CURSURI DE ZI / POSTUNIVERSITAR, NIVEL I Capitolul 1 Psihologia educației Stima de sine Stima de sine reflectă valorile personale și ansamblul de… [304373]

CUPRINS – PORTOFOLIU DIDACTIC

CURSURI DE ZI / POSTUNIVERSITAR, NIVEL I

Capitolul 1

Psihologia educației

Stima de sine

Stima de sine reflectă valorile personale și ansamblul de însușiri care sunt găsite de fiecare persoană în parte. Un nivel de stare mintală bună asociază de de regulă o un nivel de mulțumire față de sine însuși.

[anonimizat], calmului, [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

Stima de sine scăzută își are de multe ori rădăcinile în întâmplări nefericite ale copilăriei cum ar fi: lipsa amibilor părinți sau a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

Odată instalată în creierul uman, o [anonimizat]-l dispreț.

[anonimizat].

Stima de sine redusă și tulburările mintale sunt într-o relație complexă și aduc cu sine o stare profundă de anxietate. [anonimizat], comportamentul sau percețiile persoanei respective asupra societății. Oamenii cu o astfel de problemă au tendința de a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-o zonă de confort proprie. Astfel, ratează experiențe pragmatice și oportunități trăind cu sentimentul că nimeni și nimic nu are puterea să schimbe ceva în cursul vieții lor.

Modul acesta de a [anonimizat], dar sigur încrederea în propriile puteri.

Pentru creșterea respectului de sine există din fericire câteva exerciții utile ușor de practicat de către oricine. Nu e [anonimizat].

Scrieți 3 liste în care să se regăsească sau să se descopere:

Punctele forte ce le aveți în posesie;

[anonimizat];

[anonimizat].

În realizarea acestei liste va poate îndruma un membru al familiei sau un prieten. Sunt binevenite listele, deoarece pot motiva starea emoțională în momentul când sunt citite, când individul trece prin momente dezolante, ridicându-și astfel moralul, creând surse noi de inspirație și stabilind un echibru emoțional al persoanei afectate.

Un lucru benefic și important este voința de a gândi într-un stil optimist despre propriul eu, rețineți faptul că în ciuda situațiilor anevoioase ce le întîmpinați, sunteți o fire unică și este indispensabil să aveți o impresie bună despre ceea ce faceți și ceea ce sunteți. Gândurile depreciative ce sunt asociate de propria persoană trebuie trecute printr-un control al gândirii mai riguros, recunoscute și verificate într-o manieră care să diminuieze sau să elimine efectele negative asupra stării de echilibru moral cît și comportamental.

Câteva exemple de cugete lipsite de senzații pozitive care vă pot bântui gândurile involuntar și pot infulența în timpul stărilor de deprimare pot fi următoarele: „Sunt un proscris”, „Nimic nu fac așa cum trebuie”, „Nimeni nu mă place”, „Nu mă încadrez în nici o poziție socială”, „Sunt stigmatizat de societate” „Sunt predestinat eșecului”.

Gândurile de descurajare enumerate anterior dacă vor fi examinate în detaliu, vom sesiza că ele sunt total neadevărate, fiindcă sunt formulate în termeni absoluți care în mare parte nu sunt reprezintă adevărata realitate. Oricât de multe încercări eșuate ați fi avut, ele vor servi ca experiență pentru viitor, în mod sigur posibil ca unele unele lucruri să le faceți mai bine decât alții sau cel puțin așa cum trebuie!

Hainele ce vi le alegeți vă pot face să aveți mai multă încredere în sine. Modul în care obișnuim să credem că ne văd cei din jur este important în maniera de a ne autoaprecia.

O alimentație sănătoasă, adaptată cerințelor sau o dieta echilibrată vor menține tonusul ridicat și vitalitatea în momente de cumpană. Dacă se întâmplă luați masa singur, îndepărtați telefonul, pentru a nu vă distrage atenția, închideți televizorul, calculatorul sau radioul, improvizați un aranjament mâncării încât să arate apetisant și bine.

Mișcarea trebuie făcută în mod regulat: plimbările zilnice în aer liber sunt benefice pentru menținerea stării fizice, o altă alternativă ar fi sportul, deoarece reduce din stres și gânduri nepotrivite.

Somnul eficient și suficient acționează pozitiv asupra stării fizice, dar și morale. Elaborați-vă un program care să vă împiedice obișnuința de a vă culca târziu și nopțile albe ce vor epuiza energia necesară în timpul zilei.

Amenajați și organizați ambianța locului de muncă, astfel îmcât timpul ce îl petreceți să fie cât mai plăcut, curățenia, comoditatea și atractivitatea să predomine în locuință. Așezați în prim plan lucurile cu pondere emoțională ce evocă amintiri despre reușitele ce le aveți sau de momentele deosebite și oamenii speciali care vă sunt aproape.

Să nu uitați de activitățile ce vă provoacă placere, relaxare, pentru că acestea au nevoie de timp rezervat în programul nostru.

Stabiliți un țel pe care aveți șanse să îl duceți la bun sfârșit, iar toată munca depusă să fie centrată pe acest lucru. Succesele obținute nu vor întârzia să apară și vă vor ridica încrederea în sine. Realizările obținute și argumentele de a nu vă opri din elanul pe care îl aveți sunt un foarte bun antidot în prevenirea descurajării.

Petreceți cât mai mult timp alături de rude, persoanele dragi ce vă sunt alături, lărgiți-vă orizontul cu noi cercuri de prieteni, cunoștințe care să vă transmită o încărcătură energetic-emoțional pozitivă.

Căutați să evitați oamenii care vă întristează, locurile dezolante și instituțiile ce vă afectează emoțional și vă fac să aveți o părere proastă despre propria persoană.

Capitolul II

Fundamentele Pedagogiei

Teoria și metodologia curriculum-ului

Creativitatea copilului prin joc

Totalitatea noțiunilor asociate creativității diferă în funcție de moul în care este cercetată această temă, după cum este pus accentul pe: crearea produsului, procesul de creație, sau creatorul aceastei putand fi un copil sau un om matur.

Având în vedere complexitatea fenomenului creativității aceasta poate fi interpretată într-un ansamblu de definiții care își au originea din termenul de proviniență latină „creare” înseamnând interpretările: a zămisli, a făuri, a naște, a crea.

