CURS POSTUNIVERSITAR : PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ [630201]
1
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
CURS POSTUNIVERSITAR : PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
ȘCOLARĂ
LUCRARE DE ABSOLVIRE
Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Teodor P ătrăuță Nada Terlain
ARAD
2020
2
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
CURS POSTUNIVERSITAR : PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
ȘCOLARĂ
PREVENIREA ȘI COMBATEREA
ABANDONULUI ȘCOLAR
Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Teodor P ătrăuță Nada Terlain
ARAD
2020
3
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………….5
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR….……………………6
1.1. Delimitări conceptuale……………………………………………………..………6
1.1.1. Absenteismul școlar………………………………………………………………………….7
1.1.2. Abandonul școlar………………………………………………………………………………8
1.2. Teorii explicative ale ab andonului școlar………………………………………..10
1.2.1. Abordarea psihosocială ……………………………………………..………10
1.2.2. Perspectiva interacționistă………………………………………………………………..10
1.2.3. Teoria constrângerii externe……. ……………………………………………………….11
1.2.4. Teoria excluderii……………………………………………………………………………..11
1.2.5. Perspectiva sistemică……………………………………… ……………………………….11
1.2.6. Perspectiva puterii…………………………………………………………………………..12
1.2.7. Practica bazată pe teoria behavioristă……………………………………………….. .12
1.2.8. Practica bazată pe teoria familială……………………………………………………..12
1.3. Factori care conduc la apariția fenomenului de abandon școlar…………………13
1.3.1. Factori individuali ……………………………….. …………………………………………13
1.3.2. Mediul familial……………………………………………………………………………….13
1.3.3. Mediul școlar…………………………………………………………… …………………….14
1.3.4. Contextul social………………………………………………………………………………16
1.3.5. Factori de ordin socio – cultural sau religios……………………………………….16
1.3.6. Fac tori de ordin economic………………………………………………………………..17
1.3.7. Factori de ordin psihologic……………………………………………………………….19
1.3.8. Factori de ordin pedagogic………….. …………………………………………………..19
1.4. Efectele abandonului școlar………………………………………………………………………19
1.5. Statistici cu privire la abandonul școlar în România………………… ………………….20
2. METODOLOGIA CERCETĂRII…………………………………………………………………..26
2.1. Designul cercetării…………………………………………………………………………………..26
2.2. Metodologia cercetării……………………………………………………………………………..28
4
2.3. Prezentarea studiilor de caz………………………………………………………………………29
STUDIU DE CAZ NR. 1………………………………………………………………………………29
STUDIU DE CAZ NR. 2………………………………. ……………………………………………..34
STUDIU DE CAZ NR. 3………………………………………………………………………………..38
3. PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR – PROIECT DE INTERVENȚIE…….43
3.1. Descrierea proi ectului………………………………………………………………………………43
3.1.2. Obiective………………………………………………………………………………………..44
3.1.3. Populația și grupurile țintă. ……………………………………………………………….44
3.1.4. Descrierea activităților……………………………………………………………………..46
3.1.5. Durata și planul de acțiune………………………….. …………………………………..49
3.1.6. Rezultatele anticipate……………………………………………………………………….49
3.1.7. Modul în care va ameliora situația grupul țintă……………………………………49
3.1.8. Factori de risc în obținerea rezultatelor………………………………………………50
CONCLUZII …………………………………………………………..……………………….53
ANEXA …………………………………………………………… ……………………………………………56
BIBLIOGRAFIE……………………………………….….………………………………….57
5
INTRODUCERE
Educația este percepută ca o funcție vitală a societății, iar școala drept principala instituție
prin care societatea își perpetuează existența. Astfel, școala este un “ factor cheie “al dezvoltării.
De la școală se așteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să cunoas că trecutul și să înțeleagă
prezentul, să îi ajute să conștientizeze și să își asume responsabilitatea pentru a se implica în
orientarea destinului colectivităților către un viitor dorit. Începutul anului școlar este precedat, în
ultimii ani, de probleme c are au devenit atât de obișnuite în peisaj, încât doar lipsa lor ar mai
mira pe cineva; vorbim desigur, despre numărul mare de școli a căror renovare a încremenit în
proiect din lipsa fondurilor, nemulțumirile cadrelor didactice, dar și statisticile care s e întocmesc
pe marginea anului școlar precedent, majoritatea cu grad ridicat de îngrijorare. Pe această linie se
înscriu și problemele de abandon școlar și problemele comportamentale.
Abandonul școlar nu este o problemă nouă, de -a lungul timpului au fost realizate multiple
cercetări pentru identificarea și prevenirea eșecului școlar. Odată cu trecerea timpului și apariția
unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii
educativ –informative și formative, egali tatea de șanse privind educația, suportul psihopedagogic
oferit în școli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educația școlară
pentru stoparea și eventual eradicarea acestui fenomen.
Principalul motiv pentru care am ales aceast ă temă este domeniul în care lucrez, fiind
cadru didactic, am înțeles de -a lungul timpului că accesul la educație al copiilor proveniți din
familiile sărace este o problemă atât de natură educațională, cât și socio -economică, altfel spus
cauzele pentru car e acestor copii le este îngrădit accesul la educație sunt în egală măsură legate
atât de disfuncțiile sistemului educațional, cât și de problemele de natură socio – economică,
cauze care îi conduc inevitabil, uneori, spre abandonul școlar.
Abandonul școlar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât
în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care -și va
pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilități și capacități ajungând să dezvolte o teamă
de eșec, cât și pe plan social, pentru că eșecul școlar permanentizat „ stigmatizează ”,
„etichetează ” și conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente
deviante și infracționale. Din punct de vedere legal se specif ică faptul că frecventarea obligatorie
a școlii încetează la sfârșitul clasei a X – a.
6
Atunci când statul controlează frecventarea școlii abandonurile înaintea termenului legal
al școlarității obligatorii sunt relativ rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens.
În general cei care abandonează școala nu mai sunt reprimiți ulterior în aceeași instituție
educativă și nu sunt înscriși într -un program de școlarizare alternativ. Rata abandonului școlar se
stabilește că raport procentual între numărul elevilor înscriși și numărul absolvenților. Dacă până
în anul 1990 în România nu s -a vorbit despre abandon școlar sau neșcolarizare, sistemul
neacceptând eșecul școlar ca pe o realitate, nu același lucru s -a întâmplat după căderea sistemului
comunist. Din păcate această problemă nu a constituit o prioritate după 1990. Abandonul școlar
creează condițiile eșecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ șansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eșecul în a -și realiza o educație școlară
completă se asociază cu perspectivele ocupaționale și economice limitate, detașarea de valorile
societății și de instituțiile ei și cu o scădere a venitului personal de -a lungul întregii vieți.
Prezenta lucrare are ca temă principală abandonul șco lar, mai exact prevenirea
fenomenului de abandon școlar și este structurată pe trei capitole. Primul capitol prezintă
conceptul de abandon școlar din diferite perspective, precum și teorii pe care se bazează
cercetătorii în prevenirea fenomenului de abando n școlar. Acest capitol tratează pe larg și factorii
determinanți ai abandonului școlar, dar și modalități de prevenire a acestuia.
Capitolul 2 cuprinde cercetările efectuate cu privire la evoluția fenomenului numit
abandon școlar, statisticile privind rat a abandonului școlar atât la nivel european cât și la nivel
național și cercetări privind creșterea cazurilor de abandon școlar începând cu anul școlar 2004 –
2005 și terminând cu anul școlar 2010 – 2011. Tot în acest capitol sunt prezentate și trei cazuri d e
copii care au abandonat școala din diverse motive.
În Capitolul 3 este prezentat un proiect de intervenție prin care se urmărește prevenirea
fenomenului de abandon școlar la nivelul localității Petrești din județul Alba.
Studiile de specialitate realizat e în vederea prevenirii abandonului școlar au identificat o
mare parte dintre factorii care influențează sau potențează neparticiparea copiilor cursuri, atât din
perspectiva caracteristicilor individuale ale elevilor cât și din aceea a caracteristicilor fa miliilor
din care provin aceștia, măsura în care situația economică, poziția pe piața muncii a membrilor
familiei, componența acesteia sau apartenența la un anumit grup etnic, se asociază cu
neparticiparea școlară.
7
CAPITOLUL 1
ASPECTE GENERALE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR
Prin abandon școlar se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă
sau trangresează normele sau valorile școlare. Așadar, devianța școlară va include totalitatea
conduitelor care se abat de la normele și valorile care reglementează medi ul școlar. Ele sunt
precizate în regulamentele școlare și în cele de ordine interioară .
Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distinctă, ele exercită o
anumită influență asupra dinamicii devianței școlare dar nu voi face referire la a cestea în cadrul
lucrării. Există câteva concepte care sunt corelate și a căror semnificație se întrepadrunde
oferindu -ne o imagine asupra fenomenului de devianță școlară. Acestea sunt: comportamentul
deviant, delincventa juvenilă, devianța în școală și de vianța școlară, iar relația dintre ele poate fi
redată în diagrama din fig.11:
Comportamentul deviant
Delincvența juvenilă
Devianța școlară
Devianța în școală
Fig.1. Relația conceptelor care contribuie la devianța școlară
1.1. Delimitări conceptuale
Deoarece există diverse perspective de abordare a domeniului, în literatura de specialitate
apar o varietate de termeni cu semnificații apropiate de cea a conceptului de „ abandon ” precum:
1 Neamțu, Cristina, Devianța școlară. Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Ed.
Polirom, Iași, 2003, p. 27
8
indisciplină școlară, delincvență juvenilă, inadaptare școlară, tulburare de comportament, deviere
de conduită.
1.1.1. Absenteismul școlar
Conceptul de absenteism este definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin
caracteristicile socio -culturale ale mediului de proveniență și apare mult mai fr ecvent în mediul
urban și în familiile sărace.
Absenteismul desemnează un tip de conduită evazionistă, stabilă, cronică,
permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes, de
motivație și de încredere în educația școlară. În spatele acestui comportament se poate ascunde
nevoia elevului de a evita confruntarea cu anumite situații sau probleme care îi provoacă o
suferință fizică sau psihică. Precedând sau însoțind fuga de la școală, absenteismul și abandonul
școlar, se pot observa și alte tipuri de reacții folosite pentru a scăpa de situații traumatizante:
• Reveria, retragerea temporară într -o lume imaginară;
• Închiderea în fața informațiilor provenite din exterior,
refugiul în atitudinea de pasivitate și apatie;
• Regresia, adoptarea unor comprtamente infantile;
• Dezvoltarea obisnuinței de a se izola, solitudinea și refuzul
de a comunica;
• Dezvoltarea fobiei de școală;
• Reacțiile somatice: migrene, febră, dureri de stomac;
• Puseurile de bulimie: mănâncă și bea execisv;
• Toxicomania;
• Descurajarea, deprimarea și ideația suicidară.
În etiologia conduitelor evazioniste, și în special a absenteismului școlar, regăsim doi
factori majori, care acționează în interdependență: școala și familia . Rolul familiei în prevenirea
apariți ei absenteismului școlar devine vizibil în situații precum:
• Părinții sunt indiferenți sau devalorizează educația școlară
și din cauza acestei atitudini, nu controlează și nu reacționează la absențele
9
copiilor; această tendință este accentuată în cazurile î n care părinții nu au avut nici
un avantaj în urma școlarizării lor.
• Părinții pretind copilului să lipsească de la școală,
obligându -l să participe la diferite activități casnice sau aducătoare de venit.
• Părinții sunt bolnavi cronici, dependenți de alcool sau
droguri sau se află în detenție, nefiind disponibili în ceea ce privește controlul
frecvenței și al activității școlare ale copiilor.
• Păriții sunt hiperanxioși sau imaturi și, din diverse motive
reale sau imaginare, țin copilul acasă pentru a -l proteja .
Pe lângă familie și școală, un rol semnificativ în perpetuarea absenteismului îl are și
atitudinea comunității față de acest fenomen; indiferența membrilor comunității față de copiii
care, dată fiind vârsta lor și moemntul zilei ar trebui să fie la școal ă, dar sunt prezenți în alte
locuri publice, facilitează și consolidează absenteismul.
Absenteismul rezultă din absențe frecvente într -un anumit interval de timp și este
determinat, în mare parte, de insatisfacțiile legate de activitatea școlară și de con dițiile de lucru,
care conduc la scăderea stimei de sine și pierderea statutului în colectiv. Există și alți factori,
dintre care amintim, sănătatea, obligațiile familiale, importanța pe care o prezintă pentru elev
activitățile activitățile extrașcolare, n ormele școlare și presiunile instituției educative.
1.1.2. Abandonul școlar
Abandonul constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent
de nivelul la care s -a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete
sau înaintea încheierii ciclului de studii inceput.
Indiscipl ina definește situația în care interesele individului vin în conflict cu interesele
grupului și cu autoritatea pe care o reprezintă. În școală, un act de indisciplină are loc când
conduita unui elev îi împiedică pe ceilalți să participe la procesul de învățare sau perturbă
activitatea de predare a profesorului2.
2 Gnajez, W.J., The Psycology of Discipline in the Classroom , Ed. Maccmillan Publishing Co. Inc., New York,
1968, p.28 apud. Neamțu, Cristina, op.cit, p. 28
10
Delincvența juvenilă nu se referă la orice abatare comportamentală, ci la comportamentul
tinerilor până la vârsta de 18 ani, care contravine legii.
Acest concept se suprapune peste cel de „ devianță școlară ” în măsura în care există o
coincidență între normele juridice și cele școlare, iar conduita deviantă poate fi considerată
infracțiune sau delict, de exemplu: furtul, acte de vandalism și de violență școlară.
