Curs Turism International 14.04.2020 [622809]

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: AI, ZI
Adrese e -mail: [anonimizat] ; [anonimizat]
Curs: Turism international , An I I, sem II

LUNA/AN: aprilie 2020

ANUL DE STUDIU
(Disciplina) DATA
(intervalul de timp din orar) DATA
(intervalul de timp din orar) DATA
(intervalul de timp din orar) DATA
(intervalul de timp din orar)
An II (Turism
international ) 07.04.2020
Marti
16 – 18 (curs) 07.04.2020
Marti
18– 20 (LP) 14.04.2020
Marti
16 – 18 (curs) 14.04.2020
Marti
18 – 20 (LP) 21.04.2020
Marti
16 – 18 (curs) 21.04.2020
Marti
18 – 20 (LP) 28.04.2020
Marti
16 – 18(curs) 28.04.2020
Marti
18 – 20(LP)
Teme: Curs:
Tema nr. 7: Organizarea
turismului pe plan internațional

Lucrări practice:
Proiecte, ghiduri, hărți, diverse
studii de caz, etc. Curs:
Tema nr. 8: Politici macroeconomice
în turismul internațional

Lucrări practice:
Proiecte, ghiduri, hărți, diverse studii
de caz, etc. Curs:
Tema nr. 9: Măsurarea impactului
economic al turismului
international
Lucrări practice:
Proiecte, ghiduri, hărți, diverse
studii de caz, etc. Curs:
Tema nr. 10: Circulația turistică
internațională

Lucrări practice:
Proiecte, ghiduri, hărți, diverse
studii de caz, etc.
Material didactic Material PDF/Bibliografie
selectiva Material PDF/Bibliografie selectivă Material PDF/Bibliografie
selectivă Material PDF/Bibliografie
selectivă
Examen/Verificare
Mod transmitere WhatssApp/e -mail WhatssApp/e -mail WhatssApp/e -mail WhatssApp/e -mail

Titular curs: Lect.univ.dr. Boboc Luminita

Unitatea de studiu 8
Politici macroeconomice în turismul internațional
Săptămâna 13.04.2020 -19.04.2020

Marti, 14.04.2020

Cuprins
U8.1. Introducere
U8.2. Obiectivele unității de învățare
U8.3. Rolul statului în turism
U8.4. Obiectivele și instrumentele politicilor turistice
U8.5. Planul turistic
U8.6. Rezumat
U8.8. Test de evaluare a cunoștințelor

U8.1. Introducere
Această unitate de învățare prezintă rolul statului în dezvoltarea turismului,
exemplificând funcțiile sale, obiectivele și instrumentele politicilor turistice,
particularitățile planificării turistice și caracteristicile strategiilor turistice tip
“cluster”.

U8.2. Obiectivele unității de învățare
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor f i capabili să:
• Identifice funcțiile statului în domeniul turismului;
• Cunoască obiectivele și instrumentele politicilor turistice;
• Înțeleagă modelele de planificare turistică;
• Identifice caracteristicile unei strategii turistice tip „cluster”.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 6 ore.

U8.3. Rolul statului în turism
Turismul este o componentă importantă a economiei naționale, evoluția sa
fiind determinată de nivelul de dezvoltare a acesteia. La rândul său, turismu l
stimulează creșterea economico -socială, astfel încât statul este direct interesat în
dezvoltarea turismului. Statul stabilește prioritățile strategiei naționale și modul de
alocare a resurselor, precizând, indirect locul și aportul fiecărei ramuri. Pe de altă
parte, statul este proprietar sau coproprietar al resurselor turistice (elemente
naturale sau de patrimoniu, infrastructura generală, unele echipamente specifice),
în acest mod participând la producția turistică. Toate aceste caracteristici
argumente ază necesitatea intervenției statului în domeniul turismului, definind
amploarea rolului său și direcțiile de acțiune. Având în vedere complexitatea
activității turistice și multitudinea interdependențelor sale în plan economic și
social, rolul statului se concretizează în:
Stimularea dezvoltării turismului;
Coordonarea, controlul și supravegherea activității firmelor
specializate;
Producerea de servicii sau vacanțe turistice;
Promovarea turistică.
Funcția de stimulare este exprimată prin faptul că statul susține și încurajează
turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat favorabil investițiilor, prin facilitarea

