Curs de Puericultura

TEMATICA DETALIATA A CURSULUI DE PUERICULTURA

1. Trimestrul III de sarcina

Schimbari anatomice si fiziologice

Evolutia sarcinii

Igiena vietii gravidei

Alimentatie

Schimbari psiho-emotionale

Semne de alarma

2. Despre nastere

Procesul nasterii

Tipuri de nasteri

Semne care anunta nasterea

La maternitate

Pregatirea psihologica pentru nastere

Primele zile ale copilului

Pregatirea camerei

Ingrijirea mamei

Nevoile psiho-emotionale ale mamei

Baby blue-depresia postnatala

Rolul tatalui

Alaptarea si ingrijirea bebelusului

Alaptarea

Igiena bebelusului

Nevoile psiho-emotionale ale bebelusului

Plansul bebelusului

Colicile bebelusului

TRIMESTRUL III DE SARCINA

SCHIMBARI ANATOMICE SI FIZIOLOGICE IN AL TREILEA TRIMESTRU DE SARCINA

Sarcina este o stare modificata a organismului matern la nivel anatomic, fiziologic, psihologic si emotional, in care toate sistemele materne se adapteaza pentru a permite si sustine dezvoltarea embrionului, viitorul copilas. Durata medie a unei sarcini este de 280 de zile, respectiv 40 de saptamani, dar se poate prelungi pana la 42 de saptamani.

Modificarile din sarcina au ca scop: reglarea metabolismelor materne, sustinerea cresterii si dezvoltarii fetale si pregatirea mamei pentru travaliu, nastere, alaptare. Creșterea în greutate este cea mai evidenta si se datoreaza dezvoltarii fătului, țesutului adipos, retenției hidro-saline. Valorile statistic normale sunt intre 12-12,5 kg pe parcursul sarcinii.

Ne vom ocupa in special de ultimul trimestru de sarcina din punct de vedere al schimbarilor anatomice, fiziologice si psiho-emotionale care au loc, dar si de evolutia sarcinii in aceasta perioada.

Sunteti acum la mai putin de 3 luni de data nasterii, in trimestrul III, saptamana 28 de sarcina.

Controalele medicale vor deveni regulate si in cazul in care, la testul de sange efectuat in primul trimestru de sarcina in vederea determinarii statusului Rh, ati fost depistata negativ, va trebui sa se ia masuri de precautie.

Ce este acest factor Rh?

Cele 4 grupe de sange (01, A2, B3 si AB4) se impart in functie de Rh in grupe Rh pozitive si Rh negative. In primul trimestru de sarcina se va face un test de sange prin care se identifica statusul Rh, adica prezenta sau absenta factorului Rh (Rhesus), o proteina localizata pe suprafata eritrocitelor (globulele rosii din sange). Majoritatea (85%) persoanelor au acest factor Rh, fiind Rh positive.

Exista 4 situatii in care o mamica se poate incadra in functie de Rh si sarcina:
Cazul 1: mama cu Rh pozitiv + tata cu Rh pozitiv = copil cu Rh pozitiv sau negativ
Cazul2: mama cu Rh negativ + tata cu Rh negativ = copil cu Rh negativ
Cazul 3: mama cu Rh pozitiv + tata cu Rh negativ = copil cu Rh pozitiv sau negativ
Cazul 4: mama cu Rh negativ + tata cu Rh pozitiv = copil cu Rh pozitiv sau negativ

Dintre toate, doar cazul 4 este periculos si trebuie avut in vedere. Daca mama are Rh negativ si bebelusul are Rh pozitiv, sistemul imunitar al mamei va identifica eritrocitele din sangele fatului ca fiind straine (din cauza prezentei factorului Rh) si va produce anticorpi anti Rh pentru a lupta impotriva eritrocitelor fetale. In general, anticorpii nu afecteaza prima sarcina, dar daca si urmatorul copil va avea Rh pozitiv (mama avand Rh negativ), anticorpii vor ataca eritrocitele bebelusului producand boala de Rh din cauza hemolizei (distrugerii) eritrocitelor, care determina afectare nervoasa si chiar moarte.

Ce se poate face daca exista incompatibilitate de Rh? Daca la analiza Rh-ului rezultatul este negativ, urmeaza un alt test care verifica daca exista anticorpi anti Rh. In cazul in care sistemul imunitar al mamei Rh negativa nu a produs anticorpi anti Rh se va preveni producerea acestor anticorpi prin administrarea unei injectii cu imunoglobuline (RhIg). Imunoglobulinele administrate au efect 12 saptamani, de aceea se administreaza o injectie si la 28 de saptamani de sarcina pentru a preveni imunizarea Rh de la sfarsitul sarcinii. De asemenea, daca dupa nastere se constata ca bebelusul are Rh pozitiv, o noua injectie cu imunoglobuline va fi administrata la 72 de ore de la nastere.

Injectia cu imunoglobuline se administreaza intramuscular si nu produce efecte adverse importante, indiferent daca bebelusul are Rh pozitiv sau Rh negativ. Imunoglobulinele vor ataca eritrocitele cu Rh pozitiv care apar in sange, actionand ca si anticorpii pe care i-ar produce organismul mamei, dar pentru ca numarul lor este mult mai mic nu vor afecta sarcina.

Daca se identifica prezenta anticorpilor anti Rh, administrarea injectiei cu imunoglobuline nu mai este eficienta. In situatia aceasta se va monitoriza sarcina in continuare. In cazul cel mai rau, bebelusul va avea nevoie de transfuzie ori in viata intrauterina (sansa de supravietuire fiind de 80-100%), ori imediat dupa nastere. Factorul Rh, cu complicatiile care pot aparea din cauza incompatibilitatii de Rh in sarcina, este doar unul dintre motivele pentru care sarcina trebuie sa fie luata in evidenta de medicul de familie si sa fie urmarita de un medic obstetrician.

Cresterea in greutate a uterului va exercita o presiune asupra stomacului, ceea ce poate cauza arsuri digestive. Arsurile, pirozisul sau indigestia acida, reprezinta un simptom si nu o boala in sine si se manifesta prin patrunderea sucului gastric in esofag, in condtiile unui uter gravid care exercita o presiune mult mai mare decat de obicei pe stomac. Diferentele de pH dintre cele doua compartimente ale tubului digestiv sunt insa enorme, stomacul este un mediu puternic acid, in timp ce esofagul are un pH mult mai crescut. Astfel, sucul gastric ajunge efectiv sa arda chimic mucoasa esofagiana. Motivul pentru care acidului gastric ii este permis pasajul in esofag este cel mai adesea, hipotonia sfincterului esofagian inferior. Acesta este o structura musculara, aflata la jonctiunea dintre esofag si stomac si al carui rol este tocmai acela de a inchide etans stomacul si a preveni refluxul. Cand insa sfincterul nu mai functioneaza adecvat, nu mai exista nimic care sa stopeze trecerea libera a continutului gastric din stomac in esofag, ceea ce va declansa intregul proces descris anterior. Hipotonia sfincterului esofagian se remite de la sine in ultima luna de sarcina cand copilul coaboara, pregatindu-se pentru nastere si se produce relaxarea cavitatii toracice si abdominale.

Oboseala in sarcina este unul dintre cele mai frcvente simptome si este rezultatul unei combinatii de factori fizici, fiziologici si de conjunctura. Acesti factori pot include: nevoia crescuta de oxigen, modificarile cardiovasculare si respiratorii, schimbarile metabolice datorate dezvoltarii fetale, modificarile nutritionale si hormonale. 

Simptomele sarcinii vor deveni din ce in ce mai accentuate pe masura ce va apropiati de sfarsitul sarcinii, astfel veti avea parte de crampe la nivelul picioarelor, constipatie, insomnie, urinari frecvente si hemoroizi datorati presiunii excesive in partea inferioara a corpului.

Din timp in timp este posibil sa apara contractii de tip Braxton-Hicks. Acesta este un fenomen normal generat de faptul ca organismul se pregateste de adevaratele contractii. De obicei uterul se contracta pe toata perioada vietii unei femei dar abia in sarina contractiile devin sesizabile.

In saptamana 29 s-ar putea sa aveti de-a face cu probleme legate de indigestie datorita cresterii in greutate a uterului si de aceea va fi nevoie sa consumati alimente bogate in fibre specifice dietei unei femei gravide, inclusiv fructe, legume si cereale integrale.
Cele mai multe femei iau in greutate pana in aceasta sapatamana circa 10 kg in plus. De asemenea unele mamici sufera schimbari hormonale in urma carora le apar pe piele iritatii sau dimpotriva pielea li se usuca foarte repede ducand la mancarimi ale pielii, mancarimi ce pot fi ameliorate prin masaj. 
Presiunea exercitata de greutatea copilului poate cauza probleme cu nervul sciatic si dureri destul de mari in nervul lung care se extinde pe intreaga lungime a piciorului. O rezolvare a acestei probleme este sa va inmuiati picioarele in apa calda, iar cand dormiti sa va asezati confortabil, cu o perna sub picioare.

Tot la capitolul simptome trebuie mentionate varicele care pot aparea pe picioare datorita cresterii greutatii odata cu cresterea copilului.
Vaginoza bacteriana este o infectie cu patogeni anaerobi care se manifesta prin aparitia unor secretii vaginale abundente, albe, omogene, cu miros caracteristic, cu ph ridicat ( in mod normal ph-ul vaginal este acid) si care, in cazul in care este contactata prezinta risc de nastere prematura si complicatii neonatale.

Din timp in timp vor aparea si contractiile de tip Braxton-Hicks, acestea pregatind corpul pentru travaliu.
Un aspect de remarcat este ca temperatura exterioara a mamei are tendinta de a creste deoarece pe langa caldura corporala a mamei, fatul radiaza si el caldura.

Deoarece in interior are loc o dezvoltare accelerata a copilului trebuie sa aveti grija si sa beneficiati de suficienta odihna si relaxare, ca si de o nutritie adecvata sarcinii. Aveti grija sa aveti in alimentatia de zi cu zi doza optima de proteine, acid folic, vitamina C, fier si calciu.

In a 30 a saptamana, oboseala si senzatia de epuizare apar considerabil mai mult in aceasta perioada. Este posibil sa nu aveti un somn prea confortabil noaptea. De asemenea este posibil sa aveti parte de dureri de spate destul de mari, mai ales in partea inferioara a spatelui. Acest lucru se datoreaza in special faptului ca centrul de greutate al corpului s-a modificat, dar problema se poate remedia printr-o grija sporita la tinuta dumneavoastra.

Contractiile Braxton-Hicks sunt in aceasta perioada resimtite de mai toate femeile insarcinate.

Volumul de lichid amniotic a scazut simtitor o data cu cresterea in dimensiuni a copilului. Ar mai trebui mentionat ca este posibil ca uneori sa va simtiti ca si cand nu mai puteti respira bine.

Frecventa urinarilor este cu mult mai mare acum, pentru ca uterul creste in dimensiuni, acesta apasa pe vezica urinara care nu se mai poate destinde ca de obicei si nu mai poate stoca o catitate obisnuita de urina, astfel simtiti nevoia sa mergeti mai des la toaleta, inclusiv noaptea.
In a 31-a saptamana atat dumneavoastra cat si copilul veti lua rapid in greutate.  Necesitatile de hranire ale copilului sunt deosebit de mari acum iar corpul dumneavoastra continua sa creasca.

Pielea va incepe sa va straluceasca in ultimele saptamani de sarcina si sa fie fortata sa se intinda, favorizand aparitia vergeturilor.

Cresterea in greutate din aceasta perioada se datoreaza in linii mari cresterii in greutate a copilului, placentei, grasimilor, retentiei de apa, uterului si lichidului amniotic. Ligamentele si muschii care sustin spatele se relaxeaza si se intind pentru a se pregati pentru nastere ceea ce determina durerile de spate sa devina mult mai accentuate.

Veti observa si schimbari la nivelul sanilor care se vor mari si ingreuna, pregatindu-se pentru lactatie. Este posibil ca un lichid galbui cremos sa fie secretat de sani, este vorba de colostru care apare in timpul sarcinii si mai este secretat inca cateva zile dupa nasterea copilului, care desi nu pare a fi un lapte de buna calitate este cel mai important “vaccin”al bebelusului deoarece contine anticorpi pentru imunizarea copilasului.

Copilul isi ia toti nutrientii din mancarea pe care o consuma mama, asa ca este obligatoriu sa respectati dieta specifica, personalizata pe care medicul a alcatuit-o pentru dumneavoastra.

Pe masura ce sarcina avanseaza si greutatea dumneavoastra este in crestere, nu veti mai reusi sa aveti parte de un somn linistit.

Urinarile frecvente, care devin dificile mai ales noaptea cand trebuie sa va ridicati din pat de mai multe ori.

Trebuie sa aveti in vedere posibile lesinuri mai ales pentru ca in ultimele saptamani de sarcina, sangele are tendinta de a se acumula in partea inferioara a corpului ceea ce poate duce la tensiune scazuta. De aceea trebuie sa va schimbati pozitia in care stati, incet si cu grija pentru a evita sa cadeti sau sa lesinati.

In a 32-a saptamana de sarcina veti simti destul de regulat contractiile tip Braxton Hicks dar nu este nici un fel de motiv de panica deoarece muschii uterului nu fac decat sa repete si sa se intareasca pentru adevaratul travaliu.

In aceasta saptamana copilul incepe sa coboare in zona pelviana in vederea pregatirii nasterii, iar acest lucru poate provoca largirea pelvisului si cresterea presiunii exercitate in partea inferioara a abdomenului.

Cele mai frecvente simptome ale sarcinii pe care le resimt femeile in aceasta perioada sunt: greutatea in respiratie, durerile de spate, constipatia, lipsa de energie, crampele la picioare, insomnia, schimbarile de dispozitie, marirea sanilor, sangerarile gingivale, contractiile scurgerile vaginale, sangerarile nazale, vergeturile, urinarile frecvente, varicele, hemoroizii, arsurile si indigestiile.

Nivelul de sange actual a crescut cu pana la 50% fata de cel de dinainte de sarcina, ceea ce este foarte important, deoarece in momentul nasterii veti pierde o buna parte din acest sange.

Contractiile se intensifica si singura diferenta majora intre falsele si adevaratele contractii este aceea ca cele adevarate nu se vor linisti daca va schimbati pozitia sau activitatea pe care o desfasurati, ci dimpotriva vor creste. Cand va incepe travaliul, contractiile vor creste in intensitate si lungime si vor deveni mai scurte in durata si dese in frecventa.

Acesta este inceputul ultimului trimestru de sarcina si in medie in fiecare saptamana veti mai adauga circa 500 de grame la propria greutate, din care aproximativ jumatate o reprezinta cresterea in greutate a copilului dumneavoastra.

In a 33-a saptamana evitati sa dormiti pe spate deoarece acest lucru poate dauna copilului, impiedicand fluxul de sange catre micut, de aceea este cel mai indicat sa dormiti pe partea stanga, avand in vedere ca aceasta este cea mai buna pozitie atat pentru dumneavoastra cat si pentru copil.

Durerile de talpi si picioare se adauga si ele la disconfortul general cauzat de sarcina si de aceea este indicat sa va plimbati zilnic, sa va imbogatiti sursele de calciu din alimentatie (lapte, suplimente alimentare).

Apare sughitul la copil, pe care dvs. il veti percepe ca pe niste miscari ritmice in zona abdominala. Chiar daca micutul nu s-a intors inca in pozitia necesara pentru nastere, nu este inca tarziu, insa este posibil ca medicul dumneavoastra sa monitorizeze in mod deosebit pozitia copilului.

In a 34-a saptamana cantitatea de lichid amniotic din uter tinde sa ajunga la maxim intre a 34-a si a 36-a saptamana si se va reduce in ultimele saptamani, pentru a oferi mai mult spatiu copilului. Este posibil sa va simtiti buricul foarte sensibil si puteti chiar sa il acoperiti cu un plasture pentru a-l proteja.

Copilul se va misca foarte mult cauzand cresterea nivelului de aciditate din stomac si aparitia arsurilor.

De asemenea este posibil sa observati o umflare a mainilor, fetei, gleznelor si picioarelor, rezultat al retentiei de apa prin cresterea consumului de lichide, in conditiile in care scaderea nivelului de lichide consumate poate duce la agravarea simptomelor.

In saptamana a 35-a este posibil sa simtiti o senzatie ciudata sau o amorteala in zona pelviana datorita presiunii exercitate de copil asupra anumitor nervi, presiune ce nu va disparea decat dupa nastere. Durerile pelvice sau de solduri sunt destul de des intalnite si pot fi acompaniate si de dureri de spate. Durerea porneste din zona pubiana si se poate intinde pana in zona coapselor, inrautatindu-se la mers, miscare sau departarea picioarelor si devenind mult mai acute pe perioada noptii. Chiar si mersul la toaleta se poate dovedi foarte dureros.

Pot aparea mici scapari de urina chiar si in cursul unor activitati zilnice cum ar fi exercitiile fizice, mersul, rasul sau schimbarea pozitiei in care stati. Asta se intampla din doua motive, unul ar fi schimbarile hormonale ce apar iar la doilea are legatura cu presiunea crescuta asupra vezicii. Aceasta problema apare in special in cazul femeilor care au mai nascut inainte si care au muschii din zona pelvisului si ai vaginului ceva mai slabi.

In a 36-a saptamana, copilul s-a miscat iar capul i se afla in partea inferioara si se sprijina pe oasele pelviene.

Uterul a ajuns acum de 1000 de ori mai mare decat era inainte de conceptie si ati crescut destul de mult in greutate. Este foarte posibil sa apara mancarimi datorita intinderii pielii, insa acestea pot fi evitate prin folosirea de lotiuni si crème recomndate de medic.
Pe masura ce copilul se misca si trece in pozitia specifica nasterii veti simti o presiune crescanda pe zona abdominala inferioara. Acum plamanii si stomacul se pot extinde la capacitate maxima, mancatul si respiratul devenind mult mai usoare.

Pentru unele femei aflate in aceasta perioada, mersul poate deveni dificil. Pe langa acestea, alte simptome ce persista sau se accentueaza in a 36-a saptamana includ arsurile esofagiene, constipatia, urinarile frecvente, senzatia de ingreunare, durerile de spate, disconfortul pelvic, hemoroizii, etc. Poate aparea si un nivel crescut de zahar in sange precum si o crestere a tensiunii arteriale.

O atentie deosebita trebuie acordata posibilelor infectii ale tractului urinar, precum si altor infectii ce pot aparea datorita urinarilor frecvente si hemoroizilor.

In a 37-a saptamana copilul este aproape dezvoltat si in termen. Este posibil sa va simtiti ingreunata si intr-adevar veti continua sa acumulati greutate, odata cu cresterea in greutate a copilului.

Micutul a ajuns in cavitatea pelvica in pozitia pentru nastere. De asemenea "dopul" de mucus ce pana acum a jucat rolul de protectie pentru uter incepe sa se desfaca. De aceea este bine sa va consultati medicul pe aceasta tema.