Devierile de conduită alcătuiesc o categorie distinctă în cadrul tulburărilor de
comportament, se caracterizează prin reversabilitate și includ o gamă extrem de diversă de
manifestări, de la fobii, anorexie până la acte de vandalism. În contextul vieții școlare, după I.
Străchinaru, prin cipalele devieri de conduită ar fi: izolarea socială, nesupunerea, obrăznicia față
de profesori, violența față de colegi, absenteismul, chiulul, instabilitatea, lenea, minciuna, fuga și
vagabondajul, frutul, conduitele perverse3.
Tulburările de comportame nt pentru orice conduită aberantă întâlnită la copii. Sintagma
“tulburare de comportament ”desemneaza devierile de la normele psihomorale, determinate
preponderent de cauze endogene, care afectează funcționarea psihică normală a individului.
Conceptele de “inadaptare” sau “dezadaptare” sunt, ambele, de o ambiguitate notorie,
dar pot fi diferențiate astfel:
Conceptul de “ inadaptare ” este marca perspectivei psihologice; copilul inadaptat este cel
a cărui comportament, indiferent de cauză, îl impiedică să beneficieze de experiețele
educaționale și sociale obișnuite, atât în școală, cât și acasă. Dificultățile emoționale și
comportamenta le ale copilului inadaptat nu pot fi remediate, fără un ajutor calificat, de către
parinți, educatori sau ceilalți adulți semnificativi din viața acestuia.
Adaptarea școlară , ca formă specifică de adaptare socială, reflectă măsura în care elevul
reușește să răspundă cerințelor educaționale (atât cu privire la conduită, cât și la însușirea
informațiilor). Adaptarea școlară presupune exisțenta unei compatibilități între natura cerințelor
școlare și posibilitățile subiective ale elevului de a le îndeplini cu succes.
Inadaptarea școlară desemnează absența acestei compatibilități, cauzele aparținând fie
elevilor, fie școlii, fie ambelor părți.
Devierea de conduită a fost definită de I. Străchinaru drept ” forma de dezichilibru psihic
sau de echilibru parțial, c are presupune modificări ce predomină în sfera emoțional -volitivă a
3 Neamțu, Cristina, op. cit., p. 34, apud. Străchinaru, I., Devierile de conduită la copii, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1969, p. 35
11
personalității, ca rezultat al unei structuri morbide de natură sociogenă sau al unor tulburări
morfofuncționale ale activității creierului, obiectivate în atitudinile persoanei față de so cietate și
sine” (Străchinaru, 1969, p35.).
Rezistența școlară reprezintă un mod de a reuși în clasă, o strategie de adaptare și
supraviețuire. Strategia rezistenței școlare constă în refuzul normelor și valorilor specifice
culturii școlare; elevii le con testă deoarece sesizează ca valorile și acțiunile școlii sunt
incompatibile cu lumea în care trăiesc ei.
Principalele forme de manifestare a devianței școlare pot fi grupate în două categorii:
conduite evazioniste (apărări deghizate) -fuga de la școală, ab senteismul, abandonul școlar,
toxicomania, copiatul, suicidul, și apărările deschise – vandalismul și conduitele violente. Toate
aceste manifestări se pot asocia și prezența uneia dintre ele poate accentua riscul apariției alteia.
1.2. Teorii explicative ale abandonului școlar
1.2.1. Abordarea psihosocială
Abordarea psihosocială consideră că persoanele care au abandonat șco ala diferă de cele
ale persoanelor care și -au continuat studiile datorită trăsăturilor de personalitate diferite. Când
vorbim de educație vorbim de rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine care influențează
procesul învățării. În acest caz, vorbim de acele persoane care consideră urmarea cursurilor
școlare „ o pierdere de timp “. De -a lungul timpului cercetătorii au urmărit să demonstreze că
aceia care abandonează școala diferă de cei care -și finalizează studiile în ceea ce privește unul
sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii din această
factură au investigat rolul motivațiilor, int eligenței, imaginii de sine și agresivității în decizia de a
abandona școala.
1.2.2. Perspectiva interacționistă
Se referă la interacțiunile care au loc între carateristicile individuale ale elevului și cele
ale mediului educațional. În momentul în care apar anumite disfuncționalități în interacțiunea
dintre cele două medii poate determina abandonul școlar. Abandonul este considerat a fi
12
rezultatul unei interacț iuni personale insuficiente cu ceilalți membrii ai colectivitățiide exemplu,
elevul nu poate ține pasul cu materia predată.
1.2.3. Teoria constrângerii externe
Afirmă că abandonul școlar nu este numai un efect al sărăciei populației, dar și ca o
consecință a presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. În consecință,
abandonul școlar este determinat atât de factori psihosociali cât și de factori externi ce acționează
asupra individului. Un exemplu de factor extern poate fi cel al lipsei unităților școlare în anumite
comune sau sate, acestea aflându -se la distanțe foarte mari ce împiedică elevul să meargă la
școală. Printre acești factori, care au un început deosebit asupra menținerii elevilor în școală, se
numară factorii de să nătate și obligațiile profesionale și familiale. Dacă acceptăm că perspectiva
interacționistă o subsumează pe cea psihosocială, paradigma abandonului școlar se va baza pe
două componente: una localizează forțele ce promovează abandonul în contextul educați onal,
punând accentul pe lipsa unei interacțiuni sociale satisfacatoare în cadrul instituției școlare, din
cauza anumitor caracteristici psihosociale ale elevului; cealaltă consideră mediul extrașcolar un
factor determinant al abandonului, părăsirea școlii fiind un răspuns la conflictul între obligațiile
nonșcolare și cele școlare.
1.2.4. Teoria excluderii
Considerând că principalul actor determinant al abandonului școlar este chiar școala prin
politicile care le promovează, anumite practici școlare, cu m ar fi: exmatricularea fără drept de
înmatriculare în instituția respectivă sau eliminarea temporară din instituția de învățământ. Toate
aceste aspecte descurajează elevul în procesul învățării, ajungându -se la stigmatizarea și
marginalizarea elevului.
Dezangajarea se referă la procesul prin care atât școala cât și elevul manifestă dezinteres
unul față de altul. Dezangajarea are loc prin scăderea investiției afective, intelectuale, materiale a
13
elevului față de mediul școlar. Însă astăzi putem vorbi și de lipsa implicării profesorilor în
procesul educativ în mediul rural, tocmai prin lipsa cadrelor didactice calificate.
1.2.5. Perspectiva sistemică
Se folosește această perspectivă deoarece se urmarește menținerea unei cercetări pe
dinamica interacțiunii dintre mai multe sisteme care afectează comportamentul elevilor.
Sistemul cu risc de abandon școlar cuprinde mai multe subsisteme: familia, școala,
personalitatea. Între aceste elemente trebuie să existe o relație de simboliză. Fiecare componentă
este la un anumit nivel și într -o anumită masură afectată de toate celelalte. De exemplu dacă un
copil în familie este bătut, el nu va fi atent la școala, nu își va face temele, va fi neglijent și
reticent, se va închide în el, nu va mai comunica.
1.2.6. Perspec tiva puterii
Această perspectivă se bazează pe forțele elevului în procesul de schimbare. Se urmărește
valorificarea resurselor deja existente sau descoperirea altora noi pe baza cărora să se producă
schimbarea. Reducerea abandonului școlar este posibilă prin găsirea u nor resurse ca de exemplu
înlesnirea comunicării părinți -școală, părinți -copil, valorificarea capacităților intelectuale ale
copilului sau abordarea unor metode didactice potrivite fiecărei personalități a copilului.
1.2.7. Practica bazată pe teoria beha vioristă
Presupune ajutorarea familiei copilului, elevului sau caderelor didactice să învețe noi
comportamente și să înlăture comportamentele supărătoare. Putem întări stima de sine a copilului
prin lauda lui atunci când obține rezultate școlare mai bune atât de părinți cât și de profesori în
fața clasei. Acordarea diferitelor premii în domenii în care elevii manifestă interes. Astfel copilul
își va îmbunătății sau menține comportamentul pentru care este recompensat și va renunța la cel
care nu este recomp ensat sau pedepsit.
14
1.2.8. Practica bazată pe terapia familială
Lucrul cu familia ca subsistem și schimbarea sau modificarea tipurilor de interactiuni
dintre membrii familiei reprezintă scopul acestei teorii. Se pot organiza în cadrul consilierii
famil iale diferite metode. De exemplu jocul de rol dintre copil și părintele pentru a realiza ce
dorește elevul de la părinte și invers. Prin aceasta fiecare conștientizează nevoile celuilalt. Poate
fi folosită și metoda narativă prin oferirea de exemple din co munitate, drept cadre de folosință
prin întărirea convingerii că se poate ajunge la acel model prin folosirea corectă a resurselor
proprii.
1.3. Factorii care conduc la apariția fenomenului de abandon școlar
1.3.1. Factori individuali
Aceștia se referă la capacitatea personală a elevului de a reacționa, adică de resursele
personale, de bogăția și calitatea “ schemelor de adaptare “ ce se referă la faptul că unii elevi au
un potențial mai mare de adaptare, iar alții unul mai redus (sunt mai rigizi, mai puțin permisivi în
relațiile cu ceilalți). Un rol important este reprezentat și de prezența mamei în viața copilului.
Dacă un copil a trăit într -un mediu familial în care prezența mamei era cotidiană, dezvoltarea
copilului a decurs normal. În caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburări psihice, cum ar
fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc. Poate apărea „hospitalismul” (nervozitatea excesivă sau
apatia, indiferența etc.; ajunge chiar la retardare mintal ă, dacă elevul trăiește în stare de izolare
prelungită). Particularitățile psihice ale copilului pot influența și negativ randamentul său școlar.
Etichetările ca „ elev slab ” , „ elev rau ” duc la scăderea stimei de sine, la scăderea
încrederii în propriile forțe cât și în persoanele ce îl înconjoară. În aceste condiții, datorită lipsei
resurselor necesare pentru a depăși această dificultate, acești copii caută să iasă în evidență,
adeseori, prin comportamente deviante. Lipsa voinței (sau disponibilitatea red usă), nivelul scăzut
al aspirațiilor, intereselor, motivației, insuficienta dezvoltare a capacității de operare a gândirii
etc., pot avea efect negativ asupra activității școlare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale.
De asemenea, starea de sănătate a elevului poate influența succesul sau eșecul școlar al acestuia.
15
1.3.2. Mediul familial
Familia reprezintă cel dintâi și cel mai important context de viață, cu un rol deosebit în
socializarea copilului. Familia oferă copilului un sentiment de siguran ță, singurul care -i permite
acestuia să se emancipeze și să -și dobândească personalitatea. Însă, acest sentiment depinde de
anumiți factori: protecția împrotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuințelor
elementare, coerența și stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca
membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale și de a dobândi o
experiență personală.
Lipsa interesului pentru activitățile școlare ale copilului sau, din contră, preocuparea
exgerată pot duce la nereușita școlară a copilului. Un rol foarte important în dezvoltarea copilului
îl reprezintă tipul de familie din care acesta provine:
• familiile cu mulți copii nu-și pot permite să -i trimită
la școală datorită lips ei resurselor materiale:copiii sunt puși să muncească,
reprezentând o sursă de venit, mai ales în mediul rural unde copii sunt puși
la muncile agricole;
• familii monoparentale care nu pot acorda atenția
cuvenită creșterii copilului, mai ales că numarul feme ilor care muncesc
este în creștere;
• familii ai căror părinți au emigrat . Statisticile arată
că din ce în ce mai multe persoane optează pentru a pleca în străinătate,
mai ales din mediul rural, datorită nivelului de trai foarte scăzut;
• familii dezorganizat e a căror părinți sunt alcoolici,
victime ale violenței domestice, dependenți de substanțe stupefiante etc.
De asemenea, dezinteresul manifestat de părinți în ceea ce privește educația, dar și
nivelul scăzut de instrucție al acestora sau concepțiile despre aceasta, au un impact negativ
asupra școlarizării elevului. În mediul rural, șansele ca numărul de copii să –și continue studiile
sunt minime.
16
1.3.3. Mediul școlar
Mediul școlar are un important impact educațional. Din această perspectivă el se
constituie întrun factor care poate influența în mod esențial succesul reformei. Fără îndoială că
mediul școlar nu este rupt de societatea în care se află. Dimpotrivă, el îndeplinește o seamă de
roluri de socializare, integrare și control social, de profes ionalizare etc. și totodată este puternic
influențat de ansamblul vieții sociale, începând cu valorizarea și prestigiul social al școlii, și
terminând, poate, cu resursele alocate.
Dacă avem în vedere doar aceste două aspecte extreme, în România vom consta ta o
situație puternic contradictorie. Pe de o parte, școala ca atare este o instituție apreciată în
societate, iar atingerea unui nivel cât mai înalt de școlaritate constituie încă un obiectiv pentru o
parte importantă a populației. Pe de altă parte însă, resursele financiare alocate sunt insuficiente.
Chiar dacă prin lege s -a prevăzut o finanțare de 4% din PIB pentru învățământ, în fapt nu s -a
atins niciodată această cotă, care este, oricum, sub nivelul cerințelor. Comparativ cu media
mondială de circa 6% din PIB, cheltuielile publice pentru învățământ în România se află mult
sub acest nivel, iar în primii ani de tranziție se situau numai la jumătate față de cota alocată în
altă țări: 2,8% în România în 1990, față de Ungaria cu 5,8% în același an, sau 3,1% în 1994 față
de 6,4% în Ungaria, 5,3% în Polonia și Republica Cehă și 4,8% în Bulgaria. (Women in
Transition, UNICEF, 1999).
De remarcat, totodată, schimbarea de optică la nivel internațional potrivit căreia
cheltuielile pentru învățământ nu mai sunt con siderate doar simple cheltuieli sociale (deci
neproductive), ci investiții de dezvoltare, ceea ce evident facilitează acordarea de resurse
materiale sporite.
