Curs Recuperare Introducere 2020 [618127]

5
I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Definiție: Recuperarea medicală este un domeniu de activitate complexă
medicală, socială , educatională si profesionala, în scopul restabilirii într -un grad cât mai
mare posibil a capacitatii funcționale pierdute de o persoană după un traumatism sau
boală. Ace astă crestere a capacitatii functionale se realizează prin dezvoltarea și educarea
unor mecanisme compensatorii, iar obiectivul final este restaur area posibilității de a se
autoservii, a capacității de a muncii și de a duce o viață independentă economic și social.
Recuperarea medicală este o specialitate clinico -terapeutică de tip conservator,
fiind o specialitate de graniță care urmărește păstrarea sau creșterea nivelului funcțional
în diferite patologii (cardio -vasculare, respirat orii, metabolice, neurologice, ortopedice –
posttraumatice, degenerative și geriatrice, chirurgicale), întotdeauna pornin d de la
particularitățile fizio patologice și mecanisme patogenetice și concentrându -se pe
refacerea funcției de locomoție și relaționare cu mediul înconjurător.[63, 64]
Perspectiva atingerii maximului funcțional posibil a dus la căutarea și
dezvoltarea unor mijloace facilitatorii sau compensatorii proprii ale individului (anatomo –
funcționale adaptative) sau externe -ajutătoare.
În schema de mai jos sunt cuprinse patologiile principale abordate de
Recuperarea medicală.

Fig. Nr. 1 Patologiile care fac obiectul Recuperarii Medicicale (Reabilitare)

Medicul specialist de recuper are medicală își desfășoară activitatea în diferite
unități m edicale din sistemul sanitar, incluzând secții de acuți și cronici din spitale,
ambulatorii și c abinete de specialitate recuper are medicală, precum și în stațiuni balneare

6
(ambulatorii, spitale, baze de recuperare din hoteluri), aflate în contract cu sist emul de
asigurări sociale de sănătate sau în sistem privat. El este coordonatorul echipei
multidisciplinare de recuperare, pe baza unei colaborari biunivoce. Medicul specialist de
recuperare evaluează și stabilește diagnosticul medical și funcțional, conce pe programul
de recuperare (recomandă tratament medical, farmacologic, educațional și prescrie
fizioterapia), urmărește si reevalueaza si pacientul în evoluție. [100]

Denumirea specialității

Zona Denumirea Observații
SUA Physical Medicine and
Rehabilit ation pionier în specialitate (după al doilea război
mondial) și în terminologie
Europa Physical Medicine Asociază și:
1. metodele de terapie fizicală , mijloace
balneologice ( tradiția de Balneologie,
Hidrologie medicală și Termalism ) în
Germania și Franța ( vezi istoricul)
2. mijloace din Medicina Sportivă
România
perioada
interbelică Balneologie, introdus de
Școala Clujană (prima
catedră universitară
1928) S-a dezvoltat inițial în Ardeal pe modelul
german, completat cu elemente de influență
ale scolii medica le din Franta, Anglia,
Suedia, SUA si Rusia
Recuperare, Medicină
Fizică, Balneo –
climatologie Tradiție și potențial balnear imens (30% din
sursele de ape minerale ale Europei) [63,
75, 76]
România
2013 Schimbarea denumirii
specialității în
Reabilitare
Medicală [100] Nevoia de a armoniza in EU
1. terminologie identică în toate țările EU
2. curicula identică de pregătire în
specialitate
3. recunoașterea diplomelor de medic
specialist de Recuper are în toate țările
2015 Revenire la Recuperare
Medicala, Medicina
Fizica,
Balneoclimatologie
2016 Medicina Fizica si de
Reabilitare

Definiția specialității
 Specialitatea medicală care pune accent pe profilaxie, diagnostic si tratamentul
pacienților ce experimenteaza limitări funcționale, ca si consecința a diferite

7
procese patologice, traumatisme , injurii sau simptome clinice. Utilizeaza în
practica medicală medicamente, injecții/infiltrații, modalități fizice diverse,
exerciții fizice și metode educaționale aplicate individualizat în funcție de nevoile
individuale ale pacientului . [12]
 Krusen definește ca esențial în recuperare tratamentele si antrenamentele
pacienților, care aplicate vor asigura în final atingerea potențialului maxim pentru
o viață cât mai normală, din punct de veder e fizic, psihic, social si profesio nal.
[66]
 În România se păstrează Balneologia si Climatologia, componente tradiționale ale
Medicinei Fizice și de Rec uperare, si care ofera posibilități practice de a utiliza în
scop profilactic, curativ si recuperator factorii fizici naturali de cură pe c are
România îi deține din abundență (ape minerale, gaze, nămoluri terapeutice, factori
climatici, lumina solară) și a factorilor fizici artificiali (termici, electrici,
mecanici). [50, 52, 55, 66]