Creativitatea fiind un proces atât psihologic cât și social care implică elaborarea unor idei, concepte noi, asocieri ale minții sub influența spiritului creativ între idei sau concepte existente ce duc la dezvolatarea continuă a unui individ și un punct de pornire în dezvoltarea personalității unui copil.

Noțiunea de creativitate este tălmăcită ca „cel mai înalt nivel de conduită (comportament) uman(a), capabil de a antrena și focaliza toate celelalte niveluri de conduita biologică și logică (instincte, deprinderi, inteligenta), precum și toate insusirile ale unui individ (gandire, memorie, atentie, vointa, afectivitate) in directia pentru care acesta este pregitit și il preocupa, in vederea realizarii unor produse ce se caracterizeaza prin originalitate, noutate, valoare și utilitate socială.”

L. Taylor a identificat cinci niveluri de creativitate, având ca punct de origine observația reflectată în originalitatea ce se manifestă în diferite nivele, statut social, în functie de vârstă, mediu ambiant, atitudine fată de cotidian și de viață etc.:

· Creativitatea expresivă, manifestare liberă și spontană a ființei prin cuvânt, gest, pictură, culoare sau formă.

· Creativitatea productivă este o trăsătură caracterizată de o muțime de abilități și deprinderi ce duc la crearea unor lucruri folositoare și care nu necesită multă originalitate.

· Creativitatea inventivă este întâlnită la oamenii ce dau naștere invențiilor.

· Creativitatea inovatoare este un asamblu de însușiri observat la un anumit grup de persoane, elită, ce au capabilitatea de a modifica principiile care au întemeiat un anumit domeniu.

· Creativitatea emergentă se reprezintă capacitățile omului revolutionar, de geniu într-un domeniu științific sau artistic (exemplu: Friedrich Wilhelm Nietzsche, Vincent Willem van Gogh etc.).

Creativitatea productivă poate fi întâlnită la orice om chiar și în mici cantități, pentru că gândirea implică puțin efort de imaginație în rezolvarea problemelor. Se dovedește în mod frecvent că odată cu trecerea anilor și a întâmplarilor din viața unui om, rata de creativitate a acestuia are o pondere în scădere treptată. Potențialul creativ al copiilor este foarte bogat, pentru că ei posedă o imaginație fară bariere ce poate fi amplificată și valorificată de părinți și educatori, stopată sau anihilată prin prejudecăti, stereotipuri și frici. Foarte important este însă să încurajăm naturalețea din comportamentul copiilor și libertatea în expresie ce o posedă, iar limitele stabilite trebui eliminate sau cel puțin să nu fie exagerate.

Deseori ne confruntăm cu situații in care întrebăm copiii de la grădinită dacă știe sau vrea cineva să citească, să recite o poezie, să danseze sau să danseze. Toti copiii, sau aproape toți, vor fi receptivi la această întrebare. Însă aceeași întrebare dată la gimnaziu va avea un rezultat diferit, numărul numărul doritorilor se va reduce la jumătate, pe când la liceu reducerea va fi și mai semnificativă în raport cu exemplul situației de la grădiniță, abia dacă vor mai fi câteva mâini ridicate…

Creativitatea înseamnă să poți atinge neobișnuitul, să ai setea curiozității și să tendința să întelegi mai mult din ceea poți crea tu sau semenii tăi, să accepți ceea ce prezinți azi și să râvnești pentru ceea ce ai putea deveni mâine, să fii în continuă căutare de soluții pentru impedimentele ce la întâlnești în fiecare zi.

A fi creativ înseamnă să protejezi copilul din tine, să recunoști și să iți asumi această calitate împletind-o într-un fir comun alături de realitate. Creativitatea în orice vârstă se alimentează continuu din setea de descoperire a copilului de altădată.

Originea cuvantului joc, se află în latinescul jocus, iar a verbului sau în limbajul popular al aceleiași limbi jocare.

Prin joc se antrenează imaginația, mediul psihologic cel mai favorit al copilului în a se forma plăcut. Sufletul tânăr redă tot din entuziasmul ce îl deține prin joc, prin forța fizică, intelectuală cât și valori morale. Astfel își înlesnește propria formare a personalității și creează în același timp o ambianță facilă în crearea esenței unui lucru, a unui proces strecurat prin gândirea sa productivă. Un important mijloc în dezvoltarea multilaterală psihică a preșcolarului este interpretarea prin jocul, preschimbându-se într-o formă de activitate tot mai des utilizată și complexă în maturizarea sa.

Pornind de la ideea că jocul contribuie la personalitatea preșcolarului, acesta este un excelent mijloc de a valorifica, motiva și îmbunătăți imaginația debordantă.

Care credeți că vor fi cele mai importante lucruri pentru noi, dacă am deține toate lucrurile scumpe din lume? Lucrurile materiale?

Nu! Sunt copiii, deoarere datorită lor lumea are continuitate, evoluție și viitor!

În ce formă ne putem implica în dezvoltarea creativității copilului?

Permiteți-i să aleagă de sine stătător domeniul

Nu fixați obiective prea înalte

Alegeți activitățile conform vârstei lui

Oferiți-i spațiu și timp pentru creație și recreație

Maniera în care încurajăm sau criticăm poate influența în mod semnificativ tendințele, nesațul creativ al micuțului. Trebuie totuși să respectăm câteva recomandări simple pentru a educarea procesului de creativitate al copilului.

Permiteți-i să aleagă de sine stătător domeniul

De multe ori se întâmplă ca părinții să fie mai puțini informați despre creșterea si formarea personalității unui copil. Ei încercând să îl influențeze spre anumite activități, în loc să îi permită sa își dezlănțuie energia după bunul plac, să îi ofere șansa sa devină un mic creator cu mare potențial de dezvoltare.

Nu stabiliți obiective prea înalte

Rezultatele acestui stil de educație mai permisiv nu aduce mereu rezultate impresionante din prima încercare, iar părinții trebuie să fie dezamagiți, pentru că în așa fel copilul învață să fie mai insistent și motivat în ideile și descoperirile lui.

Alegeți activitățile conform vârstei lui

Pentru început trebuie să să lăsați lucrurile să decurgă după propriul curs firesc, fără a fi nevoie să vă propuneți ceva greu de îndeplinit sau pretențios. Sentimentul de împăcare implicându-vă în activitățile antrenate ale micuțul trebuie să fie mai mare decât scopul de a obține rezultate.

