CURTEA EUROPEAN ĂA DREPTURILOR OMULUI SECȚIA A TREIA CAUZA SÂNCR ĂIAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (cererea nr. 71723/10) HOT ĂRÂREA STRASBOURG din 14 ianuarie… [602833]

CURTEA EUROPEAN ĂA DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A TREIA
CAUZA SÂNCR ĂIAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(cererea nr. 71723/10)
HOT ĂRÂREA
STRASBOURG
din 14 ianuarie 2014
Hotărârea devine definitiv ăîn condi țiile prev ăzute la art. 44 § 2 din Conven ție. Aceasta poate sufe ri
modific ări de form ă.
În cauza Sâncr ăian împotriva României,
Curtea European ăa Drepturilor Omului (Sec ția a treia), reunit ăîntr-o camer ăcompus ădin Josep
Casadevall, președinte ,Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos, Valeriu Gri țco, judec ători,și Santiago Quesada, grefier de sec ție,
dupăce a deliberat în camera de consiliu, la 10 decembrie 2013,
pronun țăprezenta hot ărâre, adoptat ăla aceea și dată:
PROCEDURA
1. La originea ca uzei se afl ăcererea nr. 71723/10 îndreptat ăîmpotriva României, prin care
unresortisant al acestui stat, doamna Maria Sâncr ăian („reclamanta”), a sesizat Curtea la
24septembrie 2010, în temeiul art. 34 din Conven ția pentru ap ărarea drepturilor omului șilibert ăților
fundamentale („Conven ția”).
2. Reclamanta a fost reprezentat ăde T. Godînc ă-Herlea, avocat ăîn Cluj -Napoca. Guvernul român
(„Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministe rului
Afacerilor Externe.
3. Reclamanta denun ță, în special, nelegalitatea deten ției sale dup ăredeschiderea procedurii prin
care a fost condamnat ăpentru în șelăciune, înc ălcarea dreptului s ău de a ob ține cu celeritate o decizie
judecătoreasc ăcu privire la legalitatea deten ției sale și imposibilitatea de a ob ține desp ăgubiri pentru
deten ția pretins ilegal ă. De asemenea, se plânge în privin ța condi țiilor de deten ție pe care le -a
suportat și lipsa asisten ței medicale în mai multe cent re de deten ție. Reclamanta invoc ăart. 3 și
art.5§ 1, 4 și 5 din Conven ție.
4. La 15 septembrie 2011, cererea a fost comunicat ăGuvernului.
ÎN FAPT
I.Circumstan țele cauzei
5. Reclamanta s -a născut în 1956 și locuie ște în Cluj -Napoca.
A. Procedura penal ăinițiatăîmpotriva reclamantei și deten ția acesteia
6. Prin hot ărârea definitiv ădin 14 noiembrie 2006, Judec ătoria Cluj -Napoca a condamnat -o,
înlipsă, pe reclamant ăla trei ani și jumătate de închisoare cu executare, pentru în șelăciune.
7. La 9 iulie 2008, reclamanta a fost arestat ăîn Italia și, la 1 septembrie 2008, a fost extr ădată
înRomânia, unde a fost plasat ăîn deten ție în temeiul hot ărârii definitive din 14 noiembrie 2006.
8. La 25 septembrie 2008, reclamanta a solicitat instan ței, în temeiul art. 5221C. proc. pen.,
redeschiderea procedurii care a condus la condamnarea sa. Reclamanta a depus la dosar mai multe
decizii ale insta nțelor interne care admiseser ăastfel de cereri și care stabiliser ăpunerea în libertate a
părților interesate. De asemenea, a f ăcut trimitere la concluziile Cur ții în hot ărârile Sejdovic împotriva
Italiei [(MC), nr. 56581/00, CEDO 2006 -II]șiStoichkov îm potriva Bulgariei (nr.9808/02, hot ărârea din
24martie 2005).
9. Prin hot ărârea din 13 noiembrie 2008, Judec ătoria Cluj -Napoca a respins cererea reclamantei.
www.JURI.ro

10. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei decizii. Pe parcursul mai multor termene de
judecat ă, aceasta a cerut examinarea cu celeritate a cauzei, întrucât era pus ăîn discu ție libertatea
persoanei.
11. Prin hot ărârea din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a anulat hot ărârea judec ătoriei din
13noiembrie 2008. Luând not ăde faptul c ădreptul la ap ărare al reclamantei a fost înc ălcat în cursul
procedurii în lips ă, a dispus redeschiderea procedurii și o nou ăadministrare a probelor.
12. Cauza a fost ult erior reînscris ăpe rolul Judec ătoriei Cluj -Napoca.
13. În cursul ședinței de judecat ădin 4 februarie 2010 în fa ța judec ătoriei, avocatul reclamantei
aobiectat fa țăde amânarea cauzei ca urmare a cit ării necorespunz ătoare a uneia din p ărțile
vătămate. De asemenea, a sus ținut c ă, potrivit principiului prezum ției de nevinov ăție, reclamanta
trebuia judecat ăîn stare de libertate. Parchetul s -a opus cererii avocatului, r ăspunzând c ănu exist ă
nicio dispozi ție legal ăpe care s ăfie înt emeiat ăaceast ăcerere. Instan ța a amânat cauza pentru
25martie 2010 și a precizat c ănu poate fi luat ănicio m ăsurăînainte de citarea corespunz ătoare
atuturor p ărților.
14. În aceea și zi, reclamanta a depus o cerere pentru devan sarea datei urm ătorului termen de
judecat ă. Reclamanta a subliniat c ărespectiva cerere de redeschidere a procedurii a fost admis ăși,
prin urmare, procedura ar trebui s ăurmeze regulile judec ății în prim ăinstan ță. Or, din acest motiv, în
temeiul principi ului prezum ției de nevinov ăție, legalitatea hot ărârii ini țiale de condamnare și cea
amandatului de arestare emis pe baza acesteia pot fi puse la îndoial ă. Prin hot ărârea din 8 februarie
2010, cererea a fost respins ă, având în vedere obiectul dosarului șiaglomerarea rolului instan ței.
15. Prin hot ărârea din 25 martie 2010, instan ța a constatat c ăparchetul nu a informat -o pe
reclamant ăcu privire la acuza țiile aduse și căpiesele admise în cursul instruc ției penale nu i -au fost
prezentate. Drept urmare, a decis retrimiterea cauzei în fa ța parchetului, pentru completarea urm ăririi
penale. În dispozitivul aceleia și hot ărâri, instan ța a anulat mandatul de arestare emis pe numele
reclamantei în vederea execut ării hot ărârii din 14 noiembr ie 2006 și a dispus punerea sa în libertate.
16. Reclamanta a fost pus ăîn libertate în aceea și zi.
17. Procedura penal ădeschis ăîmpotriva reclamantei se afl ăpe rol în prim ăinstan ță.
B. Condi țiile de deten țieși transfer și asisten ța medical ă
1. Versiunea reclamantei
a) Formularul cererii
18. La 1 septembrie 2008, reclamanta a fost încarcerat ăla sediul Direc ției Generale de Poli ție a
Municipiului Bucure ști, în celulele nr. 1 și 5, î mpreun ăcu alte trei persoane. Celulele m ăsurau 9 m2,
erau dotate cu patru paturi supraetajate f ărăcearșafuri, p ături sau perne și toalete
necompartimentate. Du șurile erau instalate deasupra toaletelor. Fereastra m ăsura 1m pe 0,5m.
Curățenia în celul ăeraasigurat ăde reclamant ă, care î și procura produsele de între ținere pe propria
cheltuial ă. Reclamanta avea dreptul la o plimbare în afara celulei de o or ăpe zi.
19. La 12 septembrie 2008, reclamanta a fost transferat ăla sediul Dir ecției Generale de Poli ție
Cluj, într -o furgonet ăînchis ă, fărăventila ție, împreun ăcu o alt ăpersoan ădeținută. La sosire,
reclamanta a fost plasat ăsingur ăîntr-o celul ăde 6–7m2, situat ăla subsol, f ărăventila țieși fărălumin ă
natural ă. Celula nu ave a grup sanitar și trebuia s ăcearăde fiecare dat ăvoie gardianului pentru a fi
dusăla toalet ă, în afara celulei. Reclamanta avea dreptul la un du șpe săptămână. De asemenea,
reclamanta trebuia s ă-și procure pe propria cheltuial ăprodusele de între ținere.
