, hai, vino… fr edonează Legionarul în mu getul furtunii ar ctice.
Înjghebăm un iglu într-o vale ad âncă. Bătrânul n- a vrut să de a ordin să -l fac em, dar vede că suntem sleiți.
— Ascultați, z ice Porta așezându- se confo rtabil în cel mai bun loc din iglu, pe când făceam serviciul la Re gimentul 5 de
blindate din B erlin, comand antul m-a trim is odată să-i duc o scrisoar e soției sale.
— L-ai cunoscut pe Feldw ebelul de stat major Giese de la școala de a rte marțiale din Wüchdor f? îl întrerups e Micuțul. N-am
să-l uit niciodată, chiar dacă apuc să trăies c o sută de ani. A părăsit l umea asta datorită unei crize de oxigen deși er a speci alist
în a sco ate aerul și sufletul din oameni. Î ntr-o zi, dis de di mine ață, chia r la începutul instrucției, l-a scos din rând pe clovnul
compani ei, car e nu înțeleg ea o iotă despr e ce era vorb a. Feldwebelul tot îș i pune a cord eaua pe după gâ t și mai, mai să se
stran guleze. "Fii atent, i-a expl icat Feldw ebelul de stat major , îmi pun lațul în j urul g âtului și închipu ieți c ă sunt un rus ca re
vrea să te omoare. Strânge tare, băiet e! Apucă zdravăn și trage!" Ei bine, g ogomanul fuses e mul t timp î n clubul tră gătorilor c a
să nu ș tie că ordinul e ordin, așa c ă a tras cu năd ejde de cele două c apete ale lațului. Cei lalți stăteau și se uitau așa cum face tot
omul la ins trucție. Ne -am zi s noi că e cam năstrușnic, văzându- l pe Giese cum se schimonosea și își scoate limba la noi. " Lasă-
l să r espire puțin!" a strigat cineva din rânduri.
Dar era prea târziu deja, Feldw ebelul Gies e nu mai ave a nevoie de a er, era mort. Au fost o g roază de neplă ceri în legătură cu
acel moment de instrucție. Trei dintre tipii ăia, gata mer eu să tra gă, au venit ș i au discutat chestiunea cu noi, și la pleca re l-au
luat și pe Ern est cu ei. L -au spânzurat, c a să le fie de învățătură celorlalți elevi. Ceva mai târz iu am fost trimis la școala de c âini
de război d in Hof, unde s- a întâmp lat ceva și ma i tembel. Acolo av eau un alsacian cenușiu, cu gradul de Ober gefreiter…
— Te bag în mă- ta, pe tine și pe alsa cianul tău Obe rgefreiter, îl întrerupse Porta, pierzându-și răbd area. Acum e rândul meu. Și
deci: m-am dus în pas de front la mu ierea comandantului. Sigur că era de pr esupus să folosesc ușa din spate, ușa din față era
pentru cei de la Leutnant în sus. Așa că mă streco r printre tufele de tranda firi și t oate căcaturile care mai sunt în curtea unui
Comandant de regiment, tocmai dau să deschid poa rta ce dă în curtea din spate că o și trânt esc la loc cât pot de reped e când
dau cu ochii de un buldo g cât un vi țel, cu o blană g ălbuie, țepoasă și cu un cap cât un ataș de motocicletă. Lătra ca o haită
întrea gă de buldogi cu vocea în schimbare, dar cu mult, mul t mai tar e. Balele i se preling eau de pe fălci și nici măca r nu
încerca să as cundă faptul că aștepta taman să-și înfig ă colții l ui de câine engl ez în fesele unui soldat g erman. "En glezi afurisiț i,
ați pierdut dej a războiul", i-am z is eu, și m-am dus hotăr ât la ușa din faț ă. Am apăsat pe sonerie. Nimic. Am sunat mai apăs at.
Poate c ă soția Comandantului era surdă. Abia după ce am sunat a treia oară, o fetișc ană gen "fute-mă reped e" mi-a des chis ușa.
"Tu ai sunat, soldat ?", m-a mustrat e a, rotindu-și felina rele la m ine. "Vă rapo rtez coniță! " Am ră cnit atât de tar e că buldogul s-a
adăposti t după casă. "Ob ergefreiterul Jo seph Porta, regimentul 5 de Panzere, Compania Cartierului Gen eral, în serviciu
tempora r ca ordonanț ă, am o scrisoa re GEKAD OS de la Comandant pentru doamna sa soție, coniță !" A arun cat indife rentă
scriso area într -un colț de parc ă ar fi fost un ziar de anul trecut. " Ești nou ?" m-a întrebat, făcându- și gura pun gă de parcă su gea
o sulă de negru în sezonul plo ios. " Nu, doa r puțin folos it", i-am răspuns. "Ar dori Obe rgefreiterul un paha r de vin ?" a tors ea,
uitându- se fix spre zona boaș elor mele. "Mulțumesc coniță ", i-am răspuns, a gățându- mi șapc a de o statuetă de lemn car e
înfățișa un neg ru, unul din obiectele alea pe c are le cumpăr ă oamenii de mâna întâi când nu-și pot permite să importe un
canibal veritabil c are să ia în primire pălă riile musafirilor . O vreme am fumat și am vorbit despr e marile victorii pe care le
câștigam în toată lumea. Trăgea fumul ad ânc încât la un moment dat în t impul convers ației m-am uitat sub masă să văd dacă
nu-i ieșea fum din păsă rică. După c e am g olit s ticla de suc r evigo rator și ne-am încr edințat gâ ndurile unul altuia, i- a dat drumul
bunului meu prieten din colivie, și ea a început să-l g âdile. Nu după mul t timp am luat cu asalt înălțim ile și mi-am imp lantat
bătrânul meu băț de steag. Asta s-a întâmplat de cinci ori înainte să se audă soneria la ușă. Din fe ricire, soția Comandantului nu
uitase să pună lanțul. Pentru moment am cr ezut, c ă era buldogul, care voia să intre în casă. "E bătrânul idiot", a șopt it ea cu o
voce care suna de pa rcă băuse acid sulfuric. Are o sulică atât de micuță c ă n-ar putea satisfac e nici o pasă re colibri!" "Lisa! E
cinev a acasă?" a sch eunat iar ăși voce a de la ușă. Christoase, Mari a și I osif, mă g ândesc eu. Și ăsta e Comandantul tău! Cine
dracu a plecat de ac asă și a pus lanțu l pe dinăuntru. Sigur că suntem a casă, fir-ai al dra cului de penis pigm eu german preistoric,
eram c ât pe- aci să stri g eu, dar înainte de a ști de fapt ce se întâmpla, ea m- a împins af ară pe ușa bucătă riei și acolo e ra
afurisitu l ăla de c âine, namila ei engl ezeasc ă, ling ându-și fălcile cu g ândul la o halcă drăg uță de ca rne soldățe ască german ă.
"Frumos câine " am z is, privindu-l fi x în ochi așa cum am auz it că fac dreso rii de animale când intră în cuș că să stea la taifas cu
leul. " Ura!" a strigat câinele. Cel pu țin cam așa suna. "Ura!" i-am răspuns, și am zbughit- o afa ră, cu mons trul ăl a englez a gățat
de curul meu de soldat prusac. După două zile animalul a fost ridic at de doi inș i de la sigur anță. Noile legi rasiale tocmai
intrase ră în vigoare. Nici unui c âine de sâng e străin, nearian, nu i se permitea să mai stea într-o casă german ă. Buldo gul

jidănes c s-a dus glonț la c amer a de g azare. Comandantul meu l-a înlocuit cu un prepelic ar pătat, dar și acesta avea sâng e de
evrei fr ancezi. A ajuns t ot la c amer a de gaza re.
— E timpu l să te culci, Porta, r emarc ă tăios c ăpitanul finlandez, oricum, noi sun tem obos iți!
— Mai târziu au cump ărat un dog danez, continuă Porta fă ră să țină seama de c ăpitan. Și iată un câine pe ca re ăia de la
Sigur anță l-au ac ceptat. Le-a plăcut prostia lui colosală!
În cursul nopți i furtun a se domolește și o lin iște ire ală se aștern e peste tundră. Aerul r ece ne lovește cu violența unui tanc,
sugând fiece părticic ă de căldură din trupurile noastre.

Cine nu a avut o astfel de experi ență nu poate stabili până unde me rge lim ita suferinței fizice umane.
Generalfeldmars chall von Keitel, f ebrua rie, 1945

— Un ministru adev ărat, strigă Wolfgang, liderul comunis t dându -i un brân ci lui Hirtsief er, fostu l mini stru de in terne, care
tocmai a fost in ternat c a prizon ier în lag ărul de conc entrar e din Esterw egen.
— Da că birocr atul ăsta va pute a sta pe picioa rele lui mâine dimineață, spune Schar führerul SS Schr amm, o să mă ocup de voi
personal, rah aților!
Wolfgang se uită la el și surâde sardonic.
— O să ne ocup ăm noi de el cum trebui e, promite el, ne gru de supă rare.
Un SS-ist îl înghiontește pe Hirtsief er, încât îi dărâmă pe doi pri zonieri spr e priciuri. Aceștia se ridică în picioa re și-i dau
câteva scatoalc e.
— Tu ai fost a cela, social-democ rat pădu chios, car e le-ai dat nev estelor noastr e două c ești drept re cunoștință că au adus pe
lume c el de- al do isprezecele a copil!
Dinspre oamenii ca re-l înconjo ară pe Hirtsief er se aud mâr âituri amenințătoar e. Până și zâmbetele SS-iștilor au dispărut.
— Uitați că mai primeau și două sute de mărci, spune el cu glasul stins.
— Căc atule! Î i scăde ați din banii de subvenție! țipă un prizon ier pirpiriu, ca un șoar ece sfios, de la c apătul îndepă rtat al mesei.
— Și ne-ați dat un picior în cur când am c erut o cr eșter e a alocației pentru copii, răcn ește Sturm mannul SS Kratz i zbind cu
patul puști i de pământ.
— Prăp ăditele ale a de două sute de măr ci erau pa rtea noastră, se dezlănțuie un pri zonier , și din punctul vostru de ved ere
puteam muri și de foame. D ar acum te afli unde trebuie să fii ș i o să simți pe pielea ta cum e să rabzi de foam e!
— B agă-i boașele în gur ă, sugerează un S S-ist.
L-au luat în prim ire la c ăderea nopții, l-au bătut și l-au lovit cu picioar ele, l- au târât prin latrine. Noapte de noapte au repetat
procedeul. Când a venit nevasta să-l ia într-un Merc edes mare a trebuit să fie dus pe brațe.
Gărzile SS-iste și pri zonierii er au furioși: Puseser ă mâna pe un birocr at și acum e ra pus în libertate.
După câtev a zile a venit Gestapoul și a ridicat trei SS-i ști și unsprezece prizonieri. Au fost împușcați pentru că l-au maltratat pe
prizonierul Hirtsiefe r.

ÎNGERU L ROȘU
— Da că păduchioșii de g ermanski vin la Kosnovska o să- i învățăm noi minte, urlă Mișa, despicând aerul cu sabia lui
căzăce ască și flu ierând. Dacă nu m-ar fi căl cat trenul ăl a nenoro cit și nu mi-aș fi pierdut piciorul, aș fi împușcat pân ă acum mii
de asemen ea por ci fas ciști!
— Ge rmanii nu fa c nici cât un căc at de r en, strig ă Nikolai cu dispreț, arun când un c artof pe jumătate stric at în perete.
E încă prea tână r pentru a fi încorpor at, însă a lucrat deja doi ani în m ină. Piciorul stâng îi e țeap ăn. S-a întâmplat anul tre cut,
când a explodat prematur o încăr cătur ă exp lozivă. Neglijență, s- a pronunțat comisia de cercetări a NK VD. Tatăl lui a fost ucis
de aceeași explo zie. Când inspectorii NK VD au plecat, au luat un ingine r și doi artificieri cu ei. Nu s- au mai în tors niciod ată.
— Măn ânc un c âine da că nemț ii ăia nu ajung aici cu rând, spune Sonia, cârciumăre asa de la " Îngerul Roșu". Se aple acă, și sânii
ei eno rmi aproap e că atin g podeau a. Scoate de sub tej ghea o pușcă de vân ătoare, cu două țevi, ș i țintește în Ghior ghi, lucr ătorul
politic de Partid. Î ndată ce dau cu ochi i de ei le zbor curu rile, strig ă ea gata de lup tă.
— O să-ți cadă izmenele din cauza detunăturii, r ânjește Niko lai dând peste c ap o vodc ă.
— O să cad ă, nu ? strigă Sonia fu rioasă. Încarcă două c artușe în pușc a de vân ătoar e, o arm ează și tra ge.
Pocnetul e nemaipomenit, cei mai apro ape de ea au fost ap roape asurziț i.
— Dr aci nebuni, strigă Ghior ghi, ca re a căzut pe pode a din pură spaimă. Cățeau a asta turbată ne -ar fi putu t omorî pe toți!
— Mai c rede cineva că o să-mi cad ă izmenel e? urlă Sonia încărcând din nou pușca să fie pregătită în caz că vin nemții.
— Nemții sunt poporul cel mai laș de pe faț a pământului, spune Fiodor , plesnind cu podul palmei pe masă și făc ând să se
clatine sticlele și pahar ele, ticăloși fricoși! înspăimântați să nu piardă fărâma de viață pe care o au în ei. Când eram la școala de
mașinișt i de la Murmansk, unul din tre porci a venit să se uite la mașin ile noastre. Fu gise din țara lui. Abia reușise să-și salveze
piele a când Hitler a preluat puter ea. Curat ticălos, asta er a. Așa c ăpos c ă nu-i er a suficient o singură sec retară, av ea nevoie să
târâie două după el. Ori cine putea să vad ă ce erau ele, o pere che de târf e scumpe la preț din Moscova. Nu știau altcev a dec ât de
sulă și boașe, asta e ra edu cația lor. Neamțul ăsta nemerni c își băg a nasul at ât de ad ânc în toate, încât un robotcik onest nu se
simțea deloc în siguranță. Ei bine, pentru a fi mai în sigur anță, ne -am hotăr ât să ne descotorosim de el, așa c ă târziu, în tr-o
noapte, îl cule gem pe când ieșe a legănându- se din bordelul Moln ia și-l băg ăm într -un sa c de ciment. Credeți sau nu, s-a eliberat
înainte de -a ajung e în parte a veche a docurilo r. O ia la fugă pe stradă strigând cât îl ț inea gura după ajuto r. Dar cine sare în
ajutorul cuiva, în special al unui neamț, la Murmansk, în to iul nopți i? L-am ajuns din urmă, oricum, și i-am tras una în burtă și
apoi i- am mai dat câtev a picioar e în cap și s-a mai domol it olea că. Dar e greu să-i fa ci să stea cuminț i pe pung așii ășt ia de
nemți. L -am târât pân ă la Cheiul Țarului. Șt iți, acolo unde sunt strâns e șalupele, scoase din circulație. Doamne, cum mai dădea

din picioar e și se zbătea când i-am băgat și ț inut capul în apă. Pur și si mplu nu dă ortul popii în l iniște, ca un o m. D e fiecare
dată când ne fă ceam socoteala că trebuia să fi muri t, și îl scoteam din apă, iar o lua razna urlând și împroșcând cu ap ă și
încep ea să se ro age pentru viața lui. Doi din tre noi au început să-i tra gă șuturi î n boaș e. L-am lov it atât de tare încât cr ed că-i
ajunses eră până -n gură. Ne-a ofe rit la to ți banii lui până la ultima copei că da că l-am fi lăsat în viață, și s-a jurat că va pune o
vorbă bună pentru noi la Moscova. Asta a rată ce mincinoși sunt nem ții. C ine-ar pune o vorb ă bună pentru cineva care își
dădus e toată silin ța pentru a- l ucide ? "Te știu eu, Alexander Alexeevici ", îi strig a el maistrului nos tru printre înghițituri de ap ă.
Vezi, chiar în prag ul morții un neamț observă totul, așa că îi poate spune Ne curatulu i, odată ajuns în iad, cine l-a trim is acolo.
Acum orice cetățe an sovietic știe că una îi spunea lui Dumnezeu și Satanei și altcev a la NK VD. Ei bine, r ecunosc ându- l el pe
Alex nu ne-a mai rămas nimic altc eva de făcut, ca atare trebuia să-l cur ățăm. Da r nemții ășt ia sunt dați dr acului. Am sărit cu
picioar ele pe el până am socotit no i că n-a rămas nezdrobit n ici cel mai m ic oscior . Sub ap ă a continuat să trim ită bule și să
împroașc e ca o pisică de pădure primăvar a, da r l-a luat în cele din urmă moartea, deși se luptase din toate puterile.
— Diavolii ăștia sunt o plag ă, stri gă Piotr apuc ând de închizător pușca de membru al Gă rzii Civile, da că vin încoa îi terminăm
rapid. Trosc, și încă, un ne amț mai pu țin pe lume.
— Eu vr eau să prind câțiva vii, strig ă Ciol inda, nevasta lăptarului. I -aș spânzura de grind ă, așa, și i-aș castr a, apoi ne -am putea
bucu ra auzindu-i cum țipă, cum f ăceau tăta rii când îl prindeau pe c âte unul în tre picioar ele nev estelor lo r.
— Am prins vreo doi finlandezi fas ciști în dec embrie '39, spune Son ia cu entuz iasm. I-am spânzurat de picioar e și i-am bătut
între picioa re până am căzut j os de oboseală. Erau doi ofițeri cu dun gi verzi pe pantaloni și z vastica în ochii ăia răut ăcioși.
Când am terminat, pantalonii l or cenușii devenise ră roșii. Înainte de a muri le-a părut rău de o sută de ori că atacaseră Uniunea
Sovietică și scoses eră ochii copii lor mici!
— Asta-i mu zica ce-mi p lace, răcn ește soțul ei, Vasia, cu fan atism. Când îmi făc eam serviciul m ilitar în tabă ra de pede apsă de
la Levtenov , dispune am de multe metode pentru a-i ucide pe inamicii poporului, iar c ând er a vorba de fasciști, î i jupuiam cum
se belește r enul. C omand antul no stru, un d iavol din Kita, cole cționa mânuși. Casa lui era ca un mu zeu. Într-o bună zi a
descoperit c ă îi lipsea un anumit s ortiment. A dat semnalul de aduna re pentru toată tab ăra și a trecut printre rându ri,
selecționând cât e un bărb at și câte o femeie din fieca re național itate. Cei selecționați au fost duși la buc ătărie și i-a forțat să -și
bage brațele în apă clocotită. Apoi comandantul nostru mongol le-a jupuit mâin ile și brațele cu toată g rija și s-a făcut cu cât eva
perechi de mănuși pentru muzeul său, cum nu mai ave a nimeni. Vreo scâ rnăvie a ciripit totu și la Moscov a. Ce tăr ăboi a fost!
Am avut noro c, av eam de îndeplinit o altă mis iune în ziua ac eea și nu am participat la acțiunea din bucătări e. Într-o dimineaț ă
al naibii de frigu roasă apa re și un comisar mititel, car e uitase să zâmbeasc ă încă dinainte de-a se naște. Era atât de mărunt că
putea să tre acă în picioare pe sub burta unui cal! Ci zmele de călărie căzăcești, f ără tocuri, pe c are le purta nu erau mai înal te
decât de getaru, și totuș i îi ajung eau până la genunchi. Dacă ure chile nu i-a r fi ieșit ca aripile l iliacului, c ăciula de blană țu guiată
i s-ar fi oprit pe umeri. Era at ât de înaltă c ă putea s-o foloseas că și ca scaun. I-au fost nec esare douăzeci de minu te ca să-i
cond amne la moart e pe colecționarii de mănuși, prin decapita re cu sabia, pe platoul de aduna re, înainte de asfințitu l soarelui. L –
a ales person al pe executo r. Un ugal așnik [44] din L eningrad, un munte de om, care l-ar fi putu t ascunde pe Comisarul din
Tomsk în gu ră. Era închis pe viață pentru c ă ucises e patru femei, le ciop ârțise cu secur ea unui pădu rar și le arunc ase rămășițele
în Luma.
Noi toți, atât pri zonierii c ât și personalul perm anent, am fost adun ați să fim de f ață ca să ne facem toț i o ide e de c e i s-a r putea
întâmpla oricui dintre noi căruia i-ar fi dat prin cap să cole cțione ze și el mănuș i. A fost o e xecuție scârbo asă. Ucig așul de femei
din L eningrad era emoționat ca o fecioară. De fieca re dată c ând se uita la micuțul Co misar din Tomsk îl apuc a tremuriciul c a
pe un p lop tremu rător. Acesta a început prin a-i tăia un br aț. Amantul mu gea ca un taur , dar nu mu lt timp. Din două mișcări
capul i s-a rosto golit pe platou. Următorului pe care l-a hăcuit i-a retezat dintr -o lovi tură o jumătate de piept, cu c ap cu tot. Și
tot așa cu to ți cei zece. U cigașul din L eningrad era puternic ca un urs.
Comandantul din Kita a fost ulti mul la r ând. Trei lovituri, ș i dus a fost. C omisarul din Tomsk și-a scos Nag an-ul și i-a plasat un
glonte dire ct între ochi uci gașului din L eningrad. Se le găna ca un copa c pe timpul furtuni i și la pământ cu el alături de cei pe
care îi decapitase. Asta le vom fac e și noi nemț ilor c ând vor veni, î i jupuim ș i îi atârn ăm la uscat în faț a sediului Partidu lui.
Nici unui comisar nu-i va păs a taman de ce le-am f ăcut noi nemți lor.
Șirul vorbelor sale este întrerupt de des chidere a ușii. Un nor dens de zăpadă pătrunde în cârciumă.
— Închide dra cului ușa! strigă toți deodată în m omentul în ca re sufla rea polară năvăleșt e în încăpe re.
O femeie tânără, ținând de mână un copil de vreo trei ani se lasă pe spate, sprijin indu- se de ușă. Cu o m ișcare ce trăd ează
obose ala își scoate glug a și-și șter ge zăpad a de pe față. Își suflă în mâini le îngheț ate și bate cu tălpi le de dușumea pentru a- i
reveni c eva c ăldură în picioa re, apoi se uită căut ător prin c amera aglomer ată, unde tai cu cuțitu l fumul de mahorcă.
— Pe mine mă c auți, femeie? o întreab ă un indiv id cu o față albă, plină de coșuri. Are o frunte fo arte îngustă, de debil m intal.
Ochii au o strălucire de animal f eroce.
— Hai acas ă, Gri gori, îl imp loră ea cu un tremu r în glasu -i șopt it.
— Nici g ând, mârâie num itul Gri gori, g olindu-și paha rul de ber e cu un plescăit zgomotos. L asă-mă- n pace, femei e! Nici să te
văd nu mai suport, pe tine sau pe plodul ăla de târ fă pe care l-ai făcut.
Trage o dușcă zdravănă de spirt și scoate un râg âit foa rte sono r.
— Mi-ai promis de dimineață că azi nu te mai îmbeți, î i spune ea văitându -se și îndepă rtând de pe frunte o buclă din păru -i
negru.
— Cred eți așa c eva? Acum târf a asta spune că sunt beat! Sughite și rânjește prostește. Da că nici asta nu e o insultă, apăi ce mai
e! Uiți, probabil, cine- i comisa r în orașul ăsta ! O să vezi tu, cățe a ce ești! Nimic mai ușor pentru mine decât să te a ranjez, pe
tine și pe plodul ăsta de târfă ! Își umple c ana din nou și iarăși be a. Berea i se scur ge pe bă rbie și pe piept în t imp c e bea.
Puuuh! pufăi e el, împroșcându -se cu ber e pe față. Mai vii și aici să ne spui ce să facem, iapă de Kiev . E loc ber echet la Kolima
pentru troțk iști ca tine!! Știu eu la ce te gâ ndești, curv ă contr arevoluționar ă și parșivă ce ești. — Sa livează el ca un bețiv ș i se
îndre aptă clătinându -se spre ea cu stac ana de ber e plină în mână. Râzând pe înfundate, parc ă-ar fi cotcod ăcit, îi toarnă bere a în
cap fem eii și o lovește peste față. — Să te înt inzi cu ofițerii chipeși pân ă nu mai poț i, drac împielițat de fem eie! Crezi că te
crede cineva din cei de față că ai fost măritată cu căcatul ăla de căpitan! Căzut în lup tă împotriva f asciști lor finlandezi, z ici!
Minciuni j idovești! Spurcăciune a s-a împu șcat pentru că-i era frică să mea rgă pe front! Știu exact despr e ce e vorb a, să- ți fie
clar! Nu sun t eu politrucul ?