Rezultatele imediate în urma activităților ce le desfășoară îl vor determina să continue și să își descopere creativitatea. Un final precis al activităților, vor rezulta o creație ce îi va oferi o senzație de fericire, deplinătate și bunăstare psihologică.

Activitățile cele mai apreciate sunt cele în urma cărora rezultatul va putea fi folosit chiar de copil. Aceste rezultate ar putea fi: un mărțișor pentru părinți, bunici, educatoare sau colegă, un modelaj din plastilină sub formă de diferite animale și lucruri, un decor pe o ramă lipind pe ea și melcișori de la mare, scoici, o figurină din lut sau ceva din hârtie colorată prin diferite tehnici (origami), să înfumusețarea unei coperți de album foto sau caiet cu frunze de toamnă și flori uscate.

Oferiți-i spațiu și timp pentru creație și recreație.

Copilul nu trebuie să desfășoare activități dificile sau scumpe, astfel încât nu va trebui aveți cheltuieli mari ale materialelor, accesoriilor, ustensilelor. Lucrurile simple și puține îi vor incita creativitatea.

Abilitățile creative necesită timp pentru a se ivi în comportamentul micuțului. Un plan de activități strict sau limitat îl poate întrerupe brusc din momentul de entuziasm exact atunci când începe să se manifeste.

Încurajările îl vor îndrepta spre alte creații, iar vizitele la diverse galerii, muzee, chiar și filmele documentare le vor trezi interesul spre descoperire.

Acest aspect ne reprezintă unicitatea, este acel har ce oferă posibilitatea să dăruim lumii obiecte și idei nedescoperite în varii domenii și ca avantaj – o dovadă că suntem un spirit creativ, iar diversitatea noastră ca specie este infinită și mereu prolifică.

Chiar dacă unii oamenii par mai plini de creativitate, mai înzestrați decât ceilalți sunt doar afirmații nefondate, deoarece foarte mulți oameni nu au izbutit să își regăsească capacitățile excepționale sau le-au găsit, dar se sfiescs să le scoată în evidență, pentru că nu au găsit o cale de a-și demonstra într-un fel îndeletnicirile.

Crearea unui anturaj natural, organizat și inspirațional încurajează copiii să exploreze, să aibă voință și să creeze.

Aprovizonarea cu materiale a centrelor în care aceștia își petrec timpul, trebuie să fie urmărită de părinți, apropiați cât și de educatori. Trebuie găsite obiective potrivite pentru fiecare pesonalitate în parte cât și pentru toată grupa, interesele copiilor să nu fie neglijate, să respecte individualitatea fiecăruia, să mențină vie curiozitatea, să încurajeze învățarea prin cooperare în echipă, cât și individuală. Odată cu anii s-a demonstrat că orice copil posedă un anumit potențial de creativitate, iar aceasta potențial poate fi influențabil, menținut și dezvoltat.

Înclinațiile și talentele copiilor pot fi descoperite, cultivate, însă trebuie apreciate. Copiii nu sunt la fel, ei nu au același nivel de inteligență, nu este în egală măsură nici creativitatea. Exprimările de inteligență se ivesc încă de la vârste fragede, prezintă de asemenea și comportamente ce scot în evidență potențialul creativ.

Scopul fundamental în pregătirea copilului pentru integrarea în societate, pentru cerințe concrete, existente și viitoare legate de activitatea profesională, culturală dar și de viața de zi cu zi este educația.

Problematizarea fenomenului creativității a preocupat mulți cercetători, psihologi, pedagogi, practicieni, poate chiar și unii părinți din domeniul educației.

Creativitatea nu încetează să domine oamenii din motivul că eforturile lor de până acum au fost fără efect. Majoritatea oamenilor sunt conștienți că potențialul creativ împodobește o persoană prin comportament creator, iar educarea creativității este unua dintre cele mai îndrăznețe și mai înalte scopuri.

Dibăcia executării lucrurilor neobișnuite nu este spiritul creator, acesta implică probleme cărora nu li s-au asociat răspunsuri ușoare, probleme pentru care răspunsurile standard nu funcționează în modul așteptat, acest lucru implică adaptabilitatea și flexibilitatea gândirii la un alt nivel.

În cazul copiilor, accentul trebuie insistat pe proces, pe dezvoltarea și generarea de soluții originale, care devine fundamentul potențialului creativ.

Spiritul creator este confundat deseori cu abilitățile cognitive, trebuie diferențiat de inteligență și talent, afirmă cercetătorii. Un copil foarte creativ nu este neapărat și foarte inteligent sau un copil inteligent nu este neapărat creativ.

A stăpâni un talent artistic sau muzical nu este creativitate, aceste abilități pot fi deprinse ușor de mulți copii. În acest context creativitatea se referă la talent la care se mai adaugă un important procent de îndemânare tehnică. Un artist poate interpreta orice operă impecabil din punct de vedere tehnic, dar nu și certitudinea că va trezi emoții ascultătorului sau sentimentul că acea operă este o creație divină.

Creativitatea nu se exprimă numai prin muzică, scris și artă, ci și în toate ariile curriculare, în științele exacte, dar și în științele sociale.

În cazul copiilor mici, creativitatea ar trebui să se bazeze pe proces: generarea de noi idei continuu.

Copiii vor deveni generatori de idei dacă adulții vor accepta soluțiile multiple într-o atmosferă non-evaluativă, acest lucru îi va ajuta sau să treacă la stadiul următor, cel de evaluare de sine.

La această vârstă a preșcolarității, accentul trebuie pus pe evaluarea propriilor idei. Copiii în această perioadă își explorează abilitățile de generare a ideilor și evaluare ale soluțiilor pe care le găsesc evizuindu-le.

Setea pregnantă a trebuințelor de cunoaștere, de autoafirmare și independență în relațiile cu alții oglindește cumva creativitatea unui copil, stimularea acestor nevoi ar trebui să conducă la menținerea și potențarea comportamentului creativ al preșcolarului. Ansamblul posibilităților psihice care îi permit individului să întreacă limita propriilor experiențe și să proiecteze noul în planul modalităților de redare a acțiunilor, al cunoașterii sunt bazele potențialului creativ.

Reprezentările și imitațiile pe baza senzațiilor au un potențial creativ fantastic asupra capacităților creative, aceste înșiruiri impun și felul de a fi a viitoarei pesonalități. Menținerea în această zonă este foarte importantă este necesară încurajarea libertății în expresie, opinie și acțiune, iar stabilirea limitelor să nu devină prea restrictivă.