20. La 19 septembrie 2008, reclamanta a fost transferat ăla Penitenciarul Gherla. A fost plasat ă
singur ăîntr-o celul ăde 12 –13 m2, cu patru paturi supraetajate. Saltelele erau foarte murdare și urât
mirositoare.
21. Reclamanta a fost transportat ăla Penitenciarul Spital Jilava, împreun ăcu o alt ăpersoan ă, în
compartimentul separat al furgonetei penitenciarului, de 1 m2. Transportul a plecat la orele 16,30 și a
ajuns la destina ție la orele 23,00, dup ămai mu lte opriri, pe drum, în alte centre de deten ție.
22. În Penitenciarul Spital Jilava, reclamanta a fost plasat ătimp de 7 zile în celula nr. 37, care
măsura 20 -25 m2și era dotat ăcu cinci paturi. Mai multe paturi neutilizabile erau puse la perete.
Toaletele aveau o suprafa țăde 1 m2și apa se scurgea în celul ă. Celula era infestat ăcușobolani.
23. Reclamanta a fost apoi încarcerat ăîntr-una din loca țiile din afara Penitenciarului Gherla, situat ă
în Cluj -Napoc a, în celule dotate fie cu patru paturi, fie cu cincisprezece la dou ăzeci și unu de paturi
supraetajate. Toaletele aveau o suprafa țăde 1 m2.
24. La 5 decembrie 2008, reclamanta a fost transferat ădin nou în loca țiile Direc ției Gene rale de
Poliție Bucure ști, unde a fost plasat ăsuccesiv în mai multe celule, în condi ții precare. În prima lun ă
petrecut ăîn aceste loca ții, gardienii au refuzat s ă-i dea brasiera pe care medicul îi recomandase
săopoarte.
www.JURI.ro

25. La 1 4 ianuarie 2009, reclamanta a informat personalul centrului de deten ție căresimte dureri la
nivelul ochiului stâng. Dup ăun prim refuz, a fost apoi dus ăla infirmerie, a doua zi. Reclamanta a fost
diagnosticat ăcu infec ție ocular ăși i s-a prescris un tra tament pe baz ăde unguent.
26. La 13 ianuarie 2009, reclamanta a declarat personalului din centrul de deten ție căuna din
colegele sale, de ținută, este infestat ăcu p ăduchi. De și reclamanta i -a administrat colegei sale un
medicament pe care l -a procurat pe cheltuiala sa, a fost, la rândul s ău, infestat ă. Reclamanta nu a fost
tratat ăși celula nu a fost dezinfectat ădecât abia la 22 ianuarie 2009.
b) Reclama țiile ulterioare
27. Prin scrisoarea din 28 iunie 2011 , reclamanta a r ăspuns unei scrisori adresate de gref ăprin
care era invitat ă, printre altele, s ăprecizeze fiecare centru de deten ție în care a fost încarcerat ăși
condi țiile de deten ție suferite în centrele în privin ța cărora inten ționa s ădepun ăplânger e. În aceast ă
scrisoare reclamanta completa descrierea condi țiilor de deten ție suferite în timpul încarcer ării de 21 de
zile în Penitenciarul Gherla din perioada septembrie –octombrie 2008, precum și condi țiile de
supraaglomerare suferite în Penitenciarul Târgșor, între 13 februarie și 5 martie 2009. La aceast ă
ultim ădată, reclamanta a fost transferat ăîntr-una din loca țiile din afara Penitenciarului Gherla, situat ă
în Cluj -Napoca.
2. Versiunea Guvernului
28. Guvernul enumer ăcentr ele de detenție în care reclamanta a fost încarcerat ăși face referire la
condi țiile materiale de deten ție în aceste centre și la cele referitoare la transferuri, precum și asisten ța
medical ăacordat ă. Guvernul subliniaz ăcăaceste condi ții erau conforme c u reglement ările na ționale
în materie și căreclamanta a beneficiat de asisten țămedical ăîn penitenciar atunci când a solicitat
acest lucru. În final, în sprijinul celor afirmate, men ționeaz ădocumente potrivit c ărora reclamanta
afost internat ăîn Penite nciarul Spital Jilava, unde a fost diagnosticat ăcu poliartroz ăla nivelul
coloanei vertebrale, dar c ăaceasta a refuzat tratamentul și examenele medicale suplimentare
recomandate.
II. Dreptul și practica interne relevante
29. Disp ozițiile art. 5221din Codul de procedur ăpenal ă(C. proc. pen.) sunt redactate dup ăcum
urmeaz ă:
Art.5221
Rejudecarea celor judeca ți în lips ăîn caz de extr ădare
„(1) În cazul în care se cere extr ădarea unei persoane judecate și condamnate în lips ă, cauza
va putea fi rejudecat ăde c ătre instan ța care a judecat în prim ăinstan ță, la cererea
condamnatului.
2. Dispozi țiile art. 405 –408 se aplic ăîn mod corespunz ător.”
30. Dispozi țiile art. 405 –408 C. proc. pen. se refer ăla proced ura de judecare a unei cauze dup ă
pronun țarea admisibilit ății unei cereri de reexaminare. Aceste dispozi ții fac trimitere, la rândul lor, la
regulile care reglementeaz ăjudecata în prim ăinstan ță. În temeiul acestor ultime reguli generale,
instan ța care ex amineaz ăfondul acuza țiilor trebuie s ăse pronun țeși cu privire la deten ția persoanei
în cauz ă(art. 350 C. proc. pen.). Potrivit art. 406 C. proc. pen., dup ăpronun țarea asupra
admisibilit ății, instan ța poate admite cererea de rejudecare dac ăse dovede ște a fi întemeiat ă, situa ție
în care anuleaz ăhotărârea ini țială, sau poate s ăo resping ă. Art. 404 C. proc. pen., care ofer ă
instan țelor posibilitatea de a dispune suspendarea execut ării pedepsei sau de a lua m ăsuri preventive,
nu era aplicabil, la momentu l faptelor, procedurii de rejudecare în caz de extr ădare, prev ăzutăde art.
5221. Ca urmare a intr ării în vigoare, la 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, acest articol se aplic ă
și procedurii de rejudecare în caz de extr ădare. Dispozi țiile relevante a le art. 404 C. proc. pen. sunt
redactate dup ăcum urmeaz ă:
„(1) Odat ăcu admiterea în principiu a cererii de revizuire instan ța poate suspenda motivat, în tot
sau în parte, executarea hot ărârii supuse revizuirii.
(2) Instan ța poate de asemenea lua oricare dintre m ăsurile preventive, dac ăsunt întrunite
condi țiile legale.”
31. În lipsa unei dispozi ții legale exprese, unele instan țe au dispus punerea în libertate a
persoanelor condamnate la redeschiderea procedurii penale, considerând căhotărârea de
www.JURI.ro

redeschidere anuleaz ăprocedura anterioar ăși, prin urmare, trebuie ca p ărțile interesate s ă
beneficieze de prezum ția de nevinov ățieși să-și recâ știge libertatea (a se vedea hot ărârea
Tribunalului Bac ău din 23 februarie 2005 și cea pronun țatăde aceea și instan ță, nr. 177/R/2009 din
4martie 2009, hot ărârea definitiv ănr.109 din 25 ianuarie 2008 a Cur ții de Apel Ploie ști, hot ărârea
definitiv ăa Tribunalului Prahova nr. 54 din 27 februarie 2008 și hot ărârea definitiv ănr.591 din
9octombrie 2008 a Cur ții de Apel Bac ău).
32. Alte instan țe au f ăcut uz de art. 404 C. proc. pen. chiar înainte de intrarea în vigoare a
modific ărilor care f ăceau ca acest articol s ăse aplice procedurii de rejudecare a unei cauze în urma
extrădării (a se vedea încheierea din 24 aprilie 2008 a Judec ătoriei Oradea și încheierea din 22
octombrie 2009 a Tribunalului Bihor, pronun țate în complet compus din aceia și judec ători, precum și
încheierea din 15 septembrie 2010 a Tribunalului Bra șov).