Revenind la România, fără a se pune toate dificultățile întâmpinate în buna funcționare a
sistemu lui de învățământ pe seama finanțării insuficiente, nu se va putea ocoli totuși acest aspect
din moment ce vom constata existența unei logistici cu totul precare într -o bună parte din sălile
existente, din învățământul obligatoriu, cu precădere în mediul r ural, dar nu numai.
Înainte de a trece la prezentările propriu -zise, menționăm faptul că, din dorința de a
determina necesarul de intervenție, de a aduce în atenție ceea ce ar trebui făcut pentru a spori
șansele de succes ale reformei în beneficiul elevil or, sunte m orientați să sesizăm mai degra bă
obstacolele existente, deficitul de potențial. Cu alte cuvinte, vom consemna ceea ce există, dar nu
17
vom insista pe ceea ce este de așteptat să întâlnim în școala românească de azi după ani și ani de
acumulări pri n activitatea multor generații de profesori și elevi, deveniți ei înșiși, la rândul lor,
profesori, cu multe rezultate remarcabile. La aceste aspecte de împlinire ne raportăm ca la un
potențial de susținere a reformei, dar succesul acesteia este condiționa t de activitățile care se
desfășoară în școli. Pe această cale, unele deficite de resurse materiale pot fi suplinite parțial, fără
a ajunge la eliminarea lor, printr -o activitate excepțională, dar pot fi și irosite resursele care
există, printr -o activitat e necorespunzătoare.
Prin urmare, dacă observăm că 61% din școlile investigate au o sală de bibliotecă, scopul
nu este de a etala semnificația acestei valori pentru reformă, deși ea se constituie într -un potențial
de dezvoltare, cât de a constata că în foa rte multe alte școli (39% din total cu valori care ajung la
55% în cazul satelor periferice) nu există o astfel de sală de bibliotecă; în 12% din școli nu există
nici un fond de carte, iar în multe altele există un număr extrem de mic de volume. În fapt, c hiar
acolo unde sunt mai necesare, pentru că sunt relativ puține alte surse de informare, bibliotecile
școlare lipsesc, sau fondul de carte este cu totul precar.
Din acest punct de vedere există mai multe motive prin care mediul școlar contribuie la
abando nul școlar:
• cunoașterea insuficientă elevilor , datorită
numărului mare dintr -o clasă sau datorită dezinteresului manifestat de
către profesori;
• nerespectarea particularităților de vârstă și
individuale ale elevilor; profesorii prin pregătirea lor la nivel
psihopedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a adapta
metodele de predare -învățare la fiecare elev în parte;
• lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru
stimularea interesul ui față de învățătură; în special în mediul rural,
profesorii nu își manifestă interesul pentru procesul învățării datorită
faptului că salariile nu sunt pe măsura așteptărilor; majoritatea cadrelor
didactice din mediul rural sunt suplinitori;
• insuficient a pregătire profesională și psiho –
pedagogică a unor cadre didactice;
18
• lipsa de profesionalism , manifestată fie prin
severitatea profesorului (poate induce starea de teamă, anxietate a
elevului), fie prin permisivitate reprezintă un factor ce poate influența
abandonul școlar;
• lipsa dotărilor materiale în instituțiile de
învățământ, lipsa școlilor la sate determină mulți elevi să parcurgă zilnic
un drum lung până la o școală apropiată sau mai bine dotată;
• lipsa profesorilor calificați în mediul rural.
1.3.4. Contextul social
Putem vorbi de lipsa investițiilor statului în domeniul educației. O importantă influență
negativă asupra percepției educației o reprezintă mass – media, prin promovarea din ce în ce mai
largă a celor neșcolariza ți care au reușit în viață prin noroc și înzestrările de la natură. Pentru
copii, aceștia reprezintă modele drept de urmat deoarece școala nu oferă aceleași perspective.
Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt stigmatizați în legătură cu mediul lor de
proveniență. La nivel național sunt elaborate programe care să susțină educația în mediul rural,
însă puține sunt puse în aplicare.
1.3.5. Factori de ordin socio -cultural sau religios
În această categorie se includ indicatorii care se referă la pute re și status social, cum ar fi
de exemplu:apartenența etnică, apartenența la clasa socială, apartenența rasială, sexul (încă mai
există concepția conform căreia fetele nu au nevoie de o educație aprofundată, ele trebuind să se
limiteze la rolul de casnică) , apartenența la comunitãți de tip rural/urban etc.
Toate aceste variabile au fost tratate ca variabile demografice, dar o dată cu preocupările
de democratizare a educației școlare, s -a demonstrat că diferite grupuri dezavantajate social sunt
discriminate atât în cadrul sistemului scolar cât și pe piața muncii sau pe piața căsătoriilor.
Referitor la variabila sex, unele studii arată faptul că rata de abandon școlar este
semnificativ mai mare în rândul fetelor, indiferent de starea materială a părinților. În mediul mai
sărac, abandonul mai frecvent al fetelor se explică prin participarea acestora la realizarea
19
activităților casnice, la îngrijirea fraților, la efectuarea unor activități aducătoare de venit. În
mediul dezvoltat, abandonul școlar al fetelor se caracterizează prin crizele specifice pubertății.
Toate acestea pot genera mariaje precoce sau graviditate; atragând după sine abandonul școlar.
Există și studii care consideră că riscul cel mai mare de abandon scolar îl au baieții și nu fetele și
explică acest lucru prin trăsăturile de personalitate specifice rezultatelor în urma socializarii în
funcție de steriotipul de sex -rol; copii proveniti din familii minoritare etnic, indiferent de
variabila sex, abandonează școala într -un procent mai ridicat decât cei ce aparțin culturii/etnicii
majoritare. De asemenea, copii care provin din familii asistate social sau dependente de
instituțiile caritabile abandonează școala într -o proporție semnificativ mai mare.
În ceea ce privește tipul de relație între abandon ul școlar și mediul de proveniență,
rural/urban, se consemnează o rată mai mare a abandonului școlar în mediul rural, ceea ce se
explică prin: distanța mare domiciliu -școală, dublată de condiții inadecvate de transport (navetă)
lipsa de flexibilitate a ora relor și structurii anului școlar, care nu țin cont de calendarul lucrărilor
agricole, precum și lipsa de opțiuni educative în cadrul școlii.
1.3.6. Factori (cauze) de ordin economic
Rata abandonului la nivelului școlarității primare este mai scazută în țarile cu venit mare
pe cap de locuitor. Statisticile indică faptul că în țarile cu venit mai scazut un procent de
aproximativ 40% dintre elevii înscriși abandonează școala primară înai nte de a termina ciclul
primar.
În cazul țărilor sărace rata abandonului școlar este foarte mare la nivelul școlaritații
primare, în cazul țărilor cu o economie puternică studiile rale înalte ale abandonului școlar la
nivelul învatamantului post abligator iu: liceal și superior.
În aceste școli cei care abandonează provin în marea lor majoritate, din familii cu un
statut socioeconomic precar.
Copii care traiesc în familii sarace au șanse mai mici de a -și înșusi o educație școlară
completă. Statutul econom ic corelat cu abandonul școlar este evaluat prin variabilele precum:
• gradul de instruire și educația parinților;
• profesia tatălui;
• venitul familiei și nivelul de viața al acestuia.
20
Anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plăti rechizi tele școlare,
taxele, transportul la scoală, uniforma etc. Alte familii își pot permite să plătească școlarizarea
copilului, dar aceasta presupune o reducere drastică a resurselor familiale, mai ales în situația în
care elevul avea înainte responsabilitați productive alaturi de parinții săi.
Există elevi care traiesc sentimente de frustrare legate de saracia lor, care se reflectă la
școala în ținuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mancare pentru pranz. Unii dintre acești
elevi își vor defini priorit ățile în viață în funcție de această stare de frustrare și vor abandona
școala.
Determinarea economică a abandonului școlar trebuie corelată și cu variabila vârstă.
Prelungirea școlaritații obligatorii a suscitat polemici între educatori și responsabilii educației,
unii dintre ei fiind de parere că a -i obliga pe tineri să revină în școală cât mai mult împotriva
voinței lor, este o soluție contraproductivă; tineretul contemporan are o anumită putere
economică, determinată de poziția activă pe piața muncii, prin păstrarea unor servicii temporare,
calificate sau necalificate. În condițiile aspirației lor firești catre autonomie și independența
financiară, tinerii doresc să părăsească școala cât mai repede posibil, pentru a avea un serviciu
permanent, cu o norm a întreaga și pentru a putea caștiga mai mult. Cei care aspiră la o viață
independentă resping ideea unui învațământ obligatoriu extins la 10 -12 ani, deoarece față de
idealul și trebuințele lor imediate educația școlară nu aduce recompense dorite. S -a avan sat ideea
că absentismul și delicvența pot fi diminuate dacă li se va permite tinerilor să -si asume o poziție
productivă pe piața muncii. Se estimează chiar că abandonul școlar temporar poate avea efecte
benefice în cazul unei categorii de elevi
2 , și anume elevii care au nevoie să părăsească în afara
fluxului procesului educativ școlar și să muncească o perioadă de timp.
1.3.7. Factori (cauze) de ordin psihologic
Referitoare la reacția fiecărui elev la apariția insuccesulu i școlar și a conflictelor cu
autoritățile școlare. Etichetarea ca ” elev slab ” și deprivarea de status reduc stima de sine a
elevilor și subminează încercarea lor de a -și construi o identitate socială pozitivă. În aceste
condiții elevii care nu au resursel e necesare pentru a se mobiliza în vederea depășirii
dificultăților, vor căuta să -și satisfacă nevoia valorizare personală în afara școlii, eventual prin
21
abandon. Etichetarea ca „ ratat ” sau „ deviant ” determină elevii să adopte roluri deviante ca
răspuns la deprivarea de status. În școlile în care există clase de nivel pentru menținerea în școala
a elevilor subrealizați școlar, calitatea de membru al unei asemenea clase poate conduce la
abandunul scolar.
1.3.8. Factori (cauze) de ordin pedagogic
Vizează c alitatea vieții școlare, pertinența conținuturilor în raport cu trebuințele de
învățare ale elevilor, caracteristicile procedurilor de evaluare și ale orientării școlare și
profesionale, deschiderea școlii față de problemele comunității, stilul disciplinei școlare,etc.
Calitatea vieții școlate și a educației școlare influențează rata abandonului; evidențele existente
indică faptul că cele mai înalte rate de abandon școlar le influențează școlile segregate, școlile în
care se pune un mare accent pe supravegh ere și testare.
1.4. Efectele abandonului școlar
Efectele abandonului școlar demonstrează că acest tip de conduită este considerat
deosebit de grav. Cei care nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio –
economice, nici formația morală și civică necesară exercitării rolului de părin te și a celui de
cetățean al unei comunități. Neavând nici o calificare, cei care abandonează școala sunt viitorii
șomeri și reprezintă un termen mediu și lung, o sursă de dificultăți sociale și de deprinderi, care
depășesc investiția cerută de formarea in ițială.
Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci
cea suficient educată, care părăsește școala cu o formație subreală sub aspectul moral, intelectual
sau estetic.
Reciclarea unei astfel de persoane, predispusă la compromisuri, la impostură și
delicvență, va costa mult și va fi dificil de realizat.
1.5. Statistici cu privire la abandonul școlar în România
22
Până în anul 1990, în România nu s -a vorbit despre abandon școlar, sau neșcolarizare,
sistemul neacceptân d eșecul șolar ca o realitate. Aceasta problemă va constituii o prioritate a
primilor ani dupa 1990. Eforturile au fost concentrate în mod deosebit pe schinbari ale
manualelor școlare și de tip curricular.
În 1998, pe baza statisticilor care au privit anii 1996 -1997, Ministerul Educației Naționale
a aratat că există analfabetism în anumite grupuri ale populației. Rate ridicate ale abandonului
școlar se inregistrează la nivelul învațamantului secundar. Deși statisticile indica o scadere a
acestora, de la 7,3% în 1990 la 3,9% în 1995, lipsa resurselor financiare și costurile educationale
ridicate constitue, pentru majorarea copiilor provenind din familii sărace, cauze a întreruperii
studiului, dupa absolvirea învățamântului obligatoriu sau ale abandonului școlar la acest nivel.
Având în vedere faptul că învățământul obligatoriu nu asigură o calificare profesională,
iar ofertele de munca pentru învățământul secundar sunt, atât din punct de vedere calitativ cât și
cantitativ, limitate, mulți dintre tinerii a bsolvenți ai acestor forme de învățământ sunt expuși
riscului excluderii sociale. Pe termen lung, din cauza creșterii numarului de tineri, care nu
reușesc să obțină decât diploma de capacitate, a ofertei limitate pentru absolvenți de școli
profesionale și de ucenici, a dezvoltării diplomelor de studii superioare, datorită insuficienței
dezvoltării economice, este posibil ca educația să nu contribuie într -o măsură apreciabilă la
diminuarea fenomenului de excluziune, ci mai degrabă la favorizarea lui.
Ministe rul Educației, Cercetarii, Tineretului și Sportului a demarat, încă de la sfârșitul
anului 2003, o amplă campanie de prevenire a abandonului școlar. Măsura a fost luată după
cifrele îngrijoratoare primite din teritoriu, conform cărora la sfârșitul anului școlar 2001 -2002 un
numar de 17.742 de elevi, în special din ciclul gimnazial, au renunțat la școală. Cifra reprezintă o
creștere uluitoare față de anul precedent, 1999 -2000, cand se înregistraseră 7.900 de elevi, la
nivel național, care părasiseră școala.
Totodată s -a constatat că, în intervalul 1999 -2002, aproape 9.800 de elevi din clasele I -IV
au abandonat, în fiecare an, școala.