Să asculte, să imite și să inventeze povești, să joace roluri, să interacționeze cu ceilalți printr-un joc continuu este ocupația preferată a preșcolarilor, pe care o îmbogățesc tot mai mult, fiind atenți și receptivi la ce descoperă la cei din jur. Pentru a-l ajuta să își exprime emoțiile, gândurile, sentimentele într-o manieră artistică îi putem sugera să aleagă după propriile chemări activități cum ar fi: desenul, modelajul, pictura, dansul, muzica, jocurile în aer liber sau în grup care îl vor ajuta foarte mult în acest sens.

Creativitatea copilului poate fi stimulată, dezvoltând în primul rând încrederea în ei însuși, în ceea ce pot descoperi și oferi, respectându-i pentru frumusețea și unicitatea lor.

Creativitatea prin caracterul său este cumulul de idei de plecare în dezvoltarea comportamentului creativ care se vor valorifica prin descoperiri originale. Chiar dacă jocul imitativ pare a fi mai ușor alături de jocul de mânuirea obiectelor adaugă noi elemente în colecția sa, copilul va îmbina mișcări diferite și va descoperi multe utilizări ale obiectelor. În jocurile de construcții va imita și va reproduce exemple de acțiuni din viața reală, observate în lumea celor adulți și a obiectelor. În jocurile de creație cu exponenți din rutina cotidiană, copilul va imita și va reproduce selectiv sau aleatoriu exemple de comportament remarcate în jurul său, dar numai acele exemple care sunt în total acord cu năzuințele, concepțiile sau precaderile sale. Are nevoie de obiecte adevărate pentru realizarea unor modele pe care le va reprezenta, cărora le va repartiza nu doar reale semnificații, ci și concepții proprii dobândite pe parcursul evoluției sale.

Dacă de la început acțiunile de reproducere sunt simple, în timp ce el le combină între ele, le complică, le îmbogățește cu ceea ce a practicat și a acumulat în experiența sa cognitivă.

Preșcolarul modifică ceea ce vede în funcție de trăirile sale interioare față de un personaj, de un comportament, de o idee, iar aceaste schimbări evoluează asupra relațiilor lui cu mediul ce îl înconjoarăm.

Exteriorizarea potențialului creativ se realizează în urma valorilor afective asupra persoanelor, obiectelor, corelațiilor dintre acestea și mai ales prin nevoia de libertate în acțiuni și autoexprimare a preșcolarului. Jocul copilului nu va aduc o invenție radicală pentru societate, însă va aduce ceva unic și nou în raport cu sine și cu alți colegi. Originalitatea jocului își trage începuturile din rolul pe care acestea îl au asupra percepției copilului: însușirea temeinică a realului fără influțe silite sau pedepse, găsirea unui echilibru afectiv și intelectual al propriei persoane în confruntarea cu realul. Jocul didactic poate fi folosit pentru stimularea fluidității și flexibilității verbale prin sarcini cu o mare valoare formativă.

Această lucrare de seminar are scopul de a eficientiza jocul în redarea impulsului potrivit în vederea motivării creativității copilului prescolar, de a atrage atenția asupra îmbunătățirilor pe care le aduce jocul în dezvoltarea în plan creativ și moral a personalității viitorilor oameni maturi.

În general strategia didactică are sub responsabilitate excitarea potențialului creativ al copilului în care va urmări stimularea curiozității și a nevoii de cunoaștere, declanșarea motivației pozitive față de nou, cât și a celei afective. Crearea unei ambianțe educaționale dezinhibante, centrată pe activitate și joc, metode pedagogice interactive; comportamente didactice flexibile, care vor permite exprimarea liberă a copilului, încurajează în mod sigur autonomia, inițiativa de a materializa noi idei și creativitatea lui. Evidențierea și practicarea ocupațiilor cu caracter opțional pot fi alegeri eficiente pentru celelalte modalități ce țin de stimularea creativității de la varstă fragedă a colpilului.

Un mijloc obișnuit de cultivare a potențialului creator al preșcolarului este lectura după imagini, care îl vor stimula să își exprime impresiile ce le observă. Tablourile ilustrează adevărate scrieri iconice pe care preșcolarul învață să le citească creativ.

Povestirile copiilor interpretează o altă manieră de stimulare a potențialului creativ, demonstrează capacitatea copilului de a exprima printr-o altă creație viziunea și atitudinea față de un model literar. Copilul este liber în expresie, își manifestă fără constrângeri inițiativa, spontaneitatea și fantezia nesfârșită. Atitudinea creatoare pe care o are față de limbaj ține cont de esența mesajului pe care îl transformă și de posibilitățile sale intelectuale, lingvistice, afective. În transpunerile create de copil, sesizează fuziunea dintre artă și joc, simbioza dintre real și imaginar. Povestirile lui sunt sccinte, fără deviații, fără explicații banale, dar cu o aparentă incoerență, o înlănțuire spontană de proiecții.

Copilul se centrează pe întâmplări cu oameni sau cu animale în care se întrepătrunde în același timp umorul, neânțelegerile, divergențele cunoscute direct sau indirect. Spre deosebire de alte activități, cele din domeniul educației estetice întemeiază cadrul și mijlocul cel mai prolific de activare și vibrare a potențialului creativ.

Stimularea creativității este facilitată de metode cu caracter interactiv:

Brainstorming,

Brainwriting

Lotus

Tehnica viselor

„ Copiii beneficiind de momente creative integrate în activități și jocuri cu scopul exersării gândirii. Toate aceste metode favorizează comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități ca: spiritul critic constructiv, independență în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe de rezolvare a sarcinilor de învățare. „5

Brainstormingul

Brainstormingul sau „furtună în creier, efervescența creierului, asaltul de idei”, reprezintă o modalitate de excitare a creativității ce implicând enunțarea spontană a multor idei în soluționarea unei probleme critice. Aceast joc educativ are ca scop exersarea suflului creator al copiilor în procesul de învățare în varii diviziuni de activități care să formeze copii zeloși, capabili să se mobilizeze cu ușurință în grupuri pentru rezolvarea problemelor. În cadrul acestui proiect tematic se va stabili inventarul de informații despre tema aleasă și întrebărilor pregătite.

Brainwriting este metoda ce reprezintă o modalitate de lucru ce se axează pe construcția de „idei pe idei” în sfera creativității. Copii sunt solicitați să gândească cât mai multe soluții pe o temă dată, această metodă urmărește este stimularea creativității de grup.