Alte modificari semnificative privesc cresterea in dimensiuni a sanilor care devin mai grei si mai plini ca urmare a schimbarilor hormonale, motiv pentru care s-ar putea sa devina incomozi. In unele cazuri sanii vor incepe sa secrete colostru sau pot aparea crapaturi pe areole.

Alte schimbari care apar sunt nelinistea crescanda datorita epuizarii si lipsei de somn, urinarile frecvente, tensiunea crescuta, nivelul crescut al zaharului in organism, hemoroizii, durerile in zona inferioara a spatelui, durerile de cap.

Odata cu a 38-a saptamana incepeti sa simtiți o umflare a picioarelor, datorita retentiei hidro-saline, ceea ce este normal și reprezintă un semn al perioadei de sfârșit de sarcină. Totuși dacă simțiți o umflare a mâinilor, feței sau aveți dureri mari, atunci trebuie să luați legătura cu medicul care vă are sub supraveghere, deoarece aceasta poate fi un semn al unei afecțiuni numite hipertensiune indusă de sarcină, de asemenea cunoscută ca toxemie sau preeclampsie. Această afecțiune poate priva placenta de aportul de sânge de care are nevoie și automat copilul va primi o cantitate de nutrienți și oxigen mai mică decât cea de care are nevoie. Acest lucru poate fi periculos atat pentru mama cat si pentru bebelus .

Pe măsură ce copilul crește, organele interne ale femeii vor fi repoziționate pentru a face loc fătului ceea ce poate produce in continuare arsuri digestive dar poate duce și la urinări frecvente datorită presiunii exercitate pe vezică, ceea ce nu înseamnă însă, că trebuie redus consumul de apă.

In saptamana a 39-a de sarcina este posibil sa experimentati false contractii. Daca insa ati intrat in travaliu, pe perioada acestor false contractii este posibil sa nu puteti sa vorbiti sau sa va miscati. Veti avea parte de dureri mari daca veti incerca sa va miscati iar contractiile se vor inmulti pe masura ce trece timpul.
Daca simtiti ca si membranele sacului fetal s-au rupt sau ca este pe cale sa se rupa, atunci este bine sa anuntati medicul deoarece a sosit timpul ca micutul sa se nasca.

In saptamana a 40-a de sarcina, datorita dimensiunilor sale destul de mari, fatul isi va face simtita prezenta de fiecare data cand se va misca, miscari ce vor produce dureri destul de mari la nivelul spatelui dar care va vor obliga sa faceti vizite mai dese la toaleta. Va creste disconfortul la nivelul vezicii, intestinelor si a partii inferioare a abdomenului datorita greutatii copilului.

Veti observa o secretie albicioasa la nivelul areolelor sanilor ceea ce este o reactie pregatitoare normala in vederea nasterii.

Chiar si pe parcursul celei de a 41-a saptamani de sarcina corpul dumneavoastra va suferi inca, schimbari. Este posibil sa simtiti arsuri si impunsaturi in partea interioara a vaginului datorita pozitiei rasturnate a copilului. Veti simti miscarile si loviturile copilului, iar daca nu ati intrat inca in travaliu, este bine sa mergeti la medic. De asemenea, nu trebuie sa uitati sa consumati o cantitate adecvata de apa pentru a ramane hidratata.

Chiar daca ati depasit 40 de saptamani de sarcina, nu va impacientati, nasterile au loc cel mai frecvent in intervalul 38-42 de saptamani, nu va ganditi sa recurgeti la cezariana, sau la inducerea artificiala a nasterii, decat dupa 41 de saptamani incheiate. De retinut ca numai aproximativ 5% dintre copii se nasc la data la care ar fi trebuit sa se nasca, celelalte sarcini care sar de data normala a nasterii ajung in aceasta situatie pentru ca nu s-a calculat corect data nasterii. Pe de alta parte daca data nasterii trece, se pot folosi metode de inducere artificiala a nasterii.

La sfarsitul celei de-a 42-a saptamani se considera ca este vorba de o sarcina trecuta de termen si veti fi nevoita sa discutati cu medicul care, in acest moment, poate decide sa induca travaliul prin metode specifice sau sa recurga la cezariana.

EVOLUTIA SARCINII IN AL TREILEA TRIMESTRU DE SARCINA

Dezvoltarea copilului in saptamana 28 de sarcina

Pielea micutului este inca zbarcita dar sub ea se dezvolta straturi de grasime. Copilul a deschis deja ochii, iar sprancenele si pleoapele sunt deja formate.

Micutul are papilele gustative bine formate. Tot acum se dezvolta sistemul de enzime ce asigura digestia dar si alte procese endocrinologice specifice. Fatul se misca destul de mult in uter si se intinde frecvent.

Organele si sistemele lui sunt bine dezvoltate iar in cazul unei nasteri premature micutul poate supravietui, dar numai daca ii este asigurata terapia intensiva de specialitate imediat.

Ultimele doua luni de sarcina sunt vitale pentru maturizarea sistemelor si a organelor corpului, ele ajutand copilul sa se nasca fara probleme si sa se adapteze repede conditiilor din afara uterului. Plamanii se apropie de maturitate iar miscarile respiratorii sunt coordonate si regulate. Daca este baiat, testiculele vor cobora acum in scrot.

Creierul se dezvolta si mai mult devenind un organ mai complex cu excrescente si santuri specifice, pe suprafata sa. De asemenea numarul de tesuturi cerebrale se va mari in perioada imediat urmatoare. Parul de pe cap continua sa creasca iar genele si sprancenele devin vizibile.

Dezvoltarea copilului in saptamana 29 de sarcina

Micutul creste rapid, iar creierul acestuia are parte de o dezvoltare accelerata, care a inceput in saptamana a 28-a. De asemenea se dezvolta si muschii, plamanii si simturile copilului. Fatul poate acum auzi bine si poate distinge sunetele reale si vocile de toate vibratiile din jurul lui. Unii experti sustin ca ritmul batailor inimii copilului va creste la auzul glasului mamei sau al tatalui. Muzica si povestile pe care copilul le aude acum vor fi sunete la care mai tarziu dupa nastere, copilul va reactiona oprindu-se si ascultand atent.
Copilul este mai putin hiperactiv in aceasta perioada si indiferent cat de mult mancati copilul va cere si mai multa mancare lasandu-va mereu obosita si cu senzatia de foame.

Micutul poate acum sa isi deschida si ochii si sa isi intoarca capul cu totul spre o sursa de lumina puternica.
Unghiile cresc si ele iar sub piele continua depunerea de straturi de grasime, straturi absolut necesare odata ce copilul se va naste. Mai mult chiar, acum fatul isi poate suge degetul si capata abilitatea de a plange.

Dezvoltarea copilului in saptamana 30 de sarcina

La 30 de saptamani greutatea aproximativa a copilului este de 1,5 kg iar lungimea lui variaza intre 36 si 38 de cm. Micutul a devenit din ce in ce mai sensibil la mediul inconjurator si este constient de ceea ce se intampla in jurul lui.
Copilul are acum un program regulat de somn iar mama deja il cunoaste fiind capabila sa descopere cand fatul doarme si cand acesta este treaz. Ceea ce nu inseamna ca programul de somn al mamei este acelasi cu cel al copilului. Fatul a crescut acum, atat de mare, incat ocupa aproape intreaga cavitate uterina. Micutul se misca si se joaca destul de mult acum. Acum este momentul in care copilul incepe sa se pozitioneze pentru nastere, pentru inceput punandu-si capul pe oasele pelviene ale mamei.

Creierul copilului se dezvolta destul de mult in aceasta perioada. De altfel, creierul antreneaza acum ochii pentru vedere si plamanii pentru respirat. Copilul este capabil sa vada ce se intampla in uter si poate diferentia lumina de intuneric, fiind de asemenea capabil sa diferentieze o sursa de lumina si sa o urmareasca. De acum rata de crestere incetinste considerabil, micutul avand complet dezvoltate tractul digestiv si plamanii.

Dezvoltarea copilului in saptamana 31 de sarcina

Copilul creste foarte repede acum continuand sa depuna straturi de grasime sub piele si sa acumuleze in greutate. Tot din a 31-a sapatamana plamanii micutului vor fi capabili sa functioneze independent, marindu-si volumul in mod corect singuri. Tot de acum plamanii fatului incep sa produca substantele necesare pentru ca acestia sa nu cedeze in momentul in care se face trecerea la nastere din mediul matern in mediul exterior.

Urechile, de asemenea, sunt dezvoltate atat la interior cat si la exterior iar copilul va poate auzi atat vocea dumneavoastra cat si pe cele ale celor din jurul dumneavoastra, chiar dinainte de a se naste.

Culoarea pielii micutului este rozalie si nu rosie, de asemenea i s-au mai dezvoltat si unghiile motiv pentru care este posibil ca accidental copilul sa se zgarie cat este inca in burtica. In aceasta perioada oasele copilului se dezvolta simtitor, intarindu-se. De aceea micutul va avea nevoie de mult calciu.

Copilul produce circa o jumatate de litru de urina pe zi si de asemenea inghite o cantitate de lichid amniotic, lichid ce este recirculat de cateva ori pe zi. Lichidul amniotic trebuie masurat, ca o masura preventiva. Daca este prea mult lichid in sacul amniotic, copilul nu inghite corect sau are o problema gastrointestinala. Daca este prea putin, atunci inseamna ca micutul nu urineaza suficient sau are o problema cu rinichii.

Dezvoltarea copilului in saptamana 32 de sarcina

Acesta continua sa creasca pe masura ce timpul trece. De retinut ca daca micutul este adus pe lume in aceasta perioada, exista sanse de 50% ca el sa supravietuiasca. Este posibil ca in aceasta saptamana fatul sa isi schimbe pozitia pregatindu-se pentru nastere.

Pielea lui este inca rosie dar stratul de par fin ce ii acoperea corpul a inceput sa dispara, insa cel de vernix continua sa existe pentru a proteja copilul.

Si creierul copilului se dezvolta substantial in aceasta perioada, asa ca aveti grija ce si cat mancati pentru a-i asigura nutrientii necesari in dezvoltarea sa.

Miscarile copilului nu vor mai fi nici atat de multe si nici atat de sesizabile deoarece spatiul din uter este ocupat in cea mai mare masura de fat, spatiul de miscare ramanand foarte mic.
Desi restul corpului este destul de bine format, plamanii continua sa se dezvolte. Ochii sunt deschisi si deja sunt capabili sa se concentreze pe o anumita imagine. De asemenea copilul poate clipi.

Cordonul ombilical este protejat de o subtanta gelatinoasa care il fereste de miscarile si loviturile copilului. Scheletul micutului este complet format dar oasele sunt inca moi si se vor intari abia mai tarziu in timp ce atat la degetele de la maini cat si cele de la picioare sunt complet dezvoltate. Expertii au descoperit ca printre simturile pe care copilul le capata in aceasta perioada este si sensibilitatea la temperatura.

Dezvoltarea copilului in saptamana 33 de sarcina

Straturile de grasime continua sa se depuna sub pielea copilului iar oasele i se intaresc cu exceptia oaselor craniului deoarece craniul trebuie sa fie flexibil pentru momentul in care copilul se va naste. Presiunea asupra capului copilului este atat de mare la nastere incat unii dintre copii se nasc cu forma capului usor conica. De altfel, oasele craniului nu se intaresc si se sudeaza decat spre sfarsitul adolescentei permitand creierului si altor tesuturi sa creasca.

Plamanii sunt aproape maturizati dar nu suficient, astfel incat, daca s-ar naste acum, copilul ar avea nevoie sa stea in incubator. Micutul este inca destul de slab dar structura lui generala este similara cu cea de la nastere. 

Aceasta este si o perioada in care copilul se pozitioneaza cu capul in jos dar daca asta nu s-a intamplat inca este timpul sa ii schimbati pozitia sub indrumarea medicului.

Desi copilul s-ar putea misca destul de des, trebuie sa tineti cont de faptul ca fiecare copil are propriul ritm de activitate. Pentru mai multa siguranta ati putea sa tineti socoteala miscarilor copilului dumneavoastra prin diferite metode. In mod normal ati putea simti in jur de 10 miscari in doua ore dar acest lucru depinde exclusiv de ritmul de somn al copilului.

Dezvoltarea copilului in saptamana 34 de sarcina

Desi greutatea si lungimea in acest stadiu variaza de la copil la copil, in toate cazurile aceasta este o perioada de acumulare de straturi de grasime sub piele, straturi ce vor ajuta la reglarea temeperaturii corporale imediat dupa nastere. Pana la acest moment toate organele copilului, in afara de plamani au ajuns la dezvoltarea maxima. In ceea ce priveste plamanii acestia continua sa exerseze respiratia folosind in loc de aer lichidul amniotic, motiv pentru care apar sughituri din timp in timp. Parul de pe cap creste repede si in plus, copilul incepe sa invete sa clipeasca. Micutul recunoaste deja vocile din jur si este posibil sa aiba reactii destul de puternice la auzul acestora.

Este posibil ca la ecografie copilul sa devina destul de iritat datorita luminii puternice si sa incerce sa isi puna manutele in fata ochilor. Odata cu trecerea saptamanilor micutul devine din ce in ce mai plinut, degetele si unghiile sunt bine dezvoltate iar trasaturile fetei sunt clare acum.

Datorita apropierii nasterii, micutul ar trebui sa inceapa sa se pregateasca, intorcandu-se cu capul in jos. Insa medicul va fi atent la acest aspect deoarece unii copii nu se vor aseza in pozitia potrivita pentru nastere, caz in care cea mai buna recomandare este o operatie cezariana.

Dezvoltarea copilului in saptamana 35 de sarcina

La majoritatea copiilor dezvoltarea fizica este completa pana in a 35-a saptamana. Astfel, dezvoltarea rinichilor micutului este completa iar ficatul a devenit functional. Desi acum are cu mult mai putin spatiu de miscare, copilul va continua sa se miste si sa loveasca ca si pana acum.

Majoritatea copiilor nascuti in a 35-a saptamana supravietuiesc nasterii fara probleme. Desi sistemul nervos este inca in dezvoltare, plamanii sunt aproape complet dezvoltati.

Cele mai multe straturi de tesut protector incep sa dispara desi este posibil sa mai ramana ceva reziduuri ale acestora. De asemenea parul copilului creste in continuare in timp ce continua si depunerea de straturi de grasime ce vor ajuta la echilibrarea termica a copilului nou-nascut.

Dezvoltarea copilului in saptamana 36 de sarcina

Micutul este aproape complet dezvoltat si poate fi considerat copil nascut in termen odata cu incheierea celei de-a 36-a saptamani. Cea mai importanta schimbare in acest moment este asezarea copilului in pozitia necesara pentru nastere. Pozitia cu capul in jos este comuna in 95% din cazurile de nasteri. Totusi copilul se poate pozitiona si in alte moduri, improprii pentru o nastere normala.

Copilul cantareste acum circa 2,8 Kg si in acest moment el inmagazineaza cat mai multa grasime in obraji, genunchi si coate si incepe sa arate din ce in ce mai dolofan. De asemenea si creierul copilului se dezvolta intr-un ritm foarte alert. Copilul clipeste, iar gingiile i se intaresc odata cu fortificarea muschilor ce ajuta la actiunea de supt de la sanul mamei.
Dezvoltarea copilului in saptamana 37 de sarcina

Micutul acumuleaza greutate intr-un ritm accelerat in saptamana 37. Grasimea se depune pe obraji, genunchi si coate. Fata isi pierde rapid aspectul ridat iar pielea devine rozalie. Micutul respira fara probleme si este gata sa se nasca in orice clipa. Datorita pozitionarii cu capul in jos a copilului mama va simti o apasare crescuta in zona abdominala. Straturile protectoare incep sa se destrame si copilul le inghite impreuna cu restul secretiilor uterului ce plutesc in lichidul amniotic.

Dezvoltarea copilului in saptamana 38 de sarcina

Micuțul se află în continuă creștere și toate organele sale interne sunt complet dezvoltate. Cu toate aceste, plămânii și creierul vor începe să funcționeze normal doar atunci când copilul se va naște. Urmând ca atât creierul cât și plămânii să ajungă la maturitate pe măsură ce copilul va înainta în vârstă.

In aceasta saptamana se definitiveaza culoarea ochilor, astfel, dacă copilul se va naște cu ochii căprui, atunci aceasta va rămâne culoarea lor pentru toată viața, însă dacă se va naște cu ochii albaștrii, sunt mari șanse ca în primele luni culoarea lor să se schimbe. Dacă apare hipertensiune indusă de sarcină și cantitatea de oxigen și nutrienți către copil este redusă există posibilitatea ca micuțul să piardă din greutate.

Canalele lacrimare se dezvoltă complet în timp ce organele sexuale deja sunt bine dezvoltate și sexul copilului nu mai este un mister de ceva timp.

Fetițele se așează într-o poziție mai coborată în uter decât băieții, însă în ambele cazuri copilul clipește, închide pumnii și reacționează la sunete.

Dezvoltarea copilului in ultima saptamana de sarcina

Copilul este acum complet dezvoltat. Unghiile sale vor fi foarte lungi si va fi nevoie sa i le taiati imediat ce se naste.

Pielea de pe maini si picioare poate sa fie putin lasata. Uneori este posibil ca placenta sa inceteze sa mai produca lichid amniotic, ceea ce poate provoca ingrijorarea medicilor.

In unele cazuri, capul copilului poate fi foarte mare, caz in care el nu se poate naste fara ajutorul medicului care are ca alternative folosirea unei "ventuze" sau a unui forceps, insa nici una dintre variante nu este de preferat pentru ca poate afecta copilul. Medicul poate lua aceasta decizie si daca pulsul copilului incetineste brusc sau daca in ciuda faptului ca mama impinge, perineul nu permite expulzia.

IGIENA VIETII GRAVIDEI

In perioada sarcinii igiena corecta, fara excese dar si fara o relaxare periculoasa consta in urmatoarele reguli:

Chiar daca in timpul sarcinii transpiratia este mai abundenta, aceasta nu implica alt regim de igiena fata de al oricarei personae care transpira mai abundent, respectiv dusuri zilnice, mai dese in zilele calduroase. Aceasta nu este o afectiune, deci nu necesita o rutina speciala.

Intre a face baie sau dus, este de perferat dusul, care indeplineste cu succes toate cerintele de curatenie. Baile, daca se fac, necesita temperatura de 37 de grade, adica cea a corpului, pentru a evita efectul de supraincalzire. De asemenea, exista si riscul aparitiei unor bacterii, precum si riscul contactului cu urme de substante toxice provenite din produsele de curatenie cu care a fost igienizata baia.

Intrucat pe parcursul sarcinii apar deseori sectretii, se pot folosi absorbante zilnice care trebuie schimbate foarte des.