consumurilor specifice. Statul poate interveni, direct sau indirect, în cresterea și diversificarea
ofertei, prin atragerea de noi zone în circuitul turistic, prin investiții în infrastructură, sporind
atractivitatea destinațiilor turistice. Prin politicile monetare și fiscale, prin legislația promovată,
prin facilitățile acordate, statul poate încuraja producția turistică sau poate stimula cererea
turistică.
Funcția de coordonare, supraveghere si control constă în elaborarea strategiei
turismului, fixarea principalelor obiective și a modalitatilor de realizare a acestora. Rolul
coordonator trebuie înțeles prin prisma atribuți ilor în elaborarea reglementărilor menite să
asigure cadrul optim de desfășurare a activității turistice și exercitarea controlului asupra
modului în care organizatorii de călătorii respectă aceste reglementari, precum și legislația în
vigoare.
Funcția de producator de servicii turistice se referă la faptul că statul se implică în
dezvoltarea și modernizarea infrastructurii și poartă raspunderea organizarii și funcționării unor
servicii publice, de interes general (protecția mediului, cultura, invatamantul ), cu impact direct
asupra turismului ori a unor acțiuni specifice (realizarea ariilor protejate, amenajarea porturilor
de agrement, crearea stațiunilor termale).
Funcția de promovare este încredințată, de regulă, unor organisme guvernamentale
specializat e și constă în antrenarea statului în acțiuni cu caracter promoțional. Această
implicare este impusă de:
† Necesitatea promovării unitare a turismului;
† De coordonarea eforturilor individuale ale agenților economici;
† De costurile ridicate ale campani ilor de anvergură, imposibil de suportat de
societățile de mici dimensiuni;
† De oferirea unor garanții suplimentare prin angajarea statului alături de producătorii
de vacanțe.
Deși statul mai are încă un rol important în organizarea și desfășurarea acti vității
turistice, în condițiile creșterii experienței agenților economici și a sporirii dimensiunii lor și
puterii financiare ca rezultat al afirmării formelor integrate de organizare se manifestă, tot mai
accentuat, tendința de dezangajare a statului, de diminuare a rolului său.

Să ne reamintim… Rolul statului se concretizează în: stimularea dezvoltarii
turismului, coordonarea, controlul și supravegherea activității firmelor
specializate, producerea de servicii sau vacanțe turistice și promovarea turi stică.

U8.4. Obiectivele și instrumentele politicilor turistice
Multitudinea de legături inter -sectoriale și inter -teritoriale pe care se sprijină
industria turistică este și cauza pentru care politica în acest sector este fragmentată
și integrată în m od difuz în diferitele politici sectoriale: politica balanței de plăți,
politica industrială, politica monetară, politica de amenajare teritorială, politica de
mediu. Politica macroeconomică privind dezvoltarea sectorului turistic necesită
concentrarea acț iunilor în interiorul guvernului, dar și cooperarea între statele care
includ turismul printre prioritățile economice în scopul realizării unor obiective
comune cu mijloace reunite. Politica turistică este subsumată politicii economice
generale și are drep t obiectiv central dezvoltarea economico -socială prin aportul
sectorului turistic.
Obiectivele economice generale , care sunt incluse în politica economică a unei țări
pot fi: stimularea dezvoltării economice în ansambu, promovarea și susținerea anumitor r amuri
industriale, creșterea veniturilor bugetare, creșterea calității vieții, protecția mediului etc.
Obiectivele specifice turismului pot fi de natură extraeconomică sau de natură
economică.