Tehnica viselor

Aceasta este o tehnică bazată pe meditație în care copilul își dă frâu liber imaginației să lucreze în vederea exprimării la cea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuința lui, colegii, școala, parcul, etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obținerii unor situații desprinse din realitate pentru viitor. Scopul urmărit este stimularea imaginației prin inventarea de situații comparabile cu cele existente în viața reală.

Metoda Lotus (Floarea de nufăr)

Este o metodă care are caracter interactiv pentru lucrul în grup ce oferă posibilitatea realizării de legături între noțiuni pe baza unei teme din care derivă alte subiecte. Obiectivul pus sub observare este impulsionarea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități individuale și de grup dezvoltând diferite teme concomitent: Tehnica „Floare de nufăr” pornește de la o temă principală din care derivă teme secundare ce vor deveni teme viitoare de discuții în activitatea pe grupuri mici.

Creativitate copiilor nu ar trebui să fie restricționată de nici un fel de interdicții sau critici. Efectele relevante se vor oglindi în flexibilitatea copilului de a se va adapta la situații noi, în originalitatea ce îl va ajuta să găsească soluții cel puțin optime problemelor pe care le întâmpină.

Încrederea în sine și expresivitatea cu care înfățișează tuturor creațiile sale personale – rod al unei fantezii vii și gândire ce devine autonomă.

Construcția unui tablou

Desfășurarea testului intitulat Proiectarea tabloului.

În evaluarea răspunsurilor date am luat în considerare următoarele criterii: Originaliatea: abilitățile copilului de a da soluții creative.

Testului a avut nevoie de organizarea unei atmosfere prielnice, ludice, timpul testării a fost de 30 de minute, din care timpul de lucru propriu – zis fiind 20 de minute. Se împart copiii în 2 grupe, apoi în subgrupe de câte 10 copii/grup, pentru a obținerea de rezultate mai bune.

Activitatea: Proiectarea tabloului.

Cerințe: Realizarea unui desen pornind de la forma pe care este desenată pe hârtie. După ce s-a completat tabloul, acesta are nevoie de un nume sau la un titlu.

Timpul de lucru: 20 de minute pentru fiecare participant. Exemplu pentru Activitatea – Proiectarea tabloului.

„Pe pagină aveți o formă rotunjită. Gândiți-vă la un desen sau la un tablou ori la un obiect pe care să desenați incluzând această figură ca o parte integrantă. Încercați să vă gândiți la un tablou la care nimeni nu s-a gândit. Adăugați primei idei care vă vine în minte altele noi, astfel încât să concepeți o poveste cât mai interesantă cu putință. După ce ați completat tabloul vostru, gândiți-vă la un nume sau la un titlu pentru el, pe care mi-l spuneți și eu îl voi scrie în partea de jos a paginii, în spațiul prevăzut pentru aceasta. Găsiți un titlu cât mai interesant și mai neobisnuit care să descrie povestea voastră.” Activitatea trebuie să se încadreze în 20 de minute.

O manifestare a randamentului imaginației și a creativității preșcolarilor s-a remarcat nu doar prin desene ci și în răspunsurile acestora privind temele vizate. La întrebarea „Ce ai desenat? ”, o mare parte dintre copii au răspuns prin propoziții, semnificând, de exemplu, și ce face omulețul, ce fel de floare, animal, masină, minge a desenat sau au denumit o acțiune prezentă în desenul lor.

Pentru originalitatea desenului realizat și a titlului notarea a fost făcută pe o scară cuprinsă între 0-3 puncte, astfel:

3 puncte: (titluri abstracte, dar adecvate care merg dincolo de ceea ce se poate vedea și care spun o poveste precum ,,Ciclul anotimpurilor”);

2 puncte: (titluri descriptive, dar imaginative, în care modificarea merge dincolo de concret sau de descrierea fizică, precum: De vorbă cu un fulg de nea);

1 puncte: (titluri descriptive, concrete, implicând o raportare la o altă clasă, de titlul: Cățelusul meu, Iarna);

0 puncte: (titluri banale, care repetă desenul de tipul: ,,om”, ,,ou”, ,,iepuri” etc). Fiind prescolari, titlurile copiilor au fost notate de către mine, scriindu-le la fiecare copil în parte.

CONCLUZIE

Creativitatea interpretează o formațiune psihică remarcabilă constituită dintr-un asamblu de sensuri cum ar fi: utilitate, eficacitate, valoare, ingeniozitate, inovație, originalitate, expresivitate. În fond, creativitatea poate fi privită și ca o modalitate de rezolvare a problemelor.

Procesul de educare a originalității la preșcolari se concentrează pe stimularea creativității prin joc.
Am pornit de la premisa că în orice copil posedă un suflu creativ, însă trebuie identificat și aprofundat.

Metoda stimulării creativității a fost indentificată prin jocuri ce presupun creativitate, preșcolarii fiind dornici să accepte incluziunea interactivă.

În metoda jocurilor creative am ținut cont de povești, imagini, întrebări care să testeze, să satisfacă răspunsuri ingenioase, dar și un nivel ridicat de originalitate.

Creativitatea nu trebuie observată ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară.

Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta asigurând premisele accederii cu success la treptele superioare din viață.

Educatorii trebuie să încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze, influențeze sau să minimizeze ideile acestora dacă acestea nu se potrivesc cu cele ale adulților.

Capitolul 3

Pedagogie II:

Teoria și metodologia instruirii.Teoria și metodologia evaluării

Metode de predare și învățare

Instruirea asistată de calculator

Odată cu evoluția tehnologiei, întreg învățământul a adoptat noi tehnici de a instrui și ajuta elevii, studenții în activitatea de învătare. Folosirea calculatorului prezintă, spre deosebire de metodele clasice, urmatoarele avantaje:

virtualizarea cursurilor, deci reducerea materialelor necesare,

accesul mai rapid la informații,

implicarea elevului/studentului într-o măsură mai ridicată în activitatea de învățare,

stârnește curiozitatea,

investiție mai scăzută;

Scopul lucrării noastre este prezentarea cătorva exemple de instruire asistată incepând de vârsta copilăriei mici și mijlocii până la maturitate.

Astfel vom prezenta înlănțuirea memonică ce este o metoda eficientă pentru antrenarea memoriei si imaginației.

