Curs Asigurari 2013 [612528]

UNIVERSITATEA „ ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRA ȚIE PUBLIC Ă
DEPARTAMENTUL DE ECONOMIE, ADMINISTRAREA AFACERILOR ȘI
TURISM

ASIGUR ĂRI INTERNA ȚIONALE

Lect. univ. dr. Angela COZORICI

2013

Cuprins

CAPITOLUL 1. ASIGUR ĂRILE – DE LA POSIBILITATE LA NECESITATE.
INCIDEN ȚE ASUPRA ECONOMIEI 1.1. Necesitatea și formele protec ției omului și
bunurilor sale împotriva riscurilor
1.2. Asigur ările – scurt ă incursiune istoric ă
1.3. Inciden ța asigur ărilor asupra economiei

CAPITOLUL 2. RISCUL – ELEMENT CENTRAL AL ASIGUR ĂRII
2.1. Risc și incertitudine în economie
2.2. Clasificarea riscurilor
2.3. Riscul în asigur ări
2.4. Ideea de risc și incertitudine în contractul de asigurare

CAPITOLUL 3. ASIGURAREA ȘI ALTE FORME DE DISPERSIE A RISCURILOR
3.1. Conceptul de asigurare
3.2. Perspective de abordare a asigur ărilor
3.3.Elementele tehnice ale asigur ării
3.4. Clasificarea asigur ărilor
3.4.1. Clasificarea tradi țional ă
3.4.2. Clasificarea modern ă
3.5. Alte forme de dispersie a riscurilor
3.5.1 Reasigurarea
3.5.2. Coasigurarea
3.5.3. Autoasigurarea

CAPITOLUL 4. ASIGUR ĂRILE DE PERSOANE
4.1. Conceptul de asigurare de persoane
4.2. Riscurile acoperite de o asigurare de persoan e
4.3. Tipuri de asigur ări de persoane

CAPITOLUL 5. ASIGUR ĂRILE NON-VIA ȚĂ
5.1. Clasificarea asigur ărilor non-via ță
5.2. Asigur ările de bunuri
5.3. Asigurarea financiar ă
5.4. Asigur ări de r ăspundere fa ță de ter ți
5.4.1. Con ținutul asigurării de r ăspundere fa ță de ter ți
5.4.2. Tipuri de asigur ări de r ăspundere

CAPITOLUL 1.
ASIGUR ĂRILE – DE LA POSIBILITATE LA NECESITATE.
INCIDEN ȚE ASUPRA ECONOMIEI

1.1. Necesitatea și formele protec ției omului și bunurilor sale împotriva riscurilor
Pericolele la care este supus omul sunt multiple și variate, cauzate de for țele naturii, de
folosirea tehnicii sau de anumi ți factori speciali și sociali-economici. For țele naturii
declan șeaz ă calamit ăți cu efecte distructive puternice, printre care se numără seceta, înghe țul,
grindina, inunda țiile, cutremurele de p ământ, incendiile, alunec ările de teren, etc. De
asemenea, omul, prin modul necorespunz ător în care î și desfî șoar ă activitatea sau prin
comportamentul reprobabil în societate poate s ă provoace pierderi semenilor s ăi.
Împotriva pericolelor și a riscurilor care îi amenin ță via ța, integritatea corporal ă sau
bunurile din posesie (precum dezastrele naturale sa u accidentele), omul caut ă în permanen ță
să se protejeze. De-a lungul existen ței sale, eforturile de a preveni evenimentele nedor ite, de a
limita pagubele pe care acestea le genereaz ă și de a înl ătura efectele lor au fost dintre cele
mai variate; cu toate aceste, în fa ța dezastrelor naturale sau a a celor declan șate de societatea
omeneasc ă, individul este înc ă f ără ap ărare. Astfel societatea omeneasc ă este în permanen ță
obligat ă s ă g ăseasc ă metode și mai eficiente de ap ărare, prevenire și compensare a pagubelor
determinate de producerea dezastrelor. Aceste metod e, chiar dac ă îmbrac ă o mare varietate de
forme, pot fi sistematizate în trei categorii.
1. Prima categorie o constituie m ăsurile de prevenire, care sunt și primul mijloc de
protec ție; ele permit permi țând eliminarea par țial ă a riscurilor, dar rareori au un efect
de suprimare total, mai ales în cazul riscurilor de catastrofe sau de for ță major ă.
2. A doua categorie o constituie m ăsurile de asisten ță , care sunt reprezentate de ac țiunile
întreprinse de o organiza ție autorizat ă, având ca efect repararea daunelor, atunci când
riscul s-a produs deja. Trebuie men ționat faptul c ă efectele m ăsurilor de asisten ță sunt
de cele mai multe ori par țiale și de scurt ă durat ă, oferind din acest punct de vedere, o
protec ție limitat ă.
3. Categoria a treia este reprezentat ă de m ăsurile de prevedere, m ăsuri la care recurg
persoanele amenin țate,; în esen ță, aceste m ăsuri implic ă crearea în prezent a unor
fonduri sau resurse care s ă poat ă fi utilizate, în caz de necesitate, în viitor. Ace ste
măsuri se materializeaz ă în:
• Crearea unui fond de protec ție sau auto-asigurare la nivel individual. Acest fo nd asigur ă o
protec ție real ă împotriva diverselor pierderi doar dac ă este suficient de mare, lucru foarte
greu de realizat. În plus, pentru a putea fi folosi t la nevoie (riscul fiind imprevizibil) el
trebuie s ă dispun ă de un grad ridicat de lichiditate, pe care îl poat e conferi doar p ăstrarea
acestuia în conturi sau disponibilit ăți b ăne ști la vedere. Dar, în aceast ă situa ție apare un
impediment legat de costul de oportunitate ridicat asociat constituirii și utiliz ării fondului
de autoasigurare.
• Participarea totalit ății persoanelor afectate de posibilele riscuri, care consimt s ă contribuie
cu o anumit ă sum ă, calculat ă în func ție de frecven ța și intensitatea riscului împotriva

căruia se solicit ă protec ție, la formarea unor fonduri de asigurare din care urmeaz ă s ă fie
desp ăgubi ți acei membri care au fost afecta ți de producerea riscurilor. Fondurile de acest
fel se constituie la nivelul unor institu ții specializate, denumite asigur ători. Ele asigur ă o
real ă protec ție împotriva efectelor producerii riscurilor și reprezint ă fondurile de asigurare
propriu-zise.
Participarea persoanelor la constituirea fondurilo r de asigurare nu se face complet
dezinteresat. Întotdeauna exist ă un interes din partea acestora legat, fie de prote c ția vie ții și a
sănătății, fie împotriva prejudiciilor care le-ar afecta p roprietatea, fie de r ăspunderea pe care o
poart ă fa ță de prejudicierea prin faptele lor, a vie ții, a integrit ății corporale sau a bunurilor
altor persoane.
Cu alte cuvinte, prevenirea riscurilor se realizea z ă prin m ăsuri având caracter activ
sau pasiv, dup ă caz . Primele reduc probabilitatea producerii feno menului, iar ultimele
atenueaz ă for ța de distrugere a acestora.
Prin urmare, transferarea riscului asupra altei pe rsoane se poate realiza în condi țiile în
care persoana fizic ă sau juridic ă amenin țat ă de un risc oarecare (sau de un complex de
riscuri) consimte s ă pl ăteasc ă o sum ă de bani unei alte persoane (de regul ă o organiza ție
specializat ă), iar aceasta din urm ă se angajeaz ă s ă suporte paguba provocat ă de riscul
(complexul de riscuri) respectiv .
Alegerea uneia sau a alteia dintre modalit ățile de combatere a riscurilor descrise
anterior depinde de condi țiile concrete ale persoanei fizice sau juridice int eresate, de puterea
economic ă a acesteia, de efortul financiar pe care îl reclam ă solu ția considerat ă, în raport cu
mărimea pagubei la care se poate a ștepta în urma producerii riscului.
În practic ă, exist ă forme variate ale fondurilor b ăne ști la care se poate recurge în caz
de producere a unor calamit ăți naturale sau accidente . Acestea pot îmbr ăca urm ătoarele
forme:
a) fonduri de rezerv ă constituite în mod individual;
b) fondul de rezerv ă și/sau de asigurare constituite în mod centralizat ;
c) fonduri de asigurare propriu-zis ă constituite la dispozi ția unor societ ăți comerciale sau a
unor organiza ții mutuale de asigurare prin pl ăți (prime sau cotiza ții) descentralizate.
a) Fonduri de rezerv ă financiar ă se constituie la nivelul unor gospod ării ale popula ției și,
mai ales, al unor entit ăți economice. În m ăsura în care fondurile respective sunt destinate s ă
acopere pagubele provocate de fenomene neprev ăzute, ele cap ătă caracterul unor forme de
autoprotec ție sau de autoasigurare. Gradul de compensare a pie rderilor suferite și
posibilit ățile de reluare a procesului de produc ție vremelnic întrerupt depind de m ărimea
fondului întrerupt.
Aceast ă form ă se love ște de limitele înguste ale capacit ăților de constituire a fondurilor de
către fiecare unitate economic ă în parte și de inconvenientul imobiliz ării unor mijloace mult
mai mari decât cele efectiv necesare pentru acoperi rea pagubelor produse în economie.
De asemenea, constituirea unui fond de rezerv ă genereaz ă costuri suplimentare pentru
unitatea care a optat pentru autoprotec ție. Aceasta deoarece fondul de rezerv ă financiar ă
trebuie s ă aib ă un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit imediat ce apare nevoia

