Curs Buget Si Trezorerie Publica1 [626439]

UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
Departamentul Finanțe Contabilitate

BUGET ȘI TREZORERIE
PUBLICĂ

Lector Universitar Doctor Dumitru NANCU
2012

CUPR INS
CAPITOLUL I……………………………………………………………………………………………………. ……. 6
Bugetul public – principalul mec anism de tr aducere în f apt a c onceptului și funcțiilor
finanțelor publice…………………………………………………………………………………………….. ……….. 6
1.1. Concepte privind mecanis mul financiar, sistemul bugetar și bugetu l public în general…….. 6

1.2. Bugetul de stat – concept și caracteristici ……………………………………………………………………………. 8

1.3. Principiile bugetar e………………………………………………………………………. ……………………………………. 10

1.3.1. Prezentare genera lă ………………………………………………………………………………… 10
1.3.2. Principiil e și regulil e bugetar e…………………………………… …………………………………….. 10
CapITOLUL II ……………………………………………………………………………………………………….. 18
Procesul bugetar la nivelul bugetului de sta t……………………… …………………………………….. 18
2.1. Co mpeten țe și resp onsabilit ăți în procesul bugeta r…………………………………………………………. 18

2.2 Elaborarea proiectelor de buget etapă a procesului bugetar …………………………………………… 21

2.3. Exa minarea și aprobarea proiectului bugetului de sta t……………………………………………………. 23

2.4.Execu ția bugetului de stat …………………………………………………………………………………………………… 24

2.4.1.Execuția veniturilor bugetului de stat ……………………………………………………………. 25
2.4.1.Execuția cheltuielilor bugetului de stat ………………………………………………………….. 27
2.5.Încheierea exec uției bugetare ……………………………………………………………………………………………… 32

CAPITOLUL III ………………………………………………………………………………………………….. … 36
Particul arități privind bugetele locale, bugetul asigurăril or soci ale de stat și cele constituite
din fonduri speciale și mijloace extrabugetare ………………………………………………………….. 36
3.1. Structura, elaborarea, aprobarea și exec uția bugetel or locale ………………………………………… 36

3.2. Bugetul asigurăril or sociale de stat ………………………………………………………………………………. 42

3.3. Partic ularități privind bugetele din fonduri le speciale și din mijloacele extrabugetare

(venitu ri proprii) …………………………………………………………………………………………………………….. ………. 43

3.3.1. Bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de sănătat e………………….. 43
3.3.2. Bugetul asigurărilor pentru șomaj ……………………………………………………………….. 45
3.3.3. Bugetele din mijloacele financiare extrabugetar e……………………………. …………….. 46
CAPITOLUL I V…………………………………………………………………………………………………… … 49
Echilibrul bugetar și unele metode …………………………………………………………. ……………….. 49
și tehnici de elaborare a bugetului public națio nal ……………………………………………………. 49
4.1. Conceptul, evol uția și gestionarea d eficitului bugetar ………………………………………………. …… 49

4.2. Metode de di mensionare și finanțare a deficitului bugetar …………………………………………….. 53

4.2.1. Metode de măsurare a deficitului bugetar …………………………………………………….. 53
4.2.2. Ins trumente și te hnici utilizate în țările dezvoltate pentru fina nțarea deficitului
bugetar și refinan țarea datoriei public e…………………………………………………………………. 54
4.2.3. Instrumente folosite în România pentru fina nțarea deficitelor bugetare ……………. 55
4.3. Unele metode și tehnici de elabora re a bugetului public na țional …………………………………. 56

CAPITOLUL V ………………………………………………………………………….. ……………………….. … 62
Bugetul general al Uni unii Europene ……………………………………………………………………….. 62
5.1. Principiile funda mentale ale bugetului Uniunii Europene………………………………. ………………. 62

5.2. Etapele procedurii bugetar e…………………………………………………………………………………………………….. 63

5.3. Structur a bugetu lui Uniuni i Europen e ………………………………. ……………………………………………………. 64

CAPITOLUL V I…………………………………………………………………………………………………… … 68

Structura organi zatori că și rolul Tre zoreriei statului î n România …………………………….. 68
6.1. Necesitatea organi zării Trez oreriei pu blice în Ro mânia…………………………………………………. 68

6.2. Premisele înființării Trezorerie i Statulu i ………………………………. ……………………………………….. 69

6.3. I mportan ța organiz ării Trezoreriei Statului ……………………………………………………………………… 70

6.4. Organi zarea Trezorerie i Statulu i …………………………. ……………………………………………………………. 71

6.4.1. Organizarea Trezoreriei statului în Ro mânia la nivel central ……………………………………… 74

6.4.2. Organizarea Trezoreriei statului în plan teritorial ………………………………………………………… 75

CAPITOLUL VII ………………………………………………………………………………………………….. .. 79
Func țiile și principiile de bază ale func ționării Tr ezoreriei publice în România …………. 79
7.1. Func țiile Trezoreriei public e……………………………………………………………………………………………… 79

7.1.1. Func țiile clasice ale Trezore riei …………………………………………………………………… 79
7.1.2.Func țiile moderne ale Trezoreriei publice ……………………………………………………… 81
7.2. Func țiile Trezoreriei statul ui în Ro mânia ………………………………………………………………………… 83

7.3. Regulile și principiile de ba ză ale func ționării Trez oreriei stat ului în Ro mânia ………….. 85

CAPITOLUL VII I……………………………. …………………………………………………………………… .. 88
Opera țiunile bancare ale tre zoreriei st atului…………………………………………………………….. 88
8.1. Rela ția Trezoreriei Statul ui cu siste mul banca r……………………………………………………………….. 88

8.2. As emănări și deosebiri din punct de vedere conceptual al obiectului de activitate între

Trezoreria public ă și băncile comerciale …………………………………… ……………………………………………. 89

8.3. Opera țiuni pasive ale Trezoreriei Statului ……………………………………………………………………….. 90

8.4. Opera țiuni active ale Trezoreriei Stat ului …………… …………………………………………………………… 93

Bibliografi e…………………………………………………………………………………………………… ………… 98

SCOPUL CURSULUI

Econo mia public ă reprezint ă о component ă a științei econ omice, саrе studia ză rolul și
comportamentul statului, precum și impactul activității sale asupra econo miei naționale și, în
conseci nță, asupra bun ăstării cetățenilor.
În confor mitate cu planul de învățământ, studen ților de la speci alitazea "Contabilitate și
informatică de gestiu ne” ", semestrul V secția fără frecven ță le este propus ă pentru studiu
disci plina univer sitară "Buget și trezorerie pu blică".
Disciplina are ca scop instruirea teoretică și formarea aptitudinilor practice în domeniul
metodelor și tehnicilor gestiunii fondurilor financiare publice și, în special, al sistemului bugetar
al statul ui. Disciplina tratea ză și o serie de aspecte legate de teoria și practica financiară privind
procesul de constituire, repartizare și utilizare a resurselor fin anciare publice ale statului.
Disciplina Buget si trezorerie publica asigura cuno așterea proble maticii bugetare si a
trezoreriei statului. Con ținutul cursului se funda menteaz ă pe dezvoltarea conceptului de buget
public, procedura bugetara, pe aprobarea si executarea acest uia; modul de organizare si
conducere a trezoreriei statului, principii si mecanis me de funcționare, organizarea contabilit ății
in trezoreriile st atului si analiza flu xurilor financiare de rulate prin trez oreria statului.
În forma sa actual ă, lucrarea se adresea ză, în primul rând, stude nților de la învățământul
la dista nță, fiind elaborată în sistem modular, structura tă logic în două module distincte care,
luate la un loc, fo rmează un tot u nitar co erent.
În acela și timp, lucrarea asigur ă, în egal ă măsură, fondul de cuno ștințe necesar t uturor
studen ților econo miști, fiind un îndreptar util și special iștilor care desfășoară activitate în
domeniul econo mic și financiar

OBIECTIVELE CUR SULUI

1. Prezentarea conținutului teoretic și organizatoric al sistemului bugetar, în special al bugetului
de stat.
2. Fund amentarea principiilor și regulilor bugetare care stau la baza constituirii bugetelor în
econo mie.
3. Prezentarea și siste matizarea et apelor procesului bugetar.

4. Prezentarea particulari tăților privind structura, elaborarea, aprobarea și execu ția bugetel or
locale.
5. Prezentarea bugetul ui asigu rărilor sociale de stat.

6. Prezentarea partic ularităților privind bugetele constitui te din fondurile speciale (Bugetul
Fondului național unic al asigu rărilor sociale de stat, Bugetul asigur ărilor pentru șomaj)și din
mijloace extrabugetare (venit uri proprii).

7. Eviden țierea cauzel or și a modului de finan țare a deficitelor bugeta re.

8. Prezentarea instru mentelor utilizate în țările dezvoltate pentru finanțarea deficitului bugetar

și refina nțarea dat oriei publice.

9. Eviden țierea instru mentelor folosite în Ro mânia pentru fina nțarea deficitelor bugetare.

10. Prezentarea metodelor și tehnicilor de elaborare a bugetului public n ațional.

11. Prezentarea bugetul ui gener al al Uniunii Europene.

12. Prezentarea premiselor și importa nței înființării Trezor eriei Statul ui.

13. Prezentarea modului de organizarea a trezoreriei la nivel ce ntral și în plan teritorial.

14. Eviden țierea fun cțiilor clasice și a funcțiilor moderne ale Trezorerie.

15. Prezentarea regulilor și principiilor de ba ză ale func ționării Trezoreriei statului în România.

16. Eviden țierea asemănărilor și deosebirilor din punc t de vedere conceptual al obiectului de
activitate între Trez oreria publi că și băncile comerciale.
17. Prezentarea opera țiunilor active ale Trezoreriei Statul ui.

18. Prezentarea opera țiunilor pasive ale Trezoreriei Statul ui

CAP ITOLUL I

BUGETUL PUBL IC – PRINCI PALUL MECANISM DE TRADUCERE ÎN FAPT A
CONCE PTULUI ȘI FUNCȚIILOR FINAN ȚELOR PUBLICE

În cadrul acestui capitol sunt reliefate o serie de concepte generale privind con ținutul,
necesitatea și funcțiile finan țelor în cadrul mecanis mului economiei de piață, sistemul bugetar și
bugetul public în general. Impactul fina nțelor asupra eco nomiei e ste determinat nu numai de
propor țiile redistribuirii produsului intern brut pe care o genereaz ă, dar și de modul cum se
reali zează acest proces.

general 1.1. Co ncepte privind mecanismul financiar, sistemul bugetar și bugetul public în

Mecanis mul financiar , parte integran tă a mecanis mului econo mic, este constituit din
totalit atea structurilor , formelor, metodelor , principiilo r și pârghiilo r economico-financiare , prin
intermediul cărora se constituie , se administreaz ă și se utilizeaz ă fonduril e bănești public e ale
statului , necesar e îndepliniri i funcțiilor și sarcinilor sale, direcționate în spe cial pentru o
dezvoltare econo mică durabi lă și pe aceast ă bază a asigu rării unui standa rd de viață corespun zător.
Altfe l spus, el exprimă modul de organizar e și conducer e a fluxurilor financiar e prin care se
realizează constituirea , repartizare a și utilizare a fondurilo r financiar e public e în societate.
Mecanismu l financia r trebui e să asigure și să stimulez e o desfășurare eficient ă a activi tății
tutur or subiec ților econo mici produ cători de bunuri materiale și servicii și, pe această bază,
creare a de valoare adăugată, venit național, resurse financiare publi ce abund ente. Funcționarea
mecanismului financiar constă deci în capacitatea acestuia de a asigura desfășurare a normală a
circuitulu i fluxurilo r financiar e publice în cuantumul necesa r socie tății, pentr u asigurarea
funcționării normale a tuturo r instit uțiilor public e ale statului prin intermediu l cărora acest a își
exercit ă atribu țiile și funcțiile sale. El nu este dat odată pentr u totdeauna , este perfectibi l în timp,
el trebui e să fie dinamic și să aibă o structur ă suficient de flexibi lă.
Unel e dintre componen tele sale au un grad mai ridica t de stabilitate , cum ar fi: sistemul
financiar , structur a organelo r finan ciare, în timp ce altele au un caract er mai mobil, cum este
cazu l pârghiilo r financiar -fiscale , bugetar e și, în general , a regle mentărilor cu caracter
financiar-juridic.
Trad ucerea în fapt a funcțiilor finanțele publice ale României generează un întreg
sistem de relații economice, expri mate sub formă bănească, prin intermediul cărora se asigură
formarea, repartizare a și utilizare a fonduril or public e bănești necesare statului și
organismelo r sale pentr u satisface rea nevoi lor general e ale societ ății. Constituirea , repartizare a și
utilizare a fondurilo r public e se realizea ză, după metode și tehnici specifice, având la bază
principiu l rambursabili tății sau a nerambursabili tății, și care, apoi, cap ătă diverse destin ații.
Ansamblu l acesto r metode , tehnic i și logistic a necesar ă, prin intermediul cărora institu țiile
statului special create constituie și utilize ază resursele financiare publi ce, creează un sistem
coere nt de relații financiare, denumit simplu: sistemul financiar-bugetar.
Derularea resursel or financiare în cadrul acestui sistem se realizea ză printr -un complex
întreg de planuri finan ciare (bugete), care, în sens mai larg, expri mă:
ș relațiile de transfer de resurse b ănești fără echivalent și nera mbursabil;
ș relațiile de împrumutur i de resurs e bănești, purtătoare de dobândă (creditu l public);
ș relațiile de transfe r de resurse financiar e în schimbul unei contraprest ații viitoare
care depinde de producerea unui eveniment aleatori u (asigurările de bunuri, persoane,
răspundere civi lă);
ș relațiile care apar în procesu l formării de resurse bănești la dispoz iția
institu țiilor publice ( mijloace e xtrabugetare).
Siste mul financiar este privit deci ca rel ații reflectate prin:
ș bugetel e locale;

ș bugetu l de stat;
ș bugetul asigur ărilor s ociale de stat;
ș bugetele fondurilor speciale (bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor sociale de
sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj);
ș bugetele instit uțiilor publice autonome;
ș bugetel e de venitur i și cheltuieli ale agenților economic i și ale altor subie cți
econo mici;
ș bugetul Trezoreriei statului;
ș bugetu l instituțiilor public e finanțate integra l sau parțial din buge tul de stat;
ș bugetele societ ăților bancare, de asigu rări și reasigurări;
ș bugetele constituite pe seama fonduri lor externe nerambursabile, bugetul fonduril or
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare , dobânz i și
alte costur i se asigur ă din fondur i publice.
Cu excepția buge telor agenților economici, societăților bancare , de asigu rări și a altor
posibili su biecți economici, restul bugetelor fac parte din așa-zisul sistem bugetar.
La baza întregulu i sistem bugeta r stă ceea ce noi în mod generic numim bugetul, care
cel mai simplu definit el „este un document prin care su nt pre văzute și aprobate în fiecar e an
venituril e și cheltuielil e sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a
institu țiilor publice.
Cu alte cuvinte , orice buget prin care se derulea ză fondur i public e se prezin tă ca un plan
financiar, prin intermediul căruia sunt prevăzute veniturile și cheltuielile pe o perioadă
determinată de timp (an, trimestru , lună), în scopul îndeplinirii unor obiectiv e și sarcini precis
stabilit e la nivelu l entităților la care se referă acel buge t (stat, unități administrativ -teritoriale,
institu ții publice etc). În acest context, el constituie și un importan t plan operativ , din punc t de
vedere financiar, iar ca și conținut, așa cum s-a mai preciza t, exprimă, în ultimă instanță, relații
socia le de natur ă economică care se stabiles c între participanții la executa rea acelui plan financiar.
Noua reglementar e1 privin d finan țele public e stabile ște sistemul de buget e prin care se
constituie și se utilizeaz ă fonduril e public e centrale , precu m și problemele legat e de elaborarea,
aprobarea, executarea și raportarea acestora. În cadrul acestui sistem sunt incluse : bugetu l de
stat; buge tul asigu rărilor sociale de stat; buge tul fondurilor speciale ; bugetul Trezoreri ei
statului ; bugetel e instit uțiilor publi ce autonome; bugetele instit uțiilor publice finanțate inte gral
sau parțial din buge tul de stat; bugetul fondurilor provenite din cre dite externe contractate sau
garantate de stat și a căror rambursare de dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;
bugetul fondurilor exter ne nera mbursabile".
Prin aceeași reglementare de bază privin d finan țele public e în România se inserează și
noțiunea de „buget general consolidat" care, din punct de vedere conceptual, este definit ca fiind
„ansa mblul bugetelor , component e ale sistemului bugetar , agregat e și consolidate pentru a forma un
întreg". Cu alte cuvinte, bugetul general consolidat, deși nu este un buge t de sine stătător în
elaborare , aprobare, executare și raportare, este suma bugetelor din cadru l sistemului bugetar
românesc , așa cum precizeaz ă de altfel și aranjamentu l la acordul „stan d-by" dintr e România și
Fondu l Moneta r Interna țional,
Pe lângă bugetele menționat e mai sus bugetu l genera l consolida t trebui e sa cuprind ă și Fondul
specia l pentr u modernizare a drumurilor , Fondu l special pentru dezvolt area sistemului energetic,
Fondu l special de reasigurare , Autoritate a pentr u valorificare a activelo r statului (AVAS) ; Fondul
pentru dezvoltare a agriculturii românești, Regia Autono mă Administra ția Națională a
Drumurilo r (AND) ; alte fondu ri extrabugetar e administrat e de Ministeru l Finanțelor Publice sau
de alte minister e și agenții din afara cadrului bugetar , precu m și alte operațiuni extrabugeta re ale
ministerelor, finanțate prin împrumuturi externe și fonduri le de contraparti dă create din încas ările
din împrumuturi externe".

1 Legea finan țelor publice 5 00/2002

De asemenea , acele ași regle mentări menționează faptul că, în defin iția bugetului
general consolidat „trebuie încorporate orice alte fonduri noi, create pentru perioada derulării
progra mului, în scopul reali zării de oper ațiuni de nat ură fiscală".
În acest context, în vederea determinării cuantumului resurselor publice și a deficitului
bugeta r total din cadrul unui an bugetar , prin intermediul tehnic ilor bugetului general
consoli dat, este necesar (în sit uația tra nsferurilor de resur se dintre bugetele sistemului) să fie
eliminate prin consolidare postur ile care pentru un buget reprezintă o cheltuială (bugetu l ierarhic
superior), iar pentru buge tul ierarhic inferior un venit. Acea stă cerin ță are în vedere eli minarea
dublei înregist rări a cheltuielilor sau a venitu rilor. In acest cadru este obligat oriu deci ca o
anumită resurs ă publi că să fie evidențiată o singur ă dată, ca venit public , cum, de asemenea , este
obligatori u ca orice plată de casă să fie contabilizat ă o singur ă dată drept chelt uială publi că
efectiv ă.
În același sens, în vederea determinării indicatorilor de calcul al deficitului bugetar
consolidat, este necesară determinarea „valorii creditului net al sistemului bancar către bugetul
general consolidat", care este defini tă ca „ totalitatea c reanțelor sistemului banca r asup ra
bugetu lui genera l consolida t minus valoare a totală a depozitelor bugetului general consolidat
deținut în siste mul bancar".
Dintr e componen tele buge tului genera l consolidat, așa cum s-a mai precizat , cel mai
importan t este bugetu l de stat, prin inter mediul căruia se derulează principalele resurse
financiare ale țării și prin care se exercită principalele prerogative și funcții ale finanțelor
publice : de repartiție, control și interve nție a statului în economie.

1.2. Bugetul de stat – concept și caracteristici
Bugetul de stat, ca o componen tă de baz ă a bugetului gen eral consolidat și a finanțelor
public e în general , înaint e de toate, reflec tă relații socia le de natură econo mică sub fo rmă
băneasc ă, ce se statornicesc între stat, pe de-o parte, și membrii săi, persoan e juridi ce și fizice,
pe de altă parte , în procesu l repar tiției produ sului intern brut, potrivit obiectivelor de politică
econo mică și socială a claselor politice aflate la puter e la un momen t dat, în scopul satisfacerii
intereselo r general e ale socie tății.
Relațiile deter minate de constit uirea resurselo r financiar e public e se manifest ă, în principal,
prin intermediul impozitelor, taxelor, contribuțiilor obligatori i și al unor vărsăminte ale instituțiilor
publice , precu m și prin cel al împru muturilo r de stat interne și externe . Apoi , relațiile sociale
creat e între stat și membri i săi, în procesu l de repartizar e și utilizare a resurselor financiare publi ce,
îmbracă form a utilităților și servicii lor public e și semipublice , pe care statul le furnizea ză acestora și
socie tății în general.
În acest complex proces de constituire și utilizare a fondu rilor publice, relațiile
econo mice pe care le deter mină bugetu l de stat își găsesc cea mai largă expresi e în
corel ațiile macroecono mice care se stabilesc în econo mie și societate, în speci al în legătură cu
nivelul, evolu ția și repartiția produsului intern brut, izvorul p rincipal al resur selor financiare
publice.
În al doilea rând, bugetul de stat reprezin tă un plan financiar obligatoriu pentru toți
membrii societății și pentru stat însuși, avân d caracte r de lege, el purtân d girul forului suprem
din stat (parla mentul și al președintelui prin promulgare) și, prin jocul democrației, al întregului
popor . Caracteru l obligatori u al bugetulu i de stat se manifestă prin fap tul că împotriva
membrilor societății – contrib uabili care nu-și îndeplines c oblig ațiile pe care le au – se pot
lua măsuri de constrângere extraecono mică, în timp ce împotriv a autorit ăților statului , dacă
aceste a nu-și pot îndeplini obligațiile bugetare pre văzute prin buget, nu se pot lua ase menea
măsuri.
În al treile a rând, bugetul de stat încearcă să reflecte o imagine cât mai apropiată de situația
reală a econo miei. De aceea , el reprezint ă un plan financia r operativ , la nivel macroecono mic,
stabili t de organel e abilitat e ale statulu i și în baza căruia urmează a funcționa și evolua societatea
din punct de vedere econo mic, social și financiar, în perioada pentru care acesta a fost întocmit.
Deși bugetu l de stat se întocmește în România pe perioad a unui an bugeta r, care corespund e anului

calendar istic, prin el se asigu ră de multe ori condi țiile necesar e pentr u continuare a unor finan țări și
pe termen mediu , prin includerea unor cheltuieli publi ce (din domeniul investițiilor) care nu se pot
finaliza pe parcursul unui exercițiu bugetar.
În al patrul ea rând, legile privin d aprobare a bugetulu i de stat poart ă amprent a conce pțiilor
și intereselo r politic e ale partidulu i sau partidelo r politic e aflate la puter e la un moment dat. De
aceea , deși este determina t de cauze și condi ții obiec tive, în multe privințe, bugetu l de stat al
României poart ă puternic e amprent e subiective.
În al cincilea rând, fiind cel mai important mecan ism prin care funcțiile finanțelor public e se
transpu n în viață, bugetul de stat reprezintă instrumentul cel mai impor tant de intervenție a statului în
econo mie, prin politic ile sale fiscale și bugeta re.

Sistem ul unitar de bugete
Bugetul public contribuie la realiza rea echilibr ului între nevoile colective și mijloac ele cu
care se acoperă. În acest scop, se stabile ște un raport între resursele financiare publice
provenite, în principal, din impozite și taxe, și nevo ile sociale; în ca drul acestui raport trebuie să
se urmărească respectarea echit ății în repartiția sarcinii fiscale asupra membril or socie tății.
Astfel, pe baza puterii de contri buție a subiecților i mpozabili, se stabil ește capacitat ea de
satisfacere a nevoil or generale (utile, necesare sa u indispen sabile).
Proiectul de buget confe ră Parla mentului și Guvernului posibilitatea de a avea o i magine
de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale și nemateriale create în
econo mia financia ră public ă și valoarea e forturilor făcute pentru re alizarea lor. În mod s imilar,
autori tățile publice locale ide ntifica acest raport și modul în care se realizea ză echilibrul dintre
nevoi și resurse la nivel mezoecono mic.
De asemenea, bugetul public este instrumentul de progra mare, de executare și de control
asupra rezultatel or execuției resurselor bănești ale societ ății și a modului de repartizare și
utiliz are a acestora prin cheltuieli pu blice.
În sens larg, bugetul public reprezin tă ansamblul docu mentelor din sectorul public, care
împreun ă formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unit ar de bugete format din:
• bugetul de stat;
• bugetul asigur ărilor s ociale de stat;
• bugetele locale;
• bugetele fo ndurilor sp eciale;
• bugetul t rezoreri ei statului;
• bugetele instituțiilor publice a utonome;
• bugetele in stituțiilor publice finanțate integral sau par țial din bugetul de stat, bugetul
asigu rărilor sociale de stat, bugetele lo cale și bugetele fon durilor sp eciale, după caz;
•bugetele i nstituțiilor p ublice finan țate integral din venituri proprii;
• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și a
căror ram bursare, do bânzi și alte costuri se asigur ă din fonduri publice;
•bugetul fondurilor e xterne neram bursabile.
Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate și reunite în do uă categorii,
respe ctiv:
• Bugetul public național este format din: bugetul de stat, bugetul asigu rărilor
sociale de stat și bugetele loc ale;
• Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate și consolid ate pentru a forma un întreg. Consolidarea bugetar ă se refer ă la
opera țiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului
bugetar în vederea evitării dublei evidențieri a acestora . Aceast ă operațiune include și ajust ările
deter minate de int rările anuale de credite e xterne și rambursările rat elor de capital.
Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri și cheltuieli. Acestea,
consolidate la nivel național, evidențiază fondurile financiare publice și nivelul efortului
financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu -se asigurarea echilibrului între

nevoile și resurs ele publice. Deficitul de finanțat se stabilește la nivelul bugetului general
consolidat.
Este cunoscut faptul că volumul total al resurselor financiare publice reprezin tă limite
minime ce pot fi dep ășite, fiind deter minate de nivelul cheltuielilor publice totale.
Spre deosebire de veniturile publice, cheltui elile publice reprezint ă limite maxime ce nu
pot fi dep ășite, întrucât aceasta ar genera dezechilibru la ni velul buget ului public.

1.3. Princi piile bugetare
1.3.1. Prezentare genera lă
În scopul asigur ării unei gestio nări corecte a resursel or financiare publice se recomand ă
respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denu mirea de principii bugetare. Acestea sunt
reprezentate, potri vit Legii finanțelor publice, de principiile universalit ății; unității; neafect ării
veniturilor; anuali tății; speci alizării; unității monetare; publicit ății.
Elaborarea, aprobarea și execu ția bugetelor locale au la bază următoarele principii:
universalit ății, publici tății, unității, unității monetare, anualit ății, specializ ării bugetare și
echilibrulu.
La nive lul bugetului asigu rărilor sociale de stat, elaborarea și execu ția acestuia se bazeaz ă
pe ur mătoarele princi pii: anualitatea, universalitatea, echili brarea, realitatea și unitatea monetar ă.

1.3.2. Principiil e și regulil e bugetare
De-a lungul vremii, în constru cția și executarea bugetelor publice s -au impus o ser ie de
regul i și condiții, trans formate ulterio r în adevărate principii , respectat e într-o măsură mai mare
sau mai mică de toate guvernel e în ceea ce prive ște administrare a și gestionare a banulu i public.
Procedur a sau procesul bugeta r reprezint ă totalitate a operațiunilo r și actelor cu caracter
administrativ , tehni c și normati v efectuat e de organel e de specialitat e ale statului în vederea
întoc mirii, aprobării, execut ării și raport ării buge tului de stat și a celorlalt e buget e prin intermediul
cărora se gestionează fonduril e publice.
În toate fazele proces ului bugetar, referitor la elaborarea, execuția și raportarea execuției
bugetului , s-au impus o serie de regul i și principii de a căror respec tare depinde în mare
măsură buna sau proast a administrare și gestiona re a fonduri lor public e ale unei națiuni.
Ultimel e reglemen tări române ști în materi e2 stipuleaz ă următoarele principii și regul i de bază
cu privir e la elaborarea , aprobarea , executare a și raporta rea bugetulu i de stat.
A) Principii
a) principiul universalit ății;
b) principiul publicit ății;
c) principiul unit ății;
d) principiul anuali tății;
e) principiul speciali zării bugeta re;
f) principiul unit ății monetare.
B) Reguli
a) cheltuielil e bugetar e au o destina ție precis ă și limitată și sunt determinate de
autorizările conținute în legi specifice și legile bugetare anuale;
b) în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative ale căror
preveder i atrag micșorare a veniturilo r sau majorare a cheltuielilo r aprobat e prin buge t,
inițiatori i au oblig ația să prevad ă și mijloacel e necesar e pentru acoperirea minusului de resurse sau
plusului de cheltuieli.
Față de principi ile și regulile din cadrul procesului bugeta r românesc, de-a lungul
timpu lui s-au impus, cristaliza t și aplica t și altele, adiacente sau comple mentare lor, cum ar
fi:
g) princi piul neafec tării veniturilo r care nu se substitui e principiulu i universalității
bugetare și este complementar ace stuia;

2 Legea finan țelor publice nr. 500/2002 publica tă în Monitorul Oficial al R omâniei nr. 597/13.08.2002 secțiunea I.

h) principiul reali tății;
i) princi piul echili brului aplicat în exec uția bugeta ră a Uniunii Europene.
Trebui e menționat că unele dintr e principiil e enun țate și-au pierdut în mare măsură
semnificația pe care o aveau la un moment dat, în perioada în care ele s-au impus (de exemplu,
principiul echilibrului bugetar), iar altele au fost adaptate noilor conce pții privind rolul finanțelor
public e în epoc a conte mporan ă. Modu l în care se aplică ele în practic ă difer ă însă de multe ori
de la o țară la alta.
a) Princip iul unive rsalității bugetar e. Potrivi t regle mentărilor române ști, acesta
constă în aceea că: „veniturile și cheltuielil e se includ în buge t în totalitate , în sume brute ,
venituril e nu pot fi afectat e direc t unei anume cheltuiel i bugetare , cu excepția dona țiilor și a
sponsori zărilor, care au stabilite destina ții distincte".
Potrivit principiului universalității, toate venituril e trebuie să figureze în buget, fără
omisiune, disimulare sau compensare și contractare. Este vorba aici despre un principiu de
bugetizare integra lă, de o regul ă severă și precisă, care are drept scop facilitare a controlul ui
financia r asupr a serviciilo r public e ale statului, principi u care nu se poate aplic a în mod
corespunz ător în cazul bugetelo r anex e și aproape del oc în cazul bugetel or fina nțate prin
mijloace extrabugetare.
Avantajel e respect ării principiulu i universali tății sunt:
• permite cunoa șterea cât mai exactă a volumulu i total al veniturilo r și cheltuielilor
publice , precu m și a corela ției existente între anumite venituri și chelt uieli care se af lă în
conexiune strâns ă;
• confe ră Parlamentului drept ul de control asupra cuantumului total al veniturilor și
cheltuielilo r publice.
De aceea , princi piul neafectării veniturilo r nu trebui e confunda t cu regul a universali tății
bugetare , chiar dacă cele două principii pot avea consecințe similare. Această regul ă de „fier"
presupun e ca ansamblu l veniturilo r public e să acopere ansamblul cheltuielilor publice, deci nu
este admis, potrivi t acestu i principiu , ca un anume venit să fie destina t unei anumite
chelt uieli, cum se întâmplă în cazu l bugetelor anexe și al bugetelo r din mijloace
extrabugetare. Este inadmisibil ca un anumit grup de contribuabili să poată dispune ca
impozitele plătite de ei să fie dirijate la finanțarea unor servicii ai căror beneficiar i direcți sunt
ei. În plus, nerespectare a acestei regul i poate duce la risipă, asigurându -se, pe aceas tă cale,
finanțarea unor cheltuieli, chiar dacă acestea nu sunt strict necesare în momentul acela.
b) Principiu l publicit ății stabile ște că „siste mul bugeta r este desch is și
transpare nt", acest lucru realizând u-se prin:
– dezbaterea publi că a proiectelor de buget, cu prilejul aprob ării acestora;
– publicare a actelo r normative prin care au fost aprobat e bugetele , precu m și a conturilor
anual e de execu ție a acestora;
– mijloacele de infor mare în masă au acces la difuzarea tuturor infor mațiilor cu privire la
conținutul buge tului de stat, exceptând informațiile și documentele nepublic abile,
prevăzute de lege.
Principiu l publicit ății presupun e ca buge tul publi c să fie adus la cunoștința opiniei
public e prin mijloacel e de informare mass-media , atât în faza de proiect , cât și în timpul
dezbaterilo r parla mentare , urmând ca după adoptare a de către Parlament , legea bugetar ă să
fie publicat ă în Monit orul Oficial și în culegeri legislative.
c) Principiul unității obligă ca „veniturile și cheltuielile bugetare să se înscri e într-
un singu r document , pentr u a se asigur a utilizare a eficien tă și monitorizare a fondurilor
public e cheltuite" . Regul a unității are drept scop, așadar, evitare a dispersie i operațiilor financiare
ale statului în docu mente multipl e pentr u a se facilit a pe această cale controlu l exercita t de
parla ment. Toat e venituril e și toate cheltuielil e de stat trebui e să figurez e într-un singur
docu ment „bugetar" , pentr u garantare a sinceri tății și pentr u asigurare a clarității bugeti zării.
Prin constru cția de bugete din fonduri speciale, dar mai ales a unor bugete din mijloace
extrabu getare, se produce acel fenomen de „debugetizare" , care deter mină scoat erea fondurilor

public e de sub regulil e și principiil e care s-au impus de-a lungu l vremii în gestionare a și
administrare a banulu i public.
Dacă bugetel e anexe la Lege a bugetulu i de stat și a buge tului asigur ărilor social e de stat
încalcă unele principii ale dreptul ui bugetar, principiul neafec tării veniturilor, cele constituit e din
fonduril e mijloacelo r extrabugetare , încalcă și regula contro lului parla mentul ui, întrucât resursele
public e constituit e prin acest sistem de buget e se aprobă de ordonatori i de credit e ierarhic
superi ori, context în care ele constituie o excepție reală de la regula unității buge tare.
Deși unitatea bugetară prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state contemporane s-a
renunțat la respectare a deplină a acestui principiu, preferându -se procedeu l plurali tății bugetare.
Astfel, pe lângă bugetu l statului care este considerat un buget ordina r sau general , se întocmesc și alte
bugete publice: conturi speciale, bugete extraordinare , bugete anexe, bugete autonome, bugete ale
fondurilo r special e etc.
Derog ările principiulu i unității bugetar e sunt: conturil e special e ale tezaurului public;
bugetele extraordinar e; bugetele anexe ; bugetele autonome; rectificare a legilo r bugetar e anuale;
bugetel e referitoar e la unele cheltuieli accidental e sau în caz de urgență
Restrângere a aplicării acestu i principi u al unității bugetare este influe nțată și de
autonomia financia ră a unor instit uții public e și care își întoc mesc buget e autono me, iar altele
buget e anexe . Astfel, din punct de vedere financia r, acest e instit uții sau regii publice
funcționeaz ă ca întreprinderi private, care utilizea ză resur sele proprii pe sea ma cărora, de regul ă,
își acoper ă cheltuielil e exclusiv.
d) Principi ul anualit ății presupune ca „venituri le și cheltuielile bugetare să fie
aprobate pe o perioa dă de un an, perioa dă care corespunde și exer cițiului bugetar". În România s-
a adoptat regula ca exerc ițiul bugetar să coincidă cu anul calendaristic.
Aces t principi u a fost adopta t în majoritate a țărilor lumii, din necesit ăți care țin mai
degrab ă de posibilitatea exercit ării controlul ui parlamentar asupra activității executivului,
referitor la bugetul public, prin aprobările și rectifi cările de buge t care se impun în cursu l
anului , deci pe perioa de relati v scurte , care permit un contro l mai eficien t din partea forului
legislativ.
Nu în toate țările lumii anul bugetar coinc ide cu cel calendar istic (cum se întâmplă în
România), aceasta atât din cauze de tradiție, cât și din cauze care țin, mai degra bă, de situația
econo mico-financiar ă a statului respectiv (anul a gricol etc).De exe mplu:
• în țări ca Austria , Belgia , Brazilia , Franța, Germania, etc, anul bugetar
coincid e cu anul calendaristi c (1 ianuari e – 31 decembrie);
• în alte țări, ca Marea Britanie , Canada , Japonia , etc, anul bugeta r începe la 1
aprili e și se încheie la 31 martie;
• în Australia , intervalu l este cuprin s între 1 iulie – 30 iunie;
• în SUA , anul bugeta r este cupr ins în perioada 1 octombri e – 30 septembrie;
În practica bugeta ră, referitor la respectare a princ ipiului anualității, s-au identifica t două
sisteme de execuție bugeta ră, respectiv: sistemul de exercițiu bugeta r și sistemu l de gestiune
bugetar ă
„Sistemu l de gestiune", obligă ca creditel e buge tare care nu au fost folosit e până la
încheierea exerc ițiului să-și piard ă valabilitatea, iar venitu rile prognozate neînca sate până la
finel e acelu i exerci țiu să se contabilizez e în anul în care se încasează efectiv, deci în
perioa dele viitoare.
„Sistemul de exercițiu", presupun e existe nța unei perioad e de închidere de câteva
luni, timp în care creditel e bugetar e nefolosit e până la sfârșitul anulu i se pot folosi în acea
perioad ă, iar venituril e anulu i de plan și încasat e după 31 dece mbrie a anului res pectiv se vor
contabiliza pentru e xercițiul căruia le apa rțin da că acestea se încaseaz ă în perioada de închidere.
Fiecar e sistem prezi ntă inconveniente în felul său, astfel: „sistemul de gestiune" nu
permite efectuarea și eviden țierea în contabilitate a tuturor veniturilor și cheltuielilor aprobate pe
acel exercițiu dacă se înregistrea ză rămâneri în urmă, iar „siste mul de execuție" deter mină o
perioa dă de închide re care obligă la o contabilitate dublă, una care să eviden țieze închiderea

opera țiunilor financiare pentru exerc ițiul preceden t și una care să înregistrez e venituril e și
cheltuielil e exerc ițiului care a început.
În unele țări, așa cum s-a precizat , exerc ițiul buge tar începe la 01.01 . și se încheie la
31.12 , iar în altele acesta este stabilit , de obicei , prin suprapunere a a doi ani, respect iv:
1 iulie – 30 iunie sau,
1 aprilie – 31 martie sau,
1 octo mbrie – 30 septe mbrie.
Stabilirea exercițiului bugetar, într-un fel anume, depinde de multe ori de caracterul
acelei economii, preponderen t agrico lă sau industria lă, și chiar de regimul de lucru al
parla mentului acele i țări, precu m și de mulți alți factori , printre care tradiția po ate juca un r ol
important.
e) Prin cipiul specializării bugetare . În contextu l practicilo r generale , precu m și în cel
al regle mentărilor românești, acest principi u presupun e ca „venituril e și cheltuielile bugetare să
se înscrie și să se aprobe în buget pe surse de provenie nță, respe ctiv pe catego rii de chelt uieli
grupate du pă natura econo mică și destinația lor, potri vit clasificației bugeta re".
Acest principi u se bazeaz ă pe clasifica ția bugetar ă, care trebuie să fie simplă și clară pentr u a fi
înțeleasă și de către persoanel e fără o pregătire specifică. Astfel , ea trebuie să ofere o imagine
privind:
a) sursel e de provenien ță ale venitu rilor; care sunt impozitele directe; care sunt impozitele
indirec te; ce loc ocupă fiecare impozit în ansamblu l veniturilo r fiscale ; care sunt veniturile
extraord inare;
b) destinațiile cheltuielilor , în cadru l grupării economic e (curent e și de capital) , în cadrul
grupării funcțional e (pe ramur i și domeni i de activitate, către care sunt orien tate resurse le) și al
grupării administrative , pe institu ții ai căror conduc ători sunt ordonator i de credite bugetare.
Specializarea bugetar ă obligă deci ca venitu rile publice înscrise în buget să fie ordonate
în func ție de provenie nța lor, respectiv pe feluri de venituri grupate dup ă următoarel e criterii:
Primul criteriu, în cazul venit urilor, le î mparte pe acestea î n:
I. Venitur i curente;
II. Venitur i din capita l;
III. Opera țiuni financiare;
IV. Subvenții.
Apoi, spre exemplu, „Veniturile curente" menționate la numărul curent I se clasifi că,
după al doilea criteriu, în:
A. Venituri fiscale;
B. Contribu ții de asigu rări;
C. Venituri nefiscale.
Iar dup ă al treilea criteriu, spre e xemplu în cazul venit urilor fiscale, ace stea se împart în:
A1 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital;
A2 Impozi t pe salarii;
A3 Impozit e și taxe pe proprietate;
A4 Impozit e și taxe pe bunur i și servi cii;
A5 Impozit pe comerțul exterio r și tranzacții internaționale;
A6 Alte impozit e și taxe.