Prima categorie include respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor, obiective
culturale, de valorificare a patrimoniului natural artistic, arhitectural, precum și obiective de
promovare a imaginii țării. A doua categorie de obiective pot viza întregul teritoriu național
sau pot fi diferențiate pe regiuni, po t fi definite cantitativ sau pot avea determinări calitative.
Politica turistică vizează: stimularea activitatilor care furnizează bunuri și servicii
utilizate de subsectoarele industriei turistice, repartizarea uniformă a circulației turistice dar și
implicarea comunităților locale în dezvoltarea turismului.
Pentru trasarea politicii turistice naționale factorii de decizie din turism se raportează
la următoarele aspect:
Rolul turismului în economie – Cât de important este turismul pentru ansamblul
econom iei, prin comparație cu alte ramuri?
Direcția de dezvoltare a turismului – Ce tip de dezvoltare turistică este de dorit? Unde
trebuie localizată oferta turistică?
Administrația turismului – La ce nivel trebuie reprezentată politica turismului în
structur ile guvernamentale?
Gradul de implicare a guvernului – Ce volum al resurselor publice trebuie alocat
promovarii și dezvoltării turismului?
Impactul turismului – Ce categorii de efecte sunt generate de turism la nivelul
societății, culturii, mediului?
Rolul politicii turistice macroeconomice este să corecteze aspectele negative și să
stimuleze rezultatele pozitive ale dezvoltării turismului. În acest scop, statul dispune de o serie
de pârghii și mijloace de acțiune pentru a influența în mod eficient cursul vieții economice.
Acest rol poate fi îndeplinit prin instrumente, pârghii economice și instrumente de coordonare,
gestionare, monitorizare și promovare (cel mai eficient este planul turistic, rezultat al strategiei
de planning turistic). Instrumentele de politică turistică sunt cele uzuale aplicate în politica de
creștere economică la nivel național, la care se adaugă strategia de dezvoltare regională,
planificarea sectorială și instrumentele specifice sectorului turistic. Politica de creștere
economică es te pusă în practică prin intermediul a numeroase pârghii (instrumente) care pot
sau nu favoriza dezvoltarea activităților turistice: instrumente financiare și fiscale, intrumente
monetare și instrumente sociale.
Instrumentele financiare și fiscale se refer ă la politicile de credit, rata dobânzilor și la
impunerile fiscale. O diminuare a fiscalității, combinată cu o scădere a dobânzilor favorizează
turismul deoarece creează un mediu favorabil investițiilor autohtone și străine în turism.
Politica bugetară și monetară se regăsește în evoluția prețurilor interne și a ratei de schimb
valutar. Adoptarea unei politici de schimb valutar favorabil (devalorizarea) poate stimula
exportul de turism. Instrumentele de politică socială generală pot influența direct dezvol tarea
turismului. Astfel, reglementarile privind durata timpului de muncă, durata vacanțelor,
reglementările privind formarea profesională, obligațiile patronatelor privind protecția socială
pot determina la nivelul turismului creșterea disponibilităților de timp liber care ar putea fi
folosite pentru consum turistic și atragerea in activitatea turistica a forței de muncă specializate.
Instrumentele de politică economică specifice sectorului turistic au ca scop
favorizarea dezvoltării turismului și corectarea disfuncționalităților care pot apărea. Finanțarea
de către bugetul de stat a activității din subramurile turistice are ca scop stimularea dezvoltării
anumitor regiuni sau a unor componente din oferta turistică. Aceluiași scop servește și politic a
de credite cu dobanzi mici acordate sau garantate de stat pentru IMM -uri precum și finanțarea
investițiilor în infrastructura de transport, în extinderea structurilor de cazare sau în proiectele
care vizează conservarea sau recuperarea unor resurse turis tice Măsurile de natură fiscală au
drept scop stimularea firmelor turistice prin exonerările, reducerile sau amânările de plată a
impozitelor și prin cresterea veniturilor bugetare prin impozitarea diferențiată a activității
turistice și a turiștilor. Într ucât cheltuielile turistice sunt mai dificil de taxat și perceperea unor
taxe fiscale pentru consumul rezidenților ar fi nepopulară, guvernele optează pentru taxarea la