33. Alte instan țe au refuzat s ădispun ăpunerea în libertate în cauze similare, considerând c ă
partea în cauz ăîși păstreaz ăstatutul de condamnat pân ăla sfâr șitul procedurii de rejudecare ( a se
vedea hot ărârea definitiv ăa Cur ții de A pel Oradea din 27 martie 2009, hot ărârea nr. 459 din
1septembrie 2009 a Cur ții de Apel Constan ța, hot ărârea definitiv ăa Cur ții de Apel Pite ști nr. 41A din
13 aprilie 2010, hot ărârea definitiv ănr. 244R din 27 aprilie 2010 a Cur ții de Apel Oradea și hotărârea
definitiv ăa Tribunalului Br ăila nr. 103 din 11 iunie 2010). În hot ărârea definitiv ănr. 5173 din
20septembrie 2005, Înalta Curte de Casa țieși Justi ție a stabilit c ădecizia de redeschidere
aprocedurii nu influen țeazăîn nici un fel hot ărârea privi nd condamnarea.
34. În cadrul procedurii de rejudecare în urma extr ădării, prin Hot ărârea definitiv ănr. 384 din
10aprilie 2008, Tribunalul Prahova a admis contesta ția privind executarea pedepsei cu închisoarea,
în baza art. 461 al in. (1) lit. d) C. proc. pen., și a anulat mandatul de arestare emis în vederea
execut ării pedepsei cu închisoarea. În acest sens, instan ța a constatat c ăprintr -o hot ărâre anterioar ă,
hotărârea de condamnare a p ărții în cauz ăa fost anulat ăîn urma redesc hiderii procedurii, dup ă
extrădarea acesteia. Totu și, în aceast ăhotărâre, tribunalul a omis s ăse pronun țe cu privire la soarta
mandatului de arestare emis în temeiul hot ărârii de condamnare. În schimb, în Hot ărârea nr. 459 din 1
septembrie 2009 (a se ved eași punctul anterior), Curtea de Apel Constan ța a stabilit c ădecizia de a
redeschide o procedur ăîn lips ănu poate fi considerat ăun „incident în executare”, atât timp cât
hotărârea de condamnare nu a fost anulat ă.
35. În procesu l-verbal al ședinței din 4 iunie 2008 cu liderii celor mai înalte autorit ăți judiciare
penale, Comisia de unificare a practicii judiciare, numit ăîn cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,
observa c ăexistăopinii diferite în ceea ce prive ște posibil itatea de a pune în libertate o persoan ă
dupăredeschiderea procedurii în urma c ăreia a fost condamnat ăla o pedeaps ăcu închisoarea,
redeschidere întemeiat ăpe art. 5221C. proc. pen. Potrivit unei prime opinii, punerea în libertate era
posibil ăodatăcuredeschiderea procedurii, în timp ce, potrivit celei de -a doua opinii, majoritar ă, acest
fapt nu era posibil decât dup ăreexaminarea fondului cauzei.
36. Dispozi țiile art. 504 C. proc. pen. sunt redactate dup ăcum urmeaz ă:
Art. 504
„(1) Persoana care a fost condamnat ădefinitiv are dreptul la repararea de c ătre stat a pagubei
suferite, dac ăîn urma rejudec ării cauzei s -a pronun țat o hot ărâre definitiv ăde achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul proc esului penal, a fost privat ă
de libertate ori c ăreia i s -a restrâns libertatea în mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilit ă, dup ăcaz, prin
ordonan țăa procurorului de revocare a m ăsurii privative sau restrict ive de libertate, prin
ordonan țăa procurorului de scoatere de sub urm ărire penal ăsau de încetare a urm ăririi penale
pentru cauza prev ăzutăîn art. 10 alin. (1) lit. j) ori prin hot ărâre a instan ței de revocare a m ăsurii
privative sau restrictive de liber tate, prin hot ărâre definitiv ăde achitare sau prin hot ărâre definitiv ă
de încetare a procesului penal pentru cauza prev ăzutăîn art. 10 alin. (1) lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privat ăde libertate dup ăce a
intervenit prescrip ția, amnistia sau dezincriminarea faptei.”
37. Constitu ția revizuit ăla 31 octombrie 2003 este redactat ădupăcum urmeaz ăîn părțile sale
relevante în spe ță:
Art.20alin. (2)
„(2) Dac ăexistăneconcordan țe între p actele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglement ările interna ționale, cu
excep ția cazului în care Constitu ția sau legile interne con țin dispozi ții mai favorabile.”
www.JURI.ro

ÎN DREPT
I.Cu privire la pretinsa înc ălcare a art. 3 din Conven ție
38. Reclamanta denun țăcondi țiile de deten ție la care a fost supus ăîn centrele de deten ție din
România în care a fost încarcerat ăși lipsa asisten ței medicale, pe care o calific ădrept tratament
inuman și degradant. Aceasta invoc ăart.3 din Conven ție, redactat dup ăcum urmeaz ă:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
Cu privire la admisibilitate
39. În m ăsura în care cap ătul de cerere formulat de reclamant ăse refer ăla pretinsul caracter
inadecvat al tratamentului medical, Curtea constat ă, așa cum a procedat în cauzele Petrea împotriva
României (nr. 4792/03, pct. 35, 29 aprilie 2008 )șiComan împotriva României (nr. 34619/04, pct. 45,
26 octombrie 2010), c ăreclamanta a omis s ăintroduc ăo cale de atac întemeiat ăpe dispozi țiile Legii
nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a m ăsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
proces ului penal („Legea nr. 275/2006). Prin urmare, este necesar ca acest cap ăt de cerere s ăfie
respins pentru neepuizarea c ăilor de atac interne, în temeiul art. 35 § 1 și art. 35 § 4 din Conven ție.
40. În privin ța condi țiilor material e de deten ție, Curtea reaminte ște căa statuat deja c ă, având în
vedere particularitatea unui asemenea cap ăt de cerere, nu exista o cale de atac efectiv ăla dispozi ția
reclamantei ( Petrea , citat ăanterior, pct. 37, șiBrându șe împotriva României , nr. 6586/ 03, pct. 37 și
40, 7 aprilie 2009). Astfel, dreptul românesc în materie nu permite, cel pu țin pentru moment, s ăse
punăcapăt condi țiilor materiale de deten ție contrare art. 3 din Conven țieși săse ob ținăo repara ție
suficient ăpentru prejudiciul suferit (Iacov Stanciu împotriva României , nr. 35972/05, pct. 197–199,
24iulie2012).
41. Pe de alt ăparte, în aceast ăprivin ță, Guvernul invoc ănerespectarea de c ătre reclamant ăa
termenului de șase luni, prev ăzut de art. 35 din Conven ție, cu referire la plângerea privind condi țiile de
deten ție din centrele de detenție în care a fost încarcerat ăînainte de a fi transferat ălapenitenciarul
Târgșor. Guvernul sus ține c ă, date fiind condi țiile de deten ție din acest penitenciar, de care
reclam anta, de altfel, nu se plânge, nu se poate considera c ădeten ția reclamantei trebuie interpretat ă
ca o situa ție continu ă.
42.Reclamanta contest ăaceast ătezăși se refer ăîn acest sens la scrisoarea din 28 iunie 2011, în
care compl eta descrierea condi țiilor de deten ție la care a fost supus ăîn cursul încarcer ării cu perioada
petrecut ăîn penitenciarul Târg șor, între 13 februarie și 5 martie 2009. De asemenea, subliniaz ăcă, în
formularul cererii, la finalul cap ătului de cerere întem eiat pe art. 3 din Conven ție, a indicat, la modul
general, c ăamintitele condi ții de deten ție au fost mai mult decât insalubre, c ănu a primit asisten ță
medical ăîn timp util și căatitudinea personalului penitenciar nu a fost adecvat ă. Invocând cauza
Seleznev împotriva Rusiei (nr.15591/03, pct. 36, 26 iunie 2008), reclamanta sus ține c ădeten ția sa
poate fi considerat ăo situa ție continu ă.