Iar cele de la litera B „Contribu ții de asigur ări", după acela și crite riu, se clasifică în:
B1 Contribu țiile angajatorilor ; B2 Contribu țiile asigura ților.
După al patrulea criteriu, spre exemplu A1 „Impozit pe venit, profit și câștiguri din
capital" , se clasifică în:
A11 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice; A12 Impozit
pe venit , profit și câștiguri din capita l de la persoane fizice ; iar A11 „Impozit pe venit, profit și
câștiguri din capital de la persoane juridice", în: impozi t pe profit; alte impozite pe venit, profit și
câștiguri din capital de la persoane juridice, în timp ce A12 „Impozit pe venit, profit și câștiguri
din capital de la persoane fizice " se clasifi că în: impozi t pe venit ; cote și sume defalcate din

impozitul pe venit; alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane fizice. La
rându l său, după al cincile a criteriu , spre exempl u în cazul impozitulu i pe venit A11, acest a se
clasific ă în:
1. impozit pe venituri din activi tăți independente;
2. impozit pe venituri din salarii;
3. impozit pe venituri din cedarea folosi nței bunurilor;
4. impozit pe venituri din dividende;
5. impozit pe venit uri din dobânzi;
6. impozi t pe venitur i din pensii;
7. impozit pe venit urile obținute din jocuril e de noroc , din premii și din prime în
bani și/sau în natur ă;
8. impozit pe veniturile o bținute din transferul titl urilor de valo are;
9. impozit pe venitur i din vânzare -cumpărare de valută la termen pe bază de contract,
precum și orice alte op erațiuni similare;
10. impozit pe veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate
intelectual ă;
11. impozit pe venituri re alizate de persoanele fizice nerezidente;
12. impozit pe veniturile din activi tăți agricole ș.a.m.d.
Din cele prezentate până aici, rezul tă cât de cât modul în care funcționeaz ă specializarea
bugetar ă în domeniul veniturilo r publice , clasificația bugetar ă asigurân d evidențierea acestora
după sursa de provenien ță. Fiecare dintre criteriile menționate mai sus este simbolizat prin
anumite cifre, care în contabili tatea Trezoreriei s tatului d etermină contu l acelu i venit , iar în
continuare , pentr u a se asigura și evidențierea plătitorului, si mbolurilor respective le sunt
adăugate cifre care deno tă codul fiscal al plătitorului.
În domeniul cheltuielilor publice, specializarea are în vedere , în primul rând,
departajare a acestor a în două mari categorii , respectiv:
a) după clasific ația funcțională;
b) după clasifica ția economi că.
a) Avân d în veder e clasif icația funcțional ă a anulu i 2006 , spre exemplu,
cheltuielil e se grupeaz ă în:
Partea I Servicii publice generale;
Partea a Ii-a Ap ărare, ordine public ă și sigura nță națională;
Partea a IlI -a Cheltuieli soci al-culturale;
Partea a IV -a Servi cii și dezvoltare publi că, locui nțe, mediu și ape;
Partea a V -a Acțiuni econo mice;
Partea a VI -a Alte a cțiuni;
Partea a VIIl -a Rezer ve, exceden t/deficit.
b) După clasifica ția economic ă pe acela și an, chelt uielile prezentate mai sus se
clasifică apoi dup ă natura lor econo mică, în felul ur mător:
A. Cheltuieli cure nte
Titlu l I Cheltuiel i de personal; Titlul II Bunuri și servicii; Titlul III Dobânzi; Titlul IV
Subven ții; Titlul V Fonduri de rezer vă;
Titlu l VI Transferuri între unități ale administr ației public e; Titlu l VII Alte trans feruri;
Titlul VIII Asiste nță socială; Titlul IX Alte chelt uieli Cheltuiel i de capital ; Titlul X Activi tăți
nefinanciare
Opera țiuni financiare ; Titlul XII împrumuturi; Titlul XIII Rambursări de credite ; Titlul
XVI Rezerve
Exceden t / Deficit.
În continuare, în cadrul clasificației bugetare , cheltuielile se grupează pe
subdo menii sau subac țiuni.
Spre exemplu, clasificarea funcțională a ch eltuielilor social-cultur ale le împarte pe
aceste a în:

Capitolu l 65.00 – învățământ ; Capitolul 66.00 – Sănătate; Capitolu l 67.00 – Cultu ră,
recreere și religie ; Capitolu l 68.00 – Asigur ări și asiste nță socială; Iar mai dep arte, capitolele se
subîmpart și ele în sub capitole. Spre exemplu: capitolu l 65.00 „învățământ" se clasifi că la
rându l său în zece subcapitole (administrația central ă, servici i public e descentralizate , învățământ
preșcolar și primar, învățământ secundar , învățământ postliceal , învățământ super ior etc).
În același timp, cheltui elile clasificate după criteriul econo mic, potrivit celor menționate
la litera „b" se cla sifică, și ele, pe articole și alin eate.
Spre exe mplu, Titl ul A.I Chelt uielile de person al în:
Art. 10.01 Cheltuieli salariale în bani;
Art. 10.02 Cheltuieli salariale în natu ră;
Art. 10.03 Contrib uții.
În continuare, articolele sunt subdivizate și ele în alineate.
Spre exemplu, Art. 10.01 „Cheltuiel i salarial e în bani" este subdivizat în 17 alineat e,
printr e care:
10.01.1 . Salari i de bază;
10.01.2 . Salari i de merit;
10.01.0 3 Indemnizații de conducer e ș.a.m.d.
Grupar ea resurselo r financiar e public e și a cheltuielilo r public e potrivit principiului
specializării bugetar e se face pe fieca re buget în parte , în funcție de specif icul resur selor care se
gestio nează prin acel buget și de categoriile de acțiuni și obiective care se finanțează prin el.
Clasi ficarea chelt uielilor după criteriul econo mic este comună pentru toate acțiunile și domeniile
de acti vitate, din care cau ză fiecare capitol și subcapit ol din cadrul clasificației funcționale se
grupeaz ă și după criteri ul economic.
De asemenea, gruparea chelt uielilor publice are în vedere și un alt criteriu, cel
departa mental , în funcție de care aceste a se defal că pe minister e și alte organ e centrale (65 la
număr), precum și pe ju dețe și municipiul Bucur ești (42 la nu măr).
f) Principiul unității monetar e oblig ă ca toate operațiunile bugetar e să fie expri mate în
moned ă națională.
g) Principiul echilibrului bugetar; Acest principiu reprezenta odată o cerință de bază în
teoria finanțelor publice clasice. El funcționa în majoritatea țărilor lumii, aceast a până
aproximativ în perioada crizei econom ice din 1929 -1933 , când , pentr u a-i înlătura conseci nțele
și pentru a preîntâ mpina și altele, majoritatea țărilor lumii au încerca t practic a „bugetelor
ciclice" , elaborat e pe un număr mai mare de ani, în variant e de genul:
a) crearea unui fond de rezer vă bugeta ră;
b) crearea fondului de egal izare;
c) tehnic a amortiz ării alter native, sisteme și tehnic i care însă nu au dat rezultatele
scontate referitor la echilibrarea bugeta ră.
În prezent , majoritatea țărilor lumii își construies c bugetel e cu deficit, care variază ca
ponder e în produsu l intern brut, în funcție de politicil e bugetar e pe care le adop tă partidele
politice aflate la guvernare în acea perioa dă.
Teoria potrivit căreia un deficit bugetar menținut în limite controlabile, care să nu
depășească 3% din produsu l inter n brut, să nu fie acoperi t prin emisiun e supli mentar ă de
moned ă și să fie folosit cu predilecție pentr u finan țarea unor cheltuieli publice care duc la
crearea unor potențiali factori productivi în so cietate, a fost îmbrățișată de tot mai multe state,
printre care și România, care și ea a început să-și construias că bugetele de stat, în acest fel
începând chiar cu primul an după revolu ție, cu anul 1990.
Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practica bugeta ră întrucât bugetele
publice se întoc mesc cu deficit. În aceste c ondiții, pentru acoperirea cheltuielilor bugetului
public se interzice recurgerea la e misiunea moneta ră sau le finan țarea direct ă de către bănci.
Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul de timp până la
încasarea veniturilor, pe seama resursel or aflate în conturile trezoreriei generale a statului
stabilite de Ministerul Finanțelor Publice și în completarea acest ora se apelea ză la emiterea de
titluri de stat.

În cadrul anului bugetar, distingem atât echilibrul bugetar pe parcursul execuției, cât și
echilibr ul bugetar la s fârșitul anului.
Echilibrul bugetului pe parcur sul exec uției se realizeaz ă atunci când lichidit ățile
bănești provenite din încasar ea veniturilor publice acope ră nevoile de plăți scade nte:
Total înca sări la = Total pl ăți exigibile la
momentul T momentul T
(L) (P)
Restabilirea echilibrul ui pe parcur sul execuției este obligatorie, căci altfel nu s-ar mai
putea efect ua cheltuielile conform creditelor bugetare aprobate de Parla ment, iar unele nu pot fi
amânate (exe mplu: plata salariilor, plata pe nsiilor, plata bursel or). Mijloacele de resta bilire a
echilibr ului sunt:
• disponibili tățile bănești existe nte în contul trez oreriei statului;
• împrumuturile pe ter men scurt contracta te prin e misiunea de titluri de stat, a c ăror
valoare se î ncadrea ză în prevederile legale ca propor ție în volu mul bu getului anual;
• î mprumuturile pe termen scurt acordate de Banca Națională a României,
rambursabile în cel mult șase luni, fără dobân dă, fie din încas ările cuvenite, fie pe seama unui
împrumut de stat lansat p rin titluri de credit pe pi ața capitalului de împrumut.
Echilibrul anual al b ugetului presupune egalitatea dintre nivelul încasării veniturilor
obligatorii ale statului (V) și nivelul cheltuielile tot ale (C). în funcție de relația dintre V și C,
putem avea una din următoarele situații: V = C, pentru echilibru bugetar anual; V < C, pentru
deficit bugetar anual; V > C, p entru excedent bugetar anual.

CUVINTE CHEIE: mecanism financiar, buget de stat, principii bugetare, clasifica ție
bugetar ă, sistemul de gestiune, sistemul de exerc ițiu, echilibrul bugetului pe parcursul
execu ției, e chilibrul bu getului anual

Teste gril ă

1. Ce se înțelege prin buget public consolidat :
a) resursel e și cheltuielil e bugetulu i de stat;
b) resursele și cheltuielile buget ului de stat, asigu rărilor sociale de stat, fondurilo r speciale,
bugetelo r locale , bugetulu i trezorerie i statului și ale bugetelo r altor instit uții public e cu
caracte r autonom , cumulate la nivel național , din care se elimi nă transferurile dintre
bugete ;
c) resur sele și cheltuielile buge tului de stat, asigur ărilor sociale de stat, fondurilo r speciale,
bugetelo r locale , bugetulu i trezorerie i statului și ale bugetelo r altor instit uții public e cu
caracte r autonom;
d) resursele și cheltuielile bugetului de stat, asigurărilor sociale, fondurilor speciale , bugetelor
locale , bugetulu i trezorerie i statulu i și ale bugetelor altor instituții publice cu caracter
autonom, cumulate la nivel național;
e) nici una dintre variantel e menționate.

2. Prin ce se caracter izează sistem ul de gesti une?
a) prin exist ența unei perioad e de 3-6 luni de la expirare a anulu i bugeta r până la
încheiere a contul ui de exerci țiu bugetar;
b) închidere a automată a bugetului;
c) presupun e reflectare a în întregim e a veniturilo r și cheltuielilo r anului bugetar în
bugetu l respectiv , chiar dacă ele nu se realizea ză integral în cadrul anulu i bugetar;
d) interzic e reportu l veniturilo r și al cheltuielilo r de la un an la altul;
e) interzice reportul creditelor bugetar e de la un exercițiu la altul.
A. a;
B. a+c;

C. b+d;
D. b+e;
E. b+d+e.

3. Întocmirea bugetului de stat se face de:
a) Comisia de Buge t și Finanțe a Camerei Deput aților;
b) comisiile r eunite de Bu get și Finanțe ale celor d ouă camere;
c) Guvern;
d) Minist erul Finan țelor Publice;
e) ordona torii principal i de credite.

4.Care dintre următoarel e trăsături sunt proprii bugetulu i de stat:
a) poate funcționa cu excedent;
b) poate funcționa cu deficit;
c) este un act de previziuni;
d) este un act prin care putere a executi vă este împuternicit ă de putere a legisl ativă să
cheltuiasc ă și să perceapă venituri , în acord cu prevederile legale;
e) este un act anual.
A) c+d+e;
B) a+b;
C) a+b+c+e;
D) a+b+c+d+e;
E) nici una din varia nte nu este c orectă.

5. Bugetu l economie i național e reprezint ă:
a) docu mentul previzional în care se cuantifi că nu numai nivelul cheltuielilo r sectorul ui privat
ce se vor efectu a în viitor , precu m și mărimea veniturilo r ce pot fi mobilizat e la dispoz iția
statului;
b) ansamblu l conturilo r națiunii care descriu , pentru anul în curs și pentr u anul următor,
previziunil e asupr a tuturor agenților economic i din țara respectiv ă;
c) ansamblul venit urilor și cheltuielilor previzionate de societățile comercial e din domeniul
privat;
d) totalit atea cheltuielilo r care se înregistrea ză la nivelu l unei țări;
e) nici unul dintr e enunțurile de mai sus nu defin ește bugetu l economiei naționale.

6. Planu l financia r la nivel macroeconomi c e reprezenta t de:
a) bugetu l economie i naționale;
b) bugetu l asigur ărilor social e de stat;
c) ansamblu l conturilo r naționale;
d) bugetu l de stat;
e) nici una dintr e variantele de mai sus.

CAP ITOLUL II

PROCE SUL BUGE TAR LA NIVELUL BUGETULUI DE S TAT

În cadru l acestu i capito l este prezentat procesul buge tar în România, la nivelu l
bugetu lui de stat. În acest scop , am prezenta t competențele și responsabilitățile autorit ăților
public e în legătură cu procesul buget ar, precum și etapele procesului buget ar la nivelul
bugetulu i de stat.

2.1. Competen țe și responsabilit ăți în procesul bugetar
Procesul bugetar re prezint ă o succesiune de etape ce constau în elaborarea, aprobarea,
execut area, încheiere a, contr olul și raportarea rezultatelor execuției bugetului. Procesul
bugetar al fie cărui an se încheie cu aprobarea contului general de exec uție a acestuia.
În derularea procesului bugetar, responsabili tățile revin Parla mentului, Guvernului,
Ministerului Finan țelor Publice, autorit ăților administrației publice locale, precum și
ordonatorilor de credit e2. În figura 2.1. a, b și c sunt definite competen țele și responsabilit ățile
acest or enti tăți publice.

Figura 2.1 .a Competen țele și responsabilit ățile în procesul bugetar – Autori tăți
publice –

Figura 2.1.b Competen țele și responsabilit ățile în proces ul bugetar – Autorit ăți
publice

Figura 2.1.c Compete nțele și resp onsabilit ățile în procesul bugetar – Autori tăți
publice –
Potrivit Legii finanțelor publice, ordonatorii principali de credite pot delega aceas tă
calitate înlocuitorilor de drept sau secretarilor generali, împuter niciți în acest scop. Prin actul de
delegare, ordonatorii princip ali de credite precizeaz ă limitele și cond ițiile deleg ării.
În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii
general i sau persoanele desemnate prin aceste le gi.
Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare față de ordonatorii
princip ali de credite și sunt ierarhic superior față de cei terțiari de credite. Acești ordonatori nu

au o relație direct ă cu bugetul de stat, dar, din creditele primite de la ordonatorii principali
repartizează mijloace bugetare și ordonato rilor t erțiari de cre dite.
Procesu l bugeta r presu pune un ansamblu de acțiuni și măsuri întreprinse de instituțiile
specifice ale statul ui în vederea aplicării politi cilor financiare ale partidelor politice și ale
guvernelor pe care le reprezin tă, prin inter mediul bugetului public.
Cu alte cuvinte, procesul bugetar are rolul ca, în conte xtul cadrulu i juridi c existent
privin d fiscalitat ea și cel al politicilo r bugetare , să pună în mișcare mecanis mul bugetel or
prin intermediul cărora se constitui e și se utilizeaz ă resursele financiar e publice.
În cadrul etapelor procesului buget ar are loc învestirea cu puter e de lege a nivel urilor
resurselo r publice prognozat e a fi realizat e în exerci țiul bugetar respectiv , precum și a nivelului
plăților de casă admise în vedere a achiziționării de bunuri , utilități și servici i public e de care să
beneficiez e mem brii acelei socie tății în perioad a exerc ițiului bugetar respectiv.
Așa cum s-a mai precizat , legile de aprobare a bugetelor anuale incum bă de multe ori
în sinea lor un pronu nțat caracte r subiectiv , întrucâ t sub acoperire a intereselor gener ale ale
socie tății ele cau tă să răspund ă, de multe ori, ceri nțelor și dorin țelor anu mitor grupuri de interese,
în nu mele cărora cei aleși hotărăsc.
Etapele procesului bugetar constau în:
a) elaborarea proiectelor de buget;
b) aprobarea acestora;
c) executarea lor;
d) raportarea modului de exec uție care presupune:
– încheierea acestora;
– contr olul organelor abilitate asupra acestora;
– aprobarea conturilor generale privind exec uția bugetel or.

2.2 Elaborarea proiectelor de buget eta pă a procesului bugetar

Elaborare a proiectelo r de buget este un atribu t al organelo r executiv e ale statului –
guvernul , ministerele , alte organe central e ale administrației publice centrale de stat – din rândul
cărora un rol importan t îl au Ministerul Finanțelor Publi ce, Ministerul Muncii , Solidari tății Sociale
și Familiei, Casa Național ă de Pensi i și Alte Dreptur i de Asigur ări Sociale , Casa Național ă de
Asigur ări de Sănătate și alte minister e și instit uții centrale , Agenția Național ă pentr u Ocuparea
Forței de Munc ă etc.
Elaborarea proiectul ui bugetului de stat reprezin tă prima etapă a pro cesului bugetar la
nivel ul acestui buget, care cons tă în formularea propunerilor privind veniturile și chelt uielile
bugetare de c ătre ordonatorii de credite bugetare, c omunicarea acestora Ministerului
Finan țelor Publice la nivel ul căruia are loc centraliza rea într-un document numit proiect al legii
bugetului de stat. Acesta este doc umentul elaborat de către Guvern prin Ministerul Fina nțelor
Publice, pe baza pr oiectelor bu getelor ordonatorilor principali de credite ai acest ui buget, precum
și a proi ectelor bugetelor locale.
Calendaru l elabo rării proiectului bugetul ui de stat, potrivit reglementărilor românești,
este următorul:
-lucrarea privind indicatorii macroe conomic i și social i pentru exercițiul bugetar
pentr u care se întoc mește proiect ul de buge t și pentr u următorii trei ani va fi efectuată de
organele abilitate pâ nă la data de 31 martie a anului curent;
– Ministerul Finan țelor Public e va prezenta guvernulu i până la data de 1 mai
obiectivel e politici i fiscal e și bugetar e pent ru noul an bugeta r pentr u care se întocmește
proiectu l bugetulu i de stat;
– până la 1 iunie , Ministeru l Fina nțelor Public e trans mite ordonatorilo r de credite
(minister e și alte organe central e etc.) o scrisoar e prin care se prez intă contextul
macroecono mic pe baza căruia se va întoc mi proiectu l de buget , metodologia de lucru etc,
precu m și limitele de cheltuiel i aprobat e de guvern;
– până la data de 15 iunie , Ministeru l Finanțelor Public e comunică ordona torilor de

credite eventualele modifi cări ale limitelor de chelt uieli, în baza schimbării cadrului
macroecono mic din martie până la aceas tă dată;
– până la data 15 iulie, ordonat orii principal i de credite transmit Ministerului Finanțelor
Publice proiectul de buget și anexele respective, cu încadrarea în limitele de chelt uieli estimate
pentru ur mătorii trei a ni;
– Camera Deput aților și Senatul, cu consultarea guvernului, își aprob ă bugetele proprii și
le înaintează guvernului pentru a fi incluse în proiec tul bugetului de stat;
– în aceea și perioa dă, organel e administra ției public e local e efectuea ză propuneril e lor
către Mini sterul Finanțelor Public e privin d mijloacel e de echilibrar e din cote și sume care
urmează a se defalc a din veniturile bugetului de stat, precu m și eventualele propuneri de
transferuri bugetare din bugetul de stat către bu getele locale, pentru luc rările de investi ții la care
pot fi atrase și finan țări extern e;
– Ministeru l Finan țelor Public e poart ă un permanen t dialo g cu ordonatori i principali
de creditar e privin d propune rile acestora, iar în caz de diverge nță hotărăște guvernul. în acest
context , proiectu l de buge t și anexele acestui a se depun la Ministerul Finanțelor Publice
până la data de 1 august;
– până la data de 30 septembrie , Ministeru l Finan țelor Publice , pe baza proiecte lor
ordona torilor principali și a variante i proprii , întocm ește proiectul legii bugetare și proiectul
propriu -zis al bugetului de stat și al anexelor la ace sta, pe care le înaintează guvernului.
Proiectul va fi însoțit de un raport privind situația macroeconomică pentru exerci țiul bugetar
respectiv și proiecția acesteia pe următorii trei ani. Raportul va cuprinde, de asemenea, politica
fiscal-bugeta r avută în vedere la elabo rarea legii bugetare și a proiectelor bugetare;
– guvernu l își însușește docu mentele cu privire la legea și proiectel e bugetelor
prezentat e de Ministeru l Finanțelor Public e sau introduce unele modific ări, după care îl depune
la parla ment, pân ă la data de 15 octombrie, pentru aprobare.
Proie ctul bugetul ui de s tat depus la parla ment pentru aprobare cuprinde:
a) la venituri, esti mările anului, structurate pe capitole și subcapitole;
b) la cheltuieli , creditel e bugetare , determinate de autorizările conținute în legi specifice,
în structur ă funcțional ă și econo mică, defalcat e pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole,
precum și alineate, du pă caz;
c) deficitul sau excedentul bugetar . Anexel e proiectelo r legii bugetar e cuprind:
a) sintez a bugetului;
b) bugetele ordonatorilor principali de credit e și anexele la ace stea;
c) sumele defalcat e din unele venituri ale bugetulu i de stat și criteriil e de repartiz are
a acestora;
d) alte anex e specifice.
Totoda tă, în bugetul de stat se includ Fondul de rezer vă bugetar ă la dispozi ția Guvernului
și Fondul de interve nție la dispozi ția Guvernului.
Fondul de rezerv ă bugetar ă la dispozi ția Guvernului se repartizeaz ă unor ordonatori
principali de credite ai bugetul ui de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului,
pentru fina nțarea unor cheltuie li urgente sau nepre văzute ap ărute în ti mpul exer cițiului bugetar.
Alocarea de su me pentru bugetele locale se face prin majorarea su melor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat sau a t ransferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pe ntru
invest iții finanțate pa rțial din î mprumuturi externe, du pă caz.
Fondul de rezerv ă bugetar ă la dispozi ția Guvernului se poate majora în cursul anului
bugetar cu creditele bugetare anulate (aferente sarcinilor ca re au fost desfiin țate sau a mânate) ale
ordonatorilor principali de credite bugetare, finan țați din bugetul de stat.
Fondul de interve nție la dispoz iția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali
de credite ai bugetului de stat și ai bugetel or locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului , pentru
finan țarea unor acțiuni urgente în vederea înl ăturării efectelor unor cala mități natur ale și
sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. în cursul exerc ițiului bugetar acest fond poate fi majorat
de Guvern din Fondul de rezerv ă bugeta ră la dispoz iția Guvernului, în funcție de necesitățile
privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităților natur ale. Întoc mirea

proiectului legii bugetului de stat constituie rezultatul primei etape a procesului bugetar,
respectiv elaborarea bugetului de stat.
De asemenea, odată cu elaborare a și aprobare a Legii bugetulu i de stat cu sprijinu l Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate, are loc elaborare a și aprobarea buge tului Fondului național
unic al asigurărilor socia le de sănătate ca parte integrantă în anexă, la Lege a bugetulu i de stat.
Paralel cu demersurile organelor de specialitate ale statulu i pentr u elaborare a Legii bugetului
de stat și a proiec tului bugetu lui de stat, aceleași organ e (în cadru l acelui ași calenda r bugetar) , dintre
care un rol importan t îl deține Ministerul Munci i, Solidarității Sociale și Familiei, Casa Națională
de Pensii și Alte Drept uri de Asigu rări Sociale și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Munc ă, elaborea ză proiectul Legii buge tului asigurărilor sociale de stat și bugetului
asigu rărilor pentru șomaj , precum și proiectel e bugetului asigurărilor socia le de stat și bugetului
asigurărilor pentru șomaj.
În acela și cadru , elaborare a proiectelo r bugetelo r local e se face pe baza proiectelor
bugetelor proprii ale administra țiilor publice locale și ale instit uțiilor și serviciilor publice din
subordinea lor.
În conformitate cu calendaru l procesului bugeta r pentru buge tul de stat, organele publice ale
administra ției publice locale (consiliile locale, municipale, orășenești, comunal e, ale sectoa relor
munic ipiului Bucu rești, consiliil e județene și Consiliu l genera l al municipiulu i Bucur ești) prezin tă
proiectel e bugetelo r local e Direcțiilor general e ale finan țelor public e județene și municipiului
Bucu rești până la data de 15 mai. Aceste a cuprind și propuneril e pentru echil ibrarea lor pe seama
sume lor și a cotelor defalcat e din veniturile bugetulu i de stat și din eventualel e transferur i de la
bugetu l de stat. Direc țiile generale ale finanțelor publice județene și muni cipiului București sunt
obliga te să prezinte Ministerulu i Finanțelor Publice, cel târziu până la data de 1 iunie , proiectele
bugetelo r locale, pe ansamblul județului și al Municipiulu i Bucur ești.
La rându l său, până la 1 iulie , Minister ul Finanțelor Public e analizeaz ă propunerile
bugetelor locale privind mijloacele de echilibrare solicitate de acestea (sume și cote defalcate
din veniturile bugetului de stat) și eventualele transferuri și, cu acordul guvernului, trans mite
Direc țiilor generale ale finanțelor publice județene și a municip iului Bucu rești nivelu l acestora
pentru fieca re unitat e administrativ -teritoria lă în parte (județene și a municip iului Bucu rești), în
vedere a definiti vării proiectelor bugetelo r locale.
Pe baza nivelurilor mijloacel or de echili brare și a nivelu rilor trans ferurilor comunicat e de
Direc țiile general e ale finanțelor publice , organel e local e ale administrațiilor publice
definitivează până la data de 20 iulie proiectel e buge telor locale, pe care apoi le depun la
direcțiile respect ive care, și ele la rândul lor, întocmesc proiectul bu getului loc al la niv elul
întregului județ și al municipiului Bucure ști.
Elaborarea proiectul ui de buget se bazea ză pe:
• prognozele indicatorilor macroecono mici și sociali din anul bugetar pentru care se
întoc mește bugetul și ale celor pentru ur mătorii tr ei ani;
• politicile fi scale și bugetare;
• prevederile memorandu murilor de finan țare, de înțelegere sau ale altor acorduri
internaționale cu organis me și instit uții financiare internaționale, se mnate și/sau ratificate;
• politicile și strategiile secto riale, prioritățile stabilite în for mularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonat orii principali de credite;
• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
• progra mele întoc mite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor
acțiuni de ansamblu, progra me ce sunt însoțite de estimarea anua lă a perfor manțelor fiecărui
progra m;
• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și de
trans feruri consolida bile pentru a utoritățile ad ministra ției pu blice l ocale;
• posibili tățile de finan țare a deficitului bugetar.
2.3. Examinarea și aprobarea proiectului bugetului de stat
Înainte de dezbatere a în plen a bugetului de stat, a bugetului asigu rărilor sociale de stat, a
bugetulu i fondur ilor special e (sănătate și șomaj) și a proiectelor legilor acestora, documentele

respectiv e sunt analizat e și amendate de comisiile de specialit ate ale parla mentulu i (Comisia
buget -finan țe în special) , pe baza propune rilor grupurilor parla mentare.
După ce se îndeplinesc și aceste co ndiții legale, bugetele se discut ă și se aprob ă în plen de
către parla ment, pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate , după caz,
pe ordonator i princip ali de credite , precu m și pe credite de angaja ment pentru a cțiunile
multianu ale.
ș în acest context, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete le
fondurilo r speciale , bugetel e creditelo r externe contractat e sau garantate de stat și buge tele
fondurilo r extern e nerambursabil e se aprobă prin lege de către Parla ment.
ș Bugetel e institu țiilor publice autonome se aprobă de organele abilitate în acest scop,
prin acte nor mative speciale.
ș Bugetel e instit uțiilor publi ce finanțate parțial prin bugetel e prevăzute la primul
punc t se aprobă prin lege, ca anex e la bugetel e ordona torilo r de credite.
ș Bugetel e instit uțiilor publi ce finanțate integral din bugetel e prevăzute la același
punc t se aprobă de ordonatoru l de credit e ierarhi c superio r al acestora .
ș Bugetel e instit uțiilor public e care se finanțează integra l din venitur i proprii
se aprob ă de organu l de conducer e al instit uțiilor publice, cu acordul ordonator ului de
credite ierarhic superior.
ș Bugetul Trezoreriei statului se aprob ă prin hot ărâre a guvernului.
În ter men de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat,
proiectele bugetelor locale trebuie supuse aprob ării consiliilor locale, jude țene și Consili ului
genera l al municipiulu i Bucur ești, urmând ca proiectel e acestor a să fie publicat e în presa locală
și afișate la sediu l primăriilor , inclusi v după aprobare a acestora în forma definitivă.
ș Bugetel e local e municipale , orășenești și comunal e se aprobă de consiliil e locale;
bugetu l propri u al județului sau al munic ipiulu i Bucu rești se aprob ă de consiliile
județene, respectiv , de Consiliu l genera l al municipiulu i Bucure ști. În vedere a aprobării
bugetelo r locale , proie ctele acesto ra sunt însoțite de un raport al primarului, al președintelui
consiliului județean sau al primarulu i genera l al municipiulu i Bucur ești, după caz. Cu ocazia
aprobării bugetelo r locale , trebui e să se aibă în veder e contesta țiile depuse de locuitori cu
privir e la acestea , în sensul analiz ării lor și, în funcție de temeinicia lor, să se țină cont
de ele la aprobarea bugetelor.
Dacă legile bugetelor anuale nu sunt aprobate de parla ment pân ă pe data de 15
decembrie, guvernul p oate s olicita parla mentului aplicarea procedurii de urge nță. De ase menea,
dacă legile bugetare nu au fost aprobate în acest context cu cel puțin patru zile înainte de
expirarea exerc ițiului bugetar precedent pentru anul curent, guvernul execu tă bugetul anului
curent l a nivelul cifrel or anului precedent, în care sens ch eltuielile lu nare nu pot de păși 1/12 din
prevederile anului precedent, cu anu mite exce pții extrem de motivat e (acțiuni noi etc). Legile
bugetare cuprind:
• la venituri, esti mările anului bugetar;
• la che ltuieli, creditele b ugetare deter minate de autori zările conținute în l egi spe cifice, în
structura fu ncțională și econo mică a acest ora;
• deficitul sau excedentul bugetar, du pă caz;
• regle mentări specifice e xercițiului bugetar.
Legile bugetare anuale pot f i modificate în cursul exerci țiului bugetar prin legi de
rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noie mbrie. Ace stor legi rectificative li se
aplică acelea și proceduri ca și legilor bugetare anuale ini țiale.

2.4.Exec uția bugetului de stat
După ce legil e bugetar e au fost adoptat e de parla ment și promulgate de președinte,
aceste a se public ă în Monitoru l Oficia l al Român iei, moment din care devin operaționale.
Acest lucru presupune măsuri și acte decizionale referitoare la încasarea veniturilor prognozate și
efectuarea chelt uielilor (p lăți de ca să), în limita creditelo r bugetar e aprobate.

Compe tența și răspunde rea exec uției bugetar e cu privir e la bugetu l de stat, bugetul
asigu rărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale (sănătate și șomaj), bugetului
Trezoreriei statului revin e guvernulu i și organelor sale de specialitate (minister e și alte instituții
public e central e etc), iar cea referitoar e la bugetel e local e revine birourilor executi ve ale
consiliilor locale, primarilor, președinților consiliilor jude țene, primarului general al
municipiului Bucure ști, precum și conduc ătorilor instit uțiilor public e care sunt finanțate prin
intermediul acestora.
Exec uția de casă a bugetelor presupune un complex între g de operații care se referă la
încasare a veniturilo r și plata cheltuielilor.
Execu ția bugeta ră propriu -zisă este de marată prin propunerile ordonatorilor principali de
credite de repartizare pe trimestre a venit urilor și cheltuielilor bugetare, care se aprobă de
Ministeru l Finan țelor Publice , ocazi e cu care se au în vedere termenele de plată a impozitel or,
taxelor și contrib uțiilor, corelat e cu scadențele cheltuielil or pe fiecar e obiecti v publi c și acțiune
specific ă. Cum ritmicitate a efectu ării cheltuielilor este mult mai constantă decât periodicitatea
de încasare a veniturilo r, acest specific trebuie luat în considerare cu ocazia aprobării și
repartizării pe trimestre a prevederi lor bugetare . Repartizare a pe trimestre a prevederilor
bugetar e trebui e parcursă în cadrul tuturor co mponentelor bug etului general conso lidat, pr oces în
care Ministerul Finanțelor Publice , ca organ de specialitate al guve rnului, joacă un rol extrem
de important, întrucât el este acela care răspunde și este cel mai bine informat cu privir e la
modul în care se derulea ză procesu l de constitu ire a resurselor bugetare pe întregul sistem
bugeta r și perio dicitate a efectuării plăților de casă. Cu aceea și ocazie , a repartizării pe
trimestre a prevederilo r bugetul ui de stat, Ministeru l Finanțelor Publice aprob ă și defalcarea
pe trimestre a mijloacelor de echilibrare care se acordă din bugetu l de stat bugetelo r locale.
Execu ția bugetului de stat înseamn ă activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de
efectuare a plății chelt uielilor aprobate prin acest buget. Aceste activit ăți presupun o serie de
opera țiuni ce vizeaz ă atât încasarea ve niturilor bugetare, cât și plata cheltuielilor bugetare.
Astfel, vorbim de execu ția de casă a bugetului ca reprezentând ansamblul acestor opera țiuni.
În Ro mânia, execu ția de casă a bugetul ui se realizea ză prin trezoreria statului, implicând și
opera țiuni prin siste mul bancar.
Repartizarea pe trimestre a venit urilor și cheltuielilor publice, în funcție de termenele la
care urmează să se realizeze, asigură executarea echilibrată a bugetului de stat și a bugetelor
institu țiilor publice ce ntrale prevăzute distinct în bugetul de stat, deoarece prin ea se pot
surprin de eventuale dezechilibre între veniturile și cheltuielile anumitor trimestre. Astfel, se
procedeaz ă la repartizarea chelt uielilor bugetare, în func ție de propor ția reali zării venit urilor
bugetare în fiecare tri mestru.
2.4.1.Execu ția ve niturilor bugetului de stat
Execu ția venituril or bugetului de stat este activitatea de încasare a impozit elor, taxelor,
contrib uțiilor și a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza execu ției
veniturilor bugetare sunt:
• nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acest ora nu pot fi înscrise în buget și
încasate, da că acestea nu au fost sta bilite prin lege;
• legea bugetar ă anua lă aprob ă, pentru fiecare an, lista impozitelor, taxelor și a cotelor
acest ora, precum și a celorlalte ve nituri ale statului care ur mează să se perceap ă.
• este inter zisă perceperea s ub orice titlu și sub orice denu mire de contribu ții directe sau
indirecte în afara cel or stabilite prin lege.
Execu ția bugeta ră se încadrea ză strict în anul financiar, care are aceeași durată ca și
exerc ițiul bugetar, at ât pentru stat, cât și pentru age nții econo mici.
Colectare a creanțelor bugetare
Ministerul Finan țelor Public e administreaz ă veniturilor statului, ceea ce presupune
administrarea impozit elor, taxelor, contribuțiilor socia le și a altor venituri buget are potriv it
legii , prin inter mediu l procedu rilor de gestiune , colectare , contro l fiscal , soluționar e a
contesta țiilor și de dezvoltar e a unor relații de parteneria t cu contribuabilii, inclusiv prin
acordarea de servicii de asistență, confor m competențelor.

Un rol însemnat îl are Agenția Națională de Adminis trare Fiscal ă, aceasta având
printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozit e, taxe și alte
venitur i ale bugetulu i de stat, confo rm competențelor) , precu m și a venitu rilor bugetului
asigu rărilor sociale de s stat (contribuția de asigu rări sociale) , bugetulu i asigu rărilor pentru
șomaj (contribuția de asigur ări pentr u șomaj) , bugetu lui Fondu lui național unic de asigu rări
socia le de sănătate (contrib uția pentru asigur ări social e de sănătate, contrib uția de asigur are
pentr u accident e de munc ă și boli profesionale ) datorat e de plătitori, persoane juridice și
persoan e fizice. Agen ția Națională de Adm inistrar e Fiscală este autorizat ă să aplice , prin
organel e abilitate , modali tățile de executar e silită și măsurile asigur ătorii, în cond ițiile legii,
pentr u a căror colectar e este competen tă potriv it legii.
Eviden ța crea nțelor și plăților efectuate se face pe plătitori. În cazul persoanelor fizice,
plătitorii ro mâni sunt eviden țiați după codul nu meric personal (C NP), iar cei str ăini dup ă NIF.
Persoanele juridice sunt identificate dup ă codul unic de identificare (CUI).
Încasarea venituril or la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele procedee (figura
2.2.):
1.calc ularea si plata direct ă de către subiec ții impozit elor;
2.calc ularea, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terță
persoan ă;
3.impunerea și debitarea de c ătre organele fiscale;
4.utilizarea ti mbrelor fiscale

Figura 2.2. Procedee tehnice de încasare a venitu rilor b ugetare

Opera țiile implicate la nivel ul organelor fiscale în legătură cu execu ția veniturilor pot fi
grupate în ur mătoarele etape: așezarea; lichidarea; emiterea titlului de percep ere; încasarea
propriu -zisă, preze ntate în figura 2.3.

Figura 2.3 Definirea etapelor exec uției veniturilor bug etare
2.4.1.Execu ția ch eltuielilor buget ului de stat
Execu ția cheltuielilor bugetului de stat reprezin tă activitat ea de efectuare a cheltuielilor
prevăzute și aprobate prin acest buget.
În legile bugetare anual e sunt stabilite și aprobate creditele buget are pentru cheltuielile
fiecărui exerc ițiu bugetar, dup ă clasificarea econo mică, func țională și pe surse de finan țare.
Creditul bugetar este suma aprobat ă prin buget, reprezentând limita maxi mă până la care se pot
ordonan ța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul
exerc ițiului bugetar și/sau din exe rciții anterioare pentru a cțiuni multianuale.
Deci, su mele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt li mite maxime ce nu
pot fi depășite. Totoda tă, pentru acțiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct
credite de angajament și credite bu getare.
Credit ele bugetare aferente acțiunilor multianuale reprezint ă limita superioa ră a
chelt uielilor care ur mează a fi ordonan țate și plătite în cur sul fiecărui exercițiu bugetar. P lățile
respe ctive sunt aferente angaja mentel or legale e fectuate în limita creditelor de angaja ment
aprobate în exerc ițiul bugetar cure nt sau în ex ercițiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, credit ul de angajament este limita maxi mă a
cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exerc ițiului bugetar, în limitele aprobate prin legea
bugetar ă anual ă.
Pentru angaja mentele multianuale, termenul de credit destinat acțiunilor multianuale
eviden țiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective și altele asemenea,
care se desfășoară pe o perioad ă mai mare de un an și dau loc la credite de angajament și
credite bugetare.
Execu ția cheltuielilor bugetare se bazeaz ă pe ur mătoarele p rincipii:
• creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurt ătoare de dobând ă, ele vizând
finan țarea bugeta ră definitivă și gratuit ă;
• creditele b ugetare apro bate su nt autorizate pe ntru tot an ul bugetar;
• credi tele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de finanțare;
excep ție fac alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite

și, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi majorate; de asemenea, aceste alocații nu pot fi
virate și utilizate la alte articole de c heltuieli;
• creditele bugetare aprobate pentru un ordon ator principal de cre dite nu pot fi virate și
utilizate pentru fina nțarea altui ordonator p rincipal de c redite;
• creditele bugetar e aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui
capit ol;
• virările de credite bugetare înt re subdiviziunile clasifica ției bugetare sunt în co mpetența
ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor subordonate, și
se pot efectua, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile
capitolului bugetar la nivel ul ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se
supli menta cu cel p uțin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;
• virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasific ației bugetare,
precum și între programe sunt în competen ța ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul
propriu și bugetele instit uțiilor subo rdonate, și se pot efectua cu acordul Ministerului Finanțelor
Publice, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile
capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite, și, respectiv, 5% din prevederil e
progra mului, care urmează, însă, a se supli menta cu cel puțin o lună înainte de angajarea
chelt uielilor;
• nu se pot realiza virări de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din
fondurile de rezerv ă bugeta ră și de i nterve nție la dispoz iția Guvernului;
• situația virărilor de credite bugetare este trans misă lunar Ministerului Finanțelor de
către ordonatorii principali de credite bugetare, în ter men de 5 zile de la sfâ rșitul lunii;
• menținerea unor credite bugetare este analiza tă lunar de c ătre ordonatorii principali de
credite care pot for mula propun eri de anulare a acest ora dacă se consta tă că nu sunt necesare.
Credit ele bugeta re an ulate la ord onatorii principali de credite, fina nțați din bugetul de sta t,
majoreaz ă Fondul de rezerv ă bugeta ră la dispoz iția Guvernului prev ăzut în bugetul de stat.
• creditele bugetare aprobate și care nu au fost utilizate până la sfârșitul exerc ițiului
bugetar sunt anulate.
Efectuarea cheltuielilor bugetare se poate realiza prin: numerar, virament din inițiativa
institu țiilor publice.
Etapele execu ției cheltuielilor bug etare
Efectuarea de cheltuieli potrivit prevederilor bugetare presupune un număr însemnat de
procedee și opera țiuni, printre care:
– definitivar ea bugetelo r de venitur i și cheltuie li, cu repart izarea acestora pe fiecare
instit uție public ă ce are calitate a de ordonato r de credit e și cu aprobările de rigoare, când este
vorba de o instit uție public ă ierarhic inferioară;
– deschiderea de credite bugetare (autorizarea bugeta ră);
– realizare a venituril or propri i în cuantumu l prevăzut, atunc i când instit uția
public ă în cauz ă are dreptu l prin lege să-și acoper e o parte din cheltuielil e sale din aceste
venituri (contrar principiului unive rsalității bugetare) . Aceea și prevede re este valabi lă și în
cazu l cons iliilor locale, județene și al municipiulu i Bucu rești, pentr u care realiz area
veniturilor proprii reprezin tă cond iția de bază și limita în cadrul căreia se pot efectua cheltui eli
publice.
Alte etape necesar e în vedere a efect uării de plăți din contu l Trezorerie i statulu i (pentru
chelt uielile publice prevăzute prin bugete) sunt: angajarea, lichidarea, ordonan țarea și plata.
Primele trei operații – angajarea, lichidarea și ordonan țarea – sunt efectuate de către
conduc ătorii institu țiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de către împuter niciții
acest ora. A patra o perație – plata – se efectueaz ă de către gestionarii de bani publici (casieri sau
contabili publici).
Opera țiunile implicate la nivelul i nstituțiilor pu blice, în le gătură cu exec uția ch eltuielilor
sunt eviden țiate în figura 2.4.