repar ării prejudiciului pentru care a fost constituit. În consecin ță, costul autoprotec ției este
mai ridicat decât cel al asigur ării propriu-zise, realizate prin intermediul unei o rganiza ții
specializate.
b) Fondul de rezev ă și/sau de asigurare se constituie în mod centralizat în bugetul de stat
și în bugetele locale. Asemenea fonduri se prev ăd în sec țiunea de cheltuieli a bugetelor
respective, pe seama veniturilor generale ale acest ora, f ără s ă se solicite contribu ții speciale
din partea cuiva.
Forma centralizat ă reprezint ă avantajul, fa ță de cea individual ă, c ă rezolv ă problema
constituirii fondurilor pentru acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mult mai mic decât
în cazul autoasigur ării.
Aceast ă form ă comport ă îns ă și unele neajunsuri:
 Constituirea fondului de rezerv ă și/sau de asigurare f ăcându-se pe seama veniturilor
generale ale bugetului de stat, costurile acestei p rotec ții nu se mai reflect ă în gestiunea
financiar ă a unit ăților economice asigurate. Se creeaz ă impresia fals ă c ă protec ția împotriva
fenomenelor viitoare și incerte nu cost ă nimic, ceea ce poate s ă submineze preocup ările
pentru p ăstrarea integrit ății bunurilor și buna lor gestionare.
 Fondul de rezerv ă și/sau de asigurare, fiind prev ăzut la partea de cheltuieli a bugetului
de stat, are regimul cheltuielilor bugetare, adic ă eventualele credite bugetare, disponibile la
finele anului, nu se reporteaz ă în anul urm ător, ci se anuleaz ă . Aceast ă practic ă poate genera
tendin țe consumatoriste la cei care gestioneaz ă astfel de fonduri, pentru a nu le pierde.
 În societatea în care exist ă mai multe forme de proprietate, forma centralizat ă de
constituire a fondului de rezerv ă și/sau de asigurare cuprinde de regul ă în sfera sa numai o
parte din bunurile supuse riscului, și anume pe cele aflate în proprietatea de stat. Pen tru
bunurile aflate în proprietatea unui grup sau a uno r persoane izolate, apare necesitatea
organiz ării unui fond distinct.
c) Fondurile de asigurare propriu-zise. A treia și cea mai important ă form ă de constituire
a fondului destinat acoperirii pagubelor/prejudicii loe produse de anumite riscuri se realizeaz ă
prin intermediul unor organiza ții specializate, care pot fi societ ăți comerciale de asigurare sau
organiza ții mutuale de asigurare. Aceasta form ă se caracterizeaz ă prin aceea c ă fondurile se
constituie în mod descentralizat, pe seama contribu ției persoanelor fizice sau juridice
asigurate (prime sau cotiza ții), dar se utilizeaz ă în mod centralizat pentru acoperirea
pagubelor suferite de asigura ți, adic ă pierderile provocate de calamita țile naturale și accidente
se repartizeaz ă asupra tuturor participan ților la constituire fondului.
Folosirea unei metode sau a alteia de constituire a fondului depinde de condi țiile
concrete existente în fiecare etap ă istorice ște determinat ă. Dintre cele trei forme de
constituire a fondurilor pentru compensarea pagubel or și pentru prevenirea și combaterea
calamit ăților naturale și a accidentelor, doar cea din urm ă întrune ște caracteristicile asigur ării.

1.2. Asigur ările – scurt ă incursiune istoric ă
Prima form ă de asigurare a ap ărut la negustorii chinezi și babilonieni care practicau metode
primitive de transfer sau distribu ție a riscului înc ă din mileniile al III-lea, respectiv al IV-lea

înainte de Hristos. Când aveau de navigat cursuri d e ap ă rapide și zbuciumate, comercian ții
chinezi obi șnuiau s ă-și împart ă înc ărc ătura între mai multe vase pentru a- și limita pierderea,
dac ă vreunul dintre ele s-ar fi scufundat. Babilonienii dezvoltaser ă un sistem înregistrat în
celebrul „Cod al lui Hammurabi” și practicat de primii navigatori pe Marea Mediteran ă, care
specifica c ă în situa ția în care un negustor î și finan ța transportul printr-un împrumut, putea
pl ăti o sum ă suplimentar ă ca garan ție, astfel încât, în cazul furtului înc ărc ăturii, împrumutul
să fie anulat.
Primele contracte de asigurare în sensul modern al cuvântului apar înc ă din secolul al
XIV-lea în marile ora șe maritime italiene Trieste, Pisa și Genova – cel mai mare port
mediteranean al Italiei disputându- și întâietatea cu unul din marile ora șe din nordul
continentului, Bruges, care avea o Camer ă de asigur ări la 1310. În aceste ora șe, me ște șugarii
grupa ți în bresle sau ghilde, aveau diferite „asigur ări” care mergeau de la paza contra
incendiilor sau a calamit ăților naturale la pierderea m ărfurilor într-un accident naval sau din
cauza pira ților și pân ă la ajutoarele de s ărăcie, boal ă sau înmormântare.
Istoria asigur ărilor în România, a început s ă fie scris ă înc ă din secolul al XIV-lea, prin
manifest ări ale protec ției pe baze mutuale, ce au ap ărut în Transilvania unde coroana
maghiar ă a impus feudalismul de tip occidental și unde sa șii au impulsionat o veritabil ă
rena ștere urban ă. Breslele acelor timpuri au dezvoltat la fel ca în vestul continentului diferite
ac țiuni cu scop de asigurare. Taxe de înscriere și cotiza ții periodice alc ătuiau un fond din care
erau acoperite cheltuieli de înmormântare iar v ăduvele cu mul ți copii, aduse la sap ă de lemn
de decesul so țului-tat ă, erau desp ăgubite din a șa-zisele „l ăzi ale breslei”, „cutii ale milei”,
„l ăzi fr ățești” sau „l ăzi miniere” constituite din dona ții benevole cu scopuri caritabile.
Deoarece în ora șele acelor timpuri majoritatea locuin țelor erau construite din lemn iar
incendiile erau frecvente, oamenii locului se asoci au atât pentru anihilarea pericolului cât și
pentru colectarea de fonduri în vederea unor event uale desp ăgubiri ( cum a fost la Bra șov
între 1744 și 1763).
Anul 1871 este un an de referin ță pentru asigur ările din România, prin faptul c ă în
ziua de 13 martie, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 s-a înfiin țat prima societate de
asigur ări româneasc ă, „Dacia”, societatea având un capital social de tr ei milioane lei. Doi ani
mai târziu, în 1873, a fost creat ă a doua societate româneasc ă de asigur ări, „România”,
aceasta având un capital social de dou ă milioane lei. În 1881, cele dou ă societ ăți au fuzionat
creând o singur ă societate, „Dacia-România”, societatea dispunând d e un capital social de trei
milioane lei, corespunz ător a șase mii de ac țiuni. Un an mai târziu, în 1882 printr-un decret al
regelui Carol I, era înfiin țat ă și a treia societate de asigur ări, numit ă „Na ționala”, care reunea
în consiliul ei de administra ție mari proprietari, oameni din finan țe și din justi ție. „Na ționala”
a scos din circula ție ultima reprezentan ță a unei societ ăți de asigur ări str ăine, „Azienda
Asiguratrice” din Triest, sporidu- și timp de aproape cinzeci de ani capitalul, acesta ajungând
la dou ăzeci și cinci milioane lei.
O evolu ție important ă în acea perioad ă a avut și societatea „Generala” înfiin țat ă de
cercurile comerciale din Br ăila și Gala ți la 1897. Înfiin țat ă pentru asigur ările maritime, ea s-a
extins ulterior și în alte ramuri (inclusiv în asigur ări de via ță ), urmat ă de mutarea sediului la
Bucure ști, sporindu-și treptat capitalul îndeosebi în anii de dup ă Primul R ăzboi Mondial.
Apoi, în 1907 lua fiin ță „Societatea Agricol ă” (care a fuzionat în 1930 cu „Funciara”) având
drept sfer ă de activitate asigur ările agricole. Mai putem men ționa înainte de 1914 și