nivelul firmelor prestatoare de servicii turistice, care sunt beneficiare directe ale c heltuielilor
turiștilor autohtoni și străini. Unitățile hoteliere sunt principalii beneficiari ai cheltuielilor
turistice iar taxele hoteliere sunt ușor de monitorizat. Modalitatea de percepere a acestei taxe
și cuantumul ei diferă de la o țară la alta.

Exemple: In Jamaica este o sumă fixă platită de proprietarul unui hotel
pentru fiecare 66 înnoptare turistică iar in Kenya ea reprezintă 10 -15% din pretul
camerei și a micului dejun.
O altă categorie de taxe turistice pot fi aplicate asupra transporturilor
(aeriene, dar si rutiere cu mijloace de transport de mare capacitate). O a treia
categorie o reprezintă taxele cvasituristice (bilete de intrare la spectacole, obiective
turistice, competitii). Trebuie menționate de asemenea și instrumentele de
reglementa re fiscală a exporturilor interne, adică a acelor mărfuri vândute turiștilor
în țara ofertantă de turism.

Să ne reamintim… Obiectivele specifice turismului pot fi de natură
extraeconomică sau de natură economică. Instrumentele de politică turistică sun t
cele uzuale aplicate în politica de creștere economică la nivel național, la care se
adaugă strategia de dezvoltare regionala, planificarea sectorială și instrumentele
specifice sectorului turistic. Politica de creștere economică este pusă în practică
prin intermediul a numeroase parghii (instrumente) care pot sau nu favoriza
dezvoltarea activitatilor turistice: intrumente financiare și fiscale, intrumente
monetare și instrumente sociale.

U8.5. Planul turistic
Planul turistic este un instrument modern folosit pentru punerea în practică
a obiectivelor din politica turistică. Procesul de elaborare a planului – planning -ul
– cuprinde o serie de etape care permit dezvoltarea turismului pe baza unor
informații ce ofe ră o perspectivă de ansamblu asupra direcțiilor de dezvoltare
durabila a industriei turistice și soluții pentru diminuarea efectelor nedorite.
Planning -ul este un proces bazat pe cercetarea și evaluarea potentialului unei țări,
zone, regiuni în care s -ar putea dezvolta turismul astfel încât sa fie maximizat efectul
valorificării resurselor turistice asupra bunăstarii sociale. Se poate realiza prin integrarea unui
grup organizat de strategii turistice destinate creșterii efectelor utile obținute în cadrul
turismului asupra economiei, mediului și societății. Modelele de planificare turistică pot fi
aplicate la scară locală pentru: dezvoltarea unei statiuni turistice montane, amenajarea unei
stațiuni de litoral, eliminarea decalajelor în dezvoltarea economica inter-regională prin
specializarea în turism a zonelor rămase în urmă etc.
La scară regională, planificarea turistică implică un volum mai mare de lucrări, efortul
financiar este mai mare și vizează acoperirea investitiilor pentru construirea unor obiectiv e
dispersate. La nivel național planificarea turistică se concretizează în elaborarea unor studii
directive al căror obiectiv decurge din opțiunea de specializare turistică în cadrul programelor
de dezvoltare economică a țării. La scară internațională, pla nificarea turistică are ca obiect
dezvoltarea unor regiuni sau zone geografice care se extind peste frontierele uneia sau mai
multor țări și rezolvarea unor probleme (de exemplu ecologice), care interesează mai multe
țări.