Figura 2.4. . Definirea etapelor exec uției chel tuielilor bu getare

Ordonatorii de credite au oblig ația de a ang aja și de a utiliza creditele b ugetare nu mai în
limita prevederilor și potrivit destinațiilor apro bate, pentru chelt uieli strict legate de acti vitatea
institu țiilor publice.
1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme:
• angajamentul legal;
• angajamentul bugetar individual și global, definite în figura 2.5. Angajarea
chelt uielilor treb uie să se facă întotdeauna în li mita disponibilului de credite bugetare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii și individuale. Angajamentele
provizorii se referă la chelt uielile curente de natură administrativă ce se efectuea ză în mod
repetat în cursul unui exerci țiu bugetar, materializate în bugete previzionale, ordonatorul de
credite având obliga ția să verifice ca acestea să nu fie dep ășite de valoarea angaja mentelor legale
individ uale. În cazul angaj amentelor legale individuale aprobate până la sfârșitul anului,
acoperite de aceste angaja mente legale provizo rii, nu trebuie avizate de persoana î mputernicit ă să
exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este necesară doar
pentru an gajamentele le gale in dividuale ce depășesc valoarea angaja mentelor legale provizorii.

Figura 2.5. Formele a ngajării cheltuielilor b ugetare

Angajamentele bugetare se re alizează prin emiterea unui docu ment scris privind
angaja mentul bugetar individual și global, prin care se certific ă existența unor credite bugetare
disponibile și se pun în rezer vă (se blochea ză) creditele aferente unei cheltuieli, respectând u-se
desti nația stabilit ă în buget.
Propunerile de angaja mente însoțite de toate docu mentele justificative a ferente se
înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlul ui financiar preventiv în
vederea ac ordării vizei, urmând ca la sfârșitul anului să analizeze modul de realizare a
chelt uielilor ce au făcut obiectul angaja mentelor bugetare globale, precum și dacă totalul angaja –
mentelor legale individuale afere nte acestora este la nivelul angaja mentelor legale proviz orii.
Astfel, dacă nu se consta tă diferen țe semnificative între cheltuielile previzionate și cele
definitive, este avizat (semnat, ștampilat) angaja mentul bugetar global ce devine definitiv. în
cazul în care se obser vă diferen țe semnificative, atunci se ho tărăște includ erea în viitor a
chelt uielilor ce au făcut obiectul angaja mentelor bugetare globale în categoria angajamentelor
bugetare individuale. Du pă vizarea angaja mentului bugetar de către persoana î mputernicit ă să
exercite co ntrolul fina nciar pre ventiv, acesta este semnat de către ordonatorul de credite și
trans mis comparti mentului co ntabilitate pe ntru înregistrare.
2. A doua etapă a execuției cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul căreia se
verific ă existența angaja mentelor și realit atea s umei datorate pe baza d ocumentelor care ate stă
bunurile livrate, luc rările executate și serviciile p restate (factură fiscală; factură; state de plat ă în
cazul salariilor etc). Aceste docu mente sunt analizate de persoana împuternici tă de ordonatorul
de credite să efectueze lichida rea cheltuielilor.
3. Ordonan țarea plătii cheltui elilor buget are este documentul intern prin care
ordonatorul de credite d ă dispoz iție conduc ătorului co mpartimentului financiar (financiar –
contabil) s ă întocmeas că instrumentele de plată a cheltuielilor. Primele trei faze ale proces ului
execu ției cheltuielilor bugetare se realizea ză în cadr ul instituției publice, răspunderea pentru
angajarea, lichidarea și ordonan țarea cheltuielilor revenindu -i ordonatorului de credite bugeta re
sau persoanelor delegate să exercite acea stă calitate.
4. Plata cheltui elilor bug etare este efectuat ă de persoanele autorizate nu mite contabil, în
limita creditelor bugetare și a de stinațiilor apro bate, prin unitățile de trezorerie la care au co nturi
deschise, cu excep ția plăților în valut ă, care se efectuea ză prin bănci. Instru mentele de plată
folosite de către instituțiile publice sunt cecul de numerar și ordinul de plat ă pentru trezoreria
statului (OPHT) se mnate de condu cătorul compartimentului financiar (financiar -contabil) și de
către persoana cu atrib uții în efectuarea pl ății.
În cadrul derulării execu ției bugetare , pot apărea situații în care la anumite subdiviziuni
ale clasificației bugetare să exist e disponibili tăți de credit e bugetare , iar la altele, insuficiențe;
pentr u soluționare a acestu i neajuns , se poate apela la virame nte de credit e bugetare . Virarea de
credit e bugetar e presupun e opera țiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o
subdiviziun e a clasificației bugetare (progra mului) , unde în anumite împrejur ări există
disponibili tăți și se majorea ză corespunz ător la o altă subdiviziune , la care fonduril e sunt
insuficien te, respectându -se principiil e și dispozițiile legii finanțelor publice de efectuar e a
operațiunilor respecti ve. Acea stă operațiune se poate efect ua numai într-o anumită perioa dă a
exercițiului bugeta r – de regulă, începân d cu semes trul II al anului.
În efectuarea cheltuielilor bugetare, un rol i mportant în exec uția co mponentelor bugetului
general consolidat îl au unitățile Trezoreriei statului, la care își au deschise conturil e instit uțiile
publi ce consu matoare de fondur i public e și prin intermediu l cărora se efectuează plați de
casă. în cadrul Trezoreriei statului, pe baza unui sistem informațional -contabi l propriu , sunt
eviden țiate plățile de casă pe toate componen tele bugetului general consolidat și, în cadrul
acestora, pe acțiuni și domenii , apoi pe fiecare instituție publi că în parte . Instit uțiile publice
sunt și ele obligat e ca, în contabilitatea proprie, să detalieze execuția de casă a bugetul ui în
funcție de natura pl ăților, după criteriul econo mic, dar despre toate acestea, mai analitic în Partea
a Ii-a a lucrării.
În concluzie, efectuarea de cheltuieli din fondurile publice, prin intermediul
componentelor bugetului general con solidat, se pot efectua nu mai du pă ce:

1) parla mentul sau organ ul legisl ativ abilit at aprobă bugetu l în cauză, prin stabili rea
unor li mite, în cifre anuale și promulgate de pre ședint e;
2) are loc repartizare a acestor a pe trimestre , inclusiv a veniturilo r bugetulu i respectiv,
ocazi e cu care se stabilește și modul de finanțare a deficitului bugetar, în aceas tă opera țiune,
rolul princ ipal avându-1 Ministe rul Finanțelor Publice , pentr u bugetu l de stat, bugetul
asigurărilor social e de stat și fonduri lor speciale, respectiv direcțiile generale ale fina nțelor
publice, pentru bugetele locale;
3) se deschi d de credit e bugetare , oper ațiune care se face lunar, pe baza aprobării
Ministerului Finan țelor Publice, și care reprezintă cond iția de bază pentru a se putea efectu a plăți
de casă;
4) pentr u bugetel e locale , alături de condi ția de la 3 trebui e constituit e efectiv în cont și
resursel e financiar e corespunz ătoare.

2.5.Încheierea exec uției bugetare
Potrivit reglementărilor românești, execuția bugeta ră se încheie la 31 decembrie,
aplicându -se deci „sistemul de gestiune", care presu pune:
– orice venit încasa t și orice cheltuial ă angajată, lichid ată și ordona nțată în cadrul
prevederilo r bugetare , dar neplătită până la 31 decembrie, se va încas a sau se va plăti, după
caz, în contu l bugetului pe anul viitor. În acest context, creditel e bugetare neutilizate pentru
exerc ițiul curent î și pierd valabilitat ea;
– disponibilit ățile din mijloacele extrabu getare existente în contur i la 31 decembrie
se vor regulariza cu bugetul din care este finanțată acea institu ție, în limita subvențiilor primi te
din acel buget , iar disponibili tățile rămase se vor reporta pentru anul următor, dacă legea
specia lă care le regle menteaz ă nu prevede altfel;
– eventualele excedente ale bugetului asigu rărilor sociale de stat și ale bugetelor
fondurilo r speciale , care au fost echilibrat e în cursu l anulu i prin transferur i conso lidate
de la bugetul de stat, se vor regulariza de asemenea cu bugetul statului în limita trans ferurilor
acordate;
– De asemenea, disponibilitățile fondurilo r externe nerambursa bile, sosite prin anumite
progra me, precum și disponibilit ățile din fondurile pu blice destinate cofinanțării
contribu ției financiar e a Comunității Europen e se reporteaz ă pentru anul următor.
Așa cum s-a mai arătat, referindu-ne la etapa execuției de casă a sistemului bugetar,
aceasta se înfăptuiește prin intermedi ul Trezoreriei statu lui, care întocmește și docu mentele de
închidere a exerci țiului bugetar , print re care: contu l genera l anua l de exec uție a bugetu lui de
stat, a buge tului asigur ărilor social e de stat, conturil e anual e de execuție a bugetelo r fondurilor
special e (sănătate și șomaj ) și contu l genera l anual al datoriei publi ce. Prevederil e acest or
conturi , întocmite de Ministeru l Finanțelor Publice, se însu șesc d e guvern și se supun adop tării
parla mentului.
Înainte ca parlamentul să-și exprime opinia în legătură cu acest e contu ri, proiectele lor
sunt înaintate Curții de Conturi , care procedează la analizarea datelor evidențiate în acestea , în
specia l pe baza contr oalelo r pe care le efectuea ză la majoritatea instituțiilor publice centrale și
locale care realizează și foloses c fondur i publice. Verificarea efectuată de Curtea de Contu ri
asupra conturilor generale privind exec uția componente lor bugetulu i genera l consol idat are în
veder e respectare a legalității, a oportunit ății și a necesității acestor cheltuieli. Totoda tă, acestea
verifică dacă acest e cheltuieli s-au efectua t în condi ții corespun zătoare de eficiență social ă, în
fapt, cu prilejul verifi cării execu ției bugetare, Curtea de Conturi urmărește calitatea gestionării
banilo r public i din multe punc te de vedere la nivelul fiecărei instituții publice, precum și pe
ansamblul bugetelor.
Pe baza raportul ui Curții de Contur i cu privir e la conturil e general e de execuție a
bugetelo r și pe baza sintezei guvernului cu pr ivire la evoluția econo mico-financia ră a
econo miei, cu luare a în conside rare a opinie i comisiilor permanent e parla mentar e reunite, de
buget -finanțe, conturile generale privind execuția bugetelo r se supu n dezbaterii parla mentului,
pentru a fi adoptate.

După adoptare , conturile general e de execu ție a bugetulu i de stat și a bugetului
asigu rărilor sociale de stat se pro mulgă de pr eședintele țării și se publi că în Mon itorul Oficial.

Cuvinte cheie : autorități public e locale, ordona tori de credite, proces bugetar, emitere
titlu de percepere, perceper e venitur i bugetare , proiec t de buget , elaborare buget, aprobare
buget , exec uție bugetar ă, încheier e execuție buge tară, credit bugetar, ordonan țare cheltuiel i
bugetare , așezare venituri bugetare , lichidare venitur i bugetare , plată cheltuiel i bugetare,
angajar e cheltuiel i bugeta re, lichidar e cheltuiel i bugetare , angaja ment bugetar

Teste gril ă

1. Ce eleme nte se au în ve dere în procesul de elaborare a b ugetului?
a) inflația;
b) analizele și prognozele elaborate de organe de sinte ză în legătură cu evoluția economiei,
cu rit mul de cre ștere a produ cției industriale et c;
c) factorii conjuncturii intern ațional e;
d) analizele și prognozele efectuate de Ministe rul Finanțelor Publice în legătură cu evolu ția
econo miei, cu rit mul de cre ștere a produc ției ind ustriale etc;
e) balan ța comercial ă și de p lăți externe.

A) a+b+c+d;
B) a+c+d+e;
C) a+b+c+e;
D) a+d+e;
E) a+b+d+e.

2. Din categoria ordonatorilor pr incipali de credite fac parte:
a) miniștrii;
b) conduc ătorii institu țiilor publice cu personalitate juridică finanțate din bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor s ociale și cel al fondurilor speciale;
c) agen ții eco nomici;
d) conduc ătorii organel or de speci alitate ale ad ministrației publice loc ale;
e) nici una din variantele men ționate.
A) a+b+c;
B) a+c+d;
C) a+b+c+d +e;
D)e;
E) a+b.

3. Care din următoarele afirma ții sunt adev ărate în legătura cu procesul
bugetar?
a) reprezin tă decizia de colectare a venituril or și de repartizare a acest ora pentru finanțarea
chelt uielilor;
b) are un caracter ciclic;
c) reprezin tă activitatea desfășurată de institu țiile publice, organele ierarhice superioare și
ministerele în le gătură cu elaborarea proie ctului bugetului de stat și a celorlalte bugete,
aprobarea proiectului de buget, exec uția bugeta ră;
d) are nu mai un pronun țat cara cter politic;
e) reprezin tă activitatea desfășurată de institu țiile publice, organele ierarhice superioare și
ministerele în leg ătură cu elaborarea proie ctului bugetului de stat și a celorlalte bugete.

A) a+b+d+e;

B) b+c;
C) a+c+d+e;
D) a+b+c+ d;
E)a+b+e.

4. Care dintre următoarele afirm ații sunt adev ărate: "Ordonatorii
terțiari de credite… ":
a) re partizează creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigu rărilor
sociale și al fondurilor speciale, pe unit ățile ierarhic inferioare, în funcție de sarcinile acest ora și
aprob ă efectuarea c heltuielilor din bugetul propriu
b) răspund de integri tatea bunurilor încredi nțate uni tății pe care o conduc;
c) utilize ază creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru unitățile pe care le
conduc;
d) aprob ă efectuarea creditelor din bugetele proprii și a celor din bugetele fondurilor
speciale;
e) răspund de realizarea veniturilor.

A) b+c+e;
B) a+d;
C) b+e;
D) a+b+c+d +e;
E) a+b+e.

5. Una dintre următoarele afirmații este falsă: "Ordonatorii principali,
secundari și ter țiari de credite…" ( Legea nr.500/2002, privind fina nțele
publice):
a) răspund de utilizarea creditelor bugetare;
b) pot delega dreptul de a aproba folosirea și repartizarea creditelor bugetare
înloc uitorilor de drept;
c) răspund de folosirea cu eficien ță și eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat,
bugetul asigur ărilor sociale sau bugetul fondurilor speciale;
d) organizarea și ținerea la zi a conta bilității și prezentarea la termen a dărilor de seama
contabile a supra exec uției bugetar e;
e) răspund de realizarea veniturilor.

6. Atribu țiile de coordonare și finalizare a elabo rării proie ctului
bugetului de stat nu revin:
a) Parla mentului;
b) Guvernului;
c) Băncii Central e;
d) Ministerului Finan țelor;
e) nici una din variantele de mai sus nu este ade vărată.

7. Etapele parcurse în execu ția ch eltuielilor publice sunt în ordine:
1) angajarea;
2) negocierea;
3) ordonarea;
4) plata;
5) lichidarea;
6) amânarea;
7) execu ția de ca să.
a) 1, 2, 3, 4, 5;

b) 1, 5, 3, 4;
c) 1, 3, 5, 4;
d) 1, 2, 3, 5, 4;
e) 1, 2, 3, 6, 7, 5, 4.

8. Aprobarea bugetului de stat se face de:
a) consiliile j udețene;
b) Guvern;
c) organele in stituților financiare;
d) prin le ge;
e) Ministerul Finanțelor.

9. Clasifi cația bugeta ră cuprinde la venituri și cheltuieli:
a) ali niate;
b) capit ole;
c) părți;
d) subcapitole;
e) articole;
f) titluri.
Venituri Cheltuieli
A) V, = b+c; C, = b+c+d+e+f;
B) V2 = b+d; C2 = a+b+c+d;
C) V3 = b+c+ d+e; C3 = a+b+c+d+e +f.

10. Curtea de Conturi efet uează:
a) controlul ulterior;
b) contr olul p osterior;
c) contr olul p reventi v;
d) contr olul lunar;
e) control ul preventiv și ulterior.

CAPI TOLUL III

PARTICU LARITĂȚI PRIVIND BUGETELE LOCALE, BUGET UL ASIGUR ĂRILOR
SOCIALE DE STAT ȘI CELE CONSTI TUITE DIN FONDURI S PECIALE ȘI
MIJLOACE EXTRABUGE TARE

Pentru unele dintre bugetele analizate la acest capitol (bugetele locale, bugetul
asigu rărilor pentru s ănătate, bugetul asigu rărilor pentru șomaj și cele constituit e din mijloace
extrab ugetare ) regula de bază a funcționării lor o reprezintă constituirea efecti vă de resur se
financiare în contul bugetului în cau ză, întru cât chiar d acă există credite bugeta re deschis e sau
prevederi aprobate la partea de cheltuieli, dacă nu exist ă surse financiar e efectiv constituit e în
cont, nu se pot efectua plăți de casă în vederea efect uării de chelt uieli.

3.1. Struct ura, elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale
Structura bugetel or locale este consecința modulu i în care sunt organizate , din punc t de
veder e administrativ -teritorial , locali tățile țării – în comune , orașe, munic ipii -inclusiv împărțirea
municipiului Bucure ști pe sec toare.
Răspunzând acestei organiz ări administrativ -teritoriale, bugetele locale sunt structura te
astfel:
1. Bugetele proprii ale ju dețelor și municipiului Bucure ști;
2. Buget ele munic ipiilor, orașelor, comune lor și sectoarelor municipiu lui Bucur ești;
3. Bugetel e județelor și municipiulu i Bucure ști, formate prin însumare a bugetelor de Ia
numerele curente 1 și 2;
4. Bugetele instituțiilor și serviciilor p ublice loc ale, care su nt finanțate:
a) integral din bugetul local, în fun cție de subordon are, prin bugetul propriu al
județului, municipiului , al orașului, al comune i sau al sectoarelor municipiului
Bucure ști;
b) din venituri proprii (mijloace extrabugetare) și, în completare, prin subve nții
acordate de la bugetul local, în fun cție de subo rdonare;
c) integral, din venit uri proprii ( mijloace extrabugetare).
Întrucât acordarea mijloacelor de ec hilibrare de la bugetul de stat către bugetele local e se
efectueaz ă prin intermediu l bugetelo r județene și cel al municipiulu i București, este importan t
ca Ia îndemân a consiliilo r județene și a Consiliulu i genera l al municipiului Bucu rești să stea
criterii și tehnici clare, corecte și adecvate, în fun cție de care să se procedeze la repartizarea
echitabi lă a resurselor financiare de ech ilibrare pe bugetel e unităților administrativ -teritoriale,
ale comune lor, ale orașelor, ale municipiilor și ale sectoarel or municipiului București.. În
contextul acestei structuri, veniturile bugetelor l ocale se constituie din:
I. Venitur i curente
A) Venitur i fiscale
A1 Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital
A11 Impozit pe venit , profi t și câștiguri din capital de la persoan e fizice
– Impozit pe profit
A12 Impozit pe venit , profi t și câștiguri din capital de la persoan e juridice
– Cote și sume defalcate din impozite
– A2 Impozit pe salarii – resta nțe
A3 Impozit e și taxe pe proprietate
– Impozite pe c lădiri
– Impozit e pe terenuri
– Taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de
timbru
– Alte impozit e și taxe pe proprietate
– A4 Impozit e și taxe pe bunur i și servi cii

– Sume defalcate din TVA
A5 Alte impozit e și taxe general e pe bunur i și servicii
– Taxe hoteliere
A6 Taxe pe servici i specifice
– Impozit pe spectacole
– Alte ta xe și servi cii specifice
A7 Taxe pentr u utilizare a bunurilor , autorizare a utilizării bunurilo r sau desfășurarea
de activi tăți
– Taxe asupra mijloacelor de transport
– Alte ta xe și tarife
A8 Alte impozit e și taxe fiscale
B) Venitur i nefiscale
B1 Venitur i din proprietate
B2 Vânz ări de bunur i și servicii
II. Venitu ri de capital
III. Oper ațiuni financiare
IV. Subven ții

a) Subven ții de la bugetul de stat
b) Subven ții de la alte ad ministrații
Din cele de mai sus rezult ă că venituril e propri i ale bugetelo r local e sunt formate în
principal din impozite și taxe locale, datorate de locuit orii acelor locali tăți, precum și de
contribuabilii, persoane juridice.
Prelev ările din bugetu l de stat către bugetel e local e sunt constituit e din cote defalcate
din impo zitul pe venit și sumele de falcate din TVA.
a) Cotele defalcate din impozitul pe venit, venit al buge tului de stat, potrivit Legii
finan țelor public e local e3, care se alocă bugetelo r locale , sunt următoarele:
– 36% la bugetele locale ale co munelor, or așelor și municipiilor;
-10% la bugetul propriu al județelor;
-17% la dispozi ția consiliilo r județene, pentr u echilibrare a bugetelo r comunelor , orașelor,
municipiilo r și bugetulu i propri u al județului.
Pentr u municipiu l Bucure ști, cotele defalcat e din impozitu l pe venit sunt stabilite
astfel:
– 18% pentru bugetele secto arelor municipiului București;
– 36% pentru bugetul propriu al Pri măriei municipiului Bucur ești;
– 9% la dispoz iția Consiliului general al munici piului București, pentru echilibrarea
bugetelo r sectoarelo r și al Primăriei municipiulu i Bucure ști.
Sumele corespunz ătoare acestor cote se alocă în bugetel e unităților administrativ –
teritorial e de către unitățile operativ e ale Trezoreriilo r statului , în termen de cinci zile
lucrătoare de la sfârșitul fiecărei luni în cursu l căreia s-au încasat aceste impozite, de la plătitori
grupa ți din punct de vedere teritorial, pe loc alități (în funcție de domiciliu l lor fiscal).
Dacă în cazul sumelor rezultate din cotele defalcat e de 18% sau de 36% (care se
atribui e direc t de unitățile operativ e ale Trezoreriei statulu i buget elor comunelor , orașelor,
municipiilo r și sectoarelo r municipiului Bucu rești), nu pot exist a ingeri nțe de nici o natură din
parte a consiliilo r județene sau a Consiliului general al munici piului București, în situa ția cot elor
defalcate de 17% (la județe) și 9% (la Primăria municipiului Bucur ești), pot exista influen țe de
natur ă subiectivă, bazate mai ales pe criteri i politice.
Cât de importa nte pentru bugetele locale sunt aceste venituri din c ote defalcate din
impozit ul pe venit trebuie subliniat doar faptul că cuantumul acestora în sume absolute pe
exerc ițiul bugetelor anului 2006 este de 6.912 milioane lei (RON ) și reprezin tă aproape 32%
din veniturile tot ale ale bugetel or locale.

3 Ordonan ța de Urgen ță a Guver nului nr. 45/05.0 6.2003 privind finanțele publice locale art. 29 ali n. (3) și (5), publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 431/19.0 6.200

b) Cea mai importa ntă sursă de echilibrar e pentr u bugetel e local e sunt sumele defalcate
din TVA , care sunt direcționate spre acțiuni și obiectiv e preci s stabilite, respectiv spre
finan țarea cheltuielilor instit uțiilor de învățământ preuniversitar de stat din comune, orașe și
municipii ; spre susținerea sistemului de protecție a copilului; spre subve nționare a energiei
termice livrat e popula ției; drumurile județene și comunale; echilibrarea bugetelor locale și în
general pentru fina nțarea a cțiunilor descentralizat e la nivelu l județelor și municipiului
Bucu rești, precum și pentr u instituțiile de cultu ră, persona l neclerical , prote cția copil ului,
centrele de asisten ță socială a persoanelor cu handicap, inclu siv pentru acordarea de produse
lactate și de panific ație pentr u elevi i claselo r I-IV din învățământu l de stat.
Repartiz area mijloacelor de echilibrare potrivit destinațiilor prezentate mai sus se
efectueaz ă prin hotărâri ale consiliilo r județene și ale Consiliulu i general al capitalei , după
consultare a primarilo r și cu asistența tehnică de specialitate a Direcțiilor gener ale ale
finan țelor publice.
De asemenea , așa cum s-a mai subliniat , pentr u că pot exist a influențe de natură
politi că în repartizarea sumelor, unități administrativ-teritoriale, autoritățile statului au încercat
să limiteze acest lucru, stabilin d ca acest e mijloac e să fie repartizate pe unități administrativ –
teritoriale, pe baza ur mătoarei for mule:

SDu = su me defalcate din TVA pe unitate administrativ -teritoria lă;
SDj = suma defalcat ă din TVA , repartizat ă pe total județ, potrivi t acestui criteriu ;
Ij = i mpozitul pe venit cuvenit la ni velul jude țului;
Pj = popul ația jud ețului;
Iu = i mpozitul pe venit încasat la nivelul uni tății administrativ -teritoriale;
Pu = popul ația unității administrativ-teritoriale.
Notă: Aceea și formulă se utilizează și pentru repartizarea sumelor rezultate din cota
defalcat ă de 22% din impozitu l pe venit care se repartizea ză pentr u echilibrare a buget elor locale
ale unit ății administrativ-teritoriale, înlocuind u-se doar Sdu și SDj cu:
SCD u = suma din cotă defalca tă din impozitu l pe venit pe unități administrativ -terito riale;
SCDj = suma din cotă defalca tă din impozitul pe venit la nivelul județului după
deducerea su mei cuvenite bugetului propriu al jud ețului.
Datorit ă sistemului de alocare a acestor resur se pentru bugetele locale, sumele respective
nu figurea ză însumate în totalu l veniturilo r bugetulu i de stat pe acel an și, în virtutea
principiului funcționării bugetului general consolidat, aceste sume sunt evidențiate ca venituri în
bugete le locale , deși ele sunt realizate prin inter mediul bugetulu i de stat.
O al tă resursă financiar ă important ă pentru bugetele locale sunt cele sub forma
subven țiilor, eviden țiate ca:
a) subven ții de la bugetul de stat, nominalizate pe destinații (centrale termice și electri ce
de termoficare , investi ții, dezvoltare a siste mului energetic, pietruire a drumurilor
comunale și alimentare a cu apă a satelor , străzi, regula mente de urbanis m,
aeroportur i de intere s local , reduce rea riscului seismic la constru cțiile exist ente cu
desti nație de locui nță etc.) și ca
b) subven ții de la alte administr ații pentr u ocupare a temporară a forței de munc ă,
pentr u instituțiile de asiste nță socia lă pentr u persoanel e cu handi cap.
În acest cadru , pentr u deter minarea echilibrulu i dintre resursel e financiar e public e totale, pe
de-o parte, și cheltuielile publi ce totale, pe de altă parte, și deci a soldului bugeta r total, reflectat
prin bugetul gener al consol idat, transferurile consolidat e pentr u bugetele local e sub forma
subvențiilor se vor elimina . Acest e sume rămân deci prin consolida re ca înregistrat e o singur ă dată

ca venituri , în bugetu l de stat, și o singur ă dată ca și cheltuial ă, prin buget ele local e (la cheltuirea
lor efectivă, prin execuția părții de chelt uieli a bugetelor locale).
Dona țiile și sponsoriz ările reprezintă alte venitur i posibil e ale bugetelo r locale care au un
regim special , în sensu l că trebuie respectat ă destina ția pentru care acestea au fost primite, ele putând
beneficia de dreptul ca cele nefolosit e până la sfârșitul anului să poată fi reportate pentru exerc ițiul
bugeta r următor.
Împrumut urile din contul curent general al Trezoreri ei statului este o altă resur să
financiară la care pot apela autoritățile public e locale pentr u acoperire a golurilor temporare de casă,
dar care nu poate depăși 5% din totalul venitu rilor estimate a fi încasat e pe durat a anulu i fiscal
respectiv , în care se contractea ză împrumutul.
De asemenea, administrațiile publice locale pot contr acta de la bănci sau alte instituții de
credit împrumutur i public e pe bază de oblig ațiuni pentru finanțarea cheltuielilor specific e bugetelor
locale, care pot fi aprobat e numai cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor consiliului
local , fără a se depăși limita de 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, plus cotele
defalcat e din impozitul pe venit.
În același sens, angajar ea de împrumutur i interne se poate efectu a numai după informarea
prealabil ă a Ministerului Finanțelor Publice, iar a celor externe , numai cu aprobare a comis iei de
autor izare a acestor împrumuturi, constitui tă din reprezentanți ai autorităților administra ției publice
locale , ai guvernulu i și ai Băncii Național e a României , componen ța ei fiind aprobat ă prin hotărâre de
guvern.
Cheltui elile care se finanțează prin bugete locale sunt diferen țiate în funcție de structura
bugetelo r la care se refer ă, respectiv : unele sunt cheltuielil e care se efectuează prin bugetul
propri u al județului, și altele , prin bugetel e comunelo r, orașelor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucure ști și cel al Consiliului gener al al municipiului Bucur ești.
O sinte ză a cheltuielilo r care se pot finanța prin intermediul bugetelor locale arată astfel:
1. Servici i public e generale
1. Autori tăți publice și acțiuni externe
2. Alte s ervicii publice generale
3. Tranza cții privind datoria publi că și împru muturi
4. Transferuri cu caracter general înt re diferite nivele ale ad ministra ției

2. Apărare, ordin e public ă și siguran ță național ă
Ordin e public ă și siguranță națională
3. Cheltu ieli social-cultur ale
a) învățământ
b) Sănătate
c) Cultur ă, recreare și religie
d) Asigu rări și asisten ță socială
4. Servi cii și dezvoltare publi că, locui nțe, mediu și ape
a) Locui nțe, servici i și dezvoltar e publi că
b) Prote cția mediului
5. Acțiuni econo mice
a) Acțiuni general e econ omice, comerciale și de muncă
b) Combustibil și ener gie
c) Agricultur ă, silvicultur ă, piscicultura și vân ătoare
d) Transporturi
e) Alte a cțiuni econo mice
6. Rezerve , excedent/deficit
Din rându l cheltuie lilor enumerate mai sus, prin bugetel e propri i ale județelor sunt
finanțate cheltuiel i speci fice sarcinilo r și atribu țiilor acesto r organe , ca de ex emplu:
chelt uielile pentru autoritățile executive, în vățământul special, primar și gimnazial, unele
chelt uieli pentru sănătate, cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret,
asisten ța socială, alocațiile, pensiile, ajutoarele și indemnizațiile, serviciile publice, dezv oltarea

publi că și locuin țele, agric ultura și silvicultura, transp orturile și comunica țiile, alte acțiuni
econo mice, dobânzile aferente datoriei publice , dacă este cazul , și alte cheltuieli , cum sunt
ramburs ările de împrumuturi sau cheltuielile cu desti nație specia lă etc.
Prin buge tele comun elor, orașelor, municipiilor , sectoarelo r municipiulu i București și
cel al municipiulu i Bucur ești sunt finanțate cheltuiel i specific e unităților administrativ-teritori ale
ca, de exempl u: cheltuieli pentru întreținerea și repararea străzilor, iluminatul public , salubrit ate,
întreținere a de zone verzi, parcuri , locui nțe, alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate,
colec toare, stații de pompare , rețele centrale și puncte termice, canalizare, introducerea de gaze
naturale în localități, electrific ări rurale și alte acțiuni privin d serviciil e de dezvolta re publi că și
locui nțe. De asemenea, prin bugete le acesto r unități sunt finanțate activit ăți și cheltuiel i apropiate
ca denu mire cu cele finan țate prin bugetel e propri i ale județelor, ele vizând însă unități și acțiuni
din cadrul acestor localități ca, de exemplu: învățământul preuniversitar ; sănătatea (creșele,
drepturile donatorilor onorifici de sânge etc); cultură, religi e și acțiuni privin d activitatea
sportivă și de tineret ; asiste nța socială; agricultura și silvicultura ; transporturil e și
comunica țiile; cheltuielil e privin d datori a publi că local ă, dacă este cazul etc.
La baza elabor ării, aprobării și execuției bugetelo r local e stau, în general, aceleași
principi i și regul i care funcționează și în cazul buget ului de stat, cu unele excepții precizate de
legea specială care le regle mentea ză4. Aceste excep ții se referă la autonomia locală (între
comune, orașe, municipi i și consiliul județean nu există relații de subordonare) și la princi piul
echilibrului și cel al realității.
Dacă principiil e anuali tății, publici tății, echilibrulu i și cel al reali tății pot funcționa în
mod firesc, cu unele mici abateri, de multe ori inerente, princ ipiul autonomie i locale este mai
dificil de asigurat . Acest princip iu, foarte corect abordat în intenția legiuitor ului, se realizea ză
în majoritate a cazuril or numai la nivel declarativ, deoarece, așa cum s-a mai precizat, până
când nu se va găsi o fo rmulă mate matică corect ă pentr u repartizare a mijloacelo r de
echilibrar e pe locali tăți, alocarea acestor a prin intermediul consiliilo r județene sau a consiliului
genera l al municipiului București va fi afecta tă de mulți factori de natură subiectivă, care vor
împiedica dezvoltarea normală și echilibrată a tuturor loc alităților țării.
Elaborare a proiectelo r bugetelo r local e trebui e să se încadreze în calendarul general
valabil pentru buge tul de stat, care a fost descris detaliat la capitolul precedent, motiv
pentr u care nu reluăm acest e aspec te. Preciz ăm însă faptu l că primarii și președinții consiliilor
județene, în calitatea lor de ordonatori princip ali de credite , împreună cu organel e lor executive,
joacă un rol importan t în elaborare a și fundament area acesto r bugete.
Astfel, după ce Mini sterul Finanțelor Public e a transmi s județelor, prin Direcțiile gener ale
ale finanțelor publice, nivelul sumelor defalcate și cel al subve nțiilor bugetar e aprobate de parlament
(alocat e din bugetu l de stat), consiliil e județene și Consiliul general al municipiului București
definitiveaz ă proiectel e de buge t proprii și repartizare a pe localități (comune, orașe, municipii ) a
venit urilor totale și a cheltuielilor pe care le supun apoi aprobării consiliilor jud ețene și/sau
Consili ului gener al al munici piului București.
După aprobarea bugetelor proprii și a lucrărilor privind repartizar ea sumelor defalcate și
a subvențiilor buge tare pe localități, începe procesul de elaborare a proiectelor de buget la
nivel ul tuturor unităților administrativ -teritor iale în vederea definitivării procesulu i de aprobar e a
lor.
Competen ța de aprobare a bugetelor, la nivel local, este ur mătoarea:
1. bugetele locale se aprobă de consiliile locale, consiliile județene și Consiliul general al
municipiului Bucure ști, dup ă caz;
2. bugetel e instit uțiilor și serviciilo r publice finanțate integral sau parțial din bugetele
locale , de consiliil e menționat e la art. 1, în funcție de subordon area acestora;
3. bugetel e instituțiilor și servi ciilor public e finanțate integra l din venitur i proprii
(mijloace extrabu getare), de către organu l de conducer e al acestora, cu avizul
ordonatorulu i principa l de credit e (primari i, primarul gene ral al municipiului

4 Ordonan ța de Urgen ță a Guver nului nr. 45/05.0 6.2003 privind finanțele locale, publicată în Moni torul Oficial al României nr.
431/19.06.2003

Bucure ști și președinții consiliil or județene).
În procesul de elaborare și aprobare a buge telor local e trebui e să se aibă în vedere ca
structurarea acest ora la venituri să se facă pe capit ole și subcap itole, iar a cheltuielilor , pe
părți, capit ole, subcapitole , titlur i și articole , așa cum s-a mai preciza t la capitolu l precedent,
cu prileju l abordării conceptulu i speciali zării bugetare.
De asemenea , în elaborarea , aprobare a și exec uția bugetelor local e trebui e avute în
vedere ur mătoarele particularit ăți:
– bugetel e local e nu pot funcționa decât echilibrat, cu venituri mai mari decât cheltuielile
sau, în cel mai rău caz, egale; ele nu se pot solda cu deficite, iar dacă se înregistrează totuși
un astfel de decala j, acesta se acoper ă din disponibili tățile fondulu i de rulment;
– în bugetel e local e se prevede un „fond de rezer vă bugetar ă", în limita a 5% din totalul
cheltuielil or, acest a putân d fi folosi t pentr u finanțarea unor acțiuni sau sarcin i noi, surveni te
în cursu l anului , precu m și pentr u înlăturare a efectelo r unor calamități naturale. Acesta poate
fi majora t în cursu l anulu i din disponibilit ățile de credite bugetare care nu mai sunt necesare
până la sfârșitul anului;
– consiliile locale, județene și Consiliul general al municipiului Bucur ești, după caz, pot
aproba și utiliza în întregime sumel e încasate din venitur i proprii , peste cele aprobate prin
bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prevăzute în aceste bugete , cu condi ția ca
acest e depășiri să fie menținute până la sfârșitul anului , iar unitatea administrativ-teritorială
respectivă să nu aibă împrumuturi restante sau dobânzi și comisioane neachitate;
– pentr u cheltuielil e privin d investi țiile este necesa r ca, la nivelu l prevederilo r cu aceas tă
destina ție, să existe document ații și progr ame (ca anexe la acele bugete) , care să se aprob e odată
cu ele. Progra mele respectiv e de investi ții trebuie să aibă Ia bază docum entații tehnico –
economic e și note de funda mentar e privind necesi tatea și oportunitate a efectuării acesto r lucrări sau
dotări;
– aprobare a repartiz ării pe trimestre a sumelor defalcat e din TVA , a cotelo r defalcate din
impozitu l pe venit pentr u bugetele locale , precum și a subvențiilor bugetare , resurs e financiare
cedat e sau acordat e din bugetu l de stat, se aprobă de Ministerul Finanțelor Publice;
– pentru lucrări de interes interju dețean sau de interes local, la nivelul unităților
administrativ -teritorial e din cadru l unui județ, se pot efectua colaborări sau asocier i pentru
realizare a unor asemenea obiecti ve. La baza acest or asocieri și colabor ări trebuie să stea
conve nțiile sau contractel e de asociere , în care sunt stipula te resursele financiar e total e alocate
acelor obiective , precum și contribuția fiecărei unități administrativ -teritoriale la ace ste
proiecte;
– finan țarea cheltuielil or din buget ele local e se asigur ă prin deschidere a de credite
bugetare (în limita creditelor bugeta re anuale), acțiune ce reprezintă o primă condi ție; a doua
și, totodată, cea mai importa ntă cerință o reprezintă însă constituire a propri u-zisă a resurs elor
financiare sub fo rma veniturilor;
– consiliile locale, județene și Consiliul general al municipiului Bucur ești, după caz, pot
particip a cu capita l socia l sau cu bunu ri la înfii nțarea unor societ ăți comerciale, pentru
realizarea de lucr ări și servicii de interes public local sau jude țean, după caz;
– după efectuare a regulari zărilor în limita trans ferurilo r din bugetu l de stat, excede ntele
bugetare anuale se utilizea ză pentru:
a) rambursarea eventualelor împrumuturi, plata dobânzilor și a comisioanelor afere nte
acestora;
b) constituirea fondului de rulment.
Fondul de rul ment poate fi utilizat pentru fina nțarea unor investi ții sau pentru
dezvoltare a unor servicii public e locale , în interesu l acele i colectivități, inclusi v pentru
finanțarea unor deficite, cu aprobarea consiliului local respectiv (Județean și/sau a Consiliul ui
general al municipiului Bucure ști).
Serviciile public e de interes local, care desfășoară activități de natură econo mică, au
oblig ația calcul ării, înregistrării și recuper ării uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe utilizat e
de ele prin tarif sau preț. Activitățile din această situație se aprobă prin hot ărâre a guvernului.

Excedentele bugetelor instit uțiilor și serviciilor publice de interes local se regular izează
cu bugetel e local e în limita sumelor primite de la acestea , dacă legea nu preved e altfel , iar
soldu l veniturilo r propri i după aceste regulari zări rămân la dispozi ția acesto ra și se reporteaz ă
pentru an ul viitor.
Ordonatori i de credit e principal i (primarii, primarul genera l al Capitale i și președinții
consiliilo r județene) întocmes c și supun aprobării consiliilo r locale , județene și Consiliulu i genera l al
munic ipiului București, după caz, până la 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a
bugetelor locale, în următoarea structură:
a) la venituri
1. prevederi bugetare aprobate in ițial;
2. prevederi bugetare aprobate definitiv;
3. încas ări realizate.
b) la cheltuieli
1. credite a probate i nițial;
2. credite de finitive;
3. plăți efectuate.