Anul Forul
definitor Definiția / Denumirea Termeni cheie
2012 OMS [99] „un set de măsuri care să asiste indivizi care se
confruntă (…) cu dizabilități pentru a atinge și a
menține o funcționare optimă în interacțiunea cu
mediul lor. (…) are ca obiectiv îmbunătățirea
funcționării prin diagnostic și tratament al
afecțiunilor, reducerea deteriorărilor și prevenire
și tratarea complicațiilor". 1. Dizabilitate
2. Prevenire/
tratare
complicații
2007 Uniunea
Europeană
a
Medicilor
Specialiști
[12] „Utilizarea tuturor mijloacelor de reducere a
impactului condițiilor dizabi litante și
handicapante și oferirea posibilității integrării
sociale optime a persoanelor cu dizabilități"
„o activitate complexă, medicală, educațională,
socioprofesională prin care se urmărește
restabilirea capacității funcționale pierdută de un
individ , congenital sau în urma unor boli sau
traumatisme, precum și dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii care să -i asigure
posibilitatea de muncă sau autoservire, o viață
activă și independent economic și/sau social"[64,
66] 1. Dizabilitate
2. Handicap
3. mecanisme
compensatorii
4. viață activă
5. independență
economică
și/sau socială
2013 Ministerul
ui Sănătății
din
România Specialitatea de Recuperare, Medicină Fizică și
Balneologie este o „specialitate clinico –
terapeutică și metodologică ce se ocupă cu studiul
mijloacelo r fizicale și balneare de tratament și
aplicarea lor în profilaxia, terapia și recuperarea
medicală” [97] 1. profilaxie
2. terapie
3. recuperare
4. mijloace
fizicale și
balneare

8
2013 Ministerul
Sănătății
din
România schimbarea denumirii specialității în Reabilitar e
Medicală = specialitate medicală clinică,
independentă, responsabilă de prevenirea,
diagnosticarea, tratarea și managementul
reabilitării persoanelor cu afecțiuni dizabilitante și
comorbidități la toate vârstele, în vederea
promovării capacităților și pe rformanțelor fizice și
cognitive ale acestor persoane, precum și în
vederea creșterii calității vieții acestora.[100] 1. Prevenire,
diagnosticare,
tratare
2. afecțiuni
dizabilitante și
comorbidități
3. calitatea vieții
2015 MS revenire la denumirea de Recuperare, Medicina
Fizica, Balneoclimatologie
2016 MS redenumire: Medicina Fizica si de Reabilitare

Obiectivul Recuperarii Medicale (Medicinii Fizice și de Reabilit are)
Recuper area medicală abordează holistic persoanele cu stări patologice acute sau
cronice ( afecțiuni locomotorii și posttraumatice, amputații, afectări musculoscheletale,
reumatologice, neurologice, disfuncție cardio respiratorie și renală, afecțiuni chirurgicale
variate, disfuncții de organe pelvine și postpartum, inclusiv abordeză „dizabilitat ea
datorată durerii cronice și cancerului". Recuper area poate fi definită și ca un proces
continuu de învățare și schimbare activă prin care persoana cu dizabilități dobândește
cunoștințele și abilitățile necesare pentru o funcționare optimă din punct de v edere fizic,
psihologic și social, adaptând restantul funcțional cât mai inteligent și eficient la mediul
înconjurător. [12]
În contextul actual medical și social , Medicina de recuperare trebuie să se
adapteze caracteristicilor medico -sociale, demografice și educațional -culturale , care
arată că în prezent aspectul diagnostic și terapeutic în medicină este într -o dinamică
caracterizată de:
1. Creșterea speranței de viață și scăderea procentului populației vărstnice cu
condiție fizică suficientă pentru a fi inde pendentă ;
2. Deviere din acut spre cronic, deși patologia și gravitatea sechelelor
posttraumatice este în continuă creștere , în special la tineri;
3. Gradul civilizației actuale aduce și “efectele secundare” precum
dezadaptarea, sedentarismul, patologia de stres s amplificată de asocierea factorilor de
risc cardio -vascular și metabolic (HTA, DZ, obezitate, dislipidemie, boala cerebro –
vasculară, sindroame dureroase somatice, etc.)
4. Factori multiplii de risc asociați (fumat, stress, dieta necorespunzătoare,
decondiț ionarea și sedentarismul), patologie cardio -vasculara cu expresie clinico –
functionala severa (CPI, AVC, APP) [63, 64]
Din ce în ce mai frecvent, Recuperarea medicală re alizează diagnostic ul unor
patologii nediagnosticate inca, apărute insidios sau brusc în timpul perioadei de
recuperare, care durează câteodată luni, chiar ani. De aceea , în Recuperare a Medicala nu