Ultima satistică, elaborată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului în 2006, a scos la iveală fapt ul că rata abandonului școlar în învățământul primar din
România s -a dublat în ultimii zece ani. Studiul a început cu anul școlar 1997 – 1998 și s -a
încheiat cu cel din 2003 – 2004. Dacă acum zece ani se înregistra o rată a abandonului de 0,6% ,
în anul șc olar 2003 – 2004, aceasta s -a dublat, ajungând la 1,2%. Drept urmare, autorii statisticii
23
consideră ca rata abandonului școlar este crescută în rândul copiilor din zonele rurale, din
comunitățile montane în special la nivelul învățămantului secundar.
Cauze le sunt: sărăcia , lipsa mijloacelor de transport și slaba motivație cu privire la
câșitgul economic ca rezultat al educației.
An de an se înregistrează sute de elevi care se opresc cu studiile până cel mult la nivelul
clasei a VII – a. De regulă, principalu l motiv pentru care sunt întrerupte studiile este legat de lipsa
banilor. Sunt copii care locuiesc în localitați unde nu există decât școli cu clasele I -VIII, iar cea
mai apropiată școală de arte și meserii este, oricum, mult prea departe pentru ei pentru a putea
face naveta. Preferă să rămână acasă lângă părițti și să lucreze alături de ei la muncile câmpului
unde, oricum, nu au nevoie de nici o calificare.
Tot din rândul celor care abandonează studiile dupa ce termină clasa a opta fac parte și
fetele care provin din familii de etnie romă. Multe din ele se căsătoresc imediat după ce termină
gimnaziul, în cazul în care nu s -au măritat până atunci și încep să îsi crească pruncii care se
grăbesc să vina pe lume. Toate aceste lucruri se întamplă într -o perioadă în care învățământul de
zece clase este obligatoriu prin lege. Până când aceste familii care se află în situația de a nu -și
permite să își mai tină copiii la școală din lipsa banilor nu vor ieși din starea de sărăcie în care se
află, situațiile de acest g en nu vor fi rezolvate.
În analiza efectelor abandonului școlar se impune cu prioritate corelația abandon –
delicvență. Cercetările realizate asupra modului în care evoluează abandonul școlar și delicvența
juvenită s -au bazat în principal pe doua teorii soc iologice:
• teoria tensiunii sociale , care avansează ipoteza că
abandonul școlar conduce la o scădere a ratei conduitelor delicvente, în special în
cazul tinerilor proveniți din medii sociale defavorizate:
• teoria controlului social , care susține că, dimpotrivă,
abandonul școlar determină creșterea ratei delicvenței juvenite.
Pentru a testa ipoteza teoriei tensiunii sociale , sociologii americani D.Elliot și
H.Vass au urmărit de -a lungul a 4 ani un eșantion de 2721 de elevi care intrau în 1963 în clasa a
XI-a. Concluziile validate și rezultatele investigațiilor ulterioare au arătat că: (Văideanu,1988,
pp. 21 -23).
24
• indicele delicvenței este considerabil mai ridicat la tinerii
care au abandonat școala, comparativ cu cei care și -au continuat studiile;
• natura experiențelor școlare e motivul cel mai frecvent al
conduitelor de deviantă școlară, a abandonului școlar în special;
• indicele de devianță al celor care abandonează școala
descrește.
Educația nu este doar un drept fundamental, ci și un instrument de promo vare a
incluziunii sociale. În ceea ce privește sistemul educațional, la nivelul anului școlar 2004/2005 se
înregistrează o scădere a populației școlare, cu aproape 3,5% față de anul școlar 2000/2001.
Populația școlară – reprezintă totalitatea copiilor, elevilor și studenților cuprinși în procesul de
instruire si educare la începutul anului școlar/universitar indiferent de formele de învațământ pe
care le frecventează (zi, seral, frecvență redusă, deschis la distanță) și de vârstă. Cea mai
impor tantă scădere este cea a numărului de elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial, cu
11,0% și respectiv 22,3% în perioada menționată; în ambele cazuri cele mai severe reduceri ale
efectivelor școlare se înregistrează în mediul urban. În cazul învăț ământului liceal și al
învățământului profesional și tehnic se înregistrează creșteri ale populației școlare cu 12,5% și cu
20,8%; creșterile sunt diferențiate pe medii de rezidență, în favoarea mediului rural. O astfel de
evoluție este, în principal, rezu ltatul evoluțiilor demografice localizate în mediul rural. În cazul
învățământului universitar, numărul de studenți a crescut în perioada de referință cu 22%. În
întreaga perioadă 1990 -2004 se poate observa persistența unor rate ridicate de părăsire timpur ie a
școlii de către tinerii de 18 – 24 ani, cu tendința de creștere. Acest fenomen negativ are un impact
direct asupra competitivității și calității capitalului uman. Rata de părăsire timpurie a școlii a
crescut de la 22,4% în 1999 -2000 la 23,4% în 2004 -2005. Se remarcă un decalaj substanțial față
de indicatorii europeni, standardul european de referință stabilit pentru 2010 fiind de 10%.4
Studiile efectuate indică faptul că, în cazul copiilor care trăiesc în gospodării sărace
există de 2,3 ori mai multe șanse de a abandona școala, comparativ cu copiii care trăiesc în
gospodării care nu sunt sărace, acest raport crescând până la 3,1 ori în cazul celor care trăiesc în
gospodării afectate de sărăcie extremă . Graficele prezentate de Comisia Europeană, bazate pe
date aferente anului 2009, arata ca in România rata celor care părăsesc timpuriu școala este de
4 Raportul naț ional strategic privind protecția socială și incluziunea socială, septembrie 2006
25
16,6%, mai mare decât media la nivelul UE, care este de 14,4%. Tot cifrele arată ca abandonul
școlar timpuriu s -a redus față de 2000 cu peste 27%.
Tema aband onului școlar este una de maximă actualitate pentru sistemul educațional
românesc prin valorile ridicate înregistrate de acest indicator. Conform datelor statistice și
cercetărilor anterioare pe această temă cele mai ridicate valori ale abandonului școlar se
înregistrează la trecerea de la ciclul gimnazial la ciclul liceal (liceu și școală generală). În
învățământul primar și gimnazial rata abandonului a variat, după anul 2000, în jurul a 1 –2%,
valoare extrem de mare dacă avem în vedere caracterul obligator iu și gratuit al învățământului la
acest nivel, în timp ce pentru ciclul profesional și cel liceal valorile înregistrate au depășit 8%,
respectiv 3% (INS, 2010; MECI, 2009).
Cazurile de abandon pot fi considerate, prin prisma implicațiilor pe care acestea le au
asupra cursului vieții elevilor în cauză, dar și al familiilor de proveniență, cazuri de eșec în
integrarea socială a acestora, în care responsabilitatea este plasată atât în sfera vieții personale și
de familie, cât și în sfera vieții sociale și șco lare. În acest context, actele de abandon școlar
conturează evoluții personale negative, determinând reducerea plajei de oportunități profesionale
a persoanelor în cauză. De cele mai multe ori, cazurile de abandon școlar se înregistrează pe
fondul manifest ării unor factori constrângători de ordin financiar sau familial, relația dintre
mediul familial și dificultățile financiare constituind, astfel, cadrul de geneză al determinanților
abandonului școlar.
La nivelul sistemului și politicilor educaționale au f ost adoptate puține măsuri în scopul
readucerii în sistem a persoanelor care au părăsit timpuriu școala, fie imediat după părăsire, fie
ulterior prin programe de pregătire pe durata vieții active. Rata ridicată de părăsire timpurie a
școlii, corelată cu nu mărul redus al celor care își reiau studiile după părăsirea timpurie a școlii
sunt elemente care afectează semnificativ calitatea capitalului uman în România.
Abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană, mai al es după aderarea, în 2007, la Uniunea Europeană. Acest lucru este
determinat de libera trecere a frontierei, mai exact cu emigrarea în masă a populației productive
ceea ce a determinat și abandonul școlar al copiilor cu precădere din ciclul primar sau gimn azial.
Problemele ce apar în aceasta situație depășesc sfera abandonului școlar ajungându -se la depresii
prelungite și în unele cazuri chiar la sinucideri în rândul minorilor abandonați de parinții plecați
să muncească peste hotare.
26
Sărăcia este un alt fac tor determinant al abandonului școlar, deoarece părinții preferă sa
își exploateze copii decât să -i trimită la școală, acest lucru presupunând costuri pe care oamenii
din mediul rural de cele mai multe ori nu și le pot permite. Astfel doar 25% din copii de la sate
fac liceu, ceea ce este un lucru alarmant pentru o țară în curs de dezvoltare, așa cum este și
România. Eșecul școlar constituie astăzi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învățământ.
Implicațiile eșecului școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eșecului școlar se
regăsesc în eșecul social. Randamentul economic este scăzut datorită incompetenței profesionale
a indivizilor. Slaba pregatire a forței de muncă induce efecte în plan social, precum:
marginalizarea, șomajul, delincv ența etc. Eșecul școlar are în vedere și efecte psihologice, cum
ar fi:dificultăți de adaptare, neîncrederea în forțele proprii, stres, anxietate, etc. Eșecul școlar este
indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficiențelor întâlnite în sistemul e ducațional.
Problematica abandonului școlar este una de acualitate și de importanță majoră fapt
relatat din cercetările statistice elaborate de Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului privind starea învățământului. Acestea relevă faptu l că in ultimii cinci ani, abandonul
școlar a crescut de trei ori în rândul elevilor din clasele I -VIII.
În România, rata abandonului școlar a crescut cu o treime în ultimii 9 ani. Abandonul
școlar este o problemă gravă, iar prognozele arată că acest fenom en se va accentua din cauza
crizei economice.
Creșterea ratei de abandon poate fi determinată și de criza economică actuală, iar
deocamdată analizele obținute pe baza sistemului de monitorizare a impactului crizei economice
arată o creștere de 10% a absent eismului școlar. Prognoza privind impactul crizei economice
estimează o creștere a populației afectate de sărăcie, lucru care va conduce indubitabil la
creșterea fenomenului de abandon școlar. Dacă înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte
scăzută , imediat dupa schimbarea regimului și trecerea la democrație s -a constatat că elevii tind
tot mai mult să părăsească băncile școlii. Ei au fost încurajați și de atitudinea părinților pentru
care “ cartea nu mai reprezintă o prioritate ”, nici garanția asigu rarii unui loc de muncă. Mai
mult, emigrarea forței de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că -și urmează părinții,
fie sunt lăsați unor rude sau cunoștințe apropiate care se ocupă doar superficial de situația școlară
a copiilor.
27
Rata abandonului școlar reprezintă diferența între numărul elevilor înscriși la începutul
anului școlar și cel aflat în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar, exprimată ca raport procentual
față de numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar. Acest indicator permite evaluarea
eficienței interne a sistemului de educație, iar o rată ideală a abandonului trebuie să se apropie de
zero, o rată ridicată a abandonului evidențiind serioase probleme privind eficiența internă a
sistemului de educație, cum se înregistrează în învățământul profesional, unde rata abandonului
este de circa 6%. Dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar menționăm: sărăcia,
mediul familial dezorganizat, munca părinților în străinătate, căsătoriile și chiar sarcinile; ace stea
au determinat un numar de 710 elevi, majoritatea din mediul urban, să renunțe la studii în anul
școlar 2005 -2006. Cu alte cuvinte, cei peste 700 de elevi nu au mai călcat la ore doi ani de zile,
acesta fiind termenul după care un elev este considerat caz de abandon școlar.
În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar: abandonul școlar, excluderea
socială și profesională, analfabetismul.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică 436 404 de copii cu vârste cuprinse între
3 și 1 7 ani nu erau înscriși la nicio formă de învățământ, grădiniță, școală, liceu, învățământ
profesional, la nivelul anului 2010.
Numărul copiilor neșcolarizați crește semnificativ începând cu vârsta de 13 ani, în prima
parte a ciclului gimnazial, 24 186 de c opii de această vârstă nefiind integrați școlar și se atinge
un maxim în jurul vârstei de 16 -17 ani, 138 234, ceea ce indică o tendință de creștere a ratei
abandonului școlar începând cu această vârstă.
28
CAPITOLUL 2
METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1. Designul cercetării
La nivelul județului Arad s -au înregistrat pe anul trecut 80 -90 de cazuri de părăsire
timpurie a școlii, însă numărul acesta este mult mai mare. În mediul rural se înregistrează cele
mai multe cazuri de abandon școlar, însă cele mai multe ori nu sunt înregistrate.
În anul 2015, Aradul a fost în capul listei pentru abandon școlar în vestul țării iar situația
se înrăutățește.
„Un studiu clar în județul Arad nu s -a făcut pentru că situația este puțin complicată.
Învățământul în România este obligatoriu până în clasa a X -a, se presupune că toți elevii până la
acest nivel nu au cum să abandoneze. Cu toate acestea, sunt mulți care nu vin la școală o
perioadă lungă, sunt considerați repetenți pe baza absenteismului și nu sunt trecuți la partea de
abandon. Se poate vorbi de abandon în sensul propriu -zis, la elevul din clasa a XI -a la liceu care
are 40 de absențe și este exmatriculat. Est e foarte greu să pui o ștampilă pe un copil și să îl
declari în situație de abandon școlar”, a afirmat Ovidiu Toderici directorul Centrului Județean de
Resurse și Asistență Educațională Arad.
Consilierii școlari încearcă să se implice cât mai mult în preve nirea absenteismului și
abandonului, dar posibilitățile sunt foarte reduse. La nivelul județului există doar 40 de psihologi
în aproape 140 de școli. Un consilier are în grijă un minim de 800 de copii, dar numărul ajunge
în unele cazuri chiar și la 2000 de elevi per psiholog.