Exemple:
Plan Neige – concentr at pe zona Muntilor Alpi;
Bazinul Mării Baltice – alatura Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca și
Germania într -un plan de dezvoltare a turismului și protecția mediului;

Aegean Sea (Grecia și Turcia) – pentru dezvoltarea turismului în bazinul Mării
Egee ;
Blue Plan – grupează țările mediteraneene în vederea dezvoltării turistice durabile
a litoralului Mării Mediteraneene.
Perioada de previziune pentru care se construiește planul împarte modelele de
planificare în trei categorii:
 Planificare pe termen scurt (operațională), care cuprinde un program de investiții,
durata planului fiind fixată în funcție de ciclul de proiectare și punere în aplicare a investițiilor.
 Planificare pe termen mediu (tactică), care acoperă perioade de 3 -6 ani, incluzând
și programul de investiții ca pe o componentă a planului național sau regional de dezvoltare.
Perioadele cele mai des utilizate sunt de 5 ani, existând tendința de sincronizare a diferitelor
țări pentru același interval de planificare.
 Planificare pe termen lung (strategică), care acoperă perioade de 10 -25 ani oferind
o strategie de pregatire și aplicare a mai multor planuri succesive, pe termen mediu. Se
caracterizează printr -un grad mare de complexitate, relevând toate implicațiile de ordi n
economic, social, ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în zonele respective.
În stabilirea unei strategii de planificare turistică, un aspect important care face parte
integrantă din decizia de planificare îl constituie selecționarea și stabilirea metodelor și
procedeelor de planificare. Acestea reprezintă un instrumentar științific riguros care trebuie
adaptat la obiectul și scopul acțiunii de planificare. Mediul politic, economic și social din
fiecare țară, creșterea interdependenței d intre țări, precum și a implicațiilor conjuncturii
mondiale își pun amprenta asupra anvergurii și structurii planurilor turistice naționale.

Să ne reamintim… Planul turistic este un instrument modern folosit pentru
punerea în practică a obiectivelor di n politica turistică. Procesul de elaborare a
planului – planning -ulcuprinde o serie de etape care permit dezvoltarea turismului
pe baza unor informații ce ofera o perspectivă de ansamblu asupra directiilor de
dezvoltare durabila a industriei turistice si solutii pentru diminuarea efectelor
nedorite. Planificarea poate fi: operațională, tactică și strategică.
U8.6. Strategii turistice tip “cluster”
Termenul de cluster a fost introdus în literatura de specialitate de Michael Porter și
definit ca un grup de proximitate geografică format din companii și instituții asociate, dintr -un
anumit domeniu. Într -un cluster, participanții – firme dintr -un anumit domeniu, furnizori,
parteneri din alte domenii, precum și institutiile asociate: organizatii guvernamentale,
universități, ONG – concurează pe aceeasi piață dar și cooperează în același domeniu de
activitate. Funcția unui cluster este de a crea posibilitatea unui dialog și a unui parteneriat între
actorii locali și regionali dintr -un anumit domeniu. Sectorul priv at trebuie să lanseze și să
coordoneze o initiațivă de tip cluster dar totodată trebuie implicate comunitățile locale.
Funcționarea unei initiative de tip cluster durează, deci rezultatele nu trebuie așteptate pe
termen scurt. În țările cu o economie mai p utin dezvoltată și diversificată o parte din veniturile
provenite din turism se “scurg” în afara țării (leakages):
Sub forma plății dobânzilor pentru datoriile contractate în scopul modernizării
industriei turistice;
Sub forma cheltuielilor pentru import ul de mărfuri și servicii destinate consumului
turistic;
Comisioanelor platite în exterior pentru comercializarea ofertei turistice pe piața
externă.
Strategiile cunoscute și adoptate până în prezent se împart în două categorii:
Strategii reactive, care se concentrează asupra celor mai importante canale de scurgere
a veniturilor, fiind adoptate și aplicate dupa inventarierea și evaluarea pierderilor de valoare;

† Strategii de tip proactiv, care vizează dezvoltarea și diversificarea industriei și cumularea
eforturilor la nivelul tuturor sectoarelor economice și mai ales a tuturor regiunilor țării.
Strategiile de tip proactiv pot fi: strategii cu caracter defensiv, de exemplu
concentrându -se asupra substituirii importurilor și strategii cu caracter ofensiv, ca re urmăresc
crearea unui mediu regional dinamic și coerent, în care agenții economici din sectorul public
și privat să producă și să -și furnizeze reciproc bunuri si servicii.