— Ești beat mort, îi spune ea calmă, ștergându- și bere a de pe față cu mâne ca. Nu-ți mai vine și ț ie mintea la cap odată ? Mâine
o să- ți pară rău!
Bărbatul se ui tă la ea cu o expresie prost ită, de bețiv, o îmbrânc ește pe podea și o târ ăște de un picior , ca pe o sanie, spre
oamenii a flați lâng ă tejghea, care zâmbes c răut ăcios.
— Uite ai ci! strig ă el sf âșiindu-i î mbră cămintea. Serviț i-vă, oricine vrea ! Eu, Comi sarul Gri gori Antene ev, vă dau pe rmisiunea!
Curvele sunt proprietate a statulu i.
Cu un râs strident îi desf ace picioar ele.
— Pofti ți, regulați-o cu lumâna rea! strig ă Sonia încântat ă, forțând o lumânare groasă de c eară în or ganul ge nital al fem eii. Iapă
aristocratică îngâmfată ! O împing e cu brutalitate, pe masă.
— Haid eți, băieți, rânjește Gilda, poarta e des chisă! F aceți-i bucata. O căț ea ca ea, care se uită de sus la noi, pentru că noi nu
înțeleg em cărțile.
— Mamă, mamă! țipă copilașul, lovind și el anemic în glo ata beată.
— Lăsați-mă pe mine să i-o trag , rânjește Ghior ghi în timp ce se desfa ce la prohab. Na, c ățea, nu mai e alta la fel de mare în tot
Kievul! Nu mai ț ipa. E pe măsur a ta!
— Eu o iau pe la spate, se hâțână Mișa, ologul cu pantalonii deja lăsați în vine.
— Taci, pui de cu rvă! strigă Kosnov , voinicul vân ător, împ ingându -l pe băieț aș mai încolo.
— Las-o puțin ma i jos, g âlgâie Mișa, cu simțuri le ațâțate. Nu pot să-i ajun g pân ă-n cur . Ajun ge, bravo! Primește -o în pi zdoaia
aia ucrainean ă păc ătoasă !
De fiecare dată când termină câte unul d intre bețivi, S onia a runcă o gă leată de ap ă peste femeia violată.
— Noi ținem la cur ățenie, zice ea râzând cu c ruzime, dar cu rvele kievene ca tine nu înțeleg acest lucru ! Nu regulezi o târfă pe
degeaba, hohotește Sonia, costă c âte o cop eică pentru un r ând, băieți!
— E c ea mai ieftină târf ă pe care am avut- o! urlă Fiodor entuziasmat vâr ându-i fem eii trei copeici între picioare.
După ce s-au plictisi t și de distracția asta o rosto golesc sub masă. Ea plâng e disper ată pentru băiețel, c are zace fără cunoștință
sub o ban că.
— O auzi cum urlă, iapa! strigă Ghior ghi ca un turbat. Arunc -o afară!
O scot afa ră brutal, în z ăpad ă, cu lovituri de picioa re.
— B ăiatul meu! țipă e a deznădăjduită lovind nebun ește în ușa g rea.
Grigori îl apu că pe băiat și î l aruncă pe ușă afară ca o ming e. Aterizează la o distanță serioasă, într-un troian.
— Acești trăd ători ai poporului ar trebui desființați, ră cnește Mișa, izbind puterni c în masă. Am citi t în Pravda mai deunăzi că
își arat ă chipurile oribile peste tot. Auzi, l-au dibu it pe un jidan care se stre curase pân ă la nivelul de zampoli t[45]. L-au
împușcat, bineînțeles, ad ăugă el după o scurt ă pauză.
— Da că te oprești și s tai liniștit, mori, să fiu al dr acului — spune Ghior ghi fără nici o le gătur ă, înt inzându- i lui Mi șa o can ă cu
bere.
Sub un i mpuls subi t, Sonia îi anunță c ă birtul le dă un r ând pe g ratis. Toate discuțiile se opr esc, tăc erea se lasă peste "Îngerul
Roșu". Uimirea e unanimă. Nu- și poate amint i nimeni să fi fost vr eodată o câr ciumăr easă atât de mărini moas ă.
— O să-l bag în aia mă-si îndărăt pe țâncul ăsta ! țipă Gri gori pr ăbușindu-se pe podea cu zgomot.
— Ia-ți mâini le alea împuți te de pe picioarele mele, mâr âie Sonia, ești ul timul bărbat căruia i-aș pe rmite să-mi umb le în
izmene!
— Da că m-ai încer ca o dată nu te- ai mai culca cu altul! r ânjește Nikolai prostește.
— Scâ rnă piperni cită! îl ia în zeflemea Sonia. Eu, c are am navi gat pe șapte mări și oceane și am servit dip lomați și ge nerali?
Crezi că m-aș înjos i cu un mai muțoi ca tine? M-a avut odată un lord veritabil î n mijlocul Oce anului Atlantic! — S urâde,
fericită de această amin tire. — Era un engl ez get -beget, cu cast el cum trebuie, unde o duces ă avea obic eiul să umb le în fieca re
noapte cu lună plină! Când ș i-a dat drumul în m ine, era de viță albastr ă. Albastră ca lampionul din fața comi sariatului.
— Și de-atunci nu te-ai mai spălat niciodat ă acolo, jos, o ia în derâdere Tania, c are a fost trimisă tempora r în sat.
Nici chi ar politrucul nu știe ce a făcut Tania. Se șoptește că va veni un ordin, î ntr-o zi, să fie lichidat ă. S-a mai întâmplat
înainte. Alții spun că este informato are.
— Am fost șofer de c amion pe ruta Omsk – Moscova – Leningrad, se laudă Dimitri.
— Acum fa ci numai curs a de la "Îngerul Roșu", până la ocolul pentru reni, rânjește Ciolinda, nevast a lăptarului.
— Hab ar n-ai c e vorbești, fem eie, îi z ice Dim itri cu dispreț. Ruta Omsk-Moscova- Leningrad este c ea mai grea din toată
Uniune a Sov ietică. Când ajun gi, în fine, pe Nevski Prospekt, ești pe jumătate țăcănit.
— Exact așa cum ești — râde în hoho te Ciolinda. N- ai fost niciodată altc eva decât un țicnit.
— Când în cel e din urmă am dat î n primire, continuă Dimi tri, refuzând să fie întrerupt, am colindat prin țară și am călătorit cu
trenul gratis prin toată Uniunea Sovietică. Partea bună cu trenurile astea este că există totdeauna o pere che de șine c are duc
altundev a de unde te găsești. Și dacă ajungi iarna într-un loc unde e prea frig ca să dorm i afară, atunci poți să fii sigur c ă există
o pușc ărie unde să te dezmorțești și să cap eți ceva de hale ală.
— Da, asta e un lucru bun în ce privește Uniunea Sovietică, stri gă Ghior ghi cu patriotism, la noi nu e criză de pușcării.
Trăias că Stalin!
— A veni t însă ziua când a trebuit să părăs esc acea viață minunată, liberă, surâd e Dimitri cu amă răciun e. S-a întâmplat la
Odess a. Stăteam culc at pe o ban că și visam în Parcul Proleta rilor, când am si mțit o ciocănitură în cut iuță. În fața mea se afla un
tâmpit de g aradovoi [46] car e se hlizea la mine învârtindu- și pulanul lun g. Mi-a dat una peste tălpile picioa relor că l- am simțit
prin tot corpul, Până sus de tot, î n vârful părului. "Ple c", i-am zis, î nclinându- mă poli ticos. M- am în tins aici cu totul din
greșeală! "Nu ești chia r atât de bătut în cap cum pari", a rânjit garadovoi- ul trăgându-mi iarăși una în m ijlocul frunții cu
pulanul lui ca să nu ui t prea reped e că nu er a permis să dorm i în Parcul Proletarilor. Am plec at de- acolo cu toată viteza dar nici
n-am scos nasul din par c și am și fost arestat. Din nefe ricire era chiar la cap ătul z orilor , când vin cotigile cu lapte hodoro gind și
e cea mai bună pa rte a zilei pentru sticleți. Ș i abia așteptam o ce așcă de c afea și cev a de îmbuc at. Ei b ine, m-a dus cu mașina la
spețialnâi staniția [47]. Acolo m i-au tras o c afteală care m-a f ăcut să recunos c că munca este o mar e binecuv ântare pentru toți
cetățenii sovietici. — Î și desfa ce brațele și se uită atent la fe restrele îngh ețate. — Ș i iată- mă, aici, în tovărășia unei sticle de
vodc ă!

***
Într-o odaie de sus, deasupr a cârciumii, căpitanul Vasili Simsov , șade trânti t în pat și o privește pe Tamara, care se f âțâie de
colo- colo prin odaie, ca o pisică înfuriată, cu o țigară între buzele senzuale.
— Ce dr acu poți să f aci în vă găun a asta împuțită ? Să te co rdești și să tra gi la măse a! M-am plicti sit. De ce nu ieși undev a cu
mine!
— Unde dracu să me rgem? întreb ă el fo arte susceptibi l. Am fost la cinemato graf săptămâna trecută !
— La cinemato graf! mârâie ea supărată. Ăluia îi z ici tu cinema ? Numai pol itică căcăcioas ă! Trebuie să facem cev a! Altfel ne
apucă damb laua! Muri m și nici n-o să ne dăm seam a!
— Să mer gem la ski după c e se domolește viscolul, îi suge rează el cu glasul stins.
— La ski? Acum chiar cred că ai luat-o razna! M-am lecuit de ski pentru toată viața !
Se ridică într-un cot în pat și-și ar ătă dinț ii frumoși, într -un zâmbet lar g.
— Îndată ce vom câști ga războ iul, vom pleca în vacanț ă în Cri meea, o consolează el. O să ne plimbăm cu ba rca cu pânze și
vom fa ce drag oste pe punte numai în prezența pes cărușilor !
— Și sear a vom mânca la restau rant! râde ea și chipul i se luminează la a cest g ând.
— Și vo m sta toată noaptea, după pofta inimii, și ne vom ghiftui cu c aviar și vin de Crimee a, îi promi te el.
— Când vom câști ga războiu l, ofte ază e a tristă, golind pah arul de vodcă. Ai auz it de Războiul de Treizeci de Ani, cr ed? De c e
n-ar dur a și ăsta tot atât ? Cum să zic, n-ar mai fi dec ât douăzeci și opt de ani de așteptat.
— Douăze ci și șapte, o cor ectează și începe să fluier e.
— Ce conte ază un an în plus sau în minus ? susp ină ea resemnat ă. Oh, pe dracu, Vasili, am senzația că sunt z ăvorâtă într -o
închisoar e împuț ită! Stai toată ziulica întins pe spate și bei, ce naiba f aci totuși aici ?
— Fac instrucție cu Ga rda Națională, știi doar , îi răspunde el cu mânie, și mai tra g cu ochiul la mișcările inamiculu i și trim it
informații prin radio, în cazul că ajun g aici. E o m isiune foarte importantă, și o ș tii și tu!
— Oh, slăbește-mă! râde ea sălbatic. Se spune că nem ții sunt proșt i, însă n- am să c red niciodată că sunt atât de proști să vină
aici! Nimeni n-ar putea fi atât de tâmpit! Numai c etățenii sovietici sun t atât de bătuți în cap încât să trăias că în fundătu ra asta.
— Tamara își trece mâna prin pă rul lu i negru ca tăciunele, îl sărut ă pe gură și î i atin ge limba cu a ei. — M- am pl ictisit la
culme! Patru luni s ingură cu tine! Peste tot zăpadă și nimic altcev a! Mă scoate din sărite. Nici nu mai av em che f să f acem
dragoste. Șt im să f acem toate o sută și una poz iții și în somn! Găseșt e cev a nou, ne ghiobule!
— Am putea or ganiza eventual o cursă de câini, îi sug erează el f ără să creadă nici măc ar în ce-i iese pe g ură, sunt o m ulțime de
câini pentru tra cțiunea săniilor pe aici!
— Potăile astea de prin sate sunt prea proaste ca să învețe să ale rge la o curs ă, apr eciază ea. Îți mai amintești când ne duce am
la cu rse, la Moscova, și apoi la teat rul Balșoi, se ara? Dă-mi ceva să be au! Întinde paharul spre el. Ridică- te, ce dracu ! De ce
exiști?
— Lasă impertinențele, femeie, îi spune el amenințător . Oricând te pot băg a din nou la pârnaie !
— Poate c ă n-ar fi o ide e rea! Mi-aș gă si rep ede o lesb iană dră guță!
Se ridică și se așe ază pe sc aun. Î și ridică picioarel e pe o măsuță și cămașa îi alune că dezgolindu-i coaps ele. El scoat e un
fluier at prelun git.
— Vino înco ace și lasă-mă să te re gulez! Ai cele mai g rozave coapse și m ingeacul tău e cel mai teribil din l ume, nici mă car
târfele alea capitaliste nu sunt atât de bine dotate ca tine!
— Taci, mâr âie ea, aprinzându- și o țig ară lung ă, arom ată, hai să plecăm de-aici Vasili! Moscoviț ii nu pot trăi într -o vă găună ca
asta! Creie rele o iau razna. I eri m-am surp rins vorbind unui ren!
Sare în pat, se încolă cește în jurul lui, î și pli mbă vârful limbii pe fața lui în t imp c e-i pipăie trupul lui păros.
— Ești un bărbat minunat, Vasili! Ești un pun gaș a furisit, dar poți fa ce tot ce -i place unei fem ei să-i fa că un bărbat !
Se retrage puțin și-l scrut ează:
— Ai spus că ai relații, cele mai bune pe care și le poate dori cineva, atunci de c e dra cu stăm aici ? N-a sosit oar e vremea să
apelezi la ele și să ne scoată de aici ? Îl sărută iarăși, se suie peste el și-l mușcă de ureche. Să me rgem măc ar o zi la Murmansk!
Să petr ecem două zi le și în locurile unde se duc ofițerii de marină. Dă-le ordin să înhame câini și ajung em îndată la Murmansk !
— Ai înnebuni t? Știi că nu putem f ace așa ceva. Mi s-a încr edințat aici un post de fo arte mare r ăspunder e. Nemții pot apăr ea în
orice moment! Atunci voi avea puteri depline și voi deveni com andant, asta poate însemna promovare, decor ații ș i, dacă avem
noroc, vom rămân e singu rii în viață și vom putea înfrumuseța poveste a olea că!
— Spune- mi Vasili, nu-i cev a scrântit acolo, la cutiuța ta? Dacă suntem, sin gurii rămași printr e cei vii va trebui să fim foa rte
atenți c e le spunem ălor a de la Moscova. Se u ită adânc în ochi i lui naivi: Ai cunoscut vreodată un neamț ? Sunt foa rte buni
ochitori! Dacă vor veni într-adev ăr aici, tare aș fi curioas ă să văd cum va acționa G arda ta Națională de bețivi!
Din localul de dedesubt se aude zarv ă mare.
— Îi auzi ? spune ea cu dispreț. F erească-ne Dumnezeu să soseas că nemț ii în mo mentul ăsta ! Cât sâng e n-ar curge, sânge
ruses c!
— Fii atent ă ce-ți iese pe gură, mâr âie el, împing ând-o supărat de lâng ă el. Nu mă cunoști! Cu o strălucir e de r ăutate în ochi își
scoate Na ganul de sub pe rnă și i-l pune la tâmp lă. Te-aș lichida, dac ă aș vrea !
— N- ai îndrăzni, î l persifl ează e a pe un ton provo cator. Dacă mă î mpuști, nu-ți ma i rămâne decât s-o re gulezi pe târfa aia g rasă
și unsuroasă de jos. Ai simțit cum miroas e? Nu s-a mai spălat din ' 36, c ând a lansat Partidu l campania " economis iți apa ".
El se trânt ește înapoi în pat, râzând ca un des creierat.
— Ce poamă a naibii ești! Nu se poate nimeni supăr a cu adevă rat pe tine.
Îi aruncă o țigară.
O vreme fume ază în tăce re. Apoi apu că bal alaica.
Vasili sar e din pat și dansează sălbatic prin c ameră, ca tătarii. Î ndreaptă Nag anul spr e tavan și descarcă tot încă rcăto rul.
Ea râde zgomotos ș i azvâ rle cu o va ză de c ristal în perete. Cioburi de sticlă le zboară pe lâng ă ureche.
El ale argă gol peste mobilă și cu un salt lung aterizează în pat. O trage cu brutalitate peste el. Ea îl lovește cu balalaica în cap și
țipă g roaznic de dure re când el își st inge țigara pe umărul ei dez golit.

— Taci! stri gă el. Dure rea și vo luptate a erotic ă mer g mână mân ă! O apucă de pă r și îi adu ce capul între picioar ele lui. Sug e-o,
târfă murdară!
— Porcule ! bolborosește ea, cup rinzând cu buzele arm a lui enormă.
— Dă -i bătaie ! strig ă el cu o poftă pe rvers ă în gl as.
Tamara își ridică ochii spre f ața lui puhavă, desfr ânată, și brusc strâng e din d inți cu toată puterea.
Vasili urlă de dure re și o g onește de pe el cu picioar ele.
Ea scuipă a fară buc ata de carn e și se șter ge la gură, care i s-a mânjit de sân ge.
El se lasă în jo s țipând și se strân ge cu mâin ile între pulpe.
— Porc! sâsâie ea. Credeai că poți să te porți oricum pofteșt i cu mine!
Își aprinde imperturbabilă o țigară și se uită la el cu răut ate.
— Cățea turbată, mi-ai decapitat- o! strig ă el cu dispera re făcând câțiva pași spre ea.
— Și ce da că? se strâmbă ea la el și se tra ge înapoi spre ușă, oricum, n- ai știut ce să fa ci cu e a. Ai vrut mereu franțuzește, da '
cred c ă niciodată n-a ieșit așa de fr anțuzește ca în sear a asta!
— Cheamă un doctor , o imploră el, nemaișt iind ce -i cu el.
— Docto r! râde ea batjoco ritoare. Singurul doctor pe ca re-l avem aici e grăsana, care a făcut cândva un curs de opt z ile ca
infirmier ă. N- ar fi în star e nici măc ar să ajute o scro afă să fete!
— O să m i-o plătești, geme el privindu-și mâini le pătate de sân ge.
— O să mori, î i confi rmă e a, ca și cum i-ar spune că e fri g afară.
— Asta e asasinat, spune el căzând pe podea.
— Asasinat! râde ea strident. Și mai spu i că nici măc ar n-ai haba r pe câți i-ai trim is în faț a plutonu lui de execuție. Acum faci o
experiență, să vezi cum e c ând mori!
— Ești un diavol, Tamar a, da r te previn: da că mor, Moscova va afla adev ărul!
— Chiar aș a? șoptește ea. Posibi l ca unii să cr eadă. Tot ce o să audă ei la Moscova va fi c ă ai murit și te vor șter ge de pe li stă și
te vor uita, ca pe orice păduchios!
— Tamara, șoptește el ră gușit. Trebui e să mă ajuți. Îmi curge sân ge cu nemi luita!
— Vasili, îi șop tește printre dinți, aplec ându-se deasupr a lui. Nu mai ai mul t, dar trebuie să ști i că-mi fa ce plăcere să te văd
cum mori!
— Tamara, ești chiar soră cu dracu. Te vor spânzura! Ai omorât un ofițe r sovietic!
— Am în junghiat un por c, chicotește ea. Tu mi-ai spus s- o iau î n gură! M-au apu cat spasmele și, știi doar , se pune o bucat ă de
lemn între dinți i celor c are au spasme, ca să nu-și muș te limba. F ără limbi nu se poate spune la NKVD ce vorb esc alți cetățeni,
vezi? De asta ți-ai sa crific at tu bunătate de penis! Poate c ă te vor face Erou al Uniuni i Sovietice post-mortem!
Un zgomo t îngrozi tor ajung e pân ă la ei din local: mobilă sfă râmată, paha re spa rte, f emei ca re țipă, bă rbați ca re zbiară.
Căpitanul Vasili S imsov îș i dă duhul î n zgomotul ac estui vaca rm.
Tamara șade multă vrem e și se uită la el cum stă întins acolo, g ol, numai cu șap ca de NKVD pe c ap.
— Da că te-ai pute a vede a și tu, pe tine însu ți, șoptește e a cu dispreț. Cei pe ca re i-ai tri mis în Gulag s-ar bucu ra!
Se ridică în picioare, ia o ț igară, trage o înghițitură bună de vodcă și se privește ap reciativ î n oglindă.
— Ai făcut o faptă bună! îi spune e a imaginii din oglindă.
Se îmbrac ă cu o rochie lungă de tul, î și pune un șal neg ru pe umeri și se duce în local.
— Căpitanul Vasili S imsov a murit, decla ră ea solemn pe când coboar ă sca ra.
— Tuturor ne vine rândul, sughite Sonia, beat ă, de la tejgh ea.
— Dați- mi ceva să beau, îi zice Tamara cu asprime.
Sonia îi î mping e o c ană plină. O bea pe jumătate, cu lăcomie.
— Ultima noapte la Moscova, ofte ază ea visătoare, am dansat la "Pra ga", în P iața Arbatskaia.A veau acolo ce a mai bună
orchestră țigănească din lume. Ai fost ș i tu? o întreab ă pe Sonia, care se sc arpină gânditoare între sâni.
— M- ar fi bă gat la mi titica da că dădeam cu nasul pe acolo, rânj ește Sonia.
— I-am dec apitat membrul, zice Tamara cu un surâs de om satisfăcut. A fost u ltima lui mare escap adă de ge nul ăsta.
Soniei î i cad făl cile.
— Pre a bine, am as cultat to tul. Alo, fi ți atenți! strigă ea, vocea pătrunzând rumoar ea gloat ei de bețivi. Madam Tamar a
Alexandrovna i-a de capitat membrul c ăpitanului Vasili Sim sov!
— Ce g ust ave a? întreabă Ghior ghi, în tr-un hohot de r âs.
Grigori se ridică în picioa re cu mare greutate și se pot icnește de câtev a ori în drum spre tejgh ea.
Mișa îi dă șapc a verde de comisar , își încing e Naganul la șold cu solemnitate. Acum toată lumea poate ved ea că este în
exercițiul funcțiunii. Se prăvăleșt e peste tejghe a cu zgomot ș i sparge două st icle.
Sonia îi trag e una în cap cu un fă căleț.
— Gri gori Mihailovici Anteneev , te-ai îmbătat ca un porc. Încheie-te la pantaloni, că sunt și doamne de față. Nu ești cu renii!
— Dă -mi cev a de băut, rânjește el ca un nerod.
Golește cana dintr -o dușcă, râgâie violent și î nghite doi herin gi săr ați în tregi. Le dă drumul pe g ât, pre cum înghite barza o
broască. Se scarpin ă la c ap și descope ră, spre surprind erea lui, că nu ma i are șapca.
— Tovarișci, țipă el cu o voce sonor ă, de ce sunt eu ai ci cu sar cini? Își scoat e Nagan-ul și î l agită prin ae r. Se aud e o
împușcătur ă. Glonțul î i ating e urechea lui Mihai l și tre ce prin căciula de blană.
— Ușur el, tovarăș e comisar , spune el dojenitor f ăcând cu de getul arătător spre Grig ori.
— Ești arest at! ră cnește Grig ori fluturând pistolul. Mărturisiț i, diavolilor , ca să av em o judecat ă mar e!
Nu ajută la nim ic dacă tăgăduiești! NKVD- ul cunoaște totul!
Se serv ește cu o bucată mare de c arne de porc dintr-o farfurie și ș i-o bag ă în gură ca un țăran care face o căpiță de paie. Pistolul
îi cad e în supă. Se opăr ește la mână când încea rcă să-l pescuiasc ă. Răcnind, dans ează într -un picior suflând în mână:
— O să m i-o plătești, țipă el înfuri at. Nimeni nu scapă după c e a opărit mâna unui comisa r. O să ai la c e să te gând ești în
Gula g!
Se pr ăbușește g reoi pe un sc aun și î i pare atât de rău de el, că încep e să plângă. Își șter ge frunt ea și descop eră că are din nou
șapca de serviciu pe cap:

— Christoase, sunt îm e xercițiul funcțiunii, urlă el înspre Son ia. Iar ai spus vrute și nevrute în fața icoanei tale, cățea sfântă ce
ești! Așteaptă numai, o să-ți scoată ăia din Gula g pe nas ch estia asta, tot atât de ușor pre cum scopește un tătar pur celul de lapte!
Se ridică șovăind și se poticnește de picioarel e lui Fiodor .
— Lumea-i o oală de rah at, oftează acest a adân c.
Ghior ghi îl ajută să se ridice și îl așe ază pe ban ca îngustă de lâng ă ursul împăiat, cu care încep e să discute.
— Cine te c rezi, t otuși ? îi zice ursulu i. Găoaza Uniunii S ovietice, și ce- i cu asta!
Îi trage câteva scatoalc e și cad e iarăși. Rămâne aș a lungit un timp, priv ind cu dușmănie ursul, ca re îi răspund e cu o privire
sticloasă.
— Tovarișci, spune el râzând înăbușit, să proc edăm la institu irea unei curți marțiale și să ne distrăm puț in! Pot să- ți ofer ceva
de băut ? Cum ursul nu-i răspunde, îi trage un picior , lufte ază și cade cât e de lun g pe pode a. Se ridică înapoi cu g reutate.
Mătușa Sonia, două măsuri de " Victoria Steagului R oșu". Ne socoti m la le afă!
— Nici vorb ă! îi spune Sonia cu răceală, îmi ești deja dator salariul pe un an. L -ai băut până la ul tima cop eică, și ce garanție
am? Reprezinț i un mar e risc, Grigo ri Anteneev . Dacă vin nem ții te vor spânzura, cu tot cu șap ca aia a ta verde. Și eu cred că
vin!
— Atunci vom l ucra cu ei, spune Grigo ri cu un g est afectat.
— Ești un comisar sovietic simpatic, rem arcă Sonia sec.
— Dă -ne de băut, atunci, o roag ă el. Ș tii cu c âtă ardo are lucr ez pentru victorie!
— E lucrul cel mai bun pe care îl po ți face, strâmbă din nas Sonia. Șt iți ce se poate întâmpla cu voi, comisa rii, dacă pierdeți!
— Evr eii sun t de vină, spune Gri gori lugubru. Ticăloșii ăia cu nasurile coroiate s-au strâns cu toți i în America și ațâță fo cul.
Știi ce planuri au ? întreabă el în șoaptă.
— Să- ți taie ție c apul, rânjeșt e Son ia, lăsând să cadă satârul pe tejgh ea, ca o ghilotină.
— Asta e numai un asp ect, admite G rigori pipăindu-și gâtul cu delicat ețe. Au conc eput un plan monstruos! Sughite de mai
multe ori și-i bea și cana lui Mihail, car e din gr eșeală fusese uitată la îndemâna lui. Vor ca noi ș i naziș tii să ne măcelă rim un ii
pe alții. Trimit un Kaise r Wilhelm la B erlin și un țar Nicolae la Moscova să pună cap ăt guvern ării de o mie de ani a popoa relor.
— Sughite iarăși și înce arcă să mai stoar că vreo c âteva picături din can a goală. — Să vă spun! Primesc comunicări secrete de
la Moscov a, șoptește el, dându -se mare. Ei, ne mărturisești ? strig ă el pe neașteptat e arătând spr e Son ia, sau pre feri să te
supunem la un intero gatoriu ca la ca rte?
— Am în țeles că vrei să- ți dau de băut pe veresie? spune Sonia, strân gând din ochi.
— Ești dată dr acului, asta ești! rânjește el. Știi exact cum să te des curci în Uniune a Sov ietică. Data viitoare când le trimit un
raport mă garilor din Murmansk despr e viața din mica noastr ă comunitate, te propun pentru medalia de Erou al Muncii ca să ne
dai o petr ecere pe cinste. Acțiune a împo triva ta se r esping e ca fiind o gr ămad ă de bazaconii inu tile! Și acum, c e ziceți de una
mică pe ca re să ne- o trea că în condicuță? — Își scoate șapc a mil itară și dă cu ea de tej ghea. Și acum puteț i spune ce vreți! Nu
mai sunt în serviciu. — Dă de-a azvârlita cu șapca prin local. — Să mer gem mai depa rte și să- i criticăm pe a cei nem ernici de la
Kremlin. Madam, aveți obiceiul să le dec apitați penisurile ibovn icilor dumneavoastr ă? o între abă pe Tamara, cu un ae r
confidențial.
Încearcă să-i facă o plec ăciune, dar c ade pe jos cu o bufnitură și nimer ește cu fața într-o scuipătoar e.
— Totul este o conspirație r evoluț ionară, țipă Stefan, Borovski din colț, totdeauna te tra g pe sfoa ră în c ele din urmă. Mi-au
promis cu totul altceva când îmi fă ceam serviciul la Moscova, și acum lach eii capitalișt ilor m-au trimis aici! O conspirație, asta
e! Dar n-o să -l surprindă pe S tefan B orovski așa, cu una, cu două. Să așteptăm până mă în tâlnesc cu nemț ii. O să -i facă să stea
puțin pe gîndu ri! Războiu l ăsta o să mă f acă om mare. La ce dracu altcev a ar mai slu ji un război mondial ?
— Nu știi despre ce vorbești, î i spune Karl, g olind o st iclă cu un zgomot g âlgâitor, de par că gâtul lui ar fi un can al colector ,
sunt singurul de faț ă care s-a întâlni t vreodată cu nemții. Asta s- a întâmplat î n războ iul cel mic din '39.
— N- a participat nici un neamț la r ăzboiul ăla, protestează Stefan, numai fasciști finlandezi.
— Porc moscovit! rage Karl înc ântat. Când spun că am avut de- a face cu nemții î nseamnă c ă așa e, cum ți-am spus! Aveau
svastici și în ochi ș i în g aura curului, dar am întâlnit ș i ceva finlandezi, din ăia care i-ar fi mânc at pe Comuniș ti cu ful gi cu tot,
setoși de sân ge cum nu- ți închipui. P uțin le păsa dacă cei pe ca re-i măcelă reau er au bă rbați sau f emei. Se comportau ca niște
sălbatici, bă gau cuțitul ș i căsăpe au pe oricine și oricum și le ieșe au numai glo anțe pe cur și pe gură. Și-ți s pun eu, toți
finlandezii ăștia, bă ga-i-aș, acționează de par că ar fi ieșit din pi zdele mamelor lor cu un p istol automat gat a armat și cu un cuțit
în dinț i, însă nemții peste c are dai în ac est mare război s unt c ât zece finland ezi. Nu vă dați seama cât sunt de dambla gii pân ă nu
ai de -a face cu ei, și atun ci nici n-apuci să caști bine ochii, c ă te-au și m ierlit. Taie de- a valma tot până nu mai rămân e nim ic,
tot ce le iese în cal e și e ruses c, în bucățel e mici, bărbați, f emei sau animale !
— Ia-ți labele puturoase de ren de pe mine! rage Stefan dându -i câtev a scatoalce lui Karl. Nemții ăia o să ajung ă să mă
cuno ască ei pe mine. N- o să tre acă de mine, cu toate automatele și svasticile lor. — Î și trage căciula peste urechi și își ia pușca
de vânătoa re pe umăr . — P uteți să vă duceți la dr acu cu to ții. Sun teți atât de proști, că un o m intelig ent nu poate suporta să mai
stea în ace eași c amer ă cu voi!
Cântând cât îl ț in bojocii pleac ă clătinându -se pe ulița mare a satulu i. Viforul îl trag e de șuba lung ă pân ă la pământ, de par că ar
încerca să i-o smulg ă. Intră cu totul în tr-un stâlp de tele graf și recule ază într-un morman mar e de zăpad ă.
— Dă -te dr acului la o pa rte din drumul meu, neamț c ăcănar, bodog ăne el stâlpul. — Cu mare greutate – iese din tro ian, vrea să-i
tragă una stîlpulu i, lovește pe alătur ea și se trezește iarăși în mormanul de zăpad ă. — Ai văzu t! răcn ește el supărat. Încearcă
mereu să- l trag ă-n piept pe unul ca re își face datoria, dar nu reuș ește. — Cu o raf ală de ocări, atac ă stâlpul din nou. — Duș man
al poporului, n- o să mă dai tu pe mine pe spate încă o dată. Stai aici f ără să fa ci nim ic de pre a multă vreme, te pun în trenul
următor spre Gulag !
Ajun gând acasă se dă de ceasul morții ca să ni merească ușa și trebuie să facă ocolul c asei de trei ori până o gă sește în cele din
urmă. În drum se mai ia la harță și cu un ga rd vechi și-l calc ă în picioar e până îl face pra f. Des chide ușa și cade în casă. Î și
aruncă șuba și că ciula pe pode a îi dă un picior pisicii ș i apu că sticla cu mâinile tremurând e.
— Da nebun mai sunt! îi e xplică el mașin ii de g ătit. Aș putea spa rge cărămizi cu membrul! Trage o înghițitură sănătoas ă din
sticlă. Mer eu ajun g de te tra g ei pe sfoa ră până la urmă, — își dă el g ândul pe față. Niciodată să nu ai încred ere într -un ne amț,
nazist, dar nici într -un comunist sovietic. — în m od bizar , ajun ge cu un picior în găleata de g unoi ș i se împro așcă cu lături pe
față. Ajutor . — Salvați-mă! M-au prins nem ții, țipă el cu g roază în oase și cade pe spate provo când un z drăngănit asurz itor.