societ ățile „Victoria”, cu capital german (1908), „Gloria” și „Urania” (1911), „Patria” și
”Unirea” absorbite ulterior de „Dacia-România”, car e a ajuns în anul 1940 la un capital social
de 80 milioane lei.
În ceea ce prive ște societ ățile de asigur ări private, dup ă Primul R ăzboi Mondial s-a
constituit „Steaua României” (1920) care a fuzionat cu „Ancara” (în 1932) și a preluat
portofoliul românesc al unei societ ăți din Viena (1936), „Asigurarea Româneasc ă” (1932) cu
rezultate deosebite în asigur ările de via ță sau societatea „Vulturul” din Chi șin ău (1923)
reorganizat ă în 1931. De asemenea, au func ționat și societ ăți str ăine precum „Norwich Union
F.D.”, „Standard”, „Sun Insurance LTD”, „Phoenix”, sau ”Adriatica”.
În urma na ționaliz ării, din anul 1948, societ ățile de asigurare au trecut în proprietatea
statului cu toate activele și pasivele lor, iar institu țiile publice de asigur ări au intrat de
asemenea în noile structuri ale economiei planifica te. În anul 1952, s-a creat „Administra ția
Asigur ărilor de Stat” (ADAS), institu ție cu capital integral românesc, specializat ă în
activitatea de asigurare, reasigurare și comisariat de avarie, aflat ă sub conducerea general ă a
Ministerului de Finan țe care aproba regulamentele de func ționare și condi țiile generale și
speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime și sumele asigurate la asigur ările facultative.
Doar riscurile care erau cedate în reasigurare, lim itele re ținerilor proprii și condi țiile
reasigur ărilor erau stabilite de ADAS. Asigur ările prin efectul legii, practicate de ADAS erau
asigur ări pentru bunurile care apar țineau cooperativelor agricole de produc ție și asocia țiilor
intercooperatiste, asigur ările pentru bunurile care apar țineau persoanelor fizice, asigur ări de
călătorie pentru cazurile de accidente și asigur ări de r ăspundere civil ă pentru pagube produse
prin accidente de autovehicule.
Asigur ările facultative încheiate de ADAS, în lei sau în v alut ă, în completarea celor
prin efectul legii, erau asigur ări de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere , furt sau altele;
asigur ări de persoane pentru riscurile de invaliditate, de ces, supravie țuire sau altele; asigur ări
de r ăspundere civil ă, pentru riscurile de v ătămare corporal ă sau deces de persoane, avarierea
sau distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care exist ă r ăspundere potrivit legilor în
vigoare la acea dat ă.
Veniturile ADAS ob ținute din primele de asigurare, pân ă în anii 1960 au fost preponderent
din asigur ări prin efectul legii, iar în anii 1970 și 1980, portofoliul ADAS s-a modificat,
încas ările fiind ob ținute în marea majoritate din asigur ări facultative. În perioada 1955-1989
volumul primelor de asigurare încasate de ADAS a cr escut de 14,4 ori, în timp ce venitul
na țional a crescut numai de 10,2 ori.
Fondurile ob ținute de ADAS erau folosite pentru acoperirea pagub elor provocate de
calamit ăți sau accidente, pentru plata sumelor asigurate pen tru asigur ările de persoane, pentru
acoperirea cheltuielilor în vederea form ării și administr ării fondului de asigurare, pentru
constituirea fondurilor de rezerv ă și a fondurilor speciale și pentru dezvoltarea societ ății.
Dup ă anul 1990 au ap ărut importante schimb ări legislative care au condus la înl ăturarea
monopolului statului, apari ția multor societ ăți de asigurare și la stabilirea climatului
concuren țial pe pia ța asigur ărilor din Romania.
Prin Hot ărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privi nd înfiin țarea unor societ ăți
comerciale pe ac țiuni în domeniul asigur ărilor, care prevedea ca începând cu data de 1
ianuarie 1991, se pot crea societ ăți de asigurare ca societ ăți comerciale pe ac țiuni, ADAS și-a

încetat activitatea. Activul și pasivul ADAS a fost preluat de c ătre societ ățile „Asigurarea
Româneasc ă SA”, „Astra SA” și agen ția „Carom SA” înfiin țate prin prevederile acelea și
hot ărâri.
Aceste trei companii au fost create prin participar ea statului de în propor ție de 100%, aceast ă
situa ție schimbându-se în anul 1991 când prin Legea nr. 5 8 din data de 14 august 1991
privind privatizarea societ ăților comerciale, 30% din capitalul social al entit ăților economice
a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor Propriet ății Private.
Prin Hot ărârea Guvernului României nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost înfiin țat ă Banca
de Export-Import a Românei S.A. – EXIMBANK, banc ă cu capital integral de stat, dar care
și-a început efectiv activitatea în aprilie 1992. Pr in departamentul de asigur ări – reasigur ări,
EXIMBANK practica asigur ări pentru credite de export împotriva riscului de n eplat ă la
extern.
Prin Hot ărârea Guvernului României nr. 574 din data de 23 au gust 1991 privind atribu țiile
Oficiului de Supraveghere a Activit ății de Asigurare și Reasigurare – OSAAR, se înfiin țeaz ă
organismul de supraveghere a pie ței asigur ărilor, ca direc ție în cadrul Ministerului Finan țelor.
Apoi, în luna septembrie 1990 a fost înfiin țat ă prima societate de asigur ări cu capital integral
privat din România, S.C. UNITA S.R.L., cu sediul la Timi șoara. Activitatea societ ății UNITA
a debutat în luna ianuarie 1991, prin practicarea a sigur ărilor mixte de via ță cu acumulare de
capital. În anul 2000 pachetul majoritar al societ ății a fost cump ărat de compania Wienner
Staedtische din Austria, iar în portofoliul societ ății se reg ăsesc în prezent toate tipurile de
asigur ări.
Prin adoptarea Legii nr. 32/2000, se înfiin țeaz ă Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
(CSA), organism independent, autonom, cu rol de reg lementare, control și supraveghere a
pie ței asigurărilor. Comisia se finan țeaz ă din resurse proprii și este condus ă de un Consiliu
format din pre ședinte, un vicepre ședinte și 3 membri, numi ți de Parlament, în ședin ță comun ă
a celor dou ă Camere. Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor, ca autoritate autonom ă de
specialitate, și-a creat propria structur ă organizatoric ă, cu direc ții și servicii specializate, care
a fost îmbun ătățit ă în timp, ținând cont de complexitatea și volumul ridicat de activitate.

1.3. Inciden ța asigur ărilor asupra economiei
Asigur ările au ap ărut în mod firesc din nevoia de protec ție a omului împotriva consecin țelor
nedorite ale unor evenimente, precum și din nevoia asigur ării unor mijloace de existen ță în
cazul limit ării sau pierderii capacit ății de munc ă ca urmare a îmboln ăvirii sau îmb ătrânirii.
Importan ța economic ă a asigur ărilor se manifest ă pe mai multe direc ții. Acoperirea pagubelor
permite reconstituirea bunurilor distruse și men ținerea continuit ății procesului de produc ție și
contribuie la p ăstrarea integrit ății avu ției na ționale. Asigurarea m ărfurilor, a mijloacelor de
transport, a creditelor prezint ă o mare importan ță din punct de vedere economic, financiar și
mai ales valutar. În acest fel se realizeaz ă și o economie de devize prin realizarea de încas ări
în valut ă pentru prestarea de servicii de asigur ări.
În prezent asigurarea a devenit o ramur ă important ă a economiei na ționale.

A considera asigur ările ca un simplu mecanism prin intermediul c ăruia cei câ țiva nenoroco și
care sufer ă daune sunt desp ăgubi ți din fondurile colectate de la mult mai numero șii de țin ători
de poli țe este eronat. Oricât de l ăudabil ă, aceast ă func ție de strict ă intermediere financiar ă nu
are o contribu ție definitorie la cre șterea economic ă. Se poate demonstra c ă asigur ările
furnizează servicii de o cert ă valoare pentru activitatea economic ă, contribuind, totodat ă, la
cre șterea economic ă la nivel general.
Contribu ția asigur ărilor la dezvoltarea economic ă se manifest ă, în principal, prin:
 Promovarea stabilit ății financiare și reducerea anxiet ății. Astfel, se îng ăduie mediului
economic s ă opereze cu un grad mai sc ăzut de volatilitate și o expunere mai redus ă la e șecuri,
conducând la o stabilitate financiar ă și social ă mai ridicate. Pierderile suferite de c ătre o
unitate economic ă, urmare a unor daune majore neasigurate, pot antre na nu numai falimentul
afacerii respective, ci și, prin propagarea pe vertical ă, daune majore tuturor entit ăților
economice care deruleaz ă afaceri conexe, afectând capacitatea lor economic ă și, implicit,
stabilitatea locurilor de munc ă pe care acestea le ofer ă.
 Posibilitatea de a substitui o serie de programe g uvernamentale de securitate social ă.
Se reduce astfel presiunea fiscal ă, ceea ce permite o mai bun ă alocare a resurselor societ ății.
Un exemplu elocvent este acela oferit de pensiile p rivate care reprezint ă o alternativ ă
valoroas ă la sistemul pensiilor de stat.
 Facilitarea schimburilor, comer țului și a ini țiativelor antreprenoriale. În economia
modern ă, din ce în ce mai multe produse și servicii nu pot fi oferite pe pia ță f ără o asigurare
de r ăspundere civil ă care s ă acopere eventualele daune cauzate de neglijen ță . În finan țarea
noilor afaceri, furnizorii de capital condi ționeaz ă implicarea lor de asigurarea
corespunz ătoare a activelor corporale și, totodat ă, a vie ții întreprinz ătorului. Transporturile
interna ționale de marf ă și pasageri constituie un alt exemplu de afacere car e nu poate
func ționa în absen ța asigur ărilor. Pe de alt ă parte, supu și unei presiuni constante de a- și
diversifica și adapta oferta, func ție de cerin țele din ce în ce mai complexe ale pie ței,
operatorii interna ționali din asigur ări se bucur ă adeseori de reputa ția unor inovatori.
 Mobilizarea capacit ății na ționale de economisire, ceea ce creeaz ă un poten țial sporit
de cre ștere economic ă. Acest rol este, cu prec ădere, important în economiile în curs de
dezvoltare. R ăspunderea pe termen lung și fluxul financiar stabil caracteristice, în specia l,
asigur ărilor de via ță , sunt surse de finan țare pentru bugetul na țional și mediul de afaceri.
Astfel, sume importante de bani ob ținute prin colectarea de la mii de asigura ți a unor prime
relativ mici sunt disponibile pentru realizarea uno r investi ții de mari propor ții, cu randament
ridicat. Astfel de investi ții faciliteaz ă, de cele mai multe ori, accesul la tehnologii de v ârf,
stimuleaz ă specializarea și conduc la crearea unui num ăr important de locuri de munc ă,
contribuind la dezvoltarea economic ă de ansamblu. Acest rol de finan țator, de ținut de
asiguratorii de via ță și fondurile private de pensii, este cu atât mai imp ortant în economiile în
curs de dezvoltare, unde pie țele de capital sunt înc ă imature, iar domeniul bancar este orientat
preponderent c ătre creditele pe termen scurt.
 Asigurarea capacit ății de a ”controla” mai eficient riscurile. Prin act ivitatea lor
specific ă, asiguratorii au capacitatea de a "for ța" economiile în care func ționeaz ă la o
abordare mai responsabil ă și mai disciplinat ă a riscurilor investi ționale.