Igiena intima este recomandat sa se faca cu produse speciale destinate gravidelor, care se gasesc in farmacii. Irigatiile sunt interzise pentru a nu se distruge flora bacteriana naturala care protejeaza organismul impotriva infectiilor.

In cazul in care gravida merge la inot, nu se recomanda utilizarea tampoanelor interne, deoarece acestea se umezesc si mediul respectiv ramane mai mult timp in vagin fiind foarte daunator.

Pe parcursul sarcinii, pielea necestita o atentie sporita, fiind necesara utilizarea cremelor speciale care se gasesc in farmacii si care ii sporesc elasticitatea si hidratarea pentru prevenirea vergeturilor. Sunt vizate sanii, burtica si coapsele.

De asemenea, pielea intregului corp este bine sa fie monitorizata pentru prevenirea iritatiilor.

Expunerea la soare nu este indicata, in schimb, cu pielea protejata cu crème solare potrivite pentru gravide, se poate sta in aer liber, sub umbrela, la temperaturi optime, cat mai mult posibil.

In timpul sarcinii, viata sexuala a cuplului poate suferi modificari mai ales in functie de confortul gravidei, dar studiile indica faptul ca perioada trimestrului II de sarcina, respectiv lunile 5-7, sunt cele mai relaxate din punct de vedere sexual, deoarece au trecut si greturile, greutatea nu este tocmai mare si libidoul gravidei este la cote optime. Relatiile intime ajuta cuplul sa impartaseasca si sa integreze mai bine starea de viitori parinti.

In cazul in care medicul ginecolog recomanda altceva, gravida va respecta indicatiile medicului in legatura cu viata intima.

ALIMENTATIE

Alimentatia gravidei este necesar sa fie echilibrata, potrivita cu gusturile ei alimentare, fara sa depaseasca, cantitativ, recomandarile medicului. Alimentele din hrana gravidei sa provina din surse naturale si sa cuprinda cereale, seminte, legume, fructe, carne, peste, fainoase integrale, lactate, oua. Este indicat sa bea cel putin 6-8 pahare de lichide pe zi. Apa este esentiala, in prevenirea deshidratarii. Deshidratarea se produce cand se micsoreaza volumul de sange si se declanseaza “setea celulara” cu simptomul de gura uscata.

Este de la sine inteles ca tutunul, alcoolul, cafeaua, drogurile si medicamentele fara prescriptia medicului sunt total nocive atat pentru mama cat si pentru bebelus, atat in sarcina cat si in timpul alaptarii.

SCHIMBARI PSIHO-EMOTIONALE

Sarcina este o experienta unica, desi poti avea mai multi copii, fiecare sarcina este o experienta unica, plina de provocari, de schimbari, de constientizari, de bucurii si limite depasite, in care cei doi parinti ce confrunta din plin cu cele mai profunde frici dar si cu cele mai frumoase asteptari din viata unui om: acelea legate de proprii lui copii.

Femeile insarcinate trec printr-o schimbare dificila fizic, psihic si emotional, ceea ce afecteaza puternic perceperea mediului extern si le determina sa se considere vinovate de emotivitatea lor ridicata. Aceasta stare este una perfect normala si face parte din viata fiecarei femei gravide. Doar ca pe parcursul intregii sarcini este bine sa se evite expunerea la stimuli emotionali puternici si mai ales negativi, respectiv filme cu continut violent, tragic, emisiuni cu continut dramatic mai ales legat de copii. Toate acestea deoarece starea emotionala a mamei se transmite fatului inca din primele zile de viata intrauterina si, s-a demonstrat prin studii ca afecteaza dezvoltarea ulterioara a copilului.

Primul trimestru

Primele schimbari psihologice au loc imediat ce femeia afla ca este insarcinata. Desi aparent nu se vede nimic, starea emotionala se schimba rapid. Extremele emotionale se amplifica iar daca aceasta este prima sarcina, sentimentul predominant este cel de confuzie. Situatii care, in mod normal, nu deranjau, acum vor reprezenta un motiv de reactii exagerate fata de sine sau fata de ceilalti. Acestea se datoreaza schimbarilor hormonale despre care am vorbit la capitolul despre fiziologie.
Deoarece riscul unui avort spontan este de aproximativ 20% in primul trimestru de sarcina, ingrijorarile asupra faptului daca sarcina va continua sau nu sunt iminente.
De mare ajutor pot fi discutiile cu partenerul, cu familia, cu prietenii. De asemenea, activitatile in aer liber, odihna si tehnicile de relaxare sunt benefice pe toata perioda sarcinii, inca de la inceput.

Al doilea trimestru

Deja atitudinea este mai relaxata, mamica a avut timp sa se acomodeze cu ideea ca va deveni mama, frica avortului spontan a trecut si se instaleaza o stare generala de bunastare, in care femeia e bucuroasa, radiaza, se simte foarte speciala, este mandra de noua ei calitate. Evenimentul cel mai important din punct de vedere emotional este in jurul saptamanii 20, cand apar primele miscari fetale, ceea ce influenteaza benefic pe ambii viitori parinti. Apare si o dependenta sporita fata de partener si cum acesta poate sa nu fie disponibil, apar ingrijorari de tipul: daca mai este atractiva pentru el, daca arata bine si cu cateva kg in plus, etc. Discutiile cu partenerul pot diminua fricile si destructura conceptiile gresite.

Al treilea trimestru

Cel de al 3-lea trimestru de sarcina este un stadiu al anticiparii. Deja se apropie nasterea la finele celor 9 luni. Mamicile aflate la prima nastere si nu numai, incep sa se teama de nastere, de durere, de riscurile care pot aparea.

Tot in aceasta perioada, burtica fiind din ce in ce mai vizibila, pot determina unele persoane din anturaj sau din mediu sa fie mai grijulii cu gravida, ceea ce i-ar putea transmite acesteia sentimentul ca este “bolnava”. De asemenea, anxietatea colegilor de serviciu, in cazul in care mamica lucreaza, poate fi daunatoare pentru starea psihica a mamei care este capabila sa functioneze profesional pana in ultima luna de sarcina daca sanatatea ii permite.

Atentia sporita din partea partenerului ajuta gravida sa se linisteasca si cu privire la aspectul fizic, la capacitatea de a fi o mama buna, la a face fata travaliului ce va urma. Este total contraindicat ca in aceasta perioada mamele sa cerceteze simptome ale unor boli sau riscuri ce ar putea aparea la nastere, deoarece aceasta reprezinta o programare mentala inconstienta distructiva. Orice neliniste legata de sanatatea personala sau a copilului va fi discutata deschis cu medicul curant.

Ingrijorarea mamei este foarte normala, neavand, insa, finalitate. Ceea ce este benefic in aceasta situatie de anxietate este sa se linisteasca, sa se pozitioneze in momentul prezent, sa fie constienta de ea insasi si sa se astepte la lucruri minunate.

SEMNE DE ALARMA

Atunci cand va confruntati cu unele dintre aceste simptome, in functie si de luna de sarcina in care va aflati si in functie de istoricul dvs. medical, adresati-va medicului, dati acel telefon care poate face diferenta dintre o sarcina usoara sau una cu probleme.

Copilul se misca sau loveste mai putin decat de obicei (odata ce incepe sa se miste in mod regulat). Intrebati medicul daca ar trebui sa monitorizati activitatea bebelusului prin a numara zilnic numarul de lovituri ale acestuia. El poate sa va dea instructiuni specifice cu privire la cum sa numarati si cand trebuie sa sunati de urgenta.

Dureri severe sau persistente ale abdomenului sau sensibilitate.

Sangerari vaginale sau pete.

O crestere a cantitatii de secretii vaginale sau o schimbare in tipul de secretie. Daca devine apoasa, mucoasa sau sangeranda (chiar daca e doar roz sau intr-o nuanta sangerie). Dupa 37 de saptamani, o crestere in secretia de mucus este normala sau poate indica intrarea in travaliu.

Presiune in zona pelviana (o senzatie ca bebelusul impinge in jos), dureri de spate (in special daca este o problema nou aparuta), abdominale, sau mai mult de 4 contractii intr-o ora (chiar daca nu dor) inainte de 37 de saptamani.

Dureri sau usturimi urinare sau o reducere sau stopare a urinarii.

Varsaturi severe sau persistente, sau orice varsaturi insotite de dureri sau febra.

Frisoane sau febra de 38 de grade Celsius sau mai mare.

Tulburari ale vederii, cum ar fi vedere dubla, incetosare, diminuare, lumini intermitente, sau pete in campul vizual.

Dureri de cap severe sau persistente, sau orice durere de cap insotita de tulburari de vedere, tulburari de vorbire sau amorteala.

Orice umflatura pe fata sau in jurul ochilor, orice mai mult decat o umflatura mica in palme, umflare severa sau brusca a picioarelor sau a gleznelor, sau o crestere rapida in greutate (mai mult de 2 kg intr-o saptamana).

Crampe musculare severe sau persistente sau dureri ale gambelor care nu se relaxeaza atunci cand indoi glezna intinzi degetele de la picioare spre nas, sau atunci cand te plimbi, sau un picior mai umflat decat celalalt.

Dureri abdominale.

Lesin, ameteli frecvente, puls rapid sau palpitatii ale inimii.

Insuficienta respiratorie sau tuse cu sange sau dureri in jurul pieptului.

Constipatie severa acompaniata de dureri abdominale acute sau diaree severa care dureaza mai mult de 24 de ore.

Senzatie de mancarime persistenta pe piept, brate, palme, talpi sau un sentiment de mancaripe pe tot corpul.

Expunere la raceala sau gripa. Atat gripa cat si AH1N1 sunt foarte periculoase pentru femeile gravide. Anuntati medicul imediat ce ati fost in contact apropiat cu cineva care are raceala sau gripa sau daca aveti simptome de raceala care pot include febra, dureri in gat, tuse, nas infundat sau curgerea nasului, oboseala, dureri de cap si frisoane. Simptomele pot include, ocazional varsaturi sau diaree.

Expunere la o boala transmisibila cum ar fi varicela sau rubeola. Sunati medicul inainte de a va prezenta la cabinet.

Depresie sau anxietate severa. Daca apare un sentiment profund de tristete sau lipsa de speranta care persista peste o saptamana, daca apar atacuri de panica, daca apar dificultati in indeplinirea activitatilor de zi cu zi sau ganduri de auto vatamare, este necesar sa va adresati medicului.

In perioada sarcinii, corpul gravidei sufera schimbari atat de rapid incat este greu de decis daca ceea ce simtiti este “normal”. Cand nu sunteti sigura daca un simptom este serios, nu sunteti linistita sau va preocupa ceva, aveti incredere in instinctele dvs. si anuntati medicul care asteapta la astfel de apeluri si nu se simte deranjat.

2. DESPRE NASTERE

PROCESUL NASTERII

Procesul nasterii este detaliat in etape, fiecare etapa descriind schimbarile tipice care au loc pe masura ce travaliul avanseaza.

Prima etapa cuprinde inceputul travaliului, cand incep contractiile, terminandu-se atunci cand cervixul este aproape complet dilatat.

A doua etapa este tranzitia, perioada in care corpul mamei trece din faza de dilatare in faza de impingere (expulzare) si miscarea copilului prin canalul de nastere.

Ultima etapa este aceea in care corpul mamei incepe sa isi revina (perioada de refacere).

Trecerea de la o etapa la alta se va face usor. Desi fiecare travaliu si nastere sunt unice, procesul este remarcabil de constant. Intotdeauna corpul are capacitatea de a sti exact ce, cum si cand sa faca.

PRIMA ETAPA

Pretravaliul

Ce se intampla

Cervixul incepe sa se inmoaie, subtieze si sa avanseze, fiind posibil sa isi inceapa si deschiderea. Copilul se pozitioneaza la nivelul pelvisului.

Contractiile ar putea fi simtite ca o usoara senzatie de durere sau presiune in abdomenul inferior sau spate. Contractiile in aceasta faza sunt de obicei neregulate – pot sa inceapa sau sa cedeze, pot fi puternice sau usoare. Acesta este modul natural al corpului de a se pregati pentru nastere.

Aceasta faza poate dura de la cateva ore la cateva zile (cazuri foarte rare).

Cum ajuta

Pentru marea majoritate a femeilor, travaliul se distinge foarte clar.

Aveti rabdare si incredere in abilitatea corpului dvs. de a face exact ceea ce este necesar, exact cand este necesar.

Manancati bine si sanatos, beti multe lichide, odihniti-va sau iesiti la o plimbare.

Inconjoarati-va de oameni care va ajuta sa va simtiti confortabil si in siguranta. Persoanele care va vor asigura suportul va pot tine companie asigurandu-va de succesul nasterii.

Travaliul timpuriu (faza latenta)

Ce se intampla

Cervixul continua sa se subtieze si sa se deschida, dilatandu-se pana la dimensiunea de aproximativ 3-4 cm.

Travaliul se instaleaza treptat, astfel incat aceasta etapa poate dura mai mult timp – de obicei 2/3 din perioada totala a travaliului. Pe parcursul mai multor ore, contractiile se vor prelungi, vor deveni mai puternice si mai regulate (la aprox. 5 min. distanta una de cealalta, fiecare durand intre 25 si 45 de secunde).

O secretie vaginala roz va apare pe parcursul travaliului.

Cum ajuta

Poate fi greu de crezut ca „a venit momentul". Lasati sa decurga de la sine travaliul fara sa va opuneti.

Alternati odihna cu activitatea, nu mancati si beti putine lichide.

Cand contractiile devin atat de puternice, incat nu mai puteti vorbi pe parcursul lor, folositi tehnici de relaxare si respiratie. Persoanele care asigura suportul pe timpul travliului ar trebui sa va fie aproape, ajutandu-va sa ramaneti calma si increzatoare.

Travaliul activ

Ce se intampla

Contractiile se prelungesc si devin mai puternice, pana cand ajung sa aiba loc la trei minute distanta si sa dureze aproximativ un minut.

In timpul acestei etape, care dureaza in general intre 2 si 6 ore, cervixul se scurteaza si se dilata pana la 10 cm.

Femeile aflate in travaliu activ devin foarte concentrate odata cu inceperea acestei etape.

Cum ajuta

Acum travaliul este in plina desfasurare. Ascultati-va corpul si intrati intr-un ritm comun cu al lui.

Faceti ceva activ in timpul contractiilor, cum ar fi respiratia ritmica sau miscarea, alternand cu perioade de odihna.

Odata cu cresterea puterii contractiilor, poate creste si nevoia de suport de toate tipurile. Cei prezenti ar trebui sa se concentreze numai asupra dvs.

Schimbarea pozitiei ajuta sa va simtiti mai confortabil, diminueaza durerile specifice si imbunatateste progresul nasterii.

A DOUA ETAPA

Tranzitia

Ce se intampla

Cervixul termina dilatarea si incepe tranzitia de la deschidere catre expulzare.

Contractiile sunt acum puternice si eficiente, asa ca aceasta etapa este de obicei scurta (mai putin de o ora).

Unele femei simt greata, agitatie, pot tremura, pot fi iritabile.

Ce puteti face

Concentrati-va asupra fiecarei contractii pe rand, asa cum vin, fara sa o antiipati pe urmatoarea.

Continuati sa respirati, sa tipati daca simtiti nevoia si credeti ca va ajuta.

Desi perioadele de odihna sunt scurte, ele va permit sa va relaxati si sa va recapatati fortele.

Este necesar ca cei din jur sa va ofere atentie totala, incurajari si laude.

Nasterea

Ce se intampla

Copilul coboara prin pelvis si vagin.

Etapa poate dura aproximativ 15-20 de minute.

Desi este posibil sa fie necesare mai multe contractii pentru a se simti nevoia de a impinge, majoritatea femeilor simt instinctiv nevoia de a impinge. Aceasta senzatie de a impinge devine de obicei mai puternica odata cu deplasarea copilului prin canalul de nastere.

Multe femei isi simt gandurile mai clare si mai limpezi si capata o senzatie de optimism odata cu inceperea etapei de expulzare.

Chiar inaintea nasterii copilului, poti simtii arsuri, intepaturi sau o senzatie de intindere in zona deschiderii vaginale.

Pe masura ce capul copilului apare, acesta se intoarce pe o parte, pentru a lasa umerii sa se alinieze, apoi restul corpului copilului iese afara.

Ce puteti face

Nevoia de a impinge ajunge de obicei la cote maxime odata cu contractiile, apoi dispare. Fceti exact ceea ce simtiti. Pentru majoritatea femeilor aceasta inseamna sa inspirati normal in timp ce contractia incepe si sa impingeti atunci cand nu va mai puteti opune.

Vocalizele (strigatele sau tipetele) pot ajuta (asa cum procedeaza si sportivii) ca reactie la ceea ce simtiti.

Cei din jur va incurajeaza, cu o voce calma, ferma si fara a ridica tonul.

Daca travaliul progreseza lent, schimbati pozitia de travaliu. Flexiunea genunchilor sau asezarea pe o parte pot ajuta.

Odihniti-va si recapatati-va fortele intre contractii.

A TREIA ETAPA

Recuperarea

Ce se intampla

Copilul a aparut si este uscat rapid, cordonul ombilical se taie.

Apar o multime de sentimente de emotie, bucurie, uimire si usurare.

Placenta este expulzata de obicei in primele 10 minute de dupa nastere.

Comprese reci se aplica pe perineu deseori pentru a indeparta senzatia de disconfort.

Multe femei simt dureri-ecou dupa nastere.

Ce puteti face

Primiti si interactionati cu copilul din primele clipe in care va este pus in brate fara sa va simti presata de timp. Pastrati contactul piele pe piele inca de la nastere.

Alaptati-l pentru prima oara, aceasta va determina strangerea uterului si scaderea sangerararii.

Toate procedurile de rutina pentru nou-nascuți pot fi efectuate fara a se indeparta copilul de langa mama.

TIPURI DE NASTERI

Este indicat sa va ganditi la modul in care veti naste cu cateva luni inaintea termenului si sa discutati aceste aspecte cu medicul dumneavoastra. Insa pentru a face o alegere potrivita este bine sa cunoasteti modurile in care puteti aduce pe lume bebelusul.

Nasterea naturala in decubit dorsal

In Occident si in Europa nasterile se fac in pozitie ginecologica, femeia este asezata in decubit dorsal, iar medicul ginecolog supravegheaza nasterea. Beneficiile nasterii in spital (sau clinica ce dispune de aparatura de urgenta) sunt multiple:
– Femeia are asigurata asistenta specializata in cazul aparitiei unor complicatii;
– Prezenta unui neonatolog;
– Ingrijirea copilului;
– Respectarea normelor de asepsie si antisepsie etc.