43. De asemenea, Curtea reaminte ște căare obliga ția de a examina proprio motu problema
respec tării termenului de șaseluni [ Paliæ împotriva Bosniei și Her țegovinei , nr. 4704/04, pct. 48,
15februarie 2011, șiGadi împotriva Fran ței(dec.), nr. 45533/05, 13 ianuarie 2009]. În cazul de fa ță, în
ciuda explica țiilor ulterioare formulate dup ăcomunicar ea cererii c ătre Guvern ( supra, pct.42), Curtea
consider ăcăplângerea ini țialăexprimat ăde reclamant ăîn formularul cererii și completat ăprin
scrisoarea din 28 iunie 2011 se refer ăla condi țiile de deten ție la care a fost supus ăpânăîn martie
2009, da tăla care a p ărăsit Penitenciarul Târg șor. Astfel, din dosar reiese c ăreclamanta a descris în
mod extrem de detaliat condi țiile de deten ție din diferite centre de deten ție pân ăla acea dat ă, dar nu a
oferit nicio informa ție cu privire la condi țiile de de tenție de dup ădata men ționat ăși pân ăla punerea sa
în libertate, interval în care a fost încarcerat ăîn loca țiile exterioare ale Penitenciarului Gherla, situate
în Cluj -Napoca. În mod cert, este adev ărat căreclamanta a descris condi țiile de deten ție la care a fost
supus ăîn acest penitenciar în cursul primei sale încarcer ări (supra , pct. 23). Este în continuare
adev ărat că, atunci când reclamanta a decis s ăreclame condi țiile de deten ție la care a fost supus ă
într-un centru de deten ție în diferite moment e ale încarcer ării sale, a f ăcut-o în mod expres (a se
vedea, de exemplu, cazul loca ției Direc ției Generale de Poli ție Bucure ști, unde a fost încarcerat ăîntre
1și 12 septembrie 2008 și între 5 decembrie 2008 și 13februarie 2009, supra , pct. 18și 24–26).
44. Or, Curtea constat ăcăprezenta cerere a fost introdus ăla 24 septembrie 2010, adic ădupămai
mult de șase luni de la încarcerarea reclamantei în Penitenciarul Târg șor.
45. Având în vedere cele de mai s us rezult ăcăacest cap ăt de cerere este tardiv și trebuie respins
în temeiul art. 35 § 1 și art. 35 § 4 din Conven ție.
II.Cu privire la pretinsa înc ălcare a art. 5 § 1 din Conven ție
www.JURI.ro

46. Reclamanta denun țăcaracterul ilegal al dete nției survenite dup ăpronun țarea hot ărârii din
23noiembrie 2009, prin care Tribunalul Cluj a decis redeschiderea procedurii penale împotriva sa, și
pânăla 25 martie 2010, data punerii sale în libertate. Aceasta invoc ăart. 5 § 1 din Conven ție, redactat
dupăcum urmeaz ă:
„1. Orice persoan ăare dreptul la libertate și la siguran ță. Nimeni nu poate fi privat de libertatea
sa, decât în cazurile urm ătoare și conform c ăilor legale:
a) dac ăeste de ținut legal pe baza condamn ării pronun țate de un tribunal compete nt;”
A. Cu privire la admisibilitate
47. Guvernul invoc ăneepuizarea c ăilor de atac interne de c ătre reclamant ă. În primul rând,
subliniaz ăcăreclamanta ar fi putut solicita punerea sa în libertate în cadrul procedurii de apel form ulat
împotriva hot ărârii din 13 noiembrie 2008 a Judec ătoriei Cluj -Napoca sau în cazul unui eventual
recurs declarat împotriva hot ărârii adoptate de Tribunalul Cluj -Napoca la 23 noiembrie 2009 ( supra,
pct.10–11).
48. În al doilea r ând, Guvernul subliniaz ăcă, dup ăredeschiderea procedurii, reclamanta nu a
solicitat în mod oficial eliberarea. Reclamanta nu ar fi f ăcut acest lucru decât în timpul ședinței de
judecat ădin 25 martie 2010, când cererea sa a fost, de altfel, admis ă. Guver nul sus ține c ăo astfel de
cerere, în condi țiile în care art. 404 C. PROC. PEN. nu se aplica la momentul faptelor, se putea baza
direct pe art. 5 din Conven ție.
49. În al treilea rând, Guvernul sus ține c ăreclamanta avea posibilitat ea de a se opune execut ării
pedepsei, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., potrivit c ăruia se poate formula contesta ție
contra execut ării unei hot ărâri, ca urmare a unui incident care s -a produs loc în cursul execut ării.
Acesta consider ăcădecizia de a redeschide procedura putea constitui un astfel de „incident” .În acest
sens, prezint ăo hot ărâre intern ă, datând din 2008 ( supra , pct. 34), în care instan ța a dispus, pe baza
articolului men ționat anterior, eliberarea unei persoane c ăreia dec izia de condamnare i -a fost anulat ă
în momentul redeschiderii procedurii .
50. Reclamanta r ăspunde c ăa solicitat pe cale oral ă, în mai multe rânduri, punerea sa în libertate,
în cadrul procedurii ini țiate. În acest scop, ea a sublin iat în mod repetat caracterul urgent al cauzei,
care, printre altele, aducea atingere libert ății persoanei ( supra , pct. 10) și a depus la dosar mai multe
exemple de hot ărâri ale instan țelor interne care dispuneau punerea în libertate a persoanelor în cauz ă
dupăredeschiderea procedurii ( supra , punctul 8).
51. În plus, reclamanta subliniaz ăcă, la momentul faptelor, înainte de modificarea adus ăprin
Legea nr. 202/2010, nici o dispozi ție na țional ănu reglementa problema eliber ării unei persoane dup ă
redeschiderea procedurii penale, dup ăextrădare. De altfel, jurispruden ța dezvoltat ăde aceste
instan țe nu a dat un r ăspuns clar și constant la aceast ăîntrebare. Dimpotriv ă, s-a creat o
jurispruden țădivergent ă, unele instan țe refuzând s ăpunăîn libertate p ărțile în cauz ă, în timp ce altele
au dat curs unor astfel de cereri de liberare .Existen ța unor divergen țe înjurispruden țăa fost de altfel
recunoscut ăde Comisia pentru unificarea practicii judiciare, creat ăîn cadrul Consiliul Superio r al
Magistraturii (supra , pct. 35).
52.În aceste condi țiiși referindu -se la concluziile Cur ții în cauza Svipsta împotriva Letoniei
[nr.66820/01, pct. 142, CEDO 2006 –III (extrase)], reclamanta sus ține c ăo cerere de liberare
formulatăîn temeiul art. 5 din Conven ție, dup ăcaz, coroborat cu articolul 404 C. proc. pen., care nu
era aplicabil la momentul faptelor, nu ar fi fost considerat ăo cale de atac eficient ă.
53.În ceea ce prive ște argumentul Guvernului întemeiat pe eficien ța contest ării execut ării, pe baza
art.461 alin. (1) lit. d ) C. proc. pen., reclamanta subliniaz ăcăo astfel de cale de atac nu ar fi avut
niciun efect în situa ția sa, deoarece decizia de condamnare nu fusese anulat ăîn momentul
redeschiderii procedurii . În aceste condi ții, simpla redeschidere a procedurii nu poate fi considerat ăîn
mod valid ca un „incident în executare” și, prin urmare, prin intermediul acestei c ăi de atac nu se pune
la îndoial ătemeinicia unei decizii de condamnar e care este înc ăvalidă(a se vedea, de asemenea,
concluziile în acest sens formulate de o instan țăintern ă,supra , pct. 34 in fine ).
54. Curta eviden țiazăcăargumentele prezentate de Guvern în sprijinul excep ției preliminare
formu late de acesta sunt strâns legate de esen ța cap ătului de cerere întemeiat pe art. 5 din
Conven ție.Prin urmare, este necesar ca excep ția săfie conexat ăcu fondul (a se vedea, mutatis
mutandis ,Csiki împotriva României , nr. 11273/05, pct. 65, 5 iulie 2011) .
55. Curtea constat ăcăacest cap ăt de cerere nu este în mod v ădit nefondat, în sensul
art.35§3lit. a) din Conven ție. În plus, Curtea subliniaz ăcăacesta nu prezint ăniciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, este nece sar s ăfie declarat admisibil.
B. Cu privire la fond
www.JURI.ro

1. Argumentele p ărților
56. Referindu -se la aspectele dezvoltate din perspectiva admisibilit ății cauzei ( supra , pct. 50),
reclamanta sus ține c ăa denun țat perioada de deten ție dup ăredeschiderea procedurii, în lipsa unui
temei juridic. Reclamanta subliniaz ăcă, în lipsa acestui temei juridic, instan țele au dezvoltat
ojurispruden țădivergent ă(supra, pct. 51).
57. Prin urmare, ea sus ține c ămenținerea hot ărârii de condamnare dup ăredeschiderea procedurii
este formal ă, întrucât instan țele ar fi trebuit, în examinarea fondului cauzei, s ăaudieze persoana
condamnat ăîn lips ăși săinstrumenteze alte mijloace de prob ă, ca, de exemplu, depozi ții. În aceste
condi ții, potrivit reclamantei, hot ărârea ini țialăde condamnare și mandatul de arestare emis în
vederea execut ării ar fi trebuit, în orice caz, anulate.
