Cursant: Popescu Rozalia Nicoleta [606338]

Cursant: Popescu Rozalia Nicoleta

Vicii de refracție

Viciile de refracție sunt afecțiuni ale ochiului, constând î ntr-un deficit al
dioptrului ocular ce se manifesta prin scâ derea acuitatii vizuale, corectabilă prin
dioptrii.
Viciile de refracție apar atunci când ochiul nu este capabil să focalizeze
imaginea pe retină. Ele nu se pot trata, însă pot fi corectate cu ochelari sau cu
lentile de contact. Mai există o modalitate de corectare a viciilor de refracție și
anume chirurgi a refractivă. Operația este făcută cu laser și reduce dioptriile,
astfel se scapă de dependența de ochelari sau lentile de contact.
În general viciile de refracție sunt transmise genetic, însă există și situații
în care această patologie apare și la cop iii al căror istoric familial este negativ.
Viciile de refracție sunt: miopia, hipermetropia și astigmatismul .Percepția
imaginii în fiecare din aceste cazuri este diferită datorită defectelor de
sfericitate ale globului ocular, acest lucru modificând capac itatea sa de
convergență, ea ajungând să fie prea mare sau prea mică pentru a
focaliza lumina pe retină, ducând astfel la percepția unei imagini viciate.
În caz ul ochiului emetrop (ochiul normal), imaginea se formează pe
retină, situație în care nu există niciun viciu de refracție iar ochiul poate
focaliza raze paralele de lumină(provenite de la obiectele aflate la distanță)
pentru a forma imaginea pe retină fără acomodare.
Focalizarea imaginii are loc prin refracție, iar cantitatea de refracție este
dependentă de distanța la care se află obiectul, cu cât este obiectul mai
îndepărtat – cu atât cantitatea necesară de refracție este mai mare, iar cu cât este
mai apropiat cu atât este mai mică.
Refracția este realizată cu ajutorul corneei, mare parte din acest proces
având loc la acest nivel, restul refracției având loc în cristalin . Focalizarea
imaginii are loc prin refracție, iar cantitatea de refracție est e dependentă de
distanța la care se află obiectul, cu cât este obiectul mai îndepărtat – cu atât

cantitatea necesară de refracție este mai mare, iar cu cât este mai apropiat cu
atât este mai mică.

Miopia
Miopia este unul dintre cele mai întâlnite defecte de vedere, ea având ca
și cauză caracteristică alungirea globului ocular, ori atunci când corneea sau
cristalinul prezintă o curbură prea accentuată, acest lucru având ca și
consecință formarea imaginii în fața retinei, de aceea persoanel e cu miopie pot
vedea bine la distanțe scurte, însă au o vedere slabă la depărtare.
Persoanele care suferă de miopie pot vedea suficient de bine pentru a citi
o carte sau pentru a sta în fața unui monitor, însă pot avea dificultăți atunci
când privesc la distanță, de aceea miopia nediagnosticată poate cauza dureri de
cap și suprasolicitarea ochilor datorită efortului depus pentru a obține o
imagine clară.
Pentru ochiul normal, lumina este focalizată pe suprafața retinei, pe când
în cazul miopiei, din cauza formei alungite a globului ocular, aceasta este
focalizată în fața retinei.
miopia se consideră a fi avansată dacă necesită lentile pentru corecție cu
dioptrii egale sau mai mari de -6.0 , aceasta putând crește riscul asociat și
pentru dezlipirea de retină, ea putând fi detașată de țesutul subiacent care se