Nasterea naturala in pozitie verticala

In Orientul Mijlociu, in India spre exemplu, femeile nasc in pozitie “squatting” ( ghemuit) sau in paturi speciale pentru nastere care asigura aceasta pozitie. Avantajele sunt date de gravitatie in pirncipal, astfel nasterea este mult usurata, femeia impinge mai putin, riscurile de traumatism al copilului este mai mici, durerea este diminuata, se scurteaza intervalul II al nasterii, etc. Aceasta pozitie are insa si dezavantaje, in special:
– Este necesar un pat adaptat pentru nastere;
– Nu exista o buna vizibilitate a zonei genitale a femeii;
– Exista un risc mai mare de rupturi perineale;
– In cazul necesitatii unei anestezii, aceasta se face mult mai greu, cu riscuri.

Nasterea in apa

Se pare ca nasterea in apa are foarte multe beneficii atat pentru mamica, dar si pentru copilas. Nasterea in apa nu are riscuri mai mari decat nasterea naturala, insa prezinta mai multe beneficii: exista posibilitatea de a folosi hidromasajul care relaxeaza si are efecte sedative, reducand si mai mult durerea; se scurteaza primul interval al nasterii; confortul mamicii este net superior; trauma asupra copilului este mult diminuata deoarece este expulzat intr-un mediu apropiat de cel in care s-a dezvoltat 9 luni. Pentru nasterea in apa se foloseste o cada speciala in care apa prezinta temperatura corpului, se poate folosi aromaterapia si hidromasajul, astfel incat gravida obtine un confort maxim. Se poate naste in apa in centre speciale.

Nasterea prin cezariana

Nasterea prin cezariana intervine atunci cand nasterea naturala prezinta prea multe riscuri atat pentru mama cat si pentru copil, astfel incat se recomanda interventia chirurgicala. Nasterea prin cezariana presupune insa efecte pe termen lung, implica anestezie si alte interventii cu risc major pentru gravida, de aceea nu se recomanda decat in caz de necesitate. Uneori echipa medicala poate decide chiar la nastere interventia cezariana, aceasta pentru ca anumite complicatii nu pot fi intuite prin controalele uzuale sau pur si simplu pot sa apara chiar in momentul nasterii. Recuperarea dupa cezariana este mai dificila decat dupa o nastere naturala, cu mai multe interdictii referitoare la efort.

ANESTEZIA LA NASTERE

Anestezia reprezinta modalitatea prin care gravida este ajutata sa suporte mai usor durerile din timpul nasterii. Exista 6 tipuri de anestezie la nastere care sunt utilizate in functie de complicatiile aparute pe parcursul nasterii, de dotarile spitalului, de prezenta unui anestezist, prezenta unui psihoterapeut, etc.:

Anestezia epidurala – anestezia epidurala reprezinta o injectare de anestezic local in

spatiul epidural din jurul coloanei vertebrale, injectie ce amorteste partea inferioara locului unde s-a efectuat infiltrarea anestezicului, eliminand, astfel, durerile travaliului.

Este cea mai folosita metoda pentru atenuarea durerilor de la nastere. Este, de asemenea, anestezicul preferat de mamicile ce vor beneficia de o cezariana la nastere, ocazie cu care doza este injectata in coloana vertebrala putin mai sus pentru a mari suprafata amortita. Modalitatea de administrare este sub forma injectarii anestezicului in interiorul sacului lichidului cerebrospinal, de catre anestezist.

Dozarea se face in functie de efectele dorite, respectiv o doza intreaga, atunci amortirea va fi completa iar mama va fi incapabila sa-si miste membrele, intrucat nervii ce inconjoara muschii sunt complet anesteziati, sau un sfert de doza ceea ce se numeste epidurala usoara, acest lucru creand senzatia de amorteala pentru a inlatura durerile contractiilor, in timp ce nervii muschilor membrelor inferioare nu vor fi afectati. Mama va fi capabila sa-si miste picioarele si sa stea in fund, fara a simti insa nimic.

Timpul de reactie este de 5-15 minute de la efectuarea injectiei si dureaza in jur de 3 ore pentru o doza intreaga de anestezic, durata scazand proportional cu doza administrata.

Avantajele utilizarii epiduralei constau in: este o metoda de incredere folosita pentru usurarea durerilor, cu pierderea completa a simturilor de la talie in jos; poate ajuta la controlul tensiunii; faciliteaza nasterea cu ajutorul forcepsului in cazul in care apar complicatii; permite mamei sa fie treaza, constienta in timpul cezarienei; eliminarea durerilor poate asigura o mai buna relaxare si o dilatare mai rapida a colului uterin; daca dozarea este partiala (jumatate sau un sfert), mama isi va recapata abilitatile mai rapid; mamica va beneficia de senzatii usoare cu privire la momentul nasterii copilului ei.

Dezavantajele acestui tip de anestezie constau in: faptul ca mama va sta o perioada in pat, cu reducerea mobilitatii; in 10 – 15% din cazuri, anestezicul nu este total absorbit de corp, lasand unele zone neamortite; administrarea epiduralei incetineste travaliul, astfel incat este posibil sa fie nevoie de ocitocic, o substanta care are efect stimulator, pentru a mentine contratiile uterului; tensiunea mamei poate scadea dramatic; este posibil ca temperatura corpului mamei sa creasca pe parcursul efectului anesteziei epidurale, ceea ce poate creste si temperatura copilului, marind riscul complicatiilor fetale; este posibil ca golirea vezicii sa fie dificila, de aceea se foloseste sonda urinara; muschii pelvini vor fi relaxati de catre anestezic si, ca rezultat, capul bebelusului nu se va mai putea roti, facand necesara folosirea forcepsului pentru scoaterea copilului; la o epidurala facuta la doza intreaga, mama nu va mai simti nevoia sa impinga decat daca se permite trecerea timpului pana la faza urmatoare a nasterii; este comuna permanentizarea unei sensibilitati in zona in care a fost introdus acul pentru injectarea anestezicului; apare o absenta a tonicitatii muschilor ce sustin vertebrele inferioare si incheieturile sacoiliace, mai ales in cazul unei doze intregi de anestezic; paraplegia (paralizarea membrelor inferioare) este o complicatie foarte, foarte rara, insa care nu poate fi preintimpinata.

Efectele asupra bebelusului sunt, de asemenea sub forma avantajelor si dezavantajelor. Avantajele constau in: mama va fi capabila de contact imediat cu bebelusul, acest lucru facand posibila alaptarea; riscuri fetale reduse, in cazul in care tensiunea mamei din timpul operatiei poate fi mentinuta intre limitele normale; mama poate avea pareri pozitive despre travaliu, nastere si bebelus daca durerile sunt eliminate.

Dezavantajele constau in: bebelusul va fi afectat de medicamentele folosite, in functie de durata expunerii la ele in timpul nasterii; reactiile comune implica iritabilitate, o imposibilitate de a se linisti usor si tendinta de a se speria repede; daca apare vreo complicatie de ordin obstretic ca rezultat al epiduralei, aceasta va contribui la sporirea efectelor secundare asupra bebelusului in urmatoarele saptamani; daca este nevoie de interventii suplimentare, cum ar fi administarea ocitocicului, forcepsului, extractia vacuum, epiziotomia sau cezariana, bebelusul va fi afectat de fiecare dintre aceste proceduri; orice interventie obstretica sau complicatie aparuta in timpul operatiei va creste posibilitatea separarii mamei de bebelus in perioada postanatala imediat urmatoare.

Rahianestezia– reprezinta injectarea unui anestezic rapid, utilizata in cezarienele

de urgenta, precum si atunci cand placenta trebuie eliminata manual.

Este o procedura similara epiduralei, cu exceptia faptului ca dozarea reprezinta doar o zecime din cantitatea de anestezic comparativ cu epidurala si isi face efectul in aproximativ 5 minute, cu durata de actiune intre 75 si 120 de minute.

Efectele asupra mamei se prezinta sub forma unor avantaje si dezavantaje.

Avantajele sunt urmatoarele: un anestezic rapid ce poate fi injectat in situatii de urgenta; un anestezic de incredere, cu rata mica de esec; se foloseste cantitate mica de anestezic, reducandu-se astfel efectele secundare; risc scazut de dureri de cap, intrucat este folosit un ac foarte fin.

Dezavantajele pot fi: este nevoie de un medic anestezist cu experienta intrucat este o procedura mai dificila; exista riscul aparitiei unor dureri persistente de cap daca se efectueaza mai multe tentative de anesteziere; nu exista posibilitatea suplimentarii dozei de anestezic daca procedura nu reuseste; o doza prea mare de anestezic poate duce la scaderea brusca a tensiunii, ceea ce necesita tratament imediat; isi pot face aparitia stari de ameteala si voma.

Efectele asupra bebelusului sunt, de asemenea sub forma unor avantaje si dezavantaje.

Avantajele sunt: bebelusul poate fi nascut mai repede in caz de urgenta; se inregistreaza o expunere mai mica la efectele anestezicului decat in cazul epiduralei.

Dezavantajele sunt: bebelusul poate fi afectat de anestezicul folosit; scaderea brusca a tensiunii poate conduce la aparitia riscurilor fetale; daca apare vreo complicatie ca rezultat al procedurii folosite (cum ar fi necesitatea efectuarii unei anestezii generale), acestea pot avea efecte asupra bebelusului.

3. Blocajul pudendal  este o anestezie tronculara, sub forma de injectie cu anestezic ce

actioneza local, pe traiectul trunchiului nervos, in zona perineului. Foarte asemanatoare epiduralei, produce amorteala completa a partii inferioare a gravidei, impiedicand-o sa impinga. Este o metoda folosita mai rar acum.

Administrarea se face in peretii vaginului, cu timp de reactie imediat, care dureaza in jur de 90 de minute.

Se utilizeaza la inceputul fazei a doua a travaliului, atunci cand se folosesc instrumente de nastere (forceps, vacuum) sau in cezariene.

Efectele asupra mamei se prezinta sub forma: amorteste perineul; permite o epiziotomie timpurie; asigura o nastere fara durere; reduce nevoia de a impinge, ceea ce poate intarzia debutul fazei a doua a travaliului sau necesita utilizarea forcepsului; mama nu poate simti expulzia fatului; daca se efectueaza o epiziotomie timpurie, pot aparea rupturi ale tesuturilor si o pierdere mai mare de sange.

Efectele asupra bebelusului sunt: bebelusul se poate naste mai usor decat daca se efectueaza o epiziotomie; bebelusul poate fi afectat usor de expunerea la anestezic.

4. Anestezia locala a perineului – de obicei se injecteaza un anestezic local in perineu inainte de efectuarea unei epiziotomii sau perineotomii cum mai este cunoscuta. Epiziotomia este o interventie chirurgicala care consta in sectionarea mucoasei vaginale si muschilor superficiali ai perineului, pe care medicul ginecolog o face in timpul nasterii pentru a facilita expulzia fatului. Daca epiziotomia se realizeaza atunci cand zona este oarecum amortita de la intindere, atunci anestezicul nu are rost a mai fi folosit.

 Aceasta anestezie locala, foarte des folosita, nu actioneaza asupra durerii contractiilor, dar o micsoreaza pe cea resimtita in momentul expulzarii si faciliteaza folosirea forcepsului, daca este cazul, precum si coaserea ulterioara epiziotomiei; poate fi efectuata de obstetrician si nu necesita prezenta anestezistului.

Se administreaza sub forma de o serie de mici injectii in zona care va fi taiata sau acolo unde se vor efectua cusaturile. Efectul anesteziei este imediat si dureaza suficient de mult timp pentru efectuarea porcedurilor necesare.

Efectele asupra mamei sunt: amorteste zona unde este efectuata astfel incat epiziotomia sa nu fie simtita de catre mama; permite coaserea ranilor fara resimtirea durerii; injectarea anestezicului poate fi dureroasa.

Efectele asupra bebelusului sunt:bebelusul nu va resimti o cantitate apreciabila din anestezic deoarece nasterea este iminenta; bebelusul poate fi afectat usor datorita expunerii la anestezic.

5. Anestezia generală (AG) este o stare de comă profundă indusă medicamentos, în timpul căreia gravida doarme și nu simte durerea si se foloseste pentru cezariene. Pe durata anesteziei generale femeia nu se poate mișca, mușchii i se relaxează, anumite funcții vitale încetinesc, fără ca mama să își aducă aminte ceva despre ceea ce i s-a întâmplat în tot acest interval. Cu alte cuvinte, anestezia generală asigură hipnoza (somnul), analgezia (lipsa durerii), amnezia (lipsa memoriei), imobilitatea și relaxarea musculară care permit desfășurarea intervenției chirurgicale în condiții optime.

Anestezia generala se poate realiza prin injectarea intravenoasă a unor medicamente sau prin inhalarea unor gaze cu efect anestezic. Acestea pot fi administrate fie pe o mască specială, fie pe un tub care este introdus în trahee, spre plămâni, caz în care vorbim de anestezie generală cu intubație orotraheală (AGIOT). Și în timpul AGIOT sunt însă injectate intravenos diferite substanțe, pentru a completa anestezia sau pentru a modifica anumiți parametri vitali.

Anestezia generala presupune un consult preanestezic pe care il face medicul anestezist si care consta in culegerea unor date amanuntite despre conditia medicala a mamei, precum si efectuarea unor analize de sange, control pulmonar si electrocardiograma.

Este evident ca anestezia generala implica mult mai multe riscuri fata de celelalte tipuri de anestezie, cea mai grava complicatie care poate aparea pentru mama este penumonia de aspiratie cauzata de inhalarea de particule de alimente sau suc gastric. Pneumonia de aspiratie este o afectiune foarte grava deoarece poate conduce la afectarea permanenta a creierului. Alte complicatii pentru gravidele care se vor afla sub anestezie generala mai pot fi si varsaturile, greata, hipotentensiunea arteriala, ametelile. De asemenea, recuperarea postoperatorie este mai dificila decat in cazul nasterii naturale, iar declansarea lactatiei va fi intarziata.

Pentru fat, cea mai mare problema care apare in cadrul anesteziei generale este irigarea precara cu sange la nivel uterin, fapt care va duce la afectarea ritmului sau cardiac si uneori la suferinta cerebrala si respiratorie. De aceea actual se foloseste foarte rar la nasterea prin operatia cezariana, cel mai des in situatii de urgenta, cum ar fi: suferinta fetala acuta severa, sangerare materna foarte abundenta sau eclampsie (crestere a tensiunii arteriale insotita de convulsii).

6. Nasterea sub hipnoza

In timpul nasterii, femeia simte teama, iar corpul ei elibereaza hormonii stresului care declanseaza in organism un raspuns de tip “lupta sau fugi”. Aceasta reactie face ca musculatura sa se contracte, ceea ce interfereaza cu procesul nasterii. Antrenand mintea prin hipnoza, sa se astepte ca nasterea sa decurga bland, in siguranta, accesam subconstientul care este responsabil pentru functiile noastre biologice, deci se va ocupa natural si de procesul nasterii. Subconstientul este si locul convingerilor noastre care se pot remodela in favoarea noastra, reprogramand credintele arhetipale referitoare la “durerile facerii”. In aceasta stare de relaxare, un hipnoterapeut sugereaza mintii inconstiente a mamei imagini pozitive asociate cu nasterea pentru ca ea sa poata apela la ele in timp ce naste.

Fiecare dintre noi experimenteaza aceasta stare, cea de transa hipnotica usoara, in viata de zi cu zi. Visatul cu ochii deschisi, sofatul spre o anume destinatie fara a ne aminti exact drumul pana acolo sau eliberarea imaginatiei atunci cand o carte sau un film ne capteaza atentia profund, toate sunt exemple de stari hipnotice. Este de subliniat faptul ca gravida nu poate fi convinsa sa faca ceva impotriva vointei sale atunci cand se afla in transa hipnotica si ca poate reveni la starea de constienta oricand doreste, tot timpul fiind pe deplin constienta de ceea ce se intampla.

Hipnoza este o stare de relaxare mentala si fizica profunda, ce permite persoanei hipnotizate sa se concentreze intens pe un gand sau sentiment, reusind sa blocheze orice distragere venita din afara. In aceasta stare mintea este mai deschisa la sugestii care schimba convingerile si comportamentul persoanei hipnotizate. Atunci cand o gravida se pregateste pentru nasterea sub hipnoza, aceste sugestii facute de hipnoterapeut au scopul de a inlocui frica si anticiparea durerii cu anticiparea unei nasteri calme si blande cu trupul lor, asigurandu-le confortul fizic si psihic necesar.

Hipnoza se foloseste cu succes in combaterea durerii. Cu ajutorul hipnozei au fost realizate operatii chirurgicale fara anestezie sau cu o cantitate redusa de anestezic. Pe langa efectul analgezic, hipnoza echilibreaza emotional prin reducerea anxietatii preoperatorii si grabirea vindecarii. Atunci cand vorbim de durere, ne referim atat la durerile din bolile cronice sau afectiunile stomatologice, cat si la durerile din timpul nasterii. In ceea ce priveste durerea, studiile de neuropsihologie au demonstrat ca aceasta nu reprezinta un simplu stimul, fara complicatii, ci din contra, este multidimensionala: somatica, psihologica, emotionala, temporala.

Prin programele de pregatire a nasterii sub hipnoza femeile gravide invata cum sa isi induca transa hipnotica singure, folosind tehnici precum respiratia profunda, vizualizarea si afirmatiile (sau replicile hipnotice). De exemplu, o femeie in travaliu care foloseste hipnoza, se poate concentra asupra sunetului propriei respiratii profunde, intrand in transa hipnotica sau vizualizandu-si bebelusul strabatand canalul nasterii spre prima lui respiratie in aceasta lume. In cadrul programelor de pregatire a nasterii sub hipnoza gravidele si partenerii lor sunt invatati un nou vocabular pentru a descrie experienta travaliului si nasterii pentru a reusi sa elimine asocierea traditionala a nasterii cu durerea. De exemplu, femeile sunt invatate sa exprime prezenta unei contractii folosind cuvinte precum presiune, iar dilatarea sa fie numita inflorire.

SEMNE CARE ANUNTA NASTEREA

Corpul unei gravide incepe sa se pregateasca de nastere cu aproximativ o luna inainte de finalul celor noua luni de sarcina. In ultima parte a sarcinii, te poti astepta oricand sa intri in travaliu si din acel moment este doar o chestiune de timp pana cand iti vei tine prima oara bebelusul in brate. Totusi, exista si simptome inselatoare care apartin "travaliului fals" si care pot induce in eroare. Invata care sunt adevaratele semne ale travaliului si cand este cazul sa iti iei bagajul pentru maternitate si sa dai fuguta la spital!

1. Ruperea membranelor sacului fetal

Ruperea membranelor sacului fetal reprezinta cel mai cunoscut si evident indiciu ca inepe travaliul si urmeaza nasterea. Insa acesta nu este intotdeauna si primul semn, de aceea trebuie sa luati in considerare si alte indicii care apartin travaliului. Ruperea membranelor apare cu destul de putin timp inainte de nastere. Poate fi vorba de cateva ore sau chiar de o zi sau doua pana la momentul in care copilul va veni pe lume. Acest simptom apare atunci cand sacul cu lichid amniotic care inconjoara fatul se rupe si lichidul incepe sa se scurga prin vagin.