— Ce f aci acolo, porc bețiv ? îl între abă nev asta scoțând un chip somnoros din alcov .
— Iob tvoie mat, i-o trag e el. Am fost atac at, femei e. Atacat, auzi! Aici, în propri a mea locuință de serviciu !
— Cine te- a atacat?
— Porcii de nem ți mi-au întins o cursă, chiar în prop ria mea bucătă rie!
— Ești beat turtă și ud leoa rcă pe de asupra ! Șterge zoaiel e de pe tine, porcule. E un sac după ușă.
— Și asta e tot ce ai să- i spui tu bărb atulu i tău, c are își risc ă cu curaj viața pentru Uniunea Sovietică și într -o zi va ajung e Erou
al Stea gului Roșu ?
— Termină cu astea și hai în pat, îi șu ieră ea.
— Niet, nu pric epi nim ic! Ești o v ită mai proastă de cât un cu r de r en. Ce- ți pasă ție că era cât pe -aci să fiu omorât. Pot să te
întreb de când n-ai mai fost la învățământul polit ic, care e datoria fie cărui cetăț ean sovietic ? Presupun că nici nu mai ș tii că toți
suntem în război ș i că nemții sun t gata-gata să intre în sat ?
— Ești beat c riță, Stefan Borovski, și e a cince a oar ă în săptămân a asta.
— Eu și beat! protestează el furios. Ți-ai pierdut m ințile, iapă ce ești! Sunt unicul pol ițist treaz din t oată Uniunea Sovietică.
Femeia se dă jos din pat și dă cu ochi i de găleata pe c are o răsturn ase Stefan.
— Asta te- a atacat? întreabă ea cu un zâ mbet sarcastic.
— Porcii contr arevoluționari mi-au întins o curs ă, afirm ă el lovind duș mănos găleata cu piciorul.
— Nu mai țipa aș a, Stefan e! Vino să te culci, și ai ti mp să te trezești până mâine dimineaț ă!
— Ia-ți deg etele alea de țăr ănoaic ă după uniforma mea, zbiară el înc ercând s-o love ască cu un sac ud, poate că nu mai ști i cine
sunt? Scoate -ți cea ra din urechi și ascultă, scroa fă de țară: Sunt un slu jitor al statului sov ietic, un om cu ca rte care cunoaște
toate regulamentel e de se rviciu pe de rost și t u ești o contr arevoluționar ă mizerabilă c are vrea să pună mâna pe copeicile mele
câștigat e din gr eu! Aruncă cu o oală în ea. L a Gulag cu tine! Schiurile sunt acolo în colț!
Femeia dă fu ga în sufragerie, se arunc ă pe canapea și plânge.
— Url ă, femei e, boceșt e cât te rabdă puterile! E o ș mecherie ve che, chi ar și cel mai prost funcționar de stat sov ietic o știe.
Crezi că poți să scapi basma curată dacă plâng i cu la crimi de cro codil, dar te înșeli crunt. Noi, funcționarii de stat suntem tari
ca piatra, ca zidurile minelor din Kazahstan, și asta o s-o afli tu. O să pleci cu primul tren spre minele alea! Gula gul abi a te-
așteaptă! Du-te! Lua-te-ar dracu! Eu mă duc să mă culc.
Abia respirând, se urc ă în pat, lovindu-se cu capul, at ât de tar e de ramă înc ât se zguduie toată cas a:
— Mai lovește- mă o dată scroa fo, și te-mpușc, r age el din fundul alcovului. Se z vârcolește c a un c âine ud.
— Încetează, odată, Stefan e! Lasă-mă să te ajut să-ți scoți pantaloni i, ești ud leoa rcă! O să ră cești dac ă te culci cu hainele ude
pe tine!
— Eu să răcesc! urlă el simțindu-se insul tat și se ține în disper are de pantaloni. Ai înnebuni t? Slujitorii statului sov ietic, nu sun t
atinși de bolile capitaliste. — B rusc, devine confid ențial: — Ascultă, Olga, trebuie să ne sprijini m cu toții unul pe altul până ce
războiul va fi c âștig at, altfel totul se va termina prin venire a jidanilor ameri cani aici și violare a femeilor noastre.
— Da r ei sunt de partea noastră, țipă ea uluită, atâ rnându- i pantaloni i de călărie bleumarin peste spăta rul scaunului.
— Așa c rezi t u, târ fă troțk istă! țipă el simțind cum î l cup rinde o mânie agreabilă, nu ști i că evr eul Troțki a scăp at cu fu ga în
Ame rica și a dat cu împrumut pu tredei a rmate ame rican e cioc anul nostru comunist ca să zdrobe ască Rus ia cu el ? Însă nu
cunoști poporul sovietic. Uite- așa o să le fa cem!
Sfâșie perna. Nori de fulgi se răspând esc în tot alcovul.
— Uite c e-ai făcut ! Plâng e de supăra re și înce arcă să adune r esturile pern ei la un loc. D e unde- o să mai fa cem rost de o altă
pernă?
— Nu ai și tu cev a mai important din car e să-ți faci g riji! Taman a cum, când Patria noastră luptă pentru însăși e xistența ei ?
Sare afară din alcov , apuc ă fața de masă maronie, croșetată, și o a zvârle în foc.
— Ai înnebuni t de tot? țipă ea înc ercând să smulg ă fața de masă din flăc ări.
— Pe masa mea ofici ală n- are ce căuta o față de masă de culoar ea fascismului, urlă el, cuprins de furie și scormonind cu
vătraiul prin foc pentru a- l înteți. Adu-mi auto matul, f emeie! Și pas al ergător! Trebui e să fim pre gătiți! Nemți i or să vină chia r
în noapte a asta!
— Animal beți v, plâng e ea cu sughițuri, duc ându- se să se culce pe sofa.
Dar mai întâi, din atâta ama r de experi ență, ascund e automatul.
A doua zi d imineața, Stefan se simțea îngrozitor . Capu l îi zumzăie ca un stup de albine și si mte dureri în spinare. Strănută și
tușește încontinuu. Î și suflă nasul cu putere și-și ș terge degetele de perd ele.
Într-o tăc ere acuzatoar e, femeia adu ce micul dejun. Știe din e xperiență c ă el nu o să scoată o vorbă pân ă după- amiază târziu.
Stefan Borovski își pune vestonul de la un iformă cu epoleți laț i, își ia Kalașnikovul pe umăr și-și trântește pe cap șapc a militară
cu steaua roșie în cinci colțuri.
— Ies doar să văd da că totul e în ordine și nu e vreun r en care încea rcă să tre acă dincolo de ocol, explică el, dându -și osteneala
să afișeze un zâmbet împăciuitor .
Își croiește drum an evoie pe strada satului luptându-se împotriva viscolului năpr aznic și face legământ solemn cu sine că nu va
mai c ălca la "Îngerul Roșu", deși i se usucă gâtlejul după o picătur ă.
Chiar înainte de a ajun ge la cotețel e câinilor , apar e laponul Z olibor z care dă bice într-o sanie trasă de doi reni.
— Fu gi, Stefan Bo rovski, î i spune el, tu lburat, pleac ă înapoi la Moscova, cât poți mai rep ede! Vin nemți i!
— Ia să văd dacă miroși, eschimosu le, îi ordon ă Stefan, vârându -și nasul lâng ă gura laponului.
— Nu- s beat, Pan Stefan, sunt treaz ca Fiul Domnulu i pe cruc e! Crede- mă i-am întâlni t pe nemț i! Mi-au îndrug at multe lucruri
pe care nu le- am în țeles, dar am putu t ved ea în ochii lor demenți c ă ven eau să-i ucidă pe to ți bărb ații născuți din tr-o rusoaic ă.
— Da că n-ai înțeles limba de unde știi că sunt nemți ? întreb ă Stefan bănuitor . Puteau fi vreo patrul ă de- a noastr ă siberian ă.
Nici pe ăia nu i- ai fi putu t înțeleg e ce vorbesc !
— Er au nemți, Pan S tefan. M- au lov it numai o dată dar nici unul nu mi-a dat cu piciorul, deși er au foa rte supă rați. Da că ar fi
fost siberieni m-ar fi lovit cu picioar ele și m-ar fi împu șcat după a ceea. Oamenii ăștia mi-au dat drumu l să plec. Așa au făcut și
cei pe c are i-a întâlnit fratele meu, l-au lăsat să plec e.
— Când i-ai întâlnit ? îl întreabă nelin iștit S tefan, privind cu bă gare de se amă peste dealuri.
— Să tot fie cinci ceasu ri de- atunci. E xact înainte de a se în toarce viscolul, când a început să bat ă din răsă rit.

— Cum să șt iu eu când s-a schimbat vântul ? Nu sunt prezicător de vreme. Sunt poli țist! Și cred că nu ți-ai găsit prostul, să- mi
tot torni la baliverne, nu, mâncător de fo ci! Bănuiesc că știi unde e Kolima?
— Șt iu bine, bunicul a fost acolo!
— Unde sunt nemț ii acum ? întreabă Stefan, cu răsufl area întretăiat ă și Kalașnikovul ga ta preg ătit.
— Acolo, în stepă, îi e xplică laponul arătându -i spre nord-est. Cred că nu-ți trece prin cap să tra gi în nemți, S tefan Bo rovski ?
Pentru c ă atunci, Dumne zeu cu mi la. Ce supăr ați nevoie mar e sunt acum, c ând nimeni nu trag e în ei — dar da că cineva chiar
trage, păi atunci o să ne f acă har cea-parcea cu sat cu tot!
— Hai, îi ordonă Stefan cu hotărâ re în glas, să mergem la "Îngerul Roșu" și să discutăm problema. Trebui e să întocmim un
plan, să nu-și închipu ie nemți i că suntem mai tembeli decât ei.
Sonia șade tolănită în șezlongul de ca re este atât de mândră. A aparținu t cândva unui regizor de la I ndustria de Stat a Filmulu i.
Îl uitaser ă acolo, î mpreună cu alte lucru ri, când au turnat în sat, un film de dr agoste cu opt ani în urmă.
— Nemții sunt aici, strig ă Stefan cu dispera re când intră pe ușă. L aponul și cu mine i-am văzut!
Sonia este atât de în grozi tă încât se r ăstoarnă împreună cu șezlongul r egizorului.
În cârciumă se iscă o confuzie nemaipomenită, până și bătr ânul câine reumatic, care cândva prindea urși, înc epe să latre c ât
poate de tar e.
Grigori, pe ca re-l prinsese somnul sub masă, între doi câini, dă fu ga la fe reastr ă, buimac, și trage câteva focuri în zăpadă. Dar
treptat se lin iștesc toți și î ncep să- l descoas ă pe lapon.
— Ești absolut s igur- că erau nemți ? întreabă Mișa, nevenindu- i să cr eadă. Doa r tu nu în țelegi finlandeza sau g ermana.
— Ce conte ază, strig ă Gri gori, un neamț, e neamț, chiar dacă vorbește ebraica — ș i te poți aștepta și la aș a ceva de la porcii
ăia!
— Ce ți-au spus? întreabă Ghior ghi, fă ră bazaconii, să fie limpede.
— Mi-au spus "ieși " sau " vino aici ", exp lică laponul. C u gloanțele nu-i de g lumă și nu țin seamă pe cine nimer esc!
— Da că nu în țelegi nemțește cum ști i ce ți-au spus ? întreabă Sonia nedum erită.
— Mi-au spus-o în rusește, o ține laponul pe- a lui, cu încăp ățâna re. Vorbeau o mulț ime de limbi. Dar nu te poți î nșela când
întâlnești un neamț. Diavolii ăia sunt la fel de citiț i ca evr eii. Nu sunt ca soldații noștri, car e abia au învățat să demonte ze un
pisto l și să- l adune la loc.
— Fii atent ce scoți pe gură, laponu le, îi atrage atenția Gri gori cu seve ritate. Port uniforma me a oficială, așa că nu suport să fie
criticați eroii Armatei Sov ietice! În "Pravd a" se spune că nemț ii sunt la fel de proști ca un cu r de ren. Ești sigur că n-ai dat
cumva peste o patrul ă de g răniceri a NK VD?
— Nu, zice laponu l cu fermitate și acceptă o c ană mare de vodcă de la Sonia. Nu av eau la ei nag aice din ale a, cu c are îi
biciuiesc pe nebunii ca re umblă hai-hui prin tundră.
— Cum arat ă uniformele lor? îl descoas e Nikolai cu o priv ire viclean ă.
— Ca toate uniformele, r ăspunde laponu l ridic ând mâinile, dar cred eți-mă, e rau nemți. Fumau tutun c apitalis t și nu mahorc ă, și
aveau cu ei un ren la fel de trufaș ca un gen eral finlandez. Ăla nici măc ar nu l-ar mirosi pe r enul meu, deși amândoi au fost
finlandezi la ori gine.
— Am văzu t nemți, strig ă Pușal in trând g răbit în câ rciumă cu mare zgomot, o armată întreagă, cu a rme și toate soiurile de
instrumente uci gașe.
— Unde? întreab ă Gri gori.
— La cinci verste mai încolo, ș i vor fi cur ând aici. Se mișcă reped e!
— Păi, eu o porn esc spre moar ă, spune Kosnov agitat, încheindu-se la haina de blană. Am gr âu de măcinat. Acum, că nemții
sunt aici, cine știe când mai sunt în stare s-o fa c. Diavolii ăia pot pretinde orice trăsnaie.
— B a stai aici, îi ordonă Grig ori cu asprime. Gr âul poț i să-l macini și cu bucile, sau așteaptă până se termină r ăzbo iul! Eu sunt
șeful armatei aici! — Cu mare greutate se cațără pe un sc aun. — Gur a și ascultați, strig ă el, Tovarișci, Uniunea Sovietică
nădăjduiește c ă fiec are își va fa ce datoria în ac est ce as, cel mai d ificil pentru districtul nostru…
— Termină cu prost iile aste a, îl î ntrerupe Fiodor brutal, acum nu ești la Murmansk, ca să faci pe g rozavul! Dă -te jos de pe
scaun. Scoate- ți căciula din cap și vorbește ca un o m normal!
Grigori își scoat e căciula și se urc ă pe un scaun. Viforul suflă prin grinzi de pa rcă ar vrea să smulgă tot acope rișul. O umbră de
spaimă se streco ară prin câ rciumă. B eau un răstimp în tăcer e și se g ândesc la ale lor: cum să- și rostu iască fieca re lucrurile c ât
mai cu folos, când vor sosi nemții.
Sonia se ridic ă în picioare și se scarpin ă pe spinar e, cu fundată în gându ri.
— Să vină cin eva să mă ajute să fierb niște ap ă! spune ea, îndreptându- se spre bucătă rie.
— Pentru c e dra cu vr ei să fie rbi apă ? întreabă Gri gori cu un ae r surprins.
— S-o arun c după nemț i când ajun g aici, răspunde ea cu hotăr âre. O să- i pun pu țin pe g ându ri. Așa era obiceiul pe vremuri,
când se ap ropiau pr ea mult.
— Nu mai e cazul, e xplică Mihail. Diavolii ăia înc ep să omoar e de la două ve rste distanță. Și chiar un pui de lele ca tine n-ar
putea să azvârle cu ap ă fiartă pân ă la așa distanță !
— O să stau și-o să- i aștept chiar după ușă, cu toate femeile, explică Sonia cu patrioti sm. Și î ndată ce nemț ii se a rată la vede re,
cu chipurile lor uricioas e, o să arunc ăm o gă leată de ap ă fiartă ruse ască drept în ei. Asta a r trebui să -i învețe min te să mai vină
aici fără invi tație.
— Nu- ți dai seama c e spui, z ice Fiodor cu seriozi tate. Ăștia arun că cu o sumedenie de mașinării dră coase înainte de a deschide
ușa. N-o să mai rămână nici măca r părul fofoloanc ei tale.
— Probabil că atunci a r fi mai bine să- i omorâm af ară, în zăpad ă, sugerează Sonia, c are șade pe podea și curăță o pușcă de
vânătoar e cu două țevi.
— Când se termină, o să- i strângem grămadă pe toți nemții m orți aici în spate, spune Mișa cu mândri e, după aceea trimitem o
telegramă la Murmansk, să vină cineva aici și să numere cadavrele !
— Nu e greu să împu ști un neamț, exp lică Fiodo r. Când îl ni merești se învârte ca un titirez și nu ș tie ce să facă, chia r și cei mai
deștepți se zăpăcesc când încep să le bubuie glo anțele în cap!
— Unde te duci ? strigă Grig ori în mo mentul în ca re Kosnov încea rcă iarăși să se stre coare spre ușă.

— Mă duc să- mi macin grânele, bătrân e! Trebuie să ne gâ ndim la zi ua de mâine, nu numai la r ăzbo iul de azi. Un finland ez rus
mi-a spus c ă nemții ne vor lăsa făina, dar ne vor lua semințele nemăcinate. Care nu-și macină boabele va muri de foam e înainte
de sfârșitul iernii.
— Să mer gem la moar ă să ne măcinăm g rânele, spune Po lakov , înviorându- se. Gri gori, tu răspunz i de apăr are. Stai aici să ap eri
"Îngerul Roșu". D acă auzim împușcături ne întoar cem și te ajutăm. Îi vom înce rcui pe nemți ș i ii luăm de la spate, așa cum am
învățat la școala G ărzii Naționale. E simp lu ca și cum te- ai scărpina în cur . Nici chia r nemți i nu au ochi la c eafă. Trageți fără
zăbavă, până ce ne auzi ți pe noi că strig ăm " Încetați focul" !
— Tu stai aici, strig ă Gri gori isteric. Mă c ac pe ce realele voastr e. Înțelegi?
— N- avem voie să gr eșim, spune Sonia. Nemții sunt periculoși. Să înhămăm câinii și să plec ăm reped e de aici. Atunci nera rii
vor fi dezamăgiți și nu vor mai g ăsi aici nici un cetățe an sovietic c are așteaptă să fie ucis.
— E o lașitate să fugi, protestează Grig ori cu glas stins. Stal in ne -a ordon at ca fiecare dintre noi, băg a-l-aș, bă rbat sau femeie,
să-i omoare pe fas ciști oriunde -i întâlneșt e. Și să vă iasă din minte să c adeți prizon ieri la fas ciști. Or să vă scoată frumușel
ficatul ș i-l vor mânca crud. Am văzut fotog rafii cu așa c eva la Școala Comisarilor din Murmansk, nu e numai propag andă.
— De ci a cam venit ti mpul să ne urnim, gâ ndește Sonia cu glas tare, trăgându- și pe cap jachet a ei de fetru. Țin prea mult la
ficatul meu ca să-l las pe mâna oric ărui nenoro cit neamț să- l mănânc e!
— Stai pe loc, îi spune Gri gori, îndreptându- și automatul spre ea. De a cum încolo aici acțione ază le gea militară și leg ea sunt
eu! V-ați bucurat de anii buni s ub sistemul sov ietic, acum trebuie să-i acceptați ș i pe cei r ăi!
— Ci zmele și sârma ghimpat ă poți să le ți i tu, Gri gori, țipă e a cu dispreț. Te cuno aștem noi!! O să fu gi ca un iepure de îndată
ce se zăr ește primul neamț!
Deocamdat ă răm ân cu toți i tăcuți ș i beau, să prindă curaj. Unii d intre ei vor să -l fac ă pe lapon să r ecunoas că faptul că totul n-a
fost de cât un vis, însă ac esta o ține sus și tare că a vorbit cu nemții.
Grigori decla ră star ea de ur gență și de – acum înainte se va bea pe g ratis la "Îngerul Roșu". Se despart în grupuri mici de luptă și
Garda Națională intră în alertă de gr adul zero.
— Se ap ropie conta ctul cu inamicul, strig ă Gri gori patetic, înfricoșat până- n măduva oas elor lui de comisa r. În sinea sa, el
speră că nemții nu se vor opri în satul ăsta, aș ezat în tr-o vale îngropată în zăpadă.
Se aud e un cioc ănit v iolent la ușă. Se s trâng toți înspăimântați de- a valma, dar e numai I ulia, care ciocăneșt e înto tdeauna la
ușă, fie că vrea să intre sau să iasă.
— Trebuie să vii ac asă! strigă ea făcându- i semn cu mâna lui Gri gori. E cin eva c are vre a să vorbeas că cu tine!
— N- am ti mp de vorbă cu nimeni, răspunde la fel de sonor Gri gori.
— Nu vorbi prost ii! Vino acas ă sau îți încing urechile ! Nu mai f ace pe g rozavul, numai pentru că porți uniformă !
Toți se c am tem de I ulia. Ea e Babușka satulu i, prezice viitorul și tămăduiește boli.
— Cine vre a să vorbeas că cu m ine? întreab ă Gri gori.
— O să vez i când ajun gi acasă, răspunde Babușka laconi c.
— Atunci spune- le să mă aștepte, zice Grigori, o să vin acasă după c e-i ucid pe nemți!
— Nu ești în toate minț ile, îi spune B abușka Iulia și ciocăn ește la ușă înain te de a ieși.
Sonia afișe ază Mesajul Partidului pe aviz ierul rezerv at înș tiințărilor spe ciale:
Tovarișci, orice pas înapoi este laș ș i mârș av, înseamnă moart e!
Răpăitul unui automat se aud e în vifor .
Într-o clipă, fie care se adăpostește sub un scaun sau o masă.
În mod misterios, Son ia a reușit să- și introduc ă cu forța kilogramel e ei de prisos pe un ra ft de sub tej ghea.
Sofia o porn ește năv alnic spre buncăr ele de cărbun e. În timp ce aleargă își smulge insigna Partidu lui de pe blu ză și o arun că în
sobă.
Și amuleta lui Fiodor , de la Gard a Național ă, are același destin ca și insigna.
— Vin vremuri g rele, se destăinuie ei uni i altor a în secr et, și n imeni nu poate fi încă sigur cine c âștigă războiul ăsta!
Dar foarte curând se dovedește că Sania, Vânătorul, a fost a cela care a tras cu noua lui armă. Apare masiv în cad rul uși i și se
apleacă să se uite sub masă, unde Grigo ri s-a ghemui t și și-a a coperit ur echile cu mâini le.
— Ieși de-a colo, tovarăș e! Nemți i stau a fară în zăpadă și aște aptă să fie împușcați.
Ies târându -se încetișor din ascunzătorile lor , și după c âteva pahar e Gri gori începe să se simtă din nou comandantul înnăscut al
grupului de luptă. Se hotăr ăște să plaseze af ară posturi avansat e. După o discuție lungă, despr e unde urme ază să mear gă
fiecare, se îndreaptă pleoșt iți și gr eoi spre pozițiile stabili te.
Doi bă rbați târăs c după ei m itralie ra Maxi m cu răcir e hidraulic ă, însă de îndată ce ajung afară sunt dărâm ați de viscol. Nu trec e
mult ș i se reîntorc la "Îngerul Roșu", unde c ad de a cord că e mai bine să- i aștept e pe nemți acolo decât să riște să moară
degerați înainte de sosirea lor. Dar Gri gori a învățat la cu rsurile pentru Gard a Națională din Murmansk că e foa rte important să
plantezi o santinelă.
Nimeni nu e împotrivă c ând îl propune pe lapon drept cel mai indicat pentru acest post important. E obișnu it să stea afară pe
orice fel'devrem e și, trăind atât de aproap e de natură, ochii ș i urechile îi sun t bine antrenat e.
— Da că faci asta, îi spune Gri gori solemn, te voi re comanda pentru O rdinul M uncii!
Laponul pleacă legănându -se și rânjind, să fie cu ochii pe nemți, însă viscolul este pre a aspru chiar și pentru el și curând se
strecoară în g rajdul r enilor . Înainte de a se culc a le spune animalelor să ciuleasc ă ure chile și să- l scoale da că vin străini.
— Ordinul Muncii să- l bag e ei mai b ine în curul unui m istreț, mormăie el, chiar înainte de a adormi.
Toată ziua trece fără vreun semn de primejdie nemțeasc ă și sătenilor le revine cu rajul. " Îngerul Ro șu" s-a transfo rmat în tr-o
adevărată fo rtăreață. Un mort ier de 80 m m a fost amp lasat în spatele buc ătăriei. Este adev ărat că exi stă numai două bombe de
aplic ații pentru el, însă Gri gori e de pă rere că și s implul zgomot î i va înspăimânta strașnic pe nem ți.
Chiar după ușă a fost p lasată mitraliera grea Max im. Nimănui nu-i trec e prin minte că lichidul de răcir e a îngheț at bocnă. Chiar
dacă nu se poate tra ge cu ea pentru moment, e o arm ă care arată fioros și ex istă muniț ie bere chet pentru ea.
— Mai e stare de ur gență? între abă Sonia, c ând toată trupa cere vodcă și ber e pe cheltuiala statului.
— Da r tu ce crezi? întreabă Grigo ri sar castic. Chiar și o toantă ca tine a r trebui să- și dea se ama c ă în cur ând va începe lupta!
— Mă rog, fie, c apitulează e a cu a creală și le umple pah arele ochi.
— Nici nemții, nici finlandezi i nu ne vor prinde vii! zbiară Mihail eu foric, în timp ce g olește cea de-a cinc ea cană.