Există atât de multe moduri în care se pot memora liste și grupuri de elemente. Puterea minții noastre este mai mare decât am crede. V-ați gândit vreodată la creeare unei povești amuzante cu elemente ciudate, cum ar fi un delfin care zboară, care poartă ochelari, pentru a vă aminti o lista de cuvinte care nu sunt conectate deloc între ele? Secretul este să elaborați de sine stătător aceste legături între elemente. Finalizați această activitate pentru a exersa această super tehnică de memorie!

Găsirea modalităților de memorare și soluții vor stimula creierul, îl va pune pe copil în situația de a găsi singur ieșire din situație, să fie independent, să ia decizii și să fie responsabil de ele.

Copilul va trebui sa își exerseze memoria și gândirea încât să reușească îndeplinească criteriile exemplificate mai jos.

Să recunoască elementele de bază ale sistemului de înlănțuire mnemonică;

Să aplice procesul de înlănțuire în activitățile tale zilnice;

Să folosească sistemul de înlănțuire mnemonică pentru a memora informații noi;

Să explice de ce este util sistemul de înlănțuire mnemonică.

Calculatorul creează un mediu prietenos în care copii pot învăța prin jocuri interactive și solicitante lucuri noi, foarte utile. Dezvoltându-și astfel creativitatea într-o manieră placută care nu-i induce ideea de obligație

Pentru a se deplasa dintr-un punct în altul mai repede, omul a inventat automobilul, trenul, avionul. Lupta pentru economia timpului a fost și este dusă în toate sferele de activitate a omului.

Există sute de aplicații și jocuri creeate pentru dezvoltarea acceleră a copilului, dintre acestea am selectat două aplicații foarte utile copiilor din ciclul primar și anume Cangurul și Furnica.

Cangurul este destinat pentru desenarea figurilor cu ajutorul unor linii orizontale sau verticale pe suprafața unui câmp-grilă.

Cangurul poate executa 3 instrucțiuni simple:

Pas – cangurul se deplasează în direcția care privește cu o unitate, lăsând o linie pe unde s-a mișcat;

Salt – cangurul se deplasează în direcția care privește cu o unitate, fără sa lase urmă pe unde s-a mișcat;

Rotire – Cangurul se rotește cu 90° grade după acele de ceasornic față de direcția în care privește.

Aceste instrucțiuni vor lăsa o urmă în urma executantului (niște linii), cu ajutorul acestora se vor putea desena diferite elemente, iar grupul poate fi rugat sa le ghicească, sau se vor putea scrie cuvinte, copilul este liber sa se exprime cu ajutorul executantului orice.

Creativitatea îi va fi stimulată nu doar lui, ci și colegilor care vor fi implicați în procesul de discifrare a urmelor lăsate de executant.

Cangurul și Furnica sunt doi executanți ce vor exersa logica și creativitatea preșcolarilor.

Furnica este o altă alternativă ce vine cu instrucțiuni mai complexe și mai aproape de programare.

Furnica va executa întocmai algoritmii scriși, copii sunt cei care o vor conduce să schițeze un anumit mesaj sau desen.

Instrucțiunile frunicii vor fi implicate în proceduri, structuri repetitive ce vor impulsiona gândirea copilului.

Instrucțiunile furnicii sunt:

ÎNCEPUT

SFÂRȘIT

SUS

JOS

DREAPTA

STÂNGA

REPETĂ N ORI – Se va repeta de un număr de N de ori o anumită secvență, algoritm. repetitiv

DACĂ

ATUNCI

ALTFEL

E_MARGINE

NU_E_MARIGINE

PROCEDURĂ

Capitolul 4

Didactica specialității

Capitolul 8

Managementul clasei de elevi

Dimensiunea psihologică a managementului clasei de elevi

Context teoretic

De la managementul general la managementul educațional până la managementul clasei de elevi s-au trecut prin mai multe stadii de dezvoltare și studiere.
Apărut inițial în domeniul economic s-a extins treptat apoi în alte domenii cum ar fi: politic, militar, social etc.,
Conceptul de management s-a remarcat și în domeniul educației, ducând la apariția unei noi discipline: managementul educațional.

Managementul educațional/pedagogic reprezintă “teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate liberă, integrală, armonioasă a individualitășii umane, în mod prmanent, pentru afirmare autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale” (Joița, 2000, pag.24), sau “știința și arta de a pregăti resursele umane (elevii) de a forma personalități, potrivit unor finalităși acceptate de societate ca individ” (Jinga Istrate, 1998, pag 408).

Etimologia termenului de management este polisemnatic și provine din latină „manus-agere” ce înseamnă: a mâna, manevrare, pilotare, conducere, a administra; din franceză: „manege”; din italiană: „maneggio”; din engleză: „to manege”.

Știintele educației tratează perspectivele de abordare a clasei de elevi, a fiecarui elev ce aparțin unui grup și structurile dimensionale ale acesteia cu scopul de a asigura conduita necesară pentru desfășurarea procesului de predare-învătare-evaluare. Aceasta însă nu trebuie confundată cu didactica specialității care învată cum să predați o anumită disciplină din sistemul de învățământ. Se consideră că a fi profesor înseamnă să știi foarte multă carte, însă dacă vom intra în amănuntele acestui subiect vom constata că a ști carte este o condiție primordială și indenspensabilă pentru profesori, dar nu îndeajuns. Nu doar versatilitatea în domeniul său de activitate trebuie să îl reprezinte, ci și iscusița pedagogică care stăpânește bine știintele educatiei, adică în cazul nostru să știe să dirijeze un grup de elevi în orice situație.

Psihologia managementului clasei de elevi depune o muncă regulată în studierea proceselor și trăsăturilor psihice specifice conducătorului în diferite împrejurări manageriale printre carea s-ar enumera: capabilitățile intelectuale, susținerea motivaționlă, deprinderi și priceperi manageriale, trăsături temperamentale și caracteriale, stilul managerial, echilibrul în situații neașteptate, ituiția managerială, dar și ale membrilor unui grup.

Elementele managementului clasei de elevi se deslușește cu destulă ușurință și din perspectiva strategiilor didactice.