58. De asemenea, reclamanta sus ține c ăimposibilitatea ca instan ța să-i examineze pro blema
deten ției a creat o prezum ție de vinov ăție împotriva sa și a vidat de sens unul din scopurile procedurii
de rejudecare, și anume eliberarea sa în cursul noii examin ări.
59. În final, reclamanta afirm ăcăsitua ția sa nu este si milar ăcelei din cauza Gheorghe Gaga
împotriva României (nr.1562/02, pct. 62, 25 martie 2008) invocat ăde Guvern, întrucât, în aceast ă
ultim ăcauz ă, reclamantul era de ținut în baza unui decizii definitive de condamnare care nu fusese
pusăîn discu ție prin redeschiderea procedurii. Reclamanta consider ăca men ținerea sa în deten ție
echivaleaz ăunei execut ări anticipate a pedepsei, contrar jurispruden ței Cur ții.
60. Guvernul sus ține c ăreclamanta s -a aflat în deten ție în perioada în li tigiu în conformitate cu
art.5§1lit. a) din Conven ție, în temeiul hot ărârii definitive din 14 noiembrie 2006, prin care
Judec ătoria Cluj -Napoca o condamnase la trei ani și jum ătate de închisoare cu executare. Guvernul
subliniaz ăcăadmisibilitatea cere rii de redeschidere a procedurii, stabilit ăde Tribunalul Cluj la 23
noiembrie 2009, nu a afectat în niciun fel validitatea hot ărârii de condamnare. Aceasta nu a fost
anulat ădecât la 25 martie 2010, iar reclamanta a fost, de altfel, pus ăîn libertate.
61. În plus, Guvernul consider ăcăinstan țele nu erau obligate s ăse pronun țe din oficiu cu privire la
legalitatea deten ției părții în cauz ă, la momentul faptelor. Ar fi putut face acest lucru doar la cererea
persoanei în cauz ă, în tem eiul art. 5§1lit. a) din Conven ție. Or, reclamanta a solicitat în mod oficial
suspendarea execut ării pedepsei abia în timpul ședinței din 4 februarie 2010 și cererea sa a fost
admis ăla termenul din 25 martie 2010. De asemenea, Guvernul subliniaz ăcă, fieși dup ămodificarea
Codului de procedur ăpenal ădin noiembrie 2010, când instan țele aveau posibilitatea, în temeiul
art.404 C. proc. pen., s ădispun ăsuspendarea execut ării pedepsei dup ăpronun țarea deciziei de
redeschidere a cauzei, acest fapt nu se r eferea decât la o suspendare întemeiat ăpe situa ția
personal ăa condamnatului și nu viza în niciun fel aspecte referitoare la legalitatea sau temeinicia
condamn ării inițiale.
62. În continuare Guvernul sus ține c ăsunt deopotriv ăaplicabile concluziile Cur ții din cauza
Gheorghe Gaga împotriva României (nr.1562/02, pct. 62, 25 martie 2008) și în prezenta cauz ă,
întrucât, atât reclamantul din cauza citat ăanterior, cât și reclamanta din prezenta cauz ăse aflau în
deten ție dup ăcondamna rea definitiv ăpronun țatăde o instan țăcompetent ă. În fine, Guvernul
argumenteaz ăcăsitua ția din prezenta cauz ădiferăde cea din cauza Stoichkov împotriva Bulgariei
(nr.9808/02, 24 martie 2005), în care cererea de redeschidere a procedurii de condamnar e în lips ă
afost refuzat ă.
2. Motivarea Cur ții
63. Curtea reaminte ște căaceast ăcerin țăa legalit ății, prev ăzutăla art. 5§1lit. a) („deten ție
legal ă” dispus ă„potrivit c ăilor legale”), nu este îndeplinit ăprin simpla respectar e a dreptului intern
relevant; trebuie ca dreptul intern s ăfie el însu și conform cu Conven ția, inclusiv cu principiile generale
enun țate sau sugerate de aceasta, în special cel referitor la preeminen ța dreptului, men ționat în mod
expres în preambulul Conv enției. În plus, le revine în primul rând autorit ăților na ționale, și în special
instan țelor, sarcina s ăinterpreteze și săaplice dreptul intern. Totu și, din moment ce, în privin ța art. 5 §
1, nerespectarea dreptului intern implic ăîncălcarea Conven ției,Curtea poate și trebuie s ăexercite un
anumit control pentru a verifica dac ădreptul intern a fost respectat. O perioad ăde deten ție este, în
principiu, legal ădacăa avut loc în executarea unei hot ărâri judec ătorești [Douiyeb împotriva Țărilor de
Jos(MC) , nr.31464/96, pct. 44–45, 4 august 1999].
64. În aceast ăprivin ță, Curtea ține s ăsublinieze c ă, având în vedere importan ța libert ății
persoanei, este esen țial ca dreptul na țional aplicabil s ăîntruneasc ăcriteriul de „legalitate” stabilit de
Conven ție, care impune ca dreptul, scris sau nescris, s ăfie suficient de precis pentru a permite
cetățeanului, înconjurându -se la nevoie de consilieri preg ătiți, săprevad ă, într -un mod rezonabil în
circumstan țele cauzei, consecin țele ce pot decurge dintr -un act determinat ( Baranowski împotriva
Poloniei , nr. 28358/95, pct. 52, CEDO 2000 -III,șiLaumont împotriva Fran ței, nr. 43626/98, pct. 45,
CEDO 2001 -XI).
65. De altfel, la originea expresiei „potrivit c ăilor legale” se afl ăconceptul de procedur ăechitabil ăși
corect ă, ideea c ăorice m ăsurăprivativ ăde libertate ar trebui s ăfie emis ăde o autoritate calificat ă, să
www.JURI.ro

fie efectuat ăde o astfel de autoritate și sănu aib ăun caracter arbitrar (a se vedea în special
hotărârea Winterwerp împotriva Țărilor de Jos , 24 octombrie 1979, pct. 45, seria A nr. 33).
66. În plus, Curtea a decis c ăobliga ția de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent în sala de
judecat ă–fie în cursul primei proceduri ini țiate împotriva sa, fie în cursul noului proces –reprezint ă
unul din elementele esen țiale ale art. 6 ( Stoichkov împotriva Bulgariei , nr. 9808/02, pct. 56,
24martie 2005). Prin urmare, refuzul de a redeschide o procedur ăcare a avut loc în lips ă, în absen ța
oricărui indiciu c ăpersoana acuzat ăa renun țat la dreptul de a se prezenta în instan ță, a fost
considerat ăo „flagrant ădenegare de dreptate”, care corespunde conceptului de procedur ă„vădit
contrar ădispozi țiilor art. 6 sau principiilor consacrate de acesta” [ Stoichkov, citatăanterior, pct. 54–58,
șiSejdovic împotriva Italiei (MC), nr. 56581/00, pct. 84, CEDO 2006 -II].
67. În spe ță, Curtea constat ăcăreclamanta a fost arestat ăla 9 iulie 2008 în Italia. La 1 septembrie
2008, a fost extr ădatăîn România în vederea execut ării unei pedepse pronun țate în aceast ățară,
unde a fost trimis ăîn deten ție pân ăla 25 martie 2010.
68. Curtea consider ăcădeten ția reclamantei presupune dou ăperioade, care trebuie ex aminate
separat. În prima perioad ă, care se întinde pân ăla data redeschiderii procedurii, și anume
23noiembrie 2009, reclamanta s -a aflat în deten ție în executarea unei hot ărâri judec ătorești; deten ția
sa intr ăașadar sub inciden ța art. 5 § 1 lit. a) din Conven ție. Nu reiese c ăhotărârea de condamnare
era ilegal ă, lipsit ăde temei juridic sau arbitrar ăsau c ădeten ția nu urm ărea unul din scopurile priv ării
de libertate admise de art. 5 § 1 lit. a) înainte de data men ționat ă(mutatis mutandis ,Stoichkov, citată
anterior, pct. 52și 58). De altfel, reclamanta nu pare a contesta legalitatea acestei perioade de
deten ție.
69. În schimb, p ărțile nu sunt de acord cu privire la existen ța unui ordin de deten ție valabil care s ă
justifice cont inuarea deten ției reclamantei dup ăredeschiderea procedurii penale, și anume dup ă
23noiembrie 2009.