2. Senzatia de greutate in pelvis

In momentul in care fatul se pregateste de nastere, coboara foarte mult in pelvis, cat mai aproape de canalul de nastere. Toata greutatea lui se lasa in partea de jos a abdomenului si este resimtita totodata o oarecare stare de usurare in zona toracica. Este un semn clar ca travaliul incepe, iar daca isi fac aparitia si alte semne din aceasta lista, este timpul sa mergeti la spital pentru nastere.

3. Contractiile Braxton Hicks

Contractiile uterine reprezinta unul dintre semnele principale care marcheaza inceputul unui travaliu. Ele apar in perioada de pre-travaliu, in momentul in care cervixul incepe sa se subtieze si sa se pregateasca de nastere. Atentie, deoarece unele contractii uterine pot fi inselatoare si apartin travaliului fals. Pentru ca acestea sa apartina travaliului adevarat, trebuie sa creasca in intensitate si sa fie constante, sa apara la acelasi interval de timp sau chiar din ce in ce mai des. In general, ele devin din ce in ce mai dureroase si apar cam la 10 minute distanta una de alta.

4. Eliminarea dopului gelatinos cervical

In momentul in care colul uterin (cervixul) incepe sa se pregateasca pentru nastere, se subtiaza si se deschide, iar dopul de mucus care tine uterul "inchis" in cele noua luni de sarcina cade. Chiar daca acesta poate fi un semn al inceperii travaliului, este indicat sa urmariti si alte semne specifice acestuia. Se poate intampla ca dopul sa cada si cu o saptamana sau doua inainte de nastere. De aceea, urmariti daca mai apar si contractii, se rup membranele sacului fetal sau colul este dilatat.

5. Dilatarea colului uterin

Dilatarea colului uterin se traduce prin deschiderea cervixului si largirea lui, pentru a permite copilului sa fie expulzat si sa treaca prin canalul de nastere in cazul nasterii naturale. Dilatarea este un proces care poate incepe si cu cateva zile sau saptamani inainte de momentul nasterii, insa atunci nu masoara mai mult de 2-3 cm, ajungand la 10 cm in momentul nasterii. Daca observati ca dilatarea creste in dimensiuni, este timpul sa va luati bagajul pregatit deja pentru dvs. si pentru copil si sa mergeti la spital.

LA MATERNITATE

Actele necesare

Cartea de identitate/buletin (original si copie)

Dosarul de analize din timpul sarcinii

Bagajul de maternitate pentru mama:

Portofelul;

Telefon mobil;

Ceas;

Carte/radio cu casti;

Periuta si pasta de dinti;

Sapun;

Prosoape;

Perie de par;

Servetele umede, uscate;

Crema de fata;

Crema de corp;

Strugurel de buze;

Agrafe/elastic de par;

2 pachete de vata;

Tampoane speciale mari

Hartie igienica

Servetele umede si uscate;

Gel dezinfectant pentru maini;

Papuci;

Sosete;

3 camasi de noapte;

Chiloti de unica folosinta din farmacie;

Hainele pentru drumul la spital;

Halat calduros;

Sutiene de alaptat;

Tampoane de sani;

Crema pentru sani;

Pompa de muls;

Apa plata

Pahare si farfurii de unica folosinta.

Minge de travaliu, daca personalul medical permite.

Trusa epidurala

Kit-ul pentru celule stem.

Bagajul de maternitate pentru bebe:

Scutece de dimensiune nou-nascuti, unpachet mare, deoarece este posibil nou-nascutii sa fie schimbati si de zece ori intr-o zi;

Pudra;

Ulei de corp;

Servetele umede;

Crema pentru funduletul bebelusului pe baza de zinc impotriva eritemului fesier;

Sampon;

Toate produsele cosmetice sa fie din aceeasi gama si speciale pentru bebelusi. In felul acesta, daca apar reactii alergice se inlocuieste toata gama, nu se pierde timp pentru a identifica ce produs a provocat reactia.

Biberon;

Tetine;

Suzeta;

Toate acestea spalte si sterilizate de acasa.

Hainute din bumbac: body, caciulita, bluzite, pantaloni, sosete, manusi sa nu se zgarie;

Haine pentru iesirea din maternitate;

Cosulet sau landou pentru plecarea din spital.

Acest bagaj este bine sa fie pregatit din timp, respectiv la inceputul celui de-al treilea trimestru de sarcina, pentru ca in eventualitatea unei nasteri premature, mama sa nu mai aiba si grija bagajului. Geanta sa fie pregatita si pusa la indemana.

PREGATIREA PSIHOLOGICA PENTRU NASTERE

Un cuplu care isi doreste un copil si care este pe cale sa-l dobandeasca, cu certitudine va urma tradițiile din familie, modelele transmise din generație în generație, exemplele vii ale prietenilor, ale rudelor, ale vecinilor, va deveni receptiv la o multitudine de informații culese din cărți, de pe internet sau din mass-media, la recomandările medicului de familie sau ale altor cadre medicale, ale altor profesioniști care le-ar putea acorda un sprijin.

Viitorii părinți (mai ales mama) încep să își facă griji pentru copil și devin receptivi la tot ce are legatura cu acesta. Ei au nevoie de informații pe care să le aplice imediat. Și au dreptate, fiindcă într-adevăr, calitatea vieții prenatale are un efect determinant asupra dezvoltării viitorului copil.

Există legătura certă dintre starea fizică și psihică a mamei în timpul sarcinii și starea de sănătate a copilului. Este foarte importanta pregatirea psihica pentru nastere si controlul mental al momentului nașterii. Din ce în ce mai multe femei își doresc ca nașterea să se producă pe cale naturală pentru că au înțeles cât este de important acest lucru pentru ele și pentru copiii lor. 90 % din procesul nașterii, la fel cum 90% din actul sexual se desfășoară la nivel psihologic! Nașterea poate fi un moment unic, de adâncă emoție și satisfacție, care poate fi cu adevărat plăcut.

Atitudinea din timpul nașterii nu este o problemă care ține doar de ceea ce se întâmplă fiziologic și de cum este tratată gravida în spital, ci depinde mai ales de ce tip de persoană este ea si mai ales cum este pregătită pentru această călătorie unică și minunată.

Anxietatea si teama pot arunca o umbră asupra momentului nașterii. Aceste stari pot produce somatizari, respectiv creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a tensiuni musculare și alte răspunsuri fiziologice care nu tin de o afectiune medicala, ceea ce va face ca nașterea să fie mult mai grea și mai periculoasa. Este foarte important ca mama sa isi dea seama când apare această anxietate si mai ales de ce.

Teama de durere este un alt aspect care ingreuneaza nasterea. O femeie care este in fața primei nașteri, obișnuiește să gândească astfel: „Nu am avut până acum nici o experiență atât de dureroasă. Cum voi face față durerilor nașterii?”. Și fiindcă nu are idee despre cum este durerea nașterii decat din experienta altor femei care au trecut prin asta si care a experimentat fiecare in felul ei nasterea, grija si gândurile referitoare la aceasta durere, se pot transforma intr-o adevărată teroare. Daca femeia este ajutata sa inteleaga durerea si mecanismele ei si sa se pregateasca sa o primeasca constient si limitat in timp, lucrurile pot fi mult mai usoare in timpul nasterii.

Durerea poate fi redusa prin învățarea despre naștere, despre cum funcționează contracțiile și cum se va simți în diferite momente ale sarcinii. Este important de știut că durerea din timpul travaliului este diferită de orice altă durere si ca poate învata sa-si constientizeze propriul corp si propriile senzatii, precum si sa le controleze.

Exista mijloace tehnice si metode pe care gravida le poate folosi pentru a se relaxa, a respira constient, a-și focaliza atenția, ceea ce o va ajuta sa lucreze cu propriul ei corp și nu împotriva lui. O va ajuta să-și elibereze mintea de frică și tensiune, astfel încât corpul ei să funcționeze așa cum a fost creat să o facă. Prin asimilarea informatiilor despre cum funcționează uterul și cum afectează frica propriul corp, prin răspunsurile chimice și psihologice ale acestuia va fi capabila să-și mențină relaxarea și calmul pentru a face față situațiilor care o neliniștesc și o stresează și care o vor conduce la o naștere ușoară. In vatand sa identifice stresul emoțional înainte și în timpul nașterii și cum să se elibereze de el, să utilizeze imageria mentală, auto-hipnoza, exercițiile de respirație, de relaxare și să înlocuiască anxietatea si durerea cu încrederea, calmul si confortul, ea va fi pregătita pentru cel mai minunat moment din viața ei-aducerea pe lume a copilului.

Beneficiile practicarii acestor tehnici sunt eliminarea sindromului de frică-tensiune-durere înainte, în timpul și după naștere; eliminarea sau reducerea în mod substanțial a nevoii de analgezice; reducerea cu câteva ore a primei părți a nașterii; eliminarea oboselii din timpul travaliului, și menținerea unei stări benefice și pline de energie a mamei pentru momentul nașterii; eliminarea riscului de hiperventilație; intărirea legăturilor de atașament între mamă și copil; recuperarea mult mai rapidă după naștere.

Dispoziția psiho-emoțională pozitivă pe parcursul sarcinii devine deosebit de importantă în timpul nașterii. Este foarte important să fim conștienți de faptul că nașterea este cel mai fericit eveniment din viața femeii și a întregii familii. Acest leitmotiv trebuie să persiste de la momentul internării în maternitate și până la nașterea propriu-zisă.

Asistența medicală intrapartum trebuie să fie axată pe familie pentru a satisface necesitățile mamei, copilului și a întregii familii nu numai în ce privește aspectele fiziologice ale nașterii, ci și cele intelectuale și emoționale. Femeia trebuie neapărat să participe la luarea deciziilor în privința oricării intervenții pe parcursul nașterii.

Este indicat ca gravida care naste să nu rămână singură, fără supraveghere și susținere cu frica și durerea ei. Emoțiile femeii în timpul travaliului vorbesc despre necesitatea stringentă de a simți, de a avea lângă ea o persoană apropiată care o va încuraja și îi va acorda un suport fizic și moral. Susținerea psiho-emoțională permanentă favorizează diminuarea durerii în timpul contracției uterine.

Persoana de suport trebuie să fie destul de instruită privitor la procesul travaliului și sa-si asume funcția de coordonator între personalul medical, gravida și membrii familiei acesteia, inspirându-le încrederea și siguranța într-un final fericit. De curand si in maternitatile private de la noi au aparut astfel de persoane specializate pe suport emotional si fizic in timpul nasterii, numite doula.

3. PRIMELE ZILE ALE COPILULUI

PREGATIREA CAMEREI

Zugravirea si decorarea

Pregatirea camerei se poate face inca din timpul sarcinii, evident, mamicii revenindu-i sarcina de a coordona amenajarea,de a participa la alegerea materialelor si mobilierului, taticul fiind cel care se va ocupa efectiv de efectuarea lucrarilor. Chiar si aceasta activitate atat de concreta, ajuta la crearea legaturii emotionale a parintilor cu bebelusul care va veni, prin alegerile pe care le fac referitor la culori, materiale, obiecte, ei incercand sa intuiasca personalitatea copilului, astfel incat acesta sa fie multumit de camera lui cand va constientiza acest lucru.

Incepem cu zugraveala camerei care ar trebui facuta cu o vopsea care sa fie usor de intretinut, intrucat “accidentele” in camera unui copil sunt dese, sa reflecte mai multa lumina si sa reziste mai mult estomparii. De asemenea, este de preferat o vopsea cu continut redus de compusi organici volatili care sunt daunatori sanatatii.

Culoarea vopselei este indicat sa fie una care palace parintilor, dar care sa fie acceptata si de un copil. Pana spre 6 luni culoarea nu va avea mare importanta pentru copil, dar dupa aceea acesta va sesiza culorile din jur. In urma unor studii s-a stabilit ca bebelusii prefera culorile pastel si culorile intense, spre deosebire de adulti care prefera nuantele si tonurile culorilor. Inainte de a zugravi intreaga camera, testati culoarea aleasa pe o bucatica de perete, privind-o in lumini diferite: naturala, artificiala sau combinate. Camera fiind a unui copil si cum pe perete vor ajunge urme de suc, fructe, lapte sau grasime, testati vopseaua si din punctul de vedere al intretinerii si al curatarii. Este bine sa pastrati o cantitate de vopsea pentru eventuale retusuri, intrucat probabil ca nu veti zugravi chiar in fiecare an.

Din punct de vedere al organizarii camerei, este bine de stiut ca aceasta camera, cel putin pana la varsta de un an, este si camera mamei, unde ea va alapta, va adormi copilul, il va imbaia si unde va petrece foarte mult timp. De aceea, este indicat sa existe si un coltisor al mamei, unul foarte confortabil, respectiv un fotoliu pentru alaptat si o masuta pentru lucruri utile.

Pe langa patutul cu masa pentru schimbat, care reprezinta obiectul principal al camerei copilului, este nevoie de cat mai multe rafturi pentru a depozita lucruri la care trebuie sa se ajunga foarte repede, precum si un aparat pentru muzica, un aparat pentru umidificarea aerului, sterilizator, etc.

De asemenea, un dulap pentru un copil functioneaza pe alte principii decat unul pentru adulti. Putine lucruri stau pe umerase si de aceea este eficient sa folosesti un dulap normal compartimentat, cu multe cosulete pentru sortare.

Pentru perioada in care copilul incepe sa se tarasca si chiar sa se ridice in picioare, este bine sa prevedeti un spatiu, situat la nivelul lui care sa cuprinda o oglinda, un mic dulapior cu carti si jucarii pe care sa le poata lua singur, o salteluta pe care sa se joace.

Este indicat sa nu se lase la indemana copilului lucruri periculoase, instabile, sertare care se pot deschide si care sa contina medicamente, cosmetice, acte, etc., lampi care sa stea pe podea, dulapuri cu geamuri.

Puteti décora peretii camerei copilului cu desene placute sau, avand in vedere predilectia bebelusilor pentru fetele umane, puteti inrama fotografii cu membrii familiei, pe care veti vedea, ca micutul le va studia cu placere.

Exista in comert sisteme de protectie a prizelor si a usilor de dulap, care sunt foarte eficiente.

Temperatura in camera va fi intre 21-23 grade Celsius, fara diferente mari intre camere. Umiditatea trebuie sa fie de 60% si se poate pastra asa prin utilizarea unui aparart de umidificare a aerului sau prin plasarea pe calorifer a unui vas cu apa cu suprafata mare de evaporare.

Cumparaturile

Hainutele

Cert este ca nu e necesar sa cumparati prea multe hainute pentru primele luni ale copilului, pentru ca veti primi foarte multe si nu veti avea timp sa le folositi deoarece copilul creste foarte repede in primele luni de viata. Hainutele pe care le cumparati este bine sa respecte cateva citerii de functionalitate, evident, tinand cont si de cele estetice:

-sa fie din bumbac 100% pentru a le putea curata corespunzator.

-sa aiba sistemul de inchidere in fata, fara elastice peste burtica sau la gat. Hainutele cu inchidere la spate sau care se baga pe cap, sunt foarte greu de utilizat in primele luni de viata ale copilului, precum si incomode pentru bebelus ( nasturii din spate il pot incomoda cand sta pe spate).

Biberoanele

Indiferent daca bebelusul este alaptat sau hranit cu biberonul, este necesar sa achizitionati si biberoane. Acestea trebuie alese si ele in functie de cateva criterii:

-Sunt indicate atat cele din sticla cat si cele din plastic, singura diferenta fiind de greutate pentru atunci cand copilul va putea tine singur biberonul si deci cel mai usor din plastic va fi mai sigur.

-Forma este aleasa dupa aceleasi criterii ergonomice ca si materialul, dar si din punctul de vedere al curatarii. Chiar daca se sterilizeaza, biberoanele trebuie sa fie foarte bine spalate inainte. Un biberon cu o forma atragatoare ca design poate fi greu de spalat.

-Masura recomandata este de 240 ml, care desi poate parea prea mare, se ajunge foarte repede acolo.

-Tetinele trebuie sa fie de nou-nascut. Si tetinele sunt special confectionate cu un anumit numar de orificii pentru diverse varste. Deci nu luati tetine cu 3 orificii pentru nou-nascut.

-Numarul orientativ de biberoane este de 6, pentru a avea intotdeauna unul de rezerva tinand cont ca sterilizarea dureaza destul de mult. Pentru copiii alaptati sunt suficiente 3.

-Sterilizarea este indispensabila pentru ca laptele este un mediu propice pentru dezvoltatea microorganismelor. Sterilizarea este necesara pana la varsta de 4 luni a bebelusului, moment in care va incepe sa introduca lucruri in gura. Sterilizarea se poate face ‘clasic’, prin fierbere a biberoanelor si tetinelor intr-o cratita timp de cateva minute, sau folosind un sterilizator.

Cadita de baie

-Cadita de baie este foarte utila in primele luni deoarece ofera un mediu sigur pentru spalarea bebelusului, iar forma ei ii ajuta pe parinti sa sustina foarte bine copilul si sa utilizeze eficient celelalte accesorii pentru baie. Aceasta este caracterizata de urmatorii parametrii:

-Fund cu material antiderapant pentru a se impiedica alunecarea.

-Marginile sa fie bine finisate.

-Dimensiunea sa fie potrivita copilului, nu foarte mare in ideea de a fi buna si peste doi ani.

-Cadita copilului sa fie folosita doar pentru baita copilului.

Caruciorul

-Este un accesoriu indispensabil in primele luni ale copilului. Criteriile dupa care il puteti alege sunt urmatoarele:

-Stabilitatea, spatarul si harnasamentul, centura de siguranta.

-Cat de usor se pliaza si cat de mic se face, deoarece mamica va fi cea care il va manevra si de obicei va avea si copilul in brate in timp ce face asta.

-Franele sa fie cat mai comod de utilizat si sa asigure blocarea rotilor in panta.

-Manevrabilitatea se refera la usurinta cu care il puteti misca si cu o singura mana, sa ia curbele usor, sa aiba manerele reglabile si in mers rapid sa nu loviti rotile cu picioarele.

-Greutatea este un element important si nu trebuie sa depaseasca 15 kg si sa permita folosirea pana la un an si cateva luni.

-Puteti alege modele care au mai multe piese, respectiv pe acelasi cadru se monteaza si caruciorul de vara si cel de iarna, iar scoica poate fi folosita si ca scaun auto, pana la 9 luni.

Scaunul auto

-Este obligatoriu de folosit de la noua luni sau 10 kg pana la varsta de 12 ani sau 36 kg.

Scaun pentru masa

-Pe care il veti folosi cand bebelusul poate sta in sezut, si care va fi ales tot dupa criterii de siguranta si functionalitate.