3.2. Bugetul asigur ărilor sociale de stat
Bugetu l asigu rărilor sociale de stat se elaborează și se aprobă în același cadru și în
acelea și condiții ca și bugetul de stat. Calendaru l procesulu i bugeta r pentr u acest buget este
acela și cu cel al bugetulu i de stat, iar la baza construc ției sale stau indicatori i
macroeconomici avuți în veder e și la elaborarea buge tului de stat, dar și unii specifici fluxurilor
financiar e care se derulea ză prin bugetul asigurărilor sociale de stat.
Alături de Ministerul Finan țelor Public e, un rol importan t în elaborare a și execuția
bugetulu i asigur ărilor socia le de stat îl are Ministerul Muncii, Solidarității Social e și Familiei
prin Casa Național ă de Pensi i și Alte Dreptur i de Asigur ări Socia le și Agenția Națională
pentr u Ocupare a Forței de Muncă și organel e lor teritorial e.
Spre deosebir e de bugetu l de stat, bugetu l asigur ărilor social e se elaborează și se aprob ă
în condi ții de echilibru , condi ție care impune ca cheltuielil e să fie acoperit e integral cu resurse
financiare din venit urile bugetul ui pe acel an.
Veniturile buge tului asigurărilor socia le de stat sunt structu rate pe șase resurse
principale , dintr e care patru sunt venituri de natură fiscală și două nefiscale.
a) În cadru l veniturilo r fiscale distinge m următoarel e resurse, toate sub forma
contribu țiilor obli gatorii, respe ctiv:
• contribu ții pentru asigu rări sociale de stat datorate de anga jatori în cote de 19,5%,
24,5% sau 29,5% , aplicat e asupra fondu lui brut de salarii, în funcție de
cond ițiile de muncă;
• contribu ții de asigu rări pentr u accident e de muncă și boli profesion ale
dator ate de angajat ori;
• contribu ții pentru asigurări sociale de stat, datorate de asigurați în cotă de 9,5%,
aplicat ă asupra sala riilor brute, indi ferent de condițiile de muncă;
• contribu ții pentru asigu rări sociale datorate de alte persoane asigurate, care au o
pondere de 1,1% în totalul veniturilor b ugetului pe anul 2006;
• contribu ții facultati ve ale asigur aților.
b) Veniturile nefiscal e sunt formate din patru surse principale , și anume:
venituri din proprie tate, vânzări de bunur i și servicii ; venit uri din prestări de servici i și alte
activități; diverse venituri.
c) Subven ții în special de la bugetul de stat.
Chelt uielile buget ului asigurărilor sociale de stat au ca principal e destin ați pensiil e de
asigur ări social e de stat, cheltuielil e material e și serviciil e (mai ales pentru întreținerea și
funcționarea instituțiilor în cauz ă), cele de tratamen t balnea r și de odihn ă, dobânzil e pentru
împru muturile contractate , indemniz ațiile pentr u concedi i de maternitate și îngrijir e a copiilor,
cheltuielile de capital, ajutoarele acordate asiguraților pentru decese și proteze etc.

De asemenea, poziții distincte în prevederile bugetul ui asigurărilor sociale de stat le
ocupă venituril e formate din contribuțiile de asigurare pentru acciden te de muncă și boli
profesional e datorate de angajatori, iar la partea de cheltuieli cu indemnizațiile, ajutoarel e și
alte prestații sociale pentru accidente de muncă și boli profesionale. Aces te resurse f inanc iare,
deși se constituie și se administrea ză după regle mentări distinct e (Lege a nr. 346/2002) , ele
sunt încorporat e în bugetu l asigurărilor sociale de stat și tratate după regulile și principiile
acest ui buget.
Așa cum p recizam și la începutul acestui subcapitol, elaborarea și aprobarea bugetului
asigu rărilor social e de stat se fac în cadrul calendarului stabilit prin Legea finanțelor publi ce și
preze ntat detaliat la capitolul precedent, iar Legea buget ului asigurărilor sociale de stat și Legea
bugetulu i de stat devin aplicabil e numai după promulgarea lor de către președintele țării.
Execu ția bugetu lui asigur ărilor social e de stat se deruleaz ă după acelea și tehnic i de
încasări și plăți menționate la capitolu l precedent, cu precizare a că, deși bugetul asigur ărilor
pentru accidente de muncă și boli profesionale este încorp orat în cadru l buge tului asigurărilor
socia le de stat, el se execu tă în mod distinct, cum de altfel se și întocmește.

3.3. Particularit ăți privind bugetele din fondurile speciale și din mijlo acele
extrabuget are (venituri proprii)
Fonduril e special e sunt fondur i de natur ă publică, din care cauz ă locul lor normal ar fi
cadru l bugetulu i de stat sau public , cum ar putea fi denu mit sau în cel mai rău caz în cel al
bugetulu i asigur ărilor social e de stat, deoarece , prin scoatere a acestora din cadrul planului
financia r al fondurilo r publice , se încalc ă multe dintre principiile c are s-au impus de -a lungul
anilor în gestionarea fonduril or publice: cel al universalității, cel al unității, regul a neafect ării
veniturilo r etc. în acest sens, după anul 1990 , politic a guverna nților români a fost una diferită și
sinuoa să în privi nța fondurilor speciale. Astfe l: de la trei -patru fonduri în pri mii ani de du pă
revol uție s-a ajuns la un moment dat, prin anii 1996 -1998, la un număr de 11-12 fonduri, pentru
ca începân d cu anul 2002 aceste a să fie restrâns e la patru , iar din anul bugeta r 2003 , având u-
se în vedere probabi l efectul nefavor abil al execuțiilor buge tare din anii respect ivi, s-au mai
aproba t doar două: cel al fondulu i specia l al asigur ărilor sociale de sănătate5 și buge tul
asigur ărilor pentr u șomaj.
3.3.1. Bugetul Fondului na țional unic al asigur ărilor s ociale de sănătate
Bugetu l asigur ărilor social e pentru sănătate se aprob ă de parlament la propunerea
guvernului, odată cu aprobarea bugetului de stat ca anexă la acesta, după ce, în prealabi l,
prevederi le sale au fost vizate de comisiile de specialitate ale parlamentului.
Potrivit legisla ției act uale, venit urile acest uia sunt formate din:
A) venitur i fiscale, cu o ponder e în totalu l venitur ilor de aproxi mativ 98%, din care:
a) contribu ții de asigur ări social e de sănătate datorat e de angajatori , printr -o cotă de 6%
aplicat ă asupra fondulu i brut de salarii;
b) contribu ții de asigurări sociale de sănătate datorate de asigurați, printr-o cotă de 6,5%
aplicat ă asupra salariil or brute;
c) contribu ții facultati ve ale asigur aților;
d) alte contribuții pentr u asigu rări sociale datorat e de asigurați.

B) Venitu ri nefiscale , sub forma „Veniturilor din propr ietate (restituiri de fonduri din
finan țarea bugeta ră a anilor precede nți etc.)".
C) Sume primite de la bugetul de stat pentru persoanele asigurate prin efectul legii sub
forma:
a) contribu țiilor pentru persoanele care satis fac serviciul militar în t ermen;
b) contribu țiilor pentru persoanele care execută o pedeaps ă privativă de libertate sau

5 Hotărârea privin d organizare a și funcționare a programel or de sănătate în anul 2003 nr. 169/13.02 .2003, art. 2, publicată

în Monitor ul Oficial al României nr. 117/2 4.02.2 003

se află în arest preve ntiv.
D) Sume de la bugetul asigurărilor social e de stat prin contribuții pentru
persoan e care se află în concedi u medica l sau concedi u medica l pentr u îngrijire a copilului
bolnav, în vârs tă de pâ nă la șapte ani.
Posturil e de venitur i de la litera A (d), sume le pe care acest buge t le are de primit de Ia
bugetul de stat (C) și bugetul asigurărilor sociale de stat (D), precum și pozițiile de chelt uieli din
acele bu gete vor intra în proces ul de consolidare, cu prilejul const ituirii bugetului general
consolidat.
La rândul lor, cheltui elile bugetului Fondului n ațional unic de asigu rări sociale de
sănătate sunt structurate pe următoarele acțiuni mai importante, aproximativ în ordine a ponderii
lor:
A) Materiale și prest ări de servicii cu caracter func țional;
B) Cheltuieli de ad ministrare a Fondului, respectiv:
a)cheltuieli cu sal ariile;
b)contribuții pentr u asigu rări social e de stat, sume care pentru bugetu l asigu rărilor
social e de stat reprezin tă venituri , sub forma contribu țiilor din parte a angajatorilor ;
c) contribu ții pentr u asigur ările de șomaj, sume care în bugetu l asigurărilor pentru
șomaj reprezin tă venituri din contrib uțiile ang ajatorilo r;
d)contribuții pentr u asigu rările socia le de sănătate, sume care pentr u același buget
reprezin tă și un venit, ca și contrib uții din partea angajatorilor.
Și în această situație, posturil e de cheltuieli și venitur i din bugetel e menționate la literele
„b", „c" și „d" intră în procesu l de consoli dare, cu prileju l construcției bugetului general
consolidat.
e) chelt uieli mat eriale și servicii, prilejuite de administrarea Fondului;
f) cheltuieli de capital pentru invest ițiile instit uțiilor publice care ad ministrea ză Fondul.
C) Un fond de rezerv ă.
Întrucât bugetul Fondului asigur ărilor sociale de sănătate se aprobă prin aceea și lege ca și
bugetu l de stat, în textul legii acestei a sunt inserat e preveder i speciale , dar și comune referitoare
la ambele bugete ca, de exemplu: pentru anul 2006, erau mențiuni și dispozi ții referitoare la
unele cheltuiel i ale bugetulu i Fondulu i asigurărilor sociale de sănătate cu privir e la măsuri de
întărire a discipline i financiar -econo mice în sistemul sanitar sau cele referitoare la obligația
ordonatorilor principali de credite privind drepturil e salariale , premiile, depla sările,
monitorizare a cheltuielilo r de personal etc.
Derulare a execuției bugetului Fondului asigurărilor sociale de sănătate se efectuează
prin Casa Națională de A sigurare de Sănătate și organele sale teritoriale (Casele Județene de
Asigu rări de Sănătate), care, prin inter mediul conturilo r de venituri și cheltui eli deschise la
unitățile Trezoreriei statului, efectuea ză operațiuni de încas ări și plăți în contu l „Fondului" . În
acest sens, pe baza unui plan de contur i propri u și prin conturil e colectoar e de venitur i,
deschis e la unitățile Trezorerie i statului pe numele caselor județene de asigurări de sănătate,
sumele încasate se centralizea ză la nivelu l Case i Național e de Asigu rări de Sănătate. De la
nivelu l central, pe baza bugetelo r de venitur i și chelt uieli ale Caselor Județene de Asigurări de
Sănătate și a bugetulu i acțiunilor centralizate ale Case i Național e de Asigur ări de Sănătate, care
urmează a se derula în județe, se efect uează repartizarea resurselor financiar e pe Casel e Județene
de Asigur ări de Sănătate, atât pentr u cheltuielil e propri i specific e acestora, cât și pentru acțiunile
centralizat e care urmează a se finanța prin Casele Județene de Asigur ări de Sănătate.
Raportare a execu ției acestu i fond se face după acele ași reguli și tehnici precizate la
capit olul precedent.
Aspectel e care ar mai putea fi avute în vedere cu privi re la administrare a acestui
„Fond " sunt cele referitoar e la faptu l că, până în prezent , autorit ățile române ști nu au găsit cele
mai eficiente metode și tehnici de gestionare a „Fondului"; dacă este corect ca acesta să fie
derulat prin Trezoreria statului sau prin alte bănci, dacă este mai bine s ă se asigure o
independe nță mai mare Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, care gestionea ză „Fondul"
sau nu etc. Cert este însă faptul că aceste surse finan ciare , făcând parte din fonduril e public e într-

un cuant um însemnat din totalu l fondurilo r publice, ele nu pot fi administrat e decâ t după
regulil e și principiil e gestionării banului public, cum de altfel se procedeaz ă în majoritat ea
țărilor lumii.

3.3.2 . Bugetul asigur ărilor pentru șomaj
Baza legal ă privin d bugetu l asigur ărilor pentru șomaj o constitui e Lege a nr.
76/2002 privind siste mul asigu rărilor pentru șomaj și ocuparea fo rței de munc ă. Bugetu l în cauză
este aproba t de parla ment odată cu bugetu l asigur ărilor sociale de stat, ca anexă la acesta.
Structur a veniturilo r bugetulu i asigurărilor pentru șoma j este simplă, cuprinzând un
număr restrâns de surse de venituri ca, de exe mplu:
A) în cadr ul venit urilor fiscale
a) contribuții de asigurări pentru șomaj datorate de angajatori, în cotă de 2,5% aplicată
asupr a salariilo r tarifare de încadrare;
b) contrib uția pentru Fondu l de Garantare a creanțelor datorate de angajatori, în cotă de 0,5%
aplicată asupra salariilor tarifare de încadrare;
c) contribu ții de asigur ări pentr u șomaj datorat e de asigur ați în cotă de 1%.
B) veniturile nefiscale dețin o ponde re redusă, ele fiind denumi te „încasări din alte
surse".
a) venituri din propriet ăți;
b) vânz ări de bunuri și servicii;
c) încasările din rambursare a împrumuturilor acordate pentru înființarea și dezvoltarea
de întrepri nderi mici și mijlocii.
Resursel e bugetulu i asigu rărilor pent ru șomaj sunt destinat e în specia l pentru:
asisten ță socială, inde mnizația de șomaj, contrib uția pentr u asigu rările sociale de stat pentru
șomeri; plățile pentru stimularea angajatorilor c are încadrea ză șomeri aparținând unor categorii
defavorizate ; plățile compensatorii ; programel e pentr u ocuparea temporară a for ței de muncă;
împrumuturile acordate pentru înființarea și dezvolt area de întreprinderi mici și mijlocii;
indemnizațiile de șomaj pentr u absolvenți; contrib uția pentru asigurările socia le de sănătate
pentr u șomeri ; plățile pentr u stimulare a șomerilo r care se angaj ează înaint e de expirarea
perioade i de șomaj; alocațiile de sprijin; măsurile active pentru combater ea șomajului ; serviciile
pentru preconcediere colecti vă etc.
Alături de chelt uielile menționate mai sus, în bugetul asigu rărilor p entru șomaj sunt
prevăzute și unele c heltuiel i referit oare la ra mbursările de credite exter ne, plățile de dobânz i și
comisioane afere nte acestora, împrumuturil e acordate prin agențiile de credite, precum și
chelt uielile necesare pentru î ntreținerea și funcționarea instit uțiilor care ad ministrează și
organizeaz ă acțiunile pentru șomaj.
În cadrul sistemului bugetar al României, pe lângă cele două fonduri prezentate până
acum (sănătatea și șomajul), în scrisoarea Guvernulu i României către FMI mai sunt menționate
și alte fonduri speciale. De aceea apreciem că este necesar să facem câteva comentarii pe
marginea celor convenite în acea scrisoare, respectiv:
a) Fondu l special pentru mode rnizarea drumuri lor este constitui t dintr -o cotă
unică egală cu echivalentu l în lei a 110 euro/ton ă la motorin ă și 125 euro/ton ă la benzină,
asupra cantităților de carburanți importa ți și din produc ția indige nă livrate sau consu mate,
sursă financia ră care are ca destinație finanțarea cheltuielilor privind drumuril e național e (65%)
și a celor privind drum urile județene, comunale și pentru străzile care se vor amenaj a în
perimetrele destinat e constru cțiilor de locui nțe din localit ățile rural e (35%).
Cum însă aceste resur se și cheltuiel i începân d cu anul 2003 au fost încorporat e în
bugetu l de stat, avem părerea că nu putem vorbi în depli nătatea cuvântului despre un fond
special al drumurilor. Neregula constă însă în altce va, și anume în faptul că venit urile acestui
fond prin „traseul" pe care îl parcurg prin bugetul de stat „nu se depersonalizea ză", potrivit
principiului universali tății bugetare, ci capătă o destina ție specială prin part ea de cheltuieli ale
acest ui buget.
b) Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic este constituit din 9% din

tarifu l energie i electric e și 2% din energi a termică livrat ă consu matorilo r din economie, cu
excep ția consu matorilor casnici, și este și el încorpo rat, de asemenea, în bugetu l de stat
începân d cu anul 2003 . Dar și în acest caz, ca și în cazu l Fondulu i pentru drumuri, prezentat
mai sus, veniturile constituite din aceste cote au o destin ație precisă, respectiv pentru acoperirea
unor cheltuiel i privin d sistemul energe tic, și, ca atare, veniturile în cauză nu intră în procesu l de
depersonalizare ca celelalte venituri ale bugetului de stat, în călcându -se. și în acest caz prin cipiul
universali tății bugetare.
c) Fondu l specia l de reasigurar e este constitui t în baza Legii nr. 32/200 0 din cota de
1% asupr a volu mului de prime brute încasate din activitatea de asigur ări direct e la
dispozi ția Comisie i de supravegher e a asigur ărilor . Aces t fond este organizat în cadrul
mijloacelor extrab ugetare și funcționează după regimul și reguli le acestor mijloac e și nu după
cele ale fondurilor speciale prezentate mai sus.
d) Solduril e celorlal te fondur i special e și din mijloac e extrabugetar e menționat e în
coresponde nța cu FMI și asupra cărora s-au stabili t regul i comun e de aplicare , respec tiv în
cazul Autorit ății pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), acestea sunt încorpora te în
bugetu l de stat, iar în cazu l Fondului pentru dezvoltare a agriculturii rezultatele bilanțiere
sunt soluționate după regulile și principiile după care funcționează mijloacel e extrabugetare,
mod în care sunt soluționate și veniturile și cheltui elile Regiei Autono me Ad ministra ția
Națională a Drumurilor (AND).

3.3.3. Bugetele din mijloacele financiare extrabugetare
Bugetel e din mijloacel e extrabugetar e sunt constituit e atât la nivelul instituțiilor
public e central e (ministere , departament e etc), cât și la nivelu l instit uțiilor publice locale.
Așa cum s-a mai preciza t pe parcursu l acestei lucrări, prin instituții public e centrale
înțelege m acele instituțiile public e care au calitate a de ordonator i princip ali de credite și sunt
finan țate prin bugetul de stat, bugetul asigu rărilor sociale de stat, bugetel e fondurilo r speciale,
bugetu l Trezorerie i statului , precu m și unele instit uții cu finanțări din mijloac e extrabugetare . Din
cadru l institu țiilor public e central e și locale , unele își asigură finan țarea și își acope ră chelt uielile
exclusiv prin resur se financ iare din mijloac e extrabugetare.
Instit uțiile public e local e sunt cele pendi nte din punc t de veder e administrati v și
financia r de consiliil e județene, orășenești sau comunale , inclusiv municipal e și cele
organizat e în cadru l municipiulu i Bucur ești.
Mijloacele extrab ugetar e sunt formate în special din taxe speciale, taxe de școlarizare,
taxe pentru diferite prestări de servicii pe care le efectueaz ă instit uțiile p ublice în cauză, inclusiv
contra valoarea biletelor de intra re la spectacole, teatre, filarmonici sau a taxelo r pentr u intrar e la
muzee, pentru ședere în cămine, pentru servir e de mese la cantinel e studențești etc. și sunt
destinat e să acopere , fie în totalit ate, fie numai în pa rte, ch eltuielile acestor in stituții.
Taxele sau tari fele în cau ză sunt instituite prin acte normative, hotărâri sau alte
regle mentări ale organelor administra ției publice centrale și locale sau chiar de către instit uțiile
public e în cauză (de exemplu, taxel e școlar e pentru studen ții cu plată). în consecin ță, veniturile
constituit e din acest e taxe și tarife nu pot căpăta o altă destina ție decât cea pentru care au fost
constituite și încasate în funcție de motivația care a stat la baza stabiliri i și perceperii lor. De
aceea , referito r la aceste resurse financiare, întrebare a care se naște este dacă și în ce măsură
aceste a îndeplines c condi țiile necesar e pentru ca, din punct de veder e conceptual , să poată fi
definite ca fondur i publice, așa cum de altfel sunt catalogat e de autorit ățile românești. Ne referim
aici, în primu l rând, la faptul că nu sunt obligatorii , ele devin obligatori i numa i dacă se
solici tă acel serviciu pentr u care ele sunt stabilite . În ceea ce privește încadra rea acestora în
rândul fondurilor publice, a prevalat probabil faptul că ele sunt constituite p rin intermediul
institu țiilor publice și derulate prin Trezor eria statului. Cert este însă faptul că, din punc t de
vede re concep tual, al criteriilor care trebui e să fie îndeplinite ca o resursă financiar ă să poată fi
cataloga tă ca „resurs ă financiar ă public ă", ele nu se încadrea ză pe depli n în rându l acestor a ca
fondurilo r financiar e public e „pure" , dacă li se p oate ac orda acestora o astfel de calificare.

Referito r la bugetel e constitui te, prin instit uțiile public e central e și locale , din mijloace
extrabu getare, treb uie reținute câteva reguli, și anume:
• mijloa cele extrab ugetare sunt constit uite din taxe și tarife , prin acte ale
autorit ăților administr ației central e sau local e și chiar ale instit uțiilor public e în cauză, așa cum s-a
mai precizat;
• mijloacele extrabu getare au o destinație precisă, respecti v scopu l pentr u care au
fost ele con stituite și încasate nu p oate fi deturnat;
• de obicei, sumele nefolosit e se reportează pent ru exerci țiile financiare
următoare , dacă dispozițiile speciale care le reglementează nu prev ăd altfe l (de exemplu:
consiliile locale pot decide că anumite mijloace extrabu getare, constituite la ni velul instit uțiilor
publice subordonate lo r și nefolosite pâ nă la sfârșitul anului, s ă fie vărsate la bugetul local, de
unde eventual au fost sprijinite prin subve nții);
• cheltuielil e din bugetel e în cauză se pot efectua numa i în cond ițiile în care s-au
constitui t efectiv resur se financi are în cont și cheltuielil e au fost aprobat e prin bugetu l în
cauză.
Competen ța aprob ării bugetel or din mijloacele extrabugetare o au:
– pentr u instit uțiile public e finanțate din resurse bugetare și din mijloace
extrabu getare, competența o are consiliul județean, local sau cel al Consiliul ui general al
municipiului Bucure ști, prin intermediul c ărora se alocă fondurile bugetare;
– pentr u instit uțiile finanțate integral din venituri proprii (mijloace extrabugetare),
competen ța o are organul de conducere al instit uției publice respective, cu acordul ordonatorului
de credite ierarhic superior.

Teste grilă

1. Din bugetele locale sunt finan țate, de regu lă, cheltui elile pentru:
a) cercetare;
b) desfășurarea activit ății administr ației publice local e;
c) scopuri militare;
d) datoria public ă extern ă; ;
e) nici una din cele de mai sus.

2. Împrumut urile interne sau externe, pe termen mediu și lung, contractate de
admini strația public ă locală, servesc la:
a) finan țarea operațiunilor militare c urente;
b) refmanțarea datoriei pu blice l ocale;
c) efectuarea unor cheltuieli exce pționale;
d) finan țarea de investi ții publice de interes l ocal;
e) finan țarea de investi ții publice.
A) a+b+c+ d;
B) a+b+c+d +e;
C) b+c+d;
D)b+d;
E) a+c+d +e.

3. Prin bugete locale î nțelegem:
a) bugetele unit ăților private la ni vel local, c are au personalitate juridică;
b) actul în care se înscriu veniturile și chelt uielile colectivităților locale, pe o perioa dă de
un an;
c) bugetele care au ponderi mai mici în totalul veniturilor consolidate în țările dezvoltate;
d) instrumentele de planificare și conducere a activit ății financiare a unităților
administr ativ teritoriale;
e) bugetele proprii ale or așelor sub 150.000 locuitori.

4. Reprezin tă o dificult ate în fina nțele publice locale:
e) gradul de dezvoltare econo mică scăzută la nivel local față de ansamblul econo miei
naționale;
b) concure nța sector ului public cu cel privat;
c) reparti zarea finațelor publice între sector ul econ omic și social;
d) cât ar trebui să reprezinte centralizarea și cât descentr alizarea în domeniul finanțelor
publice;
e) nici una dintre variantele de mai sus.

5. Componentele bugetelor locale în România sunt:
a) bugetele proprii ale jud ețelor și al municipiului Bucure ști;
b) bugetele proprii ale jud ețelor ad ministrate pe zone teritoriale istorice;
c) bugetele proprii ale comunelor, orașelor, munici piilor și sectoarelor municipiului
Bucure ști;
d) bugetele proprii ale satelor și orașelor foarte mici;
e) bugetele proprii ale consiliilor populare și orășenești.
A)a+e;
B)a+b+c;
C)a+c+e;
D)a+c;
E) c+d+e.

6. Impozitele și taxele locale nu se stabilesc de c ătre:
a) consiliile j udețene;
b) consiliile l ocale;
c) Guvern;
d) Consili ul Local al Muni cipiului Buc urești;
e) nici una dintre variantele de mai sus.

CAP ITOLUL IV

ECHILIBRUL BUGE TAR ȘI UNELE ME TODE

ȘI TEHN ICI DE ELABORARE A BUG ETULUI PUBLIC N AȚIONAL

Avân d în veder e necesitatea adapt ării mecanis melor de finanțare a nevoilor sociale la volumul
resurselor financiare publice, în ulti mul timp se pune tot mai mult accent pe identificarea de
metode care să expri me nivelul real al acest ora, precum și a acelora ca să permită obținerea unui
nivel sustenab il al dezechilibrulu i public. Astfel , au fost conceput e mai multe metode și tehnic i de
calcular e a deficitulu i buget ar, fapt ce a condu s totodat ă și la formularea de noi concep te care să
exprime decalajul dintre veniturile și cheltuielil e sectorulu i public .
În capit olele precede nte au fost abordate proble me legate de mecanis mul privind
constituirea resurselor financi are publice curente (ordinare) și de posibili tățile de folosire a
acest ora. În continuare, este necesar să analiz ăm modul de constituire a resurselor financiare
publice comple mentare, indispensabile finanțării și refina nțării deficitului bugetar și a datoriei
publice.
Aceste resurse co mplementare reprezintă resurse f inanc iare împrumutate, care trebuie
restit uite, apariția lor fiind cauza tă de o planificare bugetar ă care are în vedere un „deficit", prin
prognozarea unor cheltuieli mai mari decât resursele curente ( care se pot constitui în condi ții
normale) sau, în unele situ ații, de apariția golurilor te mporare de ca să – determinate și ace stea fie
de o planificare eronat ă, fie de o necorelare a int rărilor de re surse cu i eșirile de resurse.

4.1. Conceptul, evolu ția și gestionarea deficitului bugetar
Fixarea unui sold bugetar „reve lator" al bugetului de stat, ca principal plan financiar al
țării, este extrem de importa ntă și indispensa bilă pentru formarea unei judecăți ample și coerente
asupra calității gestiunii acelui plan și asupra tendinței de viitor a politicii econo mico-financiare
a guverna nților din perioada la care se refer ă analiza.
Proble ma alegerii unui raport optim î ntre volumul veniturilor bugetare și cel al
chelt uielilor publice (și, implicit, a di ferenței între cei doi importa nți indicatori) a preocupat de -a
lungul vremii mulți specialiști în domeniu, teoreti cieni sau guverne. Astfel, teoretici enii clasici și
chiar postkeynesie ni au în vedere judecarea impactul ui financiar al bugetului asupra econo miei,
în funcție de realizarea echilibrul ui acest uia, respectiv venituri mai mari decât cheltuielile sau, în
cel mai rău caz, egale cu acestea.
Mulți teoreticie ni și specialiști în domeniu sunt de părere că numai un buget echilibrat
(sau practic în echili bru) garanteaz ă o bună gestiune a principalelor resurse publice ale n ațiunii.
După criza econo mică din 1929 -1930 majoritatea țărilor cu o econo mie concure nțială de
piață au început s ă-și construiasc ă bugetele na ționale cu deficit. În nenumărate situații, pentru a
trece mai ușor examenul parla mentar în demersul lor pentru aprobar ea bugetelor, guvernele
camufleaz ă cuantu mul real al deficitului prin practici de genul debugeti zării sau al a rtificiilor
contabile, prin conturile speciale de Trezorerie publică etc, care permit finanțarea unor acțiuni și
chelt uieli mai puțin pu blice și determină în final goluri temporare de ca să. Din aceast ă cauză,
trebuie menționată importan ța deosebit ă pe care o au instit uirea și aplicarea unor reguli
riguroase, care să fie respect ate în construc ția bugetel or publice, în special a bugetului de
stat. Bugetele trebuie să reflecte posibili tățile reale și corecte ale economie i acelei țări, în
ceea ce pri vește vol umul cheltuielilor publice care pot fi fina nțate la un moment dat.
Indicatorul cel mai des folosit în analiza amplorii deficitelor bugetare și a crizelor
bugetare în general, așa cum par țial este și cea pe care o traverseaz ă țara noastr ă în prezent, este
raport ul dintre:

unde:
PNB = produsul n ațional brut PIB = produsul intern brut

În ulti mul deceniu și țara noastră a adoptat aceas tă practic ă, de a aproba constru cția
bugetului de stat cu deficit. Luând în considerare calculele efectuate pe baza primului raport pe
ultimii ani, deficit ul bugetul ui de stat a evolu at astfel: 18,7% în anul 1995, 22,6% în anul 1996,
17,1% în anul 1997, 13,4% în anul 1998, 17,3% în anul 1999, 19,3% în anul 2000, 30,8% pe
anul 2001, 16,9% pe anul 2002, 17,1% pe anul 2003, 9,2% pe anul 2004, 8,3% pe anul 2005 și
de 2% prognozat pe anul 2006.
Și în sume absolute evoluția deficitului bugetar este necorespun zătoare, cu exce pția
ultimilor doi ani astfel: de la 2,9 mii de mld. lei în anul 1995, la 18,4 mii de mld. lei pe 1999, la
28,8 mii de mld. lei pe 2000, la 66, 4 mii de mld. pe 2001, la 59,2 mii de mld. lei pe 2002, la 29,0
mii de mld. lei pe anul 2003 la 32,3 mii de mld. lei pe anul 2004 la 3.280,8 mii. lei (RON) pe
anul 2005 și la 832,6 mii. lei (RON) prognozat pe anul 2006, cu influe nțe negative asupra
creșterii datoriei publice care, la rândul ei, a deter minat cheltui eli bugetare supli mentare pentru
dobânzi și a alt or cheltuieli c olaterale ace stora.
Deoarece în cazul construcțiilor bugetare, care au în vedere deficite, legile de aprobare nu
stabilesc explicit prin progra mul lor și care sunt resursele financi are prin care se vor acoperi
acestea, sarcina soluționării acest or finan țări și refina nțări revine, în exclusi vitate, Trezo reriei
publice. În analiza echilibrelor bugetare după practica din finan țele Marii Britanii, se folosesc
noțiunile de echilibru deasupra liniei, notate cu S1, și dedesubtul ace steia, notate cu S2.
Echili brul deasupra liniei sau „micul echilibr u", notat cu S1, are în vedere venitu rile și
cheltuielile bugetului fără conturile de împrumuturi , pe când echili brul dedesubt ul liniei, notat cu
S2, are în vedere nu mai conturile de î mprumuturi.
Dacă „S1" poate fi pozitiv sau negativ, „S2" are, de obicei, valori negative. De aceea, în
realizarea „marelui echilibru", „S", al bugetului, soldul po zitiv al lui „S1" trebuie să fie mai mare
decât cel negativ al l ui „S2".
În acest cadru, pentru sintetizarea celor expuse, dacă notăm cu x1 și x2 -venit urile – și cu
y1 și y2 – cheltuielile – soldul general, excedentul deficitului buget ului de stat se obține prin
formula: S = (x1 + x 2) – (y1 + y2), în care S = soldul general al bugetului.
Introducând în formule conceptele de echilibru deasupra liniei și dedesu btul liniei, arătate
mai sus pentru S1 și S2, putem obține:
51 = x1 – y1 – care poate fi pozitiv sau negativ și
52 = x2 – y2 – care este de obicei negativ, situa ție în care realizarea „ marelui
echilibru", „S", se poate produce nu mai în contextul în care S1 > 0 și S1 > S 2.
În sit uația în care echilibrul bugetului este realiza t, impactul exec uției sale cu re alitățile
econo mice duce la deflație bugetară (resurse suficie nte) cu conseci nțe favorabile asupra
consoli dării monedei n aționale și a econo miei, în general.
În situația inversă, în care S < 0, înregistr ăm „impasul bugetar" (echivalentul deficitului),
frecvent în majoritat ea țărilor lumii în ultimul timp. Acest fenomen are efecte inflaționiste,
generea ză o cerere mare de fonduri și o eroziune a puterii de cu mpărare a monedei naționale.
Impactul negativ asupra econo miei este și mai mare atunci când deficitul s-a produs cu
predilec ție din cauza cheltuielilor de consum, cum s -au petrecut lucrurile și în țara noast ră, în
mulți ani.
În situația în care acesta s-ar produce ca urmare a unor cheltuieli de capital (mai ales
productiv) este posibil ă o relansare econo mică, cu efecte favorabile asupra veniturilor viitoare
ale bugetului de stat.
Aprecierea asupra ge stiunii coresp unzătoare a resurselor p ublice e ste în să mai dif icilă
decât rezultă din simpla analiz ă a deficitului din Legea bugetului de stat. Din punctul de vedere
al Trezoreriei statului, este necesar a se deter mina cheltui elile „nete totale" de finanțare, în caz ul
deficit ului bugetar, sau veniturile „nete", în caz ul excedentelor bugetare.
Potrivit sistemului fina nțelor pu blice franceze, pentru deter minarea cheltuielilor nete ale
Trezoreriei sunt necesari trei indicatori: soldul general al bugetului, soldul bugetelor anexe și
amortizarea datoriei publice. În România, pentru deter minarea aceluiași indicat or este necesar a
se cuan tifica aproxi mativ aceiași indicatori, respectiv:
ș deficitul bugetului de stat;

ș deficitul bugetului asigu rărilor so ciale de st at;
ș soldul bugetelor anexe
ș amortizarea (anuit atea) datoriei publice interne și exter ne, fără dobânzi și cheltuieli
colaterale, deoarece acestea sunt cuprinse în bugetul de stat ( se reflectă indirect în de ficitul
bugetar).
Spre deosebire de sistemul francez la determinarea soldului net al cheltuielilor
Trezor eriei statului, în România, s-au întâl nit situații în care bugetul asigurărilor sociale de stat s-
a încheiat cu deficit acoperit din resursele financiare ale bugetului de stat, dar de regulă bugetele
fondurilor speciale au avut numai solduri favorabile, care au redus permanent cheltuielile nete
ale Tr ezoreriei. Dispo nibilit ățile coresponden ților Trezoreriei au avut acee ași influență pozitiv ă,
prin di minuarea soldului net al p lăților Trez oreriei.
O proble mă pe care o pun toate materialele de specialitate din do meniu, mai ales cele din
Marea Britanie și din Franța, este în ce măsură deficitul bugetar sau soldul net al plăților
trezoreriei influe nțează situația patrimoniului de stat sau a bilan țului de stat.
Majo ritatea speci aliștilor sunt de acord cu faptul că „îndatorarea" sau „dezîndatorarea"
netă a statului nu poate fi egală cu suma algebri că a deficitului bugetar și a datoriei publice, și
nici direct propor țională cu indicatorii respectivi.
Potrivit teoriei specialiștilor britanici, însu șită și de cei francezi, deficit ul bugetar
(„marele echili bru S") se poate desco mpune și el în echili brul aflat deasupra liniei, „S1" („micul
echilibr u"), și echilibr ul aflat dede subtul liniei, „ S2", care nu reprezin tă altce va decât soldul
conturilor de î mprumut din Legea bugetului și care, în general, are valori nega tive.
În acest ca dru, se aprecia ză că singurul echilibru care afectea ză patrimoniul statului nu
poate fi altul decât „micul echilibru", cel aflat deasupra liniei, adică „S1", întrucât „S2", soldul
contu rilor de împrumut, echili brul plasat dedes ubtul li niei, nu poate in fluența patrimoniul decât
eventu al pozitiv. Argu mentul folosit este următorul: chiar dacă soldul nefavorabil al conturilor
de împrumut deter mină temporar o creștere a cheltuielilor Trezor eriei publice, pe termen lung
împrumuturile acordate și folosite în acțiuni și procese econo mice rentabile pot duce la
dezvoltarea econo miei, cu conseci nțe favora bile și asupra patrimoniului de stat și apoi în
continuare venituri, profit și impozit e.
Un alt argument ar fi și acela că împrumuturile acordate pe termen lung și mijlociu duc
implicit la o majorare a activului bilanțului național și la o creștere a creanțelor statului (în
pasiv), iar acoperirea temporară a acestora este soluționată de trezoreria public ă prin
împrumuturi pe ter men scurt și mediu.
Important este însă ca împrumuturile acordate de la buget să fie desti nate cr eșterii
fondurilor fixe sau ac țiunilor de genul cheltuielilor de c apital, care să produc ă dezvoltarea
ulterioar ă a econo miei; trebuie în lăturată posibilitatea ca aceste împrumuturi, care au majorat
activ ul bila nțului de stat la un moment dat, s ă se tra nsforme în credi te neperfor mante, care s ă
majoreze apoi dat oria publică.

Cauzele și modul de fina nțare a deficitelor bugetare
Nevoia de resurse publi ce supli mentare, în afara celor curente (ordi nare), este
deter minată de trei cauze majore, și anume:
ș întoc mirea bugetel or naționale cu de ficite;
ș neconcorda nța între termenele de încasare a resursel or curente ordinare, mai ales a
celor din impozite și taxe, și necesitatea de a efectua plăți în con formitate cu preved erile
bugetului aprobat;
ș construirea unor bugete nerealiste, care nu sunt axate pe realitățile concr ete ale
econo miei.
Necesitatea de resurse suplimentare, pe care Trezoreria publică trebuie să le procure în
anumite perioade ale exerc ițiului, este determinată de nevoia de a efectua plăți potrivit
progra mului bugetar și de insu ficiența fluxului de resurse din venit urile c urente în acea perioa dă,
datori tă următoarelor cauze:
ș fluctua ția cheltuielilor bugetare pe trimestre, în cursul anului (stat, locale, asigu rări

sociale de stat) fa ță de nivelul stabilit ini țial;
ș ritmul necorespunz ător al încasărilor bugetare, deter minat de o serie de cauze, mai ales
econo mice (recesi une etc);
ș fluctua ția nefavorabi lă a soldului net al contu rilor speciale ale coresponde nților
trezoreriei.
Execu ția cheltuielilor bugeta re prezintă în fiecare an o structură proprie, deter minată fie
de deciziile deliberate ale politicii econo mice, de conjuncturile econo miei mondiale, fie pur și
simplu de g raba, sau încetineala organelor ad ministra ției centrale sau l ocale de a efectua anu mite
chelt uieli.
Totu și, de-a lungul anilor, s -au impus anu mite reguli, respectiv:
ș fenomene de întârzieri cu perioade de recuper ări ulterioare, precum și o tendi nță de
creștere a chelt uielilor în lunile de vaca nță și spre sfârșitul exerc ițiului, când serviciile publice
caută să consu me maximul de credite bugetare și tot în această perioad ă realizându-se și un
număr foarte mare de opera țiuni de regularizare;
ș chelt uielile curente, de tipul celor cu materiale, cu salarii, transferuri etc. sunt mai
regulate decât cele care vizea ză cheltuielile de c apital.
Ritmul necorespunz ător de intrare a resur selor în gestiu nea trezoreriei publice este cauzat
de:
ș termenele de încasare lunară sau trimestrială a resur selor, care nu coincid decât
întâmplător cu cele de efectuare a p lăților.
ș termenele de plată a impozitelor, care nu sunt respectate de un număr mare de
contribuabili, fie din cauza dificul tăților econ omico-financiare pe care le au, fie din cea a
proastei educa ții civice.
În acest c ontext, unele venituri, deși au o regula ritate mai bu nă (spre exe mplu, cele
indirecte – taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, în general taxele de consumație; și
unele directe, care au scaden țe mai lungi), încasarea lor este deter minată în mare măsură de
voința plătitorului, din care cauz ă ele au o intrare neunifor mă în trezorerie.
Referindu -se la dezechilibrul resurselor Trezoreriei publice, produs din cauza
neconcorda nței între perioadele de intrări a resurselor și necesarul de plăți în acele perioade,
literatura france ză de sp ecialit ate numește aceas tă motiva ție „efect de profil" al mecanis mului de
utiliz are și constit uire a resurs elor publice.
ș Fluctu ațiile soldurilor conturi lor speciale ale coresponde nților trezoreriei publice
influen țează și ele disponibilit ățile totale ale trezoreriei publice în mod direct propor țional, în
funcție de regula ritatea și volumul constit uirii venitu rilor care alimentea ză aceste conturi,
precum și de rit mul de efectuare a p lăților de aici.
ș Întoc mirea unor bugete nereale este o altă cauză a golurilor de casă în resurs ele
Trezoreriei publice. Aceast ă stare de lucruri este deter minată în majoritatea cazurilor de factori
politici, de crite riile impuse de organis mele financiare intern aționale guvernelor sau de
demersurile guverna mentale în vederea trecerii mai ușor a examenului parla mentar pentru
aprobarea bugetului.
În econo miile planificate sau a flate în perioada de tranz iție, mijlocul cel mai frecvent
utilizat pentru acoperirea golurilor temporare de ca să și a deficitel or curente este acela de a apela
la creditele băncii centrale. Așa s-au petrecut lucrurile și în România, până în anul 1993, după
care fina nțarea și refinanțarea deficitului bugetar au început s ă se efectueze pe căi ceva mai
normale. Și în prezent, reglementările românești permit acoperi rea decalajului temporar dintre
încas ările și plățile din contul curent general al Trezorer iei statului cu resurse venite din partea
băncii centrale (Banca Na țională a Ro mâniei) pe calea î mprumuturilor; aceste împrumuturi au un
termen de rambursare de cel mult 180 de zile și o dobând ă de la nivelul pieței. Actele în materie
precizeaz ă, de asemenea, faptul că volumul acestor credite nu poate fi mai mare de 10% din
totalul creditelor buget are aprobate prin bugetul de stat sau decât dublul capitalului băncii
centrale și al fondului ei de rezerv ă.
Acest mod de a se apela si stematic la res ursele băncii centrale, pentru acoperir ea
golurilor de casă și a deficit ului bugetar, este tot mai rar folosit sau chiar deloc în econo miile

țărilor dezvoltate. Trezoreriile publice de aici gestione ază datoria publi că și acop erirea de ficitelor
bugetare, utilizând cu predile cție instrumente de cre dit ne gociabile sau nenegociabile, care se
plaseaz ă prin int ermediari la inve stitorii financiari sau nefinanciari pe pi ața de ca pital.