— Se spune că la război cel mai bine e să mori primu l, țipă Kaza r înce rcând să răzbe ască cu voc ea prin zgomotu l teribil. Ce ai
de spus la chestia asta, Ghior ghi, tu, ca re ai mai avut de-a face cu asta?
— Prosti i, afirmă Ghior ghi, vezi și tu că sunt în viață! Războiul e cev a firesc pentru ființele umane și un om deștept poate ușor
să păcăl ească moarte a. În Regimentul 809 I nfanterie, unde eu eram capor al, ave am un ser gent ca re deseori pr evene a grupa de
pericol, de pa rcă ar fi fost un astrolog care citea în frunze de ce ai. Băi eți, z icea el, nu vă duceți pe a colo. Sun t plantate mine, vă
vor zbura coaiele -n gât! Însă erau unii deștepți în gr upă care nu voiau să creadă ce spune a el și mușcau țărâna, dăde au ortul
popii. P oc! Ser gentul ăla ne- a învățat să nu cred em în predestina re. Dacă totu l s-a dus de r âpă, zicea sergentul, ș i băieții inamici
vă fac harcea-parcea, pocn ește și i zbește în dre apta și stâng a ca un nebun. Mai presus de toate să nu ș ovăi și să nu dai înapoi.
Ia-ți picioarel e la spinar e și dă- i înainte!
— Când vin nemții, decide Grigo ri, tu iei conduce rea. Ai experienț ă și no i ceilalț i putem învăța de la tine!
Ghior ghi își umflă pieptul cu mândrie și-și rotește automatul deasup ra capului, în așa f el încât jumătate din încă rcător se
descarcă în tavan.
— Plătești pentru ce spar gi! strig ă Son ia furioasă.
Se ur că pe un scaun să examineze grinzile.
— Singur a spe ranță pe ca re o am e c a războiul ăsta c ăcăcios să nu produ că pr ea multe pa gube, ofte ază ea îngrijor ată, dându -se
jos de pe scaun.
În acel moment tot satul se află în localul " Îngerul Roșu". Toți vorbesc în același timp, î năbușindu- și spaima prin cuvinte. Nici
o femeie nu- și mai boscorod ește bă rbatul pentru că s- a îmbătat iarăși.
Un grup învață cum se încarcă și se a rmează mitralier a ușoar ă de lâng ă fereastră. Inevitabilul se produc e. Un încă rcător întreg
își fac e drum prin zid ș i trav ersează bucăt ăria, unde Son ia și Sofia sunt c ât pe c e să fie ucise.
— Nemții! Nemții! se aude un urlet dinspr e beciu rile pentru c ărbuni, unde s-au ad ăposti t câțiva.
Grigori arunc ă o g renadă de mână pe fereastră, Mihail trimi te o ploaie de g loanțe de automat în troianul din cap ătul drumu lui.
Sonia tra ge și ea cu pușca ei de vân ătoare și nimerește ursul împăiat. L ovește orbește cu patul pușt ii și î l izbește în cap pe
Fiodor , care stă întins în s patele mi tralierei.
— Sfinte Rafa el, țipă el îng rozit, ridicând mâini le Mă pred au. Gri gori, porcul bolșevic, ne -a făcut să tragem în voi. Nu mă
omorâți, tovarișci germanski '
Puțin mai târziu lucrurile se lin iștesc și oamenii înc ep să se certe.
Nimeni nu vre a să vorbeas că cu Fiodor , care stă de vorbă cu el însuș i într -o versiune prop rie a limbii finland eze.
— M- ai demasc at inam icului, stri gă Grigo ri incitat O să dai socoteală pentru asta la Murmansk, după terminare a războiului.
— Am glumit ș i eu, se scuză Fiodo r râzând forțat Nu mai știi n ici mă car de glum ă?
Cinci laponi în zăpeziț i intră zgomotos î n cârciumă, împreună cu câinii lor , care fac o găl ăgie și mai mar e
— Nemții sunt aici, anunță ei, și fețele li se lățesc într-un rânj et.
— Unde? țipă isteric Grigo ri, arun cându- se înspăimântat pe jos.
— Afară, spune Vânătorul lapon I lmi.
— St ingeți lumina! strig ă Mihail.
— Pe dr acu uite- i! țipă Ghior ghi isterizat, tră gând cu mitralie ra ușoa ră, foc cu foc.
Sunt s tinse numaide cât lumin ile și totu l se cufundă în be znă, ca într-o pivn iță de că rbuni.
Se uită cu prec auție pe fereastră, dar afară e numai viscolu l.
— Nu cumva te- ai înșelat? întreab ă Gri gori cu sper anță în voce.
— Nicide cum, răspund e Vânătorul lapon I lmi, si mțindu-se insultat. Ne aflam atât de apro ape de ei încât pute am să le sim țim
răsuflar ea în ceafă. Vin într-o coloană lungă dinspre nord. M-am întâln it și eu cu trupe NKV D. Îi căutau pe niște nem ți care le
zburase ră acope rișurile, undeva, prin răs ărit, unde nu pot ajun ge oameni obișnu iți, născuți din femei. Cred că noi cu nemți i
ăștia ne-am întâlnit. E i bine, suntem numai în tre cere. Plecăm acum — și dac ă am fi în locul vostru, to t am pleca.
— Când c redeți c ă ajun g aici? întreab ă Gri gori cu o voce tremurând ă.
— Nu pot fi dep arte, dacă noi sun tem aici, z ice Ilmi cu o logic ă de fier.
— Rămâi aici, îi ordonă Grig ori cu fermitate. Orice bărbat sau femei e care intră în districtul ăsta aparține grupului meu de
luptă!
— N- ai altcev a de făcut decât să vorbești despr e grupul tău de luptă? îl ia Fiodor peste picior . Mă î mbolnăv esc da că mai aud
cuvântul ăsta o dată. Toți ramol iții din țar a asta cu două stele de c elulo id pe umeri ale argă bezmetici de colo- colo ș i formează
grupuri de luptă. Să ne f erească Dumnezeu!
— Cum ai vre a tu să ne numim? întreab ă Gri gori, părând a fi la an anghie. Nu suntem destu i pentru o companie și o grupă nu
prea spune cine știe c e dac ă nemții aud de ea. Diavolii ăia înghit o gr upă cum înghite lapon a un herin g!
— Să- i zicem atunci B aricada Drap elul R oșu, su gerează Sofia cu mândrie.
O împușcătur ă străpun ge întunericul.
— L-am ni merit! țipă Pavelov și mai trag e o dată. B ătu-l-a r, l-am dat cu roatel e-n sus pe ticălos.
— Unde zace ? șoptesc Gri gori și Mihail deodat ă, scrutând cu prud ență prin f ereastra spartă.
— Da ' ce, nu vedeți! Uite- l acolo, lân gă șopron.
Puțin mai târziu descop eră că de fapt împușcas e unul din câini.
Din pă cate un câine înaintaș. Frica se transformă în mân ie. Toți îi sar în cap lui Pavelov .
Undev a, în zăpadă, răpăi e sac adat o mitralier ă.
Îngroziți, î ncetează să se mai ciorov ăiasc ă. Zgomotu l ajun ge până la ei; ra fale scurte, ticăloas e.
Sofia încep e să țipe sălbatic și i steric. Mihail î i trage una peste gură cu dosul palmei.
Mitralier a îndepă rtată amuțește.
— St inge lampa, se r ăstește Gri gori la Son ia, care tocmai intră cu o lampă în mână. Nemți i o să creadă că le cer em să ne
împuș te!
O clipă rămân cu toț ii culc ați la podea, ascultând cu încorda re vuietul viscolulu i.
— O să vedeți, băieții noștri i-au g ăsit pe nem ții pe c are-i căut au, spuse Mihail, ca re se ridică primul.
— Și i-au ucis pe toți din tr-o rafală lungă, zice Sonia, ieșind în patru labe de după tej ghea cu pușc a de vânătoar e în mână.
Aprind e o lampă cu carbid și-și toarn ă o c ană respe ctabilă. Î i vars ă conținutul pe g ât dintr -o înghițitură.

— Veniți să vi le luați, le stri gă ea cu poftă de chef, ump lând pahar ele.
Ies cu toți i încet de la ad ăpost, convinși că nemții zac morți undeva, în zăpada biciui tă de viscol.

În nici o împrejur are nu-i e permis unui gen eral sau unui soldat s implu să r enunțe de bună voie la o pozi ție. Pentru a combate o
asemene a conc epție josnică avem curțile marțiale. Ordinul meu este ca asemen ea de fetiști să fie lichidați.
Adolf Hitler, august, 1944.

— Nu- i nimic de râs, ne admonestează capor alul finlandez privindu-ne cu iritare, dar noi am ținut-o înainte cu r âsul. Era corpul
cel mai car aghios pe c are-l văzusem vreod ată — și văzuserăm multe la viața noastră. Erau într-adevă r două trupuri, în lănțuite
atât de strâns încât la început am c rezut că era unul singur.
— Încetați râsul, strigă capor alul furios. Nu e pra ctic nim ic de râs !
— Da că asta nu e ceva să mori de râs, strig ă Porta ap roape sufoc ându-se în hoho te, atunci nu șt iu ce-ar mai putea fi!
— Păi te cr ed și eu. Stă omul î n pat, în toiul unu i regulat pe cinste, și tocmai c ând e gata să-și dea drumul, vine în zbor o
păcătoas ă de bombă și-i strică plăce rea, rânj ește Micuțul.
Un Unterof fizier de la es cadronul motorizat încea rcă să desp artă cele două trupuri cu forța, însă co apsele fetei sunt atât de rigid
încolă cite în jurul șo ldurilor bă rbatului, că renunță.
— Er a singu rul bărb at pe c are l-am iubi t vreodată, spune fata care se află printre noi.
Sunt lacrimi în vocea ei.
— Ce rușine a naibii, că a fost oblig at să moar ă chiar când făcea dragoste cu altcineva — spune Gr egor.
— Și o târfă de nemțoaic ă pe deasupr a, spune f ata, izbucnind î ntr-un plâns cu su ghițuri.
CÂINII DE RĂZ BOI
Aerul re ce ne lovește cu violența unui berbe ce și absoa rbe orice fărâmă de căldur ă din trupurile noastre.
— Respiră rar, mă sfătuiește Heide când mă apucă un ac ces violent de tuse.
Îmi ascund fața în mănuș ile de blană, inspir cu grijă și l upt contr a tusei ca re îmi sfâșie pieptul. Chiar și prin straturile groase de
blană și pelerina grea de c amuflaj sim ți aerul ge ros ca o a rsură de fie r înroșit. Aerul neclinti t ne transform ă imediat respir ația în
gheață da că ne oprim din drum nu mai un m oment. Ne -am putea sufoc a cu prop ria respirație.
Luna strălucește intens și stelele scânteiază pe ce rul nopți i, aerul e glacial și uscat. Tundra are o înfățișar e stranie, himeri că,
teribilă și totuș i frumo asă în a celași timp.
Spre nord-est dans ează o mar e perdea de lumină, schimbându- și culorile și scânteind în t ot spect rul. Fas cinați, privi m fix la
fasciculii electroni ci car e trav ersează înălți mile c erului.
— Șt iai că azi e una din marile sărb ători? întreab ă Porta. Toți promotorii războiu lui se află a cum la biseric ă și cântă psalm i, iar
noi suntem aici, ale rgând prin zăpadă și ciocnindu- ne cap în cap!
— E una din marile z ile de sărbătoa re german e, spune H eide cu mândrie.
— Da, așa e! Acum o mie de ani strămoși i noștri nemți au consumat în aceast ă zi o cantitate uriașă de jumări de porc sălbatic !
rânjește Porta plesc ăind din l imbă.
— E într -adevă r Ajunu l Cră ciunului ? spune B ătrânul ridicându- și privire a spre irizația strălu citoare a Aurorei Boreale.
— Cred eți că se va sfâ rși războiul până la Crăciunul următor ? întreabă Gregor.
Nimeni nu se sinchisește să-i răspund ă. Spusesem mer eu același lucru de fie care Cră ciun și războ iul tot continua când vene a
Crăciunul următor .
— Haid eți! Su s, loaze ofilite, ne strigă Bătr ânul cu voioșie, încă puțin și ajun gem acas ă și la căldur ă.
— N- o să răzbatem niciod ată, mormăie Gregor, arătând spre norii i menși de zăpadă c are se învârt esc în faț a noastră. Se
pornește din nou viscolu l.
Un Mpi răp ăie în zăpada învârtejită și auzi m țipătul prelun g, ascuțit al unei femei. Mpi-ul răp ăie din nou.
— Jo s! ordon ă Bătrânul plonjând în spatele unui parap et mare de zăpad ă.
O văpaie se ridică, scăldând alb eața incredibilă a omătului cu o lumină fantomatic ă. Văpaia atârnă în aer , legănându -se ușor
câteva minute. Î n lumina ei chipurile noastre arată ca acelea ale unor cadav re.
— L-am terminat pe unul dintre ve cini, s trigă Micuțul pe deasup ra vuietului fă cut de viscol, ca re străbate tundra în serii de
rafale. Scârn ăvia a venit d irect în brațel e mele, adu când o traistă mare cu da ruri de Crăciun!
O nouă văpaie se ridică și se aude bufnitura înfundat ă a unei explozii.
— Aș dori să mai isprăv ească cu asta, îi m ustră Bătrânul. Unde este co rpul? întreab ă el printr e dinț i împingându -l pe Micuț.
— Aici e! Complet mort, răspunde Micuțul arătând un petic întunecat de zăpadă.
— E o f emeie! strigă Porta cu surp rindere când ajung e la cadav ru. O neno rocită de femei e. Are și un copil cu ea. Mai av em
nevoie numai de bărb at. Să reunim între aga familie!
Curioși ne aple căm peste corpul f emeii. Era o fată tân ără și drăguță. Copilu l nu fuses e atins de gloanțel e Micuțulu i, dar pare să
fi murit îngh ețat.
— Er a neap ărat nevoie să o omori făr ă să clipești ? întreabă Bătr ânul, privindu-l cu r eproș pe Micuțul.
— Fir -ar a naibii de treabă, omu le, am cr ezut că e un rusnac din ăia care veneau după noi! se scuză Micuțul.
— Ce nătă rău mai eșt i! spune B arcelona.
— Nu mai faci o deos ebire între un bărb at și o fetișcană pe vr emea asta, strig ă Micuțul supărat. Oricum, c e naiba căuta la
plimbare prin zăpadă, în toiu l războ iului, cu un copil în brațe?
— Er a o fat ă dră guță, spune B ătrânul încet, ridicându- se în picioar e.
— N- am avut intenția să- i fac asta, mormăie Micuțul, luându- și Mpi-ul pe umă r. Totdeauna sunteți cu ochii pe mine! O să mă
duc dracului c ât de cu rând și atunci veți pute a câști ga acest nenorocit de război al vos tru, oricum vreți voi!

— Mai du- te dra cului, tâ mpitule! explodează B ătrânul cu voce răgușită. Î ncă o fiță de soiul ăsta și te împu șc pe loc! Acum
îngroap ă-i pe ăștia doi ș i pune o cruc e pe mormânt. De unde faci rost de lemn te privește. Puțin î mi pasă, dar o cruc e fata să
aibă!
— Nebuni e cur ată, se apăr ă Micuțul. De ce să aibă c ruce. Păi nu sun t comuniști ? Ei nu cr ed nim ic din ceea ce predic ă preotul!
— Am spus să aibă o cruc e! zbiară Bătr ânul furios, trântindu- se într -o ad âncitură din z ăpad ă și trăg ându -și glu ga ca să
ciupe ască un pic de somn.
Micuțul sapă o gro apă și bagă trupurile în ea. Ciocănește în zăpadă c eva care cu multă imagin ație a r putea semăna cu o cru ce.
— Probabil că Bătrânul a re numai c ăcat în tărtăcuță, se conf esează el lui P orta, te în țelegi greu cu el, nu-i așa? Data viitoare,
când mă mai întâlnesc cu vreun băiat de- al vecinilor , am să-l ro g să stea pe loc și să aștepte pân ă mă duc înapoi să-l întreb pe
Bătrânul dacă îl deranje ază că -l împușc !
— Taci din gu ră, mormăi e Bătrânul de jos, d in gaura în c are s-a cuib ărit.
— A naib ii Armată, oftează Micuțul îngh esuindu-se jos, alături de Porta. Nu mai poți nici să vorbești și ai nevoie de permisiune
specială să -l mierlești pe un g ăozar de comunist. Viața e atât de tristă c ă nu mai merită s-o trăiești.
Avem senzația c ă au trecut numai c âteva minute c ând B ătrânul înc epe să strige.
— Haid eți, ne mână el cu ner ăbda re, luați-vă rah aturile, mișcați-vă cururile, înainte de-a veni I van să vi le reteze !
— Armata asta nenoro cită nu poate să lase pe cinev a în pac e? strigă Porta. Când voi deveni civil, cândv a, aș vr ea să-l văd pe
gogomanul c are îmi va ordon a mie să mă dau jos din pat!
După ce am mers numai c âteva mile suntem opriți de ra fale de fo c puternic dinspr e un par apet înalt de zăpad ă.
La auzu l primei împușcături mă trântesc în zăpad ă și iau căta rea spre o siluetă de pe vârful unui val de zăpadă, da r Mpi-ul nu
funcționează. Î nchizătorul a îngheț at. Îl ciocăn esc cu dușmănie și piedica își dă drumu l. Trag un încăr cător întreg și figu ra
dispar e din vede re.
— Înapoi, înapoi, î napoi! tună voce a autorita ră a Băt rânului.
O ploaie de g loanțe se abate în jur , spulberând zăpada.
— Fo c de acope rire, ce naiba! strigă Bătr ânul cu fu rie în ti mp c e grupa se ret rage în de zordine. Netrebni ci, lași! Nu v- am dat
ordin să vă retr ageți!
Heid e vine în fu gă. Sare ca un iepur e rănit. M itralier a încep e să tragă. Ne c roim drum î n salturi scurt e, cât e unul, prin zăpadă
adâncă, pufoas ă.
Focul rușilor din vârful dealului se mai domolește și curând se opreșt e cu totul.
Gâfâind și g emând cu obidă, ajun gem sus la ei. Î n ciuda frigului po lar asudăm de par că ne-am găsi într-o saună.
N-au mai răm as dec ât patru din ei și unul din tre aceștia este pe moarte, ceilalți doi rid ică mâinile și î și dau toată silința să ne
convin gă cât de mult și-au dorit sosire a eliber atorilor g ermani.
— Unde sunt ceilalți ? întreabă Bătrânul privind în jurul său.
— Au luat-o la picior spre Moscov a, rânj ește Porta ar ătând urmele pe zăpad ă.
— Se pa re că nu toți doresc să fie elibe rați, glumeșt e Gregor.
Micuțul apas ă cu g ura țevii Mpi-ulu i în ce afa primulu i prizonier și se pr eface că se pre gătește să -l lichideze.
— Niet B olșevik! țipă prizon ierul și cade în ge nunchi înfricoș at.
— Fir -ați-ai-dra cului să fiți de tovarișci comisari ce sunteți! stri gă Micuțul a cuzator , îmbrâncindu- l cu brutalitate pe prizonier ,
care cade cu fața- n jos.
— Niet comisa r! îl asigu ră ei, vorbind cu toți i deod ată. Pol itrucul se ascund e la " Îngerul Roșu". Î l puteți g ăsi acolo.
Intrăm în sat, î mpreun ă cu cei doi naziș ti conve rtiți. Așezare a este literalmente în gropat ă în zăpadă. N e mișcăm cu prudență din
casă în c asă, des chizând ușile cu piciorul și trăg ând câte o salvă în încăpe rile întunecoas e. Da că se aude vreun țipăt, tra gem
până amuțește.
O turmă de reni vine galopând în grozi tă pe ulița mare. Zăpada ne zboară pe lâng ă ure chi.
Lângă una din case zace un bărb at care poartă o banderolă. E pe moart e. Ne privește fix cu ochii lar g deschiși ș i apoi înc earcă
să se depă rteze de noi târâș. Căciula îi e nă clăită de sâng e. Murmur ă ceva nein teligibil ș i continuă să se târ ască. E ca un om
întins pe o plajă, c are se ret rage continuu în fața cu rentului ca re se apropie tot mai mul t, neîndur ător.
— E înnebunit de f rică, spune Gr egor împung ându- l cu Mpi-ul.
— Er a de așteptat, spune B arcelona. Probabil că i-au însăi lat niște povești nemaipomenite despre noi!
— Să- l ajutăm să-și dea duhu l mai r epede, sugerează Micuțul. Este o cruzime să lași un animal muribund să sufere atâta !
— Par Allah, a încasat toată rafala în burtă, spune L egionarul.
— Să- l ia dracu ', e de păre re Westphalianul.
— Numai lui poate să-și mu lțumeas că!
— Pune- l la adăpost mai încolo, în gr ajduri, le spune Bătr ânul. Nu mai av em ce să-i fa cem. H aideți!
Cineva ne fa ce semn ener gic cu o perde a roșie de la una din ferestr ele unei case lunguiețe.
— Ăsta- i "Îngerul Roșu", ne lămures c prizon ierii. Aici e locul î n care s-a dus să se as cundă comisa rul!
— Se g răbesc în m od sigu r să se pred ea, rânjește Gregor. Trebui e că avem, într-adevă r, o reputație proastă !
Deasupr a ușii se bălăbăn e o firmă de lemn, pe care e pictat un înger de culoare roșie c ălare pe un r en verd e.
Spargem ferestrel e și e xpediem c âteva focuri prin ele pentru a le zdruncina nervii celor dinăuntru.
— Runi verh[48 ]! stri gă Heide cu o voce puternică.
Ies afară toți, pe rând, atât bărbați c ât și femei. Arată înfricoșați și bui maci. Ulti ma este o g răsană care ține în mână o pu șcă de
vânătoar e cu țe ava r etezată.
Porta o ciupeșt e amical de o bucă și îi bag ă mâna pe sub fustă.
— Unde ai fost până acum, viața mea ? îi spune el libidinos. Dac ă aș fi știut că ești aici vene am mai de mul t.
— Mai e vreo scârn ăvie cu voi înăuntru ? strig ă Heide dându- și importanță și umflându- și pieptul ca să le impună prizonierilor .
— Taci, îi z ice Porta, privindu-l cruciș.
— Car e dintre voi e com isarul? întreab ă Gregor cu un zâmbet amabil.
— A fost î mpușcat, zice grăsana. Își pune de getul pe frunt e, astfel că nu mai exi stă nici un dub iu unde fusese împușcat
comisarul.
— Doamn e, dar ce urâtă e! constat ă Micuțul făc ând o strâmbătur ă.