70. Curtea observ ăde la început c ă, la momentul faptelor, dispozi țiile legale care reglementau
rejudecarea unui cauze dup ăextrădare nu indicau dac ă–și, în cazul unui r ăspuns afirmativ, în ce
condi ții–putea fi prelungit ădeten ția bazat ăpe o condamnare în lips ă, în cazul redeschiderii
procesului.
71. Aceast ăomisiune legislativ ănu era atenuat ăde o jurisp ruden țăconstat ăa instan țelor din
România, unele instan țe refuzând s ăpunăîn libertate p ărțile în cauz ă, în timp ce altele au dat curs
unor astfel de cereri de eliberare ( supra , pct. 31 –33și 35).Doar prin modificarea adus ăCodului de
procedur ăpenal ă,intrat ăîn vigoare în noiembrie 2010, dup ăpunerea în libertate a reclamantei, s -a
soluționat aceast ăomisiune și s-au pus bazele pentru a nu mai exista o jurispruden țădivergent ăa
instan țelor din România cu privire la privarea de libertate a persoanei, d upăredeschiderea procedurii
(supra , pct. 30).
72. În mod evident, o astfel de divergen țăde jurispruden țănu era de natur ăa permite cuiva s ă
prevad ă, în mod rezonabil în circumstan țele cauzei, consecin țele care pot decurge dintr -un act
determinat. În aceste condi ții, Curtea concluzioneaz ăcălegisla ția român ărelevant ănu îndepline ște
criteriul „previzibilit ății” unei „legi” în sensul art. 5 § 1din Conven ție (mutatis mutandis ,Baranowski
citatăanterior, pct. 55, șiToniolo împotr iva Saint -Marin și Italiei , nr. 44853/10, pct. 48 –51,
26iunie 2012).
73. În fapt, în ciuda punerii în discu ție a condamn ării reclamantei, „v ădit contrar ădispozi țiilor art. 6
din Conven ție” (supra , pct. 66), reclamanta a r ămas în deten ție dup ăredeschiderea procedurii.
Aceast ăsitua ție a fost posibil s ăse prelungeasc ăîn absen ța unui temei juridic care s ăpermit ă
instan țelor s ăse pronun țe cu privire la men ținerea sau suspendarea ținerii în deten ție în func ție de
circumstan țele ca uzei. Prin urmare, în prezenta cauz ă, Curtea constat ăcăpunerea în libertate a
reclamantei nu a fost în niciun fel motivat ăde instan ță.
74. În lumina acestor elemente, Curtea consider ă, de asemenea, c ăreclamanta nu a avut la
dispoziție nicio cale de atac efectiv ăpentru a denun ța deten țiași pentru a convinge instan ța săse
pronun țe în aceast ăprivin ță. În lipsa unui temei juridic și a unei jurispruden țe constante a instan țelor,
nu i se poate repro șa reclamantei c ănu a f ăcut uz d e căile de atac ordinare indicate de Guvern
(supra , pct. 47).
75. O astfel de concluzie poate fi tras ăși în ceea ce prive ște posibilitatea reclamantei de a -și
întemeia cererea direct pe art. 5 § 1 din Conven ție (supra , pct. 48). În aceast ăprivin ță, Curtea
eviden țiazăcă, într -adev ăr, Conven ția este direct aplicabil ăîn România și prevaleaz ăasupra
dispozi țiilor de drept na țional care sunt contrare acesteia (Parohia greco -catolic ăSfântul Vasile
Polon ăîmpotriva României , nr. 65965/ 01, pct. 103, 7 aprilie 2009). De altfel, Curtea a re ținut deja
faptul c ăun sistem bazat pe suprema ția Conven țieiși a jurispruden ței aferente asupra legisla țiilor
naționale este cel mai în m ăsurăsăasigure buna func ționare a mecanismului de protec ție creat de
Conven țieși de protocoalele sale adi ționale [ Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2) ,
nr.71525/01, pct. 103, 26 aprilie 2007]. Cu toate acestea, Curtea observ ăcă, în prezenta cauz ă,
Guvernul nu a oferit niciun exemplu în care o persoan ăs-ar fi servit cu succes de dispozi țiile art. 5 § 1
din Conven ție în fa ța unei autorit ăți naționale pentru a ob ține punerea în libertate. Aceast ăabsen țăa
www.JURI.ro

jurispruden ței indic ălipsa de certitudine, în practic ă, a acestui recurs teoretic (a se vedea, în acela și
sens, Parohia greco -catolic ăSfântul Vasile Polon ă, citat ăanterior, pct. 104). Prin urmare, Curtea
consider ăcăo cerere întemeiat ăpe aplicabilitatea direct ăa Conven ției în dreptul românesc nu ar fi
avut gradul de certitudine juridic ănecesar ăpentru a constitui o cale de atac efectiv ăcare s ăfie
epuizat ăde reclamant ă.
76. În fine, în ceea ce prive ște contestarea execut ării, întemeiat ăpe art. 461 C. proc. pen. ( supra ,
pct. 49), Curtea observ ăcăGuvernul face trimitere la o si ngurădecizie intern ăîntemeiat ăpe acest
articol. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c ăaceast ădecizie vizeaz ăo situa ție excep țional ă,
dat fiind faptul c ădecizia ini țialăde condamnare fusese anulat ăîn momentul redeschiderii procedurii
(supra ,pct.34). Contesta ția viza a șadar o problem ăde pur ăexecutare a unei pedepse anulate. Or, în
prezenta cauz ă, instan ța nu s -a pronun țat asupra validit ății deciziei de condamnare în momentul
redeschiderii procedurii. În aceste condi ții, este pu țin credibil căsimpla redeschiderea a procedurii ar fi
suficient ăpentru a fi considerat ă„un incident în executarea” unei decizii de condamnare. Prin urmare,
contestarea execut ării nu ar mai putea reprezenta o cale de atac eficace care trebuie s ăfie epuizat ă
de recl amant ă.
77. În fine, Curtea observ ăcăreclamanta a denun țat deten ția, în mai multe etape și în van, în fa ța
instan țelor interne (supra, pct. 8, 10, 13 și 14). Cu toate acestea, abia în momentul în care instan ța
adecis trimiterea d osarului c ătre parchet în vederea complet ării anchetei a hot ărâtși punerea în
libertate a reclamantei. Curtea remarc ă, de altfel, lipsa total ăa motiv ării în privin ța acestui aspect
(supra , pct. 15in fine ).
78. Având în vedere con sidera țiile precedente și faptul c ănumai o interpretare strict ăeste
compatibil ăcu scopul și cu obiectul art. 5 § 1 din Conven ție [Medvedyev și alții împotriva Fran ței(MC),
nr.3394/03, pct. 78, CEDO 2010], Curtea apreciaz ăcăeste necesar s ăfie respin săexcep ția
întemeiat ăpe neepuizarea c ăilor de atac invocat ăde Guvern și săse concluzioneze c ădeten ția
reclamantei între 23 noiembrie 2009 și 25 martie 2010 nu poate fi interpretat ăca fiind o deten ție legal ă
în sensul art. 5§1 lit. a) din Conven ție,datăfiind lipsa unui temei juridic care s ăaibăcalitățile
necesare pentru a r ăspunde principiului general al securit ății juridice.
79. Prin urmare, a fost înc ălcat art. 5 § 1 lit. a) din Conven ție.
III.Cu privire la pretinsa înc ălcare a art. 5 § 4 din Conven ție
80. Reclamanta, se plânge, de asemenea, de durata excesiv ăa procedurii având drept scop
redeschiderea procesului penal privind punerea sa în libertate. Aceasta invoc ăart. 5 § 4 din
Conven ție, reda ctat dup ăcum urmeaz ă:
„Orice persoan ălipsităde libertatea sa prin arestare sau deten ție are dreptul s ăintroduc ă
recurs în fa ța unui tribunal, pentru ca acesta s ăstatueze într -un termen scurt asupra legalit ății
deten ției sale și sădispun ăeliberarea s a dac ădeten ția este ilegal ă.”
A. Cu privire la admisibilitate
81.Constatând c ăacest cap ăt de cerere nu este în mod v ădit nefondat în sensul art.35§3 lit. a)
din Conven țieși cănu prezint ăniciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declar ăadmisibil.
