Curtea Europeana de Conturi

CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURI

1.Generalități

Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg,a fost creată prin Tratatul din 22 iulie 1975,intrat în vigoare în iulie 1977. A fost creată la inițiativa Parlamentului european, prin Tratatul de revizuire a dispozițiilor bugetare de la Bruxelles.

Înființarea Curții de Conturi se înscrie în contextul aplicării și consolidării finanțării Comunităților prin resurse proprii și în cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilității de a descărca Comisia pentru execuția bugetului.

Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituțiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht, din anul 1993, alături de Consiliu, de Comisie, de Parlament, de Curtea de justiție și de Tribunalul de primă instanță. Până atunci o regăseam între organele complementare comunitare cu caracter tehnic.

A înlocuit, în acest fel, Comisia de control, înființată prin Tratatele C.E.E și EURATOM și Comisarii (delegații) pentru conturi prevăzuți în Tratatul C.E.C.A.

Este o instituție care, prin activitatea pe care o desfășoară, urmărește scopuri financiare, realizând controlul financiar.

Curtea de Conturi contribuie la îmbunătățirea sistemului administrativ și la eficiența folosirii mijloacelor financiare ale UE, în avantajul contribuabililor (plătitorilor de impozite). Ea garantează o mai bună folosire a finanțelor Comunității și este pentru contribuabilul european cel mai bun izvor de informație despre modul de folosire a fondurilor comunitare.

Altfel spus, rolul acestui organism este de a verifica dacă fondurile europene, ce provin de la contribuabilii europeni, sunt colectate și cheltuite în mod corect și legal.

Autonomia ei față de celelalte organe ale UE și de statele membre îi oferă garantarea îndeplinirii în cele mai sigure condiții a funcției de control pe care o exercită. Acest control este un control extern, independent de organele comunitare.

Statutul Curții de Conturi

Curtea de Conturi Europeană este o instituție comunitară (articolul 7 din TCE).

Dispozițiile TCE care o vizează sunt incluse la articolele 246-248 din TCE. Ea poate formula acțiuni în anularea împotriva unui act de drept secundar dacă această acțiune vizează protejarea prerogativelor sale (articolul 230 din TCE).

De asemenea, ca instituție poate să formuleze o acțiune în constatarea abținerii de a acționa împotriva Comisiei, a Parlamentului European sau a Consiliului (articolul 232 din TCE).

2.Atribuțiile Curții de Conturi

Curtea de Conturi nu îndeplinește o veritabilă funcție jurisdicțională, în ciuda denumirii sale. Ea examinează “legalitatea și regularitatea cheltuielilor și a încasărilor” și “asigură buna gestiune financiară” în cadrul Comunităților.

Competențele Curții de Conturi sunt foarte largi. Se ocupă cu examinarea aspectelor de legalitate și regularitate a totalității veniturilor și cheltuielilor celor trei Comunități, indiferent că sunt bugetare sau nu. Controlul nu se extinde și asupra bunei gestiuni financiare a operațiunilor.

Totodată, Curtea își exercită controlul pe domenii și asupra instituțiilor și statelor membre, în măsura în care acestea au beneficiat și au folosit fonduri comunitare, cum ar fi: ajutor, servicii de vamă, organisme de intervenție agricolă ș.a. Și din acest motiv se apreciază că atribuțiile (puterile) Curții au fost considerabil consolidate, în raport cu cele ale precedentei Comisii de control.

Pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, Curtea de Conturi colaborează cu alte instituții internaționale similare și cu organismele naționale de control.

Curtea de Conturi este chemată sa joace un dublu rol. Astfel, ea exercită o funcție de asistență a autorităților bugetare (Consiliul și Parlamentul) și, în special, a Parlamentului pentru materializarea propriului său drept de control politic în domeniul executării bugetului, colaborând îndeaproape cu Comisia de control bugetar a Adunării.

De asemenea, Curtea are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor. Această responsabilitate o realizează în mod autonom, fapt care o deosebește de simplele organe auxiliare, cum este cazul Comitetului economic și social. Este aspectul esențial care o apropie de instituțiile Comunităților. Astfel Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind fiabilitatea conturilor, precum și legalitatea și regularitatea operațiilor subiacente.

Controlul veniturilor se efectuează atât pe baza sumelor stabilite ca datorate, cât și a vărsămintelor către Comunitate.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum și a plăților efectuate. Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exercițiului financiar în cauză.

Controlul are loc pe baza documentelor și, dacă este necesar, se desfășoară la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștința Curții de Conturi dacă intenționează să participe la control.

Orice document sau orice informație, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile de control național sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport este transmis celorlalte instituții ale Comunității și este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste instituții la observațiile Curții.

Totodată, Curtea de Conturi își poate prezenta, în orice moment, observațiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice și poate emite avize la cererea uneia din celelalte instituții Comunitare.

Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curții de Conturi.

Diferitele instituții interesate pot lua poziție cu privire la observațiile și caracteristicile înscrise în rapoarte.

Ea asistă Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției lor de control privind executarea bugetului.

Prin dispozițiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândește prerogativele de a introduce acțiuni în fața Curții Europene de Justiție în vederea asigurării, respectării, exercitării atribuțiilor sale. Tot prin dispozițiile acestui Tratat, Curtea de Conturi poate efectua controale în localurile oricărui organism care gestionează venituri sau cheltuieli în numele Comunității, chiar și în statele membre. De asemenea, ea poate efectua astfel de controale și în localurile persoanelor fizice sau juridice, care beneficiază de vărsăminte ce provin din bugetul Comunității.

Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel, în ceea ce privește atribuțiile Curții de Conturi:

-atribuții de control asupra bugetului Uniunii, asupra operațiunilor financiare bugetare și extrabugetare, asupra fondurilor structurale, precum și asupra acțiunilor finanțate din bugetul Uniunii Europene;

-rol consultative în ceea ce privește proiectele de acte juridice referitoare la finanțele comunitare;

-urmărește legalitatea și regularitatea încasărilor și a cheltuielilor;

-întocmește rapoarte generale asupra întregii activități de control.

La fel ca și Curtea Europeană de Justiție, ca și Tribunalul de Primă Instanță, Curtea de Conturi își desfășoară activitatea la Luxemburg.

3.Componența, organizarea și funcționarea Curții

Curtea de Conturi se compune din câte un cetățean al fiecărui stat membru. Membrii Curții de Conturi sunt aleși dintre persoanele care fac ori au făcut parte, în țările lor, din instituțiile de control financiar extern ori au o calificare deosebită pentru această funcție. Aceștia trebuie să prezinte toate garanțiile de independență.

Membrii Curții de Conturi se numesc pentru o perioadă de șase ani. Consiliul hotărând cu majoritatea calificată, după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curții de Conturi poate fi reînnoit. Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei pe președintele Curții de Conturi pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Drepturile și obligațiile membrilor Curții de Conturi

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcțiile membrilor Curții de Conturi încetează în mod individual, prin demisie sau prin destituire declarată de Curtea de Justiție. Membrii Curții beneficiază, de asemenea, de protecțiile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățiile Comunităților Europene. Pentru exercitarea funcțiilor de control, sunt constituite grupuri de audit ce repartizează respectivele competențe între membrii care le compun și au ca funcție principală pregătirea deliberărilor Curții de Conturi.

Dispozițiile tratatelor (articolul 247 din TCE) au scopul de a asigura independența și imparțialitatea membrilor în exercitarea funcțiilor lor, întrucât ele stipulează că: „ Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității. În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu accepta instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un alt organism”. Tratatul adaugă: “ Pe durata mandatului lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, ei se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după încetarea acestuia obligațiile impuse de mandate, în special obligația de onestitate și prudență în a accepta după încetarea mandatului anumite funcții sau avantaje”. Formula este identică celei aplicate comisarilor.

Textele comunitare prezintă condițiile de decădere din drepturi a unui membru care nu mai îndeplinește obligațiile: “ Membrii Curții de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor sau pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente numai în cazul în care Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor”.

Puterile președintelui

Președintele Curții este desemnat de colegii săi pentru o perioadă de trei ani, iar mandatul său poate fi reînnoit. Modalitățile de alegere a președintelui sunt stabilite de articolul 9 din Regulamentul de procedură (așa cum a fost adoptat de Curte la 31 ianuarie 2002).

Președintele dispune de competențe (articolul 10 din Regulamentul de procedură) în ceea ce privește procedura: el convoacă și prezidează reuniunile colegiului și asigură buna desfășurare a dezbaterilor. În conformitate cu articolul 19 din Regulamentul de procedură, președintele adoptă proiectul de ordine de zi al fiecărei ședințe. El trebuie comunicat membrilor Curții, cel târziu cu cinci zile lucrătoare înainte de reuniune. Ședințele Curții sunt prezidate de președinte și, în caz de imposibilitate de exercitare sau de absență a acestuia din urmă, sunt prezidate de un membru, desemnat în conformitate cu regulile precedenței(articolul 20 din Regulamentul de procedură), care asigură interimatul. În al doilea rând, președintele dispune de competențe executive și administrative definite de articolul 10 din Regulamentul de procedură al Curții de Conturi.

Aceste competențe executive sunt prezentate în termeni foarte generali: președintele “asigură aplicarea deciziilor Curții”. Din punct de vedere administrativ, președintele trebuie să asigure “buna funcționare a serviciilor, precum și buna gestionare a diferitelor activități ale Curții”. În sfârșit, el este însărcinat cu reprezentarea Curții de Conturi în toate relațiile sale externe. De asemenea, președintele desemnează agentul însărcinat cu reprezentarea Curții în toate procedurile contencioase în care este ea implicată.