— E f erme cătoar e, spuse Porta încercând s- o cuprindă cu brațul. L asă-mă numai să te sărut, zâmbește el afe ctuos și-și ț uguie
buzele pentru un sărut.
— Ești dră guț, îi spune ea strâng ându -l cu atât a putere la pieptul ei i mens, încât capul lui Porta dispar e apro ape de tot.
— Ei, să ne retragem puțin amândoi și să dăm uitării războiul, î i sugerează el cu un rânj et pofticios.
— Putem mer ge la mine, sus în camer ă, îi z ice ea închizând ochii. Sunt l ucrătoa re la stat și am f ăcut rost de așternuturi cu rate.
— Ești comisar ? o întreabă Porta.
— Nu, țin bufetul " Îngerul Roșu", r ăspunde e a, gesticulând ca un împăr at care a repu rtat o mare victorie.
— Sfinte Rapha el, protector al călăto rilor, ce-și poate dori mai mult un bărbat cu obligații dec ât o han giță dr ept ibovn ică?
rânjește Porta.
Micuțul se înțeleg e de minune cu o f ată subțire și înaltă, cu cozi groase de culoar ea berei, c are-i atâ rnă pe spate. Mân a i-a
dispărut sub fusta ei până mai sus de cot.
— Ce f aceți voi, oamenii sovietici, în văg ăuna asta când nu ucideți nemți, asta e întreba rea? zise el împin gându- și mâna af ară
prin g âtul ro chiei.
— Dezbatem noul plan cincinal, ii spune ca imitând un ne chezat și mâncându -și unghiile.
— Atunci înseamnă că vă plictisiț i de moarte, decide Micuțul. Noi am dezbătut abia un s ingur plan cincinal și ne- a luat o
groază de timp. Hai la tine, îi propune el, c a să-ți arăt niște năzbâtii.
În clipa ac eea un bărb at iese brus c afară pe o ușă, învârtind un Kalașnikov de asupra capului. Sare într-o groapă de cartofi și
încep e să tragă în toate părțile.
— Com isarul nostru, z ice Misa rotindu-și ochii către înălț imile ce rului.
— Cred eam c ă a murit, spune Porta, ciup ind-o pe g răsană de obrajii g elatinoși.
— Atunci înseamnă că a reînviat, r ăspunde e a nep ăsătoar e.
— Așa se pare, strig ă Gregor bă gându-și mai întâi capul la adăpost.
— Da că nu e el, atunci e primul cadav ru pe care-l văd în viața mea tră gând cu arma !
— Vezi da că poți-să pui mâna pe el, îi spune B ătrânul Legionarului c are suprave ghează ce se petre ce de la o fe reastr ă.
— Ne amț porc! strig ă comisarul din g roapa de carto fi. N-o să mă prin zi niciodată viu. O să vă ucid pe to ți! O altă ra fală ciuruie
tavanul și pereții câr ciumi i.
Bătrânul privește cu prudență prin fer eastră, își face mâini le pâlnie la g ură și s trigă:
— Arunc ați armele, tovarișci, și predați- vă. Nu vă facem nici un rău !
O nouă salvă este singurul răspuns. Gloanțel e se opr esc în zi d.
— Să vă ia dra cu' de sch weinhunde[49 ] trăd ători. Nu mă tra geți voi pe mine-n piept!
Kalașnikovul răsună din nou.
— Gri gori, Grig ori, înce arcă să-l ademen ească Dimitri, î ncetează cu prostii le și vino-nco a să faci cunoșt ință cu nemți i. Sunt
oameni simpatici.
— Gur a, trăd ătorilor! Nu mă păc ăliți! Germanski, sunt un om i mportant și g reu de luat prizon ier, strig ă Gri gori din gro apă.
— Tovarișci, se ro agă Mihail, fii cuminte! Vino-ncoa să sărb ătorim î mpreună elibe rarea noastră. Nemț ii știu că ești un om mare
și te vor trat a ca atare.
— Vă veți da se ama îndată că nu s unt ușor de captur at. Din ga ură se aud e o altă rafală care împro așcă zidul.
— Nu ești decât nebun, Grig ori Anteneev , țipă Fiodo r mânios. Am închei at o pac e cu nem ții ăștia, și dac ă nu ieși rep ede de-
acolo o să vină ei să te scoată și să te împuș te pe loc c a pe un câine turbat!
— Da că te-am pute a face să ajungi acolo i-ai putea zbura creie rii cu o lovi tură de țâță! îi zice Porta grăsanei.
— Îl strân g de g ât pe nemernic dacă mai ajun g să pun mâna pe el, îl afurisește ea cătrănită.
— E primejdios, o previn e Ghior ghi. A urmat școala de tră gători de elită de la Moscova și mai totdeauna nimerește ținta.
— Trebuie să fie în lipsă de formă astăz i, zice Porta, pân ă acum ș i-a irosit m uniția.
— De regulă mai are și ceva grenade de mână în buzunar , zice Mihail în tunecat.
— N- ar putea să arunc e o g renadă până aici, înăuntru, spune B arcelona măsurând distanța până la gr oapa de c artofi cu un ochi
de expert.
— Ar putea să înainteze târ ându-se și să ajung ă la o po ziție bună pentru el, spune B ătrânul cu îngrijor are.
— Il est con[50], s pune Legionarul. Dacă părăsește groapa l-am c apturat! Nu poate fi atât de nebun — încă!
— Ce- ar fi să-l sâc âim atât încât să- l facem să- și consume toată muni ția? sug erează Gr egor. Nu poate avea pre a multă.
— Atunci î l prind ușor, cum prinde dr acul un pr eot ca re șad e pe țucal în Dum inica Paștelui, râde zgomotos M icuțul.
— Nu cred că-i o idee rea, zice B ătrânul circumspe ct.
O grenad ă exp lodează cu o pocnitur ă puternic ă, undeva în fața poziției noastr e, și arun că zăpad ă prin f ereastră.
Unul c âte unul ieșim î n fugă pe ușă și aler găm de la un pa rapet de zăpadă la celăl alt pentru a- l face să-și consume muni ția.
Îndată ce unul din no i s-a adăpostit, celăl alt o ia la fug ă, dar comisa rul trag e întruna ca un zev zec.
— Să terminăm cu prostia asta, spune ofițerul medical Leth după c e ne- am vântur at de colo- colo în tre par apeții de zăpad ă o
vreme. Am fost i nfirmie r într -un azil ș i știu cum să tratez nebunia. Aveți o mătură? întreab ă el c ând suntem în s iguranță în
cârciumă.
Sofia vine degrabă cu un târn.
— Exact ce ne trebuie, zâmbește Leth satisfă cut. Le folose am la azi l pentru a le bă ga minț ile-n cap. N-am văzut încă nici un
lunatic c are să nu se sperie de unul ca ăsta. Dă-mi o căciulă din aste a rusești și vă a răt eu cum î l aranjezi pe unul c are și-a ieșit
din min ți.
Ghior ghi îi dă o c ăciulă veche, înaltă și ț uguiată.
— Hei, măi o mule, strigă Leth când ajung e afară. Arunc ă arma și vino-ncoa ! Dacă nu, v in eu și-ți trag o mamă de bătaie cu
măturoiul ăsta…! Na doma[51 ].
Urmează o tăc ere adân că și se pare că nebunul de comisar nu șt ie realmente ce să cr eadă.
Leth travers ează a gale piața satulu i, amenințând cu mătura.
— Vino-aici, diavol zăpăcit! urlă el, sau vin eu și îți î ncing spinar ea cu măturoiul.
— Minciuni și propag andă, neamț ticălos, r ăspunde Gregori din groapa de ca rtofi. Eșt i un diavol, și nici raiul, nici iadul nu vor
să aibă de- a face cu tine.

— Înapoi! strig ă Gregor nervos. E nebun de le gat!
— Nu încerca să-l înveți pe tac-tu să facă copii! îi arun că peste umăr Leth. Am fost spe cial instrui t cum să proc edez cu nemții
țăcăniți ș i știu ce f ac.
Se ap ropie de groapa de c artofi, pas cu pas, învârtind târnul pe deasup ra capului.
Brusc, automatu l începe să răpăi e o ra fală lungă, mormăită.
Leth se învârte ca un tit irez. L a început pa re că se întoar ce pentru a veni înapoi la noi, dar după aceea cade ca un sac de c artofi.
Zăpada se ridică în jurul trupului lu i precum un no r.
— Acum îț i dai seama cu cine te pu i? strigă comisarul triumfăto r. Scoate un hohot nebunesc de râs și nimeni nu se mai
îndoiește în ac est mo ment că într -adevă r omul nu e sănătos la cap. Oamenii ca mine sunt imperme abili și la glo anțe și la ap ă.
Sunt atât de invincibil că f ac praf o stâncă numai c e m-aș ez pe ea.
— Eu nu mai suport masc arada asta ! răcnește Barcelona mânios, desc ărcându- și încărcătorul într -o rafală lung ă.
Grigori nebunul î i dă replica instantan eu. Cad două grenad e, nu dep arte de ușă.
— Trebuie că e supraom! strig eu uim it. Un om normal nu arunc ă atât de depa rte.
— În numele tuturor diavolilor și pe trupul sfânt al lui Chris tos, vin acolo la tine și te bel esc de viu!
Din nou clănț ăne Mpi-ul. Unul dintre g loanțe îi străpun ge pălă ria lui P orta.
— Nu mai ține aș a la infinit, spune Băt rânul cu hotărâre. Cine se duce voluntar să-l cur ețe?
— Crezi că avem c ăcat în cap? întreabă Gregor, profund indignat.
— Un nebun nemerni c cu un automat ține-n loc o gr upă întreagă, strigă Barcelona lovind mânios cu pumnul î n masă.
Oglinda cu îngerul pe ea se spar ge în bucăți și cade de pe peret e când o altă r afală bubuie prin fe reastra spartă.
— Până aici, țipă Son ia furioasă. Scârn ăvia asta bolnavă la c ap o s- o cunoasc ă mai bine pe Sonia din Odess a! Dă-mi unul d in
fierăstrai ele ale a ale lui Hitler .
Porta îi dă un Schmeisser și un să culeț cu încărcătoar e. Ea e atât de supărat ă, încât f ace spume la g ură și la nas. I ese pe ușă ca o
rachet ă.
— Pe cu rând, să rutări! Vă mulțumesc c ă ați trecut pe la noi! stri gă Porta după ea. O să- ți plantez trei c rini pe mormânt!
Ea urcă dealul în zig- zag. Legionarul o acop eră cu mitralier a ușoar ă. Trasoarele fac o umbrelă deasupr a gropii de cartofi. Subit,
nebunul se arată la f ață în stâng a gropii lun gi și trage o rafală înspre Sonia. Propriul ei automat se desca rcă necontrolat.
Tragem foc încrucișat de la fer estre și uși.
Ploaia de gloanțe îl aruncă afară din gr oapă, cade pe spate, apoi se clatină pe picioa re dar, înainte de -a apuca să tra gă, Son ia a
și ajuns în spatele lui. Acum par e că și ea a luat-o razna.
Stă pe el ca o statuie pe soclu, cu picioa rele răscrăcărate, tră gând în jos, î n plin.
— Da că femeia asta o ia razna, spune G regor îngrijor at, atunci eu plec.
Ea se oprește din tras, își ia Mp i-ul la umăr de parc ă ar duce o cazma și coboar ă dealul cu pași lungi, măsurați.
— Așa trebui e să fi a rătat amazoanele odinioar ă, când se întorc eau triumfătoa re după o mar e victorie, r âde Bătr ânul.
— A zis cineva ceva despre sexul mai slab ?
— Cheam- o pe mama. spune Son ia cu mândrie, înapoindu-i Schmeisserul și m ulțum indu- i că i l-a împrumutat.
Cârciuma se umple treptat de săteni veniți să a runce o privire la nemț i. Pe măsur ă ce stocurile sunt epuizate, sentimentele de
prieteni e devin tot mai calde.
În semn de omag iu, ursul împăiat din colțu l de lâng ă vatr ă poart ă pe cap o c ască german ă.
Porta ia o balalaică de pe peret e.
— Asta a fost î n Siberia, cu tatăl meu, îi spune Son ia.
— Chiar aș a? zice Porta, încercând co rzile.
— Șt ii să c ânți la ea? întreab ă ea.
— Pe le gea mea că știu.
Primele a corduri sunt duioase și melodioase, apoi devin sălbatice ca goana cailor c ăzăcești în lar gul stepei. Se ș terge pe mâini
de pantaloni ș i începe să facă pe clovnul cu instrumentul, î n stil Calmuc.
Micuțul î i trage la muz icuță. Porta cânt ă cu tonuri înalte.
Einmal wiede r werden Gläser klingen
denn zu Ende geht ja jede r Krie g[52].
Curând cârciuma se zgâlțâie de dănțuiala rușilor . Mișa sare atât de sus că-și sparge capul de o grind ă. Gr egor își rupe un deg et
învățând să fa că o tumbă. Pe Porta îl apuc ă un c ârcel în ce afă când Fiodor îl conving e să încerce un salt peste o masă, cu
picioar ele lipite unul de altul.
— Îndată ce se sf ârșește războiu l, îi spune Micuțul S ofiei, mâng âind-o pe interiorul coaps ei, ac eastă onorabilă uniformă
germană a mea o să se duc ă dire ct la ruf e murdar e și voi păși iarăși cu mândrie în rându rile civili lor.
— Ai grij ă să nu r ămâi cu buza umflată, râde Gregor. Viața în civilie e cu mu lt mai complicată decât crezi. Nu poți umb la acolo
cu creierul încleiat și cu o listă de r eglementă ri lipită pe frunte. Viața în Armată devine tot mai simplă, cu c ât ai mai mul te stele
și trese !
— Cum e Ge rmania ? întreabă Ghior ghi cu curio zitate.
— Ruine! Pretutindeni unde te ui ți, răspund e Porta. Și t oată lumea umblă îmbrăc ată cu aceleași haine, întoarse și răsîntoa rse.
De câtev a ori pe an Adolf ne spune că acum a re victoria în bu zuna r.
— Mulț i și-au pierdut capul, explică Micuțul din cap ătul celălalt al mesei. Sunt cei care nu pre a iau le gea în serios și care ies la
mangleală în t impul camufl ajulu i.
— Cum o să se termine toate aste a? oftează Dimi tri. Și P oltava e în ruine.
— O să se termine în așa fel încât unul d intre noi va pierd e războiul ș i înving ătorii vor lua toată prada, decide Porta cu
larghețe.
— Da că voi, nem ții, pierdeți r ăzbo iul, nu vi se mai permite să aveți arm ată, prezice Fiodor ursu z, lovindu-și ușor Schmeisserul
cu mâna.

— Asta ar fi rău, admi te Porta cu un zâmbet fals, pentru noi Armat a germană e ceva sfânt. Aidoma Bise ricii! Rug ăciuni
duminica și ins trucție lunea. Totdeauna încheiem săptăm âna cu o par adă și o reîn cepem pe ce a următo are cu ru găciuni și
instrucție cu armamentul! !
— Te cam întreci cu g luma! urlă Heide ridicând mâna, pre a beat ca să mai înțelea gă ironia lui P orta.
— Armata este un dar de la Dumne zeu pentru poporul g erman, su ghite Gr egor salutând ursul î mpăiat.
— Noi, prusa cii, avem r ăzbo iul în sâng e, strigă Heide ca mândri e, ridicând din nou mâna. Dumnezeu a creat uniforma și pușc a
special pentru uzul nos tru.
— În același timp a c reat cazmaua și grebla pentru ruși, rânjește Porta cu joviali tate. Dumnezeul ac ela g erman știe cu siguranță
ce face!
— Nu vă fa ceți g riji că pierdeți războiul, s trigă Andr ei, ridicând paharul în săn ătatea lui Barcelona. Dacă îl pierdeți, atunci noi,
rușii ne vom uni cu voi și-i ar anjăm pe a ctualii aliați. Î mpreună am înv inge restul lum ii cât ai clip i!
— Da, avem într-adevă r multe în comun, spune Porta cu înțelep ciune, mai ales evlavia și cruzimea.
— Da că va fi să dăm de g reu, strig ă Gregor cu o intonație de g eneral, nu ne vom da în lături să re curgem la metode c rude și
neobișnuite de luptă. Va trebui să mob ilizăm toți păduchii ruși și nemț i, să-i infectăm cu tifos e xantem atic și să-i arun căm
americanilor în cap. Asta o să le taie cheful de a forța popoa rele noastre iubitoar e de pa ce să mai fa că alte războaie. Am mai
putea strâng e și șobolani din ruinele și cimit irele războaielor ante rioar e, sug erează Porta. Și când i-am infectat cutot felul de
mizerii și corupție, să-i trimi tem în dar inamicilor noștri od ioși, ca re ne ucid fă ră scrupule nevestele și copiii.
— Da, noi, nemț ii și rușii, ș tim cum să fa cem alte națiuni să stea în front, strigă Barcelon a pe deasupr a zgomotulu i.
— Căștile jos pentru ru găciuni! de clară Porta între două sughițuri, urc ându- se în patru labe pe o masă. Trebuie să ne ru găm
Domnului să ne ajute să punem c apăt a cestui război mondial cât mai cur ând cu putință, c a să putem începe altul!
Bătrânul satului, c are e numai piele și oase, spune c ă își poat e amint i Războiu l Crimeii, în car e un nătă rău de ge neral en glez și-
a măcelă rit propria cavale rie. Și dac ă se străduie și mai tare poat e să-și aminteas că intrarea lui Napoleon în Moscova.
— Er a o priveliște măr eață, spune el cu calm. Ce mul țime de cai av eau cu ei. Napoleon călărea pe unul alb!
— Camuflaj la teren, presupun! zice Micuțul.
— În războiu l ăsta trageți cu tunuri ? îl întreab ă moșul pe Porta.
— Mai tra gem cât e o g hiulea din când în când, adm ite Porta.
— Crezi, poate, c ă într -o zi cineva ar putea să vad ă cum fun cționează una din drăciile ale a? întreabă moșul cu o voc e
subțiratică și stinsă.
— Poț i veni cu noi când plecăm, îi sug erează Porta.
— Avem un tun aici, divu lgă moșul cu ochii scânteindu- i. Plescăie cu voioșie din gin giile știrbe. L-a uitat cinev a imediat după
Revoluție și l-au ținu t ascuns de- atunci.
— Atunci de c e nu înce rci să tragi cu el ? îl întreab ă Micuțul. N- aveți pulbere, pesemne?
— B a da, ba da! se laudă patriarhul satului, o g rămadă, de toate f elurile.
— Unde se află această armă de fo c despr e care vorbești ? întreab ă Micuțul cu interes.
Îi lipește Sofiei o palmă pe fund de o tri mite în brațel e lui Fiodor .
— În grajdurile r enilor , ascuns ă în paie, chi cotește bătr ânul țăran.
— Hai să arun căm un ochi, îi sug erează Porta.
— Da, hai, că bine zic i, încuviințează moșul, vădit încântat. Am luat parte în două sau trei r ăzboaie dar n-am văzut niciodată
cum tra ge tunul, și acum, că am peste o su tă de ani, aș vrea să văd până nu mor .
— Când te- ai născut ? îl între abă Porta.
— Acum mai bine de o su tă de ani, r ăspunde țăr anul matusalemic, cu un zâ mbet fericit.
În timp ce -și croiesc anevoie drum, prin omăt spre staul, țăranul li se destăinuie c ă Prințu l Nicol ae i-a dat bacșiș cinci ruble. Î n
vremurile ale a era plata unei l uni întreg i.
— Prințu l era un o m bun și evlavios.
— Da, avea o ini mă de au r, surâd e Porta a greabil. Ero rile lu i tactice în conduc erea Armatei Imperiale n-au costat poate de cât
viața câtorva milioane de ruși.
— L-ai cunoscut ? întreabă moșneagul cu inter es, uitându-se cu vene rație la Porta.
— Nu, n-am avut atâta noroc, răspunde Porta. Dacă aș fi avut, aș fi sf ârșit în tr-o groapă comună.
Împreună reușesc să dez groap e un tun de c âmp austria c de 106 mm.
— E unul de- alea vechi, con firmă Porta când scot a rma din paie și o pun în poz iție de tragere. Ar putea să exp lodeze și să ne
zboare foart e ușor și curu rile.
Micuțul deschide culata cu zgomot și e xaminează interiorul țevii cu un aer experimentat.
— Unde țineți pulber ea? îl întreabă Porta pe moșnea g, care e beat de bucurie și sper anță.
— Sub paie, hâ râie el. Nu e primejdios, ai ? întreabă el pe când dau de-a dura primele proie ctile spre tun.
— Nu, când știi ce ai de gâ nd. se fălește Micuțul împingând un obu z în cam era de a rdere.
— Punem nivelul la trei, spune Porta expert. O să le c adă be rea de f rică ălora la câr ciumă!
Micuțul î mpin ge încărcătura în lăcaș.
— Ține- te de co aie că s-ar putea să plec e odată cu proie ctilul, zice Porta răsu cind roata de nivel.
Țeava lungă, prăfuită se ridică și țintește spre nori.
— Lasă-mă pe mine s-o tra g pe prima, spune Micuțul, aș ezându -se pe locul trăg ătorului.
— Treci, rânjeșt e Porta tră gându-l după el pe bătr ânul țăran în spatel e unei stânci imense. Ține-te de pălări e, îl avertizează.
— Înseamnă că e periculos ? întreabă el înfricoșat.
— Periculos, fo arte periculos, spune Porta. Există ceva risc c ând e vorba de asemen ea mate riale. Un eori oamenii sunt lov iți în
cap cu un tun, da r nu-ți fa ce problem e, exp loziile se duc în sus, așa c ă dacă merge câș, tot ce o să se întâmple va fi că Micuțul
și restul vor zbura pur și s implu pe de asupra capet elor noastr e.
— Uite- o că se duce, strigă Micuțul fericit, tră gând de șnur .
Dar nu se întâmplă nimic.
Trage din nou ș i rezultatul e a celași.
— E c eva care nu mer ge, spune el supărat. Vino ș i dă-mi o mână de ajutor s-o r eglez.

— Nix , eu sunt numai încă rcător, refuză Porta de după bolovanul i mens. E încăr cat!
Micuțul meșterește ce meșterește, coboa ră și ridică țeava și trage câteva șuturi armei.
— Am gă sit! țipă el entuz iasmat. S-a înțepenit per cutorul.
— Dă -i una- n tărtăcuț ă mai bine, su gerează Porta. Asta o să -i scoată căcatul austriac din cur , socotes c eu.
— Fo c!
Micuțul îș i ordon ă lui î nsuși și trag e de șnur cu toată putere a.
Un zgomo t asurzitor zguduie tot satul și se ridică o coloană de flă cări. Urmează o nouă exp lozie chiar pe urmele primei. O
trombă de zăpadă se ridică de lân gă groapa de c artofi unde a căzut proiectilul gr eu. O ploaie de cartofi zboară prin a er. Mar e
parte din ei sunt proiectați în câ rciumă și se zdrobes c de tavan și pereți.
Sonia îș i înșfa că pușca de vânătoa re de sub tejgh ea.
— Acum se joacă cu tunul ăla blestemat, urlă ea. Uite cum m i-au distrus porcii ăia cârciuma! Nu mai po t suporta așa ceva. Mi-
ajunge până peste c ap cu Războiul ăsta Mondial!
Iese pe ușă ca o ghiule a și pornește în sus pe deal spr e șura renilor , unde vede țeava tunului basculând. Dar e abia la ju mătatea
drumului când se oprește și se ui tă îngrozită, cu ochii cât cep ele, peste deșe rtul de omăt. Opt sănii mo torizate vin săltând peste
deal, îndreptându- se spre sat,
O mitralier ă răp ăie din sania din frunte. Gloanțe trasoa re răscoles c zăpada pe toată lungimea străzii.
— Porci ordina ri, sunt u ltimele vorbe ale Soniei, în t imp ce se cufund ă în zăpadă ciuruită pe ici pe colo de salva mi tralierei.
Săniile se opr esc pe creasta c elui mai apropiat de al. O voc e răcnește peste tăc erea arctică, întâi în rusă, apoi în ge rman ă.
— Toți af ară! Mâinile de asupra capului!
— Și acum c e-o mai fi și asta, suspină Mișa târându- se sub o banc ă, locul lui favorit de ascunzătoar e când se simte în pericol.
— Vino, moart e, vino…, murmură L egionarul pre gătindu-și automatul Sch meisse r.
— Katiușele alea o să ne facă praf, șoptește Gregor înfricoșat, trăgând mai ap roape un săculeț cu g renade de mână.
— N- avem pr ea mult de ales, răspunde Bătrânul cu ironie. Dacă ne captur ează ne vor rupe oscior cu oscior .
— On les emmerdent[53 ], râd e Legionarul. Să-i ata căm, cu grenad e de mână.
— Ne vor f ace terci înainte de a ne apropia de ei, zice H eide ne gru la faț ă.
— Unde dracu sunt P orta și M icuțul ? între abă cu supăr are Bătr ânul.
— În șura r enilor , cu ve chitura aia de a rmă. Ei au terciuit gr oapa cu c artofi.
— Pentru ulti ma oară ! Ieșiți cu mâin ile sus, tună voc ea de la me gafon.
— Nu cred eți că e mai în țelept din pa rtea voastră să ieși ți afară cu mâinile sus ? le spune B ătrânul rușilor c are sunt î mpinși la
zid îngrozi ți.
— Nic evo, nu-i ști ți pe cei de la NKVD, răspunde Fiodor cu un zâ mbet obos it. Da că nu ne doboar ă la ved ere, o vor fa ce îndată
ce-și vor da seama că am frat ernizat cu voi.
— Și-atunci c e faceți după ce ple căm noi ? întreab ă Bătrânul.
— Nu va fi nici un "dup ă", spune Fiodo r fatalist. Mai bine murim cu voi dec ât să fim măc elăriți ca vitele.
— Je leur pisse au cul[54], mâr âie L egionarul, fixându-și b ine în umăr patul automatului.
Săniile coboa ră încet povârnișul dealului și o ploaie de proiectile exp lodează în zăpadă.
— Foloses c proie ctilele explozibile, strig ă Gregor tulburat, plon jând îndărătul tej ghelei.
— Și ce- ți închipuiai că o să folose ască? întreab ă Bătrânul sarcastic. Proiectilele pe rforante nu le- ar fi de mare folos.
Cei trei din șură asudă din greu, aple cați peste bătr âna armă. Micuțul lucr ează c a un c al. Tunul e greu de urnit, dar în cele din
urmă reușes c să-l pună în po ziție de tra gere.
— Acum le a rătăm noi esc rocilor , blestemă Micuțul cu obidă cobor ând țeav a. Înșfăcă unul din tre cilindrele de alamă pe c are
moșul i le-a împins de-a dura.
— Ce dr acu, fitilul! ce re Porta.
Micuțul scotocește prin niș te lăzi vechi și găsește c âteva fitile.
Moșul se lasă pe vine și îș i astupă urechile cu amândou ă mâinile. Țe ava lungă se mi șcă iritant de lent da r în cele din urmă
țintește spre cea mai îndepărtat ă sanie.
— Dă -i bătaie, fir-ar a dracului, sau mă lași pe mine în loc ?
Porta își pune ochiul la mec anismu l de miră, care e cu mult mai nou decât arma ca at are.
— Fo c! strigă el.
Micuțul smucește de șnur cu o asemene a forț ă că îl scoate din cheoto are.
Izbucnește o flamă teribi lă la gu ra țevii și un bubuit i nfernal. În clipa următoa re sania ce a mai îndepă rtată a dispărut.
Micuțul încar că din nou.
Se aud e un scr âșnet metalic și culata se închide cu zgomot.
— Fo c! strigă Porta.
Micuțul trag e iar zdravăn de șnu r.
Sania din frunt e este arunc ată în ae r și cad e vertic al înapoi în z ăpad ă. Se aud e o bufnitură masivă a unei explozii și o ful gerare
gălbuie- roșietică țâșnește din ambele părți.
Un proiectil trec e prin acop erișul hamba rului ș i grinzile le cad în cap. Un șuvoi lung de g loanțe trasoar e trece prin aer și
gloanțele se pornes c să răpăie cu dușmănie în scutul prote ctor al tunului.
Porta e din nou cu ochiul l ipit la căt are. Încet, încet, țeav a tunulu i se coboar ă.
Micuțul și m oșneagul asudă la picioare, hușmindu- se. Tunul nu poate fi întors lateral și sunt obl igați să deplaseze tot af etul.
— Fo c! strigă Porta.
— Adio, că caților! sur âde Micuțul smucind de șnu r.
Tunul vibrează și saltă. Cea de-a treia sanie este lovită, și o lovește și ea pe ce a din faț ă. Se răstoa rnă amândouă și alune că pe
povâ rniș, cu tălpicele în sus.
De fiecare dată când se trage o salvă, B ătrânul râde în hohote și se lovește încântat cu palmele pe coapse.
Porta r ealizează încă două lovi turi înainte ca un proie ctil de 50 m m să intre pe ușă și să explodeze în gr ajd. Flăc ările se ridică
din clăile de fân și în cât eva minute hamba rul se umple cu un fum dens, neg ru.
— Proiectile! spune Porta scurt, aproap e sufoc ându- se.