 Sus ținerea asigura ților în minimizarea pierderilor, furnizând și servicii de reducere a
expunerii la risc. Evaluarea corect ă a primei de asigurare în interdependen ță cu dimensiunea
riscului asigurat, precum și impunerea unui pachet minimal de condi țion ări tehnice pentru
preluarea în asigurare, coroborate cu ac țiunile de asisten ță tehnic ă și consiliere în
managementul riscului oferite clien ților, conduc la adoptarea, în multe situa ții, a unor m ăsuri
tehnice și administrative de prevenire a producerii riscuril or, care joac ă un rol important în
via ța entit ăților economice asigurate.
 Facilitarea unei mai bune aloc ări a capitalurilor na ționale. Prin natura activit ății lor,
asigur ătorii și-au dezvoltat mijloace complexe de evaluare și monitorizare a companiilor,
proiectelor și managementului acestora, ceea ce confer ă deciziilor lor de afaceri greutatea
unui gir acordat companiilor care le devin clien ți.
Prin asigurare se acord ă desp ăgubiri asigura ților pentru acoperirea pagubelor produse de
riscurile cuprinse în contractul de asigurare și se d ă astfel posibilitatea reconstituirii bunurilor
distruse, asigurând continuitatea procesului de pro duc ție; se acord ă desp ăgubiri pentru daune
produse m ărfurilor, mijloacelor de transport, creditelor etc. .
Din punct de vedere economic, asigurarea implic ă constituirea, în condi ții specifice, a
fondului de asigurare, în leg ătur ă cu care pot fi puse în eviden ță câteva aspecte :
 asigurarea se constituie sub form ă b ăneasc ă;
 fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiec ărei societ ăți de
asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;
 constituirea și utilizarea fondului de asigurare implic ă rela ții economice între p ărți
prin fluxurile b ăne ști pe care le presupune încasarea primelor și apoi plata desp ăgubirilor
aferente.
Fondul de asigurare se constituie, se repartizeaz ă și se utilizeaz ă în procesul reparti ției
produsului na țional brut, când între asigura ți și asigur ător se ivesc și se nasc anumite rela ții
socio-economice. Aceste rela ții b ăne ști de reparti ție se concretizeaz ă în primele de asigurare
pe care le pl ătesc companiile na ționale, regiile autonome și societ ățile comerciale pentru
asigurarea unor bunuri ale lor, unit ățile și organiza țiile cooperatiste, private și persoanele
fizice. Rela țiile de asigurare iau na ștere cu prilejul utiliz ării fondului de asigurare pentru
finan țarea diferitelor m ăsuri de prevenire, limitare și combatere a efectelor distructive ale
manifest ării for țelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daun elor survenite și plata
sumelor asigurate în cazul accident ării sau decesului persoanelor asigurate etc .
Deci, rela țiile de asigurare sunt o component ă a rela țiilor financiare și a rela țiilor economice,
în general. Con ținutul economic al rela țiilor de asigurare este determinat de natura sistem ului
socio/economic, de formele de proprietate, de legil e economice obiective. Întrucât asigur ările
fac parte din sfera finan țelor, ele prezint ă tr ăsăturile acestora; în acela și timp ele au și unele
tr ăsături specifice determinate de modul de constituire, de repartizare și de utilizare a
fondului de asigurare. Astfel, asigur ările au fost instituite ca urmare a existen ței unor riscuri
comune a c ăror producere cauzeaz ă uneori pagube foarte mari economiei în ansamblu,
companiilor na ționale, regiilor autonome, societ ăților comerciale, unit ăților cooperatiste sau
private și popula ției .
 Asigurarea ca ramur ă prestatoare de servicii

Ni se dezv ăluie în momentul în care observ ăm c ă o societate comercial ă de asigurare, în
schimbul primelor încasate de la persoane fizice sa u juridice, ofer ă acestora un produs sui-
generis, și anume obliga ția de a prelua asupra sa efectele negative ale prod ucerii unui anumit
fenomen (eveniment) sau complex de fenomene (evenim ente). Prin urmare, asigurarea apare
ca un mijloc de a pune la ad ăpost persoanele asigurate, de pericole care le amen in ță , de a le
oferi ”securitate” în cazurile convenite. Întrucât ”securitatea” de care vorbim este un bun
necorporal, asigurarea poate fi considerat ă ca o ramur ă prestatoare de servicii unei categorii
distincte de beneficiari: asigura ții.

 Asigur ările – ramur ă creatoare de valoare ad ăugat ă
Potrivit Sistemului Conturilor Na ționale, în ramura asigur ărilor se încadreaz ă
companiile de asigurare, indiferent de riscurile pe care le acoper ă, agen ții și brokerii de
asigurare, serviciile auxiliare ale asigur ătorilor, consiliile asigura ților și organiza țiile de
expertiz ă.
În produc ția brut ă a ramurii asigur ării nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o
anumit ă parte din acestea. De la un an la altul, valoarea ad ăugat ă brut ă în ramura asigur ării
înregistreaz ă, dup ă caz, cre șteri sau sc ăderi, în func ție de conjunctura economic ă și de
amploarea sinistrelor care s-au produs. În general, valoarea ad ăugat ă brut ă în asigur ări are o
dinamic ă mai alert ă decât produsul intern brut.
Cu mici excep ții, determinate nu atât volumul primelor încasate, cât mai ales de cuantumul
indemniza țiilor pl ătite sau rezervate, valoarea ad ăugat ă brut ă în ramura asigur ării evolueaz ă
în acela și sens (cre ște sau scade de la un an la altul), ca și produsul intern brut.
 Asigur ările – ramur ă creatoare de locuri de munc ă
Asigur ările prezint ă importan ță pentru economia unei ță ri nu numai c ă particip ă la procesul
de creare de valoare ad ăugat ă brut ă, dar și pentru c ă ofer ă locuri de munc ă unui num ăr deloc
neglijabil de persoane.
Cre șterea num ărului personalului a fost influen țat ă atât de intrarea pe pia ță a unor noi
societ ăți de asigurare, dar și de faptul c ă unele societ ăți de asigurare au efectuat angaj ări de
personal pentru a dezvolta și a cuprinde în asigurare o parte cât mai mare din segmentul de
retail, în contextul economic actual.
 Asigurarea – ramur ă participant ă la oferta de capital de împrumut pe pia ța financiar ă
Pentru a putea face fa ță obliga țiilor curente și viitoare asumate fa ță de asigura ți și de
beneficiarii contractelor de asigur ări de via ță , societ ățile de asigur ări au datoria s ă constituie,
dup ă caz, rezerve de prime la asigur ările pe via ță și rezerve de prime și de daune la
asigur ările de bunuri și cele de r ăspundere.
Fructificarea rezervelor de prime și de daune se face prin plasarea acestora în ac țiuni,
obliga țiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat , depuneri pe termen la b ănci,
acordarea de împrumuturi asigura ților în contul sumelor asigurate la asigur ările de via ță ,
achizi ționarea de bunuri imobiliare etc.

Anali știi insist ă asupra importan ței rolului financiar jucat de societ ățile de asigur ări, nu numai
pentru c ă acestea pun la dispozi ția autorit ăților publice, a societ ăților comerciale de produc ție
și a b ăncilor un volum însemnat de resurse financiare, ci și pentru faptul c ă ele particip ă la un
proces de intermediere non-monetar ă, cu efecte pozitive asupra stabilit ății monedei na ționale.
Politica de plasamente a fiec ărei societ ăți de asigur ări este dictat ă atât de natura rezervelor
constituite, de posibilit ățile concrete de fructificare oferite de pia ța financiar ă, cât și de
prevederile legale privind nivelul lichidit ăților ce trebuie asigurate în orice moment.
În ultim ă instan ță , societ ățile de asigur ări îndeplinesc un rol de intermediar între asigura ți-
de țin ători de resurse și persoanele juridice și fizice – solicitan ți de resurse de împrumut. Acest
rol se apreciaz ă în lumina volumului fluxurilor b ăne ști pe care societ ățile de asigur ări le
orienteaz ă c ătre diver și solicitan ți.
Societatea care încheie asigur ări de via ță acumuleaz ă treptat sumele pe seama c ărora urmeaz ă
să-și onoreze obliga țiile asumate fa ță de asigura ți. Între momentul încas ării primelor și cel al
exigibilit ății sumelor asigurate se scurge adesea o perioad ă de mai mul ți ani. În tot acest
interval de timp societatea de asigurare dispune de banii încasa ți cu titlu de prime și pe care
trebuie s ă-i fructifice în modul cel mai convenabil.
Așadar, societatea de asigur ări de via ță nu este numai prestatoare de servicii în favoarea
asigura ților, dar și un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care pl ătesc
prime e șalonat, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare
suplimentare. Cele ar ătate scot în eviden ță faptul c ă asigur ările de via ță oferă persoanelor
fizice nu numai o protec ție de asigurare, dar și un instrument de economisire și de fructificare
a resurselor b ăne ști.
Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc mai c u seam ă societ ățile de asigur ări de via ță ,
de și și societ ățile de asigurări de bunuri și de r ăspundere civil ă dispun de anumite resurse
financiare temporar libere, pe care le ofer ă spre plasarea pe pia ță .
Este important de men ționat c ă în spatele societ ăților de asigurare, ca intermediar financiar,
stau persoane fizice, care au încheiat asigur ări de via ță în dublu scop: pe de o parte, pentru a
se proteja împotriva unor posibile evenimente viito are, iar pe de alta, pentru a- și fructifica
economiile încredin țate societ ăților de asigurare. Pentru persoanele fizice titular e ale unor
contracte de asigur ări de via ță , asigurarea constituie veritabile active financiar e, cu scaden țe
de valorificare mai lungi sau mai scurte.
Evolu ția conjuncturii în perioada de valabilitate a contr actului de asigurare va influen ța atât
mărimea nominal ă a sumei asigurate, cât și m ărimea real ă a acesteia, la data încas ării ei. Iat ă
de ce, privit ă prin aceast ă prism ă, asigurarea apare ca un activ financiar într-o eco nomie de
incertitudini.
Prin activitatea desf ăș urat ă, societ ățile de asigur ări influen țeaz ă, uneori, pozitiv sau negativ,
și balan ța de pl ăți a ță rii. Acest lucru se petrece atunci când societ ățile de asigur ări, pe lâng ă
asigur ări directe, mai efectueaz ă și opera ții de reasigurare: cedeaz ă altor societ ăți o parte din
riscurile subscrise și primesc, în schimb, riscuri subscrise de alte soc iet ăți. În m ăsura în care
opera țiile de reasigurare dep ăș esc cadrul na țional, apar fluxuri de valut ă între țara considerat ă
și ță rile partenerilor societ ăților de asigurare și reasigurare, constând în prime, comisioane,