4.2. Metode de dimension are și finanțare a deficitului bugetar
4.2.1. Metode de m ăsurare a deficitului bugetar
Dezechilibru l financia r publi c este rezultatul cererii prea mari de resurs e financiare
publice , în comparație cu fonduril e ce se pot constitu i la nivelu l statului. Astfel, pentru a
expri ma valoric acest decalaj, se utilizea ză cel mai frecvent conceptul de deficit bugetar.
În Rom ânia, pentru măsurarea dezechilibrului financia r publi c se foloses c metode diferite, în
funcție de care se identifică un anumi t tip de deficit buge tar respectiv:
• deficitul/surplusul bugetului general consolid at;
• deficitul/surplusul convențional;
• deficitul/surplusul primar,
deficitul/surplusul operațional;
deficitul/surplusul structural;
deficitul/surplusul cvasi-fiscal.
Utilizare a metodelo r modern e pentr u dimens ionare a cât mai corec tă a dezechilibrului
financia r publi c a condu s la apariția de noi tipur i de deficite/ surplusur i ale sectorului publi c.
Astfel, putem vorbi de deficit/surplus conve nțional , primar , operațional , struct ural și cvasi –
fiscal.
Deficitul/surplusul convențional, calculat ca difere nță între încas ările și plățile efective,
reprezint ă necesarul de finanțare a sectorului public. în metod a de măsurar e a acestu i tip de
dezechilibr u public , veniturile nu inclu d împrumuturile interne și externe. La nivelul cheltuielilor
nu sunt luate în considerare rambursările datorie i public e din acel an, insă se regăsesc dobânzil e la
dator ia publică.
Deficitul/surplusu l primar exclude din defici tul convențional cheltuielile reprez entând
dobânzil e la datori a publi că. Aces t indicator este utilizat în analiz a ajustărilor ce trebuie realizate la
nivelul politicii fiscale.
Deficitul/surplusu l operațional includ e deficitu l prima r și dobând a reală plătită în contul
datori ei publice int erne.
Deficit ul/sur plusul struct ural exclude din deficitul conve nționa l încasările din
privatizare , ce sunt considerat e surse de finanțare și nu de venituri.
Deficitul cvasi-fiscal eviden țiază deficitul conv ențional și opera țiunile cvasifiscal e ce iau
forma:
• subven țiilor pentr u dobânzil e la împru muturile acordat e de Banc a Națională a
României și de băncile comercial e socie tăților cu capital de stat din sectoarele
agric ultură și ener gie;
• subve nțiilor pentr u cursu l de schimb de care beneficia ză sectorul energetic;
• împrumuturilo r prelu ate de stat pe bază de legi speciale;
• împrumuturilor garantate de stat;
• arieratelor față de buget a age nților econo mici.
Deficitel e cvasi-fiscal e pot apăsa foarte mult asupra bugetului general consolidat mărind
deficitul și împingân d guve rnul să se împrumut e de pe piața externă tot mai mult. Teoretic , între
datori a extern ă și defic itele cvasi -fiscale , precu m și cel opera țional , există o legătură pozitiv ă,
evoluân d în acela și sens, atâta vreme cât invest ițiile direct e sunt redus e, iar exporturi le sunt prea
mici în compara ție cu importurile.
Deficitele cvasi -fiscale se referă la pierderile întreprinderi lor din sectorul public. Când
acest e pierder i nu mai sunt tolerat e de sistemul economic , ele se transformă într-o povar ă efectiv ă
asupr a bugetulu i public, prin preluare a la datori a publi că, ceea ce suplimenteaz ă cheltuielil e cu
refinanțarea acesteia . De exemplu, obligațiile BAN COREX și ale Băncii Agricole.

Deficitel e cvasi-fiscal e privesc numai o parte din arieratele din econo mie, respectiv numai
acele pierderi pe care trebuie să le suporte guvernul. Aceste d eficite pot fi analizate ca stoc de
datorie, iar, în dinamică, drept fluxur i ce modifică dimensiunea stocului.
Soluția pentru reducer ea nivelulu i deficitu lui cvasi -fiscal este impunere a disciplinei
financiare , privatizare a și restructurare a socie tăților generato are de pierde ri. În plus, o concur ență
adecvat ă pe piață, care să stimuleze eficie nța, ar putea constitui un alt factor importa nt pentru
diminuarea dezechili brului real din sector ul public.

4.2.2. Instrumente și tehnici utilizate în țările dezvolt ate pentru finanțarea deficitului
bugetar și refina nțarea datoriei publice
În econo miile țărilor dezvolt ate, ale căror finanțe publice funcționeaz ă pe baza tehnicilor
deficitelor bugetare, se folosesc o mulțime de instru mente de credite guverna mentale care ar
putea fi avute în vedere și de autoritățile noastre abilitate în gestionarea deficitelor bugetare, a
golurilor temporare de casă și a datoriei pub lice, și anu me:
– bonuri de trezorerie sau alte instru mente de credit guverna mental, cu termen de
rambursare de pâ nă la un an;
– oblig ațiuni guverna mentale pe ter men mediu și lung (negociabile);
-instru mente de credit guvernamental nenegociabile , accesibile mai ales micilor
întreprinzători;
– instru mente de credit pentru sectorul bancar și instituțiile financiare;
– alte tehnici (aranja mente) de împrumuturi guverna mentale.
Bonurile de trezorerie s au alte instru mente de credit pentru acoperirea de ficitelor curente
sau a golurilor temporare de casă, în cadrul unui an fiscal, sunt adresate băncilor, institu țiilor
financiare, precum și publicului larg.
Scaden ța acestor hârtii de val oare poate fi cea tradițională (trei, șase sau nouă luni) sau
poate fi fixată în așa fel încât să se asigure „prinderea" perioadei de intrare a resur selor fiscale,
procedeu des folosit în unele țări ale OECD (SUA, Canada și Japonia). În Franța, spre exemplu,
Trezoreria public ă pune în circul ație, pe suport material sau în co nt curent:
– bonuri cu dobând ă anual ă, ale căror dobânzi sunt plătite în funcție de durata limitată la
doi, cinci sau chiar șapte ani;
– bonuri cu dobân dă variabil ă, denu mite BDV, și care, contrar bonurilor cu dobân dă fixă,
sunt în permanen ță rezervate ope rațiunilor tradiționale ale pi eței monetare.
Emisiunea bonurilor și a obliga țiunilor de trezorerie în Franța a creat un nou concept mai
general, acela de „valori de trez orerie". Acestea prezint ă calități specifice (girul statul ui) și o
lichiditate superioa ră tuturor c elorlalte titl uri de valoa re.
În anumite situații, din motive de politic ă monetar ă, bilet ele de trezo rerie pot constitui
pentru bănci importante instru mente monetare, pe care le pot utiliza în fața băncii centrale pentru
asigurarea rezervelor de lichiditate. În acest context, fondurile puse la dispoziția trezoreriei vor
putea crește (din vânzarea acestor hârtii de valoare), fapt ce ar putea constitui un prim pas pentru
realizarea unei piețe monetare secundare, unde banca centra lă să intervină pentru reglarea
lichidităților bancare și a dobânzilor pe ter men scurt.
Pentru acoperirea deficitelor anilor prece denți, trecute de alt fel la datoria public ă,
majoritat ea țărilor dezv oltate folosesc titlurile de stat pe ter men mediu și lung.
În alegerea instrumentelor de credit trebuie optat pentru acele variante care să asigure
necesi tățile de acop erire a deficitului de fonduri, pe de o parte, și satisfacerea pre ferințelor
grupurilor de inve stitori, pe de alt ă parte.
În țările dezvoltate, instrumentele cel mai des folosite pentru acoperirea datoriei publice
sunt titlurile de stat sub forma oblig ațiunilor. Astfel, Oliver Gordon menționeaz ă că, în Franța,
70% din emisiunile Trezoreriei publice se axea ză pe patru produse cu dobând ă fixă, fără clauze
particul are, astfel: o bligațiuni pe șapte ani, z ece ani, 15 ani și 25 ani. Al cincilea produs sunt
oblig ațiunile cu scade nță de 12 ani și cu dobând ă variabi lă, raporta tă la dobânda medie practica tă
la emisiunea bonurilor de trezorerie cu scade nță de trei luni. De asemenea, în ultimul timp, în
Franța s-au emis două linii de oblig ațiuni cu dobând ă variabi lă: o obliga țiune cu scadență la cinci

ani (cu o dobând ă indexa tă pe baza dobânzii reversibile a bonuril or de trezorerie pe trei luni) și
una cu sca dența la zece ani (C u o d obând ă indexată pe baza dobânzii medii a î mprumuturilor de
stat).
De asemenea, în ultimul timp, în unele țări s-au dezvoltat instru mente de credit
negocia bile pentru micii întrep rinzători denumite și „bonuri guverna mentale de econ omii".
Aceste titl uri au, de r egulă, val ori mici, pentru a fi accesibile unui număr cât mai mare de
ofertan ți; totodat ă, ele au rate ale dobânzii destul de înalte și o lichiditate asigurată. De obicei,
aceste titluri nu reprezi ntă un subiect de Comercializ are pe piața secundar ă, deci nu sunt expuse
riscurilor de pierderi de capital, având prevăzută și o clau ză specifică, potrivit c ăreia, după o
perioa dă relativ scurtă, posesorii p ot cere oricâ nd rambursarea lor. Din aceas tă cauza, gestionarul
lor trebuie să-și asigure provizioane pentru cazul răscumpărărilor înainte de ter menul scade nței.
Rata dobânzii pentru aceste titl uri este de obicei progresi vă, pe ani, în func ție de evolu ția
ratei inflației, pentru a o compensa pe aceasta și a se asigura investit orului un profit rezonabil
(măcar mediu).Un alt sector important, care poate dispune de resurse pentru finanțarea și
refinan țarea datoriei publice, este sistemul instit uțiilor financiare.Atragerea resurselor financiare
disponibile din acest sector, de c ătre gest ionarul datoriei publice, se poate realiza pe calea unor
instru mente nenegociabile, prin care se obțin „împrumuturi private" sau „împrumuturi contra
cambiei".
Avantajele unor ase menea î mprumuturi constau în aceea că nivelul creditelor sc adente,
modul de ra mbursare și rata do bânzii ( fixă sau variabil ă) pot fi adaptate ceri nțelor investito rilor
În majorit atea țărilor, reco mandarea autori tăților, dar mai ales cea a organismelor
financiare intern aționale (FMI), impune gestionarului datoriei publice să utiliz eze tehnici și
mijloace specifice pieței, deter minând colectarea resur selor financiare într-un mod descentralizat
și pe o pia ță cât mai extins ă, inclusiv de pe cea exter nă.
Finan țările externe se pot constit ui în resu rse importa nte și, de multe ori, ele reprezintă o
ultimă soluție pentru acoperirea de ficitelor bugetare c urente, dar mai ales a datoriei publice,
soluție ce se concretizeaz ă în:
– atragerea de lichidități internaționale;
– contractarea de î mprumuturi în devize.
Noțiunea de lichi ditate intern ațională are în vedere evoluția unui ansamblu de posturi ale
bilanțurilor Trezoreriei publice și ale băncii centrale, în opera țiunile lor pe termen scurt, mediu și
lung cu nerezide nții, prin instituir ea de depozite sau î ncasarea dat oriilor scadente sau greu
solvabile de Ia debitori intern aționali. În cadrul acestei categorii am putea include și demersurile
de a obliga exportatorii să-și încaseze Ia ter men crea nțele în devize pentru exporturile făcute,
inclu siv demersurile autori tăților pentru a continge nța importurile în vederea preîntâ mpinării
unei balanțe comerciale și de plăți pasive, care ar deter mina diminuarea stocului de devize al
țării.
Împrumuturile exter ne constau în operațiuni pe termen lung și, în mai mică măsură, pe
termen mediu. Acest lucru nu în seam nă altceva decât o „s oluție brutal ă" de a plasa o econo mie în
recesiune pe calea redre sării, prin revigorarea conturilor externe, demersul acesta asigurând o
anume relaxare moderat ă a econo miei (pe calea finan țării provizo rii a deficitului prin finanțări
exter ne).

4.2.3. Instr umente folosite în Româ nia pentru fina nțarea deficitelor bugetare
Tehnicile și instru mentele de credit folosite până în preze nt în Ro mânia, pentru finanțarea
și refinan țarea deficitelor bugetare și a datoriei publice, s-au rezumat la un număr restrâns de
asemenea procedee și mijloace, printre care creditele pe ter men scurt, acord ate de Banca
Națională a Ro mâniei, mai ales pentru acop erirea golurilor temporare de ca să și a de ficitelor
bugetare curente. Fluxurile finan ciare deter minate de aceste operațiuni sunt simple și apreciem
că ele nu necesită explica ții supli mentare.
În pri mii ani de du pă revolu ție, ace ste categorii de credite erau nepur tătoare de dobânzi,
iar, în prezent, dobân da lor este cea oficial ă (a dobânzii oficiale a Băncii Central e) și este
suportat ă din bugetul de stat. În contraparti dă, Banca Națională a României plătește o dobân dă la

cursul zilei pentru disponibilit ățile Trezoreriei statului aflate în co ntul curent general aflat la
Banca Na țională a Ro mâniei. Avantaj ul ace stor resurse este acela că ele se pot procura rapid, în
funcție de necesi tăți, sporind imediat lichiditățile Trezoreriei statului, dezavantajul constând îns ă
în aceea c ă aceste res urse trebuie restituite tot așa de rapid cum au fost și procurate.
O a doua resurs ă pentru finan țarea și refinan țarea deficitelor bugeta re și a datoriei publice
a fost aceea pusă în practi că din anul 1992, prin obliga țiunile de stat seriile „A" și „B", cu
dobând ă fixă, vândute popula ției prin inter mediul Casei de Econo mii și Conse mnațiuni.
Deoarece în acea perioadă nu erau încă organizate Trezorerii ale statului, centralizarea
resurselor în contul bugetului de stat s-a efectuat prin inter mediul sucursalelor județene ale Casei
de Econo mii și Consemn ațiuni, prin sucursalele jud ețene ale B ăncii Na ționale a Ro mâniei,
Centrala Casei de Econo mii și Consemna țiuni și Centrala Băncii Na ționale a Ro mâniei.
Un alt tip de împrumut contr actat de Trezoreria statul ui este cel obținut prin intermediul
sistemului bancar sau al age nților econo mici. Dobânda ace stor credite se stabil ește prin licita ție
public ă, organizat ă de Banca Na țională a României, care a cționeaz ă ca agent al statul ui.
În cazul acestor împrumuturi s-a practicat, de regul ă, tehnica demateriali zării titlurilor de
stat în contul curent al investitor ului. Obligati vitatea evidențierii acestora, precum și conducerea
contabili tății subsc rierilor au revenit deop otrivă Băncii Na ționale a Ro mâniei și Trezoreriei
statului.
Începând din anul 1999, Trezoreria statului a recurs la modalitat ea de a se împrumuta și
de la popul ație, prin atragerea ec onomiilor disponibile ale acesteia, folosind certificatele de
trezorerie cu dobân dă fixă, prin subscrieri în nu merar și ulterior în cont, prin vira ment. Aceste
emisiuni au fost derulate prin unit ățile sale teritoriale, realiz ându-se însemnate econo mii pentru
bugetul de stat, prin eli minarea co misioanelor care erau pl ătite pentru ase menea oper ațiuni
unităților Casei de Econ omii și Consemna țiuni și altor intermediar i.
Întrucât certificatele de trezoreri e sunt pur tătoare de dobând ă fixă, difere nțiată aproape pe
fiecare emisiune, iar în majorit atea cazuril or ele nu se rambursea ză la scade nță, subscrierile
transfor mându -se în depozite, la calculul dobânzii finale trebuie ținut cont de suma subscri să,
precum și de dobânda capitaliza tă.
La fel cum se proce dează și în alte econo mii, dobânda care se calculea ză pentru
subscrierile la împrumuturile de stat, precum și la cele trans formate în depozite, se supor tă din
prevederile bugetului de stat. Până în exerc ițiul bugetar 2002, dobânda aferent ă sumelor trecute
în conturile de depozit se suporta din bugetul Trezoreriei statului.
Din cele prezentate rezult ă că, în procesul de atragere a capitalurilor disponibile din
econo mie pentru finan țarea și refinanțarea deficite lor bugetare și a datoriei publi ce în România,
s-au folosit și se folose sc încă un număr restrâns de instru mente (hârtii de valoare) fără varietate,
din punctul de vedere al caracteristicilor pe care acestea le pot î mbrăca.

4.3. Unele metode și tehnici de elaborare a bugetului public na țional
Elaborarea unui buget modern presupune f olosirea tehnicilor de previziune și a analizei
macroecono mice, metode ce permit evide nțierea impactului econo mic, social și politic al
opțiunilor privind pro curarea resur selor și utiliz area lor prin inter mediul cheltuielilor publice.
Printre metodele clasice de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare
menționăm: metoda au tomată, metoda majorării (diminuării) și metoda evalu ării directe.
Potrivit metodei automate , se iau drept bază pentru întoc mirea bugetului pe anul ur mător
(t+1) venitu rile și cheltuielile penultimului an (t-1), al cărui exerc ițiu a fost î ncheiat. Metoda este
simplă, nu necesi tă un volum mare de lucr ări, dar prezin tă dezava ntajul c ă este departe de
realitate, deoarece condițiile econo mice, sociale și politi ce existe nte cu doi ani în urmă nu se pot
menține decât î ntâmplător și în anul pentru care se elaborea ză proiectul de buget.
Metoda major ării (diminu ării) constă în aceea că se iau în consi derare rezultatele
exerc ițiilor bugetare pe un interval de cinci ani (sau mai mulți ani consecutivi) din perioada
premergătoare anul ui pentru care se elaborea ză proiectul de buget. Pe baza acestor date se
deter mină ritmul mediu anual de creștere (sau descreștere) a venit urilor și cheltuielilor bugetare.
Prin aplicarea acestui ritm asupra venituril or și cheltuielil or anului bugetar prognozat se

deter mină nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetul ui de stat pe anul următor. Deter minarea
venit urilor și chelt uielilor prin extrapol area tendințelor rezultate din evolu ția indicatorilor,
aferen ți perioadei considerate drept bază de calcul, este aproxi mativă, deoarece în fiecare an
intervin factori noi, care pot avea o influență mai mare sau mai mică asupra bugetului în cauză.
În plus, procedeul transpune în viit or influe nțele negative ale unor fenomene econo mico-
financiare care s -au manifestat în anii care au servit drept ba ză de calcul.
Metoda evaluării directe presupune efectuar ea unor calcule pentru fiecare sursă de venit
și fiecare categorie de chelt uieli în parte. În acest scop, se au în vedere execuția preliminară a
bugetului pe anul în curs și previziunile în domeniul econo mic și social pentru anul bugetar
următor. La estimarea veniturilor aferente bugetului pe anul viitor se ține seama de nivel ul lor
prevăzut pentru anul în c urs, care se ajustează în funcție de eve ntualele modifi cări ce v or
interveni în legislația cu privire la impozite și alte venituri, precum și de influen ța unor factori de
natur ă economică, politi că, social ă, care țin de conjunctura interna țională.
Dimensionarea indicatoril or bugetari se realizea ză în dire ctă corelație cu nivelul unor
indicatori macroecono mici (produsul intern brut previzionat) în condițiile unei rate esti mate a
inflației și ale unui nivel previzibil al cursului de schi mb al monedei n aționale.
În acest cadru, o importa nță deosebi tă o prezin tă evaluarea cheltuielilor publice Ia ni velul
necesi tăților anului bugetar. Aceasta presupune o armonizare a solicit ărilor de credite bugetare
cu posibili tățile reale ale econo miei de a su sține, cu venituri corespunz ătoare, creșterea
chelt uielilor publice.
Evaluar ea cheltuielilor publice nu însea mnă în mod automat creșterea ac estora, ci
dimensionarea lor în așa fel încât, în cond ițiile unor resurse publice i nsuficiente, deficitul bugetar
previzionat să fie suportabil (în li mita a 2% -3% din PIB).
Aceas tă metodă se folose ște cu predilec ție și de autori tățile ro mânești în con strucția
bugetelor.
Alte metode mai moderne folosite în străinătate, în constru cția bugetelor sunt prezentate
în continuare:
Metoda cost-avantaje sau cost-eficacitate, a cărei aplicabilitate este cond iționat ă de
existen ța a dou ă sau mai multe solu ții de realizare a unui obiectiv, cu c osturi diferite. Analiza
cost-avantaje (cost -benefit analysis) reprezin tă un set de tehnici concepute în vederea asigu rării
unei alocări eficiente a resurs elor limitate, în primul rând între sectorul public și cel privat și, în
al doilea rând, între diferi tele proiecte ale sectorului public;
Metoda de planificare, programare, bug etizare (PPBS) presup une identificarea
obiectivel or ce urmează a fi îndeplinite pe termen lung, cuantificarea (pe baza unor calcule
specifice) a costuril or și ava ntajelor di feritelor progra me ce pot fi fina nțate de Ia buget și
stabilirea unui clasa ment al acest ora în raport cu indic atorii de eficacitate. Adoptarea deciziei în
funcție de ierarhia programelor alternative e ste consider ată a fi criteriul tehnolog ic ce înlocuie ște
criteriul politic în materie de buget.
Metoda per mite identificarea „opțiunilor verticale", în cadrul acel uiași minister, dar nu
permite formularea „opțiunilor orizontale", adică pe baza ei nu se poate justifica o repartiție
diferi tă a creditelor bugetare î ntre ministere (ca, de exe mplu: credite bugetare mai mari pentru
educa ție și mai mici pentru justi ție sau credite mai mari pentru educa ție și mai mici pentru
sănătate etc). Pentru a a sigura o repartizare judicioas ă a cre ditelor pe ministere, e ste necesar un
criteriu comun de eficacitate, valabil pentru ansa mblul ministerel or, ceea ce este greu de
identificat și de aplicat în practic ă.
Așadar, în cadrul metodei PPBS, bugetele ministerelor nu mai sunt prezentate ca o simp lă
enumerare de cre dite bugetare, ci sunt refor mulate pe progra me în succesiunea „structu ră-
obiective -progra me". Astfel, gestiunea bugeta ră global ă este conce pută ca un sistem de
subpolitici opti male.
Limitele metodei PPBS au pro movat metoda: manage mentului prin o biective (MBO).
Esen ța metodei constă în aceea că se pune accent ul pe identificarea finali tăților sau
țintelor pe ntru fiecare domeniu de acti vitate. Fiecare gestionar de resurse publice își define ște
propriile sale obiective, contribuind astfel la realizarea finalităților propuse. în cadrul fiecărui

minister se procedeaz ă la rediscutarea și coordonarea finali tăților, obiectivelor și resursel or. în
acest mod, se realizeaz ă o descentralizare a dec iziei, dar apar dific ultăți referitoare la asu marea
răspunderi i la nivelul noilor centre descentralizate de deciz ie, la deter minarea preci să a
obiectivel or și, mai ales, la coordo narea acestora cu obiectivele generale ale bugetul ui.
Metoda MBO a fost concepu tă în context ul unei plani ficări globale pe termen de cinci
ani, astfel încât să permită o coordonare a obiectivelor î ntre ministere. Spre deosebire de PPBS,
metoda are drept scop identificarea o pțiunilor orizontale privind difere nțierea mărimii creditelor
bugetare pe ministere. în procesul selec tării obiectivelor, decidentul este diferit de utilizat or, în
timp ce, în cazul metodei PPBS, decizia aparține utilizatorului. încadrarea obiectivel or în
contextul general al bugetului presupune alocarea global ă a res urselor necesare pentru atingerea
scopurilor propuse.
O altă metodă a aplic ării este metoda baz ă bugetar ă zero (Z BB)
„Zero -Based Budgeting" reprezin tă metoda de progra mare bugeta ră, practicat ă în SUA
după 1980, al cărei scop este acela de a preîntâ mpina creșterea excesi vă a cheltuielilor bugetare
de la un an la a ltul. Metoda const ă în a alege aceea co mbinație de progra me care minimizează
costurile deter minate de realizarea unui anumit obiectiv, la un anumit nivel al resurselor posibil
de obținut. Progra marea bugetar ă prezint ă, în acest caz, elemente comune cu planul de afaceri al
unei întreprinderi private, care-și propune producerea unor outputuri date, cu costuri minime, în
cond ițiile maxi mizării profitului.
Elaborarea bugetului du pă metoda ZBB presupune justificarea progra melor alternative
bazate pe costuri diferite, inclusiv o baz ă zero sau cel mai scăzut nivel de cost la care poate fi
realizat obiectiv ul prop us. Parla mentul ree xaminează bugetul, în mod siste matic, la intervale
regulate de timp, ca și cum s-ar porni de la zero. La fiecare cinci ani se reevalueaz ă fiecare
acțiune și se redisc ută fiecare autoriza ție de program în vederea aprobării. Prin intermediul unor
așa-numite pachete de decizie sau „pachet e-progra m", sunt evaluate rezultatele diferite, ce
corespund atât unui nivel dat al costurilor, cât și altor niveluri de cost situate sub și peste nivelul
considerat. Pentru fiecare program se deter mină nivelul minim al efortului (baza – zero) și se
evaluea ză conseci nțele reducerii cheltuielilor bugetare Ia acest nivel minim. Un „pachet de
decizie", în context ul metodei ZBB, include: obiectiv ul sau rezultatul ce se dorește a fi obținut;
descrierea progra melor și a subprogra melor de realizare a obiectivului; analiza diferitelor costuri
și ava ntaje degajate; lista mijloac elor alternative, precum și justi ficarea alternativei propuse.
Opțiunea pentru unul sau altul dintre progra mele propuse depinde de efectele ce pot fi
obținute la un nivel dat al costurilor. Efectele sunt evidențiate prin prisma avantaj elor directe și
indirecte, iar costu rile sunt estimate la nivelul lor real, inclusiv prin luarea în consider are a
costu rilor generate de extern alități. După ce se eviden țiază și se evaluea ză atât costurile, cât și
avantajele corespunz ătoare, se procedeaz ă la actualiza rea beneficiilor nete viitoare. Bene ficiile
nete v iitoare se reduc în condi țiile existenței unei rate a dobânzii, real pozitive, în econo mie, fapt
care face ca o unitate monetar ă obținută în viitor cu titlu de beneficiu să reprezinte mai puțin
decât o u nitate moneta ră obținută în prezent drept beneficiu.
Metoda r aționali zării opțiunilor bugetare (RCB)
,Jiationalisation des Choix BudgetaireP a constituit metoda francez ă bazat ă pe analiza
sistemică, pentru dimensionarea indicatorilor bugetari, în context ul gestiunii prin obiective a
resur selor publice. Metod a raționaliz ării opțiunilor bugetare const ă în identificarea și studierea
obiectivel or, compararea soluțiilor alternative, adoptar ea deciziei pe baza analizei cost-avantaje
și contr olul per manent al cheltui rii resurselor. Originalita tea metodei const ă în capacitatea de
adapta bilitate și de refor mulare a opțiunilor; având caracter iterativ, metoda permite anali za
obiectivel or și glisarea acestora prin intermediul așa-numitului „plan -revolving". Iterațiile, în
cadrul analizei sistemice, pot ur ma succesiu nea următoare:
1. formularea proble mei;
2. selecția obiectivelor;
3. propunerea alternativelor;
4. colectarea de dat e;
5. constru cția modelelo r;

6. comparația modelelo r;
7. testul de se nsibilitat e;
8. examinarea ipotezelor;
9. reexa minarea ob iectivelor;
10. propunerea de noi alternative;
11. noua fo rmulare a proble mei.
Raționalizarea opțiunilor bugetare este considera tă ca fiind o metodă coere ntă de
elaborare a bugetul ui (definirea obiecti velor), de alegere a mijloacelor posibil de utilizat, de
execu ție a acest uia (programe și gestiune) și de contr ol (compararea rezultatelor obținute cu cele
scontate și formularea previziunilor ). Principalele etape ale metodei RCB sunt, așadar, studiul,
decizia, execu ția și controlul.
Cu toate a vantaj ele ce decurg din deter minarea o pțiunilor bugetare pe baza criteriilor
econo mice, nici în țările de origine, nici în țările care le-au adoptat și adaptat nu s-a reușit
generalizarea metodelor moderne de elaborare a indicatorilor bugetari.
Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari se bazea ză pe estimarea
costu rilor și avant ajelor viit oare, c are intră în calculul indicatorilor bugetari drept variabile certe.
Cum ele nu pot fi niciodat ă pe deplin prefigurate, t otdeauna se înregistrează diferen țe între
mărimea p revizio nală și cea rea lă a indicatorilor consider ați. Efectele unei anumite politici
bugetare sunt și ele greu de cuanti ficat, în majoritat ea situ ațiilor.

Cuvinte cheie: dezec hilibru public , titlur i de stat, deficit buge tar, certificate de
trezorerie, deficit/s urplus consosolidat , oblig ațiuni de stat, oblig ațiuni de tezaur, deficit/surplus
conven țional, cont current gene ral al Trezore riei Statului, , deficit/surpl us primar ,
deficit/surplu s opera țional , împrumutur i din disponibili tățile, existent e temporar în contul
curen t general al trezore riei statului

Teste gril ă

1. Asigurarea echilibrului bugetar e posibil ă prin folosirea urm ătoarelor tehnici:
a) constituirea unui fond de rezer vă bugeta ră;
b) tehni ca fondurilor speciale;
c) tehnica fondurilor bugetare;
d) tehnica a mortizării alternativ e;
e) tehnica fondului de egalizare. ' t

A) a+b+c;
B) c+d+e;
C) a+d+e;
D) a+e;
E) b+c+d.

2. Bugetul economiei n aționale repre zintă:
a) docu mentul previ zional în care se cu antifică nu nu mai nivelul
chelt uielilor sect orului priv at ce se vor efectua în viitor, precum
și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozi ția stat ului;
b) ansamblul conturilor națiunii care descriu, pentru anul în curs și
pentru anul următor, previziunile asupra tuturor agenților economici
din țara respecti vă;
c) ansamblul venitu rilor și cheltuielilor previzi onate de socie tățile
comerciale din do meniul pri vat;
d) totalitatea cheltuielilor care se înre gistrează la nivelul unei țări;
e) nici unul dintre enun țurile de mai sus nu define ște bugetul
econo miei na ționale.

3.În statele de tip unitar sistemul b ugetar cupri nde:
a) bugetele locale;
b) bugetele statelor, pro vinciil or sau regiunilor membre;
c) bugetele fondurilor speciale;
d) bugetul autori tăților publice centrale;
e) bugetul a sigur ărilor s ociale de stat;
f) bugetul econo miei.
A) a+d+e;
B) a+c+d+e;
C) c+d;
D)a+f;
E) a+d.

4. În România, nevoile de resurse la nivelul socie tății și posibilit ățile de acoperire
ale ace stor nevoi sunt reflectate în:
a) bugetul de stat;
b) buget ul econo mic;
c) bugetul asigur ărilor s ociale de stat;
d) bugetul fonduril or speciale;
e) bugetul altor institu ții publice subve nționate de stat;
f) bugetul trezoreriei statului.
A) a+c+d+e+f;
B) b+c;
C) a+e;
D) a+c+d+f;
E) a+d+f.

5. Care dintre următoarele metode nu este o meto dă modern ă de
dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bug etare?
a) metoda de planificare, progra mare, bugetizare;
b) metoda de reevaluare a o pțiunilor bugetare;
c) metoda bazei bugetare zero;
d) metoda ra ționalizării op țiunilor bu getare;
e) metoda manage mentului prin obiective.

6. Metoda evalu ării di recte a venitu rilor și cheltui elilor pr esupune:
a) întoc mirea bugetului cu luarea în considerare a rezultatelor exerc ițiilor bugetare pe
mai mulți ani, pre mergători celui pe ntru care se elaborea ză bugetul;
b) deter minarea coeficientului creșterii sau descreșterii veniturilor și chelt uielilor
bugetare;
c) luarea în c onsider are a nivelului ve niturilor și cheltuielilor ultimului
an al c ărui exerc ițiu a fost înc heiat;
d) dimensionarea pe baza unor calcule a fiecărei surse de venit și a fiecărei surse de
chelt uieli;
e) preluarea unor modele de elabo rare a bugetului din practica altor țări.

7. Metodele moderne de dimensionare a veniturilor și a cheltui elilor
bugetare s unt:
a) metoda auto mată;
b) metoda cost -avantaje;
c) metoda majorării (diminuării);
d) metoda de planificare, progra mare, bugetizare;

e) metoda evalu ării directe;
f) metoda baz ă bugeta ră zero;
g) metoda ra ționalizării op țiunilor bu getare.
A) a+c+e;
B) b+d+f+g;
C) a+b+d+g;
D) b+e+f;
E) a+b+c+g.

8. Metoda analitic ă de determinare a resurselor financiare presupune:
a) evaluarea directă a fiecărui fond de resurse financiare, publice sau private;
b) extrapolarea raport ului existe nt între PIB și resursele financiare;
c) extrap olarea raport ului existe nt între resur se financiare și PIB;
d) extrap olarea tendi nței cre șterii sau s căderii venit urilor din a nii ante riori;
e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

publice? 9. Ce se înțelege prin credit bugetar, confo rm Legii nr. 500/2002 privind finanțele

a) partea din unele venituri ale bugetului de stat ce se alo că unităților
administrativ – teritoriale în vederea echilib rării bugetel or proprii a le acestora;
b) aprobarea comunicat ă trezoreriei statului de către ordonatorul principal de credite, în
limita căreia se pot efectua pl ăți de cas ă din bugetul de stat;
c) suma aproba tă prin buget, reprezentând limita maxi mă până la care se pot
ordonan ța și efectua p lăți în cursul anului bugetar;
d) plata unei sume efectuat ă de un agent economic sau de o instit uție public ă ori
financia ră în vederea sti ngerii unei oblig ații legale;
e) nici una din variantele de mai sus.

CAP ITOLUL V

BUGE TUL GENER AL AL UNIUNII EURO PENE

În cadrul acestui capitol este preze ntat bugetu l Uniuni i Europen e, principiile ce stau la
baza realiz ării bugetului, procedura bugeta ră, dar și structura bugetului (venituri și cheltuieli).

5.1. Princi piile fundamentale ale bugetului Uniunii Europen e
Bugetu l Uniuni i Europen e este actul ce autorizează, în fiecar e an, finanțarea ansamblului
activităților și intervențiilor comunitare, tradu când, în termeni de afectare a resur selor, prioritățile și
orien tările politice.
Evoluția bugetului, de-a lungu l timpului , reflec tă transfor mările succesiv e ale constru cției
europene . Dacă în anul 1970 , bugetu l Comunit ății reprezent a 3,6 mld. ECU (19 ECU/locuitor/an),
în anul 2000, el reprezenta 93 mld. EURO (250 EURO/locuitor/an).
Pentru realizare a bugetului, se ține sea ma de u rmătoarele principii:
•principiu l unității (art. 268 din Tratat ) semnifică că total itatea cheltuielilo r și a
veniturilo r sunt reunit e într-un singu r document. Aces t principiu pornește de la regula elementar ă a
transparenței, dând posibilitat ea legiuitorului să cunoasc ă opera țiunile înt r-o optică global ă și
exhaustiv ă.
Totuși, existența bugetelor autonome ale unor organisme a căror finanțare se realizeaz ă din
bugetu l genera l arată că există și excep ții de la acest principiu.
•princi piul universalității garantează transpa rența operațiilor financiare , permite un control
democrati c asupr a utilizării bugetului , regrupân d două reguli:
– regula de neafecta re potrivit căreia venituril e bugetar e nu pol fi afectate pentru anumite
cheltuieli;
– regul a potrivi t căreia venituril e și cheltuielil e trebui e înscris e în buge t în sumele lor
globale, integrale, fără a se ține sea ma de corel ațiile per -sold.
Totuși, există și excep ții de la aceste reguli , cele mai cunoscute fiind cele referitoa re la
finan țarea progra melor complementare de cercetar e și finanțare FEOGA.
•principiu l anuali tății ce implică realizare a operațiilor bugetar e pe parcur sul unui
exerci țiu bugetar , astfel încât să faciliteze activita tea de contro l efectuată de execu tivul comunitar.
Regula anuali tății ține sea ma de trei ele mente, respectiv:
– cheltuielil e înscris e în buge t sunt autorizat e pentr u un exerc ițiu bugetar;
– exerc ițiul bugetar corespunde cu anul civil;
-suma creditelor autorizate prin buget nu poate fi depășită. Organi smele Uniuni i corel ează
aplicare a acestu i princ ipiu cu neces itatea folosirii acțiunilor plurianuale, existând astfel creditul
disociat care cuprinde do uă elemente: creditul de angaja ment și creditul de pla tă.
Creditu l de angaja ment cuprinde , în timpul exerc ițiului în curs, costul total al oblig ațiilor
juridice contractate pentru acțiuni a căror realizare se întinde pe mai multe exerciții.
Creditul de plat ă acoperă, pân ă la concuren ța sumelor înscrise în buget, cheltuielile ce
decurg din angaja mentele contractate în curs ul exercițiului și' sau a exerci țiilor anterio are.
• principiul echilibr ului bugetar porne ște de la regula de bază potrivit căreia, suma
cheltuielilo r și a venituri lor prevăzute în buget , trebui e să fie egale , nefiind acceptat ă recurgerea
la împrumuturi pentru acoperirea deficitului bugetar. Un sold excedentar este înscris ca venit în
bugetul exerc ițiului următor, iar toate cheltuielil e suplimentare, ce se pot ivi în timpul unui
exercițiu, fac obiectu l unui buge t rectificativ.
• principiul specializării bugetar e are la bază individualizarea cheltuielilor pe capitole,
regrupându-le apoi după natur a (cheltuiel i de funcționare curen tă, de interve nție etc.) sau
după destina ția lor (cheltuiel i de cultur ă, cooperar e etc). Aceas tă regulă are scopu l de a
evita confuziile legate de utilizare a unui credi t cu altul autoriza t și de a asigur a transpare nța
necesar ă și respectarea voinței Autorității Bug etare în e xecuție.
• principiul unității monetar e potrivit căruia EUR O este moneda națională (există însă
trei țări membre care nu au accepta t EUR O ca monedă național ă).

Trebui e să menționăm că, la nivelu l Uniunii Europen e se dorește prezentarea bugetului pe
activități, în cadrul căruia toate cheltuielile au fost repart izate pe domenii politice.
Este un pas importan t pentr u utilizarea unei structuri, care să ușureze discuțiile aut orității
bugetare asupra diferitelor politici, per mițând, în acela și timp, o prezentare accesibilă pentru
public.
Buget ul bazat pe activități oferă o imagine completă asupr a utiliz ării resurselo r pentru
fiecar e politi că a Comisiei , cuprinzân d atât credit e financ iare pen tru cheltuieli operaționale și
administrative, cât și pentru r esurse u mane.