Este îngrijorător acest număr în creștere al celor care renunță la studiile care până la clasa
a X-a sunt obligatorii, iar aparent rezolvări se găsesc extrem de greu.
Poate este o utopie, dar o Românie frumoasă ar fi una cu oameni culț i, nu analfabeți, care
vor știi cum să gestioneze viața. În acest spirit trebuie educați tinerii. Raportul privind starea
învățământului prezentat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în 2009,
abordează mai multe probleme important e referitoare la educație: reușita școlară, abandonul,
29
promovabilitatea la examenele de sfârșit de ciclu, nivelul de acoperire cu personal didactic
calificat, fondurile alocate învățământului etc
Raportul arată că educația în România, comparativ cu alte ță ri din Uniunea Europeană, nu
merge chiar pe drumul dorit, la destul de multe capitole fiind nevoie în continuare de eforturi
susținute .
În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar: abandonul școlar, excluderea
socială și profesională, anal fabetismul. Sursă: (https://www.glsa.ro/rata -abandonului -scolar -inca-
ridicata -la-arad/)
Abandonul școlar se caracterizează prin părăsirea prematură a școlii și se asociază deseori
cu delincvența juvenilă cu recurgerea la droguri, cu viața de familie dezorga nizată. Abandonul
poate fi caracterizat prin absenteism total sau parțial . Cel parțial are cauze diferite în funcție de
zona, rurală sau urbană.
Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de influența cercului de prieteni asupra
copilului, de atracțiile pe c are orașul le exercită asupra acestuia, cel rural este determinat de
condițiile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie să -l dea părinților în muncile agricole.
Pentru eliminarea efectelor negative ale eșecului școlar este necesară cunoașterea
cauzelor care l -au produs. În acest sens ne propunem să cercetăm copiii de pe raza localității
Petrești în vederea stabilirii unor date statistice mai clare și pentru a investiga fiecare caz în
parte, fie că este caz de abandon, fie e ste un elev predispus să abandoneze studiile din diverse
motive.
Un exemplu elocvent în acest sens este următorul: Paula M. a părăsit școala în clasa a VI –
a, pentru că părinții nu au mai avut bani pentru toate cele necesare și nici el nu prea s -a omorât
cu cartea. " Suntem mai mulți frați și nu au bani părinții pentru toți, doar tată lucrează, mama
este foarte bolnavă. Abia ne descurcăm cu mâncarea. Acum fac treburi prin gospodărie, fac
curățenie mâncare și am grijă de bebelușul surorii mele sau mai merg să mai lucrez pe la
oameni. Facem și noi ce putem și nici nu știu la ce -mi ajută atâta carte ", ne -a spus Paula, un
copil care provine dintr -o familie numeroasă.
Dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar menționăm: sărăcia, mediul
familial dezorga nizat, munca părinților în străinătate, căsătoriile și chiar sarcinile; acestea au
determinat un număr de 710 elevi, majoritatea din mediul urban, să renunțe la studii în an ul
30
școlar 2018 -2019 . Cu alte cuvinte, cei peste 700 de elevi nu au mai călcat la or e doi ani de zile,
acesta fiind termenul după care un elev este considerat caz de abandon școlar.
Cercetarea s -a a desfășurat pe parcursul unui semestru , mai exact începând cu 12
septembrie 2018 până în 23 decembrie 2019 în cadrul Liceului Special “Sf ânta Maria” din Arad.
Scopul acestei cercetări este identificarea cazurilor de abandon șc olar în municipiul Arad și
stabilirea cauzelor care au determinat acest fenomen, pentru fiecare individ, în parte, dar mai ales
identificarea elevilor care sunt predispuși acestui fenomen.
În această cercetare am pornit de la ipoteză conform căreia cauzele care conduc la
abandonul școlar, cele mai frecvente sunt mediul familial disfuncțional și anturajul elevului.
Pentru a investiga mai amănunțit cauzele care pot conduce la abandon școlar ne – am
propus atingerea următoarelor obiective :
• Identificarea gradului de influență a mediului familial și al anturajului în
cazul elevilor aflați în situația de risc de abandon școlar;
• Identificarea unor modalități de intervenție asupra mediului familial în
vederea reducerii riscului de abandon școlar;
Prezenta cercetare s -a a desfășu rat în municipiul Arad , în colaborare cu elevi d e la
Liceului Special “Sf ânta Maria” din Arad și Centrul de zi, Speran ța, dar și cu personalul din
aceste instituții, cadre didactice, consilieri, psihopedagog, asistent social, psiholog , pedagog și nu
în ultimul rând familiile copiilor cu risc de abandon școlar și/sau cu tulburări de comportament
sau elevii care provin din familii dezavantajate;
2.2. Metodologia cercetării
Obiectivele cercetării de față au impus o abordare predominant calitativ ă, cu atât mai
mult cu cât investigația face, în mod necesar, referire la aspecte multiple și distincte (economice,
culturale, psihologice).
Metoda folosită este cea a studiului de caz . Tehnicile utilizate au fost interviul și
întrevederea , iar instrument ele folosite au fost ghidul de interviu și ghidul întrevederii .
Din punct de vedere practic, atunci când am folosit studiul de caz am urmărit parcurgerea
a șapte etape:
a. Prezentarea problemelor identificate de către client;
31
b. Prezentarea problemelor identific ate de către asistentul social;
c. Istoria problemei;
d. Evaluarea inițială;
e. Puncte tari, puncte slabe;
f. Modalități de intervenție;
g. Evaluarea finală a cazului.
Atât interviul cât și întrevederea sunt tehnici predominant calitative, iar în această
cercetare am urmărit calitatea informațiilor primite de la cei cercetați. Întrevederea se apropie
mai mult de tehnica observației (ne – a oferit, în esență, informații c u valoare de fapte), în timp ce
interviul se apropie prin natura lui de tehnica chestionarului (oferindu -ne, ca și acesta, opinii)”.
Ambele procedee de investigație științifică le – am folosit pentru a obține date cât mai exacte care
utilizează procesul co municării verbale; le – am folosit cu scopul de a culege informații în
legătură cu obiectivele urmărite.
Întrevederea este tehnica principală în realizarea pr ogramelor de intervenție
psihopedagogică , având în vedere faptul că în urma cercetării va urma să implementăm un
program de intervenție am folosit această metodă de cercetare în vederea obținerii unor date
folositoare pentru programul de intervenție. Ceea ce spune interlocutorul nu se referă la ceva
deja existent, ci la ceva ce se construiește vorbind, operăm astfel o prelucrare a propriei
experiențe. Subiectul a fost lăsat să se exprime liber, dar conversația a fost totuși reorientată către
aflarea informațiilor care ne – au fost necesare. Întrevederile pot avea și o formă structurată,
adică desfășurat ă pe baza unui ghid tematic formalizat și pe baza unei planificări a strategiilor de
ascultare și de intervenție, dar având în vedere că am discutat cu persoane a căror educație nu
este foarte avansată am lăsat ca totul să decurgă spontan, fără o structură dinainte stabilită.
Interviurile au fost semi – structurate, indirecte (întrebările adresate și răspunsurile primite
implică faptul că sensul real al conținutului lor poate fi diferit de cel enunțat).
32
2.3. Prezentarea studiilor de caz
STUDIU DE CAZ NR. 1
I. Date de identificare:
1. Date de identificare a copilului
Nume: C ;
Prenume: A ;
Sexul: feminin;
Vârsta: 13 ani;
Rangul nașterii: al treilea născut;
Data nașterii: 17 mai ;
Locul nașterii:Pecica ;
Religie: ortodoxă;
Etnie: română;
Naționalitate: română.
2. Date de identificare a mamei copilului
Nume: M; Prenume: C – N; Sexul: feminine;Vârsta: 39 ani; Data nașterii: 12 martie ;
Locul nașterii: Pecica ; Studii: 8 clase; Ocupație:casnică; Religie: ortodoxă; Etnie: română;
Naționalitate: română.
3. Date de identificare a tatălui copilului
Nume: M; Prenume: G – P; Vârsta: 50 ani; Data nașterii: 2 octombrie ; Locul nașteri i: ;
Studii: 8 clase; Ocupație: muncitor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.
4. Date despre familia lărgită
Date despre bunicii materni
Bunica: Nume: G; Prenume: E; Vârsta: 60 a ni; Data nașterii: 19 iulie ; Locul nașterii:
Nădlac ; Studii: 2 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate:
română; .
Bunicul: Nume: G; Prenume: I; Vârsta: 63 a ni; Data nașterii: 5 martie ; Locul nașterii:
Nădlac Studii: 2 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate –
română.
33
Date despre bunicii paterni – decedați
II. Istoricul social al cazului:
C.A. provine dintr -o familie cu patru copii, ea fiind al treilea născut. Locuiește cu părinții
ei. Primele patru clase le -a urmat la Liceul Special “Sf ânta Maria” din Arad , obținând rezultate
bune și beneficia de serviciile oferite în cadru l școlii internat, cantină , iar din clasa a V -a situația
s-a complicat. Boala mamei sale ea fiind nevăzătoare și internarea acesteia într – un spital timp
de câteva luni a adus cu sine mai multe responsabilități pentru cei trei copiii mai mari, aceste
lucrur i au dus la creșterea numărului de absențe al fetiței, exm atricularea ei din școală , dar și note
destul de proaste deoarece mergea la cursuri fără să fie pregătită.
Deoarece mama nu a mai putut urmări parcursul școlar al fiicei sale aceasta a început să
meargă tot mai rar la cursuri, tatăl fiind neinteresat de situație. Aceasta a repetat clasa a V -a, dar
nu a spus nimănui acest lucru, profitând de faptul că mama acesteia are încredere în ea, iar în
clasa a VI -a a rămas cu o corigența la Limba franceză.
Fami lia a aflat despre situația școlară a feței și le -a venit greu să creadă aceasta deoarece
ei știau că până în clasa a IV -a a avut rezultate bune.
Eleva susține că nu vrea să meargă la școală deoarece materia este prea grea, în special
matematica, franceza și istoria, obiecte la care a avut corigențe în clasa a V -a. O altă
nemulțumire ar fi aceea că nu se integrează în colectivul clasei, iar distanța până la școa lă este
prea mare, ea fiind cazată în internatul școlii special, în timpul săptămânii, doar viner ea după
cursuri, pleca acasă la Pecica, jud. Arad .
1.Evaluarea capacităților, resurselor, relațiilor și nevoilor asistatului
Figura 2.1. GENOGRAMA LUI C .A.
M.G. –
P. M.C. –
N.
C.- N
M.A. M.M. M.P-
.E
34
LEGENDĂ:
persoană de sex masculin;
persoană de sex feminin;
relație de căsătorie încheiată prin divorț;
descendenți.
Figura 2.2. ECOHARTA LUI C .A.
C.A. Mam
a Tata
Frate M. Personalul din
Liceul Special
Copiii din
Liceul
Special Colegii de
clasă Biserica Soră Frate
A.
35
LEGENDĂ:
relație foarte puternică
relație normală
relație bilaterală
relație unilateral
relație încordată
relație stresantă
Tabelul 2.1 . MATRICEA CICLULUI DE VIAȚĂ
Membrii
familiei Etapele de vârstă (în ani)
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-24 35-60 >60
Bunicul X
Bunica X
Tatăl X
Mama X
Fiul X
Fiica X
Fiica X
Fiul X
Tabelul 2.2. ANALIZA CÂMPULUI DE FORȚE
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
Interesul crescut al mamei față de fată Programul dezorganizat al fetei
Acceptarea situației de către familie Viața dezorganizată a fetei
Acceptarea discuției cu specialiștii din
școală (profesori și psiholog) Inadaptare inițială la programul școlar
36
Dorința de continuare a studiilor Lipsa de comunicare dintre părinte -elev-
profesor
Familia fetei nu se confruntă cu lipsuri
materiale Criza de personalitate prin care trece fata
III. Plan de servicii:
1. Obiective pe termen scurt : determinarea elevei de a merge la școală
Activități :
– Formarea orarului zilnic;
– Informarea familiei, inclusiv a tatălui despre situația școlară a fetei;
– Consiliere școlară cu tânăra
– Consiliere la nivelul clasei, în timpul orei de dirigenție, cu privire la riscul
abandonului școlar.
2. Obiective pe termen mediu
– Îmbunătățirea rezultatelor școlare
Activități:
– Pregătire suplimentară la obiectele la care nu se descurcă bine
– Participa rea mamei la ședințele pentru părinți
3. Obiective pe termen lung
– Promovarea anului școlar cu rezultate bune;
– Continuarea studiilor școlare;
Activități:
– Consiliere individuală pentru tânără;
– Consiliere individuală pentru mamă;
– Participarea la activități educative.
IV. Evaluarea finală
Psihopedagogul împreună cu profesorii au stabilit programe școlare accesibile elevilor cu
rezultate slabe la învățătură.
1. Evaluarea procesului de ajutor
Familia și -a manifestat nemulțumirea față de situația prezentă: elevă a fost în situația de
abandon școlar. Familia nu se confruntă cu greutăți materiale.
37
2. Limite ale intervenției și modalitățile de despărțire
Psihopedagogul împreună cu restul echipei sunt cei care vor hotărî când este momentul
cel mai potrivit pentru ca intervenția să se finalizeze.
STUD IU DE CAZ NR. 2
I. DATE DE IDENTIFICARE
1. Date de identificare a copilului :
Nume: C;
Prenume: M;
Sexul: feminin;
Vârsta: 13 ani;
Rangul nașterii: primul născut;
Data nașterii: 9. 04. ;
Locul nașterii: Arad ;
Religie: ortodoxă;
Etnie: română;
Naționalitate: română.