Culata tunului se închide cu un zgomot me talic. Trage din nou. Rate ază de data aceasta. Proiectilul șuier ă milimetric pe lâng ă
cea mai apropiată dintre sănii.
Turela se răsu cește și tunul automat de 20 mm ț intește direct în hamba r. Înăuntru se aude zdrăn gănind pe jos un tub de ca rtuș și
culat a tunulu i austria c se închide peste un nou pro ectil.
Porta învârt e de înălțător ca un zănate c, apoi r enunță și se uită prin c ătare ca și când a r fi o pușc ă.
— Trage, ce Dumnezeu! strigă Micuțul c are s-a adăpostit la teren, chiar sub t un.
Tunul bubu ie și sania motorizată, care se îndre aptă spre șură, se pulverizează. Turela desc rie o spiral ă în aer și din interiorul
săniei sunt arun cate două co rpuri cuprins e de flă cări.
— L-ai nimerit! Să fie al dracului, da r bine l-ai mai trosnit! țipă Micuțul nemaiputând de bucurie. Acum haid eți, afa ră,
scârbelo r. Vă ar ătăm noi vouă unde a înțărc at dra cu oaia !
Țăranul c el bătrân începe o căzăc ească, făcând haz, ca o cioar ă răgușită.
O sanie blindată apa re dintre două c ase. Tunul ac esteia se rotește șovăielnic, căutând parcă un un ghi ap arte de trag ere.
— Hai să-l urnim, strig ă Porta sărind de pe locul mitraliorului pentru a- i ajuta să întoar că afetul.
Mitralier a de pe sania automată țăcăn e și proiectilele se abat țiuind asupr a "Îngerului Roșu".
— Dr ace! țipă Porta. Și eu c are cred eam că o să ne plesne ască pe noi.
— Nu ne pot vedea, spune Micuțul. Tunul ne acop eră complet!
— Întinde- o, moșu le. O să fie mai albastră decât toată căcăstoa rea aia de război la ca re ai luat parte!
— Nici g ând, răspunde bătrânul cu încăp ățânar e. Ochii i s-au înroși t și i s-au tumefiat din cauza fumului t oxic, dar e fericit,
chiar dacă se mai sufocă. Visul v ieții sale s-a împ linit: a văzu t cum trage un tun ad evărat.
Sania blindată avanse ază încet printre case și se târășt e spre ei. Scuipă foc încont inuu și proie ctilele trimit acop erișul la
plimbare. Pe ruinele etajului întâi al cas ei se proie ctează un baldachin mar e, imens, pe care zace corpul c ăpitanului Vasili
Simsov .
— Unde dracu s-a dus? zice Porta mi jindu- și ochii pentru a străpung e prin fumul gr os.
Instantan eu exp lodează un proie ctil chia r în fața hambarului și-l zb oară pe Porta de pe scaunul pe care stă și trage.
Moșul, ca re e în picioa re, este arun cat în față și se iz bește cu c apul de pământ. Micuțul se duce rosto golindu-se spre țarcul gol
pentru găini, unde o g rindă se abate cu toată forța asupra lui.
Cu fața șiroindu-i de sân ge, bătrânul satului se ur că pe scaunul mitraliorului.
— Pașol, cron căne el apăs ându- și ochiul în căta re. Învârte roata cea mai apropiat ă, care se nimerește să fie căutătorul de
înălți me. Cu m ișcări stâng ace găseșt e șnurul și s mucește de el așa cum l-a văzut pe Micuțul.
Tunul bubu ie, flama din g ura țevii l uminează toată șura. Suflul e xploz iei îl arun că din scaun pe moș și-l proiecte ază c âțiva pași
mai încolo, la pământ. Zăpăcit, se uită fix printre roțile tunului ș i scoate un hohot de r âs satisfăcut.
La numai aproap e două sute de metri ard e o sanie blindată grea. Spre c er se ridică un fum neg ru ca smoala.
— Să fiu al naib ii, țipă Micuțul cu surprinde re. S-a pierdut odată cu tine un bun luptător anti-tanc !
— E timpu l să plecăm. O să fa c pra f cârciuma, spune Porta ieșind dintr -o grămadă de că rămiz i.
La "Îngerul Roșu" se dezlănțuie un adev ărat iad. Î n bucătării exp lodează un proiectil de 50 m m, într -o mar e de flăcă ri și p lita
zboară prin per ete.
Ghior ghi aleargă țipând și încer când să strân gă la piept un ciot de mână. Un picior plan ează prin c ârciumă și se z drobește de
perete.
Sub masa lun gă Sofia șade și privește fix, cuprinsă de spaimă la piciorul ei stâng. Nu i-a mai r ămas dec ât puțin d in genun chii
în jurul ei se lățește o baltă de sâng e. Deschide gura și începe să țipe sfâșieto r.
— Sac ré Nom de Dieu, șuier ă Legionarul și-i arunc ă o trusă de prim ajutor .
Două sănii bl indate sunt atât de ap roape de c ârciumă încât putem dis tinge cu ușurință numer ele și însemnele tactic e pe turele.
— NK VD, coment ează Heid e, ne gru la față.
Leg laolaltă trei g renade și mă preg ătesc să le arun c.
— Stai puț in, zice B ătrânul, apucându -mă de mână. Nu poți arun ca atât de dep arte!
Dar e prea târziu. Am tras dej a de coard ă. Aceste grenad e nu pr ezintă si guranț ă. Mă elibe rez și duc mâna la spate. Totul dispare
într-un nor fierbinte, alburiu. S imt o l ovitură violentă în umă r. Grenad ele se împrăștie pe jos,
— Mil les diables [55]! urlă Legionarul, tră gându-le un șu t și proiect ându-le spre ușă.
Acestea explodează în aer și îi despică tot pieptul lu i Oberschütze L ung.
— Doamn e, Dumnezeule! țipă Gefreiterul Günther . Ochii mei, ochii mei! Se clatină pe picioar e cu amb ele mâini apăs ate pe
terciuiala sân gerândă care au fost ochii lui. O ia la g oană pe ușă. Încremenește în piațetă, țipând cu gura larg deschisă.
Una din m itralier e răpăie și cartușul trasor i se înfig e în trup. Cade pe spate c a o buturug ă, lovind cu picioa rele în zăpad a care
se învârtește în jurul lui. Hohot ind de plâns încea rcă să se îndep ărteze, târându- se pe burtă. Alunecă la vale ca o sanie pe
povâ rniș ș i dispar e într -o viroa gă.
O schijă lung ă și sub țire a pătruns prin șubă și m i-a despicat carn ea de-a lungul umărului. Rana sâng erează în voie, dar osul a
rămas intact.
Întreg satul este o văp aie.
Un proiectil e xplodează chiar în mij locul c ârcium ii. Pe jos e un lac de sân ge. Pretutindeni mădulare sfârte cate și trupuri
însâng erate. O duhoar e grețoasă umple localul, c are arată ca un abato r în car e măc elarii au turbat. Ch iar și pe tavan se înt ind
pete mari de sâng e și podeau a e o masă lip icioas ă de oase zdrobite, sân ge și carn e sfârtecată.
Feldweb elul Karlsdorf șade sprij init de per ete cu privirea în gol, spr e locul unde i se aflau picioa rele cu puțin t imp înainte.
Acum mai sun t numai c âteva cioburi de oas e și fâșii lungi de carn e și tendoan e. Începe să râd ă. Liniștit la început, c a de o
glumă, apoi r âsul lu i capătă sonori tatea unor susp ine urlate.
Un alt obuz e xplodează în înc ăpere cu un ecou as cuțit. Dup ă ce fumul cenușiu- albastru s-a limpezi t, un ter ci de sâng e
marchează locul unde șezuse Ka rlsdorf.
Zgomotul proiectilelor m-a asurzi t complet. Mă duc de- a bușilea la Legionar și îl ajut cu mi traliera ușoară.
Sus, în ș ură, Micuțul s tă întins pe spate cu mâinile încru cișate sub c eafă și privește med itativ în sus, la vâlvătaia imens ă. Faptul
că toată șand ramau a s-ar putea prăbuși peste el nu pare să-l preocupe.
Porta își deschide și închide gura de parcă ar mestec a ceva cu gust scârbos.

— Fir -ar al dra cului, ge me el. Ce tâmp it o fi mânc at căcat de pisică cu f ălcile mele ?
— Am văzu t cum se trag e cu tunul, rostește în șoaptă moșul. Î și privește mân a mut ilată, căreia îi l ipses c toate de getele.
— Scâ rnăviile naibii, murmură Micuțul ridicându- se pentru a-l ajuta pe moșnea g. Dar înain te de a ajung e la el este proie ctat în
nămeți, înspre sediul Part idului. Porta e azvâ rlit în văzduh, vertical, ca o împușcătur ă de mortier, și aterizează în spatele
rămășițelor g ropii pentru c artofi.
Hamb arul e făcut praf. Toate obuzele as cunse acolo au explodat și s uflul exp loziei car e se degajă mătură totul d in drumul său.
— Ce Dumnezeu a fost asta ? gâfâie Bătrânul, cățăr ându- se afară din gro apa adân că în c are fusese catapultat de exploz ie.
— Porta și Micuțul se ridică la Ceruri! spune L egionarul ștergându -și sâng ele de pe f ață.
A trecut o oră, o zi sau un an ? Haba r n-am. Capu l mă doare ca și când ar fi fost despicat de o sabie. Îmi amintesc ca prin ceaț ă
ceva despre o explozie colosal ă și despre flame imense. Încerc să mă ridic în picioar e dar o lov itură grea mă doboa ră înapoi. O
voce guturală mă aduc e complet în si mțiri. Acum î mi amintesc clar ce s- a întâmp lat.
Un grup de bă rbați scunz i, puterni ci, cu fiziono mii mongoloide și epoleți lați t ip NK VD, ap are din bucătă rie.
Răsuc esc c apul cu prud ență. L a câțiva pași de mine zace Gregor legat c a un sac. Pare mort. Ceva mai încolo zac le gați spate în
spate, Bătr ânul și Ba rcelona. Westphalianul atârn ă cu capul în jos, leg at fed eleș de o grind ă, ca o costiță afum ată. Prin-preju r
văd restul gr upei. Toți sunt leg ați. P orta, Legionarul și Micuțul nu sunt aici. Probabil că sunt deja morți.
Un soldat NK VD stă straj ă lân gă ușa sfă râmată, cu Kal așnikovu l în mână și cu o țigară atârnându -i în colțu l gurii. De o grind ă
de deasupr a casei scă rii se lea gănă cin ci corpuri spân zurate. E evident că civilii au fost tratați în mod su mar. Pe ușa pivni ței a
fost r ăstignit cineva. Nu pot vede a cine este. Da r nu e mort încă. Trupul i se mi șcă în spasme din c ând în când.
Un ofițeraș vânos îmi tra ge un picior în coaste.
— Sabotorule, mârâie el spre mine într -o germană stricată.
Se aple acă atât de mult încât simt m irosul de vodcă și mahorc ă în răsu flarea lui.
— Vorbești rusește? mă întreab ă.
— Niet, îi răspund.
— Minț i! zbiară el, dez golindu-și ș iragul de dinț i albi. Vorbești rusește ! Spu i niet! Se întoar ce spre un se rgent pentru
confirmar e. Fără să aștepte vreun răspuns continuă: Tu arun cat aer Nov a Petrovsk ?
— Niet, r ăspund.
Scuipă și mă sfichiuiește peste faț ă de câteva ori cu na gaika.
— Recuno aște! răcn ește el cu sălbăticie. Smulgem limba din gâ tlej! Nu mărturisire, nu nevoi e limbă!
Din nou na gaika șuier ă prin a er, sfâșâindu-mi pielea de pe ceafă și gât. Face semn la doi soldați s iberieni și le dă un ordin într –
un diale ct pe c are nu-l în țeleg.
Soldați i se reîntorc cu o cutie g rea de ge nul celo r folosite de spoitorii de tingiri. Cu un rictus, ofițerul ia un clește cu mâner e
lungi din cut ie și îl pocnește spre noi amenințăto r. Cu mișcări de oameni exersați, soldații sfâșie hainel e de pe Barcelona și
Bătrân.
Ofițe rul rep etă întrebă rile pe care mi le puseser ă și m ie.
— Du- te-n mă- ta, răspund e Barcelona, privindu- l fix pe ofițeraș cu ochi plini de ură.
— Vă înmu iem noi, zâmbește rusul veninos. Cine condu ce grup a?
— Hai sictir, mârâie Barcelon a plin de dispreț.
— Zdrobesc co aie nemțești, da că nu primes c răspuns, prom ite rusul cu ochii m ijiți a dușmănie.
Un țipăt prelun g și tremur at din pivn iță îl întrerup e. Numai o ființă omene ască la mar e dure re se poate văita astfel.
— Acum g ăsiți unul car e să vorb ească! rânjește ofițerul rus. Spânzurați-i! com andă el cu brutalitate.
Un soldat îmi pune o funie subțire pe după gât. Leagă celălalt capăt de o g rindă. Trebuie să stau pe vâr ful picioar elor pentru a
nu mă stran gula.
Ofițe rul se apu că să -l biciuiască pe B ătrânul cu nagaika.
— Cine e șeful ? întreab ă el după fiec e lovitură.
Expert în u tilizarea teribi lului bici s iberian, fie care lovitură despic ă piele a. Sân gele șiroiește de pe trupul Bătr ânului.
După scurt timp gem etele Bătr ânului î ncetează. A leșinat comp let de par că ar fi fost mort.
Auzisem că poți omorî un om cu trei lovituri de na gaikă, după ce am văzut-o în mâinile unui NKVD -ist d in Siberia nu ma i am
nici un dubiu.
Îi prives c pe rușii din jurul meu. Par obos iți și extenuați. Fig urile le sun t acoperite de răni pricinuite de g er, ca și ale noastr e.
Unul din ei doarm e pe picioa re cu automatul atârn ând la întâmplare la piept.
— Sabotorilor , zice hotăr ât ofițerașul mâng âind cu na gaika torsul dezgolit al lui Ba rcelona.
— Nu, nu s untem sabotori, scârn ăviilor! urlă B arcelona.
— Ce c ăutați atunci aici ? întreabă rusul cu un sur âs amenințător , vânați reni ?
— Ne aflăm aici ca să ne pișăm pe voi! strig ă Barcelona cu dușmănie.
Nagaika șuieră, crestându- i fața lui Barcelona.
— Te biciuiesc pân ă mori, îi prom ite micul ofițer cu ochii ca smoala arzându -i în fața teșită, mongoloidă. Auzi svinia [56]?
— Pui de căț ea, zbiară Barcelona cu glas răgușit.
Pe ofițer parcă l-a apuc at amocul. L oviturile de nagaikă se abat c a o g rindină asupra lui Barcelona. Emite un țipăt prelun g,
strident și cad e în inconșt iență.
— Și cu porcul ăla finlandez c e facem? întreabă un ser gent venind din p ivniță.
— Îl ducem la Murmansk și tencuim o c elulă cu piele a lui, răspunse ofițerul.
Încăperea se umple cu soldați din Si beria. Se trântes c pe jos și se rosto golesc pe spate precum câinii. După cinci m inute încep
să sforăie sonor .
Una din santinele mă desle agă de g rinda de ca re eram priponit, îndeajuns pentru a mă pute a așeza. În ciuda durerii de la mâin i
și picioar e mă cufund într-un somn s traniu, tu lbure.
Un sunet slab mă trezește. Trapa din podea se deschid e și trupul vânos al L egionarului se ridică pe furiș din pivni ță și se târăște
spre santinela ațipită.
Mai iute c a gândul, co arda de pian e în jurul gâtului. Două smuci turi vârtoase și santinela este ucisă.
Porta vine târându- se pe burtă dinspre buc ătărie și îl ia în primire pe sergentul s iberian. Și acestuia i se aplică g aroul.

Chipu l dur al Micuțulu i se ivește de după ursul î mpăiat, dinții de zvăluindu- i-se într -un rânj et de uci gaș. Îl pescuiește de pe jos
pe ofițerul adormit, ca pe o păpuș ă, și i i apasă c apul de pieptul lui pu ternic. Se aud e un sunet ca de mucav a zdrobită.
Heid e apa re și el, călcând în vârful picioa relor pe sca ra ruinată. L a mijlocul drumului se pot icnește de o raniță și vine de -a dur a
în încăp ere, cu o larmă teribilă.
Ceilalți trei se dispun cu o iuțeală fulgerăto are lâng ă perete cu automatele pregătite. Nu se întâmplă nim ic. Un rus se tânguie în
somn, ce rând liniște.
De afară, din p iațetă, auzi m zvon de g lasuri. Se schimbă santinelel e. Nu se sinchises c nici ele de g ălăgie. Suntem atât de adân c
în spatele frontului, î ncât nu-și închipuie că ar putea să se în tâmple ceva.
Comandantul g ărzilor intră pe ușă căs când, își arun că automatu l pe masă, se întinde ridic ând brațel e spre tavan și cas că iarăși
zgomotos, ca un cal ostenit. Rămâne cu g ura deschisă. Cu o expresie surprinsă pe față, încremen ește cu ochii pe țeav a Mpi-ului
lui Heide.
Heid e surâd e satanic și salu tă cu două degete la chipiu. Î nainte de -a apuca să-și închidă g ura, co arda Legionarului îl prinde de
gât pe rusnac. Limba îi iese printre buzele crăp ate de ger și faț a i se învinețește.
Intră un capo ral și-l observ ă imediat pe comandantul mort. ca re zac e lat pe pode a. Înțepenește și deschide g ura dar nu iese nici
un sunet.
Micuțul î l ucide dintr-o lovi tură piez ișă în gât cu latul palmei, rapid și în l iniște, ca o fată de la g arderob ă care primește o
pălărie de la un musafir!
— Vino moart e, hai, vino…, fr edonează Legionarul în surdină.
— Răc ani nenoro ciți, sur âde H eide batjoco ritor și d isprețuito r.
Porta lovește zgomoto s cu patul automatulu i….
Micuțul desc arcă o ra fală în grinzile tavanului și una din femeile atârn ate cade pe podea cu o bufnitură.
Buima ci și adormiț i, soldații NKVD se ridică în patru labe și apoi în picioar e. Cu mu tre îng rozite și nău ce se zgâies c la c ei
patru nemț i care rânj esc aliniați la zi d. Unul dintre ei orbec ăie după Nagan. Legionarul asvârle cuțitu l, care se împlântă până în
plăsele în pieptul nes ăbuitu lui soldat.
— Luați aminte, tovarișci. Să nu î ndrăzniți nici măca r să vă mișcați de pe un picior pe altul, că e pentru ultima oar ă când ați
mai șezut pe țucal!
— Arunc ați armele aici! le ordonă asp ru Heide. Nu înce rcați nici o mișcar e pe care am pute a s-o interpr etăm g reșit, c ă se
descarcă drăciile aste a!
— Suntem de part ea voastră, rostește un ser gent cu voc e tremur ată.
— Nu mai spune ! zice Micuțul jov ial, dându -i o scatoal că după ceafă, cu c are-l proiect ează în cap ătul celălalt al camer ei,
înspre sobă.
— Trage-i un picior în boaș e, să- i ajun gă până în gu ră, îi sug erează Porta cu un rânjet larg. Mă înnebun esc c ăcănarii ăștia
smiorcăiți, ca re trec de o parte sau alta a inamicului î ndată ce pui s lănina la top it.
Într-o clipă noi, ceilalți, suntem l iberi, dar abia ne ridicăm că un Mpi î ncepe să răp ăie și toată încăp erea se ump le de fumul
înțepător de exp lozibil.
Doi prizonieri se pr ăbușesc pe pode a.
— De ce dracu ai fă cut asta ? i se adr esează acuzator B ătrânul lu i Heid e.
— Nu și-au dat seam a că lupta s-a terminat, îi răspund e Heid e cu r ăceală, punând căl câiul ciz mei pe figura celui mai apropiat
dintre ei.
— Nu mai stați și vă holbați ca fetele la măritat! zbiară Micuțul c ătre un ser gent. Fă ceva ca să-mi dai prilejul să te beles c.
— Și acum, dezbră carea! ordonă Bătrânul. Puteț i să păstrați maioul ș i chiloții ș i cior apii. Res tul, în foc !
Focul se întețește și o duhoar e de cârp e arse și blană pârlită se împrăștie prin î ncăpere.
— O să muri m de frig, proteste ază un soldat NKVD -ist, l ovindu- și palmele.
— Bin eînțeles, râd e sarcastic Heide, da r consolați- vă cu g ândul că moart ea prin îngheța re e foa rte plăcut ă. Da că ar fi fost după
mine, ei bine, răcăneilor , la ora asta erați morți de mult.
— O să ne mai întâlni m noi! promite un c aporal, arunc ându- i o privir e încăr cată de ur ă lui P orta.
— B ăi, n-oi fi vr eun prof et și eu nu șt iu? întreabă Porta.
— Ascultați la m ine nemțălăilor , vă mai î ntâlniț i voi cu mine, mârâie furios capo ralul.
— Soldați i din lemn au ba ftă, r ânjește Porta, lovindu-l ușor cu palma pe obr az pe capo ral. Nu se îneac ă!
— Câine! mârâie capo ralul scuipând neput incios în urma lui Porta.
— Luați-vă uneltele, ordonă B ătrânul. S-o î ntindem cât mai grabnic!
Porta și Micuțul fac turul de onoar e cu solemnitate și strân g mâin ile cu fiecare din pri zonieri, în semn de rămas bun.
— Nemțăl ăii ășt ia haini au pus mâna pe curu rile tovarișcilor de data asta, nu-i așa? rânjește Porta încânt at. Ședeți cumin ți la
colț a cum, ș i chibzuiț i cu atenție c e le veți spune jupânilor voștri c ând vor ap ărea într -o bună zi să stea la taifas cu voi.
— Tăceți, diavoli de nemți, strig ă unul din tre prizon ieri cu patimă dușmănoas ă aruncând cu un lemn de foc după Porta.
— Salut, cama razi, chicotește Micuțul și fac e semn cu mâna în ti mp c e iese pe ușă.
— Trebuia să-i fi împușcat, se văită Heide. Dacă mai au ceva creier în cap în scurt timp vor fi după noi. Da că un tăntălău de
eschimo s poat e să-și con fecționeze o pere che de schiuri din resturile din jur și să fure hainele unei foci, atunci unul din NKVD –
iștii lui S talin ar trebui să fie și ei în star e de așa c eva. Lasă-mă să mă duc înapoi să-i lichidez!
— Stai aici, răspund e Bătrânul cu hotărâ re. Nu suntem asasini!
— Dr ace, dar e fri g, se văic ărește Porta, izbindu-și palmele una de alta.
— Suntem sus, la P olul Nord, r ânjește Gregor fără vla gă.
Oriund e ne- am ui ta, peisajul e r ece și pus tiu și nu se vede nici o vietate. După o clipă, dispo ziția pe c are a creat-o evad area
noastr ă din mâini le soldaților NK VD-iști începe să se risipească.
Facem o haltă într -o vale. Căpitanul finlandez se îndoiește că va mai supravi ețui călătoriei până a casă. Picioarele au început să
i se umfle ca o c arne stricată.
— Can grenă, confirmă scurt Băt rânul.
— Trebuie să i le amputăm, mormăie Legionarul.
— O faci tu ? întreabă cu îndoială B ătrânul.