Relațiile Curții de Conturi cu celelalte instituții comunitare

Relațiile cu Comisia Europeană

În conformitate cu articolul 85 din Regulamentul financiar, fiecare unstituție dispune crearea unei funcții de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaționale adecvate.

Curtea de Conturi are numeroase contacte cu controlorul financiar al Comisiei, din moment ce aceasta din urmă este responsabilă de execuția cheltuielilor de intervenție, cele mai importante din punct de vedere cantitativ.

Auditul intern al Comisiei se realizează prin intermediul Direcției Generale de Control Financiar care întreține în mod necesar contacte stranse cu Curtea.

Competențele generale ale auditorului intern sunt definite de articolul 85 din Regulamentul financiar. El dispune, după exemplul Curții de Conturi, de putere de verificare a înscrisurilor și de cercetare la fața locului.

Relațiile cu Parlamentul Europea

Pentru Parlament, Curtea de Conturi reprezintă un important organ de informare.

Contactul se realizează în principal prin intermediul Comisiei pentru control bugetar(articolul 248 din TCE). Comisia pentru control bugetar este competentă în chestiuni privind analizarea rapoartelor și avizelor Curții de Conturi și relațiile cu aceasta și numirea membrilor săi.

4.Concluzii

Curtea de Conturi a fost creată prin Tratatul din iulie 1975 și are sediul la Luxemburg.

Curtea de Conturi ajută Parlamentul și Consiliul de Miniștrii în exercitarea funcției de control al execuției bugetului comunitar, și asigură gestiunea financiară a UE, conform Trataului de Maastricht.

Curtea de Conturi numără, în prezent 15 membri. Ei trebuie să fie aleși dintre personalitățile care aparțin sau au aparținut în țările lor instituțiilor de control extern sau care posedă o calificare specială pentru această funcție și trebuie să prezinte toate garanțiile de independență. Ei sunt numiți de către Consiliul Uniunii Europene pentru o perioadă de 6 ani, cu posibilitate reînnoirii mandatului lor.

Membrii Curții de Conturi trebuie să-și exercite funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității; ei nu trebuie să solicite sau să accepte instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism; ei trebuie să se abțină de la orice act incompatibil cu natura funcției lor. Dispozițiile privind interdicția exercitării altor activități profesionale, datoria de probitate și discreție, acceptarea de funcții sau avantaje după încetarea funcțiilor, cazurile de încetare a funcțiilor, privilegiile și imunitățile sunt, în general, identice cu cele prevăzute pentru judecătorii Curții de Justiție a Comunităților Europene, fiind conforme cu Protocolul de la Bruxelles.

La preluarea funcției, ei se angajează solemn că, pe durata exercitării funcțiilor și după încetarea ei, să îndeplinească oligațiile care rezultă din funcția respectivă, mai ales datoria de a manifesta onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În afară de situația în care se ajunge la termen, mandatul membrilor Curții de Conturi încetează prin demisia voluntară sau prin decizia din oficiu, pronunțată, la cererea Curții de Conturi, de către Curtea de Justiție, când aceasta constată că cel în cauză a încetat să răspundă condițiilor cerute sau să-și îndeplinească obligațiile care decurg din însărcinarea pe care o are. Înlocuitorul va continua mandatul pân la împlinirea termenului de 6 ani. Indemnizațiile și drepturile la pensie sunt stabilite prin hotărârea Consiliului, luatăcu majoritatea calificată.

Președintele Curții este ales dintre membrii acesteia pentru o durată de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului. Președintele este cel care asigură buna funcționarea a serviciilor și a activităților Curții. Tot el reprezintă Curtea pe plan extern, în special atunci când instituția pe care o conduce trebuie să prezinte rapoarte altor institutii comunitare.

Personalul Curții se încadrează în jurul cifrei de 550 de funcționari cu un nivel înalt de calificare.

În virtutea autonomiei de care dispune, Curtea de Conturi își adoptă propriul Regulament intern. Pentru exercitarea funcțiilor de control, fiecărui membru îi este repartizat un sector specific de activitate, diviziunea riguroasă a muncii răspunzând întru-totul caracterului colegial al instituției.

Curtea adoptă avize sau rapoarte anuale, cu majoritatea membrilor careo compun.

Bibliografie:

Fuerea Augustin, Instituțiile Uniunii Europene, București, Universul Juridic, 2002;

Sauron Jean-Luc, Curs de Instituții europene: Puzzle-ul European, Iași, Polirom 2010;

Surse online:

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-auditors/index_ro.htm

http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/Structure.aspx

http://www.adrnordest.ro/index.php?page=ROMANIA_EU_INSTITUTIONS_AUDITORS

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/02/26/organizatii-internationale-curtea-de-conturi-europeana-12-08-10