2. Date de identificare ale mamei copilului
Nume: C; Prenume: M; Vârsta: 2 9 ani; Data nașterii: 18.08.; Locul nașterii: Arad ;
Religie: ortodoxă; Studii: Școala gimnaziala; Ocupație: muncitor; Etnie: română; Naționalitate:
română.
3. Date de identificare ale tatălui copilului
Nume: C; Prenume: C; Vârsta: 3 3 ani; Data nașter ii: 21.05.; Locul nașterii: Ineu ; Studii:
Școala de Ucenici; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.
4. Date despre familia lă rgită
Date despre bunicii materni
Bunica . Nume: B; Prenume: A; Vârsta: 57 ani; Data nașterii 3.08.; Locul nașterii: Arad ;
Studii: 7 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română;
Domiciliu: localitatea Arad.
38
Bunicul . Nume: B; Prenume: C; Vârsta: 5 7 ani; Data nașterii: 15 08.; Locul nașterii:
Arad ; Studii: 4 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Națio nalitate:
română; Domiciliu: Arad
Date despre bunicii pa terni
Bunica . Nume: G; Prenume: R; Vârsta: 5 6 ani; Data nașterii: 28.03.; Locul nașterii: Ineu;
Studii: Liceul de chimie; Ocupație: comerciant; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate:
română.
Bunicul este decedat.
II. ISTORICUL SOCIAL AL ELEVULUI
C.M. a învățat un s emestru la Liceul Special ’’Sf ânta Maria’’ din Arad , apoi datorită
divorțului părinților ei, a fost încredințată mamei, unde a învățat până la sfârșitul clasei a II -a.
Mama ei a plecat la munca în străinătate și fata a rămas în grija bunicilor, motiv pentru care a
fost luată de tatăl ei, pentru a continua școala fiind transferată la școala din Ineu . În urma
acestor transferuri școlare, eleva s -a acomodat destul de greu cu școala, obținând rezultate foarte
slabe la învățătură, înregistrând în același timp un număr mare de absențe.
1.Evaluarea capacitățilo r, resurselor, relațiilor și nevoilor asistatului
Figura 2.3 . GENOGRAMA LUI C.M.
C.C. C.M.
C.
M.
39
LEGENDĂ:
persoană de sex masculin;
persoană de sex feminin;
relație de căsătorie încheiată prin divorț;
descendenți.
Figura 2.4. ECOHARTA LUI C. M.
C.M. Tatăl
vitreg Mama Tata
Concubina
tatălui Bunica
maternă
Bunicul
matern Personalul
Liceului
Special
Școala din
Ineu Colegii de
clasă
Biserica
40
LEGENDĂ:
relație foarte puternică;
relație normală;
relație bilateral;
relație unilateral;
relație încordată;
relație stresantă;
Tabelul 2.3. MATRICEA CICLULUI DE VIAȚĂ
Membrii
familiei
I Etapele de vârstă (în ani)
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 >60
Bunica X
Bunicul X
Mama X
Tatăl X
Fiica X
Fiica X
Tabelul 2.4. ANALIZA CÂMPULUI DE FORȚE
Puncte tari Puncte slabe
Dorința copilului de a învața Lipsa de comunicare dintre parinte -elev-
profesor
Familia nu se confruntă cu lipsuri materiale Instabilitatea domiciliului
Însușirea rapidă a deprinderilor de creștere și
îngrijire a copilului Lipsa de informare a bunicii materne
Atasamentul crescut al familiei față de copil Neințelegeri familiale
41
III. PLAN DE SERVICII/INTERVENȚIE
1. Obiective pe termen scurt
– Resocializarea cuplului părinte -copil prin vizite la domiciliul familiei lărgite.
– Reintegrarea elevei în colectivul clasei.
Activități:
– Formarea orarului zilnic;
– Activități interactiv -educative la nivelul clasei;
– Consiliere individuală cu elevă.
2. Obiective pe termen mediu
– Stabilirea unor relații cu familia lărgită;
– Îndreptățea situației școlare.
Activități:
– Formarea deprinderilor de comunicare în grup.
– Scrisori di n partea școlii către familia lărgită cu privire la situația școlară a fetei;
– Consiliere familială;
– Asigurarea unui preparator.
3. Obiective pe termen lung:
– Îmbunătățirea relațiilor familiale;
– Informarea părinților cu sarcinile statutului de părint e.
Activități :
– Stabilirea definitivă a domiciliului copilului;
– Consiliere vocațională a elevei;
– Pregătire suplimentară la obiectele care nu se descurca;
– Conștientizarea părinților cu privire la efectele schimbărilor repetate a
domiciliului, datorit ă neînțelegerilor familial.
IV. Evaluarea finală
Profesioniștii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului și
propun Inspectoratului Școlar implementarea unui pachet de programe școlare accesibile și
persoanelor incapabile de a veni zilnic la școala. Această decizie se adop tă după ce s -a depășit
situația de criză familială prin care a trecut minoră.
42
1. Evaluarea procesului de ajutor
Tatăl și -a manifestat nemulțumirea față de situația prezentă: fetița este periodic luată de
familia din partea mamei, motiv pentru care el nu se poate ocupa suficient de ea.
2. Limite ale intervenției și modalitățile de despărțire
STUDIU DE CAZ NR. 3
I. DATE DE IDENTIFICARE
1. Date de identificare a copilului :
Nume: D ;
Prenume: A ;
Sexul: feminin;
Vârsta:13 ani;
Rangul nașterii: primul născut;
Data nașterii: 25. 04. ;
Locul nașterii: Zădăreni ;
Religie: ortodoxă;
Etnie: română;
Naționalitate: română.
2. Date de identificare ale mamei copilului
Nume: P; Prenume: M; Vârst a: 42 ani; Locul nașterii: Zădăreni ; Religie: ortodoxă ; Studii:
Școala gimnaziala; Ocupație: muncitor; Etnie: română; Naționalitate: română.
3. Date de identificare ale tatălui copilului – nu se știe cine este tatăl.
II. ISTORICUL SOCIAL AL ELEVULUI
D. A. este în vârstă de 14 ani, mama ei având probleme sociale și tatăl ei nu știe cine este.
P.M. , în vârstă de 42 de ani trăiește în concubinaj cu P.D. într -un bloc de nefamiliști de l a
periferia localității Zădăreni , jud. Arad proprietate personală a femeii. Aceasta a fost angaj ată pe
post de vânzătoare la un magazin din localitate, dar a fost concediată în urma sustragerii unei
sume de bani din încasările magazinului. Momentan este șomeră, dar practică prostituția de 20 de
ani. Este în vizorul poliției și i s -a întocmit dosar pe nal pentru prostituție. De asemenea a fost
43
diagnosticată cu sifilis, pentru care nu face tratament pentru că nu și -l permite. Concubinul ei, în
vârstă de 45 de ani, în prezent ispășește o pedeapsă privativă de libertate pe termen de 5 ani
pentru furt calif icat, mai precis pentru furtul unui autoturism.
La data efectuării studiului P.D. era internată în spital în urma unei tentative de suicid prin
supradoză de medicamente. Gestul fiind făcut în momentul în care ea a aflat cu ce se ocupă
mama ei. Pe corpul a cesteia au fost observate semne mai vechi de abuz fizic. Fata a abandonat
școala în urmă cu un an din cauza situației din familie. Vecinii susțin că între cei doi concubini
existau scandaluri aproape zilnic și de multe ori D. le bătea pe cele două. Poliția a fost sesizată în
mai multe rânduri, dar intervenția lor nu a avut efect. Cazul a fost semnalat la Protecția Copilului
în urmă cu un an, dar după arestarea lui P.D. s -a decis ca fata să rămână alături de mama ei,
urmând ca situația să fie reevaluată din trei în trei luni.
1.Evaluarea capacităților, resurselor, relațiilor și nevoilor asistatului
Figura 2.3. GENOGRAMA LUI D.A.
LEGENDĂ:
persoană de sex masculin;
persoană de sex feminin;
relație de căsătorie încheiată prin divorț;
descendenți.
Figura 2.4. ECOHARTA LUI D.A. NEIDEN –
TIFICAT P.M.
P.D
.
Mama
44
LEGENDĂ:
relație foarte puternică;
relație normală;
relație bilaterală;
relație unilaterală ;
relație încordată;
relație stresantă;
Tabelul 2.5. MATRICEA CICLULUI DE VIAȚĂ
Membrii
familiei Etapele de vârstă (în ani)
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 >60
Mama X
Fiica X
D.A. Concubinul
mamei Bunica
maternă
Personalul
Liceul
Special
Colegii de
clasă
45
III. PLAN DE SERVICII 1.
Obiective pe termen scurt – În cazul în care va fi depistată pozitiv pentru sifilis,
D. i se va administra tratamentul adecvat;
– Va fi evaluată psihologic și va face terapie și consiliere atât în vederea depășirii
etapei suicidale, cât și depășirea abuzului fizic suferit;
Activități:
– Consiliere ind ividuală cu elevă.
– Formarea orarului zilnic;
– Activități interactiv -educative la nivelul clasei;
2. Obiective pe termen mediu
– Stabilirea unor relații cu familia lărgită;
– Îndreptățea situației școlare.
Activități:
– Formarea deprinderilor de comunicare în grup.
– Scrisori din partea școlii către familia lărgită cu privire la situația școlară a fetei;
– Consiliere familială;
– Asigurarea unui preparator.
3. Obiective pe termen lung:
– Îmbunătățirea relațiilor familiale;
– Informarea părinților cu sarcinile statutului de părinte.
Activități:
– Stabilirea definitivă a domiciliului copilului;
– Consiliere vocațională a elevei;
– Pregătire suplimentară la obiectele care nu se descurca;
– Conștientizarea părinților cu privire la efectele schimbărilor repetate a
domiciliului, datorită neînțelegerilor familial.
IV. Evaluarea finală
Profesioniștii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului și
propun Inspectoratului Școlar implementarea unui pachet de programe școlare accesibile și
persoanelor incapa bile de a veni zilnic la școala
46
CAPITOLUL 3
PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR
PROIECT DE INTERVENȚIE
Din cercetarea efectuată am putut concluziona faptul că părinții își încurajează copiii,
într-un mod indirect, să lipsească de la școală solicitându -le ajutorul la activitățile gospodărești
sau lăsându -i să se joace. În cele mai multe din cazuri, părinții nu manifestă un interes constant
față de rezultatele școlare ale copiilor, nu valorizează educația și nu fac un obiectiv din susținerea
copiilor pentru continuarea studiilor.
Există și alți factori din mediul familial care defocalizează copiii, iar în tim p ei nu
dezvoltă o motivație intrinsecă pentru a merge la școală și a obține rezultate școlare bune. Rolul
părinților în dezvoltarea și consolidarea sistemului de valori a copiilor este foarte important la
această vârstă, de aceea este nevoie să se intervi nă și la nivelul familiei. Dacă se va produce o
schimbare atitudinală în rândul părinților, consider că acest lucru va avea o influență pozitivă
asupra comportamentului copiilor.
Problematica abandonului școlar este foarte complexă și soluționarea fenomenu lui
presupune acționarea la mai multe nivele. În cele ce urmează este prezentat un proiect de
intervenție care vizează implementarea unor acțiuni structurate și focalizate asupra principalilor
factori implicați.
3.1. Descrierea proiectului
Proiectul se n umește “Familia și școala – împreună pentru o educație mai bună” și își
propune să acționeze pe cele două planuri: părinți și elevi, și va fi imp lementat în localitatea , din
județul Arad , pe perioada primulu i sem estru al anului școlar 2020 -2021 . Se adresează copiilor
din clasele I -III deoarece sunt grupul cel mai vulnerabil, predispus la absenteism și abandon
școlar.
Scopul proiectului este reducerea absenteismului școlar și îmbunătățirea rezultatelor
școlare a elevilor.
47
Obiectivele proiectului sun t crearea unui serviciu de tip “after school” și
responsabilizarea părinților în ce privește educația copiilor lor.
Principalele activități vizează:
• Asigurarea unor servicii de consiliere și asistență psihopedagogică :
formarea unor grupuri de suport pentru părinți în cadrul cărora vom aborda și teme specifice
educației parentale, consiliere individuală sau de grup, informare cu privire la drepturile pe care
le au (în funcție de situația lor specifică) și la oportunit ățile pe care le -ar putea valorifica elevii
etc.
• Mobilizarea resurselor comunitare în vederea asigurării unui mediu
propice învățării, acumulării de informații și dezvoltării motivației și a interesului pentru școală a
elevilor.
3.1.2. Obiective
O1. Crearea unui serviciu de tip “after -school” pentru un grup de 30 de copii din cls. I –
VIII, cu risc de abandon școlar, din Arad, jud. Arad pe o perioadă de 3 luni (septembrie –
decembrie).
O2. Responsabilizarea părinților celor 30 de copii din claselor I – VIII, cu risc de
abandon școlar, pe o perioadă de 3 luni.
3.1.3. Populația și grupurile țintă
Beneficiari direcți și indirecți
Beneficiarii direcți vizați de cãtre proiect sunt 30 de elevi din localitatea Petrești cu vârsta
cuprinsã între 6 și 15 ani, elevi ce prezintã risc de abandon școlar și familiile acestora.
Beneficiarii indirecți sunt reprezentați de comunitate, ce include familiile l ãrgite ale
copiilor beneficiari, vecinii, prietenii, dar și Primãria, Consiliul local, Centrul de zi S ebeș-
Petrești școala din care vor fi selectați copiii.