9
este sufi cient să aplici Pro gramul de Recuperare (contruit complex, etapizat, pentru
perioade lungi de timp ), ci este absolut obligatoriu să reeva luezi perio dic pacientul
(urmărit zilnic de -a lungul tratamentului și după aplicarea lui ), pentru a surprinde
simptomatologia sugestivă bolii de baza si eventual a unor noi suferințe; odată
evidențiate, acestea modifică corespunzător abordarea terapeutică, prognosticul
recuperator, sau limitează metodologia și posibilitățile de aplicare a tehnicilor de
tratament și frânează sau opresc evoluția favorabilă recuperatorie.
In consecinta, obiectivul princ ipal al Recuperării medicale este refacerea
aspectelor fu ncționale legate de integrarea individului în mediu si societate:
autoîngrijirea, locomoția, prehensiunea, gestualitatea cotidiană și activitățile zilnice
(ADL), adaptarea cardiovasculară la solicitare, etc.[64]

Funcțional și disfuncțional
Recuper area rep rezintă în sine o specialitate clinică medicală care utilizează
permanent și repetitiv examenul clinic și evaluarea funcțională, identificând aspectele
disfuncționale. [63]
În anul 2001, OMS a elaborat un sistem complex de clasificare a
disfuncționalității , dizabilității și sănătății ( „The International Classification of
Functioning, Disability and Health (ICF)", sau ICIDH -2. Se pune accentul pe
dimensiunilor consecințelor bolii, asociată cu o apreciere pozitivă a abilităților reziduale ale
individului afec tat de o patologie disabilitantă. De aceea, termenii cu conotație subliminală
negativă precum disabilitate se înlocuiește cu activitate , handicapul cu participarea,
încercând să sugereze că sunt păstrate într -un anumit grad anatomia și funcțiile corpului ,
diferitele activități și participarea (mai mult sau mai puțin activă sau independentă). [62]
Clasificarea internatională a Infirmității, Incapacității, Handicapului (ICIDH)
utilizează și definește următorii astfel:

Terman tradus Termen
original Semnifica ție
BOALĂ PATHOLOGY suferință, traumatism ce produce schimbări
structurale sau funcționale la nivel tisular/organ
INFIRMITATE IMPAIRMENT reducere sau funcție anormală pe plan anatomic
/fiziologic / psihologic, ca rezultat al bolii
DISABILITATE –
INCAPACI TATE DISABILITY consecința infirmității în plan social, afectând
performanța sau disponibilitatea de a dezvolta
activități (autoservire, locomoție)
HANDICAP HANDICAPS dezavantajul social, familial și profesional,
cosecință a infirmității/incapacității car e
limitează parțial sau anulează activitatea și viața
normală

10
Obiectivele ICF (CIF) astfel sunt următoarele:
1. Asigură înțelegerea și analiza stării de sănătate, a stărilor asociate și a
consecințelor , ținând cont și de factorii functionali
2. Stabilește unu i alfabet comun pentru descrierea starii de sănătate, stările
asociate îmbunătățirea comunicării între diferiți utilizatori (stafful serviciilor
de sănătate, cercetător i, cei care stabilesc politicile de sanatate) și populație,
inclusiv persoanele cu dizab ilități.
3. Asigură cadrul adecvat statisticilor și raportărilor ( cu posibilitatea de a
compara datele de sănătate ), precumm și serviciilor de îngrijiri medicale între
state diferite
4. Asigurarea unei scheme de codificare unitară și sistematică privind sistemel e
de informații și bazele de date legate de sănătate. [101]
Clasificarea Internațională a Bolilor (CIB) tine cont de cadrul nosologic variat, in
functie de etiologie si mecanisme ale bolilor. ICF (CIF) realizeaza clasificarea pornind de
la definirea unor n otiuni de baza precum Starea de sănătate, Funcționarea și Dizabilitatea.
In Recuperarea Medicala a ceste clasificări se pot folosi în paralel, CIB atribuind un
diagnostic al bolii sau suferinței , iar ICF completând cu informații privind
funcționalitatea, mu lt mai sugestivă pentru evaluarea „starii de sănătate” a populației.
[101]

Metodologia recuperării medicale

Fig. Nr. 2 Sc hemă a metodelor de recuperare si a categoriilor patologice abordate
terapeutic