— Par Allah, da că nu ajung em înapoi în patruzeci și opt de ore va fi mort, prof ețește lu gubru L egionarul.
— Să- i băgăm un glonț în c eafă, ne suge rează pra ctic Micuțul, nu mai e de nici un folos pentru armata finlandeză, iar pentru
noi e o pova ră. Așa că ce altc eva am pu tea face cu neno rocitul ?
— Taci, lăba r afurisit, mâr âie supă rat B ătrânul.
Ne uităm spre c ăpitan. Z ace pe o sanie de lemn pe ca re o trag em cu rândul. Pe faț ă i s-a întipărit fric a. Mai mult ca si gur c ă a
auzit sugestia cinică a Micuțulu i.
— Trebuie să-l ducem înapoi cât mai cu rând posibil, spune cu hotăr âre Bătrânul. Au mai răm as cev a tablete de morfină?
— Nici una, răspunde capo ralul sanitar Brent.
Începem ascensiune a prin lumina șovăielnică, însă nu ajung em nici pân ă la jumătate a drumului, când B ătrânul se vede obligat
să ordone o haltă. Grupa e complet epuizată.
Într-o clipă am căzut cu to ții într-un somn adân c. E somnul acela mortal de primejdios ca re te duce de-a dreptul în neființă și
care i-a lovit pe mul ți aici, la Polul Nord.
După vreo două ore de "somn" Bătr ânul ne ridic ă din nou în p icioa re.
— Ține- ți fleanca, geme Porta. Cum mi-aș mai dori o saun ă finlandeză și o piz dă de front, cum scrie la re gulament.
— Mădula rul meu e c a un nastur e, strig ă Micuțul. Are nevoie de c el puț in douăze ci de fof eze plinu țe și vioaie ca să-l
decong eleze.
— Haid e-ți să pornim, forn ăie Gr egor țopăind pe loc, înce rcând să se încălzească. Dacă mai r ămânem ai ci ajung em cu toții
sloiuri de g heață!
După mai mu lte ore de caznă neomen ească ajung em la mar ginea falezei.
Bătrânul se în tinde pe burtă și examinează panta abruptă pe ca re trebuie să coborâm. Dă drumul binoclului cu nepăs are.
Jos, depa rte, Ma rea Albă spumeg ă. Munți de ap ă verd e, pătată pe ici- colo de spume, tălăzuie și se lovesc cu zgomot puternic de
colțurile r ecifu rilor.
Cât de curând ajung em pe plajă, zice Legionarul ironic. Nu mai e dep arte, cel mult o s ută de kilo metri.
— Asta-i tot, hoho tește Porta în zeflemea. Numai pl imbări că la țară pentru un g rup cu probleme c ardia ce.
— Dă -i înainte, râzi și t u acolo, oftează abătut B ătrânul, să fie un drum dur , eu pot să- ți povestesc !
— Par Allah, n- avem de ales. Trebuie să tre cem de marginea prăp astiei, mai s pune și Legionarul. Am senzaț ia că rușii ne sunt
pe urme!
— Atunci am ca carisit-o, decide obos it Bătrânul, ap rinzându -și pipa cu c apac de a rgint.
— Cest le bordel, dar am văzut soldați ș i mai terminați de cât cei din grup a asta, mârâie Legionarul. Noi mai pu tem lupta înc ă!
Bătrânul îngenun chează și privește în jur la oamenii împrăștiați apatic în zăpad ă.
— Ascultați-mă, zb iară el. P lecăm într -o mică expediție de coborâ re și trebuie să ne lăsăm cu fr ânghii. Odată ajunși j os, nu mai
e mult până acasă. Așa c ă, scuipați în palme, flă căi, și să ne strâng em rândurile!
Ne târâm înainte pe cr eastă și privim jos. Pr ima porțiune a falezei arat ă rezonabil și nu pre a greu de abord at, dar mai jos e un
zid net ed, foa rte ab rupt, car e se duce drept în mare. Până să ajun gi acolo, totu și, cam pe la jumătate a drumului, are o scobitură.
Acolo va trebui să ne le gănăm, pentru a ne putea sprij ini picioar ele pe ceva.
— Ține- ne Doamn e, ofte ază Barcelona, cu o față de par că e pe c ale să renunțe înainte de a porni.
— Trebuie s-o fa cem, hotărăște anevoie Bătr ânul, luându-și binoclul d in buzunarul vestonului, unde l-a pus ca să-i protejeze
lentilele de îngheț.
Cercetează latura din față a țărmulu i pe tot parcursul, apoi î i întinde binoclul L egionarului.
— Cred că există o spărtură făcută de om, mult mai j os. Dacă gândesc corect, am pute a trec e pe acolo!
Legionarul se uită fix o clipă în dire cția indicată.
— Ai dreptate, da' ce dandan a pân ă ajun gem acolo și dac ă facem o sin gură greșeală nimerim în Mar ea Albă!
— Da că am ave a cup e de abso rbție la mâini și p icioa re, și încă una plasată în capul suli i, n-am mai trec e dincolo de gâlma aia,
zice Porta, târ ându- se dârd âind înapoi, la loc sigu r.
— Ooo, găoza rilor, rostește cu voce scăzută Micuțul, î notând la rândul său înapoi de la mar ginea prăpastiei. Pietroaie al e naibii
de mari, uriașe, nămeți de zăpadă și blocuri de g heață, și un fri g năp raznic și apă verde ! Mai mul t decât sufici ent să-i îneci pe
toți s oldații damblagii din între g războiu l ăsta mond ial, care ar veni voluntari ca să se lase uciși!
— Pre gătiți-vă de deplas are, ordonă aspru B ătrânul. Va fi c ea mai dură cobo râre din viața noastr ă!
Gregor preg ătește frânghiile. E singurul dintre noi car e a făcut școala de alpini ști căță rători. Cu o expresie truf așă ne ex plică
cum să coborâm pe funii.
Ciorovăindu- ne, ne împărțim în tre noi mun iția și armel e.
Pe B ătrân apro ape c ă îl apuc ă un ac ces când Porta sugerează să păr ăsim cele două mortiere ușoar e și cuti ile grele cu bombe.
— Da că am ajung e acas ă măc ar până la Crăciun, zice Gr egor solemn, ad ăpostindu-se la ter en în spatele unui perete de omăt.
Gregor stă pe mar ginea înălțim ilor bântuite de vânturi, își pune lațul frân ghiei în jurul g âtului și o fi xează sub br ațe. Se aple acă
în față, luând furtuna în piept ca și cum a r fi un zi d solid. Buzele c răpat e se des fac într-un rânj et opt imist. C u picioar ele înfipte
în roc ă încep e să coboar e. La zidul vertical se oprește și își rid ică privire a pentru o clipă. Apoi pare să dispară în abis. După
câteva clipe apa re din nou la veder e. A reușit să pună piciorul pe ceva, pe protube ranța periculoas ă de pe ca re va trebui să se
balans eze în in terior.
— Ai putea obține o ap ariție la un cir c cu numărul ăsta, zice Porta înfior ându-se.
— Războaiele mondiale sunt un r ahat cu perje, mormăi e Micuțul. Nu-i de mirar e că au apărut oameni ca re li se opun conștient
în toate țările alea libere!
— E r ândul tău, B arcelona! strigă Bătrânul.
— Nu pot încă, protestează Barcelon a cu teamă în gl as. Vreau să văd mai întâi dac ă cinev a își rupe g âtul.
— Da că nu te duci acum am eu g rijă să pleci ulti mul! se înfurie B ătrânul. Și atunci nu va mai fi n imeni aici care să țină de
frânghie!
Dar înainte c a Barcelona să ajung ă la muchia prăp astiei Heide e pe drum ș i după el coboa ră Legionarul.
Barcelona e ner ăbdător să porne ască și el acum. Amenințar ea Bătrânului de a- l lăsa ultimul e suficientă pentru a face să-l trea că
fiori r eci.

Trebuie să-l cobor âm și pe c ăpitanul finlandez. S-a iz bit de mai mul te ori vio lent de fațad a stâncii, da r spre surpri za noastră e
încă în viață când ajung e jos. Unul dintre picioa re i-a fost zdrobi t de la labă pân ă deasupra genunchiului. Șansele sale de a
supravi ețui sun t mici.
Acum e rândul meu.
— Ia-o ușor , mă previne Bătr ânul, ca re vede c ât mi-e de frică.
— Proptește- te serios cu picioarele tot timpu l. Cât nu-ți pierzi firea, va fi bine de tine!
Îmi ajustează cure aua automatulu i, trecut în bandulieră să nu se încur ce cu fr ânghia de cobor âre.
— Nu pot face așa ceva, protestez eu, înfiorat de fric ă, privind țin tă în jos în abisul ca re clo cotește.
— Du- te, mă trimi te Bătr ânul cu un br ânci, și mă și aflu de asupra muchiei.
Departe, mai jos de m ine, Mare a Albă spumeg ă cu toată furia ei artică. Mă ag it disperat să mă susț in cu picioarele de c eva, dar
cizmele mele abia zgâ râie zăpada. Ajun g la prima cornișă cu o lov itură care îmi -pres ează c artușier a dure ros în coastă.
Porta mă salută și trage ușor de fr ânghie.
Mă susțin de co rnișa strâmtă.
Trei smucituri serioas e de frânghie îmi dau semnalul să continui. Mă târăs c cu prudență peste muchia as cuțită. Aceasta este
partea coborâ rii car e nu poate fi văzu tă de sus.
Lovesc cu vârfurile cizmelor zăpada și obțin un s prijin însemnez coborâ rea cu semne. De câtev a ori viscolul năpraznic aproap e
că mă a runcă de muchia stâncii. Pen tru moment mă gând esc doar să arunc cartușiera, dar știu ce -mi vor fa ce ceilalț i dacă ajung
jos fă ră ea.
În cele din urmă ajung la ieșitura strâmtă. Vreo trei sute de picioare până la fund. Mă târăsc cu g rijă pe zăpadă. E aluneco asă ca
sticla. Cu fric a ce mi se pune c a un nod în gâ t, mă las să alunec peste muchia stâncii și să cobo r încet. Cel puțin mare a nu mai
este direct sub mine. Spre ușurar ea me a, niș te mâini mă apucă de cizme și mă dirijează spre teren sigu r.
— Bin e executat, mă laud ă Heide dându- mi un g hiont amical în sto mac.
Ca prin vis, văd frânghia dispărând în sus.
Curând, cel de -al doilea e pe drum în jos.
Porta și Micuțul v in ulti mii. S tau în pozi ție ve rticală pe muchie și fa c pe nebunii. P orta face un g est cu mâna.
— După dumneavoastr ă, Sir! îi spune el Micuțului.
— Îi împușc pe idioții ăștia doi! strigă exasperat Bătr ânul.
Coboar ă amândoi, c a un cuplu de gemeni siamezi î ndep ărtându -se cât mai mu lt de fațada stâncii. Fr ânghia se scutură deasupr a
lor.
— B roscoi a furisiț i, le strigă înfricoșat B ătrânul. Vă rupeți gâtul !
— E datori a ta să- i raportezi, spune cu solemnitate Heide.
— Țineți g ura aia blestemată ! zbiară Bătr ânul cu fu rie. Eu de cid cine va fi rapo rtat sau nu. Să ții m inte asta, odată pentru
totdeaun a, da?
— Te doar e cev a, undev a! îl întreab ă Porta pe Bătr ân, c ând ajun ge jos la el. Ne- ai spus să ne urnim. Și n-am fost jos de două
ori mai r epede decât alți i?
— O să vă duc în fața cu rții marțiale pe amândoi ! strig ă Bătrânul supărat. Asta e limita de suportat!
— Să fiu al dracu ', da' ce nebun poți să fii! îi spune cu admirație Micuțul. Ai grijă să nu te loveas că damblau a.
— Bl estem z iua când am preluat Grup a a doua! Sunteți cea mai mare adunătură de c ăcați din întrea ga Armată German ă
afurisită! îl apostrofe ază B ătrânul.
— Da că ar fi să te păr ăsim, ai muri de ini mă rea, surâd e Porta flatându -l.
— Toată lumea poat e să se ducă la dracu în cee a ce mă privește, și Grupa a doua o dată cu e a! Îmi dor esc c a toată chestia asta
blestemată să se fi terminat ș i să se fi ales praful! zbiară furios Bătr ânul.
Gregor râde și fredone ază un c ântec el.
Chiar c ând ajun ge la prăp astia ca re arată ciudat, o r afală de pușc ă spa rge aerul de gheață.
Unte roffizierul Keh r se învâr-te pe loc c a un ti tirez, se clatină câțiva pași și se prăbușeșt e în zăpadă. Glonțul l-a nimerit în
stomac.
— Ce naiba m-a atins ? întreabă el, cu sân gele picur ându-i din colțurile g urii.
Zăpada nouă, pufoas ă se ridic ă și cad e pentru a-l acop eri ca un lin țoliu.
— Dr ace, afu risiții de ruși m-au nimerit, bo lboroseșt e el și-și privește cu surpriză mâna mânj ită de sâng e.
Bubui e două împușcături și zăpada este spulber ată în faț a mea. Înfricoș at, mă așez pe zăpadă și trim it o ra fală de traso are spre
ravenă. Undeva, mai spre stânga mea, o armă auto mată latră zgomotos. Î n spatele meu, î ntr-o depr esiune, Heide și Gre gor se
luptă cu mortierul.
— Dați- le câtev a scărmăn ături de spinar e! stri gă Bătr ânul de după un troian mare de zăpad ă.
Cu ner ăbdar e, Gr egor deschide cutia cu g renadel e japoneze ciudate pe care le numim "sc ărmăn ătoar e de spinar e". Au un alt
gen de exp lozibil și sun t date în do tarea unor unități speciale. Suntem ves eli gândindu -ne la ce se va întâmpla în viroag ă când
vor căde a acolo scărm ănătoa rele.
Plop, p lop, se aude mortierul.
Urmărim din ochi z borul cu rbat al bombelor spiralate.
— Înainte ! comand ă Bătrânul, făcând semnalul cu mâna unui om să înainteze în pas ale rgător.
Focuri de mitralie ră se abat cu dușmăni e spre noi, aruncând în aer bucăți de gheață.
— Des fășur ați-vă și deschid eți focul! stri gă Bătr ânul conduc ându- ne în tr-o dire cție later ală și ui tându -se în spatele lui.
Deschideți focul! repet ă el. De ce dracu nu trag eți? Puneți- vă curu rile în m ișcare!
— Stai dracului blând, nătărăul e, zb iară Porta furios.
Micuțul se lasă în jos, își arunc ă automatul și î ncearcă să se îngroape în zăpadă cu mâinile și picioarel e ca să scap e de gloanț ele
traso are ce vâjâie pe lâng ă noi ca un roi de viespi.
Porta se oprește alături de el și îl împun ge cu patul armei:
— Hai, latrină ambulantă hambur gheză! Crez i că poți să stai aici tăind lemne cu fier ăstrăul toată ziua, în ti mp c e noi fa cem
toată treaba?

— Eu nu am tărâțe în cap ca voi! țipă Micuțul i steric, adân cindu-se mai m ult în z ăpad ă. Cel ca re ucide oameni cu m itralie ra va
trebui și el să primeasc ă o ra fală în dov leac, așa spune nevasta lui Lot.
Ameste că pildele lui bibl ice în ce spune, c a de obic ei.
Heid e zorește în norul de nea și se opr ește cu uimire când îl găsește pe Micuț jos în ga ură.
— Acum am văzut to tul. L așitate a în fața inam icului. Te costă capul!
— Târăște -te înapoi în fofoloan ca germană din car e ai ieșit, urlă Micuțul peri culos. Î și scoate pistolul de 38 m m și desc ărcă tot
încărcătorul spre Heide c are zboară terorizat spre ruși.
— Sper să-și fa că praf boașele fasciste, se strâmbă Micuțul după el.
— Cine ar e o kasp anos[57]! strig ă Bătrânul a runcându-se și el la adăpost din fața focului ce vene a din viroag ă.
— Am două, îi răspund, ridic ându-le în mână.
— Du- te atunci, îmi ordonă cu bruscheț e Bătrânul, pune -le pe amândouă sub curul lui I van!
— Crezi că sunt nebun? protestez cu violență.
— E un ordin! rage Bătrânul, îndreptând Mpi-ul cătr e mine. Mișcă- te, scârn ă lașă !
Pentru o clipă se fa ce liniște acolo unde ne g ăsim culc ați la adăpost. Toți mă prives c. Apoi se petre ce ceva în față. Atac ă rușii:
Ura, Ur a, răcnes c aceștia. Vin spr e noi în tr-un pas surprinzător , pe jumătate alune când, pe jumătate alergând, cu automatel e
bubuind neînc etat.
— Kasp anoas ele! strigă Bătr ânul, târându -se mai departe în adăpost.
Împing una din ele spre el. Es te una din dră ciile alea mari de cinci ki lograme c are poate f ace pra f un tanc stalinist.
Micuțul ia g renada de la B ătrân, mușcă acul și o lansează într -o boltă la rgă. Exp lodează cu un mu get c are sună c a sfârșitul
lumii.
Grupul inamic înaintaș este li teralmente pulverizat.
Plop, p lop, se aude din spatele nostru în t imp ce mort ierele își scuipă bombele satanic e.
Ele explodează în faț a noastră, trimițând pietr ele și zăpada în aer. E un bubuit cont inuu și un fluier at din t oate părțile în jurul
nostru. Sunetul e xploziilor este a ccentuat enorm în aerul re ce.
— Allah cel Atotputernic! țipă strident Legionarul f anatic și cad e în g enunchi. Automatul lu i împrăștie moart ea în zăpada
adâncă, unde trupel e NKV D avans ează în șiruri lun gi.
— Înainte ! strig ă Bătrânul. Să fac em o breș ă!
Ne stârnim la nivelul animalelor furio ase și-l urmăm pe Bătrân, f ără grijă în ploaia de trasoar e care se ab ate asupr a noastr ă.
Barcelona cade în ge nunchi și-și pres ează mănușile de blană pe față. Un șuvoi de sâng e i se scur ge printre degete.
— Adăpostește- te la ter en, te luăm noi mai târziu! strig ă Bătrânul, al ergând mai depa rte.
Barcelona se rosto golește într -o gaură și se gândește la alte răni la cap pe ca re le văzu se. De obicei înseamnă moarte
instantane e și se console ază cu idee a că, dac ă mai trăieșt e încă, rana nu poate fi at ât de g ravă.
Heid e și Gre gor vin anevoie prin zăpadă cu mortierul între ei.
— Aveți grijă de "săpun" , strig ă Porta ca să -i avertizeze și arat ă spre pach etele înșelătoa re de trini totoluen c are se afl ă
împrăștiate, apar ent la întâmp lare, prin zăpadă.
Micuțul ridică una și o arunc ă într -o namilă de rus îmbrăc at într-o haină din piele de urs. Rusul e sfâșiat în două și capul îi
zboară prin ae r ca o minge de fotbal.
Gefreiterul L inde, care aleargă puțin în fața mea, se ridică subit în aer ca un obu z tras de mortier și cu un zgomot de parc ă ar fi
sfârșitul lumi i. Peste noi plouă cu zăpadă și blocuri de gheață. Linde trebuie să fi de clanșat pe puțin zece tablete de "săpun "
călcând pe una din ele.
Gloanțel e șuieră, ricoșe ază și mârâie. Cineva strig ă după ajutor și cheamă bran cardi erii. Br ancardierii noștri sunt blocuri de
gheață de multă vr eme în tundră.
Bomb ardam entul ș i focul de pușcă devin și mai v iolente. Bătr ânul e pe pragul disper ării. Șt ie foarte bine că grupa a ajuns la
punctul c ând nu mai funcțione ază. Următoa rea fază este panic a indifer entă.
Face semn c a mortierul să tre acă înainte și puț in mai târziu ac esta încep e din nou să se audă.
În fața noastră, a colo unde au căzut bombele, zăpada arde.
Brusc rușii se mișcă, retrăgându- se înapoi spre viroag ă.
Pleosc, pleosc, bombele mortierului îi urmăres c din urmă.
Heid e este genial în mânuirea mort ierului. Dar un nou cor de ruși vine în gr abă din raven ă și înainte de a avea timpul să- i
corecteze cătarea s-au adăpostit la teren în spatele par apeților de zăpadă.
— Ajută-mă cu m itralie ra, strigă Legionarul, care se luptă cu afetul.
Gregor apucă tripodu l de sprij in, da r alune că și se izbește serios cu fața de mitralier ă.
— Saltă- ți singu r afurisenia asta împuțită, ră cnește el, lov ind cu piciorul în afet.
— Il est con, comme ma bite est mignonn e[58], zbiară Legionarul, arun când cu o bucat ă de g heață în el.
— Țineți par apetul ăla de zăpadă sub foc continuu, le ordonă B ătrânul. Nu-i lăsați să vină peste noi!
Într-o clipă, zăpad a mișună de ruși.
42-urile scuipă traso are spre siluetele camuflat e de ne a. Trag ca un nebun. Țeav a abu rește și cartușele încinse șuieră și
împroașc ă afundându- se în zăpadă.
Porta vine alergând și se rosto golește c ăutând ad ăpost după o stânc ă ieșită din zăpadă.
În spatele meu mitralier a Schmeisser latră și ai impresia c ă atacatorii ruși ale argă, nev ătămați, chiar prin conc entrar ea de
focuri.
Țintesc cu g rijă spr e soldatul d in frunte. Are o căciulă înaltă, cenușie, cu o stea mare roșie, emailată. Capul pare să i se
balans eze pe ma rginea cătării în timp ce țintesc. Î n clipa următoa re nu mai exi stă. Mpi-ul îi zboară din mână, descriind un a rc
mare și, pentru o se cundă sau două, pa re să fie suspendat în aer.
Un glonț ex ploziv îmi arunc ă în față o ploaie de pietre și așchii de gheață. Sâng ele cu rge din sute de răni mici. Din fe ricire nu
mi-au atins ochii.
Mă ridic pe un g enun chi și arunc grenad a printre ei. Pl in de veselie, îi văd ridicându -se în a er și zdrobindu-se apoi de pământ.
— Unchiul I van vre a să ne vină de hac, vă spun eu, strig ă Porta rânjind lar g și sărind peste bar ajul de zăpadă, cu un snop de
grenade în mână.

Oberschütze Krohn dă să se ridice în picioar e. Un șuvo i gros de sâng e îi țâșnește din gât.
Gefreiter B atik î i vine în ajutor dar e nimerit și el și cad e, țipând.
— Suntem în rahat pân ă la g ât, strigă Westphalianul. S-o ște rgem dra cului până n-ajun gem la lada de gunoi!
— Taci și înain tează! stri gă Bătr ânul din ga ura sa.
— Nu, noi rămânem aici ! zbiară Gregor. Ne ducem pe lumea cealaltă fără nici un rost. Să-i lăsăm să ajung ă mai apro ape, până-
ntr-o sută de metri și pe urmă -i luăm la omor!
O mitralier ă grea Max im e postată chiar în fața noastr ă. Au plasat- o bine și pot tra ge asupr a noastr ă apro ape fără nici un risc.
Heid e înce arcă s-o scoată din funcțiune cu mortier a, dar proiectilele lui cad în jurul mitralier ei fără să-i provoa ce nici o av arie,
evident ă.
Mă târăsc înaintând și î ncerc să arunc g renade în ea, dar distanța e mult pre a mar e. Blest emata de mitralie ră i-a rănit deja serios
pe patru dintre noi.
Micuțul se ridică, cu un mănunchi de g renade în mână.
— Acope riți-mă! strig ă el, scuipând în zăpadă. Îi castrez eu de bil iboace pe nenoro ciții ăia !
O pornește într -acolo cu pași mari.
— Nebun de le gat, zice Gregor. O să-l doboar e înainte s- ajung ă la jumătate a drumului!
— E o eni gmă pentru noi cum poate un m unte de om să se depl aseze cu o viteză atât de incr edibi lă.
Dintr -un salt l ung e în spatel e unui rus căzut. Duc e mâna la spate și azvârle grenadele.
O figur ă îmbră cată în șubă apar e la ma rginea parap etului. S pre Micuțu l vine, rotindu- se prin a er, o grenadă de mână, Micuțul
se azvârle într -o parte și se rosto golește cu a gilitatea unui acrobat. Gren ada explodează cu mare zgomot î n fața cadavrului și î l
face zob.
Cu un bubui t înspăimântător , mănunchiul de g renade al Micuțulu i exp lodează în cuibul m itralie rei.
— Vive la mort [59], z biară Legionarul, ridicându- se din tr-un salt, cu automatul în brațe.
Urlând și chiuind, restul gr upei îl urmează.
În dezordine, rușii se scur g înapoi spre tranș ee.
— Omor âți-i! strig ă Gregor cu plăce re asasină.
Pistolul său mi tralieră răpăi e.
Dintr -o dată totul s-a terminat. N e așezăm în zăpadă și încercăm să ne tragem sufletul. Porta își răsuc ește o țig ară dintr -un
pachet de mahorc ă pe c are l-a descope rit în buzunarul unui rus mort.
Legionarul îl bandaje ază pe B arcelona, care s-a ales cu o tăietură lungă și adânc ă pe față.
Bătrânul își umple pipa lui cu cap ac de a rgint și se reazemă de un troian înne grit de pulbere.
— Pe toți dracii! izbucnește Micuțul. De data asta le-am dat megi eșilor e xact ce-au meritat!
Umblăm în tăce re printre c ei căzuți, e xaminându- le de ap roape corpurile. Punem mâna pe tot ce ne-ar pute a fi de folos. Câ țiva
n-au murit î ncă. Le luăm armele și-i lăsăm acolo unde zac. Fri gul o să le fa că de petre canie curând. Nu putem să- i ajutăm. Nu
putem fa ce nimic nici măc ar pentru răniții noștri. Î n urma noastră se aud blesteme și înjurături, da r nu cat adicsim să le
răspundem.
Bătrânul strânge din buze și privește nelinișt it la au rora boreal ă.
— Luați-vă armel e! în rând aliniați! Urmați-mă! ordonă el scurt.
Două săptămâni mai târziu, di mine ața devr eme, suntem în căut area unui locșor liniș tit, pe unde să ne putem întoar ce la liniile
noastr e.
Bătrânul e de pă rere că ne aflăm la c apătul nordic al frontului Sala.
Un soldat rus de la aprovizionar e ne pic ă direct în brațe. Porta a fost, bineînțeles, ac ela care a simț it mirosul de ca fea, cu mult
înainte să -l fi auz it pe soldat. Vine, cânt ând încetișor , de peste de al, cu un bidon de c afea în spate. Când ne ved e, e ap roape
paralizat de spaimă și trebuie să-l scuturăm strașni c ca să-l facem să-și vină în fire.
Începe să plâng ă și să spună că războiul ăsta e cea mai afurisită ch estie în car e a nimerit vreodată.
— Ei hai, nu mai plâng e, căcărează mică ce ești, îl ogoi ește Porta pe nefe ricitul rus. Dac ă e bună c afeaua, nu-ți facem nici un
rău!
Puțin mai târziu, ne spune că e din Tiflis, unde toată lumea ține cu nemții ș i ne destăinuie c ă și el a avut dintotdeaun a o
adevărată slăbiciune pentru g ermani.
Mergem la ad ăpost printre braz i și ne înfrupt ăm din caf eaua lui, car e e într-adevă r bună.
— Ca să vezi! Megi eșii beau c afea! zice Porta, trăgând un vânt tunător . Și eu c are credeam că se țin numai cu ceai și magiun!
— Da, da, înveți o g roază de chestii în războaiele astea mondiale, zice Micuțul sfătos, suflând în gam elă.
— Tacă-vă gura, șuier ă Bătrânul. Trăncăniți deajuns de tare ca să-i treziț i și pe c ei Șapte Adormiț i!
O bubu itură se aude dinspre latur a îndepărt ată a pădurii.
— Dr ace! stri gă Micuțul, arun cându -se cu fața la pământ.
În minutul următor pădur ea e toată un vu iet și un trosnet imens și câțiva copaci vin plutind prin aer ca niște g igantice lănci.
Ne schimbăm în tr-o clipită. Nep ăsarea noastră s- a dus. Feț ele ne sunt încord ate.
Răsa r dintre cop aci, de peste de alurile ar cuite, înaintând fă ră grijă, apro ape siguri c ă nim ic rău nu li se poat e întâmp la aici.
Artileri a lor bubuie din nou și auz im șuierul prelun g și grăbit al proiectilelor c are se îndre aptă c ătre pozițiile finland eze.
— Gat a, șoptește B ătrânul cu înfrig urare. Trebuie să -i sece răm dintr -o singură rafală lungă!
Țintesc cu mi traliera ușoară în grosul lor.
Bătrânul își lasă brațul în j os, semn să deschidem fo cul. Toate armele automate urlă într-o singur ă salvă prelun ga, al că rei ecou
se întoar ce, de depa rte, dintre copaci.
Câțiva dintre ei reușes c să ajun gă la șanțul cel lung din zăpadă, dar majori tatea rămân zăc ând nemișcați pe cărare.
— Tranșeea! strig ă Gregor cu furi e. Trageți înăuntru, ciuruiți-i fundul! Diavolii ăia stau a colo și abia aște aptă să fie împușcați!
"Cățeau a" latră, sfârte când șanțul î n lun g, de la un capăt la altu l. Nemișcar e totală.
În timpul canonad ei soldatul de la aprovizionar e a dispărut.
— Paștele mă-si! înjură B ătrânul. Dacă ajun ge la ai lui ș i dă alarma, o să ne trezim cu toată divizia 238 de infante rie în spinar e!
— Atunci o să- i dăm și noi cu c racii- n sus, se gr ozăvește Micuțul.
— B a pe dracu ', mânie B ătrânul.