5.2. Etapel e proce durii bugetare
Trata tul CE (art. 272) specifică că diferite le etape ale procedurii buget are și termenele
stabilite trebuiesc respectate imperativ. Procedura bugeta ră, așa cum este definită în Tratatu l CE,
se întind e între 1 septembrie și 31 decembrie a anului precede nt celui în cau ză.
În pract ică, calendaru l bugeta r cuprinde diferite faze, după cum urmează:
1. elaborare a proiectulu i de buge t de către Comisie și trans miterea către Autoritatea
bugetar ă până cel târziu la 15 iunie . După dezba terile cu privir e la prioritățile politice și bugetare
pentru exerc ițiul următor, Comisia colecteaz ă datele necesare întocmirii bugetului procedând la un
arbitra j intern . După aceea regrupeaz ă toate elementele în proie ctul de buget care constituie
previziunea global ă a veniturilor și cheltuielilor pentru e xercițiul viitor.
Proiec tul de buge t poate fi modifica t ulterio r de Comisie printr -o adres ă rectificativă.
2. stabilirea proiectului de buget de c ătre Consiliu.
Consili ul citește pentru prima dată proiectul de buget și adopt ă, înainte de 31 iulie, pe
baza proiectulu i inițial și după discuții cu o deleg ație a Parlamentului, un proiect pe care-1
trans mite Parla mentulu i în prima jumătate a lunii septe mbrie.
3. prima lectu ră în Parla ment
Parlamentul , pe baza proiectulu i Consiliului , procedea ză la prima lectur ă în cursul lunii
octombrie, a bugetului iar a menda mentele asupra cheltuielilor trebuie votate de majoritatea
absolu tă a me mbrilor.
4. a doua lectu ră a Consili ului
Consili ul efectue ază a doua lectu ră în noiembrie, după ce în prealabil a avut discuții cu o
delegație a Parlamentului Europe an. Proiectul de buge t poate fi modificat în funcție de
amenda mentele sau de propuneril e de modificar e votate de Parlament.
Rezultatul deliberărilor Consili ului duce la fixarea sumelor definitive pentr u cheltuielile
obligatori i6, Consiliu l având „ultimul cuvânt" pentr u aceas tă categori e de cheltuieli . Proiectu l de
buget amendat este retransmis Parla mentulu i până în 22 noie mbrie.
5. a doua lectur ă a Parlamentului
Parlamentul va consacra sesiunea din decembrie pentru examinarea cheltuielilor
neobligatori i7, pentru care poate accep ta sau refuza propune rile Consiliului. Parlamentul votea ză
bugetu l, Președintel e Parla mentulu i consta tă votul, iar din ace st moment el devine executoriu.
În caz ul unor circu mstanțe excepțional e, nepre văzute, Comisia poate s ă propună, în
cursul exercițiului, modificarea bugetului votat pe baza unor rectificări.
Calendarul procedurii bugetare este redat în figura 5.1.

6 cheltuielile obligatorii sunt cele care decurg în virtutea tratatelor de cooperare încheiate (în această categorie sunt
incluse cheltuielile FEOGA, o parte din cheltuielile ce decurg din angajamentele internaționale ale UE; cheltuielile
de persona l, în mod paradoxal , fiind considerate c heltuieli obligatori
7 cheltuielile neobligatorii sunt toate acele cheltuieli ce nu decurg obligatoriu din tratate internaționale (cheltuielile
structurale, creditele bugetare pentru diferite politici: educație, cultură, mediu, comunicare , cercetare , cheltui elile de
coop erare (3/4 din total), cheltuielile de personal și de funcționare).

Figura 5.1. Procedura bugetar ă

5.3. Structura bugetulu i Uniu nii Europe ne
Uniune a Europea nă este finanțată, în principal, din resursele (resurse proprii ) puse la
dispoziția sa de către țările membre. Acestea se fixeaz ă în funcție de decizia Consili ului și de
ratificarea acest uia de către parlamentele naționale . Pentr u perioad a 2000 -2006 , ele nu puteau
depăși 1,27% din PNB Uniuni i Europene .
Ansamblu l resurselor buge tare sunt determinate anual, în funcție de cheltuielil e totale
decis e de autoritate a bugeta ră (Parla mentul și Consiliul), în sensul respect ării principiul ui
echilibrului bugetar.
La origine, în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Paris, în anul 1952 , existau
resursel e propri i ale Comisie i Europene , de cărbune și oțel (CECA) . După Tratatul de la Roma,
din 1957 , trebuia u finan țate atât Comunitatea Econo mică Europea nă (CEE), cât și Comunitatea
European ă a Ener giei Atomice (CEEA ) din contribuțiile financ iare ale statelor memb re
(prelev ări agricole, taxe vamale și TVA). În anul 1984, Comisia s-a confruntat cu o discriminare
a resurselo r propri i și a adopta t soluția potrivi t căreia, statel e membre trebuia u să pună la
dispozi ție sumele nece sare sub forma unor împrumuturi purtătoare de dobân dă. Dar, ținând cont
de reacția Consiliulu i și a Parla mentului , s-a modifica t formula , luând forma unor avansur i de
resurs e fără dobân dă.

În fine, guvernel e statelo r membre s-au angajat să virez e Comunității, din anul 1984,
sumele necesare finanțării bugetulu i rectificativ sub forma unor avansur i rambursabile . în aprilie
1985 , repre zentan ții guvernelo r țărilor membre s-au angaja t să virez e Comunit ății avansur i pentru
completare a finanțării, sumele vărsate constituind, pentru prima da tă, avansuri nera mbursabile.
Reforma finanțelor comunitare , din anul 1988 , a modificat și a mărit, cu alte componente,
resur sele propr ii, prin crearea unei noi categorii de resur se determinate asupr a PNB (plafonul
globa l a fost de 1,2% în anul 1992 , plafo n ce s-a aplicat și în anii 1993 și 1994).
În anul 1994 , conform concl uziilor Consil iului Europei de la Edimbourg, s-a luat o nouă
decizi e cu privire la determinarea resursel or asupra PNB al țărilor membre, plafonu l calculat
fiind de 1,21% din PNB în anul 1995 și, treptat aj ungând la 1,27% din PIB în anul 1999.

Figura 5.2. Structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene

Resursel e propri i se deter mină prin aplicarea unei cote asupra PNB statelor membre, cotă ce
se fixeaz ă, în fiecar e an, în cadrul proced urii bugeta re, ținându -se cont de toate celelalte
venituri bugetare.
PNB este definit ca fiind venitu l național brut calculat în prețuri de piață, în conformitate
cu Siste mul European de conturi.
Prele vările agricole și taxel e vamal e sunt cunoscut e și sub numele de „resurse proprii
tradi ționale", ele reprezentând 14% din totalul resurselor proprii.
Resur sa „TVA " a reprezentat , în 2000,35 % din totalu l resurselo r proprii , în timp ce
resursel e comple mentare au reprezenta t restu l (50%) . Aces t sistem permite Uniunii Europene
finanțarea, într-o manie ră stabil ă și contin uă, tuturor politicil or propuse.
În ceea ce privește cheltuielile, acestea sunt împărțite pe șase categ orii, confo rm figurii
5.3.
Cheltuielil e înscris e la Secțiunile I, II, IV, V, VI sunt numai de funcționare, pe când cele de la
Secțiunea III sunt de do uă tipuri:
• Cheltuielil e de funcționare , ce acope ră cheltuielile Comisiei: de funcționare , de
întreținere, materiale , de personal, chelt uieli ce decurg din misiuni specifice ca acelea de
subvenționar e a unor cheltuieli cu caracter interinstituțional

I Par lamentul

CHELTUIELI
LE
BUGET ULUI
PE SE CȚIUNI II Consiliul

III Comisia

IV Curtea de Just iție

V Curtea de Conturi

VI Comitetul Economic și Soci al și Comitet ul
Regiunilor

Figura 5. 3. Sec țiunile cheltuielilor bugetului general al Uniunii Europene
• Cheltuielil e operaționale ce vizează cheltuielil e agricole , politic a de coeziun e și
fonduril e structurale , politic a internă (cerceta re, educ ație etc), acțiuni externe, c heltuieli cu
extinderea Uniunii etc.
Cheltuielil e comunitar e sunt supus e audit ării de către Curte a de Contur i Europeană creată
în anul 1975 . Aceast a verifi că legalitatea și regularitatea încasării veniturilor bugetare, dar și a
efectu ării cheltuielilor, dându -și avizul asupra gestiunii financiare a bugetului co munitar.
De asemenea , Parlamentu l European realizea ză un control asupra cheltui elilor și
veniturilo r bugetului . în fiecar e an, pe baza raportulu i anual al Curții de Cont uri examinează
măsura în care Comisia Europeană a executat buge tul anului precedent (procedura este cunos cută
sub numele de „descărcare de gestiune").
Cheltui elile agric ole prevăzute în bugetu l Uniuni i au următoarele caracteristici:
• sumel e aloca te în ultimi i ani au scăzut odată cu dezvoltarea altor politic i comunitare (în
2000, ele repreze ntau 44% din cheltuieli);
• se bazeaz ă pe obiectivel e fixat e în cadru l politici i comun e agricole, dorindu-se:
creșterea competitivit ății în agricultură; asigurare a unui nivel de viață dece nt pentru agricultori;
stabilizare a piețelor; asigura rea unor prețuri rezonabile pentru consu matori.
În ultimi i ani au avut loc două reforme, în anii 1992 și 1999, aceste a permițând reducerea
exodulu i rural, prote cția mediului , descurajare a produc ției inten sive și favorizare a agricul turii
tradiționale , dezvoltare a politic ii de dezvoltar e rurală.
În ceea ce privește politic a de coeziun e econo mică și socială, putem afirma că aceasta a
deveni t un obiecti v major al constru cției europen e deoarec e permite reducerea inegalităților între
regiuni;
• favorizarea dezvol tării ar monioase a diver selor regiuni europene;
• protejarea și ameliorarea mediului;
• preze ntarea, tuturor cetățenilor comunitari, a avantajelor creării pieței comunitar e și a
Uniuni i monetar e și econom ice. în acest context, Consil iul Europei a confirma t necesitatea
efect uării unor cheltui eli pentru susținerea fondurilor structurale (Fondul European de
dezvoltare regiona lă, Fondul Social European, Fondul de orientare a agriculturii și pescuitului ) în
acele regiuni în care acestea sunt necesare. Aceste fondur i au apărut din necesitate a dezvoltării zonelor
sărace, favor izând modernizare a structurilor economice (de obicei sunt zonel e situat e la periferia
lumii: Acores , Madire , Insulel e Canar e etc);
• susținere a reconversiei econo mice și sociale din zonele în dificultate, altfel spus a
zonelor industriale ce cunosc mutații social -economice importante și difici l de diminuat, a
regiunilo r rurale , a celor urban e în criză, a regiunilor afectate de restructur area sect orului de pescuit;
• susținerea mode rnizării politicilo r și a sistemelor de educație, de formare profesiona lă și de
utilizar e a forței de muncă (ajuto r de șomaj, ajutoare acordate tinerilor, accesul la educar ea și
formarea profesional ă pe toată durata vie ții).
Cheltuielile alocate pentru alte politici i nterne vizează:

• cercetarea și dezvoltarea tehnologi că în speci al în domeniile rețelelor de transport trans –
european, e nergie și tele comunica ții;
• dezvoltarea sistemului educațional , de formare profesiona lă, promovare a sistemului de
mobilitate a stude nților (programele Socrate s, Leonard o da Vinci, Tiner i pentru Europa etc).
Cheltuielil e pentr u acțiunile externe țin seama de ajutorul umanita r pe care Uniunea
European ă îl acord ă diferitel or țări, de cel de susținere acordat țărilor Europe i Est-Europen e și
Orientale, de ajutoarele alimentare și de urgență ce pot fi acordate , de finanțarea unor acțiuni
general e în favoare a democr ației și a drepturilo r omului , pentr u salvare a pădurilor tropicale și
prote cția mediului , dar și pentru acțiuni extern e consacrat e cooper ării cu alte țări dezvoltate
(Japonia , SUA).
Lărgirea Uniunii Europene este un obiectiv major al construcției europene, de aceea,
chelt uielile pentru acest proces vizea ză:
• agricultura (progra m SAPARD ) • creșterea calității produselor ; • respectarea
mediului ; • diver sificarea activităților econo mice din zonel e rurale ; • transporturil e și mediul
(program ISPA) ; • modernizarea și adaptarea standardelo r comunitar e la economiil e țărilor
ce doresc să adere la UE (program e PHARE ).

Cuvint e și termen i cheie: Uniune a European ă, resurse proprii, cheltuieli opera ționale,
principi i ale bugetulu i Uniunii Europene , cheltuieli obligatorii, cheltuieli neob ligatorii, procedura
bugeta ră

Întreb ări de control

1. Prezent ați principiile funda mentale a le bugetului Uniunii Europene.
2. Care sunt etapele procedurii bugetare?
3. Care este structura bugetului Uniuni i Europene?
4. Prezent ați structura resurselor proprii ale bugetului Uniuni i Europene?
5. Analiz ați cheltuielile b ugetul ui gen eral al Uniunii Europene.

CAP ITOLUL VI

STRUC TURA ORGAN IZATORICĂ ȘI ROLUL TREZORERIEI S TATULUI ÎN
ROMÂNIA

Capitol ul de față prezintă necesitatea înființării Trezoreriei Statului și importa nța
acesteia. De asemenea am evide nțiat sistemul organi zării centrale și teritoriale al trezoreriei
statului.

6.1. Necesitatea organi zării Tre zoreriei publice în România
Tranz iția la econo mia de piață reprezint ă un proces complex și de durat ă care presupune
înfăptuirea unor multiple obiective, printre care un loc important îl ocu pă restructurar ea
econo miei naționale. Aceast ă acțiune necesită importante resurse financiare și materiale ale căror
procurare și administrare constituie o problemă realmente difici lă, dac ă se urmărește și
respectarea unor p rincipii de bază cu privire la o fiscalitate echitabilă și o politi că bugetar ă
corec tă.
Refo rma din siste mul bancar a deter minat structurarea acestuia pe do uă paliere: pe de -o
parte, Banca Națională a României, care începe să-și exercite funcțiile tradiționale, de bancă
central ă, iar, pe de alt ă parte, siste mul b ăncilor co merciale c ărora le -au fost transfer ate
opera țiunile cu caracter comercial și execu ția bugetului public. Oper ațiunile privind execu ția de
casă a bugetelor și celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca
Comercia lă Română, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricol ă.
Banca Comercial ă Română, precum și celelalte două bănci, organizate pe principii
comerciale, au în vedere, în primul rând, desfășurarea unei activități rentabile, fiind preocupate,
în special, pentru organizarea și executarea unor servicii și opera țiuni aduc ătoare de profit
(plasa mente de resurse disponibile, oper ațiuni de deco ntare și de casă etc.) și mai puțin pentru
mobilizarea în mod corespunz ător a fondurilor publice p rintr-un control activ și eficient asupra
activității age nților econo mici privind calc ulul, evide nțierea și vărsarea su melor cuvenite
bugetului public. În fap t, băncile co merciale efectuau nu mai oper ațiuni de înca sări și plăți în
contul institu țiilor publice centrale și locale pe seama bugetelor, fără un control efectiv real, fapt
ce a generat multe neajunsuri în legătură cu urmărirea eficien tă a drepturil or de încasat ale
statului sau respectarea destinației speciale a creditel or bugetare aprobate.
Din momentul în care însă execuția bugetului general consolidat a început să se deruleze
prin b ăncile co merciale, au a părut dificult ăți deosebite pe linia o perativi tății informației,
corectitudinii acesteia și mai ales o insuficie nță a controlului în legătură cu necesitatea și
oportunitatea efect uării plăților din fondurile publice, precum și cu urmărirea corespunz ătoare a
venit urilor statului pe total și în stru ctură.
Necesitatea înfii nțării și organi zării Trezoreriei publice în România rezultă în pri mul rând
din deficie nțele și neajunsurile înregistrate cu privire la execuția componentelor bugetului
general consolidat prin băncile comerciale, precum și a sistemului infor mațional -contabil
existent în cadrul ordonatorilor de credite. Aceste deficie nțe și neajunsuri au generat
imposibilit atea urmăririi corespunz ătoare a ve niturilor statului și, în mod deosebit, a cel or
datorate de persoanele jurid ice, care au o pondere înse mnată în tot alul venit urilor bugeta re, cu
conseci nțe dintre cele mai nefavorabile asup ra constit uirii surselor în concorda nță cu evaluările
aprobate de Parla mentul României. De asemenea, asupra modului de derulare a cheltui elilor
efectuate prin bugetul de stat și celelalte bugete publice, nu exista un control corespun zător cu
privire la necesitatea, oportunitatea și legalit atea e fectuării cheltuielilor, aceasta referindu -ne atât
la cheltuielile curente, dar mai ales la cele privind finanțarea deficitului bugetar și a invest ițiilor.
În aceea și direcție, amintim și costul ridicat al cheltuielilor legate de comisioanele bancare
pentru efectuarea oper ațiunilor prin contul buget ului general consolidat.
Trezoreria public ă în România era necesa ră pentru a răspunde mai bine noilor
comandamente și cerințe ale refor mei în domeniul fiscal -bugetar, legate de crearea pârghiilor și a

mijloacelor financiare specifice economiei de piață cu ajutorul cărora statul să poată influența
favorabil dezvoltarea econo mico-socia lă a țării.
Înființarea Trezoreriei Finanțelor Publice în țara noastră a devenit deci o necesitate
obiectiv ă, determinată de aplicarea progra mului de refor mă și restructurare a econo miei, în
cond ițiile în care finanțelor publice li s-a cerut să-și amplifice rolul și funcțiile referitor la
administrarea, angajarea și utilizar ea mai eficien tă a resurselor financiare ale sectorului public.
După anul 1989 a fost adoptat ă de urgență Legea nr. 10/199 1 a finanțelor publice publicată
în Monitorul Oficia l nr. 23/19 91, lege care a constituit o adevărată cartă financia ră a României
(modificat ă în anii 1996 și 2002) . Cea mai mare parte este consacrată principiilor de elaborare,
aprobar e și execu ție a bugetu lui public național. Lege a instituie noțiunea de buge t de stat în loc de
buge t unic național . Pentr u prima dată, legea confer ă o adevărată autonomi e bugetelo r ce compun
bugetu l general.
Dacă în anii de după 1990, pentru mobilizarea mai corespunz ătoare a resurselor
sector ului public , mai ales a impozitel or și taxelor, s -a creat un cadru legislativ și organizatoric
mai adecvat, erau necesare acum măsuri similare și în domeniul administrării, angaj ării și
utiliz ării acestor resurse, sub un control mai operativ și eficient al statului.
Din analiza și experien ța unor țări cu o econo mie de piață dezvolta tă, rezult ă că acestea
și-au organizat executarea bugetul ui sectorului public prin unități care asigură gestio narea
cheltuielilor bugetare în strân să corela ție cu modul de administrare a veniturilor din impozite și
taxe etc. Astfel, țări ca Italia, Franța și SUA și-au organizat trezorerii publice, la nivelul
Ministerului Finan țelor, cu organe teritoriale subordonate prin care se asigur ă opera țiunile de
încas ări și plăți ale secto rului public, iar alte țări au organe speciale de încasare și urmărire a
venit urilor, iar pl ățile le efectueaz ă prin anu mite bănci co merciale agreate.
Dar, indiferent de sistemul adoptat în toate aceste țări, se confir mă pe deplin principiul
potrivit căruia administrarea impozitelor și taxelor, pe de-o parte, și efectuarea cheltuielilor, pe
de alt ă parte, treb uie să constituie un tot unitar, un atribut de ba ză al guvernului, care se
înfăptuie ște prin organe și instituții subordonate acest uia sau agreate și strict specializate.
În cond ițiile țării noastre, de trecere la o econo mie concure nțială de piață, și având în
vedere transfo rmările petrec ute în sistemul bancar, decizia autorit ăților române de a crea un
sistem unitar privind administrarea, angajarea și utiliz area resursel or financiare ale statului, care
să cuprind ă toate fazele, de la stabilire, urmărire și până la folosi rea lor finală, a fost pe deplin
justificată.
Prin aceas tă măsură, Ministerul Finanțelor Publice dispune de instru mente specifice de
anali ză în toate etapele de elaborare, aprobare și execu ție a bugetului de stat, a bugetului
asigu rărilor sociale de stat, a bugetelor locale și a bugetelor fondu rilor speciale pentru asigurarea
echilibr ului financiar, monetar, valutar, pe ansamblu, și a gestio nării corespunz ătoare a datoriei
publice interne și externe a statului.

6.2. Premisel e înființării Trezorerie i Statului
Premisele care au creat cadrul favorabil înființării trezoreriei, în România , au fost:
1. reorganizare a băncilo r și consecin țele acestei a asupr a finan țelor publice;
2. schimbare a concep țiilor privin d administrare a și utilizare a resurselo r financiare publice;
3. cerințele și posibilitățile reale de asigurare a echilibrului finanțelor publice , prin interven ții
pornit e în fazele de urmărire a execu ției bugetare;
4. autonomi a bugetu lui asigur ărilor social e de stat, în contextu l prevederilo r Legii
finanțelor publice;
5. întărirea autono miei finanțelor locale , la nivelu l bugetelo r acestor a din subdiviziunile
administra ției teritoriale, în cadr ul județelor, potrivi t Legii administr ațiilor public e locale;
6. înființarea și funcționare a fondurilo r speciale, prin autono mizarea bugete lor acestora;
7. creșterea și diversificarea siste mului veniturilor proprii. ,
Până în anul 1990, execuția de casă a bugetulu i de stat se efectu a prin Banca Națională a
României, care avea stabilite , prin lege, următoarel e atribuții: ,
• încasare a venituri lor bugetar e și eviden țierea acestor a pe capitole , subcapitole, plătitori,

efectuare a plăților de casă, pe capitol e de chelt uieli, pe minister e și institu ții subordonate;
• exerc itarea controlulu i asupr a eliberării fondurilo r de la bugetu l de stat în numerar și în cont
către instituțiile publice pentru acoperire a cheltuielilor aprobate , în. limit a creditelor
bugetar e deschis e pe destin ații de Ministeru l Finanțelor Public e;
• păstrare a conturilo r de dispon ibilități ale bugetelor locale , ale instituțiilor publice, ale
agenților econo mici ce au contur i deschis e la trezorerie;
• transmiterea inform ațiilor către Ministe rul Finanțelor Public e privind execuția bugeta ră.
În reorganizare a sistemulu i bancar , momentel e important e sunt:
• crearea cadrului juridic pentru separar ea activității Băncii Național e ca banc ă
centrală cu un înalt grad de independe nță. Astfel , începân d din anul 1991 , Banc a Națională a
României a deveni t instit uția unică de emisiun e moneta ră a statului , de stabilir e a politicii monetare,
de credit și valutară, de gestionar e a rezer velor valutar e oficiale și de supravegher e a activi tății
celorlalt e bănci.
• înființarea Băncii Comercia le Român e, prin Legea nr. 31/16 nov. 1990 privind
socie tățile comerciale, care a preluat de la Banca Național ă conturil e de dispon ibilități și de
credit e pe termen scurt ale agenților econo mici, conturile de venituri și de chelt uieli ale bugetului
de stat, ale bugetulu i asigur ărilor socia le de stat, ale bugetelo r locale , precum și conturile
institu țiilor publice;
• înființarea Trezoreriei Statului, în anul 1992 , care, prin sistemul trezoreriil or locale, a
prelua t atribuțiile execuției de casă a bugetului public de la Banca Comercia lă, la care s-au adăugat
noi atribu ții rezultat e din reorganizar ea finanțelor publice.
Argumentel e favorabil e înființării Trezoreriei finan țelor public e sunt:
• desfășurarea execuției bugetar e prin mai multe bănci creeaz ă dificultăți în ceea ce
prive ște controlul asupra operațiilor, complică fluxuril e monetar e și prelunge ște termenele de
raportar e a datelo r de execu ție, influențând negati v urmărirea execuției și a echilibrului bugetar;
• în contextul prezentat , de ample modificări și de cerința rezolvării proble melor noi
apărute, s-a elabora t cadru l legislati v pentr u exercitarea de către Minister ul Finanțelor Publice a
atribuțiilor ce-i revin în domeniul finanțelor public e prin creare a unui sistem propri u pentr u urmărirea
execuției bugetare , cu ajutorul căruia să coordoneze problemel e politici i financiar e de care răspunde;
• în conformitat e cu prevederil e Hotărârii Guvernulu i nr. 78/1992 , Minis terul Finanțelor
Public e a fost autoriza t să înființeze trezoreri i în cadrul organelo r financiar e subordona te, și anume:
direc ții general e ale finanțelor public e județene și a Municipiulu i Bucur ești, administrații financiare;
• prin Legea nr. 82/199 1 s-a prevăzut organizare a contabilit ății trezoreriei finanțelor publice
în cadru l Ministeru l Finanțelor Publi ce și a unităților sale subordonate;
• potrivi t prevederilo r din Lege a bancar ă, trezoreriile , la nivel de județ, au conturi
deschis e la sucursalel e județene ale Băncii Național e a Rom âniei (conturi curente), prin care se
încasea ză venituril e bugetare , se efectuează cheltuielil e dispus e de către titulari i conturilor
deschise la trezorerii.
În țara noastră, începân d cu anul 1992 , pe baza Hotărârii Guvern ului nr. 78/1992 , privind
organizarea și funcționarea Trezoreriei finanțelor public e și a Legii Contabilității, nr. 82/199 1 a fost
organizată execuția operațiunilor privind finanțele publice prin Trezoreria Statului. Aceasta a
reprezenta t una din coordonate le reformei sistemului financ iar în România . Prin trezoreria propr ie,
statul își mobilizează, direct sau indirect, disponibili tățile de fonduri , asigurând , totodat ă,
exercitare a în bune condiții a atribu țiilor Ministerulu i Finanțelor Public e și ale unităților sale teritori ale.
De asemenea, prin intermediul Trezorerie i finanțelor publice se asigu ră utiliz area eficien tă a
resurselor statului de către instit uțiile publice, respectarea destinației fondu rilor aprobate prin Legea
bugeta ră, precu m și întărirea răspunderi i ordonatorilo r de credit e în gestionare a banilo r publici.

6.3. Importan ța organi zării Tre zoreriei Stat ului
Importan ța organizării sistemu lui Trezorerie i finanțelor publice în România rezult ă din
următoarele:
1. este consi derat cel mai potri vit sistem de organizare a execuției finanțelor publice,
protejându -le de toate riscurile;

2. permite soluționarea unor importante probleme financiare, prin mijlocire a operațiilor
specifice, și anume:
• gestionare a creditelo r extern e primit e de către Guvern pentru sprijinire a programelor
de reformă;
• mobilizare a resurselo r financiar e din econo mie pentr u acoperir ea deficitulu i bugeta r și
pentr u serviciu l datorie i publice;
• finanțarea oblig ațiilor statului asuma te prin acordur i guverna mental e cu decontar e în
conturil e de clearing , barte r și cooperar e economică, în vedere a echilib rării importu rilor cu
exporturile.
3. permite cuno așterea permanent ă a resurselo r public e și previziunea nevoilo r de
împru muturi pentr u finanțarea deficitulu i bugetar.
Trezoreri a publi că cuprind e totalitate a resurselo r de care dispun e statul . Ea nu se
limitează, însă, numai la execuția bugetulu i de stat. Astfel , prin Trezoreri e s-a realizat
separare a finanțelor sectorulu i public de resursele private din conturile distincte la bănci.
De asemenea, prin Trezorerie se realizea ză și politic a de plasame nte financiar e din
disponibilit ățile tempora re aflate în conturi le trezorer iei, asigurând, astfel , pe de o parte,
valorifi carea disponibi lităților temporar e (surplusul de încasări față de plăți), iar pe de altă
parte , sprijinire a prin mecanis mele statului a procesul ui de tranz iție.
Înfiin țarea Trezorerie i finan țelor public e în România a completa t cadru l instit uțional
prin care statul și-a creat posibilitat ea de a-și stabil i și aplic a politic a de venitur i și
chelt uieli, organizându -și activitate a financiară atât la nivel centra l, cât și în teritoriu . Astfel,
a devenit posib ilă creșterea răspunderi i utilizării banilo r publici , cât și asupr a asigu rării
finan țării obiectivelo r și acțiunilo r aprobate. Ca urmare, prin Trezoreri e este posibi lă
cunoa șterea și rezolvare a implic ațiilor speci fice gestiuni i financiare publice. în plus,
Trezoreri a facilitea ză folosirea de către Ministerul Finanțelor Publice , cu ocazi a întocm irii,
aprobării și execuției bugetulu i public , a instrum entelor de analiză fundamental ă și de
supravegh ere a realiz ării echilibr ului financiar , monetar , valuta r și a datorie i publice.

6.4. Organ izarea Trezorerie i Statului

Institu ția este denumită astfe l după ultimele regle mentări românești, deoarec e la
constituirea ei, în anul 1993, purta nu mele de „Trezoreria Finanțelor Publice", cu mențiunea că în
majoritate a țărilor lumii aceast ă instit uție este denu mită „Trezoreri a publică", nume care
exprimă, poate cel mai corect, atribuțiile și funcțiile reale ale sale.
Organizarea în România a Trezo reriei statului , ca un sistem integrat, centralizat , la nivelul
Ministerulu i Finanțelor Publice, și descentralizat , în plan teritorial , a fost asigurată printr -un cadru
legislativ adecvat , respecti v Lege a contabili tății nr. 82 din 1991 , Hotărârea Guvernulu i nr. 78 din
15.02.1992 , Normele metodologic e date în aplicare a acesteia , a Ordona nței Guvernulu i nr. 66/1994,
cu modificările și completările ulterioare, și, mai ales, prin Ordona nța de Urge nță a Guvernulu i nr.
146 din 14.11.2002 , precu m și prin Legea nr. 201 din mai 2003 pentr u aprobare a acesteia.
Confo rm prevederilo r acesto r acte normative , Ministe rul Finanțelor Public e a fost
autoriza t să organiz eze contabilita tea Trezorer iei privin d exec uția de casă a buge tului de stat,
a bugetelo r locale , a bugetulu i asigu rărilor social e de stat; constituire a și utiliza rea
veniturilo r propr ii ale instituțiilor publice, precum și a fondurilor cu destin ație speci ală;
gestiune a datorie i publice, precu m și alte operații financi are efectuat e în contul instit uțiilor
publice , agenților economici.
Minister ul Finan țelor Public e reprezin tă organu l de special itate al administrației publi ce
centrale , în subordine a Guvernului , cu personalitat e juridică, care aplic ă strategi a și Programu l de
guvernar e în domeni ul finan țelor publice.
Trezoreri a Statului este organiza tă și funcționeaz ă ca direcție generală în cadrul Ministerului
Finanțelor Public e (Unitat ea de Manage ment a Trezorerie i Statului) . Trezoreri a Statulu i este sistemul
unita r și integra t prin care statul asigur ă efectuare a operațiunilo r de încas ări și plăți privin d fondurile

publice , inclusi v cele privin d datori a publi că, și a altor opera țiuni ale statului, în cond iții de siguranță
și în confo rmitat e cu dispozițiile legale}
Trezoreri a Statului este concep ută ca un sistem unita r atât la nivel central, cât și la nivelul
unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice , în scopu l realiz ării operațiunilor financiare
ale sectorulu i public , astfel:
• la nivel central: Direcția Generală a Trezoreriei Statului;
• la nivel județean: Direc ții județeane ale Trezorerie i Statulu i în cadrul Direc țiilor generale
ale finanțelor public e județene;
• la nivel local: Trezoreri i municipal e organizat e ca direcții în cadru l Administrațiilor
Financ iare munic ipale; Trezorerii orășenești ca servici i în cadrul Administrațiilor
Financiar e orășenești; Trezoreri i comunal e organizat e ca servici i în cadrul
Administra țiilor Financiare comunale
Prin înființarea Trezorerie i statului, Ministeru l Finanțelor Public e dispun e de mijloacele
specific e de analiz ă în toate etapel e de elaborare , aprobar e și execu ție a bugetulu i general
consolidat8 în vederea creării cond ițiilor necesare asigurării echilibrulu i financiar, valutar,
moneta r și a gestionării corespun zătoare a datoriei publice.
În Rom ânia, Trezoreri a publ ică este concepu tă ca un sistem integrat, centralizat , la
nivelul Ministe rului Finanțelor Publice , și descent raliza t, în plan teritorial, cu unități
funcționale și de gestiun e financia ră la nivel de municipii (inclusiv municipiul Bucure ști),
orașe, comune și sectoarele municipiului Bucur ești, coordonarea activi tății acestora în teritoriu
fiind asig urată în jud ețe de activi tățile de trezorerie și contabilitate publi că județene.
Funcționarea Trezoreriei statului la nivel central este asigurată de Direcția generală a
contabilității public e și a sistemului de decont ări în sectoru l publi c și Unitate a de management
a Trezorerie i statului , așa cum se poate vizualiz a prin schema 6.1.

8 Deși nu putem vorbi în nume propr iu desp re o execuție a buge tului general consol idat, vom folosi mereu
aceas tă sintagmă pentr u a nu enumera de fiecar e dată toate bugetele și fondurile care prin consolidar e formează
buge tul genera l conso lidat

Compa rativ cu sistemu l de organ izare a Trezoreriei public e în România , în Italia, spre
exemplu, organ izarea serviciilor de trezorerie este împărțită pe două niveluri , respec tiv:
ș Trezor eria centrală (în cadrul Ministerului Fina nțelor);
ș Trezoreria provincial ă.
Serviciul de la nivelul central este asigurat direct de stat (Trezoreria centrală), în timp ce
serviciil e de la nivelu l provincia l sunt gestionat e de Banc a Italie i prin sediile și sucursa lele sale
din fiecare capital ă de provincie.

În acela și timp, pentru servire a unor întreprinder i și organisme public e (provinciile),
comune, conso rții, asoci ații și comunități montan e cu o popul ație mai puțin numeroasă, precum
și pentru întreprinderi portua re și cele pentru parcuril e naționale , sarcinil e Trezorerie i publice
sunt asigur ate de Trezoreria unică. Fiecar e dintre aceste unități se folosește de o bancă pentru
desfășurarea servic iului de trezorer ie, bănci care, la rândul lor, sunt obligate s ă deschid ă la
Trezoreria provincial ă (Banca Italiei) contabilități specifice.
În alte țări occidentale , ca de exempl u Franța, activitate a de trezoreri e se exerci tă prin
Ministeru l Econo miei al Finanțelor și Bugetului , cu participa rea a trei direcții de specialitat e: cea
a Trezoreri ei, a Contabilit ății Public e și a Bugetului , care toate au responsabili tăți și atribuții de
colaborar e conex e cu cele ale trezoreriilo r generale , câte una în fiecare departa ment. în
majoritate a arondi smentelor există „încasare " a „finanțelor" și în fiecar e canto n (regiune , zonă)
se află o „rețea de poște contabile" . în total, există în Franța 103 trezoreri i generale , 99 de centre
de încas ări ale finan țelor și 4.300 de „poște contabile" , care toate la un loc formea ză rețeaua
serviciilo r extern e ale Trezoreriei.

6.4.1. Org anizarea Trezoreriei statului în România la nivel centr al
În România, Trezoreri a general ă funcționează în cadru l Ministerulu i Finanțelor
Publice, reprezentată de Direcția general ă a contabili tății public e și a sistemului de decon tări în
sectoru l public , în cadru l căreia sunt organizate servicii și compartimente, după cum rezul tă din
vizualizare a schemei 6.1, compartiment e care se ocup ă cu proble me legate de metodologie
privind contabilit atea publică, și în mod deosebi t a contabilit ății Trezoreriei statului, operațiuni
financiar e și deschideri de credite bugetare, elabo rarea buge tului Trezoreriei statului,
elaborare a conturilo r general e de execuție și verificarea bilanțurilor conta bile ale instituțiilor
publice , decont ări intertrezoreri i etc, precu m și de Unitatea de management a Trezoreriei
statului , în cadru l căreia funcționea ză compartimente care au atribuții referitoare la
administrare a contulu i curen t al Trezorerie i statului , serviciu l datorie i publice , produs e de
trezorerie , garan ții interne, piața primară a titlurilo r de stat, plăți interbancare și operațiuni de
piață a Trezoreriei statului etc.
Întreaga activitate este subo rdonat ă directorului general al D irecției generale a
contabili tății publice și a siste mului de decon tări în sectorul public și celui al Unit ății de
manage ment al Trezorerie i statului , celor doi secretar i de stat care coordonea ză activit atea celor
două direcții și, în ultimă instan ță, ministrului finanțelor publice. De asemenea, în cadrul
Ministerulu i Finan țelor Public e funcționeaz ă direc ții și compartimente cu activități adiacente
care intersectează, în mult e privințe, problematic a Trezorerie i statului , prin intermediul cărora
are loc un schimb frecve nt de infor mații și date referitoare la indicato ri spe cifici pri vind
constituirea și utilizarea fondurilor publice. Dintre acest e compart iment e și direcții cu specific
apropiat și tangent e activității Trezoreriei statului se pot aminti:
ș Direcția generală de sintez ă a politicilo r bugetare;
ș Direcția general ă de progra mare bugeta ră și politic i public e în domeniile
educație, sănătate, cultură, securitat e și prote cție socia lă;
ș Direcția generală a finanțelor public e externe;
ș Direcția de reglementare și moni torizare a achizițiilor publice;
ș Direc ția generală pentru acorduri de coope rare internațională și deco ntări
externe;
ș Direcția de reglementări contabile;
ș Unitate a centrală de armonizare a sistemelor de management financiar și
control;
ș Direcția generală a fondu lui național de preaderare;
ș Direcția generală de armonizar e legislati vă și integrar e europeană;
ș Direcția de buge t și contabilit ate internă etc.
Unitatea de management a Trez orerie i statului și Direcția generală a conta bilității
public e și a sistemului de decont ări în sectoru l public , ca organ e central e ale Trezoreriei statului

în Rom ânia, îndepl inesc un rol import ant în coordonarea întregii activități cu privire la
constituirea și utilizare a fondurilo r public e pe plan național , referi tor la:
ș metodolog ia cu privir e la funcționare a Trezorerie i statului , mecanismul
deschideri i creditelo r buget are, de încasar e a veniturilo r și efectuare a cheltuielilo r prin
contul curent general deschis la Banca Naționa lă a României (TransFonD) , organizarea
conta bilității și funcționarea sistemului infor mațional;
ș organizarea și coordona rea activității de emisiune a certificatelo r de trezoreri e și a
titlurilo r de stat, în vedere a finanțării deficitului bugeta r și refinanțării datoriei publice;
ș gestionare a contulu i curen t genera l al Trezoreriei statul ui prin efectuare a de prognoze
pe termen scurt și mediu, precu m și plasare a disponibilit ăților aflate temporar în acest cont;
ș efectuarea de pl ăți din conturile de disponibilit ăți ad ministrate de Ministerul
Finanțelor Publice , pe baza documentelor aprobate de ordonatorul de credite , cu încadrarea în
soldul disponibilitățilorși respectarea desti nației acesto ra;
ș întocmirea și executarea bugetului de venituri și cheltuiel i al Trez oreriei statului;
ș întoc mirea contulu i genera l anua l de exec uție a bugetulu i de stat, a bugetului
asigu rărilor so ciale de stat și a fondurilor speciale;
ș contabilitate a oper ațiunilor de încasări și plăți derulate prin Trezoreria general ă;
ș bilanțul general al Trezoreriei statului, precum și raportul asupra acestuia. Trezoreria
genera lă, prin intermediu l Direcției generale a contabilității publice
și a sistemului de decontări în sectoru l publi c și Unitate a de managemen t a trezoreriei
statului , îndeplin ește și alte atribuții legat e de evide nțierea operațiunilo r extern e în valută
privind plata datori ei publice, a drepturilor de încasat, reevaluarea activelor și pasivelo r în valut ă
și prezintă conduceri i Ministerulu i Finanțelor Publice , în mod periodic , informări și propune ri
privin d stabilirea unor mecanis me și tehnic i de lucru adecvate , care să ducă la îmbunătățirea
activit ății trezoreriilo r operativ e pe ansamblul sistemului.

6.4.2. Org anizarea Trezoreriei statului în plan teritori al
La nivel teritorial, trezorer iile su nt organiz ate astfel:
ș Activit ățile de trezoreri e și contabilitat e publi că județene funcționează în cadrul
Direc țiilor generale ale finan țelor publice jud ețene. Aceste unități nu au relații direct e cu
ordonatori i de credite sau alți subiecți din econo mie care efectuea ză operațiuni de încas ări
și plăți prin intermediul fonduri lor publice. Ele sunt menite, în primul rând, să coordon eze
activitate a unităților operativ e ale trezoreri ilor din subordine, să execute operațiunile de
încas ări și plăți prin contul curent al Trezor eriei statului deschis la Centra la Băncii Naționale a
Românie i dispus e de trezoreriil e operativ e acestea și, nu în ultimu l rând, să realizez e sistemul
informațional -contabi l în relația cu Trezoreria generală, din care motiv direc țiile județene sunt
mai degra bă unități de sintez ă și coordonare și mai pu țin unități oper ative de lucr u;
ș trezoreriil e municipale , orășenești, comunale , ale sectoar elor municipiulu i București și
Activitate a de trezore rie și contabilitat e publi că a municipiulu i Bucur ești, organizat e în cadrul
administra țiilor finanțelor public e județene și al Direc ției generale a finanțelor publice a
municipiului Bucure ști, efectueaz ă, în mod practic, operațiunile propriu-zise de constit uire și
utilizare a resurselor financiare publice din cadru l sistemului bugeta r din Români a, operațiuni
care se deruleaz ă prin contu l curent general deschis la Centrala Băncii Na ționale a Ro mâniei
(TransFonD), deschis pe numele Trezorerie i central e și prin casieriil e propri i ale trezoreriilor
operative , care se balanseaz ă cu casieria Băncii Naționale a României, în cazul insuficien ței sau
al surplusul ui de numerar.

Organizarea unei trezorerii județene, în plan teritorial, se poate vizualiza prin schema
sinoptic ă 6.2.