INGRIJIREA MAMEI IN PRIMELE ZILE DUPA NASTERE

Dupa nastere, treceti printr-o perioada intensa de schimbari, in care organismul incearca din rasputeri sa revina la forma de dinainte de sarcina. Insa aceasta trecere nu este usoara si are o multime de efecte secundare, unele nu foarte placute, in plan fizic si psihic. Ingrijirea postpartum este esentiala.

Dupa nastere veti fi sub supravegherea atenta a medicului, care va controla daca totul este bine. Vi se va masura temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, va aprecia starea uterului si caracterul lohiilor. Veti fi întrebata daca nu aveti probleme cu urinatul si daca ati avut scaun. Durata spitalizarii dumneavoastra depinde de caracterul nasterii si optiunea dumneavoastra. Daca ati avut o nastere pe cale naturala fara complicatii, veti putea pleca acasa dupa trei-patru zile. Daca ati avut o operatie cezariana, veti sta în spital mai mult – cel putin sapte zile. Daca copilul s-a nascut prematur sau cu alte dificultati, va trebui sa va aflati în maternitate pâna la ameliorarea starii sanatatii lui.
Dupa nastere, veti avea eliminari sangvinolente din uter, numite lohii. În primele zile, ele pot fi la fel de abundente ca o menstruatie. Dupa l0 -14 zile, ele se micsoreaza substantial pâna la disparitie. Adresati-va medicului daca, în aceasta perioada, aveti o sângerare abundenta cu cheaguri sau lohiile capata un miros neplacut.
In primele zile dupa nastere puteti simti nevoia sa urinati des. Daca aveti dificultati (dureri, usturimi), semnalati-le medicului.
Constipatia poate fi o problema, mai ales daca aveti dureri din cauza hemoroizilor sau daca ati suportat o perineotomie. Beti multe lichide. Mâncati fructe, legume, pâine din faina integrala, cereale. Puteti folosi un laxativ usor.
Timp de câteva zile dupa o nastere pe cale naturala veti avea dureri usoare în regiunea perineala. Daca vi s-a facut o perineotomie, durerile locale pot fi mai pronuntate. Consultati medicul sau asistenta pentru diminuarea lor. Pentru a reduce durerile dupa epiziotomie sau perineotomie, asezati-va sprijinita pe doua perne separate; practicati exercitii postnatale; stati culcata pe o parte când alaptati; aplicati local gheata pentru a reduce inflamatia.
Hemoroizii reprezinta o problema relativ frecventa în timpul sarcinii si imediat dupa nastere. Cu timpul, ei dispar. Este bine sa folositi pâna la disparitia completa unguente speciale, recomandate de medic. Pentru a reduce durerile, puteti aplica o punga cu gheata. Evitati constipatia.
Durerile de spate sunt foarte frecvente în timpul sarcinii si de multe ori persista si dupa nastere. Când alaptati, asezati-va comod, cu spatele bine sprijinit de speteaza scaunului sau de o perna; folositi pernele speciale pentru alaptare; masa de înfasat trebuie sa fie suficient de înalta, pentru a nu va apleca tot timpul; când ridicati un obiect de pe jos, îndoiti genunchii – nu va aplecati din talie; verificati daca tineti spatele drept când va plimbati sau când stati jos.
Dupa nastere veti pierde din greutate. Puteti pierde în jur de 8-10 kg în primele doua luni. Desi probabil ca doriti sa reveniti rapid la silueta dinainte de sarcina, perioada postnatala precoce nu este cea mai buna perioada pentru a tine o dieta.
  Menstruatiile pot reveni începând cu a patra saptamâna dupa nastere. Daca alaptati, se poate ca menstruatiile sa revina abia dupa întarcarea copilului, desi aceasta nu este o regula.
Pentru reluarea vietii sexuale este bine daca asteptati sa se vindece leziunile vaginale si cele postoperatorii. În general, nu dureaza mai mult de sase – sapte saptamâni, dar daca perineul este înca dureros, probabil ca veti amâna reluarea activitatii sexuale pentru câteva saptamâni. Primul contact sexual dupa nastere trebuie sa fie extrem de blând. Daca aveti dureri, puteti folosi o crema lubrifianta. Daca in continuare aveti dureri, cereti sfatul medicului. In aceasta prima perioada puteti constata ca aveti un libidou scazut. Acest lucru, pe lânga disconfortul fizic, se datoreaza si tensiunii psihice si emotionale prin care treceti într-o perioada când încercati sa va adaptati la viata împreuna cu nou-nascutul. Este foarte important sa discutati cu sotul dumneavoastra despre aceste probleme, pentru a nu-i crea un sentiment de respingere.
Este important sa decideti impreuna cu medicul dvs. ce metoda de contraceptie veti folosi. Dupa nastere apare o perioada de sterilitate temporara, însa durata ei este destul de variata. Daca femeia nu alapteaza copilul, perioada poate dura pâna la 6 saptamâni, iar dacă alapteaza, ea se prelungeste pâna la 6 luni.
Alimentarea la sân va va proteja împotriva sarcinii nedorite în primele 6 luni dupa nastere daca: alimentati copilul numai la sân si nu mai rar de 8-10 ori în 24 ore; nu a reaparut menstruatia. Alte metode de contraceptie sunt metodele de bariera, cum ar fi prezervativul, care ofera protectie si contra maladiilor cu transmitere sexuala; contraceptivele bazate pe progestageni (pastile ce nu sunt contraindicate pentru femeile ce alapteaza la sân); dispozitivele intrauterine ( sterilet).

Odihna suficienta este esentiala nu numai pentru ca ajuta la recuperarea organismului, dar ofera si energia necesara ingrijirii nou-nascutului. Nu exista a nu avea timp pentru odihna, deoarece lipsa somnnului poate agrava starea de sanatate a mamei si deteriora sistemul imunitar al acesteia. 

NEVOILE PSIHO-EMOTIONALE ALE MAMEI

Perioada de lauzie incepe imediat dupa nastere, si dureaza intre 6 si 8 saptamani. In aceasta perioada, proaspata mamica trece printr-o serie de modificari fiziologice determinate de variatiile hormonale care marcheaza, dincolo de aspectele oarecum neplacute si incomode, primul pas in procesul revenirii in urma sarcinii si aducerii pe lume a unui copil. Pe langa acestea, se produc si o serie de efecte de ordin psihologic, mai mult sau mai putin subtile, cu efect inevitabil asupra dispozitiei mamei. Din aceste motive, imediat dupa nastere intreaga familie a lauzei are tendinta, pe buna dreptate, de a face tot posibilul pentru a menaja proaspata mamica si de a-i asigura o stare de confort fizic. In unele situatii insa, aspectele care tin de confortul psihologic sunt neglijate, in conditiile in care nevoile lauzei de suport psihic sunt foarte mari in aceasta perioada .

Odata cu nasterea copilului, statutul femeii se schimba brusc, aceasta vazandu-se in situatia de a face fata unei stari noi, si de a fi capabila, in primul rand sa ofere dragoste si afectiune neconditionate copilului, sa raspunda nevoii acestuia de dependenta. Este lesne de inteles ca pentru o adaptare reusita la noua situatie, mama are nevoie de sprijin si de echilibru psihic. Odata cu aceasta trecere brusca, femeia este in totalitate acaparata de rolul de mama, negasind timp, pe perioada lauziei, pentru a se mai ocupa de rolul de femeie, sotie, fiica, prietena. Din aceste motive, proaspata mama are nevoie de sprijin afectiv din partea familiei si a sotului.

Iata cateva dintre emotiile si temerile pe care le poate trai lauza, si care trebuiesc abordate cu multa afectiune, sprijin neconditionat si suport emotional din partea familiei:

• Teama de a nu fi o mama suficient de buna. Nimeni nu se naste invatat, iar a avea grija de un copil care este in totalitate dependent de tine se poate dovedi un lucru deloc usor. Mama poate dramatiza greseli minore pe care le face in ingrijirea copilului, ajungand la concluzia ca nu este suficient de buna si de capabila pentru a face fata unei asemenea responsabilitati. Un pic de sprijin din partea familiei o poate ajuta sa depaseasca aceasta temere si sa abordeze copilul cu mai multa incredere.

• Imaginea de sine este afectata datorita modificarilor fizice survenite in timpul sarcinii si in momentul nasterii. Mama se teme ca nu isi va recapata feminitatea, ca nu va mai fi placuta si atragatoare, ca nu isi va putea recapata silueta avuta inaintea nasterii. Nevoia de a se simti acceptata neconditionat in aceasta perioada este sporita, iar cei din jur vor trebui sa raspunda acestei nevoi pentru a o ajuta pe proaspata mamica sa isi redobandeasca increderea in sine.

• Teama ca nu mai este la fel de importanta. Odata cu nasterea copilului, acesta devine centrul universului familiei, iar mama se poate simti neglijata , poate simti ca nu mai primeste la fel de multa afectiune. De aceea este indicat ca familia sa nu isi schimbe atitudinea protectoare si plina de grija fata de lauza.

• Senzatia de dependenta fata de sot poate fi impovaratoare pentru o femeie care inainte de nastere a fost foarte activa. Ea poate ajunge sa se simta neajutorata si inferioara, pierzandu-si increderea in sine si in propria capacitate de a fi independenta.

Lauzia este o perioada a fuziunii intre mama si copil, perioada in care se intaresc bazele relatiei dintre cei doi, baze puse inca din perioada intrauterina. De aceea este important echilibrul psihic al mamei, deoarece copilul are capacitatea de a simti starile emotionale ale mamei si de a reactiona in rezonanta cu ele. Daca mama traverseaza o perioada de instabilitate emotionala, copilul va fi agitat si va intampina o serie de probleme de sanatate si emotionale.

Echilibrul psihic al mamei depinde in mare masura de sprijinul primit de la familie, de afectiunea neconditionata pe care aceasta este capabila sa i-o ofere pentru a-i asigura o stare de armonie psihica.

BABY BLUE SI DEPRESIA POSTNATALA

Baby blue sau tristetea dupa nastere, apare dupa ce furtuna hormonala, nasterea, are loc. In aceste momente, multe femei au schimbari bruste de dispozitie, constand in reactii extreme, la un moment sunt cele mai fericite de pe pamant, iar in celalalt minut incep sa planga, se simt deprimate, se concentreaza cu dificultate, isi pierd apetitul sau nu se pot odihni chiar daca bebelusul doarme. Aceste simptome isi fac aparitia, de obicei, la 3 – 4 zile dupa nastere si pot dura cateva zile. Aceste stari sunt considerate ca fiind normale, dispar de la sine dupa 10 zile si afecteaza peste 50% din numarul proaspetelor mamici.

Baby blue poate fi ameliorata de odihna, o dieta buna si suport emotional din partea sotului si a familiei.

In cazul in care aceste simptome persista peste 3 saptamani si se intensifica, incluzand si alte simptome precum: o stare generala proasta; stari frecvente de plans; neliniste, anxietate, iritabilitate; lipsa interesului sau a placerii de a trai viata; lipsa apetitului; lipsa energiei si a motivatiei de a face anumite lucruri; dificultati in a dormi, incluzand probleme cu adormitul, mentinerea somnului sau dormitul mai mult decat de obicei; stari de vina, lipsa de speranta; crestere sau scadere inexplicabila in greutate; ganduri suicidare; interes scazut fata de copil sau chiar temeri de a nu face rau copilului, vorbim despre depresia postnatala. In unele cazuri poate aparea si dupa cateva saptamani sau luni de la nastere.

Mamicile care au experimentat depresie postanatala la o sarcina anterioara; o depresie care nu a avut legatura cu sarcina; sindrom premenstrual acut; o relatie sau casnicie dificila sau stresanta; putini prieteni sau membrii ai familiei cu care sa discute; evenimente stresante in timpul sarcinii sau dupa nastere (cum ar fi o boala serioasa in timpul sarcinii, nastere prematura sau dificila, divort, decesul unei persoane dragi), sunt mai presdispuse la a dezvolta depresie postnatala. Cauza exacta a depresiei postnatale este necunoscuta. Nivelul de hormoni se schimba in timpul sarcinii si imediat dupa nastere, ceea ce poate determina reactii chimice la nivelul creierului, reactii ce joaca un rol important in aparitia depresiei. Insa faptul ca va simtiti deprimata nu inseamna ca sunteti o persoana sau o mama rea, ca ati facut ceva nepotrivit care sa va aduca in aceasta stare.

Durata depresiei variaza de la mamica la mamica. Unele femei se simt bine dupa cateva saptamani, insa altele se simt rau pentru multe luni de zile. In cazul femeilor care prezinta simptome mai severe de depresie sau care au mai avut depresii in trecut, recuperearea poate dura mai mult. Tot ce trebuie sa stie este ca depresia poate fi tratata cu succes si ca a cere ajutor specializat nu este o rusine. De asemenea, suportul emotional al partenerului, al familiei si prietenilor care sa incurajeze o astfel de mamica este esential.

Iata cateva lucuri pe care le puteti face si pe care alte mamici le-au gasit folositoare in perioada de depresia postnatala:

Gasiti pe cineva cu care sa vorbiti si caruia sa-i impartasiti sentimentele dvs.

Luati legatura cu cineva care va poate ajuta sa ingrijiti bebelusul, cu intretinerea casei si alte treburi administrative. Acest sprijin binevenit va permite sa gasiti timp si pentru dvs. si sa va odihniti.

Gasiti timp sa faceti ceva pentru dvs., chiar daca asta inseamna nu mai mult de 15 minute zilnic ( sa va machiati, sa va aranjati, etc.).

Incercati sa cititi, sa faceti cateva exercitii fizice (plimbarile sunt perfecte pentru sanatatea dvs. si sunt usor de facut), faceti o baie relaxanta sau meditate.

Tineti un jurnal. In fiecare zi, notati-va sentimentele si trairile. Este un mod de a va destainui si elibera gandurile si frustrarile. Odata ce incepeti sa va simtiti mai bine, va puteti intoarce sa cititi ce ati scris mai la inceput. Acest lucru va va ajuta sa va dati seama cat de mult ati progresat si cat de bine va simtiti.

Chiar daca reusiti sa faceti doar un singur lucru de-a lungul unei zile, amintiti-va ca acesta este un pas mare in directia potrivita. Vor fi zile cand o sa simtiti ca n-ati reusit sa faceti nimic, insa nu va infuriati pe propria persoana cand acest lucru se intampla deoarece este normal sa fie asa pana cand va armonizati cu noul statut de mamica.

Nu este nicio problema in a va simti coplesita. Nasterea aduce multe schimbari, iar ingrijirea bebelusului presupune multe responsabilitati. Iar cand nu te simti bine tu insati, e normal ca toate aceste lucruri noi sa ti se para ca si cum ar fi prea mult.

Nimeni nu asteapta de la dvs. sa fiti o “supermama”. Fiti sincera in legatura cu cat de mult puteti face, cereti ajutorul oamenilor din jurul dvs. atunci cand aveti nevoie.

Discutati cu doctorul in legatura cu starea dvs.

ROLUL TATALUI IN INTEGRAREA NOU-NASCUTULUI IN FAMILIE

In momentul in care un barbat este anuntat ca va deveni tata, oricat de fericit ar fi, el sufera un soc. De aceea trebuie stiut ca si tatii trec prin schimbari emotionale pe perioada sarcinii. De cele mai multe ori, tatal este “uitat”, cand e vorba de sarcina, toata lumea (rude, prieteni, medici) invartindu-se in jurul viitoarei mamici. Dar si tatal este un prsonaj principal in aceasta poveste, deoarece si el are nevoie sa-si creeze relatia cu copilul inca din perioada intrauterina. Faptul ca el nu poarta sarcina, nu il scuteste de a prelua de la mama, somatic vorbind, pana si greturile matinale sau cresterea in greutate.
Un viitor tata, in special, in primul trimestru de sarcina, s-ar putea sa simta nevoia sa decoreze camera copilului sau sa construiasca un leagan, sau sa cumpere o anumita jucarie ca un mod inconstient de a deveni implicat in viitoarea nastere.
Barbatii, ca si femeile de altfel, manifesta intr-o sarcina propriul bagaj emotional, precum si trairile lor cu privire la fanteziile copilariei, mecanismele si semnificatia unei sarcini si sentimentul de a fi parinte. In functie de cum viitorul tata si-a perceput proprii parintii, el poate fi influentat in mod direct, in crearea ideii de a deveni, el insusi, un parinte. Astfel, pentru unii barbati, a fi in stare sa aiba grija de un copil poate duce la cresterea stimei de sine odata cu cresterea simtului responsabilitatii, la maturizare. De asemenea, daca are in familie exemple de infertilitate sau pierderi de sarcini, va deveni foarte sensibil si grijuliu cu noua creatie.

A deveni tata, inseamna si a aduce in prim-plan amintirile si emotiile traite in relatie cu propriul tata, aceasta insemnand pentru unii chiar a renunta la ideea de a fi un fiu. Aceste sentimente sunt mai puternice in perioada sarcinii decat in lunile de dupa nastere si fac parte din “ travaliul “ tatalui in legatura cu nasterea.

Pentru viitorii tati, nu exista o realitate interna – nu este nici o schimbare fizica de simtit. Acestia trebuie sa se bazeze pe raportul partenerei despre sentimentele pe care le are in timpul sarcinii. Pana ce miscarile fetale nu vor fi foarte evidente, tatal nu va percepe sarcina ca pe un copil ce se afla in dezvoltare, de cele mai multe ori, acest lucru intamplandu-se abia in cea de-a 7-a luna de gestatie.
Sarcina poate provoca sentimente puternice, chiar si intr-un barbat care a mai avut un copil, in trecut. Acest lucru ofera o oportunitate de a gandi despre ce fel de tata a fost, cu primul copil, dar si la cresterea responsabilitatii. Daca viitorul tata este mandru de modul in care s-a comportant in experienta anterioara si daca noul copil este dorit, se va simti foarte fericit cu noua sarcina.
Multi barbati vor recunoaste cu dificultate ca au ingrijorari, temeri si poate chiar sentimente ambivalente in legatura cu sarcina partenerei lor dar si in legatura cu evolutia ulterioara a relatiei de cuplu sau a stilului de viata in general. Acestia isi vor simti amenintata viata sociala, in sensul ca in loc de fotbal cu prietenii va fi la plimbare in parc cu copilul, in loc de calatorii exotice vor fi sejururi de familie cu bone, rude si nenumarate bagaje, ceea ce pentru niste “copii mari” cum sunt unii barbatii poate fi de-a dreptul infricosator.

Relatia dintre parteneri va suferi, de asemenea, schimbari profunde, mai bine zis va trece la un alt nivel de maturitate. Intelegerea schimbarilor psihologice care apar in timpul sarcinii, ii poate ajuta pe ambii parinti sa se inteleaga atat pe ei insisi, cat si unul pe celalalt.