În plan curricular se pot detașa cinci strategii:

explicativ-reproductivă

explicativ-intuitivă

algoritmico-euristică

euristico-algoritmică

metodelor participative

De măiestria profesorului depinde alegerea strategiei potrivite asupra elevilor lui, însosțită de diagnoza psihologică. Colaborarea între profesor și elev să fie nu doar în procesul educațional, ci și în susținerea psihologică a atitudinii față de învățământ într-o manieră cât mai echilibrată îmbinată cu susținerea creativității și al curajului. La fel ca dimensiunea psihologică, managementul clasei include și alte elemente definitorii și pot fi abordate din perspectiva: ergonomică, socială, normativă, operațională și inovatoare.

Dimensiunea psihologică în termeni simpli este capabilitatea de învatare a elevilor, fundamentele psihologice ale competentelor socio-relationale și impactul acestora asupra personalității și dezvoltării lui.

Cunoașterea acestei dimensiuni structurale asigură respectarea particularităților psihologice ale elevilor și a fiecărui individ în parte. Având în vizor aceste individualități, putem conchide capacitatea de muncă și învățare a elevilor pe care îi avem sub instruire. Ceea ce cuprinde: potențialul energetic, funcțional, fizic și psihic de care trebuie să dispună elevul pentru desfășurarea unui nivel optim de cunoștințe, de intensitate, de ritm și eficientă a unei activități elaborate elevilor.

O provocare adevărată este pentru un profesor să dețină iscusința de menține o ambianță de învățare favorabilă, stimulantă unde elevul să se simtă entuziasmat și dornic de cunoștințe.
Profesorul se poate implica în creionarea personalității și în definitivarea caracterelor elevilor săi.

Fiecare personalitate formată în urma unui proces de învățare va avea o amprentă în structura psihologica lăsată de către profesorul care i-a fost la un momenta dat model.

Funcțiile managementului clasei de elevi sunt:

Planificarea este cea cre proiecteaza construirea și cursul activității manageriale a profesorului, acest pas implică diagnoza stării inițiale, depistarea elementelor deficitare în dezvoltarea școlarilor și privirea cu un pas înainte în atingerea obiectivului propus.

La fel ca și planificarea, organizarea este procesul în care se vor stabili în mod concis obiectivele planificate anterior și modalitățile de atingere a acestora

.

Decizia educațională este situația în care profesorul clasifică și alege cea mai eficientă alternativă în atingerea scopurilor.

Controlul și evaluarea este o evidență asupra activităților în vederea bunului curs al rezultatului final. Se verifică pașii anteriori pentru a stabili performanțele în vederea soluționării sarcinilor.

Consilierea de către profesor constă în stabilirea și corectarea disfuncționalităților întalnite la un elev sau la întreaga clasă, acest lucru necesită o documentare și pregătire anterioară corespunzătoare.

Rolurile manageriale ale cadrului didactic:

planificare:

Profesorul este persoana care prognozează activitățile cu caracter instructiv-educativ, va decide sarcinile și obiectivele pe niveluri crescătoare, va structura conținuturile și va alcătui mersul activităților, al lecțiilor etc.

organizare:

Rolul de organizare a clasei de elevi și a activităților acestora în aceeași măsură îi revin profesorului. El elaborează programul muncii/obiectivelor instructiv-educative, structurile și formele de organizare. Acesta trebuie să constituie și să determine ambianța pedagogică în mod nesesizabil de către elevi.

comunicare:

Va comunica informațiile științifice necesare și suplimentare, va decide canalele de comunicare și modurile de exprimare. Activitatea educativă implică și un dialog cu caracter interactiv cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor, inventarea întrebărilor dar și libertatea, curajul acordat elevilor în a da raspunsuri cât mai creative sau aplicabile în vederea scopurilor alese.

conducere:

Activitatea profesorului din în clasă va fi direcționată pe procesul asimilării dar și al dirijării și formării psihologice a elevilor în conduita acestora.

coordonare:

În general, activitățile instructiv-educative a clasei de elevi urmăesc permanent realizarea sincronizării între scopurile individuale ale elevilor cu cele comune, ale întregii clase. Se vor evita suprapunerile sau risipa și se contribuie la întărirea solidarității grupului;

îndrumare:

Un îndrumător de exemplu pentru elevi este profesorul, el îî va ghida pe drumul cunoașterii prin intervenții punctuale adaptate situațiilor respective, prin sfaturi și recomandări care să stimuleze comportamentele și creațiile lor;

motivare:

În scopul consolidării comportamentelor pozitive profesorul va utiliza aprecierile verbale și reacțiile nonverbale, va orienta contrastul dintre intervențiile pozitive și cele negative de la nivelul clasei.

consiliere:

Ajutarea, sfaturile în difetite sfere vor fi benefice elevilor nu doar în activitățile școlare, dar și în cele extrașcolare, Aceasta va conduce la o apropiere dintre elevi și profesor bazată încredere. O contribuție semnificativă are intervenția profesorului în orientarea școlară și profesională, dar și în cazurile de patologie școlară sau probleme adolescentine.

control:

Un rol reglator și de ajustare a activității și atitudinii elevilor îl are controlul. Acest pas constată stadiul de activitate și de realizare a obiectivelor, verificarea condțiilor puse, dar și nivelul de performanță al acestora.

evaluare:

Prin evaluare se măsoară scopurile și obiectivele dintr-o etapă, dacă aceste au fost atinse prin indicațiile date sau prin oricare alte soluții creative.Aprecierile și cunoștintele acumulate vor constitui și vor emite o bază temeinică a procesului de caracterizare și învățare a elevilor.

Managementul al clasei reușit și menținut continuu va avea un impact sigur și vizibil în dezvoltarea psihologică și cognitivă a elevului.

Dorința de învățare și implicare a elevilor este în puternică concordanță cu managementul clasei de elevi în care se prezintă astfel:

capacitatea de învățare

trăsăturile de personalitate

1. Capacitatea de învățare

Managementul clasei de elevi se preocupă de învatarea în plan socio-relational și normativ a capacităților de învățare, studiere și relaționare a elevilor cu mediul în care se află. Pentru a determina momentul opurtun când elevii pot afla viitoarea sarcină de învatare, sunt necesare câteva informații despre:

stadiul dezvoltării psihologice a copiilor;

concepția despre învațare și asimilare;

analiza logico-cognitivă a continutului de învățat (socio-moral);

Elementul primordial al capacității de învățare al elevilor îl reprezintă determinarea stării de pregătire asociat cu nivelul de dezvoltare psihologic-educatională care face posibilă atingerea cu succes a unor obiective sau sarcini de învățare.