Figura 6.2.Sis temul de organizare a unei trez orerii terit oriale județene
În cadru l activit ăților de trezorerie și contabilitat e publi că județene există compartimente
funcțional e prin atribuțiile cărora se asigură cuprinderea întregii problem atici a acestor unități,
respectiv: serviciul buget și contabilitat e publi că, serviciul administrarea și contabilitatea

contului curent al Trezoreriei; servic iul urmărirea activității de vânzar e și gestionar e a titlurilor
de stat și a certificatelor de trezorerie, precum și serviciul îndru marea și verificarea activității
trezoreriilor locale.
Și numai din examinarea titulaturii acestor compartimente rezultă suficient de clar
atribu țiile pe care aceste a le pot avea, respectiv : coordonare a activi tății trezoreriilor
operativ e din subordine , în care sens condu c evidența conturilor cores pondente privind
fluxurile care iau naștere între acestea; conta bilizea ză fluxurile determinate de în casările și
plățile din fonduril e public e prin contu l curen t gener al al Trezoreriei statului deschis la Centrala
Băncii Național e a României, în relațiile cu sistemul băncilor comerciale și cu trezoreriile din
alte județe; urmăresc asigurarea numerarului necesa r trezoreriilo r operative , în funcție de
grafi cul de plăți, și iau măsuri pentru asigurarea securit ății privind p ăstrarea ace stuia; întoc mesc
lucrările de sinteză privind conturile de execuție ale bugetulu i de stat, ale buget ului asigu rărilor
sociale de stat, ale bugetul ui local și ale celorlalte componente ale sistemului bugetar, ale
bilanțului conta bil al trezoreriei județene și ale altor documente infor mative, pe care le solici tă
Ministerului Finan țelor Publice.Activit ățile jud ețene de trezorerie și contabilitate publică, în
confo rmitate cu preve derile legale , exerci tă și alte atribu ții referitoar e la creditel e bugetare
deschis e și repartizat e, întocmesc bugetul local centraliza t, precu m și analiz e și propuneri
referitoar e la asigurarea realizării resurselor publice preconizat e și încadrării plăților de casă în
nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate etc.
Trezoreriil e municipale , orășenești, comunale , ale sectoar elor municipiulu i București și
Activitat ea de trezorerie și conta bilitate publică a municipiului Bucur ești sunt unitățile operative
de lucru unde sunt deschis e conturil e de venitur i și cheltuieli ale bugetulu i de stat, buget ului
asigur ărilor social e de stat, bugetelo r locale , bugetelor fondurilo r special e și cele de disponibi l pe
numele ordonatoril or de credite prin intermediul cărora se execută componentel e întregului
sistem bugeta r. La aceste unități se prezi ntă agenții economici, instituțiile publice și persoanele
fizice care își achită obligațiile către stat, aici au loc întâlniril e între toți actorii participanți la
constituirea și utilizarea fondurilor publice. Prin aceste uni tăți se derul ează activitatea de baz ă, cu
consecințe majore asupra for mării și utilizării fondurilor bugetar e, a celor speciale și
extrabu getare din econ omie.
În unitățile operativ e municipale , orășenești, comunale, ale sectoarelor municipiulu i București
și Activitate a de trezorerie și contabilitat e publi că a municipiului București se finalizează fluxurile
financiar e pornit e dinspr e băncile comerciale , unde agenții economici sau ceilal ți contribuabil i își au
deschis e conturile , pentru achitare a obliga țiilor acestor a către buget e, tot prin aceste unități,
instit uțiile public e inițiază plățile pe care le au de efectuat către diver și subiec ți din econom ie
pentr u aprovizio nări de bunuri , prest ări de servicii sau executări de lucrări, în vederea îndeplinirii
sarcinilo r și atribuțiilor pe care le au potrivit legii.
De modul în care aici, în aceste unități lucrative, se desfășoară o activitate
corespunzătoare și responsabilă, referitoar e la contr olul fiscal asupra fluxurilor financiar e de
intrar e a resurselo r financiar e în trezorerie și de contro l preventi v asupr a celor de ieșire, depinde
„nota" pe care autoritățile statului o pot acorda activității aceste i instituții. Dacă în această fază
a derulării fluxurilor financiare de resurse și plăți, orga nele Trezoreriei statul ui acționeaz ă cu
profesionalis m și responsabilitate, veniturile public e vor fi corect evide nțiate pe clasificația
indic atorilor privind finanțele publice și pe plătitori, în funcție de natura și provenie nța lor, iar
chelt uielile fără bază legală, neoportune sau neecono micoase, stopate.
Dintr e unitățile operative ale Trezoreriei statului, centrul de greutate îl au trezoreriile
operativ e municipal e reședințe de județ, a sectoarelo r municipiulu i București și Activitate a de
trezoreri e și contabilitat e public ă a municipiulu i Bucur ești, care, prin compartimentele lor de
specialitate , desfășoară o activitat e determinant ă privin d constituire a și utilizare a fondurilor
public e ale țării.
Comparati v cu trezoreriile operativ e munici pale reședințe de județ, Activit atea de
trezoreri e și contabilitat e publi că a municipiulu i Bucur ești sau trezoreriil e sectoarelor
municipiului București, trezoreriil e municipal e nereședință de județ, orășenești și comunale au
atribu ții mai restrânse pe linia executării bugetulu i asigurărilor sociale de stat și chiar a

bugetelo r fondurilo r cu destin ație special ă, referito r la încasare a contrib uțiilor provenit e de
la agen ții economici, instituțiile publice și alți contribuabili , precu m și a plăților de casă care se
efectueaz ă prin aceste buge te. Potrivit reglementărilor în domeniu, încasările bugetului
asigu rărilor sociale de stat și bugetulu i fondur ilor special e sunt transferat e periodi c trezoreriei
municipal e reședință de județ și Activit ății de trezoreri e și contabilitat e publi că a municipiului
Bucure ști pentr u a se crea posibilitate a unităților beneficiar e din cadru l Ministerulu i Muncii,
Solidarit ății Social e și Familiei și altor instit uții central e beneficiar e de a-și organiza sistemul
informațional -contabil de o asemenea manier ă, încât să le permit ă acestor a constituire a unui
tablo u de bord corespunz ător pentr u factori i de decizi e din acest e sectoare în vedere a execut ării
bugetulu i pe care îl gestioneaz ă în bune cond iții.

Cuvinte cheie: trezorerie, fonduri publice administrate de trezoreria statului, execuție de
casă, intermediar financiar, mandatar al puterii p ublice, agent al i nterve nției financiare

Întreb ări de control

1. Prezent ați premisele înfiin țării trez oreriei în Români a?
2. Care este modul de organizarea a trezorerie la nivel central?
3. Care este modu l de organizarea a trezorerie în plan teritorial?

CAP ITOLUL VII

FUN CȚIILE ȘI PRINCIPIILE DE B AZĂ ALE FUN CȚIONĂRII TRE ZORERIEI
PUBL ICE ÎN ROMÂNIA

Func țiile și rolul Trezoreriei publice au evoluat în timp și au căpătat o importa nță sporită,
pe măsură ce statul îi încredi nța acesteia sarcini și atribuții noi și tot mai importante mai ales
privind acele lat uri și aspecte care vizau interve nția sa în econo mie.
De aceea, în abordarea analizei funcțiilor Trezoreriei publice în Ro mânia, pentru început
este necesar să facem câteva referiri la funcțiile tradiționale ale Trezoreriei publice, așa cum s -au
impus ele de-a lungul timpului, mai ales în țări cu o econo mie dezvolta tă. Conștienți de
dificultat ea delimitării corecte a acestora, le menționăm pe acelea pe care am re ușit să le
desprindem din literatura de specialitate străină și româneas că, convin și fiind că nu am reușit să
le sco atem în eviden ță suficient de bine și corect și în de plinătatea complexit ății lor.

7.1. Func țiile Tre zoreriei publice
7.1.1. Func țiile cla sice ale Trezoreriei
Func ția de casier public
Trezoreria prezintă două funcții clasice, respectiv: funcția de casier al statului și cea de
banc ă a statului.
Prin func ția de casier public, Trezoreria efectuea ză:
• toate operațiunile propriu -zise de încasări și plăți privind fondurile publice, în numerar
sau prin decont ări în co nt;
• controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fonduril or de la buget și asigurarea informa ției
necesare privind execu ția de casă a bugetului în vederea întocmirii conturilor de execuție
a bugetului și a elabor ării rapoartel or perio dice asupra acestora;
• gestiu nea poziției de ca să, zilnice, a bugetului;
• asigurarea lichidi tăților necesare prin cuno așterea fluxurilor de încasări și plăți,
elaborarea de prognoze cu privire la cerințele de plată, la sincronizarea plăților și
încas ărilor, inclusiv a acelora privind fina nțarea deficitului și serviciul datoriei publice.
Însărcinată cu execu ția efectiv ă a operațiunilor de încasări și plăți prevăzute prin legea
anuală a finanțelor, Trezoreria este casierul statului. M ișcările de fonduri, în cadrul Trezoreriei,
rezul tă din opera țiunile permanente, vizând, pe de o parte, resursele permanente ale statului, în
cadrul cărora impozitele ocupă un rol esențial, iar pe de altă parte, cheltuielile permanente, care
cuprind cheltuielile ordinare, chelt uielile de ca pital, transferurile etc.
Permanen ța acest or opera țiuni (repetiti vitatea acestor a) poate fi înțeleasă numai pornind
de la funcțiile permanente ale statului, justificând caracterul lor precis, riguros și restrictive.
Realizând aceste operațiuni, Trezoreria manifes tă o atitudine pasiv ă, deoarece aceste operațiuni
sunt fixate prin legea finan țelor și i se i mpun Trezoreriei.
Opera țiunile de cas ă ale Trezoreriei Statul ui sunt cla sificate având în vedere trei criterii:
• criteriul juridic: o perațiuni privind bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat;
bugetele locale; bugetele instit uțiilor publice; bugetele fondu rilor speciale, disponibilit ățile
agen ților econo mici titulari de conturi deschise la trezorerii;
• caracter ul financiar: operațiuni cu caracter definitiv (înca sări fiscale și cheltuieli
bugetare), cu caracter temporar (care recla mă o rambursare ulterioa ră a fondurilor);
• caracterul econo mic: chelt uieli ordinare (de funcționare și de trans fer); chelt uieli de
capital.
Func ția de casă a trez oreriei i mplică două aspecte:
1. Execu ția de cas ă a opera țiilor de î ncasări și plăți efectuate de stat
2. Vegherea la existe nța disponibilit ăților pen tru a face f ață angajamentelor statului.
1. Execu ția de casă a opera țiilor de încasări și plăți efectuate de stat. Obiectul execuției
îl reprezintă opera țiile autorit ăților publice (centrale și locale) și ale coresponde nților săi
(instit uții publice, agen ți econo mici).

Trezoreria efectueaz ă, ca și casier al statului, un număr mare de încas ări și plăți. Acestea
sunt oper ații prev ăzute în Legea bu getară anua lă.
Însă, Trezoreria este, totoda tă, și casierul coresponde nților săi, care, în baza reglementării
generale a contabili tății publice, depun, cu titlu obligatoriu sau facultativ, fondurile la Trezorerie
sau sunt autoriz ați să efectueze opera ții de înca sări și plăți prin intermediul cont urilor trezoreriei.
Aceștia au conturi deschise la trezore rie, pentru care Ministerul Finan țelor Publice fixea ză
cond ițiile de func ționare și regi mul dobânzilor. Trezoreria e ste, astfel, casierul ad ministrațiilor
autono me care întoc mesc bugete anexe sau au personalitate juridi că distin ctă de cea a stat ului,
cum sunt instit uțiile publice.
În calitate de casier al statului, Trezoreria are ca sarcin ă emisiunea titlurilor de împrumut
public și gestionarea datoriei pub lice. în acest scop, poate beneficia de concursul băncilor care
folosesc gh ișeele l or pentru pla sarea împrumuturilor. Pentru î mprumuturile pe ter men scurt,
trezoreria are un rol important în e misiunea titlurilor de stat, destinate ono rării oblig ațiilor
exigi bile, precum și vegherii la e xistența disponibilit ăților bănești.
2. Vegherea la existe nța disponi bilităților pentru a face f ață angajamentelor statului
De fapt, sarcina funda mentală a trezoreriei este aceea de a veg hea da că, în fiecare
moment, exist ă fonduri disponibile pentru a face fa ță
chelt uielilor stat ului și ale coresp ondenților săi. Procurarea de bani, în casieria public ă,
este prima dintre operațiile trezoreriei. Acea sta este le gată de mișcarea fondurilor în ti mp,
deter minată de termenele la care devin exigibile încasările și plățile. Astfel, încas ările și plățile
sunt obiectul flu ctuații for în cursul anului.
Pentru cheltuielile ordin are ale bugetului public exist ă o anumită regul aritate în nivelul
lor lunar, cu excep ția lunii decembrie, în care se execută parțial cheltuielile, serviciile publice
utilizând cea mai mare parte a creditelor lor încă neconsu mate înainte de închiderea exerci țiului,
creditele ri scând s ă fie anulate în v irtutea legii anuali tății.
Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai p uțin realizabi lă, deoarece de pinde de
ritmicitatea vieții econ omice, mai ale s în cazul impozitel or directe.
Aceste mișcări ale veniturilor și cheltuielilor se combină cu alte mișcări de fonduri
excep ționale (emisiunea de împrumuturi, rambursarea î mprumuturilor contractate de pe pi ețe
interne, pl ăți de co misioane) și cu mișcările d atorate opera țiilor coresponde nților.
Prin analiza acest or mișcări exce pționale se poate deter mina un trend în fluctu ația
lichidităților Trezor eriei și succe siunea perioadelor de creșteri (lichidități abundente) și scăderi
(lipsă de lichidi tăți). Ase menea perioade pot fi identifica te în cadrul tri mestrelor, pe luni ale
acest ora, între tri mestre, dar și în cazul lunilor.
Pentru ec hilibra rea Tr ezoreriei se poate ap ela la trei categorii de resurse: fondurile
coresponde nților; certificatele de trezorerie; c redite pri mite de la banca central ă.

Func ția de bancă a statului
Rolul Trez oreriei de bancă a statul ui are dou ă forme :
• Trezor eria acționeaz ă ca o banc ă de depozit, banc ă de afaceri care furnizea ză capitaluri
unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltar ea;
• Trezoreria acționează ca o banc ă de emisiune și în acest fel intervine în domeniul
circulației moneta re.
În calitate de banc ă, Trezoreria asigur ă următoarele servicii:
• este banca la care institu țiile publice, precum și agenții economici își au deschise conturi
de disponibili tăți prin care se efect uează opera țiuni de înca sări și plăți, realizând, astf el,
gestionarea disponibilit ăților bănești ale sectorului public și integrarea acestora în politica
de lichidi tăți;
• gestio nează datoria publică, respectiv, operațiunile de contractare a împru muturilor de
către Guvern pentru finan țarea deficitului bugetar, precum și de refina nțare a datoriei
publice;
• efectueaz ă și operațiunile în care statul apare în calita te de garant sau de coparticipant la
acordarea de împrumuturi agențiilor guverna mentale, care la rândul lor pot acorda

împrumuturi.

7.1.2.Fun cțiile moderne ale Trezor eriei publice
a) Gestionar și administrator al fondurilor publice
Aceas tă funcție obli gă ca toate resursele fin anciare publice să fie colectate, concentrate,
centralizate și administrate prin i ntermediul acestei instit uții financiare și, de ase menea, utilizar ea
lor să se efectueze prin conturi deschise la această instituție sub supraveghere și un strict co ntrol
financiar.
De asemenea, funcția presupune ca în mod per manent, continuu și în orice perioad ă a
anului, raportul dintre colectarea fondurilor, pe de-o parte, și utilizarea acestora sub forma
plăților de casă, pe de altă parte, să fie suprau nitar sau, în cel mai rău caz, egal. în situa ția în c are
gradul de colectare a fondurilor publice nu satisface p lățile, iar ace stea s unt pre sante, trez oreria
este obligată, invariabil, să contracteze împrumuturi publice fără a mai avea răgazul necesar, în
multe sit uații, de a alege varianta convenabi lă din punctul de vedere al „costului" acestei
opera țiuni (dobânda).
Menținerea unui raport corespun zător în favoarea colect ării fondurilor publice este o
proble mă realmente dificil ă în perioada construc ției unui buget cu deficit, motiv pentru care
Trezor eria public ă este obligată, aproape permanent, să împrumute fonduri pe termen scurt de pe
piața monetar ă și pe ter men mediu și lung de pe cea de ca pital.
Cu alte cuvinte, îndeplinirea acestei funcții oblig ă Trezoreria statul ui ca, pe ansamblul
circuitului, ieșirile de fonduri pentru fiecare acțiune în parte să fie acoperite, echilibrate în orice
moment cu intrările de fonduri, indiferent de provenie nța lor, încas ări din impozite și taxe,
credite bancare (banca central ă), disponibili tățile coresponden ților s ăi, împrumuturi publice
interne sau exter ne. în acest sens, Trezoreria publi că trebuie să țină permanent „pasul", din
punctul de vedere al co nstituirii fon durilor, cu ritmul de efectuare a plăților care de obicei au o
regularitate mai mare decât cea a încas ărilor, motiv pentru care Trezoreria public ă trebuie să fie
pregătită în orice moment pentru a alege varianta optimă privind „prețul" împrumutului. De
aceea, numai rareori, Trezoreria este și creditor pe termen scurt, atunci când aceasta are un
excedent temporar de lichidit ăți.
Func ția de gestio nar și administrator al fonduril or publice o presupune, în acela și timp, și
pe cea de casier, cu prilejul încas ării efecti ve a resurselor (veniturilor), efect uării plăților
(cheltui elilor) și gestio nării disponibilit ăților de fonduri publice, totul sub un strict control fiscal
și preve ntiv.
b) Mijloc de interve nție a statului în economie
Aceas tă funcție și-o exercit ă mai ales în sectoarele și zonele în care statul are interese de
ordin econo mic sau social. Instru mentele de interve nție sunt diverse și nuan țate de la o țară la
alta, mai ample în unele țări și mai reduse în altele, cu momente și perioade de fluxuri și
refluxuri, după cum interes ele naționale o cer. Amplitudi nea intervenției statul ui în econo mie
trebuie însă ordona tă de o asemenea manier ă, încât aceasta să nu perturbe caracterul concure nțial
al pie țelor financiare de capit al și slăbirii i nteresului mediului de af aceri în general.
Mijloacele de intervenție a Trezoreriei publice în ec onomie, așa cum s-au manifestat ele
de-a lungul timpului și în alte țări, țin de domeniul politicil or fiscale, în sfera resurselor, și de cea
a celor bugetare, în sfera cheltuielilor publice.
Metod ele folosite de Trezoreria public ă pentru interve nție în economie sunt dintre cele
mai diverse, și anu me:
ș autoriza ție eliberată pentru motive econo mice, de interes național și care duce la
finan țări privile giate (Fra nța);
ș subven ționarea unei părți de cheltuieli (Franța, pentru dezvoltarea regiona lă
și a teritoriului);
ș bonifica ții la dobân dă și dobând ă subvenționată;
ș garan ții pentru anu mite împru muturi contractate de la bănci;
ș avansuri financiare, de cele mai multe ori nerambursabile, în special în domeniul
cercet ării sau pentr u produse prioritare pe plan n ațional sau intern ațional (Fran ța etc);

ș acces ul privilegiat al unor organis me financiare pentru refinanțare la banca central ă,
în condi ții mai ava ntajoase decât cele de pe pi ața de capital.
c) Interme diar financia r și distribuitor de capitaluri
Jucând rolul unei b ănci, al unei b ănci de -un fel deosebit, Trezoreria publi că contracteaz ă
de multe ori împrumuturi nu numai pentru a-și acoperi golurile temporare de casă sau a finanța
deficitul bugetului public, ci și pentru a acorda, la rândul ei, împrumuturi altor subie cți din
econo mie. Prin acest demers, Trezoreria publi că deter mină fluxuri financiare în econo mie, mai
ales în sectoarele unde statul are interese directe. Din acest punct de vedere, Trezoreria publi că,
împrumutând de la anumiți subie cți financiari, folosind disponibilit ățile coresponde nților săi, ale
bugetului public sau chi ar împrumutându -se pentru a acorda împrumuturi altora, pe ter men scurt
(de obicei) sau lung, mai ales în domeniile și sectoarele de interes ale economiei, ea se manifes tă
ca un veritabil intermediar financiar, precum sistemul bancar sau institu țiile financia re
specializate.
d) Reprezentant al fun cției de pute re public ă
În acea stă calitate, Trezoreria public ă este a cționarul și gesti onarul particip ațiilor statului
în activi tăți și diverse sectoare ale econo miei (industrial, financiar, co mercial).
De asemenea, în aceast ă calitate, Trezor eria publi că poate supraveghea un număr
însemnat de instit uții financiare cărora le solici tă sau le acord ă împrumuturi prin mijloace și
tehni ci specifice acestor genuri de opera țiuni. Deci rolul de reprezentant al puterii publice a
Trezoreriei publice derivă și din funcția prece dentă de intermediar financiar și distribuitor de
capitaluri, funcție care a devenit extrem de importa ntă în ultima perioa dă de timp, în majoritat ea
țărilor lu mii. De ase menea, ca repreze ntant a puterii publice, Trezoreria publi că se manifestă și
prin aceea că, având la îndemână și gestionând toate fondurile publice ale statului (fonduri
uriașe), ea are o poziție privilegiat ă în ceea ce privește alegerea priorit ăților în procesul alocării
resurselor financiare pe sectoare și domenii ale vieții econo mico-sociale, la un moment dat –
aceasta bineî nțeles în concorda nță cu buge tele publice aprobate.
e) Garant al „marilor echilibre"
Aceas tă funcție a trez oreriei reprezint ă, într -un anu mit sens, sinteza sau cor olarul
celorlalte prezentate până aici. Marile echilibre sunt expresia unui raport de egalitate permanent
care trebuie să existe între nevoile publice aprobate de parla ment și alte autorit ăți statale, pe de o
parte, și capacitatea statului de a le acoperi cu resurse financiare, pe de al tă parte.
În exercitarea ace stei fu ncții majore, Trezor eria public ă este confrunta tă permanent cu:
ș diferen țele în timp între periodicitat ea plăților (ieșirilor de fonduri) și cea a
încas ărilor din impozite, taxe și alte contrib uții sociale obligatorii care trebuie mereu ajustate
prin resurse suplimentare pe perio ade scurte de timp;
ș finan țarea deficitului bugetar care acope ră perioada întregului exercițiu financiar cu
resur se care trebuie mobilizate pe o perioad ă mai lungă de timp, aceas tă opera țiune punându -și
amprenta pe întregul exerc ițiu bugetar;
ș plata datoriei externe și interne este o altă cauză a necesar ului de resur se peste cele
prevăzute în bugetul de stat, precizând că scade nța datoriei externe ridică proble me în plus atunci
când banca central ă nu dispune de rezerve valutare suficiente;
ș acordarea de împrumuturi pe piața de capital pentru finanțarea invest ițiilor,
sectoarelor econo miei care prezin tă interes pentru stat;
ș alături de banca centrală, Trezoreria public ă este chemată să ducă acțiuni menite să
susțină moneda națională, prin i ntervenția ei pe piața val utară sau ajustarea plăților externe de o
asemenea manie ră, încât banca centrală să nu fie forțată de a procura valuta necesară pentru
plățile externe, în orice condi ții (mai pu țin avantajoase).
În conseci nță, prin traduc erea în fapt a prerogativelor acestei funcții, se asigur ă
„echilibr ul Trezoreriei publice", din punctul de vedere al resurselor financiare și, implicit,
influen țează favorabil piața de capital, circuitele monetare, echilibrul pieței valutare și al plăților
exter ne.

7.2. Func țiile Tre zoreriei st atului în România
Trezoreria public ă din România, denu mită de autorit ățile românești la începutul anului
1993 „Trezoreria Fina nțelor Publice", și mai apoi „Trezoreria statului", d eși mult mai corect
credem c ă ar putea fi denu mită „Trezorerie publi că", cum ne-am permis noi să o denu mim și în
titlul acestei lucrări, comparativ cu fun cțiile tradiționale ale trezoreriilor publice din alte țări
dezvoltate, are func ții și atribuții mai restrân se și bineî nțeles specifice perioa dei pe care o
parcurge țara noast ră în actuala perioa dă.
Ca instit uție financiar ă, așa cum acestea s-au manifestat în administrarea fondurilor
publice, de la în ființarea sa și pân ă în preze nt, func țiile ei ar putea fi si ntetizate ast fel:
a) casier al sectorului public, prin c are se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților
și păstrarea disponibilit ăților bugetului de stat, ale bugetului asigu rărilor sociale de stat, ale
bugetului local, ale bugetu lui fondurilor speciale și cele în regina ext rabugetar. Prin aceas tă
funcție, Trezoreria statului asigu ră îndeplinirea prevederilor componentelor întregului sistem
bugetar românesc și reflectă, în primul rând, modul și gradul de încasare a drepturilor bugetare
ale statul ui, precum și felul în care aceste resurse financi are publice au fost folosite. în calitatea
sa de casier al sectorului public, Trezoreria statului asigur ă deci execuția de casă a tuturor
componentelor bugetului gener al consolidat prin evide nțierea în cont uri conta bile specifice ei,
încas area veniturilor bugeta re și a finanțării cheltuielilor publice pentru a face față
angaja mentelor asumate prin Legea anual ă a bugetului de stat și a altor acte normative în această
privi nță;
b) exercit ă un control fiscal asupra încasării veniturilor bugetare și unul financiar –
preventiv a supra efectu ării plăților privind resp ectarea limitelor și desti nației creditelor bugetare,
așa cum acestea au fost aprobate, deschise și repartizate de autori tățile în drept;
c) efectueaz ă opera țiuni de încas ări și plăți în contul instit uțiilor publice, cu prilejul
constituirii și utili zării mijl oacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;
d) atrage disp onibilit ățile din econo mie pe calea împru muturil or de stat, a certificatelor de
trezorerie, de depozit de la persoane juridice și fizice în vederea acoperirii golurilor temporare
de casă ale co mponen telor bugetului general con solidat, a deficitul ui bugetului de stat și a
refinan țării datoriei publice;
e) pe seama disponibilit ăților exi stente în contul curent general și din
contra valoarea în lei a împru muturilor externe păstrate în contul curent general al Trezoreriei
statului, aceas ta:
ș acoper ă temporar deficitul bugetului de stat, al bugetului asigur ărilor sociale de stat și
al bugetelor fondurilor speciale din anii precede nți și anul curent, precum și al golurilor de ca să
înregistrate de c ătre bu getele locale;
ș efectueaz ă plasamente financi are, pe termen scurt, la băncile comerciale sau la alte
institu ții financiare prin Banca Na țională a României, care a cționeaz ă ca agent al statului.
f) pentru aco perirea te mporar ă a decalajul ui dintre înca sările și plățile din contul curent
gener al al Trezor eriei statului, aceasta poate contracta de la Banca Națională a Ro mâniei și
sistemul băncilor comerciale î mprumuturi pe termen scurt;
g) gestio nează datoria publi că internă și externă, asigurând eviden ța și plata servici ului
datoriei pu blice i nterne și exter ne;
h) efectuea ză operațiuni privind dre pturile de în casat și obligațiile de plată ale statului, la
baza c ărora stau ac orduri și conve nții guverna mentale;
i) asigură contabilitatea privind execu ția de casă pentru opera țiunile de încas ări și plăți
privind veniturile și cheltui elile se ctorului pu blic;
j) asigură funcționarea corespunz ătoare a sistemului informațional -contabil privind
raportarea modului de c onstituire și utilizare a fondurilor publice.
Comparativ cu funcțiile tradiționale ale trezoreriei publice din țările dezvoltate, la care
ne-am referit puțin mai devre me, cele ale Trezoreriei statului din România, așa cum se manifestă
ele în prezent, au asemănări importante, dar și multe deosebiri. Deosebirile constau, în principal,
în aceea că funcțiile Trezoreriei statului din România sunt mai restrânse și nu cuprind întreaga

gamă a atribu țiilor și prerogativelor de care se bucu ră trezoreriile publice din țările dezvolt ate,
respe ctiv:
ș plasa mentele financiare pe care le face Trezoreria statul ui din dispo nibilitățile sale se
fac numai pentru împrumuturi pe termen scurt, prin intermediul Băncii Na ționale a României, și
nu direct, ca Trezoreria Fran ței, care efectuea ză astfel de opera țiuni în mod direct beneficiaril or
printr -o gamă largă de împru muturi pe ter men scurt, mediu și lung pentru a finanța investi ții de
natur ă public ă etc;
ș influen ța Trezoreriei publice asupra apărării cursului monedei naționale este mai
restrâns ă în România deoarece aceasta nu are creat mecanis mul necesar, respectiv drept ul de a
deține valută în cont, a o vinde sau a o cumpăra de pe piața valutară când are nevoie sau
interesele ei o cer. Această proble mă rămâne, deoca mdată, un atribut exclusiv al Băncii
Naționale a Ro mâniei;
ș emiterea bancnotelor și baterea monedei di vizionare re prezin tă un atri but exclu siv al
Băncii Naționale a României, comparativ cu situația din unele țări dezvoltate unde „Trezoreriile
pot bate moneda diviziona ră"9 și chiar bancnote (SUA);
ș mijloacele de intervenție a Trezoreriei statului în econo mie sunt mult mai restrânse și
de o a mplitudine mai mică, față de cele ale altor trez orerii publice europene, astfel:
• nu acord ă autoriza ții pentru anumite activi tăți economice, care facilitea ză
finan țări privilegiate;
• instru mentele folosite de Trezoreria statului din România pentru atragerea
disponibilit ăților financiare din econo mie sunt mult mai reduse ca nu măr și mai puțin va riate ca
tehni ci;
• nu acord ă avansuri nerambursabile pentru acțiuni de cercet are sau fabrica ții
prioritare, ca în Fran ța;
• de obicei, mijloacele de intervenție a statului în econo mie practicate în România
sunt mai degra bă apanajul politicilor bugetare, și nu al Trezoreriei statului, spre exemplu:
subven ționarea parțială a unor activit ăți econo mice curente (minieră) etc. sau pentru investi ții;
acordarea unor dobânzi subven ționate (prin finan țarea de c ătre bugetul de stat a diferen ței de
dobând ă dintre „costul" resursei pe pia ța de capital și dobânda suportat ă de beneficiar); acordarea
de garanții în nu mele guvernului pentru anu mite împrumuturi externe, pe riscul bugetului de stat,
și în general toate facilitățile acordate pentru sprijinirea exportului sau atragerea capitalului străin
se reflec tă în mod direct în cheltuielile și veniturile bugetului de s tat și numai indirect și în ulti mă
insta nță, de acoperirea financia ră a acestora se ocup ă Trezoreria statului.
Atribu țiile mai restrân se ale Trezoreriei statului în România față de cele ale trezoreriilor
publice din alte state reprezin tă tot atâtea posibil ități reale de diversificare, multi plicare și
amplificare a acestora. Dintre aceste posibilit ăți mai concrete, conside răm că ar putea fi avute în
vedere ur mătoarele:
ș diversificarea formelor și tehnicilor pentru lansarea împrumuturilor de stat.
Permanentizarea elibe rării certificatelor de trezorerie la purtător, întrucât sub această formă
acestea ar putea face obiect ul tranzacțiilor pe pia ța val orilor mobiliar e, lucru ca re ar favoriza
amplificarea și accelerarea circul ației capital urilor financiare. Un prim pas în aceas tă direcție s-a
realizat prin emisiunea din luna aprilie 2000, cu prilejul împlinirii unui an de la prima emisiune
de certificate de trezorerie, dar ace st lucru nu a mai fost repetat. De ase menea, e ste necesar să se
diversific e tehnica de emisiune a bonurilor de tezaur după sistemul practicat și în alte țări
(mecanis mul plafonul ui; al c oeficientului de trezor erie; al rezervel or obligatorii; e misiunea de
bonuri în raport cu nivelul resurselor etc. )10;
ș deși prin actele normative care au decis înființarea Trezoreriei Finan țelor Publice în
România se preved ea atributul acesteia „de constituire de depozite la vedere și la termen ale
persoanelor fizice și juridice "11, iar „Normele metodolo gice" reiau aceas tă prevedere în sensul

9 Gheorghe Manoles cu, Moneda și ipostazele ei, Editura Economică, Bucur ești, 19 97
10 Tatiana Moșteanu, Buget și Trezorer ie Public ă, Editura Didactică și Pedago gică RA, Bucur ești, 1997,
pp. 234-235
11 HG nr.78/15. 02.1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice, publica tă în Monito rul Ofici al al

„atragerii disponibili tăților din econo mie (instit uții financiare, age nți econo mici, popula ție) pe
calea constituirii de depozite …."12, aceste atribuții nu se exercită încă pe deplin. Un început în
acest sens s-a realizat în anul 1999 prin lansarea împrumuturilor de stat către popula ție prin
intermediul certificatel or de trezorerie, care se pot transfor ma în certificate de depozite, așa cum
s-a mai precizat de altfel, precum și drept ul agenților econ omici de a avea deschise la trezorerii
conturi de disponibilit ăți pentru drepturile de în casat de la i nstituțiile publice pentru livr ările de
bunuri, prestările de servicii sau e xecutările de lucr ări și plăți de impozite și taxe sau stingerea
unor datorii c ătre instituțiile publice;
ș diver sificarea instru mentel or de intervenție a statului în economie prin inter mediul
Trezoreriei statului, de o manier ă care măcar să apropie țara noast ră de ceea ce se realizea ză din
acest punct de vedere în alte țări (Fran ța, SUA). în acest sens, apreciem c ă bugetul propriu al
Trezoreriei statului ar trebui mai bine struct urat și consolidat. Un buget ale cărui resurse sunt
constituite nu mai din dobânzi și comisioane nesemnificative nu-și poate permite acțiuni și
demersuri de anvergur ă pe linia interve nției Trezoreriei statul ui în econo mie ca în alte țări
dezvoltate.

7.3. Regulile și principiile de ba ză ale func ționării Tre zoreriei st atului în România
Despre principii le bugetare care s -au statornicit de-a lungul anilor în procesul de formare
și utilizare a resurselor financi are publice au scris numeroși autori din țară și străinătate, de aceea
o reluare a acestor defin iții ad litteram nu credem că ar putea prezenta prea mare interes, dar în
context ul înțelegerii acestora, așa cum acestea s-au manifestat în proce sul de formare și utilizare
a fondurilor publice derulate prin Trezoreria statului, ele ar putea fi sintetizate astfel:
a) Realitatea informa ției
În numeroase cazuri, până la organizarea Trezore riei statului, inform ația cu privire la
structura veniturilor publice era deformată din cauza greșelilor de înregistrare a acest ora pe
subdiviziunile clasific ației bugetare, ca urmare a unui control insuficient a documentului prin
care se efectua vărsământul către buget. De asemenea, în cazul plăților de casă, neajunsul consta
în aceea că, datori tă aproape inexiste nței controlului financiar preventiv, se efectuau plăți de casă
care nu concordau cu clasific ația indicat orilor privind fina nțele publice pentru care erau aprobate
creditele b ugetare. Practic, se efectuau, în multe situații, deturn ări importante de resurse
financiare publice;
b) Reali zarea actului de control
Un control fiscal se re alizează din punctul de vedere al încadr ării corecte a venituril or
bugetare, a fondurilor speciale și extrabugetare pe clasific ația indi catoril or pri vind finanțele
publice și al altor criterii urmărite pe plătitori etc, precum și un control financiar preventiv
exercitat asupra tuturor docu mentelor de plăți, cu sau fără numerar, privind execu ția
componentelor bugetului general consolidat în principal;
c) Universalitatea
în accepția pe care o înțelegem, în context ul acestei cărți, universalitatea se refer ă la
faptul că activitatea de Trezorer ie a statul ui trebuie să se manifeste la nivel național. în același
sens, referindu -ne la o universalitate în plan teritorial, aceas tă institu ție, prin organele sale
operative, înfăptuie ște execu ția la nivel județean, la nivelul sectoarelor și municipiului Bucure ști
pentru toate co mponentele bug etului general consolidat;
d) Unicitatea
în sensul subiectului abordat, obligă ca toate bugetele să se execute numai prin Trezoreria
statului; instit uțiile publice au obliga ția de a păstra disponibilit ățile numai în conturi deschise
aici, fiind exclus ă posibilit atea de a avea conturi și la b ăncile comerciale. Excepție fac,
deoca mdată, disponibili tățile virate pentru procurarea valutei, păstrarea acesteia, inclu siv a
încasărilor în aceast ă moned ă provenite din activitatea proprie, dona ții sau sponsoriz ări, restricție
care credem că trebuie înlăturată pe viitor. Unicitat ea se referă, de asemenea, la metodologia de

României nr. 30/1992
12 Norm e Metodologice ale Trezoreriei Finanțelor Publice nr. 5318/1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei
Finan țelor Publice aprobate prin Ordinul ministr ului finanțelor nr. 1029/1992.

lucru și a mecanis melor i mplementate, la d ocumentele care circ ulă prin Trezore ria statului, la
obiectivele de contr ol, la tehnica de prelucrare a datelor și de elaborare a situațiilor de sinteză,
ceea ce faciliteaz ă funcționarea unitar ă a siste mului infor mațional -contabil instit uit.
e) Oper ativitatea info rmației
Asigurarea operativi tății informațiilor cu privire la exec uția co mponentelor bugetului
general consolidat, în plan județean, al municipiului Bucur ești, cât și național, se realizează prin
sistemul infor mațional -contabil propriu, deosebit de important pentru funda mentarea deci ziilor
privind derularea execuției bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigu rărilor sociale
de stat și a bugetelor fondurilor speciale.
f) Corelația totală a venituril or și cheltuielilor cu bugetul din care acestea fac parte,
denu mit în lite ratura de specialitate din Ger mania „al co mpletivi tății".
Acest principiu impune ca veniturile încasate să fie vărsate în întregi me bugetului căruia
îi aparțin, iar cheltuielile, de asemenea, în totalitatea lor să fie suportate din bugetul unde au fost
prevăzute, regula general ă fiind aceea că o cheltuia lă nu poate fi finanțată decât dintr -un singur
buget. Aceea și regul ă obligă ordonatorii de credite de a nu efectua p lăți directe din înca sări,
pentru a nu se elimina posibilitatea contr olului fiscal asupra colectării veniturilor și a celui
financiar preventiv asupra efect uării cheltuielilor, prin obligati vitatea evidențierii în contu ri a
tutur or încasărilor, pe de o parte, și a tutur or plăților, pe de al tă parte.
g) Echilibr area fluxu rilor Tre zoreriei statul ui
Obligativitatea Trez oreriei stat ului de a -și echilibra intrările de fluxuri financiare cu
ieșirile reprezintă regula de fier care nu poate fi încălcată sub nici o formă, întrucât aceast ă
institu ție nu poate funcționa pe „roșu". Fluxurile financ iare de intrări trebuie să acopere în
întregime, și în orice moment al exerc ițiului financiar, plățile. Dacă nu se colecteaz ă suficiente
resurse proprii din impozite și taxe pentru acoperirea plăților, se apeleaz ă invariabil la întregirea
acest ora prin î mprumuturi de stat.
A sista plățile în c ursul execuției unui buget aprobat, a nu achita salariile sau alte
chelt uieli strict necesare Ia ti mp, pe lâng ă consecin țele directe asupra su biecților respectivi, acest
eveni ment ar crea o stare de panică și incertitudine asupra instit uțiilor statului, cu implicații
dintre cele mai nefavo rabile asupra întregii societ ăți.
În literatura de specialitate din Germania, la care am mai făcut trimiteri, pe lângă
principiile enunțate, se mai menționeaz ă cel „al clarității" (veniturile și cheltuielile delimitate
după sursa lor de provenie nță), „al probabilit ății" (li mitării execuției la cea de anul trecut până la
aprobarea bugetului pe anul curent) și „al preciziei" (veniturile și chelt uielile să fie evaluate sau
dimensionate la un nivel real).
Legea Finan țelor Publice nr. 500/2002, referindu -se la principiile și regulile bugetare,
menționeaz ă „principiul univers alității" (veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate,
în su me brute, veniturile neputând fi afectate unei cheltuieli bugetare anu me, cu exce pția
dona țiilor și sponsori zărilor), „p rincipi ul pu blicității", „principiul uni tății" (veniturile și
cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur docu ment), „principiul anualit ății", „princi piul
specia lizării" (veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de
provenie nță, respe ctiv pe categ orii de cheltui eli, grupate după natura lor econo mică și destina ția
acest ora) și „prin cipiul unității monetare".
De asemenea, acela și act normativ la care ne-am re ferit stabilește anumite reguli privind
actul de cheltuire a fondurilor publice, și anume: „cheltuielile bugetare au destin ație preci să și
limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anual e.
Deci nici o chelt uială nu poate fi înscrisă în buget… și nici angajat ă, dacă nu exist ă bază legal ă…,
iar cheltuielile din fonduri publice nu pot fi angajate, ordona nțate și plătite dacă nu sunt aprobate
potri vit legii și dac ă nu exist ă prevederi bugetare exprese și surse de fina nțare."
Regulile pe care și le-a asumat Trezoreria statului pentru a funcționa, în principal, sunt
cele rezultate din necesitatea asigurării fondurilor corespunz ătoare statului, pentru ca în orice
moment al exerc ițiului bugetar acea sta să-și poa tă îndeplini în condi ții cât mai bune fun cțiile și
atribu țiile complexe pe care le are.

Cuvinte cheie: funcția de casier public, funcția de bancă a statului, administrator al
banului pu blic, gar dian al marilor ec hilibre, intermediar financiar, exec uție de cas ă

Întreb ări de control:

1. Prezent ați succint func țiile tradiționale ale trezoreriei publice?
2. En umerați și prezenta ți regulile și principiile de funcționarea ale trezoreriei
publice?
3. Care sunt func țiile tr ezoreriei în Români a?
4. Analiz ați func țiile moderne ale trez oreriei pu blice?

CAPI TOLUL VIII

OPER AȚIUNILE BANCARE ALE TREZORERIEI STATULUI

Aces t capito l își propun e să detal ieze caracter isticil e funcției de bancă a Trezoreriei . Astfel
am preze ntat detalia t operațiunile banca re ale Trezo reriei accentuând în special asemănările și
deosebiril e față de operațiunile banca re ale băncilor comerciale.