Criteriile de selecție a grupurilor țintă
• copiii sã aibă vârsta cuprinsã între 6 și 15 ani
48
• copii cu risc de abandon școlar, cu slabe rezultate la învățătură ( corigențe,
repetenție ), rezultatele școlare fiind sub medie;
• copiii sunt consemnați în documentele școlare pentru lipsa de punctualitate și
absenteism;
• copii ce provin din familii paupere și în care gradul de școlarizare al părin ților
este scăzut
• copiii și familiile acestora să r eprezinte interes față de proiect
• copiii sunt inadaptați la nivelul clasei
Motivele care au stat la baza alegerii grupurilor țintă
Au fost selectați copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 15 ani, deoarece acest interval de
vârstă reprezintă o perioadă de criză , în care preiau modele de comportament, o perioadă în care
au nevoie de sprijin. La unii elevi, după 3 -5 ani de școlarizare, se observă o schimbare în
atitudinea față de școală. Î n locul dorinței, al plăcerii, la unii apare dezinteresul manifestat printr –
o atitudine negativă față de școală. Când accentul este pus pe evaluare, notare, examinare (finală)
în vederea certificării, eșuează cel care nu obține note de trecere, care absent ează mult, nu ia
examenul, nu obține diploma. Așadar, dificultăți mai mari întimpina elevii din clasele V, IX,
când copilul se dezadaptează – readaptează (iese din familia cu exigențele ei și intră în școala
care are un alt „regulament” de funcționare; ies e dintr -un ciclu cu anumite exigențe și intră în
altul în care reușita este apreciată cu alți indicatori, cu alte criterii). De obicei, copiii cu risc de
abandon sunt cei care provin din familii sărace ce nu au posibilitatea susținerii financiare și
materi ale în vederea continuării studiilor.
Neșcolarizarea copilului poate avea ef ecte negative în timp, de exemplu prin negăsirea
unui loc de muncă datorită lipsei unei diplome care să ateste cursurile școlare urmate.
Pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevului relațiile din cadrul familial trebuie
să fie propice dezvoltării personalității copilului. De aceea se propune intervenția asupra
mediului familial.
Importanța proiectului pentru grupurile țintă
Deseori, copiii care provin din medii defavorizate nu au posibilitatea continuării studiilor
după încheierea ciclului gimnaz ial, datorită imposibilității susținerii materiale și financiare din
partea familiei.
49
Prin continuarea studiilor, tinerii au șansa de a se realiza socio – profesional. Prin
integrarea în acest program, copiii își pot diminua comportamentele deviante, relaț iile părinte –
copil pot fi îmbunătățite, dar și relațiile în ceea ce privește relațiile familie – copil – școală. La
nivelul cadrelor didactice acest proiect poate reprezenta un curs de perfecționare profesională.
3.1.4. Descrierea activităților
O1. Crearea un ui serviciu de tip “after -school” pentru un grup de 30 de copii din cls. I –
VIII, cu risc de abandon școlar, din Arad, pot beneficia și cei din județul Arad, pe o perioadă de
3 luni (septembrie – decembrie).
Echipa de implementare a proiectului: 1 coordonator de proiect,
1 psihopedagog, 1 asistent social, 1 psiholog, 1 educator.
A.I.1. Mobilizarea factorilor de decizie (primar, director de școală, referenți c entru de zi)
pentru demararea activităților.
În faza de început a proiectului coordonatorul de proiect, împreună cu asistentul socia l și
psihopedagogul va obține acordul și susținerea liderilor formali și informali din comunitate
privind desfășurarea proie ctului.
Directorul C.J.A.R. , împreună cu directorul de școală, vor sprijini echipa de
implementare a proiectului să identifice un spațiu adecvat în care să se desfășoare activitățile și
care să poată fi pus la dispoziție pe tot parcursul derulării proiect ului. (activitățile se pot
desfășura într -o sală de clasă sau un alt spațiu aparținând instituțiilor publice din comună)
Directorul școlii va avea rolul de a motiva profesorii să se implice în activitățile clubului.
, Directorul C.J.A.R. împreună cu membr ii consiliului local, vor avea un rol important în
implicarea comunității și în asigurarea a unei părți din fondurile necesare amenajării spațiului și a
desfășurării activităților
A.I.2. Amenajarea spațiului
Această activitate va avea loc în prima lună de proiect, iar persoană responsabilă va fi
coordonatorul de proiect. Spațiul trebuie să ofere un cadru propice învățării și să fie dotat cu
obiectele necesare desfășurării activităților (obiecte de birotică, papetărie, manuale școlare,
materiale didactice su plimentare, jocuri pentru stimularea gândirii creative)
50
A.I.3. Selecția, recrutarea și pregătirea voluntarilor
În prima lună de proiect se va face selecția și recrutarea a 20 de voluntari care vor oferi
sprijin elevilor la efectuarea temelor la diferite obiecte (în funcție de nevoile elevilor) și vor
susține diferite activități care vor viza dezvoltarea personală a elevilor. Responsabili de aceas tă
activitate vor fi psihoprdagog, psihologul, și asistentul social.
A.I.4. Promovarea în comunitate a serviciilor oferite în cadrul clubului.
Echipa de implementare va face cunoscut părinților proiectul, obiectivele acestuia și
beneficiile lor dacă vor decide să se implice și să colaboreze cu specialiștii din proiect.
Familiile vor fi vizitate și se va purta discuții cu părinții copiilor.
A.I.5. Desfășurarea activităților din cadrul serviciului.
Aceste activități se vor desfășura din luna septembrie până în luna iunie.
• Psihopedagogul împreună cu psihologul și asistentul social vor face o evaluare
inițială a situației fiecărui elev, vor stabili obiective împreună cu elevul și familia acestuia
precum și modalitatea de implementare a planului de acțiune.
• Psihologul va face consiliere individuală și de grup cu acei elevi care au
nevoie: copii care au experimentat traume sau manifestă diferite probleme comportamentale (ex:
managementul furiei)
• Educatorii vor desfășura, cu sprijinul voluntarilor, activități care să vizeze atât
consolidarea cunoștințelor la diferite materii (meditațiile se vor aco rda în funcție de nevoile cele
mai stringente ale elevilor, vor fi asigurate și de către voluntari) dar și dezvoltarea personală a
elevilor. Scopul acestor activități este: creșterea stimei de sine și consolidarea imaginii de sine,
consolidarea sistemului de valori, îmbunătățirea abilităților de comunicare (exprimarea punctului
de vedere, oferirea feed -backului asertivitate, negocierea diferențelor de opinii) și de lucru în
echipă.
Se urmărește crearea unui program atractiv, bazat pe metode alternative de î nvățare care
să atragă elevul și să -l motiveze să participe.
O2. Responsabilizarea părinților celor 30 de copii din clasele I – VIII, cu risc de abandon
școlar, din Arad , și cei din județul Arad pe o perioadă de 3 luni.
A.II.1. Participarea părinților la activitățile organizate de c ătre specialiștii centrului.
51
Aceste activități sunt organizate în vederea conștientizării din partea părinților cu privire
la importanța familiei și a educației în dezvoltarea copilului. Aceste activități au rolul de a oferi
consiliere părinților. În cadrul primei ședințe va avea loc cunoașterea între membrii beneficiari, a
echipei de lucru. Următorul pas este stabilirea temelor care vor fi discutate în cadrul fiecãrei
ședin țe pe tot parcursul desf ășurãrii proiectului. Temele vor fi propuse de către membrii
beneficiari sub îndrumarea asistentului social. Ultima temă va fi rezervată evaluării cunoștin țelor
însușite de către părinți și schimbarea care a avut loc în cadrul familiei de când au fost integrați
în proiect.
A. II.2. Organizarea lunară de ședin țe de consiliere pentru părinții.
În cadrul acestor ședințe se vor discuta problemele cu care se confruntă copilul în
procesul învățării, ajutorul pe care părinții îl pot acorda în efectuarea temelor, a diferi telor
activități extrașcolare. Ședințele vor fi coordonate de asistentul social dar și de psiholog atunci
când va fi necesar.
A. II.3. Organizarea de ședințe o dată la 2 luni la care vor participa atât părinții cât și
copiii acestora sub îndrumarea asiste ntului social cât și a psihologului.
La început, la aceste ședințe va avea loc consilierea individuală a fiecãrei familii în parte
pentru a nu se simți stânjeniți să vorbească în fața unui grup mai mare despre problemele cu care
se confrunt ă. Atât în cadr ul ședin țelor individuale cât și în cele de grup vor avea loc jocuri de rol
în care asistentul social va cere fiecărui cu plu părinte – copil să inverseze rolurile urmărindu -se
astfel așteptările pe care le are fiecare în parte de la celălalt; de asemenea, sunt urmărite de cãtre
asistentul social și rela țiile care există în cadrul familiei.
A.II.4. Participarea activă a părinților la activitățile extrașcolare sub îndrumarea
profesorilor, cum ar fi, de exemplu: serb ările organizate de școală prin participarea la decorarea
sălii în care se vor desfãșura, confec ționarea costumelor, a m ăștilor necesare, pregătirea
onomasticilor fiecãrui elev în incinta centrului, participarea părinților la orele de lucru manual,
de desen etc.
52
A.II.5. Monitorizarea de către asistentul social a schimbărilor care se produc în mediul
familial al elevilor, al interacțiunilor dintre p ărinte și copil.
Acesta va întocmi rapoarte de întrevedere pentru o mai bună evaluare a situației psiho –
sociale a beneficiarilor.
A.II.6. Asigurarea interacțiunii atât dintre familiile beneficiare dar și a celor care nu
participă la program.
De exemplu, la serbări și la alte activități culturale să participe toți părinții pentru a se
stabili o mai bună interacțiune în cadrul comunității, ia r familiile beneficiare să nu se simtă
stigmatizate, inferioare celorlalte. Invitațiile pentru părinți în vederea participãrii la aceste serbări
vor fi efectuate de către elevi sub îndrumarea unui profesor desemnat pentru această activitate.
3.1.5. Durata și pla nul de acțiune
3.1.6. Rezultatele anticipate
Rezultatele trebuie să fie direct legate de obiectivele și activitățile propuse și să fie
observabile la sfârșitul perioadei în care s -a a desfășurat proiectul de intervenție.
Rezultate preconizate prin implementarea proiectului:
– reducerea numărului de elevi care abandonează școala la această vârstă;
– explorarea relației existente între membrii grupului școlar și utilizarea ei în
crearea de grupuri de întrajutorare;
– atenuarea conflictelor dintre elevi și părinți , conflicte ce pot duce la abandon
școlar;
– crearea unui climat favorabil acumulărilor socio -cognitive.
53
3.2.1. Modul în care proiectul va ameliora situația grupurilor țintă
Implementarea proiectului “ Familia și școala – împreună pentru o educație mai bună “
va îmbun ătăți situația grupului țintă în felul următor:
• din punct de vedere al situației copilului acesta își va îmbunătăți
performanțele școlare prin sprijinul acordat de profesioniștii din cadrul proiectului; copiii își vor
dezvolta cunoștințele generale și cele lingvistice (învățarea de limb ă franceză și engleză ), dar și
însușirea de cunoștin țe noi; dezvoltarea capacităților de învățare și concentrare, creșterea
motivării în continuarea studiilor, participarea la activitățile artistice va conduce la dezvoltarea
abilităților practice și nașterea unui sentiment de utilitate, de împlinire; responsabilizarea copiilor
cu privire la faptele proprii; dezvoltarea abilităților relaționale at ât în cadrul grupului cât și în
familie; îmbunătă țirea relațiilor fami liale.
• din punct de vedere al situației familiilor beneficiare: prin oferirea de rechizite
și echipamente sportive copiilor beneficiari, părinții acestora nu vor mai suporta cheltuieli ce,
adeseori, sunt peste limitele lor; oferirea lunară de produse de cu rățenie în vederea interioriz ării
normelor de igienă atât corporală, cât și a mediului în care trăiesc; îmbunătă țirea relațiilor în
cadrul familiei dar și în cadrul comunității; participarea la ședințele de grup va avea ca rezultat
recăpătarea încrederii î n sine, conștientizarea procesului învă țării cu privire la viitorul copiilor,
îmbunătățirea calității vieți.
3.2.2. Factori de risc în obținerea rezultatelor
Factori de risc la nivelul personalului angajat:
• pot apărea conflicte între membrii echipei inte rdisciplinare;
• neîndeplinirea obiectivelor proiectului propus;
• neîndeplinirea sarcinilor și responsabilită ților fiecãrui post;
• lipsa de la muncă frecventă datorită distanței;
• nerespectarea regulilor de ordine interioară;
• neimplicarea în luarea deciziilor atunci când acestea trebuiesc luate de către
tot personalul.
54
Factori de risc la nivelul beneficiarilor direcți:
• neparticiparea copiilor la activitățile organizate în cadrul c entrului;
• manifestarea dezinteresului cu privire la activitățile proiectului;
• apariția unor conflicte între membrii beneficiari atât între copii cât și între
părinții acestora;
• lipsurile majore în cunoștințe pe care copii le prezintă pot îngreuna procesul
învățării;
• neparticiparea la concursurile locale și naționale propuse de către centru;
• lipsa ajutorului din partea părinților în efectuarea temelor;
• nesusținerea morală a părinților cu privire la continuarea studiilor;
• neparticiparea la ședințele de grup și de consiliere;
• folosirea produselor de igienă în alte scopuri decât cele stabilite ( de exemplu:
comercializarea acestora );
• temperamentul impulsiv al elevilor poate genera neadaptarea la normele
centrului;
• lipsa frecventă nemotivată de la activitățile centrului;
• nemulțumirea părinților fața de evoluția copilului în cadrul programului;
• apariția conflictelor intre copii.
Factori de risc la nivelul partenerilor:
• neimplicarea acestora în programul desfãșurat ;
• nerespectarea normelor contractuale;
• nemulțumirea cu privire la activitățile și promovarea proiectului;
• resurse limitate ale colaboratorilor;
• nemulțumirea părinților care nu sunt incluși în program.
