Cursul nr. 1 Contabilitatea de gestiune. Concept, prevederi legislative și organizare [620303]

Cursul nr. 1 Contabilitatea de gestiune. Concept, prevederi legislative și organizare

Domeniul de investigație al contabilității este deosebit de complex, dar se
concretizează în obținerea de informații cu privire la utilități, resurse, evenimente și tranzacții
care au loc pe o perioada determinată de timp.
Sursa principală a sistemului informațional economic, dar și componentă aacestuia o
reprezintă contabilitatea. Sistemul informațional contabil , parte componentă a sistemului
informațional economic, reprezintă un ansamblu de metode, mijloace și instrumente utilizate
de o entitate economică pentru culegerea, prelucrarea, analiza și valorificarea informației
contabile necesare managementului entității și a celorlalți utilizatori externi.
Contabilitate a ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea
și controlul patrimoniului (activelor, datoriilor, capitalelor proprii, rezultatul activității),
trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicar ea și păstrarea
informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie,
atât pentru nevoi interne cât și pentru relațiile cu investitorii, creditorii, clienții, instituțiile
guvernamentale și alți utilizatori.
În România, în cadrul contabilității se operează cu conceptul dualist (caracterizat în
organizarea și existența celor două tipuri de contabilitate, anume contabilitatea de gestiune
pentru latura internă și contabiliatatea financiară pentru latura externă ) și, astfel la nivelul unei
entități economice, se disting două secțiuni ale contabilității:
 contabilitatea financiară descrie circuitul economic al entității luat în totalitatea și
structuralitatea sa, obiectivul său principal fiind furnizarea de informați i sintetice privind
poziția financiară și performanța financiară a entității economice;
 contabilitatea de gestiune furnizează informația contabilă destinată utilizării interne
de către management, obiectivele principale ale acesteia fiind: calcularea anali tică a costurilor
și rezulatatelor, bugetarea internă a activității entității , controlul de gestiune sau managerial
privind costurile prestabilite și abaterile de la aceste costuri.

Figura 1. Legătura definiție – obiective

Informația contabilă este o informație economică specifică, produsă din preluarea prin
metode, procedee și instrumente proprii, a datelor din contabilitate. Aceasta trebuie să fiee
reală, precisă, completă, operativă, reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor
economice, financiare și gestionare luate de manageri. Contabilitatea oferă informații
complexe privind valoarea activelor, datoriilor, creanțelor, capitalurilor proprii, informa ții
privind costurile produselor, lucrărilor executate, a cheltuie lilor, veniturilor și a rezultatelor
financiare (profit sau pierdere). Conform legislației aplicabile, prin contabilitatea de
gestiune se pot obține informații care să asigure o
gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:
 informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele
juridice care desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul
bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț;
 informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;
 informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor
manageriale privind conducerea activității interne;
 alte informații impuse de realizarea unui management performant.
Utilizatorii de informații contabile sunt reprezentați de orice persoană fizică sau
juridică, care sunt interesați de datele transmise de informația contabilă. Informațiile furnizate
de contabilitatea de gestiune fac p arte din sistemul informațional decizional al entității .

Figura 2. Fluxul datelor si informatiilor intr -un sistem contabil de gestiune

Managerii au acces la informațiile privind costurile și cheltuielile entității pentru a lua
deciziile strategice în privința achizițiilor, dezvoltării de noi produse, accederea pe noi piețe
de desfacere, diversificarea modalităților de desfacere a produselor pentru maximizarea
profitului etc. Toate deciziile de vârf au un suport de încredere: costul producției.
Sistemul de gestiune și informare contabilă trebuie să genereze în permanență
informații cu privire la:
 clarificări asupra trecutului și prezentului economic;
 orientări asupra strategiilor economice viitoare;
 analize pertinente îndreptate spre piață;
 limitarea câm pului aleator în elaborarea deciziilor;
 soluții și motivații adecvate pentru luarea deciziilor.
Conform literaturii de specialitate, c onstrucția unei contabilități de gestiune se
bazează pe trei principii : principii de organizare, principii economice ale e voluției costurilor
și principii de analiză și cunoaștere a costurilor.
În ceea ce privește prevederile ordinului 1.826 /2003, pentru asigurarea unui
conținut real și exact al structurii costurilor se vor avea în vedere următoarele principii:
1. Principiul separării cheltuielilor care privesc obținerea bunurilor, lucrărilor,
serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achiziția, producția sau prelucrarea