8.1. Rela ția Trezoreriei Statului cu sistemul b ancar
Una dintre funcțiile cla sice ale Trezoreriei este cea de ban că a statului. Ea îns ă nu este o
banc ă total separată de celelalte bănci din econo mie, fiind organizat ă după acelea și principii ca și
ele, principala difere nță constituind -o scopul ur mărit.

Figura 8.1. Scopul b ăncilor comerciale vs. scopul Tre zoreriei Statului
Deși nu are drept scop principal obținerea de profit, ea trebuie să-și gestioneze activele și
pasiv ele ast fel înc ât prin acti vitățile generatoare de venit să-și acopere c heltuielile e fectuate. Prin
acest aspect Trezoreria poate fi con sidera tă o ban că la fel ca oricare alta.
Însă legătura esențială dintre Trezorerie și sistemul bancar se face prin intermediul
contului curent general al trezoreriei statului. Astfel, contul curent general al Trezoreriei
Statului funcționea ză la Banca Națională a României și este deschis pe seama Ministerului
Finan țelor Publice și a unit ăților trezor eriei statului din cadrul direcțiilor generale ale
finan țelor publice jude țene, a municipiului Bucure ști și administr ațiilor finan țelor publice ale
sectoarelor municipiului Bucure ști. în contul curent general al trezoreriei statului Banca
Națională a României înregistrea ză încas ările și efectuea ză plățile în limita disponibili tăților
existente în cont, acesta c onsoli dându-se zilnic la nivel ul Centr alei Băncii Na ționale a Ro mâniei.

Figura 8.2. Leg ătura dintre Tre zoreria Stat ului și băncile comerciale
La nivelul Trezoreriei Statului se des fășoară două categ orii de opera ții similare cu c ele
ale băncilor și anu me:
– opera țiuni pasive, respectiv opera țiuni prin care se atrag res urse și
– opera țiuni active, respe ctiv operațiuni de utilizare a disponibili tăților neangajate pe care

le vom prezenta în continuare prin extrap olare de la acti vitatea ba ncară.

8.2. Asem ănări și deosebiri din punct de vedere concept ual al obiectului de activitate
între Tre zoreria publi că și băncile comerciale
Având în vedere scopul, atribu țiile și rolul Trezoreriei publice în economie -așa cum
acestea sunt definite prin legile în vigoare la aceas tă dată, comparativ cu drepturile și rolul
băncilor – așa cum acestea sunt reglementate prin Legea bancară, la noi și în alte părți ale lumii,
între cele d ouă instit uții speciale e xistă asemănări, dar și însemnate deos ebiri, ast fel:
Trezoreria public ă este și ea o bancă, dar o bancă de un fel deosebit, o banc ă specia lă a
statului, care are anumite interdi cții, co mparativ cu o banc ă comercială, în ceea ce prive ște paleta
beneficiarilor serviciilor ei, precum și referitor la dreptul de a organiza activi tăți de depozite
bănești și de a acorda credite. în schimb, are unele activi tăți și atribu ții specifice, comparativ cu o
banc ă comercială, din punctul de vedere al opera țiunilor financiare și, în general, al servi ciilor
bancare pu blice.
De asemenea, Trezoreria statului, prin funcțiile și rolul său în ansamblul sectorului
financiar public, spriji nă și are un rol bene fic nemijlocit asupra activității generale a băncii
centrale în reglarea și influențarea favorabi lă a pieței financiare și monetare. în ac elași timp însă,
Trezoreria public ă este bene ficiara servi ciilor și sprijinului financiar al băncii centrale, mai ales
în sit uația înregistrării golurilor temporare de casă.
În acest sens, între Trezoreria public ă și băncile comerciale pot fi evide nțiate următoarele
asemănări și deosebiri, mai importante:
Benefici arii serviciil or. Exist ă o delimitare destul de clară, din acest punct de vedere,
între acestea, în sensul că Trezoreria public ă efectuea ză operațiuni de încasări și plăți, în primul
rând în favoarea institu țiilor publice care folosesc fondurile publice, în ti mp ce băncile
comerciale își pun la dispozi ție ser viciile banc are agenților econo mici și altor p ersoane juri dice și
fizice care folosesc fondurile private și eventual împrumutate. Exce pțiile de la această regulă nu
schimbă deloc fondul proble mei, în sensul că regiile naționale și locale sunt obligate să își
deruleze operațiunile financiare prin Trezoreria publi că numai pentru fondurile primite de la stat,
iar agenții econo mici, pentru operațiunile comerciale pe care le derulează în legătură cu
institu țiile publice, î ntrucât acestea funcționeaz ă, în principal, pe seama fondurilor publice. Din
acest punct de vedere, al beneficiarilor serviciil or, comparativ cu trezoreriile publice din alte țări,
Trezor eria public ă din România are atribuții și sarcini mai restrâ nse față de serviciile pe care le
oferă agen ților econo mici și persoanelor fizice, decât trezoreriile publice din alte țări dezvoltate.
Natura depozitelor. în cazul Trezoreriei publice, acestea sunt formate în marea lor
majoritate din fonduri publice, în timp ce depozitele băncilor sunt create din disponibilit ățile
proprii ale age nților econo mici, persoane fizice, asoci ații familiale, societăți nonprofit și alte
asoci ații care pot avea sau nu calitate de persoană juridi că etc., deci preponderent fonduri de
natur ă privată.
De ase menea, b ăncile co merciale pot acor da cre dite bancare, practic, un ui sector
nelimitat de bene ficiari, cu respectarea condițiilor de garan ții, în timp ce Trezo reria publi că din
România nu poate face acest lucru. Creditele pe care le poate acorda Trezoreria statului, așa cum
este regle mentat ă această proble mă astăzi în România, sunt cele pentru plasa mentele financiare
pe ter men scurt; î mprumuturi pentru acoperirea te mporară a deficitului bugetul ui de stat, precum
și pentru acoperirea golurilor temporare de ca să înregistrate de celelalte co mponente ale
bugetului general consolidat, comparativ cu situația din alte țări dezvoltate, unde trezoreriile
publice au co mpeten țe mult mai largi în a ceastă privi nță.
Din punctul de vedere al cond ițiilor care trebuie îndeplinite pentru efect uarea
opera țiunilor bancare specifice de încasări și plăți în contul clien ților, acestea sunt mult mai
stricte și precis deli mitate în cazul beneficiaril or Trezoreriei publice, mai ales la p lăți, comparativ
cu cele derulate prin băncile co merciale, în favoarea clienților săi, la care plățile se pot efect ua
fără opreli ști, aproape în orice co ndiție, d acă agentul econo mic care dispune plata pose dă
lichidități.

Trezor eria public ă, alături de băncile comerciale, prin modul în care își organizea ză
opera țiunile de încas ări și plăți în numerar, poate influe nța favorabil politica băncii centrale, în
legătură cu funcționarea sistemului monetar. După profesorul Gheorghe Manolescu,
„organizarea sistemului monetar se realizeaz ă prin trei circuite ale celor trei instituții și fiecare
din ele cu moneda sa proprie. Astfel, banca centra lă (Banca Națională a României) dispune de
bancnote, moneda divizionar ă, depozitele de la banca central ă și monedele străine, Trezoreria
statului, de moneda Trezoreriei, iar b ăncile comerciale, de moneda scriptura lă"13.
În acest context, fiecare dintre aceste instituții creatoare de monedă, pentru realizarea
circuitelor interne de încasări și plăți, se folosește de înregistrări directe în conturile deschise
pentru fiecare în unitățile lor, dar în situ ația transferului de lichidit ăți între cele trei sisteme de
bănci (comerciale, Trezorerie și Banca Națională a României), opera țiunile se pot efectua numai
în moneda băncii centrale.
În consecin ță, Trezoreria public ă, pentru a -și putea onora pl ățile în afara siste mului său,
are nevoie de intrări – de fluxuri financiare – în moneda băncii centrale și moneda scriptura lă a
întregului sistem bancar, ea depinde deci de evoluția lichidităților în aceste monede, în care sens
își poate închide fluxurile numai atunci când suma lichidi tăților emise în afara sistemului său
sunt co mpensate cu int rările de lichidit ăți către si stemul său (Trezoreria p ublică).
Trezor eria public ă este deci depen dentă de banca centrală, în multe privințe, prin faptul
că aceasta – ține și efect uează operațiuni în contul curent general, îndepline ște în numele său rolul
de agent al statului în efectuarea de plasa mente financiare sau contracteaz ă împrumuturi publice
în nu mele său.
În acela și timp, prin politica dobânzilor î mprumu turilor publice pe c are le controleaz ă
Trezoreria public ă, precum și prin cea a dobânzil or subvenționate în favoarea anumitor
întreprinderi sau ramuri econo mice, influen țează dobânzile practicate de băncileco merciale, cu
conseci nțe indirecte asupra dobânzii de refina nțare a băncii centrale. De asemenea, prin
menținerea de c ătre aceas ta a unui echilibru per manent între înca sări și plăți (intr ări și ieșiri) și
mai ales a încadr ării în niv elul deficitului aprobat, finanțării acestuia pe căi neinfla ționiste,
Trezoreria public ă influențează favorabil circ ulația moneta ră și a stabili tății monedei na ționale,
sarci nă de prim ordin a b ăncii centrale.
În concluzie, din punct de vedere co nceptual, o trezorerie poate fi asemui tă în multe
privi nțe cu o banc ă comercială, deoarece prin i ntermediul ei se deruleaz ă operațiuni de încas ări și
plăți, se constit uie dep ozite, din care disponibilit ăți apoi se pot efectua plasa mente financiare, se
pot acorda împrumuturi; în același timp însă, Trezoreria public ă, comparativ cu o banc ă în
general, prezint ă multe deosebiri, deoarece aceasta nu este menită să înregistreze profit, ci,
înainte de toate, să administreze, în numele statului, în cond iții cât mai optime, banul public și, în
final, s ă gestioneze deficitul bu getar și datoria publică.

8.3. Opera țiuni pasive ale Tre zoreriei Statul ui
Opera țiunile pasive reprezint ă opera țiunile de constituire a resurselor. În figura 8.1.
sunt prezentate principalele operațiuni pasive la nivelul băncilor comerciale și la nivelul
Trezoreriei Statul ui.

Figura 8.1 Opera țiunile pasive ale băncilor c omerciale și Trezoreriei Statulu
OPE RAȚIUNI PASIVE
ALE BĂNCILOOR COMERCIA LE ALE TREZORERIE STAU LUI
A. Resurse depo zit
Componenta obligatorie
Conturile c urente ale persoanelor juridice
Componenta voluntar ă
Conturi curente sau de depozit deschise
de persoanele fizice sau juridi ce A. Resurse dep ozit
Componenta obligatorie
Conturile curente ale institu țiilor
publice
Conturile curente ale agen ților
econo mici

13 Gheorghe Manoles cu, Buget – abordare economică și fina nciară, Editura Econo mică, Bucure ști, 1997, p. 185

B. Resurse nedep ozit
a. Împrumuturi de la BNR
b. Î mprumuturi de pe piața
interbanc ară
c. Emisiune de titluri de valoare

publice Componenta voluntar ă
Conturi de depozit ale instit uțiilor

B. Resurse nedep ozit
a. Depozite ale băncilor și
d. Opera țiuni repo
e. Vânzarea titlurilor de valoa re
deținute în portofoliu
f. Împrumuturi pe ter men lung alte instit uții financiare atrase prin
proceduri bilaterale
b. Emisiunea de certificate de
trezorerie
c. Opera țiuni repo
d. Î mprumuturi pe termen
lung

Resursele pot fi grupate do uă categ orii:
– Resurse depozit – constituite din conturile curente și de depozit al diferitelor persoane
care au dreptul și/sau obliga ția să le deschi dă;
– Resurse nedepozit – formate din împru muturi și alte tipuri de resur se la care se face
apel în sit uația în care resursele depozit nu sunt s uficiente pentru acoperirea nece sităților.
Altfel spus, putem considera resursele depozit ca fiind resursele ordinare, cele la care se
face în mod obișnuit apel, iar cele nedepozit ca fiind resursele extraordi nare, la care se face apel
în caz ul în care resursele depozit sunt insuficie nte.
Atât băncile co merciale cât și trezoreria statului apelea ză la ambele tipuri de resurse,
diferen ța fiind co mponența acestora.
A. Resursele depo zit sunt formate din două componente: a)componenta obligatorie;
b)componenta voluntar ă.
Componenta obligatorie este genera tă de legisla ția în vigoare car prevede oblig ativitatea
anumitor persoane de a-și deschide conturi curent și/sau de depozit la băncile comerciale și,
respectiv, la Trezoreria Statulu
În ceea ce privește băncile co merciale, co mponenta obligatorie est forma tă din conturile
agen ților economici obliga ți prin lege să-și deschi dă un cont la banc ă dacă doresc să efectueze
încas ări și plăți peste un anu mit plafon.
Pentru Trezoreria Statului co mponenta obligatorie este forma tă din:
– contu rile curente ale instit uțiilor publice. Ast fel, conform legisla ției în vigoare14,
institu țiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare efectueaz ă opera țiunile
de încas ări și plăți prin unitățile teritoriale ale trezoreriei sta tului. De ase menea, legea precizea ză
și faptul că este interzis instituțiilor publice de a efect ua aceste o perațiuni prin b ăncile
comercial e15;
– conturile c urente ale a genților eco nomici în cazul în care age nții eco nomici livrează
bunuri, prestea ză servicii sau e xecută lucrări pentru instituțiile publice, pe ntru a pri mi
contra valoarea acest ora sunt oblig ați să aibă cont deschis la unitatea terit orială a trezoreriei
statului în raza c ăreia sunt înregistr ați fiscal.
Statul garantează efect uarea acestor operațiuni în cond iții de siguran ță și în conformitate
cu dispozi țiile legale în vigoare. în plus, pentru a nu crea distorsi uni în ceea ce privește
fructificarea disponibili tăților, Trezoreria Statului, întocmai ca și băncile comerciale, acord ă
dobând ă pentru disponibilit ățile păstrate de agenții econo mici și instituțiile publice în conturile

14 Legea Finan țelor Publice nr. 500/2002, art. 70, alin. 1 și 2, publica tă în Monit orul Oficial nr.

597/2002

15 Exist ă de la această regulă o singură excepție reprezentată de conturile escrow deschise cu avizul Ministeru lui
Fina nțelor Publice la o ban că agreată de instituțiile finanțatoare externe sau interne, în care se colectea ză
veniturile sau alte disponibilități încasate de către instituțiile publice în limita unor sume, în lei sau în valută, în
condi ții stabilite prin convenții încheiate între părți.

deschise la ea. Tot uși, fiind o ban că a statului ce are drept scop gestionarea banului public,
legisla ția impune anu mite reguli pri vind utilizarea disponibilit ăților din conturile agen ților
econo mici deschise la trezoreria Statului. Astfel, aceștia pot utiliza su mele încasate în contu rile
deschise la unitățile trezoreriei statului în următoarea ordine: pentru achitarea drepturilor de
natur ă salarială, prin transferul sumelor aferente în conturile deschise la bănci, cu excepția
impozitelor și contribu țiilor afere nte acest ora, pentru achitarea oblig ațiilor către bugetul de stat și
celelalte bu gete, iar su mele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la bănci.
Componenta volunta ră este for mată din totalitatea conturilor curente sau de depozit
deschise la cererea d eținătorilor lor, fără ca ac eștia să fie co nstrân și de legisla ția în vigoare.
În ceea ce privește băncile co merciale co mponenta volunta ră este for mată din totalitatea
conturilor curente sau de depozit deschise de persoanele fizice și juridice la libe ra lor alegere.
Caracterul voluntar al acestei co mponente se manifes tă la do uă niveluri:
– în primul rând persoanele fizice și juridice decid dacă să-și deschi dă astfel de conturi
sau nu;

contul.
– în al doilea rând acestea decid asupra băncii pe care o vor alege pentru a-și deschide

Pentru Trezoreria Statului componenta volunta ră este formată din conturile de depozit
deschise pe ba ză de conven ție de instituțiile publice.
Pentru instituțiile publice caracterul voluntar se manifest ă pe un singur nivel, respectiv
cel al alegerii de a-și constitui sau nu depozit ul, întru cât acestea nu pot alege între Trezor eria
Statului și o al tă banc ă pentru a -și constitui dep ozitele.
B. Resursele ned epozit
În cadrul r esursel or nedepozit e xistă diferen țe semnificative între băncile co merciale și
Trezoreria Statul ui, așa cum se obser vă și din figura 8.1, și de aceea ne vom concentra pe
preze ntarea opera țiunilor pasive specif ice Trez oreriei Statului.
Depozite pe termen scurt de la bănci sau alte instituții financiare, atrase prin intermediul
procedurilor bilaterale
Trebuie să subliniem de la început că deși portă denu mirea de depozite aceste resurse nu
aparțin categoriei de resurse depozit întrucât nu se atrag în mod normal de către trezorerie ci
numai în situa ția apariției unui deficit de lichidi tăți. Tranzac țiile desfășurate prin intermediul
procedu rilor bilaterale nu sunt, de regul ă, anunțate public. Ele sunt tranzac ții care se efectuea ză
prin negociere direc tă între Ministerul Finan țelor Publice și banca res pectiv ă.
Decizia privind atragerea de depo zite pe ter men scurt de la bănci este luat ă în pr eziua
apariției lipsei de lichi dități sau cel mai târziu în ziua res pectivă. Limitele de negociere privind
suma atras ă, perioada și nivel ul maxim al ratei dobânzii (marja de negociere) se stabilesc în ziua
respe ctivă în funcție de condi țiile pi eței și de necesarul de atras pentru asigurarea lichidităților în
contul curent general al Trezoreriei Statul ui.
Emisiun ile de certif icate de trezo rerie
În cadr ul emisiunilor de certificate de trezorerie trebuie să distingem între:
– emisiunile de certificate de trezorerie pentru fina nțarea deficitului bugetar;
– emisiunile de certificate de trezorerie pentru acoperirea necesarului de lichidități al
trezoreriei.
În ceea ce prive ște emisiunile de certificate de trezorerie efectuate pentru acoperirea
necesarului de lichidități al trezoreriei, ace stea sunt efectuate conform regula mentului privind
opera țiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializat ă, aprobat prin ordin co mun al
ministrului finanțelor publice, al gu vernat orului Băncii Naționale a României și al președintelui
Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare.
Aceasta opera țiune va fi autorizat ă de ministrul fina nțelor publice prin ordin de e misiune
și va fi făcută public ă cel târziu în ziua lucrătoare înaintea datei de organizare a licitației.
Certificatele se emit pe o perioad ă de maximum 30 de zile, cu decontare în aceeași zi, în ziua
următoare sau la dou ă zile lucrătoare de la data tranzac ției.
Opera țiunile repo

Opera țiunile repo reprezintă un element foarte nou în gestiunea activit ății Trezoreriei. El
a fost introdus abia în anul 2002 în scopul lărgirii ariei instrumentelor ce pot fi utilizate pentru
echilibrar ea soldului contului curent general al Trezoreriei Statului. Aceste operațiuni sunt
importate din practica băncilor comerciale și, de aceea, consi derăm util ă prezentar ea
mecanis mului lor de func ționare.
Opera țiunile repo constau în vânzarea unor titluri de valoare (procurându -se astfel
resurse) cu angaja mentul ferm al răscumpărării acestora la un termen prestabilit. Având în
vedere in stabilitatea pieței financiare ro mânești singurele titluri de valoare ce au fost acceptate
pentru realizarea de ope rațiuni repo de către băncile co merciale au fost titlurile de stat. Astfel,
dacă Trezoreria Statul ui ar apela la operațiunile repo ar însemna practic să colateralizeze un
împrumut cu propriile acti ve (titlurile de stat fiind instru mente proprii ale Trezore riei Statului).
Acest lucru este îns ă interzis de Regulamentele BNR. Astfel, datori tă întârzierii unor prevederi
legislative prin care să se admită și alte titluri de valoare în cadrul operațiunilor repo, acest
procedeu nu a fost folosit pâ nă în prezent.
Împrumuturile pe termen lung atrase prin Trezoreria Statului pot îmbrăca mai multe
forme:
• oblig ațiuni de stat e mise pe pia ța inter nă sau extern ă;
• oblig ațiuni de stat e mise în baza un or acte n ormative speciale pe pia ța inter nă și externă;
• împrumuturi acordate de către instituțiile financiare intern aționale. Aceste împrumuturi
nu sunt destinate echilib rării trezoreriei ci un or necesit ăți ale statului, printre care:
• finan țarea deficitului bugetul ui de stat;
• refinan țarea datoriei pu blice;
• finan țarea proiectelor de invest iții pentru dezvoltarea sectoarelor
prioritare ale econo miei ș.a.
Marea majoritate a oper ațiunilor pasive prezentate mai sus se regăsesc în contul curent
general al Trezoreriei Statului d eschis la BNR. Exist ă, îns ă, o excep ție în ceea ce prive ște
disponibilit ățile în valută gestionate de Ministerul Finan țelor Publice, provenite din împru muturi
interne și exter ne contractate de stat, destinate finanțării deficitului bugetului de stat și
refinan țării datoriei publice, precum și din alte surse prevăzute de lege. Astfel, acestea se
păstreaz ă la Banca Na țională a Ro mâniei în conturi pur tătoare de dobân dă, care funcționeaz ă în
afara contului curent gener al al Trezoreriei Stat ului și se utilizea ză pe măsura necesi tăților.
8.4. Opera țiuni active ale Tre zoreriei Statul ui
Opera țiunile active sunt oper ațiunile de angajare a resurselor. Din punctul de vedere al
băncilor comerciale acestea sunt operațiunile aduc ătoare de profit. Din punctul de vedere al
Trezoreriei Statului pu tem distinge între:
– opera țiuni sunt aduc ătoare de ve nituri necesare acoperirii chelt uielilor proprii ale
trezoreriei;
– opera țiuni de plasare a resurselor bugetare a căror fruct ificare va finanța diferitele
bugete.
În figura 8.2 sunt prezentate comparativ principalele tipuri de operațiuni active la nivelul
băncilor comerciale și Trezoreriei Statul ui.

Figura 8.2.. Opera țiunile active ale b ăncilor c omerciale și Trezoreriei Statului

A. Acordarea de împrumut uri
După cum se constat ă și din figura 8.2. dacă băncile co merciale acor dă credite
persoanelor fizice și juridice, în cazul Trezoreriei Statului nu poate fi vorba de așa ceva,
opera țiunile de î mprumut din disponibili tățile te mporare ale contul ui curent fiind regle mentate
strict de dispozi țiile le gale în vigo are.
Astfel, utilizarea disponibilit ăților din contul curent general al Trezoreriei Statului trebuie
făcută cu prioritate către primele tr ei utili zări prezentate mai sus, respe ctiv:
a) finan țarea tempora ră a deficitelor din anii precede nți ale bugetului de stat, nefina nțate
prin împrumuturi de stat
b) finan țarea temporar ă a deficitelor din anii precede nți ale bugetului asigur ărilor
sociale de stat, pân ă la alocarea de sume cu aceast ă destina ție
c) finan țarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigu rărilor sociale
de stat și bugetul ui trezoreriei statului din e xercițiul curent.

Zilnic, pe baza datel or operative raportate în sistem electro nic de către trezoreriile
județene și în ultima zi a lunii, pe baza datelor definiti ve se deter mină deficitele curente și din
anii preceden ți ale bugetului de stat și ale bugetului asigur ărilor sociale de stat, neacoperite prin
împrumuturi (pâ nă la mo mentul respectiv). Ace ste deficite sunt fina nțate prin acordarea de
împrumuturi cu dobân dă din disponibilit ățile temporare ale contului curent al Trezoreriei
Statului.
Rata dobânzii aplicat ă la aceste împrumuturi se situea ză, în confo rmitate cu prevederile
legale, la nivelul ratei medii lunare a dobânzilor plătite de Trezoreria Statului la disponibilit ățile
și depozitele la termen constit uite din sumele păstrate în Trezoreria Statului, deter minată pe baza
metodologiei aprobate prin Ordin al ministrului finanțelor publi ce
Dacă, după acoperirea utiliz ărilor de mai sus mai rămân disponibili tăți neang ajate în
contul c urent al Trezoreriei Statului ele vor fi ut ilizate pe ntru ur mătoarele desti nații
d) acordarea de împrumuturi pentru r ăscump ărarea la scadență sau înainte de
scaden ță, dup ă caz, a titlurilor de stat emise pentru finanțarea sau refinanțarea datoriei publice,
cu cond iția asigur ării disponibili tăților necesare pentru efectuarea cheltuielilor aprobate
potrivit legii
Acordarea de împrumuturi pentru răscumpărarea la scadență a titlurilor de stat se
efectueaz ă în situația în care pentru refina nțarea datoriei publice scadente nu s-au contractat
împrumuturi de pe piața interba ncară. Acest tip de împrumut este aprobat de ordonatorul
principal de credite, în baza unei note în care se precizea ză suma care urmează a fi utiliz ată din
disponibilit ățile existe nte în soldul contului curent general al Trezoreriei Statul ui și termenul de
rambursare care poate fi de minimum 3 luni de la data acordării. Termenul de ra mbursare se
stabile ște în funcție de valoa rea totală a împrumuturil or existe nte în evide nța operativ ă de la
finele lunii precede nte și de termenele de rambursare ale acestora. Rambursarea împrumuturilor
se poate efectua, la scadență sau înainte de scadență, din sumele încasate ca urmare a emisiunilor
de titluri de stat lansate.
Acordarea de împrumuturi pentru răscump ărarea înainte de scade nță a titlurilor de stat
se poate efectua atât prin procedur ă bilaterală, cât și prin licita ție.
Procedura bilat erală este utiliz ată în următoarele cazuri:
• prin exercitarea de către deținător a opțiunilor de vânzare înainte de scade nță a titlurilor
de stat, pentru seriile care au înglobat ă aceas tă clauz ă (opțiune "put"); '
• prin exercitarea de către Minist erul Finan țelor Publice a opțiunii de răscumpărare înainte
de scaden ță a titlu rilor de stat, pentru seriile care au înglobat ă aceast ă opțiune (opțiune
"call").
În restul cazurilor se folose ște licita ția care se desfășoară prin intermediul Băncii
Naționale a Ro mâniei care este age ntul aut orizat al Mi nisterului Fina nțelor Publice.
Seriile de titluri de stat cate sunt supuse acestei licitații sunt stabilite de Ministerul
Finan țelor Publice prin ordin al ministrului și nu pot avea mai mult de un an până la data
scaden ței. Răscumpărările de titluri de stat înainte de scadenta sunt definite de următoarele
elemente:
• elemente de identificare a titluril or de stat – tipul și seria titlu rilor de stat; ,
• numărul de titl uri de st at care se răscumpără;
• valoarea unitar ă nominală;
• valoarea unitar ă de răscumpărare a titlurilor de st at la d ata tra nzacției; ,
• randa mentul oferit de titlul de stat pân ă la scade nță.
e) acordarea de împrumuturi pentru acoperirea golurilor temporare de casă, ca urmare
a deca lajului dintre veniturile și cheltuielile buget elor locale, precum și ale bugetelor fondurilor
speci ale, cu termen de r ambursare în cursul acel uiași exerc ițiu bugetar
Pentru bugetele locale acordarea de împrumuturi pentru acoperirea golurilor temporare
de casă se efectueaz ă în baza unei solicitări scrise din partea consiliului județean sau local, după
caz, în care se menționeaz ă volumul împrumutului și termenul de rambursare, ca re nu trebuie să
depășească finele anului curent, precum și speci ficația îndepli nirii tuturor condi țiilor prev ăzute în
legisla ția în vigoare privind fina nțele publice locale, la care se anexeaz ă următoarele documente:

• copia hotărârii consili ului local sau jud ețean, după caz, prin care se aprobă contractarea
de împrumuturi din dispo nibili tățile trezoreriei statului pentru acoperirea golurilor temporare de
casă;
• bugetul de venituri și cheltuieli pe anul respectiv, cu repartizarea pe trimestre;
• execu ția veniturilor și chelt uielilor la data solici tării împrumutului, cu viza direcției
trezorerie și contabilitate public ă județene;
• estimarea veniturilor și cheltuielilor pe anul în curs, din care să rezulte golul temporar
de casa, precum și posibilitatea rambursării împrumutului respective.
Direc ția de specialitate din ca drul Ministeru lui Fina nțelor Publice a nalizea ză și verific ă
docu mentația primită, urmărind încadrar ea în prevederile legisl ației în vigoare privind finanțele
publice locale a volumului maxim al împrumuturilor care se pot angaja de autoritatea
administra ției publice locale, încadrarea în veniturile estimate a se încasa în anul respectiv a
chelt uielilor deter minate de rambursarea ratelor și plata dobânzil or aferente împrumuturilor deja
contractate și prevăzute în bugetul de venituri și chelt uieli, precum și a împrumutului acordat din
disponibilit ățile trez oreriei statul ui și a cel orlalte cheltuieli
Rezultatele acestei analize se consemnea ză într-o notă, care urmează a fi supus ă spre
aprobare ministrului finan țelor publice. în baza notei de ap robare a î mprumutului se încheie o
conven ție între Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea publică locală respectivă, în care se
prevăd expres cond ițiile de acordare și restituire la scade nță a împrumutului.
Pentru bugetele fondurilor speciale acordarea de î mprumuturi pentru acoperi rea
golurilor temporare de casă se efectueaz ă pe baza solicit ării funda mentate, întoc mită de
administratorul fondului special, în care se menționea ză valoarea împrumutului și termenul de
rambursare, care nu trebuie s ă depășească finele anului curent.
Oport unitatea acordării de î mprumuturi din disponibili tățile contului curent general al
Trezoreriei Statul ui pentru acop erirea golurilor te mporare de ca să ca urmare a decalaj ului di ntre
veniturile și cheltuielile bugetelor fondurilor speciale se stabil ește prin nota aprobată de ministrul
finan țelor publice.
În baza acestei note se încheie o convenție între Mini sterul Finanțelor Publice și instit uția
public ă beneficiară de împrumut, în care se prevăd cond ițiile de acordare și rambursare a
împrumutului. Rambursar ea împrumutului și plata dobânzii se efectuea ză în contul curent
gener al al Trezor eriei Statului. Dobânda reprezint ă venit al bugetului Trezoreriei Stat ului.
f) acordarea altor împrumuturi pe ba ză de ho tărâre a Guver nului
În hotărârea Guvernului se precizea ză volumul împrumutului, destin ația acestuia,
perioada de acordare, nivelul r atei dobânzii (care poate fi fi xă sau variabil ă în fun cție de perioada
de contractare), ter menele de plat ă a dobânzii și termenul de ra mbursare a î mprumutului. î n baza
acestei hotărâri a Guvernului, după caz, se încheie o convenție între Ministerul Finan țelor
Publice și instituția publi că beneficia ră a împrumutului.
Rambursarea împrumutului și plata dobânzii se efectueaz ă în contul curent general al
Trezoreriei Statul ui. Dobânda reprezint ă venit al bugetului T rezoreriei Statului.
B. Opera țiuni de plasament
a) efectuarea de plasamente prin opera țiuni specifice la bănci și instituții financiare
autorizate să efectueze astfel de oper ațiuni, garantate cu ti tluri de stat de ținute de acestea sau
prin sold ul creditor al depozit elor în valu tă liber convertibil ă
Ministerul Finanțelor Publice poate efectua plasamente financia re la bănci, însă propor ția
colateriz ării treb uie să fie de cel p uțin 120% fa ță de volu mul împru mutului și dobânda aferent ă.
Plasa mentele financiare se pot efectua numai la băncile care îndeplinesc criteriile de
eligibilitate pentru a efectua operațiuni pe piața monetar ă, stabilite de Banca Națională a
României. Lista acestor bănci este întoc mită de către Banca Națională a României și este adusă
la cuno ștința Ministerului Finanțelor Publice l unar și ori de câte ori cond ițiile de piață o impun.
Condi țiile de acordare și modul de garantare a plasa mentel or colateralizate se stabilesc prin
contractu l-cadru de plasa ment și contractul de gaj încheiate cu fiecare participant eligibil.
Efectuarea de plasamente colateralizate se desfășoară prin li citație organizat ă prin int ermediul
Băncii Na ționale a Ro mâniei în calitate de age nt al statul ui sau pe baze b ilaterale.

Dobânda aferen tă perioadei pentru care titlurile de stat constituie obiectul unui gaj se
cuvine proprietarului înregistrat, respectiv băncii prezentatoare. Deblocarea garanțiilor
constituite la acordarea plasa mentului este condiționată de rambursarea acestora și de plata
dobânzilor aferente.
La scade nță, dup ă rambursarea plasamentului și plata dobânzilor aferente de c ătre banc ă,
confir mate prin extras de cont, Banca Națională a României va comunica băncii respe ctive
debloc area titlurilor de stat constituite drept garanție. în cazul în care la scade nță banca nu
ramburseaz ă plasa mentul și/sau nu p lătește dobânzile aferente, Banca Națională a României va
proceda la executarea gara nțiilor corespunz ător valorii nerambursate.
b) efectuare a de cump ărări reversi bile repo
Condi țiile în care Mi nisterul Finanțelor Publice efectuea ză cumpărări/ vânzări reversibile
de titluri de stat repo/reverse repo se vor stabili printr -un contra ct-cadru încheiat cu fiecare
participa nt eligibil.
Cumpărările re verse repo se desfășoară prin licitație organizat ă prin intermediul Băncii
Naționale a Ro mâniei ca age nt al statului. Tranzacțiile reversibile sunt definite de ur mătoarele
elemente:
• elemente de identificare a titluril or de stat – tipul și seria titlu rilor de stat;
• numărul de titl uri de st at tran zacționate;
• valoarea unitar ă nominală;
• valoarea unitar ă de vânzare a titlurilor de stat la data tranza cției;
• rata operațiunii repo/reverse repo sau rata dobânzii ce va fi plătită de vânz ătorul inițial
la răscumpărarea titlurilor de stat, care se stabilește, după caz, fie prin mecanismul licitației
(licita ție la rat ă variabi lă), fie în func ție de con strângerile co ncrete de cost (li citație la rat ă fixă și
proceduri bilaterale);
• valoarea unitar ă de răscumpărare care se ob ține prin însu marea valorii unitare de
vânzare cu dobânda datorat ă la scadență, afere ntă valorii titlurilor de stat vândute.
în cazul în care, din anumite motive, nu se finalizea ză operațiunea de cumpărare
rever sibilă (banca nu mai poate cump ăra titl urile de stat la d ata sta bilită), titlu rile de stat rămân în
portofoliul Ministerului Fina nțelor Publice.
c) efectuarea de plasamente în titluri de valoare cu risc zero, în condi țiile pieței
Datorit ă faptului c ă pentru trezoreria Statul ui aceast ă categorie de oper ațiuni acti ve a fost
introdu să abia în 2002, trezorierii trebuie întâi să-și însușească tehnicile specifice practicii
bancare de constit uire și gestionare a unui portofoliu.
Astfel, plasamentul în titluri financiare sa va putea realiza abia după ce Trezoreria
Statului și-a achitat toate oblig ațiile de plată scadente, iar în soldul contului au rămas suficie nte
lichidități pentru a efect ua astfel de plasamente.
Rămâne însă o proble mă identificarea titlurilor de valoarea cu risc zero în care trezoreria
ar pute investi.

CUVINT E CHEIE : resurs e depozi t, resurse nedepozit , operațiuni active, operațiuni pasive,
convenție de depozit, operațiuni repo, operațiuni de plasament, acordar e de împrumuturi

ÎNTRE BĂRI DE CONT ROL
1. Analiz ați scopul ur mărit de b ăncile c omerciale și Trezoreria Statului.
2. Prezent ați modul în care se realizeaz ă relația dintre Trezoreria Statului și sistemul
bancar din Ro mânia.
3. Preciz ați care sunt resur sele depozit ale Trez oreriei Starului.
4. Ce tipuri de împrumuturi se pot acorda din disponibili tățile contului curent general al
Trezoreriei Statul ui?
5. Ce fel de opera țiune este efectuarea de cu mpărări reversibile repo? Activă sau pasiv ă?
Argu mentați.

BIBLIOGRAFIE

1. Mosteanu, T., coord Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara, Buc. 2005
2. Manolescu, GH., Buget – abordare econo mică și financiar ă, Editura Econ omică,
Buvure ști, 1997
3. Belean, P., Bugetul public și trezoreria public ă în Ro mânia, Ed. Econo mică,
Bucur ești, 2007
4. Legea nr. 500/2002 privind finantele publice MO. 597/2002cu modificarile
ulterioare
5. Legea 313/2004 privind datoria publica. MO. Nr. 577/2004
6. Legile bugetare anuale
7. Ordinul nr. 1792/2002 pt aprobarea Normelor metodologice privind angajarea,
lichiditarea, ordonontarea si plata chelutielilor institut iilor publice, precum si organizarea si
functionarea trezoreriei finantelor publice, MO.30/2003, cu modificarile ulterioare
8. Ordonanta nr. 146/2002 privind utilizarea resurselor derulate prin trezoreria
staului, MO/824.2002
9. Stancu I., Finan țe. Teoria piețelor financiare. Finan țele întreprinde rilor. Analiza
și gestiunea financiari,! Editura Ec onomică, Bucure ști, 1996
10. Stancu I., Finan țe, ediția a doua, revizui tă și adăugită, Editura Economică,
Bucure ști, 1998
11. Văcărel I., Anghelache Gabriela, Bistriceanu Gh.D., Moșteanu Tatiana, Bercea F.,
Bodnar M., Georgescu F., Finan țe publice, ediția a doua, Editura Dida ctică și Pedagogic ă, RA,
Bucure ști, 1999
12. Ho tărârea Guvernului nr. 44 pentru aprob area Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
13. Lege privind Codul fiscal nr. 571/22.12.2003, cu modific ările și complet ările
ulterioare, publica tă In Monitorul Oficial al Ro mâniei nr. 927/23.12.2003
14. Legea datoriei Publice nr. 313, publica tă în Monitor ul Oficial al României nr.
577/29.06.2004
15. Legea finan țelor publice locale nr. 189, cu modific ările și complet ările ulterioare,
publica tă în Monitorul Oficial al Ro mâniei nr. 404/ 22.10.1998
16. Legea finanțelor publice nr. 500, publicat ă în Monitor ul Oficial al României nr.
597/13.08.2002, cu modific ările și completările ulterioare
17. Lege a nr. 101/26.05.1998 privind statutul Băncii Naționale a României, publica tă
în Monitorul Oficial al României nr. 203/01.06.1998
18. Legea nr. 101/26.05.1998 privind statutul Băncii Naționale a României, publica tă
în Monitorul Oficial al României nr. 203/ 01.06.1998
19. Legea nr. 34/29.03.1991 privind statutul Băncii Naționale a României, publi cată
în Monitorul Oficial al României nr. 70/03.04.1991
20. Legea nr. 346 privind asigura rea pentru accidente de muncă și boli profesionale,
publica tă în Monitorul Oficial al Ro mâniei nr. 454/27.06.2002
21. Legea nr. 346/10.07.2003 pentru aprobarea contului general anual de execuție a
bugetului de stat, a con turilor anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și a contului
general anual al datoriei publice, aferente anului 2001, publica tă în Monit orul Oficial al
României nr. 563/05.08.2003
22. Legea nr. 69/26.11.1991, Legea administra ției publice locale, cu modificările și
completările ulterioare, publica tă în Monitorul O ficial al Ro mâniei nr. 79/18.04.1996
23. Legea nr. 72/12.07.1996 privind finan țele publice, publica tă în Monitorul Oficial
al Ro mâniei nr. 152/17.07.1996
24. Ordin comun al ministrului muncii și solidarității Sociale și ministrului finan țelor
publice nr. 553 și nr. 1791 din 14.12.2002 și 24.12.2002, pentru aprobarea No rmelor
metodologice privind constituirea, în anul 2003, a Fondului inițial pentru funcționarea sistemului

de asigu rări pentru accidente de munc ă și boli profesionale, publica tă în Monito rul Oficial al
României nr. 5/08.01.2003
25. Ordinul ministrului finanțelor publice pentru aprobarea Clasifica ției indicato rilor
privind finan țele publice, publicat în Monitor ul Ofici al al României nr. 1176 din 27 decembrie
2005
26. Ordi nul ministrului finan țelor publice pentru aprob area Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor secțiunii a 5-a din Cap. I din Ordona nța Guvernului nr. 86/2003
privind regle mentarea unor măsuri în materie financia r-fiscală referitoare la activi tățile de
declarare și colectare a c reanțelor bugetare reprezentând contribu ții sociale publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 855 din 2 dece mbrie 2003
27. Drdinul nr. 1236/19.09.2003 al ministrului finanțelor publice pentru aprobarea
Normelor metodo logice de aplicare a prevederilor Ordona nței de Urgen ță a Guvernului nr.
146/2002, privind formarea și utilizarea resurs elor derulate prin Trezoreria statului, aproba tă, cu
modific ări, prin Legea nr. 201/2003, publica tă în Monitorul Oficial al României nr. 734/
21.10.2003
28. Ordonan ța de Urge nță a Guvernului nr. 115, pentru notificarea amendamentelor la
aranja mentul „stand -by" între Ro mânia și Fondul Monetar Intern ațional, publica tă în Monitorul
Oficial al României nr. 729/07.10.2002
29. Odonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 147 privind unele regle mentări financiare
începând cu anul 2003, publica tă în Monitorul Oficial al Ro mâniei nr. 821/13.11.2002
30. Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 92 privind Codul de procedu ră fiscal ă, cu
modific ările și completările ulterioare, publicat ă în Monitor ul Oficial al României nr.
560/24.06.2004