numește coroidă și care are rolul de a aproviziona retina cu oxigen și
nutrienți. De asemenea miopia avansată mai poate crește riscul
apariției cataractei și glaucomului , cataracta fiind o afecțiune ce duce la
opacifierea cristalinului iar glaucomul fiind un grup de afecțiuni ce
deteriorează nervul optic.Cu toate acestea, fiecare dintre aceste gene prezintă
un potențial risc pentru apariția miopiei și împreună cu alți factori de mediu
asociați au dus la o creștere semnificativă a prevalenței miopiei.
Acești factori de mediu asociați sunt strâns legați de activitățile cotidiene
care implică din ce în ce mai puțin timp petrecut afară, unde su ntem nevoiți să
ne adaptăm vederea la diferite distanțe, în favoarea activităților ce solicită
vederea de aproape, cum ar fi scrisul, cititul sau lucratul în fața unui monitor.
În urma unor studii cu privire la dezvoltarea defectelor de refracție, nu s –
a determinat exact de ce petrecerea timpului afară poate preveni instalarea
miopiei, însă una din ipoteze este faptul că lumina soarelui poate fi un factor
implicat în dezvoltarea ochilor, precum și faptul că petrecerea unui timp
suficient privind obiecte înd epărtate poate contribui în același sens.
Miopia se consideră a fi avansată dacă necesită lentile pentru corecție cu
dioptrii egale sau mai mari de -6.0 , aceasta putând crește riscul asociat și
pentru dezlipirea de retină, ea putând fi detașată de țesutu l subiacent care se
numește coroidă și care are rolul de a aproviziona retina cu oxigen și nutrienți.
De asemenea miopia avansată mai poate crește riscul apariției cataractei
și glaucomului, cataracta fiind o afecțiune ce duce la opacifierea cristalinului
iar glaucomul fiind un grup de afecțiuni ce deteriorează nervul optic.
Miopia poate fi împărțită în două clase :
 Benignă , fiind denumită și miopia școlarului, care e descoperită în jurul vârstei
de 6-7 ani, atunci când copilul începe să meargă la școală. Are o progresie lentă,
până la vârsta de 25 de ani, când se stabilizează. În acest caz valoarea dioptriilor
nu depășește -6,00 sau -7,00. Pacienții nu văd bine la distanță și primul impuls
este să apropie obiectele de ochi sau să strângă din pleoape pentru o vedere mai
eficace la distanță.

 Malignă , care este progresivă, apare de la naștere și evoluează ajungând la
dioptii de
-20,00 sau -40,00. La această formă de miopie apar leziuni intraoculare.
Simptome:
 Vedere neclară la distanță;
 Nevoia de a privi cu oc hii întredeschiși la distanță;
 Tendința de a apropia lucrurile de ochi;
 Durere de cap și senzație de ochi obosiți;
 Dificultăți la șofat, mai ales pe timp de noapte;
 Frecarea frecventă a ochilor;
 Clipit excesiv.
Diagnosticul poate fi stabilit în urm a unui consult oftalmologic
comprehensiv care implică teste vizuale și examinarea ochiului în detaliu
folosind picături ce dilată pupila pentru a putea examina îndeaproa pe nervul
optic dar și retina.
Pe lângă testele de acuitate vizuală și examinarea propriu -zisă a globului
ocular se va ține cont și de antecedentele patologice personale și de
predispoziția ereditară.
Cea mai folosită metodă pentru corectarea miopiei sunt lentilele
divergente care ajută la refocalizarea luminii pe su prafața retinei. Ochelarii și
lentilele de contact sunt în general tratamentul utilizat pentru pacienții cu
miopie fiind mai sigure și mai eficiente și cu riscuri mai reduse decât
intervențiile chirurgicale.
Lentilele de contact, chiar dacă uneori pot oferi avantaje în ceea ce
privește calitatea vederii și pentru faptul că sunt mai ușor de purtat, nu sunt
lipsite de riscuri cum ar fi ochiul uscat, infecțiile sau alte reacții imune.
În cazul în care este recomandată intervenția chirurgicală, scopul
acesteia este de a corecta viciul de refracție prin modificarea formei corneei, în
abordarea chirurgiei corectoare a miopiei existând mai multe tehnici printre

care și LASIK, keratectomia fotorefractivă, implantarea inelelor corneene sau
implantarea de le ntile intraoculare.

Bibliografie

1. VICIILE DE REFRACȚIE | partea 1 | Difebiom www.difebiom.ro
2. Vicii de refractie – Medoptic www.medoptic.ro
3. Miopie – Wikipedia ro.wikipedia.org