etc. acestora. Acesta presupune ca la nivelul obiectelor de calculație stabilite de fiecare
persoană juridică să se separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile
ocazionate de restul activității. Cheltuielile care nu participă la obținerea obiectelor de
calculație menționa te, cum ar fi: cheltuielile de administrație, cheltuielile de desfacere,
regia fixă nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se
includ în costul acestora.
2. Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Acesta presupune ca includerea
cheltuielilor în costuri să se efectueze în perioada de gestiune căreia îi aparțin cheltuielile în
cauză.
3. Principiul delimitării cheltuielilor în spațiu. Acesta presupune delimitarea
cheltuielilor efectuate într ­o anumită perioadă de gestiune pe principalele procese sau
alte locuri de cheltuieli care le­a ocazionat, cum ar fi: aprovizionare, producție,
administrație, desfacere, iar în cadrul sectorului producție, pe secții, ateliere, linii de
fabricație etc. În cadrul structurilor menționate se pot constitui centre de producție, centre
de profit sau alte centre de responsabilitate în raport de care se adâncește delimitarea
cheltuielilor.
4. Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv.
Acesta presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de
cheltuielile cu caracter neproductiv.
5. Delimitarea cheltuielilor privind producția finită de cheltuielile aferente
producției în curs de execuție. Acest principiu este valabil pentru acele unități
productive a căror producție se prezintă parțial la sfârșitul perioadei de gestiune în
diverse stadii de transformare, cantitatea și valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă
de gestiune la alta.
Pe lângă aceste principii, literatura de specialitate mai menționeză și următoarele
principii:
 Principiul documentării;
 Principiul calculației unice;
 Principiul eficienței calculației;
 Principiul ca uzalitații;
 Principiul creșterii sferei costurilor individuale;
 Principiul contribuției de acoperire.
Obiectivele contabilității de gestiune sunt următoarele :
 determinarea costurilor prestabilite/ standard cost;
 înregistrarea cheltuielilor ocazionate d e activitate de producție, executarea de
lucrări și prestări servicii;
 determinarea costului efectiv de produc ție;
 stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit și costul efectiv;
 analiza costurilor efective, cât și dete rminarea rezultatelor analitice.
Prin rezultatele obținute de aplicarea metodelor și procedeelor specifice contabilității
de gestiune, se urmărește:
 stabilirea prețului de vânzare;
 cunoașterea diferitelor categorii de costuri utile în procesul decizional;
 determinarea eficienței activităților;
 elaborarea de decizii manageriale corecte, în cunoștință de cauză, referitoare la
metodele de producție, producerea sau cumpărarea, menținerea unor linii de producție etc.
În ceea ce ne privește considerăm c ontabilitatea de gestiune ca avân d rolul de a prelua
informațiile contabile și a le prezenta conducerii astfel încât acestea să fie utile pt luarea
deciziilor.

Func țiile contabilit ății de gestiune
1. Funcția previzională se referă la determinarea costurilor standard antecalculate,
bugetar e. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum și de muncă științific
fundamentate cât și pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele perioade de gestiune
(5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.
2. Func ția de înregistrare analitic ă curent ă presupune înregistrarea analitică presupune
colectarea și înregistrarea tuturor cheltuielilor efectuate pe destinații în mod analitic și în
momentul efectuării acestora. În acest fel orice cheltuială efectuată, care privește producția,
va fi înregistrată în momentul efectuării, pe baza documentelor justificative, care atestă
efectuarea operațiunii.
3. Funcția de analiză și control se realizează numai cu condiția îndeplinirii primelor
două funcții, și presupune determinarea abate rilor dintre costul prestabilit și costul efectiv,
recuperarea eventualelor pagube și luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor asemenea
deficiențe.
Funcțiile contabilității de gestiune sunt strict legate de procesul productiv și de
momentele de rea lizare ale acestuia raportat la funcțiile contabilității financiare care au o
viziune generală pri vind întreaga activitate a entității .

Figura 3. Analiză comparativă funcțiile contabilității de gestiune – contabilitate financiară

În ceea ce privește organizarea contabilității de gestiune, potrivit prevederilor Legii
contabilității nr. 82/1991, persoanele juridice prevăzute au obligația să organizeze și să
conducă contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul
activi tății. Responsabilitatea oganizării contabilității de gestiune , conform prevederilor
ordinului 1.826 /2003, îi revine administratorului persoanei juridice, acesta fiind obligat să
utilizeze conturi specifice, fie prin dezvoltarea conturilor din contab ilitatea financiară, fie
cu ajutorul evidenței tehnico­operative proprii.