desp ăgubiri, particip ări la beneficii, primite sau pl ătite. Toate aceste sume se reflect ă în
balan ța de pl ăți, influen țând-o, per sold pozitiv sau negativ, dup ă caz.
 Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii e conomice și mijloc de reluare a
activit ății vremelnic întrerupte
Atunci când o persoan ă fizic ă sau juridic ă se hot ărăș te s ă încheie o asigurare este con știent de
faptul c ă un anumit fenomen (eveniment) s-au complex de feno mene (evenimente) îi
amenin ță via ța, integritatea corporal ă sau avutul și c ă producerea acestuia (acestora) iar
provoca prejudicii importante. De și nu are posibilitatea de a împiedica producerea
fenomenului (evenimentului) considerat, persoana în cauz ă are, totu și, posibilitatea s ă se pun ă
la ad ăpost de consecin țele nefaste ale acestuia.
Prin încheierea asigur ării, persoana fizic ă sau juridic ă, amenin țat ă de un anumit fenomen
(eveniment) viitor și incert, convine cu o societate specializat ă ca, în schimbul unei sume de
bani (unei prime), aceasta din urm ă s ă preia asupra sa consecin țele producerii acelui fenomen
(eveniment). A șadar, riscul nu dispare, ci se transfer ă numai efectele acestuia de la asigurat la
asigur ător.
Încheind contractul de asigurare, asiguratul a opta t, de fapt, între solu ția autoprotec ției
(autoasigur ării) și cea a protec ției oferite de c ătre societatea de asigurare.
Costul refacerii bunurilor avariate sau distruse es te acoperit pe seama desp ăgubirii de
asigurare, suportate de asigur ător, r ămân de solu ționat problemele tehnice și organizatorice
legate de refacerea fizic ă a bunurilor afectate și de repunerea lor în stare de func ționare.
În ceea ce prive ște persoanele fizice, asigurarea le ajut ă s ă-și înlocuiasc ă bunurile
distruse, s ă suporte consecin țele diminu ării sau pierderii capacit ăților de munc ă, s ă
dep ăș easc ă, sub raport financiar, consecin țele pierderii sus țin ătorului lor legal sau s ă fac ă fa ță
răspunderilor civile legale fa ță de ter ți .

Concluzii
Într-o economie în care nimic nu este sigur și singurii care par a supravie țui sunt
speculan ții, asigur ările determin ă îndreptarea resurselor b ăne ști ale indivizilor c ătre pia ța
financiar ă, fapt ce poate avea un efect pozitiv asupra cre șterii patrimoniale ale agen ților
economici și nu numai, dar mai ales contribuie la consolidarea unui trend ascendent al
economiei unui stat.

CAPITOLUL 2.
RISCUL – ELEMENT CENTRAL AL ASIGUR ĂRII

2.1. Risc și incertitudine în economie
În contextul unui mediu de afaceri competitiv, na țional, regional și interna țional se
impune cu necesitate o identificare și evaluare a riscurilor ce pot ap ărea în activitatea
economico-financiar ă a unei firme. Insuficienta cunoa ștere a riscului, evaluarea sa gre șit ă și
lipsa unei strategii de prevenire a acestuia afecte az ă în mod direct rezultatul final al activit ății
desf ăș urate. Este și motivul pentru care sunt men ționate distinct no țiunile de risc și
incertitudine în activitatea agen ților economici. Un loc aparte îl ocup ă problemele de analiz ă
a riscurilor, a factorilor de influen ță ca și cele referitoare la gestionarea riscurilor.
Riscul, ca no țiune, reprezint ă posibilitatea apari ției unui fenomen care, dac ă se
produce, poate avea influen țe asupra obiectivelor unui proiect. Riscul se refer ă în special la
gradul de incertitudine care planeaz ă asupra evenimentelor viitoare. Exist ă totu și diferen țieri
între conceptul de risc și cel de incertitudine. Riscul este considerat ca a vând atribute
cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociat ă unor situa ții sau evenimente despre
care exist ă informa ții insuficiente pentru a putea în țelege și anticipa schimb ările care vor avea
loc. Posibilitatea de cuantificare a situa țiilor considerate a fi descrise prin conceptul de r isc
este legat ă de utilizarea probabilit ăților și a șanselor de apari ție a diferitelor evenimente sau
rezultatelor posibile ale unei ac țiuni. Incertitudinea, dimpotriv ă, se refer ă la situa țiile în care
decidentul nu știe și nici nu poate determina probabilitatea ob ținerii diferitelor rezultate
posibile .
Complexitatea vie ții economice contemporane, schimb ările frecvente în mediul
economic, precum și multitudinea de factori care influen țeaz ă orice activitate economic ă,
determin ă existen ța multor categorii de riscuri. Mai mult decât atât, acela și tip de risc
înregistreaz ă probabilit ăți și efecte diferite de la un agent economic la altul sau de la un
proiect de investi ții la altul. Acest fapt conduce la ideea c ă riscul economic nu poate fi
determinat și analizat decât prin prisma fiec ărei afaceri în parte.
Deciziile au la baz ă atât informa țiile trecutului și ale prezentului, cât și previziunile
viitorului. Previziunile nu pot fi decât aproximati ve, astfel încât anticipa țiile deciden ților
privind rezultatele deciziilor au un anumit grad de incertitudine. Abord ările teoretice fac
distinc ție între dou ă st ări ale anticipa țiilor: certitudine și incertitudine.
Certitudinea este utilizat ă pentru descrierea situa țiilor în care anticipa țiile au o singur ă
valoare. Termenul de certitudine se folose ște și pentru situa țiile în care anticipa țiile nu au o
singur ă valoare, dar se plaseaz ă într-un interval îngust.
Primele abord ări teoretice insist ă asupra distinc ției dintre risc și incertitudine.
Conform primelor abord ări, riscul se limiteaz ă la situa țiile în care se pot identifica
probabilit ăți obiective pentru rezultatele posibile. Acelea și abord ări sus țin c ă incertitudinea
descrie situa țiile în care identificarea probabilit ăților obiective este imposibil ă. Se recunoa ște
imposibilitatea asocierii unor probabilit ăți obiective la rezultatele posibile ale deciziilor

economice. Din aceast ă perspectiv ă, concluzia primelor abord ări este c ă deciziile economice
sunt supuse incertitudinii și nu riscului.
Abordarea actual ă în economie renun ță la distinc ția dintre risc și incertitudine.
Inova ții teoretice ulterioare dezvolt ă un cadru riguros pentru interpretarea probabilit ăților
subiective. În acest cadru, comportamentul produc ătorilor și ale consumatorilor pot fi
sistematizate în termenii probabilit ăților. Se consider ă c ă se pot asocia în mod riguros
probabilit ăți subiective la rezultatele posibile ale deciziilor , astfel încât orice situa ție de
incertitudine în sensul abord ărilor timpurii se transform ă într-o alegere în condi ții de risc.
Economia riscului se bazeaz ă, cu prec ădere, pe semnifica ția latin ă a termenului; din
aceast ă perspectiv ă, riscul poate fi definit ca posibilitatea unor rez ultate favorabile sau
nefavorabile.
Definirea riscului este înc ă o problem ă larg dezb ătut ă în literatura de specialitate. Întâlnim,
astfel, multe defini ții ca: “obiect al asigur ării, fie o persoan ă sau un lucru” , “ șansa unei
pierderi”, “nesiguran ța privind rezultatul unei activit ăți”. Riscul este un pericol, o primejdie
la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile și pentru care societ ățile de asigur ări pot oferi
protec ție.
Alte lucr ări consider ă c ă riscul reprezint ă “varia ția rezultatului care ar putea s ă apar ă într-o
anumit ă perioad ă de timp într-o situa ție dat ă”. Dac ă nu este posibil decât un rezultat, varia ția
și deci riscul este considerat zero. Dac ă sunt posibile mai multe rezultate, atunci riscul e ste
diferit de zero. Cu cât sunt posibile mai multe var iante privind rezultatul, cu atât riscul este
mai mare.
Literatura economic ă define ște riscul ca fiind probabilitatea ca rentabilitatea real ă viitoare s ă
fie mai mic ă decât rentabilitatea a șteptat ă
Incertitudinea și riscul sunt o parte inerent ă în activitatea oric ărei organiza ții. Fiecare membru
al unei organiza ții ia decizii, planific ă, și gestioneaz ă riscurile într-o m ăsur ă mai mare sau
mai mic ă drept care managementul riscurilor î și g ăse ște aplicabilitatea în orice activitate a
organiza ției. De asemenea, însu și un bun management – planificare, stabilirea obiec tivelor,
coordonare și control – poate fi v ăzut ca management al riscurilor, ceea ce înseamn ă c ă
aceast ă activitate este deja integrat ă într-un anumit nivel în practica de management. Ce ea ce
difer ă este nivelul de management al riscurilor aplicat d e la metode intuitive pân ă la un
proces formal.