B. Cu privire la fond
82. În formularul de cerere, reclamanta sus ține c ăcererea de redeschidere a procedurii depus ăîn
septembrie 2008 constituia în sine o contestare a deten ției În consecin ță, conside răcăacea cerere nu
a fost examinat ăcu celeritatea impus ăde art. 5 § 4 din Conven ție,având în vedere c ănu a fost pus ă
în libertate decât un an și jum ătate mai târziu, la 25 martie 2010. În cele din urm ă, subliniaz ăfaptul c ă,
fieși dup ădecizia de re deschidere a procedurii, termenele au fost amânate de mai multe ori, pentru
fapte care nu îi sunt imputabile . Referindu -se în special la termenul de judecat ădin 4 februarie 2010,
reclamanta men ționeaz ăcăa fost schimbat completul de judecat ădin motive l egate de concediul
judec ătorului titular și căînlocuitorul acestuia nu a dorit s ăse pronun țe cu privire la cererea de
eliberare întrucât, în opinia reclamantei, cutuma este ca judec ătorul înlocuitor s ănu tran șeze
aspectele importante ale cauzei, în abse nța judec ătorului titular .
83. Guvernul consider ăcăart.5 § 4 din Conven ție nu este aplicabil procedurii de rejudecare
inițiate de reclamant ăîn 2008, în temeiul art. 5221C. proc. pen., atât timp cât nu se luase o decizie
asupra redeschiderii procedurii. Referindu -se la argumentele dezvoltate din perspectiva excep ției de
neepuizare a c ăilor de atac ridicat ăîn cadrul cap ătului de cerere întemeiat pe art. 5 § 1 ( supra ,
pct.47–49), Guvernul sus ține, în plus, c ă, dup ăredeschiderea procedurii, reclamanta avea la
dispozi ție mai multe c ăi de atac prin care putea contesta deten ția, căi pe care a omis s ăle utilizeze.
www.JURI.ro

Înceea ce prive ște durata procedurii prin care reclamanta a contestat decizia, Guvernul sus ține c ă
aceasta nu a depus o cerere de suspendare a execut ării pedepsei decât în timpul ședinței din 25
martie 2010, dat ăla care a fost, de altfel, pus ăînlibertate.
84. Curtea reaminte ște că, în ipoteza unei pedepse cu închisoarea cu o durat ădeterminat ă,
pronun țatăde o instan țănațional ă, dup ăcondamnare, pentru sanc ționarea unei infrac țiuni, controlul
vizat de art. 5§4 este inclus în hot ărâre (hot ărârile De Wilde, Ooms și Versyp împotriva Belgiei ,
18iunie 1971, pct. 76, seria A nr. 12). Totu și, situa țianu este aceea și în cazul deten ției ulterioare, în
măsura în care apar la scurt timp noi întreb ări privind legalitatea (hot ărârile Weeks împotriva Regatului
Unit, 2 martie 1987, pct. 56, seria A nr. 114, șiThynne, Wilson și Gunnell împotriva Regatului Uni t, 25
octombrie 1990, pct. 68, seria A nr. 190-A,șiHussain împotriva Regatului Unit , 21 februarie 1996,
pct.54,Culegere de hot ărâriși decizii 1996 -I).
85. Curtea reaminte ște că, din perspectiva art. 5 § 1 din Conven ție, a concl uzionat deja c ă, la
momentul faptelor, reclamanta nu a avut la dispozi ție nicio cale de atac efectiv ăpentru a denun ța
deten țiași pentru a convinge instan ța săse pronun țe în aceast ăprivin ță. În spe ță, Curtea consider ă
că, fărăo motiva ție adecvat ădin p artea decizia instan ței, decizia sa de punere în libertate pare a fi
mai degrab ăo consecin țăa măsurii procedurale de retrimitere a cauzei c ătre parchet decât un
răspuns la cererea de eliberare a reclamantei (a se vedea, a contrario ,Baranowski , citat ăanterior,
pct. 75).
86. Prin urmare, Curtea consider ăcădeficien țele de drept intern cu privire la eficacitatea
controlului jurisdic țional al deten ției unei persoane dup ăredeschiderea procedurii în temeiul art. 5221
C. proc. pen., l a momentul faptelor, nu se pot concilia cu exigen țele impuse de art. 5 § 4 din
Conven ție. Având în vedere cele men ționate anterior, Curtea concluzioneaz ăcăs-a produs, de
asemenea, o înc ălcare a acestei dispozi ții în spe ță.
Aceast ăconcluzie nu oblig ăCurtea s ămai examineze argumentul reclamantei potrivit c ăruia
instan țele din România nu au examinat cu promptitudine legalitatea deten ției sale.
IV.Cu privire la pretinsa înc ălcare a art. 5 § 5 din Conven ție
87. Reclamanta consider ăcănu a avut dreptul la repara ții pentru presupusele înc ălcări ale
drepturilor sale garantate de art. 5 § 1 și 4 din Conven ție. În acest sens, invoc ăart. 5 § 5, redactat
dupăcum urmeaz ă:
„Orice persoan ăcare este victima unei arest ări sau a unei de țineri în condi ții contrare
dispozi țiilor acestui articol are dreptul la repara ții.”
A. Cu privire la admisibilitate
88.Constatând c ăacest cap ăt de cerere nu este în mod v ădit nefondat în sensul art.35§3 lit. a)
din Conven țieși cănu prezint ăniciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declar ăadmisibil.
B. Cu privire la fond
89. Reclamanta sus ține c ăsitua țiile în care o deten ție ilegal ăpoate duce la acordarea de
compensa ții sunt enumerate limitativ la a rt. 504 C. proc. pen. ( supra , pct. 36) și căsitua ția sa nu intr ă
sub inciden ța niciuneia dintre ele. Prin urmare, reclamanta denun țăabsen țăunei c ăi legale de a
solicita repara ții pentru înc ălcarea art. 5§1și art. 5§4.
90. Guvernul consider ăcăreclamanta nu este îndrept ățităsăreclame desp ăgubiri, în m ăsura în
care procedura penal ăinițiatăîmpotriva sa este înc ăpendinte. Odat ăprocedura încheiat ă, reclamanta
va avea posibilitatea de a solicita desp ăgubiri, în cazul în care va fi achitat ăîn temeiul art. 504 C.
proc. pen.
91. Curtea reaminte ște căart. 5 § 5 este respectat atunci când se pot solicita repara ții pentru o
privare de libertate care a avut loc în condi ții contrare alineatelor 1, 2, 3 sau 4 (Wassink împotriva
Țărilor de Jos , 27 septembrie 1990, pct. 38, seria A nr. 185-A,șiHoutman și Meeus împotriva Belgiei ,
nr.22945/07, pct. 43, 17 martie 2009). Dreptul la repara ții prev ăzut la alineatul 5 presupune a șadar c ă
o înc ălcare a unuia dintre c elelalte alineate a fost stabilit ăde o autoritate na țional ăsau de institu țiile
Conven ției. În aceast ăprivin ță, exercitarea efectiv ăa dreptului la repara ții, garantat de aceast ăultim ă
dispozi ție, trebuie s ăfie asigurat ăcu un grad suficient de certitu dine [ Ciulla împotriva Italiei ,
22februarie 1989, pct. 44, seria Anr.148, Sakýk și alții împotriva Turciei , 26 noiembrie 1997, pct. 60,
Culegere 1997 -VII,șiN.C. împotriva Italiei (MC), nr. 24952/94, pct. 49, CEDO 2002 -X].
92. Revenind la prezenta spe ță, Curtea subliniaz ăcă, având în vedere constatarea înc ălcării
art.5§1și art. 5§4,și art. 5 § 5 din aceast ădispozi ție este deopotriv ăaplicabil. Prin urmare, trebuie
săstabileasc ădacăpersoana interesat ăa dispus, la nive l intern, de un drept executoriu la repara ția
www.JURI.ro

prejudiciului înainte de prezenta hot ărâre sau dac ăva dispune de un astfel de drept dup ăadoptarea
hotărârii.
93. În acest sens, reaminte ște că, pentru a concluziona o înc ălcare a art. 5 § 5, trebuie s ăse
stabileasc ăfaptul c ăo constatare a înc ălcării oric ăruia dintre celelalte alineate ale art. 5 nu putea,
înainte de hot ărârea în cauz ăa Cur ții,și nici nu poate, dup ăpronun țarea acestei hot ărâri, da na ștere
la o cerere de plat ăa uno r compensa ții în fa ța instan țelor na ționale [ Brogan și alții împotriva Regatului
Unit, 29 noiembrie 1988, pct. 66-67, seria A nr. 145 –B,șiStanev împotriva Bulgariei (MC),
nr.36760/06, pct. 184, CEDO 2012].