O salvă de proie ctile cad e în parte a noastr ă a liniei frontului. Copacii z boară spre ceruri c a niște să geți g igantice trase dintr-un
arc pe măsură. Ici și colo pădur ea începe să ard ă.
— Hai s-o-ntindem de- aici, zice Heide nelini știt, u itându- se cu nervozi tate în jur . Când g ăozaru ' ăla de soldat o să dea alarm a,
o să fie iadu ' pe pământ! H ai să înce rcăm o ieș ire forț ată! E singura noastră șansă!
— N- ai dec ât să ieși tu, de unu ' singur, maimuțoi u mflat cu pompa, strig ă Porta cu răutate. Ești atât de bou încât nici a cu' n-ai
băgat de se amă c ă sunt sârme și curs e de lup peste tot!
— Curse de lup ? bâlbâie Heide, speriat, ridicând grijuliu picioa rele, de par că ar sta dej a pe una din acel e dră cești invenții.
— Da, curs e de lup, rânj ește Porta sa rcastic, și dacă pun laba pe noi o să ne ba ge într-una d-asta, c a să se poată bucu ra în voie
de înălțătoa rea priveliște a zvârcolirilor noastre, înfipți în țepușe!
— Iar unui subofițer nazist umflat în pene c a tine, zice Micuțul cu un rânj et batjocoritor , întâi o să- i reteze ciucu relul și o să- l
trimi tă la Mu zeul de Zoolo gie din Mo scova, ca să poat ă să r âdă toată lumea de ce mini-puțe au naziștii!
Heid e e prea șocat c a să r ăspundă.
Două mile mai î ncolo dăm peste niște pol ițiști militari ruși car e stau la pând ă printre brazi. Totul se petre ce atât de r epede că nu
realizăm ce s- a întâmp lat decât când a cțiunea s-a sfâ rșit.
Pistoalel e automate latră și baionete scânteiază în lumina cr epuscular ă. Îi târâm pe polițiști la o part e din drum, ca să nu fie
găsiți i mediat.
Tirul de artileri e din ambele părți se stinge și o tăcer e stranie, amenințătoar e, cobo ară peste pădu rea imensă.
Renul lui P orta a dispărut. Î n ciuda protestelor Bătrânului, ne întoar cem să- l căutăm.
Îl găsește Micuțul, după niște copa ci, unde s- a retr as ca să moar ă. Are grumazul sfâșiat pe toată lungimea de un g lonte
exploziv.
Copleșit, P orta se arun că pe jos, lâng ă el. Renul îl privește cu ochi blânz i și triș ti și apro ape c ă ne dau lac rimile.
Gregor scoate o fio lă de morfină și pregătește un ac.
— E ulti ma, zice el, dar de ce să sufe re el fiindcă noi, tâmpiț ii de oameni, vrem să ne zburăm cr eierii unii altora ?
Puțin după asta, r enul moare. Îl îngrop ăm, ca să nu- l găsească lupi i chiar imediat.
Deod ată Micuțul sar e în sus ș i ciulește urechea.
— Câini! zice. Afurisiți i de câini!
— Ești s igur? întreab ă Bătrânul cu îndo ială.
— Mie- n sută, susține Micuțul. Da ' chiar nu-i auz iți, ce dracu '?! I-o haită- ntrea gă, ș-inc ă d-aia mari!
Trec câteva minute până reușim și noi ceilalți, să auz im un lătrat gros, continuu.
— Câini de r ăzboi, șoptește Gr egor, cu nervozitate. O să ne f acă bucățel e dac ă ajun g prin preajmă !
— Domnii dulăi î mpuți ți sunt rug ați să- ncerce a se apropia de "al dumneavoastr ă since r", rânjeșt e Micuțul, d iabolic. Să fiu al
dracu' de nu le smu lg cozile ale a scâ rboas e din ga ura curului, de n-o să mai știe ce -i aia dulău de război!
— Așteaptă până dai ochii cu ei, zice Gr egor cu spaimă în gl as. Un tig ru înfometat e mâță blândă pe lân gă ei!
— Ce dr acu' facem? întreab ă Barcelona, potrivindu- și band ajul gr os, ca re-i acope ră toată fața.
— Să mer gem spre sud, sug erează Heide. Nu se aște aptă să apă rem în parte a aia, și în pădu re ai mai m ultă a coperir e.
— Nu împotriva c âinilor de război siberieni, zice B ătrânul, verific ând ma gazia pisto lului său mitralieră.
— Păi să vorbim cu ei rusește, sugerează Micuțu l, și atunci ji godii le astea comuni ste o să cr eadă că suntem pretena ri! Cu
țoalele astea de le- avem pe noi arătăm taman ca megieșii dă dincolo!
— Nu poți păc ăli un câine de război, zice B ătrânul cu conving ere. Au primi t atât ea bic e pe spinar e, de câte ori gr eșeau, încât
pur și simp lu nu f ac greșeli!
— Mie unu ' mi s-a făcut dor de c asă, zice Porta, înc epând să alerge prin pădu re, spre vest.
— Da, așa e, în direcția aia, strig ă Bătrânul încruntat, înainte și ț ineți- o drept! Răspândi ți-vă, acop eriți-vă unul pe celălalt și
pregătiți-vă baionetel e! Țineți lama cu vâr ful în s us când îi vedeți că apar! în felul ăsta or să se spin tece singuri c ând o să sa ră
la voi!
Urlând și tropăind, ne tăiem drum prin t ufărișul des, tre cem ale rgând peste un pâ râu în ghețat și ajun gem la loc deschis.
În spatele nostru se aude un lătr at gutur al, și un pi stol m itralie ră răscolește zăpada pe lân gă noi, dar copa cii ne a coper ă bine. E
greu să lovești o ț intă mișcăto are prin pădur e.
Precum un buldo zer, îmi fa c loc voinicește prin tufăriș.
Un țipăt ascuțit, c are se transfo rmă în horc ăit ag onic, se aude în spatele meu.
— Ce- a fost asta ? întreb speri at.
— Feldweb elul P hil, răspunde Gregor. Se pare că părul și casc a i-au zburat în aer , amândouă deodată !
Ajunși printre copaci, ne arun căm pe burtă, la ad ăpost. Ne reîncă rcăm rapid a rmele automate. Întinși la pământ, așteptăm în
tăcere.
Înainte ază spre noi ș i se încurajează unul pe altul cu strig ăte lungi, pătrunzătoar e.
Bătrânul îi lasă să se ap ropie, apoi își coboar ă brațul. De la mică distanță, automatul e o armă teribilă. Trebuie doar să fii atent
să nu-ți lovești propriii cama razi.
Violentul foc automat î i paralizează pentru un m oment și până să-și vină în fire sunt dobor âți în zăpad ă.
Dezlănțuiți, ne rep ezim la ei, peste ei, lovindu-i cu picioar ele, iz bindu- le bo turile cu paturile armelor .
Capor alul fin landez cade chiar în fața mea. N-am ti mp să văd dac ă e mort sau chiar rănit. Acum suntem atât de aproap e de
liniile noastr e încât nimeni nu vr ea să se lase ucis ajutând un cam arad rănit.
Trei uriași câini lup i siberieni vin în salturi dinspre pădure. Primul sare la B arcelona, dar a cesta reușește să se r ăsuce ască și să-l
termine cu automatul.
Ceilalți do i par să lucr eze împreună. Se duc drept spre B ătrânul, care cade peste o buturug ă și scap ă arma din mâini. Î ngrozit,
ridică brațel e, în încer carea de a se apă ra de animalele ucig așe.
Gregor ucide unul din câini cu un fo c de pistol. Nu putem folosi automatele fiindc ă l-am omorî pe Bătr ân. Auto matel e trag
îngrozi tor de răs firat.
Ultimu l câine c ade mort peste Bătrân, cu pumnalul maur al L egionarului î nfipt în spate. Chiar pe moart e fiind, clănțăn e din
colți spre gâtul Bătr ânului.

— Isuse și Sfântă Fecioar ă, geme Porta, când alt lătrat aud e în pădure și o du zină de dulăi fioroși, î nsetați de sâng e, năvălesc în
porțiunea defrișată.
Westphalianul cad e, zb ierând și dând din picioar e, cu doi du lăi spume gând peste el. În câtev a secunde n-a mai răm as dec ât o
grămăjoar ă de zdrențe însâng erate. O salvă de auto mat ucide c ele două animale când acestea privesc în sus, cu fălcile sc ăldate
în sân ge, de pe movilița de oase și carn e însâng erată care cu doar o clipă în urmă fusese o ființă umană vie.
Un dulău masi v, cenușiu, ca o f antomă, vine drept spre mine. Mă arunc instinctiv la pământ. Monstrul plane ază pe de asupra
capului meu ș i se rostogoleșt e în zăpadă.
Heid e îl ag ață în aer cu baioneta pe unul din ei, sp intecându- i burta.
Câinele care m-a atacat se pr egătește pentru un nou asalt. Timp de cât eva secunde mă holbe z, hipnoti zat, la c aninii l ui galbeni
uriași, dez goliți într -un r ânjet demonic.
Goles c în di sperare toată mag azia de c artușe în el. Exp lozia îl aruncă pe spate și literalment e îi fac e blana pangli cuțe.
Micuțul prinde unul din câinii uriași la jumătate a traie ctoriei prin a er, îi rete ază capul și i-l arun că următorului atac ator. Îl
prinde și pe acesta, de coadă, și îl învârte cu furie pe de asupra capului. E g reu de spus cine face mai mult zgomot : dulăul sau
Micuțul, dar câinele zboară înapoi în direcția de unde a venit, fă ră coadă — pe c are Micuțul o ține a cum în mână.
Acum n-au mai r ămas de cât doi câini. Aceștia se opres c în m ijlocul ata cului, la câțiva metri de Micuțul, ș i o tulesc sch eunând
înapoi spre pădur e, cu Micuțul în urma lor , alergând și urlând cât îl țin bo jocii.
Chiar înainte să ajung ă la pădure, Micuțu l îl apuc ă pe cel mai răm as în urmă de grum az, îl săltă de parc ă ar fi un biet căț eluș,
nu ditai dulăul siberian, și se întoar ce în pas alergător, trăgând câin ele după el ca pe un sac.
— Împușcă imediat potaia asta afurisită, stri gă Heide cu furie, ridicând automatul și ț intind cu el spr e câin e.
— Împușcă-l, rânj ește Micuțul amenințător , și-ți z bor urgent c reierii ăia de nazist păduchios! Îl iau cu mine a casă și-o să-l învăț
să curețe gara David de laba gii!
Mângâie câinele, c are mârâi e, stând nehotă rât în zăpadă și arătându- și colț ii.
— Vii cu mine la Hambur g să fiu ș-al dr acu' dacă nu, și-o să- l mușt i zdrav ăn de cu r pe Superintend ant Otto Nass! Panimaiu,
ciornii trohort[60 ]?
— Nu- ți dau voie să iei blestematul ăsta de câin e cu tine, de cide scu rt Bătr ânul, cu auto matul pr egătit, îndreptat spre dulăul
care mârâie arătându- și colții.
— Mă doare -n cot! țipă Micuțul, cu încăpățân are, trăgând câinele apro ape de el. F rankenstein, că așa-l cheamă, e de- acum
membru al Armat ei Germ ane L ărgite! O să depun ă jurământu ' deândat ă ce-ajun gem acas ă!
— Dă -i drumul, ordonă Bătr ânul, lasă- l să se întoarc ă la ai lui!
— B a rămâne aici, țipă Micuțul, î ncăpățân at.
— Cruc ea mă-si, t u nu vezi ce mutră haină are nemernicu ' ăsta, zice Porta. Când nu te-aștepți o să- ți sfâși e curul!
— Poț i să-l mâng âi, dac ă vrei, propune Micuțul, g eneros. N- o să se- ating ă de nici un prieten de- al meu! Ce z ici, îț i plac e de el?
— Mda, dacă mă uit b ine, chiar îmi place, zice Porta, nu foa rte convins, da ' nu e ce -aș numi eu "cățel de salon".
— Sunteți nebuni, nebuni de le gat, se dădu bătut B ătrânul. Mereu remorc ați după voi animale. Dar cu câinel e ăsta siberian
gata, am ajuns la lim ită, să fie cla r! Blestematul abia așteaptă ocazia să ne mănân ce pe toți!
Tăcerea e brusc spulberată de tiruri prelun gite în spatel e nostru. Sun t soldații î nsoțitori ai câinilor , care ne-au ajuns din urmă și
acum turbează de furie la vede rea animalelor moarte. I gnorând total tirul nos tru defensiv , se năpustes c urlând, hotărâți să- și
răzbune câinii. Doar câțiva supraviețuiesc atacului.
Din lini ile germano-finlandeze pornes c în ae r rachete de toate culorile. Evident, au fost sesi zați de tirurile violente dinspre
partea ruseas că.
Bătrânul desfa ce pistolu l de semnali zare și introduce un cartuș. Racheta se înalță în văzduh ș i se deschide într-o stea cu cinci
colțuri, c are coboa ră lent și se sting e deasupra pădurii.
— Am ajuns, șoptește B ătrânul obosit.
Ne poticnim și bâjbâim, urmându -ne drumul peste terenul g reu, cu armele preg ătite și sim țurile treze. Ultima și ce a mai scurt ă
distanță e adese a și ce a mai peri culoasă.
Cad de -a berbele acul într -o tranșee de comunic ații și îmi di zloc umărul din î ncheietură. În ciuda durerii, apu c imediat
automatul. S-a mai întâmplat cu unii, să de a buz na fericiți…, într -o tranșee dușmană.
Grup a se amestec ă cu compania de geniști finlandezi. Ofițerul comandant, un locoten ent tânăr , cu pă rul lins și cru cea
Mann erheim a gățată la gât, ne întâmpină cordial și împarte în jur țigări din rezerva sa person ală. Un locoten ent bărbos și
murda r, care arată de cin cizeci de ani da r probabil nu a re încă douăzeci, scoate la iveală vodc ă și ber e.
Abia ne-am așezat și se aude un șu ierat și un tunet în aer , apoi întrea ga poziție se leag ănă de pa rcă a fost lovită de un cutr emur
violent.
— Răzbunătorii, zâ mbește cavalerul ordinului Manne rheim, trec ându- i sticla de votcă B ătrânului. Se pute a să sc ape ei ocazia!
Arun că cu de toate în no i, mai puțin cazanul de bucătări e, de fieca re dată c ând o bandă de pa rtizani ajun ge la noi.
Suntem deja ado rmiți când ajun gem la locurile noastre, în zona din ari ergardă. Cineva spune c eva despre sauna c are e
pregătită, pentru noi, dar nici nu ne pas ă. Nu mai av em dec ât o singur ă dorință, să ni se dea voie să dormim.
Târziu de tot, a doua zi , ne ridicăm din nou pe bietele noastre picioa re epui zate. Am dormit atât de adânc încât nici n-am auzit
atacul ae rian c are a lăsat jumătate din sat în ruine.
Porta g ătește piure de ca rtofi cu cubuleț e de carn e de porc. Avem ș i unt topi t. Nu e chia r unt adev ărat și mar garina e rân cedă,
dar nici că ne pasă. Mânc ăm de pa rcă ne-am pre găti pentru foamet ea de șapte ani.
Zgomotul t unurilor e doar un foșnet stin s în dep ărtare.
— Asta zic ș i eu viață, zice Porta, înt inzându- se leneș.
Are stomacul bombat de parc ă ar fi gravid în luna a noua și î l plictisește teribil faptul c ă nu mai poate băga în el nici o
înghițitură. Pentru una din ra rele dăți î n viața lui, e plin ochi. Pl in de nu mai î ncape nici o picătură.
— Vrea cineva cafea? întrebă Porta, ridicându- se în picioar e.
Tocmai când e ga ta cafeaua, și ne relaxăm cu toții la l umina lumână rilor "Hind enbur g", când intră pe ușă, într -un vâ rtej de
zăpadă, Hauptf eldwebelul Ho fmann.
— Pe toți dracii, c ă frig mai e, zice el suflând în pumni. Aveți o can ă de cafea și pentru mine?

Soarb e de două ori și î njură, fiindcă și-a fript li mba. Se ui tă la noi, la fiec are pe rând, ti mp de câtev a clipe. Mai soarbe o dată,
apoi tra ge o foaie de hârtie din manșetă și i-o întinde B ătrânului.
— Veți pleca în mis iune peste două ore! Veți ave a acoperi re de artilerie când veți trece dincolo!
Orice conv ersație a încet at. Simțim că parcă îngerul morț ii tocmai a trecut prin c ămăruța cu tavan scund. Nu ne vine să c redem
că am auzit b ine.
Hofm ann mi jește ochii ș i ne privește. Î și împing e, chipurile din întâmplare, tocul pi stolulu i mai în faț ă.
— Pe dr acu', strigă Porta, roșu la faț ă. Avem dreptul la opt z ile de odihnă pentru o mis iune de șase săptămâni!
— N- aveți nici un drept, răspunde Hofmann. O rdinul a venit de sus.
— Da r cum r ămâne cu ef ectivul ? Ne lipsesc oameni! zice Bătrânul. Dă -o dra cului de tre abă, nu po t trece dincolo doar cu nouă
oameni! Și adjunctul meu, Barcelon a Blom, e la sp ital, cu fața zdrobită!
— Nu- ți face probleme, răspunde sec Ho fmann. Am avut noi grijă de ch estia asta. Înlocuitori i sunt deja aici. O să fiți cea mai
pestriță grup ă care a exi stat vr eodată, o să aveți ruși, laponi și finlandezi printre voi. Camioanele vor fi aici în două ore și, ca să
nu vă oboseasc ă, vor opri chiar la ușă. Hals und B einbruch[61]! z ice el și iese a fară.
— Uite o ch estie ca asta îl fa ce pe om să se ro age să ajung ă olog! urlă Porta, tremur ând de furie. Abia atunci poți să fii sigur, o
dată pentru totdeaun a, că nu te mai trim ite nimeni să bântu i ca un dobitoc, jucându -te de -a parti zanii lu' pește prin țar a lu'
Papur ă Vodă!
— Olo g! Ai căpi at? țipă Micuțul. Ș i p-ormă cum dra cu' mai fu gi, când apa r lăba rii și poliț iști la Gar a David, cu pulanele și
lantern ele lor afurisite ? Nu, țu țache! Ciung! Asta da, mai mer ge! Că doa r nu poți da la manivelă cu automatu ' dacă n- ai dec ât o
mână, te-ai prins ?
— Ciung e mai rău, zice Gregor, ce poa' să facă un hamal doar cu o mână ?
— Să primeas că o pensie pentru tot restul vieții, z ice Bătr ânul, cu condi ția să-și fi pierdut mâna aici!
— N- o să primim n ici mă car un că cat, da că pierd em războiu ' ăsta, e de pă rere Porta, chia r de-ar fi să ne facem pra f amândou ă
mâinile.
Începem să ne adun ăm echipam entul ș i abia am terminat c ă deja camioanel e sunt la ușă.
Ninge atât de des că abia ved em în fața ochilor , dar asta o să fie în avantajul nostru când vom travers a linia. O noapte ca asta
face sarcin a observ atorilor teribil de g rea.
Micuțul ar e probleme cu câin ele lui de război, nu vre a să mear gă. Mâr âie și-și ar ată colții. Trebuie să -l ridicăm cu forța în
camion.
— Îl înțeleg de ce protestează, zice Porta, mâng âindu-l. Păi cine- a reușit să iasă din Uniunea Sovietică mai e prost să vr ea să se
întoarc ă?
Mecanicul șe f Wolf stă rezemat de un copac și ne privește cu un rânj et lar g.
— Azi noapte am visat că te-au împușcat unii de te- au des făcut în două, strigă el căt re Porta, în timp ce c amioanele se
îndepă rtează de poz ițiile unității.
Îi auzim hoho tele de r âs încă multă vr eme după ce-a dispărut din ved ere.
Camioanele se îndre aptă le gănându- se înspre drumul c ătre Sala. Știm ce destinație avem. F rontul Arctic!
Adormim înainte să fi ajuns la l inia frontului ș i cădem unii peste alții când c amioanele frânează.
Câțiva soldați din batalionu l finland ez Sissi ne preiau și ne conduc mai departe. Se ui tă tăcuți, cum ne târâim peste pa rapetul
tranș eii și printre sârmele ghimpate.
O mitralier ă latră, îndrăcită, pieziș, pe dire cția noastr ă. O r achet ă sfredelește văzduhu l și cad e încet la pământ.
Așteptăm, muți ca mormântul, pân ă se stinge.

GLOSAR DE TERMEN I MILITARI
Grade ale WEHRMACHT corespunzând cu:
Gefreiter
Capor al
Unte rfeldw ebel
sergent
Haupt feldweb el
sergent major
Feldweb el
plutonier
Oberfeldwebel
plutonier major
Leutnant
locoten ent
Hauptmann
căpitan
Oberstleutnant
locoten ent-colonel

Oberst
colonel
Alte g rade și funcții civile și mi litare
Jäger
vânător de munte
Oberjäger
plutonier de vânători de mun te
Sanitätsg efreiter
caporal sanitar
Unte roffizier
Subofițer
Unte rwachtmeis ter
subva gmistru
Wachtmeister
vagmistru, se rgent major de cavalerie sau artilerie
Rittmeister
căpitan de c avale rie
Stabs zahlmeister
intendent de stat major
Gaul eiter
echivalentul pre fectului
Grade ale WAFFEN SS corespunzând cu:
Grenadie rschütze
Soldat
Oberschütze
Fruntaș
Sturm mann
caporal
Rottenführe r
caporal- șef
Unte rscha rführ er
sergent
Scha rführ er
sergent-major
Oberscharfüh rer
plutonier
Haupts charführe r
plutonier -major
Sturmschar führe r
adjutant
Unte rsturmführe r
sublocotenent
Obersturmführ er
locoten ent

Hauptsturmfüh rer
căpitan
Sturmbannführ er
Maior
Obersturmbannfüh rer
locoten ent-colonel
Standarten führer
colonel
Brigadeführe r und Gen eralmajor der Waffen SS
general-maior (de brigadă)
Grupp enführ er und
Generalleutnant der Waffen SS
general-locotenent
(general de divi zie)
Obergruppenführ er und
General der Waffen SS
general-colonel
(general de co rp de armată)
Oberstgruppen führe r und
Generaloberst de r Waffen SS
general comandant de armată

ABREV IERI
Abw ehr
Serviciul de Spionaj și contra
Spionaj al Armatei
BDM
(Bund Deuts chen Mäd chen)
Liga Jetelor g ermane
Gebi rgsdivis ion
divizie alpină
Gefepo (Geh eime F eldpol izei)
Poliția se cretă de teritoriu
GEK ADOS
(Geheime Kom mandos ache)
misiune secretă specială
Gestapo (G eheime Staatspoli zei)
Poliția se cretă
Hitler Jugend (HJ)
Organizație de tiner et naz istă
JAG
(Judge Avocat Gene ral)
procuror general mi litar
Kriegsgerichtsr at (germ.)
Kripo (Kriminalpol izei)
Poliția mil itară
K.d.F. (Kraft durch F reude)
Organizație pentru sport și activități re creative
Luftwaffe

Forțele aerien e germane
Mpi (Maschin enpisto le)
pisto l automat
NKVD (N arodnii Komisariat
Com isariatul P oporului pentru
Vnutr enih Del – rus.)
Afacerile I nterne
OKW
(Oberkommando der Werma cht)
Înaltul Comandament al Armat ei
PCM
Procur atura militară
PK
(Propa ganda-Kompanie ) corespondenți oficiali de război
PM
Poliția mil itară
Schupo (Schutzpol izei)
Poliția civilă
SD (Sicherh eitsdienst)
Serviciul de siguranță al statului
SS (Schutzstaf feln)
Serviciul de securitate a statului
Vertrautsleute
informatori, agenți confidențiali
Voenkom (rus.)
Com isar poli tic militar
Z.b.V.
Zu besond erer Verwendun g)
cu misiune spe cială
[1] Rahat cu carul!
[2] Găozar (germ.)
[3] Lumea de apoi a războin icilor în mito logia sc andinavă
[4] * E xpresie argotic ă germană pentru deco rația Cruc ea Cavalerului cu frunze de stejar și sabie.
[5] Sanie finlandeză pentru reni
[6] Comisar de re giment (rusă)
[7] Sigur (arabă)
[8] La Răsă rit strălucește o lumină sf ântă… (germ.)
[9] Ființă subumană, inferioa ră, om de nimic ( germ.)
[10] Tu-ți ma ma mă-ti! (rus ă)
[11] Mai r epede (rusă. )
[12] În germană: stinken, a mirosi urât, a puți. Nume i maginar, poreclă generică în sens disprețuitor .
[13] Ajutor (rusă.)
[14] Un rest aurant eleg ant din B erlin
[15] Lăudată fie truda ca re călește (germ.)
[16] E atât de frumos să fii soldat ( germ.)
[17] Înainte, tot înainte
Când r ahatul ne c ade din Cer
Hai înapoi la Schl icktown
Că G ermania -i găoaza lumi i!
Și Führe rul în prim ire a dat! ( germ.)
[18] Grösster Feldh err aller Z eiten: cel mai mare conduc ător mil itar din t oate timpurile. Ref erire la Hitler .
[19] Azi suntem roși i/ Mâine suntem morți. ( germ.)
[20] Wolf — lup (germ.)
[21] La dracu, se-ncu rcă treab a (fr.)
[22] Poliția m ilitară (Mil itärpolizei)

[23] Tragere pe sub chilă. Remorc area unui deținut, fi xat sub chila unui vas, pe o anumită dis tanță; pedeaps ă aplic ată în diferite
flote pentru anumite infra cțiuni.
[24] Doamne sfinte, începe să se- ncing ă treaba (fr.)
[25] Mi-e c am si lă de tine (f r.)
[26] Germ ania, Ge rmania mai presus de orice (imnul național g erman)
[27] Noapte și ceață (formula re argotică pentru execuții secr ete) (germ.)
[28] L-am trădat pe Führe r (germ.)
[29] Am je fuit (g erm.)
[30] Schut zpoli zei — Pol iția Civ ilă (germ.)
[31] Medic de stat major ( germ.)
[32] SS-Heini — Heinrich Himmler
[33] Nație de stăpânitori ( germ.)
[34] Con traspionaj ( germ.)
[35] Vertrautsleute — inform atori (g erm)
[36] Geh eime Kommandosach e — mis iune secretă specială (germ.)
[37] Jigodie ! (fr.)
[38] Căcă cios (f r.)
[39] Muncitori, dați praful de pușcă ! (rusă)
[40] Hoț, manglitor (rusă )
[41] O țig ară, tov. sergent major ( rusă)
[42] Mul țumesc (rusă )
[43] Da, să trăiți, t ov. sublocotenent! (rusă )
[44] Criminal, ocn aș (rus ă.)
[45] Locțiitor politic.
[46] Ser gent de poli ție
[47] Punct po lițienesc special pentru va gabonzi
[48] Mâinile sus! (rus ă)
[49] Porci de c âini (g erm.)
[50] E idio t (fr.)
[51] Vino ac asă (rusă )
[52] Dar într-o zi paharele vor clinch eti iarăși
Pentru c ă oric e război ar e un sfâ rșit (g erm.)
[53] Să-i hărțuim (f r.)
[54] Mă piș în curul lor (f r.)
[55] Mii de draci ! (fr.)
[56] Porcule ( rusă)
[57] Gren adă (rusă. )
[58] E prost pe c ât de dr ăgălașă e scula mea. (franceză )
[59] Trăiasc ă moart ea (fr.)
[60] Înțelegi, diavol ne gru? (rusă)
[61] Să fie cu noroc! (germ.) (lit: să ți se rupă g âtul și picioar ele)