2.2. Clasificarea riscurilor
În activitatea economic ă poate fi identificat ă o foarte larg ă palet ă de riscuri. Totu și ele pot fi
clasificate, folosind mai multe criterii, astfel:
A. Dup ă nivelul la care ac ționeaz ă se pot identifica:
– riscuri la scar ă planetar ă (mondiale, globale)
– riscuri la scar ă regional ă (continental ă)
– riscuri la scar ă na țional ă (riscuri de țar ă)

– riscuri la nivel de întreprindere
– riscuri la nivel de proiect
Un tip aparte de risc îl reprezint ă riscul de sistem. Sistemul poate fi unul de dimens iune
global ă, regional ă sau na țional ă. Pericolul const ă practic în pr ăbu șirea unui întreg sistem, în
sensul c ă to ți agen ții economici care fac parte din acesta sunt afecta ți. Riscul de sistem poate
fi cel mai bine eviden țiat la nivelul pie țelor financiare interna ționale. În lipsa unor reguli
pruden țiale clare, în condi țiile unei globaliz ări accentuate și în condi țiile desprinderii tot mai
puternice a titlurilor financiare de economia real ă, se poate ajunge la un paradox. Riscul de
sistem cre ște, pe m ăsur ă ce i se permite fiec ărui actor din cadrul s ău s ă ac ționeze în sensul
reducerii riscului pe care ar trebui s ă și-l asume în mod individual. Pe pia ța titlurilor derivate,
se poate întâmpla ca decizia unui singur agent econ omic s ă poat ă produce un efect de domino
asupra întregii pie țe.
B. Dup ă con ținutul lor, riscurile pot fi împ ărțite în urm ătoarele categorii:
– riscuri cu con ținut economic – acestea sunt cele mai numeroase și pot, la rândul lor, fi
împ ărțite în mai multe clase, în func ție de natura factorilor care le determin ă. Pot fi
identificate astfel riscuri în agricultur ă, industrie, comer ț, finan țe, turism, dac ă se iau în
considerare elementele specifice ramurii în care se desf ăș oar ă activitatea economic ă. Sau,
dac ă se iau în considerare tipurile de riscuri cu care se poate confrunta orice agent economic,
indiferent de domeniul în care î și desf ăș oar ă activitatea, se pot distinge: riscuri contractuale ,
decurgând din neexecutarea obliga țiilor contractuale, riscul de pre ț, decurgând din
instabilitatea pre țurilor, riscuri financiar-monetare, decurgând din f luctua țiile cursurilor de
schimb și din nesiguran ța valorific ării capitalului în contextul afacerilor interna ționale.
– riscuri cu con ținut politic – acestea sunt determinate de evenimen te politice majore, precum
st ările beligerante, embargourile, schimb ările regimurilor politice, adoptarea de interdic ții la
transferurile valutare, sechestrul în interes publi c, interzicerea exportului în interesul
consumului na țional etc.
– riscuri cu con ținut social – acestea sunt determinate de eveniment e sociale majore, precum
grevele sau conflictele sociale, și pot avea un impact important asupra activit ății economice,
putând determina de pild ă executarea cu întârziere a obliga țiilor contractuale.
– riscuri naturale – acestea sunt determinate de f enomene precum: cutremure, inunda ții,
uragane, erup ții vulcanice, care pot, la rândul lor, afecta activ itatea economic ă.
C. Dup ă localizarea lor, riscurile se împart în dou ă categorii:
– riscuri interne – riscurile interne sunt localiz ate în întreprinderea care suport ă consecin țele
riscurilor sau în țara acesteia. Ele sunt generate de factori precum: capacitatea de realizare
uman ă, de dotarea cu mijloace materiale, financiare și valutare, realizarea la timp a
investi țiilor proiectate, aprovizionarea și realizarea la timp a produc ției etc.
– riscuri externe – riscurile externe apar ca urma re a ac țion ării unor factori din afara
întreprinderii, afla ți în afara controlului direct al acesteia. Astfel d e factori pot fi:
insolvabilitatea sau falimentul partenerului de afa ceri, interzicerea transferului valutar sau
amânarea pl ăților în valut ă prin acte de guvern ământ, dirijarea cursului valutar pe calea
valoriz ării și revaloriz ării etc.

2.3. Riscul în asigur ări
No țiunea de risc este specific ă domeniului asigur ărilor, constituind un element esen țial al
contractului de asigurare.
Semnifica țiile no țiuni de risc în asigur ări sunt variate:
 Riscul reflect ă gradul de probabilitate a apari ției unui pericol pentru care se încheie
asigurarea, iar alteori propor țiile r ăspunderii asigur ătorului.
 Riscul înseamn ă evenimente-calamit ăți naturale sau accidente care produc pagube și
pentru care se acord ă acoperire prin asigurare (ca urmare, incendiul, gr indina, decesul, etc.-
constituie riscuri asigurabile).
 Riscul reflect ă și ramura de asigurare la care se refer ă (vom discuta despre risc
industrial, risc profesional, risc auto etc.)
No țiunea de risc în asigur ări poate fi definit ă sub aspect juridic și tehnic.
Din punct de vedere juridic, riscul constituie even iment viitor, posibil dar incert, al c ărui
moment de apari ție este nedeterminat și aflat în afara influen ței și voin ței p ărților, contra
căruia asiguratul î și ia m ăsura de protec ție prin încheierea asigur ării. Nu sunt riscuri
asigurabile evenimente petrecute în trecut sau a c ăror apari ție este imposibil ă, dup ă cum nu
sunt riscuri asigurabile evenimente a c ăror apari ție este sigur ă. Excep ție de la aceast ă regul ă o
constituie decesul la asigurarea de via ță , a c ărui producere este sigur ă pentru fiecare
persoan ă, incert fiind momentul producerii acestui evenimen t.
Din punct de vedere tehnic, riscul este caracteriza t prin probabilitatea de producere a
evenimentului respectiv și prin volumul/amploarea acestuia.
Probabilitatea de producere a evenimentului agreat în asigurare se determin ă pe baza legilor
statisticii aplicate la constat ările f ăcute asupra unui num ăr mare de cazuri întâmplate în trecut
în împrejur ări comparabile.Pe baza observa țiilor statistice se estimeaz ă volumul maxim al
pagubelor posibile, deci a riscului maxim, în func ție de care se estimeaz ă volumul și nivelul
acoperirii.
Riscul constituie element al unei asigur ări numai dac ă îndepline ște anumite condi ții juridice,
tehnice, economice, condi ții care îi confer ă caracterul de asigurabilitate. Astfel:
 Riscul trebuie s ă fie posibil, deoarece în caz contrar asigurarea es te lipsit ă de interes
economic, deci inutil ă ( riscul producerii unor taifunuri în țara noastr ă).
 Riscul trebuie s ă fie real și s ă prezinte un grad mare de periculozitate pentru asi gurat
(ex. nu se poate imagina o asigurare de via ță în care suma asigurat ă s ă se pl ăteasc ă
asiguratului la împlinirea vârstei de 150 ani).
 Riscul trebuie s ă aib ă caracter incert, deci s ă se produc ă întâmpl ător, adic ă factorii
implica ți în asigurare s ă nu poat ă cunoa ște sau influen ța producerea lui în timp și spa țiu. De
aceea în asigur ări s-a încet ățenit o perioad ă de siguran ță care cuprinde un num ăr de zile bine
precizat de la încheierea asigur ării și pân ă la data începerii r ăspunderii asigur ătorului pentru
producerea riscului asigurat. Și aici face excep ție riscul de deces care de și constituie un