Structura capacității de asimilare este condiționată de urmatorii factori:

Starea dezvoltării biopsihosocial – nivelul ce reprezintă relația dintre gânduri și emoții.

Nivelul de pregătire – se referă la nivelul de abilități al elevilor, ale cunoștințele ce le au în raport cu un conținut predeterminat;

Componenta motivatională asociată cu manifestarea atenției și a interesului dat față de educație.

Ale puncte de vedere apropiate de capacitatea de invatare a elevilor sunt demonstrate și de alți cercetători care prezintă următorii determinanti structurali ai capacității de învățare:

Resurse intelectuale:

informația stocată în memoria de lunga durată a elevului;

algoritmi de operare a informației în vederea executării rapide a sarcinilor;

strategii de gândire;

Resurse reglatorii:

necesități de diferite niveluri,

motive diferite de intensități și forme,

interese și însusiri ale voinței, ambiției (calități);

Resurse comportamentale – instrumentale:

obișnuințe, deprinderi

comportamente

conduite.

Resursele învațării pot fi exploatate în scop managerial de cadrul didactic, prin cunoașterea și distribuirea rațională a obiectivelor de învatare în mod echilibrat pe genuri de activități.

2. Fundamentele psihologice ale competentelor socio-relationale

Trasăturile morale

Conștiința morală nu asigură un elevului un comportament neapărat adecvat. Deseori observăm că elevii cunosc principiile morale și sunt capabili să recunoască judecați valorice, însă nu respectă aceste principii în anumite circumstanțe. Aceste normele și principii socio-morale ar trebui să fie transforme în trăsături esențiale de caracter.

Structural, elementul motivațional fuzionează întreaga teorie referitoare la construirea și întărirea psihologică a competențelor socio-relaționale.

Dacă primele două componente sunt cât de cât clare și cunoscute cadrelor didactice și nu numai, cea de-a treia componentă, voința, reprezintă în planul procesului formării și consolidării sale.

Multor elevi le este ușor să înțeleagă ideea regulilor stabilite de părinții sau educatorii lor și acceptă principiile morale, dar uneori voința lor nu este suficient de stabilă și pregătită, la primul sau obstacol va apărea dorința abandonului.

Voința, este din punct de vedere psihologic este capacitatea ființei umane de a depăși obstacolele care împiedică atingerea unui obiectiv fixat, cu puțin efort voința poate fi educată în ansamblul trăsăturilor elvului.

Tehnica: Întrebări

Distribuie participanților câte o fișă cu intrebări și un pix și propune-le să o completeze. În grupuri mici, participanții vor discuta cele mai interesante răspunsuri. Poți modifica întrebările propuse în dependență de interesele și specificul grupului de participanți.

Aceasta tehnică va scoate iî evidență modul în care judecă lucrurile elevul, felul în care reacționează la anumite întrebări, atitudinea față de mediul care îl înconjoară (colegi, obiecte).

Se va observa abordarea/deschiderea elevului spre colaborare și sinceritate, confortul moral și fizic în felul în care raspunde la întrebări și cum se prezintă într-un colectiv.

Tehnica aceasta va lasa în urma un model al fiecărui participant, impresii și indicii despre modul în care acesta trebuie să fie abordat de către profesori, colegi.

Joc: Prenumele ce te reprezintă

Se va oragniza grupul de elevi într-un cerc în mijlocul sălii, astfel încât aceștia să se poată privi. Fiecare participant va trebui să se descrie cu inițiala numelui său, iar în tot acest timp ei trebuie să memoreze cât mai multe nume și cuvintele cu care se descriu.
La sfârșitul activității toți elevii încearcă să asocieze din cele reținute numele fiecarui elev și trăsătura care îl descrie.

Acest joculeț are rolul de a forța elevul să își facă o retrospectivă, să se autocunoască și să își asume descrierea pe care și-o asociază. Iar ceilalți elevi să își descopere dintr-o altă perspectivă colegii.s

Bibliografie:

Romită Iucu – „Managementul clasei de elevi”, editura Polirom, 2006

Florea Voiculescu – 'Ghidul directorului', coordonatori Aurora Toea si Anca Butuca, Editura Bagrad, Alba Iulia, 1997

Capitolul 5

Practică pedagogică I

(Proiectul de lecție finală, fișa de evaluare a lecției finale, fișa de caracterizare psihopedagogică)

Capitolul 8

Instruire asistată de calculator

Pretențiile calității vieții de astăzi sunt strâns legate de tehnologie, astfel încât tehnologia a reușit să se infiltreze în toate domeniile de activitate omenești, nu în ultimul rând în educație, unde are un entuziasm larg răspândit în rândul tinerilor.

Suntem într-o nouă eră a educației instruite la calculator, acest curent vine cu un aer inovativ stârnit să schimbe radical metodele tradiționale de predare având o mare popularitate și succes în atenția elevilor.

Această modalitate de instruire este un proces de învățare care se bazează pe resurse multimedia, revoluționează abordarea pedagogică, permite învățământul la distanță într-o manieră mult mai interactivă și interpretativă.

Educația asistată de calculator cuprinde diferite modalități de desfășurare: audio, video, interpretare etc. Pune accentul de multe ori pe învățarea de sine stătătoare, dar și în grup, distanța nemaifiind un impediment pentru elevi și profesori.

Primele realizări ale domeniului de instruire la calculator au fost cele care verificau cunoștințele teoretice ale elevilor. Însă cu trecerea timpului tehnologia s-a dezvoltat, au început să apară diverse softuri ce aveau rolul nu doar să încurajeze cunoștințele teoretice, ci și aplicarea acestora în diferite contexte.

Softurile educaționale sunt special proiectate în scopul de a facilita procesul de instruire al oricărei persoane dornice de a acumula cunoștințe. Un pachet cu mai multe materiale pentru învățare sau aplicații pentru dezvoltarea temelor teoretice abordate pot fi găsite și sub numele de courseware.

Softurile educaționale pot fi distinse prin câteva categorii:

Jocuri educaționale pe calculator

Aplicații cu caracter interactiv

Prezentări multimedia

Aplicații pentru proiectare și interpretare

Sistemele de comunicare și poștă

Sisteme pentru video-conferințe necesare în dezbateri și schimb de idei.

Aplicate în sistemul de învățământ softurile educaționale schimbă și percepția elevului față de școală, profesori și colegi, pregătindu-l în același timp pentru cerințele din societate ce sunt porfund infulențate de tehnologie și automatizare.