94. În lumina acestei j urispruden țe, Curtea consider ăcătrebuie s ăstabileasc ămai întâi dac ă
încălcarea art. 5 § 1 și art. 5 § 4, constatat ăîn spe ță, ar putea da na ștere, dup ăpronun țarea prezentei
hotărâri, unui drept la a ob ține repara ții în fa ța instan țelor interne.
95.În aceast ăprivin ță, Curtea observ ăcă. potrivit art. 504 C. proc. pen., orice repara ție este
condi ționat ăde constatarea nelegalit ății deten ției prin ordonan țăa parchetului sau prin decizie a unei
instan țe (supra , pct. 36). Or, din dosar reiese c ăautorit ățile române nu au considerat nici un moment
aceast ămăsurăca fiind ilegal ăsau contrar ăîn alt mod art. 5 din Conven ție. Teza Guvernului const ă
așadar în a afirma c ădeten ția reclamantei s -a produs în conformitate cu dreptul intern . Prin urmare,
Curtea concluzioneaz ăcăreclamanta nu putea solicita nicio desp ăgubire în temeiul dispozi ției sus –
menționate pentru înc ălcarea art. 5 § 1, în lipsa unei recunoa șteri a nelegalit ății deten ției de c ătre
autorit ățile na ționale ( Degeratu împotr iva României , nr.35104/02, pct. 59, 6 iulie 2010).
96. În plus, întrucât nu era disponibil ăîn dreptul românesc nicio cale de atac legal ăcare s ăpermit ă
controlul legalit ății deten ției, reclamanta nu putea invoca responsabilitatea statului pentru a ob ține
orepara ție pentru înc ălcarea art. 5 § 4.
97. În continuare se pune întrebarea dac ăpronun țarea prezentei hot ărâri care ar concluziona o
încălcare a art. 5 § 1 și art. 5 § 4 va permite reclamantei s ăsolici te desp ăgubiri în temeiul dreptului
românesc. Curtea observ ăcădin legisla ția relevant ănu reiese c ăar exista o astfel de cale de atac; de
altfel, Guvernul nu a prezentat argumente care s ăprobeze contrariul.
98. Nu s -a demonstrat așadar c ăreclamanta putea s ăse prevaleze, înainte de hot ărârea Cur ții, de
un drept la repara ții, sau c ăse va putea prevala de un astfel de drept dup ăpronun țarea hot ărârii,
pentru înc ălcarea art. 5§1și art. 5§4.
99. În cons ecință, a fost înc ălcat art. 5 § 5 din Conven ție.
V.Cu privire la aplicarea art. 41 din Conven ție
100. Potrivit art. 41 din Conven ție,
„Dac ăCurtea declar ăcăa avut loc o înc ălcare a Conven ției sau a protocoalelor sale și dac ă
dreptul intern al înaltei p ărți contractante nu permite decât o înl ăturare incomplet ăa consecin țelor
acestei înc ălcări, Curtea acord ăpărții lezate, dac ăeste cazul, o repara ție echitabil ă.”
A. Prejudiciu
101. Reclamanta solicit ămaiîntâi 9 548 de lei române ști (RON), adic ăaproximativ 2 200 de euro
(EUR) pentru prejudiciul material suferit, reprezentând împrumuturi din partea familiei care acoper ă
bunurile achizi ționate în timpul deten ției,și anume produse alimentare, produse de în treținere și
curățenie, precum și lenjerie. La aceast ăsumăse adaug ăvaloarea a 18 pachete primite de la familie,
pe care le evalueaz ăla 7480 RON, adic ăaproximativ 1 700 EUR, precum și suma de 400 EUR pe
care o avea asupra ei în momentul extr ădăriișipe care a cheltuit -o în deten ție pentru achizi ționarea,
în special, de produse alimentare. În plus, reclamanta solicit ă20400 euro pentru prejudiciul moral pe
care l -ar fi suferit, sum ăcare este împ ărțităastfel. 15 400 EUR pentru înc ălcarea art. 5 §1,art.5 § 4
și art. 5 § 5 din Conven țieși 5000 EUR pentru înc ălcarea art. 3 din Conven ție.
102. Din punctul de vedere al Guvernului, nicio sum ănu trebuie s ăfie acordat ăcu titlul de
prejudiciu material, reclamanta nef ăcând dovada legăturii de cauzalitate cu înc ălcările constatate și
nefurnizând documente justificative pentru sumele pretins acordate de familie. În plus, consider ăcă
reclamanta nu poate invoca împotriva statului un drept pe care și l-a exercitat în închisoare, și anume
acela de a primi pachete. În ceea ce prive ște prejudiciul moral, Guvernul consider ăcăar reprezenta o
repara ție suficient ăsimpla constatare a înc ălcăriiși că, în orice caz, suma pretins ăeste excesiv ă.
103. Curtea nu observ ănicio leg ăturăde cauzalitate între înc ălcările constatate și prejudiciul
material pretins. Dimpotriv ă, hotărăște căreclamanta a suferit un prejudiciu moral cert și apreciaz ăcă
este necesar s ăîi acorde 8 000 EUR pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli d e judecat ă
www.JURI.ro

104. Reclamanta solicit ă, de asemenea, 18 700 RON, adic ă4633 EUR pentru cheltuielile
suportate în fa ța instan țelor interne și 1860 EUR pentru onorariile avocatului, suportate în fa ța Cur ții.
la aceast ăultim ăsumăse adaug ăcea de 106,7 RON reprezentând costul fotocopiilor dup ăprobele la
dosarul intern. Reclamanta depune chitan țe pentru onorariile avocatului, suportate.
105. Guvernul subliniaz ăcăreclamanta nu a transmis contracte de asisten țăjuridic ă, prin care s ă
se stabileasc ăonorariile avoca ților, precum și un centralizator cu num ărul de ore lucrate efectiv de
aceștia. În aceste condi ții, este imposibil s ăse stabileasc ăo leg ăturăde cauzalitate între aceste
cheltuieli și presupusele înc ălcări ale Conven ției.Potrivit Guvernului, aceea și concluzie este valabil ăși
pentru cheltuielile de fotocopiere.
106. Potrivit jurispruden ței Cur ții, un reclamant nu poate ob ține rambursarea cheltuielilor sale de
judecat ădecât în măsura în care se stabile ște caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În
speță,ținând seama de documentele de care dispune și de jurispruden ța sa, Curtea consider ăcăeste
rezonabil s ăacorde reclamantei suma de 4 000EUR cu titlu de cheltuieli de judecat ă.
C. Dobânzi moratorii
107. Curtea consider ănecesar ca rata dobânzilor moratorii s ăse întemeieze pe rata dobânzii
facilit ății de împrumut marginal practicat ăde Banca Central ăEuropean ă, majorat ăcu trei puncte
procentu ale.
Pentru aceste motive,
Curtea ,
în unanimitate,
1.declar ăcererea admisibil ăîn ceea ce prive ște capetele de cerere întemeiate pe art. 5 §1, art. 5 §4
și art. 5 §5și inadmisibil ăpentru celelalte capete de cerere;
2.hotărăștecăa fost înc ălcatart.5 §1 din Conven ție;
3.hotărăștecăa fost înc ălcat art. 5 §4 din Conven ție;
4.hotărăștecăa fost înc ălcat art. 5 §5 din Conven ție;
5.hotărăște
a) căstatul pârât trebuie s ăplăteasc ăreclamantei, în termen de trei luni de la data r ămânerii
definitive a hot ărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Conven ție, urm ătoarele sume, care trebuie
convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabil ăla data pl ății:
i) 8000 EUR (opt mii euro), plus orice sum ăcare ar putea fi datorat ăcutitlu de impozit, cu
titlu de prejudiciu moral;
ii) 4000 EUR (patru mii euro), plus orice sum ăce poate fi datorat ăcu titlu de impozit de c ătre
societatea reclamant ă, pentru cheltuielile de procedur ă;
b) căde la expirarea termenului men ționat și pân ălaefectuarea pl ății, aceste sume vor fi majorate
cu o dobând ăsimpl ăla un procent egal cu cel al facilit ății de pre țmarginal a B ăncii centrale
europene aplicabile în aceast ăperioad ă, majorat ăcu trei procente;
6.Respinge cererea de acordare a unei repa rații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactat ăîn limba francez ă, apoi comunicat ăîn scris la 14 ianuarie 2014, în conformitate cu
art.77 § 2 și 3 din Regulament.
Santiago Quesada JOSEP CASADEVALL
Grefier PREȘEDINTE
www.JURI.ro