eveniment sigur, producerea lui în cazul fiec ărei persoane în parte este incert ă în perioada de
valabilitate a asigur ării.
 Riscul trebuie s ă se produc ă independent de voin ța asiguratului. Deci pericolul de
distrugere a bunurilor, de sacrificare a animalelor nu trebuie s ă vin ă din partea
asiguratului.Asigura ții vinova ți de asemenea fapte nu au dreptul la desp ăgubiri.Pentru a
combate eventualele încerc ări ale asiguratului de a produce fraude se realizea z ă asigurarea
prin preluarea bunurilor în asigurare la o valoare mai mic ă decât valoarea lor. Asiguratul este
obligat s ă participe la acoperirea în parte a pagubelor produ se la propriile bunuri asigurate,
prin sub-asigurare sau prin fran șiz ă.
 Riscul trebuie s ă prezinte extensie teritorial ă cât mai mare, fapt care permite
constituirea cât mai facil ă a fondului de asigurare și practicarea unor prime de asigurare cât
mai mici. Rezult ă deci c ă riscurile limitate la o anumit ă zon ă a ță rii nu pot fi cuprinse în
asigurare deoarece: (1)dac ă asigurarea ar opera zonal, num ărul de asigur ări fiind mai redus,
primele de asigurare ar fi prea ridicate; (2)dac ă pentru riscuri cu manifestare zonal ă
asigurarea ar fi extins ă la teritoriu na țional unii asigura ți ar fi chema ți nejustificat la plata
unor prime de asigurare, înc ălcându-se principiul echit ății și mutualit ății. Riscurile cu
frecven ță și intensitate variat ă pe teritoriul ță rii se cuprind în asigurare, dar pentru respectarea
principiului mutualit ății și echit ății se aplic ă cote de prime diferen țiate.
 Riscul trebuie s ă se produc ă cu regularitate sau cu o anumit ă frecven ță . Pentru a fi
agreat în asigurare acesta este necesar a fi repeta bil. Aceasta deoarece în vederea determin ării
probabilit ății producerii lui, a m ărimii primelor de asigurare și a m ărimii desp ăgubirilor sunt
necesare observ ări statistice. În principiu asigur ătorul trebuie s ă evite sau dup ă caz s ă accepte
cu pruden ță riscurile rare. Pentru determinarea regularit ății riscurilor se impune folosirea unor
metode de lucru bazate pa calcul probabilistic care faciliteaz ă cercetarea fenomenelor ce se
produc întâmpl ător și în propor ții de mas ă.
 Riscul trebuie s ă fie licit. Se în țelege de la sine c ă pentru a fi asigurabil un risc trebuie
să fie în concordan ță cu legile. Nu va constitui niciodat ă un risc asigurabil o fapt ă care
contravine legilor și moralei.
No țiunea de risc în asigur ări impune și alte preciz ări. Se face o distinc ție clar ă între risc
asigurat și caz asigurat. Dac ă un eveniment viitor și nesigur, dar probabil care poate genera
prejudicii la bunuri sau persoane se justific ă a fi luat în seam ă în activitatea de asigurare- el
poart ă denumirea de risc asigurat. Dac ă acest eveniment se produce, el poart ă denumirea de
caz asigurat. Asigur ătorul este obligat la plat ă sau desd ăunare fa ță de asigurat, a drepturilor ce
decurg din calitatea de asigurat numai atunci când s-a ivit cazul asigurat.
Companiile de asigur ări preiau asupra lor anumite riscuri ale agen ților economici contra unor
prime de asigurare pl ătite de ace știa. În cazul în care se materializeaz ă riscul și se produc
pagube, asiguratul este desp ăgubit de c ătre asigur ător. Scopul asigur ării, materializat ă în
poli ța de asigurare, este restabilirea situa ției patrimoniale a asiguratului de dinainte de
producerea efectelor negative. Trebuie men ționat c ă nu toate riscurile sunt asigurabile, ci
numai acelea calculate pe baza probabilit ății obiective. În plus, m ărimea primei este direct
propor țional ă cu m ărimea riscului asigurat.
În literatura de specialitate riscurile se pot clas ifica astfel :

A. Din punct de vedere al asigur ărilor riscurile se pot clasifica în:
1. Riscuri asigurabile – le constituie acea catego rie de întâmpl ări prev ăzute cu precizie
rezonabil ă, ca urmare a existen ței unor informa ții acumulate în timp cu privire la producerea
faptelor respective, care pot fi prelucrate și interpretate și, de aceea, pentru aceast ă categorie
exist ă posibilitatea asigur ării. Spre exemplu șansele de a se produce o furtun ă cu grindin ă
care ar putea distruge o recolt ă pot fi prev ăzute cu o precizie considerabil ă, pe baza unor date
statistice înregistrate un timp îndelungat; aceste riscuri, la rândul lor se clasific ă în:
a) riscuri generale: incendiu, explozie naufragiu, e șuare, r ăsturnarea navei sau a
ambarca țiunii, coliziunea, r ăsturnarea sau deraierea mijlocului de transport ter estru,
pr ăbu șirea aeronavei, desc ărcarea m ărfii într-un port de refugiu, cutremur de p ământ, erup ție
vulcanic ă, etc. De regul ă, aceste riscuri sunt incluse în condi țiile generale de asigurare;
b) riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi p roduse ca urmare a ac țiunii oamenilor
(r ăzboi, grev ă, închidere de fabrici, revolu ție, revolt ă, r ăscoal ă, stare de r ăzboi declarat sau
nedeclarat, etc.), sau cele ce țin de natura m ărfii (ruginire, coclire, zgâriere, alterare, sparge re,
muceg ăire, etc.). Aceste riscuri se asigur ă separat, la solicitarea expresa a asigura ților contra
unei prime de asigurare suplimentar ă, de regul ă, separat pentru fiecare risc, deci nu sunt
incluse în condi țiile generale de asigurare.
2. Riscuri neasigurabile – le constituie acele ca tegorii de riscuri care nu pot fi
acoperite prin asigur ări, deoarece ele nu pot fi analizate și prognosticate prin calcul statistic,
aici fiind incluse acele evenimente a c ăror producere este cert ă sau se apropie de certitudine,
sau cele care sunt cauzate de asigurat, cunoscute d e acesta și ascunse asigur ătorului, cum ar fi
ambalarea necorespunz ătoare a m ărfii, viciile ascunse ale bunului asigurat, conseci n țele
energiei atomice, starea de nenavigabilitate a nave i sau de func ționare defectuoas ă a
mijlocului de transport, comportarea necorespunz ătoare voit ă a asiguratului, moartea natural ă
a animalelor, evaporarea lichidelor, uzura normal ă a bunului asigurat, pagube indirecte (
pagube survenite ca urmare a întârzierii transportu lui, cheltuieli pentru plata salariilor și
între ținerea personalului navigant în timpul sta țion ării mijlocului de transport pentru
repara ții, etc.), v ătămarea corporal ă sau decesul persoanelor care lucreaz ă pentru asigurat,
etc..
În aceste condi ții, riscurile pe care le genereaz ă incertitudinile respective nu sunt acoperite
prin asigur ări, ci sunt suportate de întreprinz ător.
B. Dup ă asigurabilitate, riscurile se împart în:
1. Riscuri pure – sunt acele riscuri care prin prod ucerea lor provoac ă numai pierderi, și
niciodat ă câ știguri. Acestea sunt riscuri asigurabile pentru car e în marea majoritate
asigur ătorii ofer ă protec ție. Riscurile pure tipice sunt: exploziile, incendi ile, accidentele,
naufragiile, decese, furtuni, furturi, etc..
O nav ă pe mare, în cazul producerii unei furtuni, ea poat e naufragia și astfel apare o pierdere,
îns ă ea poate s ă nu se scufunde, în acest caz nu apare o pierdere, dar armatorul nu câ știg ă, dar
își men ține proprietatea, implicit situa ția financiar ă.
2. Riscuri speculative – întâlnite și sub denumirea de riscuri antreprenoriale deoarece prin
producerea lor se poate înregistra o pierdere sau se poate înregistra un câ știg, fapt care le
confer ă un element de atractivitate. Acestea se bazeaz ă tot pe evenimente incerte, dar ca

urmare a producerii lor se pot ob ține și câ știguri. În aceast ă categorie se încadreaz ă pariurile
și jocurile de noroc.
Asem ănarea dintre aceste 2 categorii de riscuri const ă în faptul c ă sunt repetabile în condi ții
esen țiale similare.
C. Dup ă implica țiile și natura riscurilor, acestea se clasific ă astfel:
1. Riscuri fundamentale, sunt acele riscuri care pr in efectele producerii lor afecteaz ă o mare
parte a societ ății și nu doar anumite persoane, deci un astfel de risc presupune existen ța
elementelor de catastrof ă. Exemple de riscuri fundamentale sunt: r ăzboaiele, cutremurele,
foametea etc,
2. Riscuri particulare, sunt acele riscuri ale c ăror consecin țe sunt relativ limitate sub aspectul
întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigur abile sunt riscurile particulare care rezult ă o
pierdere pentru un num ăr relativ mic de persoane.
D. Din punct de vedere al teoriei managementului ri scului, acesta se clasific ă în:
1. Riscuri statice, considerate drept riscuri asigu rabile, deoarece producerea lor genereaz ă
numai pierderi sau men ținerea st ării ini țiale.
2. Riscuri dinamice, similare riscurilor comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi
și care nu sunt asigurabile.
Riscurile sunt grupate și sunt oferite de cele mai multe ori în ”pachet” su b forma ”condi țiilor
de asigurare” care poart ă diferite denumiri, în func ție de natura bunurilor asigurate și de
riscurile incluse în asigurare.
În func ție de nevoile de asigurare se vor alege acele condi ții care r ăspund cel mai bine
intereselor noastre. Dat fiind faptul ca orice tip de asigurare cost ă,trebuie s ă facem o analiz ă a
asigur ărilor pentru a o putea ob ține maximum de protec ție și siguran ță cu minimum de
cheltuial ă.

2.4. Ideea de risc și incertitudine în contractul de asigurare
Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi ții. Evenimentele incerte
pot aduce cu ele pierderi sau câ știguri. Ele pot fi risc sau șans ă, ambele referindu-se la
evenimente viitoare și incerte.
Riscul în asigur ări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplare nedorit ă. Din
punct de vedere al asigur ării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a c ăror producere
poate apare o pierdere.
Șansa presupune o abordare optimist ă, sperându-se preponderent ob ținerea unui câ știg.
Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie s ă îndeplineasc ă o serie de criterii de asigurabilitate,
și anume:
 să fie calculabile, s ă poat ă fi determinate probabilistic și s ă se poat ă produce cu o
probabilitate cuprins ă între (0,1);