Exemple de strategii de tip proactive:
Strategia prezentată în SUA în cadrul “U S Department of Commerce
and Economic Development Administration”.
Are ca obiectiv dezvoltarea economică de ansamblu prin intermediul
dezvoltării regionale.
Tratează problematica dezvoltării turismului prin prisma maximizarii
efectelor sale pozitive asup ra cresterii economice regionale, și pe baza acesteia,
asupra dezvoltării generale.
Practica ne demonstrează că portofoliul industrial regional funcționează pe baza unei
rețele de relații “grupate” de tip cluster. “Cluster -Based Economic Strategy” accentuează
caracterul “grupat” al activităților economice și al relațiilor inter și intra industriale din
interiorul unei regiuni. Autorii strategiei consideră că nivelul dezvoltării regionale se poate
calcula ca sumă a performanțelor înregistrate pe fiec are palier al relațiilor economice dintre
ramurile și activitatile ce creează venituri și locuri de muncă în interiorul unei regiuni.
Principalele atribute ale unui cluster sunt: dimensiunea, specializarea, dinamica, profunzimea,
extinderea și vitalitatea. Dimensiunea se referă la numărul locurilor de muncă, forța de muncă
utilizată și veniturile din ramurile industriale incluse în cluster sunt determinante pentru
contribuția acestora la PIB. Specializarea se referă la măsura în care ocuparea forței de munc ă
în ramurile industriale din regiune depășește media națională sau internațională.
Dinamica reprezintă ritmul anual de creștere a ocuparii forței de muncă și a veniturilor
din grupările care formează clusterul regional, comparativ cu ritmul mediu anual de creștere
pe plan național și internațonal. Profunzimea reprezintă ponderea valorii finale a mărfurilor și
serviciilor exportate de regiunea respectivă din producția proprie. Acesta este unul dintre
atributele cele mai importante deoarece se reflectă și în marimea efectului multiplicator al
veniturilor realizate în interiorul regiunii. Extinderea se referă la diversitatea activităților și
numărul grupărilor de relatii și segmente ale ramurilor implicate. Cu cât acestea sunt mai
numeroase, clusterul regional va fi mai rezistent. O rețea dinamică sau vitală este cea care
depășește perioadele de criză sau impas economic și manifestă un grad inalt de autonomie.
Raportul numeric între firmele noi (0 -5 ani) și firmele vechi (6 -10 ani) din activitățile
economice re prezintă un reper privind vitalitatea economică regională.
Aplicarea strategiei de tip cluster în turism are o serie de particularități:
Portofoliul industriei turistice, caracterizată printr -un pronuntat caracter de tip
cluster, grupează un număr însemn at de ramuri industriale.
Prin legatura cu particularitățile regionale ale teritoriului valorificat (naturale,
culturale, economice), industria turismului are un caracter regional.
Deschiderea pietelor turistice pentru investițiile și serviciile internaț ionale este
însoțită de pierderi substanțiale de venit (leakeges).