In ultima perioada a sarcinii, viitoarea mamica va dori sa pregateasca locul in care veti aduce copilasul acasa, deci va intra in perioada normala de “pregatire a cuibului”. Asta include decorarea camerei, cumpararea mobilierului, a diverselor hainute pentru nou-nascut si multe alte lucruri necesare, ceea ce se reflecta in cheltuieli pe care de obicei tatal le finanteaza. Chiar daca multe vi se par inutile nu va certati, spuneti-va parerile si luati deciziile impreuna pentru tot timpul de-acum incolo, deoarece copilul este responsabilitatea amandurora, incepand cu cele mai mici decizii si pana la cele majore. Este important ca tatal sa se implice in acest proces, chiar daca nu este in topul activitatilor sale preferate.

Momentul nasterii este unul in care prezenta si suportul emotional acordat de catre tatic este crucial. Toate pregatirile pentru spital, vizitele la medic, cumparaturile, faceti-le, pe cat posibil impreuna, pentru ca mama sa se simta sustinuta si iubita si astfel motivata in plus sa faca fata nsterii, care este, dupa cum se stie, perceputa la nivel psihologic ca o trauma, atat de catre mama cat si de catre bebelus si nu in ultimul rand si de catre tata.

La maternitate, este recomandat ca taticul sa nu participe la nastere in sala de nasteri, chiar daca medicul ii permite. Studiile au aratat ca si pentru el, din pozitia de observator, nasterea este foarte traumatizanta. De asemenea, filmarea nasterii nu este indicata decat din motive medicale sau cu scop stiintific, ca eveniment de familie nu e indicat ca familia sau copilul cand va fi mare sa vizioneze asa ceva.

La venirea acasa de la maternitate si instalarea copilului tatal nu va fi marginalizat si uitat ci, dimpotriva, implicat in toate activitatile legate de copil, incepand cu cumparaturile necesare si terminand cu baita si masajul copilului. Simpla prezenta in preajma bebelusului este benefica pentru dezvoltarea acestuia, asa cum si in sarcina prezenta lui a fost perceputa de catre bebelus, care este capabil sa il recunoasca dupa voce si dupa miros. De asemenea, este indicat ca ambii parinti sa participe la “schimbul de noapte” in ingrijirea bebelusului, mai ales atunci cand nu e vorba de alaptat.

De asemenea, relatia tata – bebelus nu este una aflata la concurenta cu cea dintre mama si bebelus, ci una complementara, menita sa sustina rolul masculin din familie. Abordarea competitiva, intalnita sub forma intrebarilor de tipul „Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?”, este foarte gresita, si poate crea deviatii comportamentale la copil pe viitor. Relatia mama–copil este una naturala, spontana, in timp ce relatia tata – bebelus este una construita, cu scopul de suport pentru cel din urma.

Tratati copilul ca pe o persoana inca din primele zile de viata si retineti ca nu numai suportul material este necesar copilului si ca abundenta materiala care implica timp departe de copil nu suplineste cerintele emotionale pe care le are un copil pe toata perioada vietii lui.

Pentru perioada imediat urmatoare primelor zile de acomodare la noul statut al familiei, taticii pot tine cont de urmatoarele sugestii:

Implicati-va in ingrijirea si educatia lui, pe cat mai mult cu putinta, fara a adopta, insa, o atitudine autoritara.

Informati-va cu privire la modalitatile de interactiune si educatie la care puteti apela.

Inconsecventa in comportament nu ii ofera copilului sentimentul de siguranta, de aceea, este important sa evitati sa faceti salturi de atitudine sau sa lipsiti perioade lungi din viata copilului dvs.

Dedicati timp, nu mult timp, dar timp de calitate in exclusivitate copilului si incercati sa intariti comunicarea cu el, intr-un mod sanatos.

Momentele de joaca sunt foarte importante, pana in perioada de preadolescenta (10-12 ani) si acestea pot avea o pondere foarte mare in dezvoltarea psihica a copilului daca sunt facute impreuna cu parintii.

Modelul familial dobandit in copilarie este cel ce va fi urmat de catre copil mai departe – modul cum acesta isi va trai viata alaturi de familia sa viitoare. De aceea, este important ca cel pe care il oferiti sa fie unul pozitiv, in care acordati atentie sotiei si care sa fie lipsit de tensiuni conflictuale.

Implicarea in viata copilului incepe inainte de nasterea sa, din perioada prenatala, si se termina o data cu sfarsitul vietii. Nu exista o varsta optima la care sa incepeti sa va implicati, dar niciodata nu e tarziu sa o faceti.

4. ALAPTAREA SI INGRIJIREA BEBELUSULUI

ALAPTAREA

Laptele matern este cel mai bun si mai complex aliment pe care mama il poate oferi copilului. De asemenea, prin alaptare mama ii ofera copilului nu doar hrana, ci si afectiune, iubire, creaza si intretine relatia emotionala cu copilul, ajuta la intarirea imunitatii copilului.

Lactatia se instaleaza la 48-96 de ore postpartum sau chiar a cincea zi in cazul nasterii prin cezariana. Dar dupa nastere si extragerea placentei, este indicat ca bebelusul sa fie pus la san, oricat de obosita ar fi mama, pentru a ajuta declansarea lactatiei si a crea legatura emotionala cu copilul. Deoarece prolactina sectretata depinde de frecventa alaptarii, este indicat ca alaptarea sa se faca des, astfel incat secretia lactata sa creasca.
Alaptarea stimuleaza si secretia de oxitocina, care ajuta uterul sa se contracte, scade hemoragia si permite revenirea mai rapida la dimensiunile dinainte de sarcina. Aceste contractii se simt la cateva ore dupa nastere si sunt cunoscute ca dureri postpartum. Pot fi usor inconfortabile si se mentin pentru 1-2 zile. Oxitocina stimuleaza si reflexul „de curgere”, care apare imediat dupa inceperea alaptarii sau pomparii. Acest reflex este adesea descris ca o durere sau furnicatura. Daca este primul copil, aceasta senzatie poate fi observata din primele cateva saptamani.
Efectul hormonilor se stabilizeaza dupa 3 luni de la nasterea copilului. In acest timp, senzatia de plenitudine simtita in sani incepe sa dispara intre alaptari, insa rezerva de lapte ar trebui sa se mentina in ciuda acestei modificari.
La inceput, sanii produc colostru, urmat la cateva zile de laptele tranzitional. De obicei, laptele de mama matur este produs la 10-15 zile dupa nastere. Acest lapte contine 50% lipide (grasimi), 45% carbohidrati (zaharuri) si 5% proteine. Marea majoritate a carbohidratilor reprezinta zaharul laptelui (lactoza), care favorizeaza absorbtia calciului la copil.
Mama trebuie sa se concentreze pe o dieta echilibrata cu vitaminele si mineralele necesare alaptarii. Femeile care alapteaza au nevoie de un surplus de 500 de calorii fata de femeile normale care au aceeasi greutate si inaltime. Aceasta reprezinta cu 200 de calorii peste aportul de calorii de recomandat in timpul sarcinii. Mama va consuma multe lichide darn u sucuri acidulate, cafea, alcool, ciocolata sau condimente. Evident ca fumatul este interzis si chiar tatal, daca este fumator, ar fi indicat sa evite fumatul in casa.

Problemele ca mameloane crapate si dureroase, ducte mamare blocate sau infectia mamara (mastita) pot apare in timpul alaptarii. Majoritatea sunt minore, usor de tratat si nu interfera semnificativ cu alaptarea.
Pentru a alapta corect si a preveni orice probleme este necesar ca mama sa invete tehnicile de baza ale alaptarii, ce includ si un supt corespunzator, lucru pe care il face in maternitate, imediat dupa nastere, impreuna cu medicul sau consilierul de alaptare.
Nu exista o pozitie standard de alaptare, fiecare mama alegand-o pe cea in care se simte mai bine si alaptatul este eficient pentru copil. Inainte de a incepe alaptarea, mama va exersa pozitii diferite pana la gasirea celei potrivite pentru mama si copil; capul si fata copilului ar trebui sa fie orientate spre sanul mamei, astfel incat corpul copilului sa fie aliniat si gura copilului sa fie pozitionata in fata mamelonului; nou-nascutul trebuie sa prinda areola sanului, nu doar mamelonul si va fi observat daca inghite, ceea ce garanteaza un supt corect; se va avea in vedere san u se obstrueze narile bebelusului; alaptarea ar trebui inceputa la sanul opus alaptarii precedente. Aceasta rutina poate ajuta la golirea completa a sanilor.
Imediat dupa nastere, este esentiala alaptarea in prima ora si contactulul direct al pielii mamei cu a nou-nascutului. Este recomandata discutia cu medicul despre aceasta strategie. De obicei, aceasta cerere este rezolvata, exceptand cazurile cand copilul are o problema de sanatate ce necesita asisitenta specializata.
Recomandarile generale sustin alaptarea copilului la cerere acestuia, aceasta fiind cea mai fiziologica metoda de alptare. Aceasta inseamna ca mama sa urmeze indicatiile copilului, care isi suge degetele, pentru a sti cand copilului ii e foame, in afara programului de masa. Alaptarea direct de la san este cea mai buna metoda de a mentine lactatia. De aceea, copilul trebuie hranit de fiecare data cand ii este foame si nu neaparat dupa un program strict de masa. Aceasta strategie ajuta la mentinerea lactatiei si la buna ingrijire a copilului. La inceput copilul va suge des, mai ales in timpul noptii, acest lucru stimuland lactatia. Este de retinut faptul ca laptele variaza ca si concentratie in timpul unui supt, initial fiind mai apos pentru a satisface setea, apoi devine mai concentrat, bogat in lipide pentru a stisface foamea. Nu exista lapte care “nu este bun”, fiecare mama avand lapte cu compozitia adaptata pentru nou-nascutul sau, chiar daca in primele zile de la nastere laptele este transparent(colostrul) acesta este foarte important deoarece contine substante nutritive si anticorpi, fiind primul vaccin al nou-nascutului.
In timpul primelor zile sau saptamani, copilul cere sa fie alaptat la fiecare 3-4 ore (adica 10-12 sedinte in 24 de ore). Poate fi necesara trezirea copilului pentru a fi hranit in primele zile dupa nastere. Alaptarile initiale sunt de obicei scurte; uneori nou-nascutul se hraneste doar cateva minute la fiecare san sau doar la un san. Aceste alaptari sunt importante pentru cresterea lactatiei in zilele urmatoare. Este importanta hranirea copilului cel putin 15 minute la fiecare san. Cu timpul, sedintele de alaptare vor deveni mai lungi.
Este normala pierderea in greutate a copilului pana la 10% in prima saptamana. In primele 2 saptamani, nou-nascutul va cantari la fel sau mai mult decat la nastere.
Rezerva de lapte creste pe masura ce nevoile copilului cresc. La 6 zile, copilul care este bine alaptat va avea 6 sau mai multe scutece ude si 3 sau mai multe scaune galbene, moi in 24 de ore. Unii copii au scaun dupa fiecare alaptare. Lucrurile se normalizeaza dupa stabilirea unui program.
In timpul perioadelor de crestere, copilul poate parea infometat la fiecare 1-2 ore. Alaptand copilul la cerere, rezervele de lapte vor creste. Dupa 2-4 zile, aceste rezerve se vor micsora pentru a satisface nevoile copilului cat mai mult timp, iar numarul alaptarilor va scadea gradat.
Inainte de varsta de 6 luni, nu este necesara suplimentarea alimentatiei cu alte formule de lapte, alimente sau apa care vor face suptul mai dificil pentru copil.
Studiile arata ca numai alaptarea la san este suficienta pentru copil in primele 6 luni, asigurand necesarul de vitamine, minerale si anticorpi.

Dupa primele 6 luni, asociatiile internationale recomanda continuarea alaptarii pana la cel putin un an o data cu introducerea in dieta a alimentelor bogate in fier.
In jurul varstei de un an, copilul va fi alaptat la san numai de 2 ori. Avantajele nutritionale si pentru sanatate nu sunt limitate la perioada de un an, astfel ca, continuarea alaptarii va aduce in continuare beneficii copilului. Poate fi necesar sfatul medicului in privinta intarcarii copilului.

Este posibil sa apara dubii in privinta abilitatii de a alapta cu succes. Este firesc sa apara intrebari si nelinisti, insa majoritatea problemelor alaptarii se pot rezolva cu usurinta cand mama stie la ce sa se astepte si are sprijin din partea tuturor.

In cazul alimentatiei cu formula de lapte, cantitatea pe fiecare masa se stabileste de catre medicul pediatru, in functie si de toleranta si apetitul nou-nascutului, precum si de varsta pe luni a copilului, stabilindu-se si intervalul orar la care sa se efectueze hranirea, de obicei la 3-4 ore.

Dupa fiecare masa, fie ca este alaptat, fie ca este hranit cu biberonul, copilul este ajutat sa elimine aerul din stomac, pentru prevenirea varsaturilor si colicilor.

In prima luna nu se va da apa sau ceai nou-nascutului decat in cazul in care va avea tendinta la constipatie, respectiv scaun la 48 de ore.

https://www.youtube.com/watch?v=edH14E48UWY- alaptarea

https://www.youtube.com/watch?v=PwG3sl2DUD0 – tehnici de alaptare

https://www.youtube.com/watch?v=4Ps9QUrv2DA –pozitii de alaptare

https://www.youtube.com/watch?v=mcPTD0m_szs –eliminarea aerului dupa alaptare

IGIENA BEBELUSULUI

Baia bebelusului

Baia generala se face zilnic pana la varsta de 1 an, in jurul orei 19.30-20.00, inainte de masa. Temperatura apei va fi de 36-37 de grade Celsius (apropiata de temperatura corpului) iar produsele de baie folosite, respectiv uleiul de masaj, samponul, sapunul, sa fie din aceeasi gama, speciale pentru bebelusi si cu ph neutru. Temperatura camerei sa fie de 25-26 de grade Celsius. Inainte de baie se face masajul care ajuta la intinderea musculaturii, la dezvoltarea osaturii si nu in ultimul rand la crearea si intretinerea relatiei tatic-bebelus.

Dupa baie, pielea bebelusului va fi sterasa prin tamponare cu un prosop moale, incepand de sus in jos, de la cap spre picioare. In aceeasi ordine se face si imbracarea.

In cazul aparitiei eritemului fesier, se foloseste un unguent recomandat de medicul pediatru.

https://www.youtube.com/watch?v=QbxuEuiQvyM – baia bebelusului

https://www.youtube.com/watch?v=8FNpwbM9plI – baita bebe

Masajul

Masajul bebelusului este esential pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului, pentru curatarea si hidratarea pielii, inca de la prima baita. Se face inainte de baie si consta in executarea unor miscari usoare, fine, simple, care mplica toate segmentele corpului. Se executa folosind un ulei special pentru bebelusi, din aceeasi gama de produse de ingrijire din care fac parte si samponul si gelul de dus sau sapunul. Poate fi si ulei de masline fiert la bain-marin, in care se adauga vitamina A.

https://www.youtube.com/watch?v=sNA5HZKHMVk&list=PL3ckwrMMzbEaClgV9UsiKzyX7JTxTVcqh&index=7 – masajul bebelusului

Ingrijirea bontului ombilical – se executa practic la curs

Bontul ombilical se va mentine curat si uscat pana la caderea sa care va avea loc la 7-10 zile de la nastere. Cand se schimba scutecul, se tamponeaza cu betadina sau alcool sanitar si se va pudra cu Baneocin daca este prea umed. Nu se va trage de bont ci se va astepta sa se desprinda singur. Se poate face baita din prima zi, cu conditia sa se mentina uscat si fara sa fie atins de scutec pana la vindecare.

https://www.youtube.com/watch?v=x1Rbr_5V9Co- toaleta bonului ombilical

Ingrijirea zonei genitale se face la fiecare schimbare de scutec, cu apa calduta si sapun cu ph neutru, special pentru bebelusi sau ceai de musetel caldut.

Ingrijirea nasului se face cu ajutorul „batistei sugarului” care este o pompita pe care o puteti achizitiona din farmacii. Inainte de a o folosi, se pulverizeaza un puf de ser fiziologic pentru fluidizarea secretiilor nazale, dupa care se elimina. Aceasta manevra se face ori de cate ori este nevoie.

Ingrijirea urechilor se face dupa baie, cu betisoare de urechi cu opritor pentru pavilionul urechii, cu foarte mare atentie.

Ingrijirea ochilor se face in fiecare dimineata, prin stergerea cu comprese sterile umezite cu ser fiziologic, de la unghiul extern al ochiului, la cel intern.

Ingrijirea cavitatii bucale se face prin stergerea blanda cu degetul infasurat intr-o compresa sterila inmuiata cu glicerina daca dupa alimentatie limba copilului este incarcata cu depozite albicioase de candida. Se va cere sfatul pediatrului daca acestea persista.

Temperatura nou-nscutului este normala pana la 38 de grade Celsius si se masoara cu termometrul cu mercur. Dupa 38 de grade se anunta medicul pediatru.

Scaunele bebelusului pot avea culoare diferita in functie de alimentatie. Daca este alaptat la san pot fi dese deoarece laptele matern este laxativ. La alimentatie cu formula de lapte scaunele sunt galben-verzui, pastoase, cu tendinta la constipatie. Orice modificari de culoare sau miros sunt semne ca trebuie anuntat medicul pediatru.

Somnul bebelusului

Somnul este una dintre cele mai mari necesități ale nou-născutului și sugarului. În primele săptămâni de viață nou-născutul trebuie lăsat să doarmă cât poate, trebuie hrănit și schimbat. Nou-născuții dorm între 16 și 20 de ore din 24; restul timpului mănâncă, plâng sau privesc. Ei obosesc după o oră de veghe.

Trebuie să știm să le răspundem la semnele de somnolență, să-i liniștim, să nu-i lăsăm să obosească deoarece pot deveni iritabili și pot plânge neconsolabil. Semnele de somnolență sunt mascate la copiii cu colici. Și acești copii obosesc la fel de repede, dar durerea îi împiedică să adoarmă și devin astfel și mai agitați. Nou-născuții nu cunosc diferența dintre zi și noapte. Unii confundă ziua cu noaptea, dormind mult ziua și stând treji toată noaptea. Ei nu au încă un ceas biologic intern. 
După două săptămâni de viață cei mai mulți își fac singuri un program mai rezonabil; restul pot fi învățați să și-l facă. Înainte de a adormi dimineața sau după-amiaza copilul trebuie scos afară și stimulat intens pe o perioadă scurtă. Trebuie expuși la lumină, la vânt, la zgomote de circulație, la voci, apoi mergeți înapoi acasă și încercați să îi pregătiți pentru somn.
Copilul poate fi linistit punandu-i muzică relaxantă, alăptandu-l, masandu-l. In timpul zilei cand trebuie hranit, copilul va fi trezit când doarme superficial ( el prezintă mișcări ale feței, mâinilor și picioarelor ca și cum ar visa) schimbandu-i scutecul, ridicandu-l, cantandu-i, jucandu-va cu el.