Factori de risc la nivelul comunității:
• neimplicarea comunității la activitățile școlare și extrașcolare organizate de
centru;
• nemulțumirile parinților neimplicați în proiect;
55
• marginalizarea din partea comunității a celor care participă la proiect, mai ales
a copiilor;
• nesusținerea material a și mor ală din partea comunită ții.
Putem concluziona că intervenția se adresează dificultătilor care apar într -un stadiu
precoce și vizează să le împiedice să provoace o părăsire timpurie a școlii. Măsurile de
intervenție pot fi axate pe ansamblul școlii sau instituției de formare sau se pot adresa individual
elevilor care sunt expuși riscului de a abandona educația sau formarea. Măsurile la niv elul
întregii școli vizează să îmbunătățească climatul școlar și crearea de medii de învățare care oferă
sprijin. Sisteme de alertă rapidă și o mai bună cooperare cu părinții pot constitui o formă
eficientă de a -i ajuta pe elevii expuși riscurilor. În plus , crearea de rețele cu actori din afara școlii
și accesul la rețele de sprijin locale se dovedesc extrem de eficiente pentru a asigura sprijinul
adecvat. Măsurile axate pe elevi se concentrează pe consiliere și meditații, abordări de învățare
personalizate , o mai bună orientare și un sprijin financiar, cum ar fi alocațiile școlare.
Autoritățile care răspund de piața muncii ar trebui să se ocupe mai mult de orientarea
profesională a tinerilor.
Mai avem la dispoziție și măsurile compensatorii care oferă oport unități de educație și
formare pentru cei care au părăsit timpuriu școala. Acestea pot lua forma unui sprijin financiar
sau a altui tip de sprijin. Acestea vizează reintegrarea tinerilor în sistemele traditionale de
învățământ sau să ofere o așa -zisă „a do ua șansă”. Abordările de succes în institutiile care oferă a
doua șansă diferă, prin urmare, în mod considerabil de cele ale școlilor tradiționale prin
abordarea dificultăților întâlnite de elevii din învățământul general. Cu toate acestea, există
dovezi c ă prevenirea părăsirii timpurii a școlii are rezultate mai bune decât compensarea
efectelor negative ale părăsirii timpurii a școlii. Experiența eșecului, lipsa de încredere în sine în
materie de învățare și multiplicarea problemelor sociale, emoționale și educative după părăsirea
timpurie a școlii reduc șansele de obținere a unei calificări și de absolvire cu succes a studiilor.
Un rol important în obținerea succesului școlar îl are și sistemul de recompense/pedepse.
Plecându -se de la mecanismul conditionării operante, studiată de reprezentanții „școlii
comportamentaliste” (Thorndike sau Tolman) cu cât un comportament este urmat de recompensă
cu atât acel comportament se va repeta, acest fenomen putând să se întâmple și invers,
comportamentele urmate de consecințe negative se vor manifesta, cel mai probabil, cu o
56
frecvență mai mică. Și acest sistem de oferire a recompenselor/pedepsel or trebuie să aibă un
moment optim, astfel încât măsura adoptată să aibă un efect maxim, deși motivația extrinsecă
este destul de des utilizată pe viitor se recomandă metode de stimulare a motivației extrinseci..
CONCLUZII
În contextul actual educația este considerată unul dintre cele mai eficiente mijloace de ridicare a
standardelor de viață, de diminuare și prevenire a diferitor fenomene cu impact negativ asupra
copiilor și tinerilor (abandon școlar, corupție, infracționalitate juvenilă, deli ncvență, muncă
ilegală,) și de a oferi alternative pentru soluționarea situațiilor de criză, ca: sărăcie, excluziune
socială, discriminare, acces limitat la informație etc. Din perspectiva, studiilor comparative
relevante, asupra accepțiunii conceptului de "abandon școlar" în sistemele educaționale europene
și sistemul educațional românesc abandonul școlar este unul din conceptele care, prin
caracteristicile lui cantitative și calitativ, oferă o imagine mult mai nuanțată asupra definirii,
înțelegerii și ope rării cu ceea ce experții domeniului educației numesc "acces la educație,
participare și progres școlar și social". Din datele premergătoare cercetării putem concluziona
faptul că rata anuală a abandonului școlar se învârte în jurul cifrei de 1%, cu extens ii până la
45%, diferențele valorice fiind identificate în funcție de ciclul școlar (primar, gimnaziu), de
zonele de reședință (urban, rural), de sex (fete, băieți) de zonă geografică (dezavantajate
economic și social). Există extensii ale valorii ratei de abandon acestea fiind sesizabile, mai ales,
în rândul copiilor rromi.
Abandonul școlar este o problemă socială care se află sub incidența unor factori de
natură: individuală, familială și socială. Astfel încât pentru reducerea ratei abandonului școlar
trebuie lucrat atât cu elevul cât și cu familia și cadrele didactice. Pentru crearea și implementarea
eficientă a unor programe care să ducă la diminuarea acestui fenomen au fost luate în considerare
nevoile pe care le au personale care fac parte din grupul ț intă atât beneficiarii direcți cât și cei
indirecți, deci trebuie făcută o conexiune între nevoi, resurse, politici și metode de implementare.
În ceea ce privește cadrele didactice, acestea ar trebui, mai ales, să conștientizeze
influența negativă pe care o poate avea asupra evoluției copilului o stare prelungită de stres,
creată la școală, uneori paralelă celei existente în familie, sau chiar numai expuneri de scurtă
durată la situații stresante, dar care, dacă depășesc un anumit prag, îl pregătesc pe plan psihic
pentru trăiri emoționale excesive și pentru suprareacție, iar pe plan formativ îi afectează plăcerea
57
de a munci și randamentul muncii, inventivitatea și creativitatea, capacitatea de a învinge
dificultățile și optimismul.
Examinând situațiile stres ante pentru copil în familie, am constatat că ele se înscriu într -o
arie neașteptat de largă, luând forme dintre cele mai variate. Ele se întâlnesc deopotrivă în
familia dezorganizată sau pe cale de a se destrăma și în familia bine consolidată, dar care fa c
greșeli de educație din grijă excesivă sau din indiferență față de problemele copilului.
Prin urmare, eșecul școlar poate fi cauzat de un șoc sau o stare depresivă, de obligația de
a îndeplini mai multe sarcini care nu sunt deloc pe placul copilului și c are creează
supratensionare, neliniște și nesiguranță. Dacă îi lipsește blândețea mamei sau dacă este convins
că un dascăl îl persecută, elevul poate deveni egoist, hipersensibil, revoltat sau chiar agresiv.
Cadrele didactice ar trebui să cunoască efectele negative pe care o stare de stres prelungită o
poate avea asupra copilului, ținând cont și de condițiile din familie. Este indicat că profesorii să
manifeste dragoste, înțelegere și dăruire pentru elevi și să cunoască foarte bine particularitățile și
posibilitățile reale ale elevului.
Copiilor care sunt predispuși fenomenului de abandon școlar le sunt recomandate
programele de recuperare individualizate, cunoașterea sferei de interes a elevului, stabilirea unei
legături strânse între familie și școală, cre area unei motivații pentru studiu, stabilirea unei relații
bune între profesor și elev și asigurarea unui climat afectiv corespunzător.
Realizarea practică a celor sugerate implică un oarecare efort din partea educatorilor, atât
a părinților cât și a profe sorilor. Este o datorie socială pe care o au aceste două categorii de
educatori, fiecare în parametrii speciali de viață, trebuind să creeze condiția optimă de formare a
omului chemat să pășească în mileniu III, pentru a lua parte, competent și încrezător în forțele
sale la desfășurarea vieții social – productive și politice.
În concluzie abandonul școlar este responsabilitatea tuturor celor implicați în procesul
educativ, de la profesori până la părinți ca parteneri egali în procesul educativ. Profesorii,
datorită comportamentului neadecvat poziției și rolului pe care ar trebui să -l aibă un dascăl, și
părinților, prin dezinteresul pe care îl manifestă față de educația propriilor copii.
Educația este considerată un „drept fundamental” în sine și în contextul actual dreptul la
educație trebuie înțeles că dreptul fiecărui individ de a – și însuși deprinderile, abilitățile și
cunoștințele necesare care vor contribui la facilitarea accesului la un loc de muncă care să -i
58
aducă resursele financiare necesare integrări i depline în viața socială, economică, culturală și
politică a societății.
În opinia mea educația este principalul instrument care permite adulților și copiilor
marginalizați din punct de vedere economic și social să iasă din sărăcie și să obțină mijlocul
esențial de a participa activ la viața socială. Excluziunea individului din sistemul de învățământ
nu constituie doar o problemă a școlii ci și a societății. Cei excluși din sistemul educațional nu
sunt considerați doar victime ale inegalităților sociale, educaționale, ci și tineri a căror întreținere
este costisitoare pentru societate, datorită cheltuielilor pe care le presupune pregătirea și
integrarea profesională, susținerea lor prin mecanisme de psihopedagogie și asistență socială.
ANEXA
GHID DE INTERVIU
1. Spune – mi, te rog, câteva date despre familia ta: număr de persoane, vârsta, ocupația
fiecăruia?
2. În ce relații te afli cu membrii familiei?
3. Descrie – mi relația pe care o ai cu colegii de clasă.
4. Cum ți se pare atitudinea profesorilor față de tine? De ceilalți colegi?
5. La școală cel mai mult îți place să………….?
6. Și îți displace………….?
7. Vorbește -mi despre planurile tale de viitor.
8. Care sunt lucrurile care te împiedică să ți le îndeplinești?
9. Care este părerea ta despre școală?
10. Până la ce nivel vrei să îți continui studiile?
11. Cum sunt cerințele școlare (materialele didactice/școlare)?
12. Care sunt sacrificiile tale pentru a merge la școală?
13. Care este ajutorul celor din jur pentru a continua studiile?
14. Îmi poți spune care sunt sacrificiile/atribuțiile tale în familia ta?
59
BIBLIOGRAFIE
1. Anton, M., (1995) Părinți Și Copii – Ed. Didactică Și Pedagogică, București
1. Ausubel, D., Robinson, G., (1981), Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică,
București
2. Bârzea, C., (1995), Arta și știința educației , Editura Didactică și Pedagogică, București
3. Cosmovici, A., Iacob, L., (1998), Psihologie Școlară , Editura POLIROM, Iași
4. Crețu, C., (1990), Probleme de adaptare școlară, Editura ALL EDUCAȚIONAL,
București
5. Crețu, E., (1999), Probleme de adaptare școlară, Editura ALL EDUCAȚIONAL,
București
6. Dragomirescu, V.T., (1982), Psihologia comportamentului deviant, Editura Științifică și
Enciclopedică, București
7. Drăgoi, C., (2009), Spațiul social al deșcolarizării: traiectori i invizibile și ignoranța
instituțională , în Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar –
context, concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București
8. Enache, R., (2009), Factori ce contribuie la eșecul și abandonul șco lar. Prevenție și
intervenție , în Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar –
context, concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București
9. Ferreal, G., Neculau, A., (1999) Aspecte psihosociale ale sărăciei , Editura POL IROM,
București
10. Gheorghiu, M., (2009), O Românie de secol XIX- fruntaș în UE la abandon școlar , în
Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar -context,
concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București
11. Hatoș , A., Săv eanu, S., (coord.), (2009), Educația și excluziunea socială a adolescenților
din România, Editura Universității, Oradea
12. Iancu, S., (1983) De ce merg unii elevi încruntați la școală , Editura POLIROM, București
13. Ionescu, I., (1997), Sociologia școlii , Editura POLIROM, Iași
14. Kulcsar, T., (1978), Factorii psihologici ai reușitei școlare, Editura Didactică și
Pedagogică, București
60
15. Lemeni, G. Miclea, M. (2004) Consiliere și orientare – ghid de educație pentru carieră ,
Ed. ASCR, Cluj – Napoca
16. Ludușan, M., Bar a, A., (2009), Principalele cauze și factori care determină abandonul
școlar , în Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar –
context, concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București
17. Mareș, T., (2009), Deprecierea î nvățăturii și abandonul școlar, fenomene complexe și
contradictorii , în Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar –
context, concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București
18. Marină, L, (2003), Investigația socialulu i, Editura Emia, Deva
19. Mircea, A.M., (2007), Sociologia Educației, Ovidius University Press, Constanța
20. Mureșan, P., (1980), Învățarea socială , Ed. Albatros, București
21. Neamțu, C., (2003), Devianță școlară, Ghid de intervenție în cazul problemelor de
comportament ale elevilor, Editura POLIROM, Iași
22. Neamțu, G., (2004), Tratatul de asistență socială, Editura POLIROM, Iași
23. Neacșu, I., (2009), Abandonul școlar: rațiuni și repere de analiză profe sională , în Revistă
de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar -context, concepte, cauze
și prevenție. Editura Universitară, București
24. Păun, E., (1999), Școala. Abordare sociopedagocică, Editura POLIROM, Iași
25. Radu, I., (1974), Psihologi e școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București
26. Rădulescu, S., Banciu, D (1990) Introducere în sociologia delincvenței juvenile.
Adolescența între normalitate și devianță , Editura Medicală, București
Webografie:
27. http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/model/carte11.asp?titlu=pedagogie – Studiu
național privind „Rolul educației și formării profesionale în lupta împotriva excluderii
sociale”, elaborate de Organizația „Salvați Copiii și UNICEF ROMÂ NIA, 2000 – accesat în
14.06.2020
28. http://articole.famouswhy.ro/abandonul_școlar_ -_prevenire_și_combatere/ -prevenirea
abandonului școlar – accesat în 14.06.2020
29. https://www.glsa.ro/rata -abandonului -scolar -inca-ridicata -la-arad/ statistici privind
abandonul școlar în județul Arad – accesat în 14.06.2020
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CURS POSTUNIVERSITAR : PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ [630201] (ID: 630201)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.