Exemple :
De exemplu scurgerile din veniturile înregistrate de turism și raportate de țările
cele mai slab dezvoltate din Africa reprezintă 85%, în Caraibe 80%, în Tailanda
75% și în India 40%.
Includerea turismului printre ramurile de dezvoltare prioritară în țarile cu economie în
curs de dezvoltare reprezintă una dintre căile de creștere economică, deși deschiderea piețelor

respective pentru investițiile și serviciile internaționale este însoțită de pierderi substanțiale de
venit (leakages) la fiecare dintre verigile creatoare de valoare din industria turistică.
Pierderile din veniturile regionale realizate în turism se referă la suma retrasă din
cheltuielile turiștilor pentru plata impozi telor, profiturilor repatriate, salariile plătite în
exteriorul regiunii precum și pentru importurile de bunuri si servicii. O modalitate indirectă de
a măsura amploarea acestor pierderi de valoare, în dinamică, este prin raportarea variației
veniturilor d in turism, într -o perioadă dată, la variatia sosirilor de turiști în aceeași perioadă.
Scurgerile externe pot proveni din: investiții de capital (repartizarea profiturilor),
credite (rambursarea creditelor și plata dobânzilor) sau plata unor servicii pres tate de furnizorii
străini de servicii de rezervare, de comercializare, de transport.
Scurgerile interne pot fi diminuate prin dirijarea ofertei turistice spre acele segmente
ale cererii care nu necesită importuri suplimentare.

Exemple: Nivelul mediu al pierderilor interne din veniturile turistice se
situează între 40 și 50% pentru țările slab dezvoltate și 10 -20% pentru țările
avansate.
Scurgerile invizibile se realizează prin: evaziune fiscală, schimburi valutare
neoficiale, investiții și depozite off -shore dar și prin deteriorarea resurselor naturale rare, a
potențialului cultural și a patrimoniului istoric, având ca efect pe plan regional alterarea calității
de destinație turistică, dar și a calității vieții localnicilor.
Reducerea scurgerilor de ven it la diferite niveluri ale industriei turistice este unul
dintre pilonii pe care se sprijină strategia dezvoltării turistice aplicată asupra întregului sistem
de tip cluster al relațiilor economice din interiorul unei regiuni. Clusterele turistice includ,
alături de subramurile industriei turistice și alte ramuri situate în afara sectorului – verigi
externe – dar participante la procesul valorificării resurselor turistice.Cel de -al doilea pilon al
strategiei este constituit de maximizarea valorii nou creat e la nivelul fiecărei verigi incluse în
cluster.
Prin strategia de dezvoltare turistică regională se urmărește concentrarea atenției spre
activitățile care produc cele mai ample pierderi de venit, cum ar fi: distribuția, publicitatea
produselor turistice, serviciile informaționale, serviciile de transport extern, finanțarea și
proiectarea construcțiilor hoteliere și de agrement, serviciile media, etc. A fost elaborat și un
indicator care să măsoare nivelul optim al pierderilor de venit, în condițiile menți nerii constante
a calității serviciilor turistice și a valorii nou create. Indicatorul determină nivelul până la care
pot fi reduse scurgerile (pierderile din veniturile rezultate din consumul turistic) dincolo de
care se produce scăderea încasărilor turis tice pe fondul scăderii calității ofertei turistice.
Într-un cluster turistic calitatea experienței vizitatorilor nu depinde doar de
atractivitatea resurselor primare ci și de calitatea și eficiența serviciilor oferite de hoteluri,
restaurante, magazine, transportatori. Deoarece membrii clusterului sunt inte rdependenți
performanța unuia dintre ei poate aduce succesul și celorlalți.
Majoritatea clusterelor din domeniul turismului au strânse legături cu alte domenii
complementare cum ar fi:
producția de echipament sportiv,
design,
industria alimentară,
vinificație, etc.
Un asemenea sistem de relații între firmele din domeniul turistic și alți
acționari din afara sectorului este necesar în vederea satisfacerii cererilor turiștilor.