11
Metodologia de recuperare e ste stabilită în funcți e de obiectivele de recuperare
formulate în urma diagnosticului medical și funcțional și utilizează alaturi de metodele
terapeutice (farmacologice si nonfarmacologice) si metodele și tehnici le specifice
recuperarii medicale :
I. Terapia cu factori fizici (Fizi oterapia), care include :
1. Kinetoterapia
2. Electroterapia
3. Masoterapia
4. Hidro -Termoterapia
5. Balneo -Climatoterapia
II. Logopedia (reeducarea vorbirii și comunicării)
III. Terapia cognitivă (psiho -comportamentală
IV. Ortezarea, Protezarea (inclusiv protezarea auzului și văzul ui)
V. Terapia ocupațională (ergoterapia)
VI. Terapia vocațională (educațională, integrarea profesională) [62]

Odată cu dezvoltarea și aplicarea conceptului de recuperare, s -au individualizat și
specializat concepte specifice de reeducare funcțională în diverse tipuri de disabilități, care au
construit și experimentat metodologii d e recuperare specifice, precum reeducarea deglutiției,
reeducarea micțiunii și defecației, reeducarea vorbirii, etc.

Etapele recuperării
Procesul de recuperare urmează potrivit reglem entărilor OMS 3 etape:
I. Recuperarea medicală (de faza acuta, subacuta si cronica)
 propriu -zis se suprapune cu faza acută și subacută a bolii și se desfășoară într -o secție
clinică medicală (reumatologie, neurologie, cardiologie, pneumologie, medicină
intern ă, etc.) sau chirurgicală (ortopedie -traumatologie, chirurgie cardio -vasculară,
neurochirurgie, chirurgie plastică și reparatorie, etc).
 se aplică principiile de tra tament medical conservator sau chirurgical adecvat și
proceduri adjuvante specifice de recu perare menite să prevină sau să limiteze
complicațiile și disfuncționalitățile (repausul prelungit la pat asociat cu imobilizarea
care predispun la complicatii precum escarele de decu bit, pneumonia de decubit,
precum si redori articulare, contracturi -retracturi musculare ), afectari patologice
precum flexum articular, scurtări de membre, subluxații articulare, cu consecinte
functionale (disfuncții ale mersului, echilibrului, coordonării, abilității, autoîngrijirii,
etc. Care apar de exemplu in evolutia post AVC ).
 Recuperarea de faza cronica se adreseaza pacientul ui cu sechele disfuncționale,
reprezentand profilaxia secundară si tertiara; in aceasta categorie se incadreaza
indicați a de tratament în stațiunile balneo -climaterice.
II. Recuperarea profesională/vocaț ională
 începe în momentul în care pacientul părăsește secția de spital cu sechele disfuncționale, și are ca
obiectiv reinserția profesională sau schimbarea locului de muncă (reorientare profesională).

12
 Sunt evaluate caracteristicile și solicitările activită ților la locul de muncă și prognosticul
de reinserție al pacientului, în funcție de restantul funcțional, statusul evolutiv și
prognosticul de recuperare în funcție de particularitățile muncii. Astfel, se poate decide
reîntoarcerea la activitatea anterio ara (soluția ideală , dar destul de rară) , readaptarea
profesională și adaptarea dispozitivelor implicate in actul muncii, prin aplicarea unor
dispozitive facilitatorii (care utilizeaza maximal restantul funcțional al pacientului),
schimbarea loc ului de munc a anterior și reorientarea profesională adecvată restantului
funcțional , ocuparea unui post rezervat persoanelor cu deficiențe , activitate protejată,
destinat celor cu deficiențe similare sau activitate la domiciliu.
III. Recuperarea socială
 Vizează antrenarea activități lor vieții cotidiene, respectiv relatia sociala in interiorul
familiei si extrafamilial (prieteni, colegi, relatii profesionale) care implica cresterea
independentei, auto-servirii , responsabilizarea si preluarea treptata a
activitatilor (care a fost delegate altor persoane pe perioada afectarii acute si
subacute), mobilizarea și deplasarea în interiorul locuinței și în afara ei ( imobil
cu etaje, strada, institutii ), cu ajutor sau fără (baston, cadru de mers, pantă,
cărucior , automobil adaptat, ) etc.[62, 98]
Echipa de recuperare (interdisciplinară) este formată din:
1. Medic specialist de
recuperare medicala
2. Fizioterapeut
3. Kinetoterapeut
4. Ergoterapeut / Terapeut
ocupațional 5. Logoped
6. Psiholog, psihiatru
7. Asistent social
8. Dietetician
9. Bioinginer, tehnicia n
ortezare -protezare [100]