 Nou-născutul trebuie să învețe să adoarmă fără mama. El se foiește o vreme, cam 20 minute de somn superficial, apoi adoarme profund: tresăririle și grimasele se opresc, respirația devine mai regulată și superficială, mușchii se relaxează așa încât pumnii se deschid, iar brațele îi atârnă moi. Nou-născutul doarme atât cât îi cere corpul. 
Când doarme el nu are nevoie de liniște perfectă în jurul lui. Sunetele obișnuite din casă nu-l deranjează la această vârstă și este bine să fie obișnuit astfel. Schimbările bruște de sunet îl pot, însă, trezi. 
În prima lună somnul copilului va fi tulburat mai ales de stimuli interni: foamea, frigul, durerea, scaunul, eructația, obstrucții nazale sau chiar propriile lui tresăriri atunci când trece în somn adânc. În primele trei luni de viață o cauză frecventă care trezește nou-născutul atât în cursul nopții, cât și în cursul zilei sunt colicile abdominale.
Nou-născutul poate dormi mai mult si sa prezinte stare de somnolenta în cazul apariției: febrei (temperatura intrarectală mai mare de 38 °C); deshidratarii care poate să apară din cauza unui aport alimentar insuficient sau din cauza pierderilor digestive (vărsături și scaune diareice).
Sugestii pentru adormirea mai ușoară a nou-născutului:

Țineti-l în brațe atunci când plânge în primele trei luni (cel puțin trei ore pe zi atunci când nu plânge).

Mențineti scurte (1–2 h) perioadele când nou-născutul este treaz, pentru a evita suprastimularea.

Stabiliti un obicei și un orar anume pentru culcare: puneti-l seara să doarmă în locul unde va sta tot restul nopții; mângâiati-l atunci când îi vorbiti blând sau îi cantati un cântec; pentru dormit folosiți alte hăinuțe decât cele de zi.

Creati o ambianță pentru somn, micșorând luminile, zgomotul, jocul sau alte activități.

Spalati-l, masati-l și schimbati-l înainte de culcare pentru a-l liniști.

Plimbati-l în brațe prin casă, în special dacă este un nou-născut activ; îl puteti lăsa jos când este somnolent, dar nu adormit complet.

Leganati-l înainte de a adormi.

Asigurati-i confortul, ajutându-l să eructeze.

Încălziti și aerisiti camera.

Mențineti suptul de noapte cât mai scurt.

Nu reveniti în cameră la primele sunete.

Încercati diferite moduri de a acoperi copilul la culcare, în funcție de temperatura din cameră. Sacul de dormit și pijamaua îi permit să se miște cu ușurință. Uneori nou-născuților le place să doarmă înfășați, dar nu foarte strâns.
Este indicat ca in primele trei luni, copilul sa doarma in camera cu parintii, dar in patutul lui. Dupa aceea, cand si mama si copilul s-au acomodat unul cu celalalt si copilul si-a creat un program de somn, copilasul poate fi culcat in patut in camera lui.

Poziția de dormit a nou-născutului este pe spate, fără pernă, cu o pătură rulată la spate. Această poziție scade, se pare, frecvența sindromului de moarte subită a sugarului. Leagănul sau coșul de dormit nu se va așeza lângă sursa de caldura din camera. Pentru învelit se poate folosi o pătură ușoară, iar iarna o plapumă mică fixată sub brațele copilului, pentru a nu și-o trage peste fața sau sacul de dormit care ii lasa manutele afara.

NEVOILE PSIHO-EMOTIONALE ALE BEBELUSULUI

Cand vorbim despre nevoile timpurii ale bebelusului, ajungem inevitabil la conceptul de “dependenta”. Bebelusul este in totalitate dependent de ingrijirile mamei, menite sa-i satisfaca atat nevoile fizice, cat si  pe cele emotionale.
In primii ani de viata, pana la 7 ani mai exact, copilul traieste in fuziune cu mama. Sentimentul sau de acceptare si securizare depinde de masura in care mama este capabila sa raspunda nevoilor sale. Atunci cand copilul are in preajma sa o mama suficient de prezenta si de disponibila, el creste cu sentimentul de a fi destul de valoros pentru cei din jur, cu capacitatea de a avea incredere in mediu si in ceilalti, cu convingerea ca este acceptat neconditionat.
Analizand cercetarile care se ocupa cu studiul dezvoltarii emotionale, un loc deosebit il ocupa teoria atasamentului. Atasamentul este o nevoie de baza a fiintei umane, de a stabili si mentine apropierea cu o alta fiinta, mai puternica, capabila sa protejeze, cu scopul de  a asigura supravietuirea. Este genul de relatie timpurie care se creeaza intre mama si copil si de natura careia, se pare, depinde modul in care persoana intra in relatie cu alte persoane semnificative, mai tarziu. Daca in relatia cu mama, in primul an de viata, aceasta a transmis copilului sentimentul de siguranta, acceptare si iubire, copilul va dezvolta un tip de atasament sigur. In relatiile de mai tarziu, el va manifesta incredere in sine si in ceilalti, va profita de oportunitatile care i se ofera si va fi echilibrat emotional. 
Mesajele emotionale pe care le transmit parintii functioneaza pentru copil ca o programare inconstienta, care ii va ghida mai tarziu pasii in viata.

Mama ocupa cel mai important loc in viata copilului, iar capacitatea ei de a oferi iubire neconditionata acestuia ii va da dreptul la fericire sau i-l va refuza. Iubirea nu se invata, se simte sau nu. Ceea ce este important insa, este faptul ca bebelusul este perfect capabil sa simta daca este sau nu iubit. El poate fi mintit in oricare alta privinta, insa cand vine vorba de acceptare si iubire, copilul simte inca din momentul in care se afla in pantecul mamei daca este asteptat, iubit, dorit, uneori mai bine decat mama insasi. Copilul poate doar atat: sa simta.

PLANSUL BEBELUSULUI

Plansul este un mod de comunicare al bebelusului si, de asemenea, un mod de vindecare. De aceea, nimic nu o ingrijoreaza mai mult pe mama decat plansul micutului ei. In primele zile de viata, tipetele si lacrimile bebelusului sunt adesea gresit interpretate, ca fiind semne de durere sau tristete. Dar nu este asa. Plansul nou-nscutului nu trebuie comparat cu cel al adultului. Nu e un semn de suferinta, ci un adevarat limbaj, prin care micutul le spune parintilor ce nevoi are: ii este foame, este obosit, vrea mangaieri, vrea sa fie schimbat, etc.

Fiecare varsta isi are propriul "cod" si fiecare copil e altfel: unii plang foarte des, altii, dimpotriva, aproape niciodata. Deci plansul nu este un motiv de ingrijorare pentru mama, pentru ca nu exista regula in acesta privinta.

In cursul primului trimestru plansul e singurul mijloc de comunicare de care dispune copilul. Micutul il foloseste adesea pentru a-si anunta parintii ca ii este foame, ca este timpul sa-i schimbe scutecul, ca este obosit. Uneori plange doar pentru a atrage atentia mamei, pentru ca vrea s-o simta langa el, sa-i auda vocea, sa-i perceapa mirosul.

Doua trei luni, micutul invata sa foloseasca si alte mijloace de comunicare. Gesticuleaza, incepe sa-si controleze expresia fetei si are din ce in ce mai putina nevoie de plans ca sa se faca inteles. La aceasta varsta, lacrimile inseamna rareori ca ii este foame: copilul plange adesea pentru ca este obosit, plictisit, are dureri de burta sau de urechi, ori doar asa din rasfat.

Este necesar sa ne obisnuim sa observam si sa interpretam plansul. Exista un cod universal al plansului sau fiecare bebelus are propriul sau limbaj? Unele trasaturi sunt comune, dar tonul difera de la copil la copil. Mama ar trebui sa invete limbajul plansului micutului ei: de aceea trebuie sa nu interveniti imediat ce a-ti auzit ca plange, ci sa asteptati putin, ca sa va dati seama ce vrea.

Asta nu inseamna, totusi, sa-l lasati sa planga pana se opreste singur, desi exista niste teorii care sustin sa fie lasat sa planga sa nu devina rasfatat. Mama este cea care va intui cand sa-l aline si cand sa-l lase mai mult sa planga, simte cand bebelusul trebuie alintat, astfel incat acesta va invata singur sa planga din ce in ce mai putin.

E mai bine sa nu recurgeti la suzeta pentru a-l face sa taca. Inainte sa i-o oferiti, trebuie sa va dati seama din ce motiv a inceput sa planga. Sugarul n-are nimic grav daca plange de oboseala sau de dureri de burta. De fapt, miscarile suptului stimuleaza in organismul nou-nascutului producerea de endorfine, substante naturale care il linistesc si care ii pot calma durerile.

Diversele tipuri de plans pot fi diferentiate in felul urmator: tonul vocii, frecventa tipetelor, orele si imprejurarile in care plange copilul, toate sunt niste indicatori care ajuta sa descifrati ce vrea.

– Plansul de foame e inconfundabil: tipetele sunt acute si constante, iar bebelusul se linisteste doar daca i se da lapte.

– Tonul tanguitor, plansul intrerupt de sughituri, este caracteristic senzatiei de disconfort sau durere. Pe bebelus poate doar sa il deranjeze scutecul, pentru ca a venit momentul sa fie schimbat, sau il doare burtica.

– Daca micutul izbucneste brusc in plans in timpul alaptatului si se opreste brusc din supt, poate ca a inghitit putin aer si trebuie ajutat sa-l elimine. Sau il pot durea urechile: in acest caz, miscarile suptului pot deveni dureroase.

– Plansul survenit cam la o ora dupa ce este alaptat si nu poate fi linistit, ar putea fi determinat de o colica gazoasa.

– Tonalitatea joasa si tanguitoare constanta indica de obicei faptul ca micutul este nervos, pentru ca a fost supus prea multor stimuli, cum ar fi lumina prea puternica, agitatia din jur, plictiseala, dorinta de a o avea pe mama. Cateodata plange asa seara, cand este foarte obosit, dar nu reuseste sa adoarma.

Primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa il tineti in brate pe micut si sa ii vorbiti cu blandete. Uneori, ii sunt de ajuns prezenta, vocea si mirosul mamei ca sa se linisteasca. Daca bebelusul totusi nu se linisteste, iata cateva sugestii:

– Cand plange de foame, in caz ca il alaptati la san, dati-i sa manance chiar daca nu e ora lui de masa: va sti singur cat sa suga. In schimb, daca il hraniti cu biberonul, e important sa respectati orele de masa: portiile de lapte artificial sunt calculate cu exactitate si ritmul nu poate fi schimbat. Puteti sa ii dati suzeta in asteptarea orei de masa.

– Daca plange de durere, incercati sa va dati seama ce are. Schimbati-i pozitia in patut, masati-i burtica si oferiti-i suzeta. Daca o refuza si continua sa planga, adresati-va pediatrului: poate sa aiba un deranjament la stomac, o infectie la urechi sau sa sufere de reflux gastroesofagian.

– Copilul poate sa planga neobisnuit si cand aude prea mult zgomot sau prea multi oameni care vorbesc in jurul lui. In acest caz, duceti-l pentru cateva minute intr-un loc linistit, daca este posibil in penumbra, pana cand se calmeaza. Totusi, ar fi bine sa se obisnuiasca sa fie inconjurat de cateva persoane inca din primele zile de viata.

– Insa, daca plange de oboseala si nu reuseste sa adoarma, este de ajuns sa il mangaiati un pic si sa il leganati in brate, sa-i cantata, sa-i vorbiti. Vocea mamei are efecte terapeutice asupra bebelusului.

Daca plange din cauza colicilor gazoase, acestea sunt situatiile de care se tem cel mai mult mamele. Se manifesta dupa-amiaza sau seara, dupa ultimul alaptat: bebelusul plange, se agita si isi indoaie piciorusele. Pot aparea in primele saptamani de viata si dispar de la sine, in general intre a doua si a treia luna de viata.

In general sunt provocate de bulele de aer ingerate in timpul suptului. Pot fi semnalul unei intolerante la lapte: daca folositi lapte artificial, incercati sa schimbati marca; daca dimpotriva, este alaptat la san, incercati sa scoateti temporar din regimul dumneavoastra alimentar laptele de vaca si lactatele.

Spasmul hohotului de plans, apare uneori, in timpul unei crize de plans, copilul inceteaza sa respire, este scuturat de convulsii si i se invinetesc buzele. In astfel de cazuri, mamele se sperie in general, dar nu au nici un motiv sa se teama. Spasmul hohotului de plans este un fenomen inofensiv si foarte raspandit. Dupa cateva secunde, copilul incepe din nou sa respire, iar creierul sau nu are de suferit. Puneti-l in pozitie culcat, pentru a favoriza circulatia sangelui spre creier, si mangaiati-l ca sa il linistiti. Pastrati-va calmul pentru a nu-i transmite si lui frica dvs.

Este normal sa va alarmati doar daca micutul isi pierde cunostinta sau daca apneea dureaza peste un minut. In asemenea cazuri, asigurati-va ca nu a inghitit vreun obiect care sa ii obstructioneze caile respiratorii.

Exista o legatura speciala intre plansul bebelusului si sistemul nervos al mamei. Nu exista mame care sa isi poata pastra stapanirea de sine atunci cand isi aud copilul plangand, fara sa invete cateva tehnici de respiratie si constientizare: respirati adanc si concentrati-va pe aerul care intra si iese din plamani pentru cateva momente. Acest simplu fapt duce la detensionare si constientizare si va permite sa va reveniti din frica. E important sa fiti linistita pentru ca bebelusul, chiar daca are doar cateva luni, percepe la nivel inconstient daca mama este stresata si suparata.

Unii parinti ajung sa faca lucruri foarte ciudate si nepotrivite numai ca nu mai auda plansul bebelusului. Il plimba cu masina la miezul noptii, il leagana in brate ore in sir, ii canta tot felul de cantecele pana ragusesc, pornesc aspiratorul sau masina de spalat pentru ca au observat ca acele zgomote potolesc plansul copilului. Nu e nevoie de asemenea eforturi si trucuri. Gestionati cu calm situatia si ganditi-va ca toti bebelusii plang si ca plansul, pana la urma, nu ii poate face rau, chiar daca il tine jumatate de ora.

Iata cateva sugestii pentru a linisti un bebelus care plange:

1. Verificati daca bebe are burtica umflata, e posibil sa fie de vina colicii. Puteti incerca sa-i faceti un masaj bland pe burtica, puneti-i un prosop incalzit pe burtica sau dati-i un sirop special pentru colici, pe care vi l-a prescris in prealabil pediatrul.

2. Daca alaptati, puneti-l la san chiar daca a mancat de curand si nu credeti ca-i mai e foame. E posibil sa nu se fi saturat inca, iar laptele matern nu ofera bebelusului doar hrana, ci si confortul de care are nevoie. Verificati daca a eructat tot aerul dupa ce a supt.
3. Incercati sa va amintiti daca ati mancat ceva ce ar fi putut sa-i provoace colici: lactate, cofeina, broccoli, varza sau fasole.
4. Daca e frumos afara, scoateti-l la aer curat, luati-l in brate si leganati-l, sau distrageti-i atentia cu o jucarie.

5. Cantati-i ceva dar cu o voce joasa si calma.

6. Evitati sa-l suprastimulati, pentru ca sistemul nervos al bebelusului este imatur in primele saptamani de viata si prea mult zgomot, lumina, temperatura prea mare sau prea mica, vizitele prea dese si prea multe figuri noi pot fi un motiv de suparare pentru bebe.

7. Lasati-i in patut un obiect vestimentar de-al dvs., imprimat cu mirosul dvs. Te va simti aproape chiar si cand nu esti langa el.

Nu va simtiti vinovata daca ati incercat toate trucurile de mai sus, iar bebe tot nu s-a potolit din plans. Rugati un alt membru al familiei sau pe tati sa va inlocuiasca pana cand va linistiti.

https://www.youtube.com/watch?v=ValdMXD5wQI – Priscilla Dunstan- descifrarea plansului bebelusului

COLICILE BEBELUSULUI

Majoritatea sugarilor prezinta in primele luni de viata asa numitele colici abdominale. Bebelusul care are colici este agitat, are reprize de plans insotite de frecarea picioruselor, care apar, de obicei, in a doua parte a zilei si spre seara. Ele cedeaza de la sine, insa exista cateva remedii care il pot ajuta pe micut sa le suporte mai usor.

Colicile sunt dureri sau crampe abdominale care afecteaza starea generala a micutului. Nu se cunosc cauzele exacte, dar se crede ca dezvoltarea incompleta a sistemului digestiv ar determina aparitia lor. Se pare ca acesta nu produce cantitatea necesara de fermenti, care sunt implicati in digestia normala. Bebelusul are nevoie de mai mult timp pentru a-si dezvolta sistemul digestiv. Pana la maturizarea lui, acesta va experimenta si alte neplaceri asociate colicilor precum problemele cu scaunele.

Alte teorii cu privire la originea acestor crampe sunt: intoleranta la lapte, subnutritia, dezechilibru hormonal temporar, sistem nervos hipersensibil la mediul exterior, temperament intens al copilului, etc.

Ele apar cam la 2-3 saptamani de viata si incep sa dispara incepand cu luna a 3-a. Ele se recunosc astfel: imediat dupa ce mananca incepe sa planga puternic – plansul poate dura in jur de 2 ore, isi rasuceste sau freaca constant picioarele cand plange, strange piciorusele spre abdomen, isi incovoaie corpul, crizele de plans apar de mai multe ori pe zi. Nu exista un tratament care sa faca colicile sa dispara definitiv. Dar exista masuri care se pot lua pentru a ameliora durerile chinuitoare pe care micutul le traieste in acele momente. Insa ele nu sunt 100% sigure si nu functioneaza de fiecare data. Puteti constata ca in unele dati un anumit remediu functioneaza in timp ce in altele este inutil.

Dintre acestea amintim: dati-i o jucarie sa se joace cu ea intre mese, fiti calma si rationala, nu va panicati pentru ca ii creati o stare si mai tensionata copilului, infasurati copilul bine intr-o paturica, puneti-l la piept pe burtica, pentru a simti caldura corpului, folositi un balansoar pentru a legana copilul; masati-i usor burtica, puneti-i pe burtica o punga cu gel speciala pentru colici, calduta; puneti-i muzica; schimbati mediul in care se afla (plimbati-va cu el prin casa, pe afara, cu masina etc.); fiti atenta sa nu inhaleze prea mult aer atunci cand mananca; schimbati laptele; dati-i ceaiuri contra colicilor.

In cazul in care bebelusul are o temperatura de peste 38 de grade Celsius, plange mai mult de 2-3 ore in continuu si nu se observa niciun semn de ameliorare a durerilor in ciuda eforturilor dvs., nu mai mananca cum trebuie, vomita constant, are diaree frecvent, are o stare generala alterata, in principal este somnolent, este necesar sa va adresati medicului.