Exemple : Aplicarea strategiei de tip cluster în destinații ecoturistice a fost realizată
de Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională (USAID) care a finanțat un proiect în
Sri Lanka numit Inițiativa pentru Competitivitate (The Competitiveness Initiative). Această

inițiativă promova Sri Lanka ca și o destinație ecoturist ică și a încurajat realizarea unui cluster
în domeniul turismului în scopul realizării unei strategii coerente pentru creșterea
competitivității industriei turistice locale. Principalele activități desfășurate în cadrul acestui
proiect au fost: Inițiativa realizării unui model de pensiune ecoturistică (eco -lodge) și
programul Hotelier pentru utilizarea eficientă a energiei. Prima inițiativă avea ca scop stabilirea
unui model de bune practici pentru practicarea ecoturismului și elaborarea unor standarde
pentru pensiunile ecoturistice. Clusterul realizat avea ca scop repoziționarea turismului de pe
segmentele cu venituri mici interesate de turismul litoral spre nișe de piață cu venituri mai mari
și mai sensibile cu privire la dezvoltarea durabilă interesate de turism de aventură și ecoturism.
Pentru a atinge obiectivele stabilite în program s -a realizat:
rețea națională de poteci pentru practicarea ciclismului, promovând Sri Lanka ca o
destinație pentru turismul de aventură
s-a stabilit un model de pensiune ecoturistică pentru a promova ecoturismul,
s-au creat facilități educaționale pentru pregătirea resurselor umane din domeniul
turismului.

Să ne reamintim…
Funcția unui cluster este de a crea posibilitatea unui dialog și a unui
parteneriat între actor ii locali și regionali dintr -un anumit domeniu. Principalele
atribute ale unui cluster sunt: dimensiunea, specializarea, dinamica, profunzimea,
extinderea și vitalitatea.
Pierderile din veniturile regionale realizate în turism se referă la suma
retrasă din cheltuielile turistilor pentru plata impozitelor, profiturilor repatriate,
salariile platite in exteriorul regiunii precum și pentru importurile de bunuri și
servicii.

U8.6. Rezumat
Rolul statului se concretizează în: stimularea dezvoltării turismului,
coordonarea, controlul și supravegherea activitatii firmelor specializate,
producerea de servicii sau vacante turistice și promovarea turistică. Obiectivele
specifice tu rismului pot fi de natură extraeconomică sau de natură economică.
Instrumentele de politică turistică sunt cele uzuale aplicate în politica de creștere
economică la nivel național, la care se adaugă strategia de dezvoltare regionala,
planificarea sectorial a și instrumentele specifice sectorului turistic. Planul turistic
este un instrument modern folosit pentru aplicarea in practica a obiectivelor din
politica turistica. Procesul de elaborare a planului – planning -ulcuprinde o serie de
etape care permit dezv oltarea turismului pe baza unor informatii ce ofera o
perspectiva de ansamblu asupra directiilor de dezvoltare durabila a industriei
turistice si solutii pentru diminuarea efectelor nedorite. Planificarea poate fi:
operațională, tactică și strategică. Func ția unui cluster este de a crea posibilitatea
unui dialog și a unui parteneriat între actorii locali și regionali dintr -un anumit
domeniu. Principalele atribute ale unui cluster sunt: dimensiunea, specializarea,
dinamica, profunzimea, extinderea și vitalit atea. Pierderile din veniturile regionale
realizate în turism se referă la suma retrasă din cheltuielile turiștilor pentru plata
impozitelor, profiturilor repatriate, salariile plătite în exteriorul regiunii precum și
pentru importurile de bunuri și servic ii.

U 8.7. Test de evaluare a cunoștințelor
1. Prezentați funcțiile statului în dezvoltarea turismului.
2. Identificați și exemplificați instrumentele care influențează dezvoltarea
activității turistice.

3. Prezentați tipurile de planificare turistic ă în funcție de perioada de previziune.
4. Definiți și caracterizați un cluster turistic.
5. Caracterizați strategiile de tip proactiv. 6. Identificați caracteristicile unui cluster.
Prezentați categoriile de pierderi/scurgeri din veniturile regionale re alizate in turism.

Temă de studiu:
Prezentați un studiu de caz internațional în care să surprindeți caraceristicile unui
cluster din domeniul turismului.