 să nu poat ă fi evitate;
 să nu poat ă fi con știentizate;
 să fie suportabile ca m ărime și ca frecven ță , adic ă s ă poat ă fi suportate din punct de
vedere financiar de c ătre asigur ător;
 să fie compensatorii, adic ă asigur ătorul s ă compenseze pierderea financiar ă rezultat ă
din producerea lor;
 să fie contractuale, adic ă s ă reprezinte protec ția prev ăzut ă în contractul de asigurare;
 să fie compatibile cu reglement ările legale în vigoare, cu morala și cu profitabilitatea
asigur ătorului.
Din punct de vedere juridic, pentru ca un risc s ă fie asigurabil trebuie s ă îndeplineasc ă patru
condi ții cumulativ:
 Prima condi ție este prev ăzut ă de art.10 din Legea nr. 136/1995 și se refer ă la
necesitatea s ă fie prev ăzut cu precizie în contract, întrucât în aceast ă materie, clauzele
contractuale sunt de strict ă interpretare, asigur ătorul calculând primele în raport cu riscurile,
pe baza unor date concrete și exacte. Din acest motiv, asiguratul este obligat s ă furnizeze
răspunsuri la toate întreb ările formulate de asigur ător, iar pe parcursul execut ării contractului,
este obligat s ă comunice în scris asigur ătorului schimbarea împrejur ărilor importante privind
riscul, potrivit art.13 din acela și act normativ.
În cazul în care asiguratul a comunicat date false sau inexacte în ceea ce prive ște
riscurile de care are cuno știn ță sau dac ă acesta nu informeaz ă pe parcursul execut ării
contractului modific ările intervenite, asigur ătorul are posibilitatea de a denun ța contractul
înainte de producerea a cazului asigurat, iar dup ă producerea acestuia, poate refuza plata
indemniza ției, dac ă dovede ște ca asiguratul nu a fost sincer în furnizarea inf orma țiilor cerute
de acesta.
 Cea de-a doua condi ție, ce rezult ă din art.20 al Legii nr.136/1995 “În cazurile
stabilite prin contractul de asigurare, în asigur ările de bunuri și de r ăspundere civil ă,
asigur ătorul nu datoreaz ă indemniza ție, dac ă riscul asigurat a fost produs cu inten ție de c ătre
asigurat sau c ătre beneficiar ori de c ătre un membru din conducerea persoanei juridice
asigurate, care lucreaz ă în aceast ă calitate.” În cazul contrar, dac ă asigur ătorul dovede ște c ă
evenimentul a fost determinat de asigurat, benefici ar sau cuno știn țe ale acestuia, nu mai
pl ăte ște indemniza ția de asigurare. Prin urmare, trebuie men ționat faptul c ă asigur ătorul este
obligat s ă acopere prejudiciul produs ca urmare a unei fapte culpabile, dar s ăvâr șit ă f ără
inten ție de c ătre asigurat sau alte persoane prev ăzute în contract. Cu toate acestea,
asigur ătorul are posibilitatea inser ării în contract a unei clauze care s ă prevad ă refuzul s ău de
a pl ăti indemniza ția de asigurare, în situa ția în care bunurile sunt deteriorate sau distruse c a
urmare a unei fapte culpabile a asigur ătorului, indiferent dac ă fapta este inten ționat ă sau nu.
În ceea ce prive ște asigurarea de persoane, singurele cazuri prev ăzute de lege în care
asigur ătorul are dreptul de a refuza plata indemniza ției sunt cele în care asiguratul comite un
act suicidal în termen de doi ani de la încheierea contractului, sau în care asiguratul s ăvâr șește
în mod inten ționat, unele fapte grave stipulate în contractul de asigurare.

 În al treilea rând, pentru a fi asigurabil , riscu l trebuie s ă fie un eveniment viitor,
posibil, dar incert. Dac ă evenimentul s-ar fi produs deja, în momentul înche ierii contractului,
indemniza ția încasat ă de asigurat nu ar mai avea nici o justificare și ar constitui un profit,
ceea ce nu se permite prin natura contractului de a sigurare. Pe de alt ă parte, dac ă producerea
evenimentelor nu este posibil ă, încheierea contractului nu ar mai avea sens, art. 14 din legea
nr.136/1995 “Dac ă, înainte de a începe obliga ția asigur ătorului, riscul asigurat s-a produs sau
producerea lui a devenit imposibil ă, precum și în cazul în care, dup ă începerea obliga ției
asigur ătorului, producerea riscului asigurat a devenit imp osibil ă, contractul se reziliaz ă de
drept.” Incertitudinea evenimentului asigurat este esen țial ă la încheierea contractului de
asigurare, întrucât aceasta este originea riscului.
 În al patrule rând, p ărțile urmeaz ă să se pun ă de acord cu condi țiile riscurilor
asigurate, care corespund cel mai bine intereselor lor, conform principiului libert ății
contractuale.

CAPITOLUL 3.
ASIGURAREA ȘI ALTE FORME DE DISPERSIE A RISCURILOR

3.1. Conceptul de asigurare
Asigurarea reprezint ă un sistem de rela ții economice care implic ă aportul unui num ăr mare de
persoane fizice și juridice în constituirea unui fond b ănesc, în condi țiile în care sunt
amenin țate de acelea și pericole în existen ța și activit ățile lor, pericole probabile, posibile, dar
nesigure .
Asigurarea este o form ă de dispersie a riscului și o form ă de protec ție bazat ă pe un contract,
prin care o persoan ă fizic ă sau juridic ă cedeaz ă anumite riscuri unei persoane juridice,
denumit ă asigur ător, pl ătind acestuia o sum ă de bani numit ă prim ă de asigurare. Asigur ătorul
se oblig ă prin contractul încheiat s ă pl ăteasc ă asiguratului desp ăgubiri în cazul în care
evenimentele prev ăzute în contract au loc; asigurarea compenseaz ă financiar pierderile
suferite de asigurat în urma producerii unui evenim ent nefavorabil .
Asigurarea este o opera țiune financiar ă prin care o parte denumit ă asigur ător desp ăgube ște, în
cazul producerii unui sinistru, o alt ă parte denumit ă asigurat în schimbul unei remunera ții .
Conform profesorilor Iulian V ăcărel și Florin Bercea, “asigurarea ac ționeaz ă în strâns ă
leg ătur ă cu existen ța unor riscuri comune a c ăror producere poate provoca pagube importante
economiei na ționale și popula ției”. Profesorul Gheorghe Bistriceanu consider ă c ă
:“asigurarea este un sistem de rela ții economico-sociale, proces obiectiv necesar al de zvolt ării
economice și sociale izvorât din ac țiunea legilor economice obiective, care const ă în crearea
în comun, de c ătre popula ție și agen ții economici amenin țate de anumite riscuri, a unui fond
din care se compenseaz ă daunele și satisfac și alte cerin țe economico – financiare, probabile,
imprevizibile” .
Conform Legii 32/10.04.2000: “asigurarea este opera țiunea prin care un asigur ător constituie
pe principiul mutualit ății, un fond de asigurare, prin contribu ția unui num ăr de asigura ți,
expu și la producerea anumitor riscuri, și indemnizeaz ă pe cei care sufer ă un prejudiciu pe
seama fondului alc ătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate
ca urmare a activit ății desf ăș urate” .

3.2. Perspective de abordare a asigur ărilor
 Asigurarea sub aspect juridic
Din punct de vedere juridic, asigurarea trebuie s ă capete aspect juridic, ceea ce i-l confer ă
contractul, care constituie „legea p ărților”. Potrivit dispozi țiilor art.57 din reglementarea
adoptat ă in anul 1971, „ Prin contractul de asigurare, asig uratul se oblig ă s ă pl ăteasc ă o prim ă
Administra ției Asigur ărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul prod ucerii unui anume
eveniment, obligându-se ca, la producerea eveniment ului, s ă pl ăteasc ă asiguratului sau unei
ter țe persoane, denumit ă beneficiar, o indemniza ție în limitele convenite” .

Dup ă renun țarea la monopolul statului în domeniul asigur ărilor, exercitat prin Administra ția
Asigur ărilor de Stat, a ap ărut necesitatea reformul ării defini ției date prin legea contractului de
asigurare. Potrivit legii din anul 1995, „prin cont ractul de asigurare, asiguratul se oblig ă s ă
pl ăteasc ă o prim ă asigur ătorului, iar acesta se oblig ă ca, la producerea unui anume risc, s ă
pl ăteasc ă asiguratului sau beneficiarului desp ăgubirea sau suma asigurat ă, denumit ă în
continuare indemniza ție, în limitele ș termenele convenite” .
Contractul de asigurare prezint ă mai multe tr ăsături, cum ar fi :
o poate fi un contract consensual, adic ă se încheie valabil prin simplul consim ță mânt al
părților. Acest contract este valabil din momentul în c are asiguratul și asigur ătorul și-au
exprimat acordul de voin ță cu privire la con ținut. Forma scris ă este cerut ă de legiuitor din
dorin ța de a proteja interesele asigura ților și pe cele ale ter ților;
o este un contract sinalagmatic, adic ă p ărțile contractuale î și asum ă obliga ții reciproce și
interdependente. Astfel, asiguratul se oblig ă s ă fac ă declara ții de risc exacte, în aten ția
asigur ătorului, atât la încheierea contractului, cât și la producerea sinistrului; totodat ă el se
oblig ă s ă achite primele de asigurare datorate; la rândul s ău, asigur ătorul se oblig ă s ă acopere
riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemniza ția cuvenit ă;
o este un contract aleatoriu, adic ă la încheierea acestuia p ărțile nu cunosc existen ța sau
întinderea exact ă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru e le din contract. Acest
eveniment denumit alea, comport ă, pentru fiecare dintre p ărți o șans ă de câ știg sau un risc de
pierdere.
Dac ă evenimentul pentru care se solicit ă încheierea contractului ar fi cert, iar momentul
producerii lui ar fi cunoscut de p ărți, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmând
să fie acoperit cu certitudine de c ătre asigur ător.
o este un contract cu titlu oneros, adic ă fiecare parte urm ăre ște s ă ob țin ă un folos, o
contrapresta ție în schimbul obliga ției ce-și asum ă. Asiguratul beneficiaz ă de protec ția pe care
i-o ofer ă asigur ătorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu în mod gratuit, ci în schimbul
unei pl ăți sub forma primei de asigurare sau a cotiza ției, dup ă caz.
o este un contract succesiv, adic ă se e șaloneaz ă în timp. Asigur ătorul se angajeaz ă s ă
acopere un anumit risc o perioad ă foarte lung ă de timp cu plata anual ă sau sub-anual ă a
primei sau o perioad ă nelimitat ă ori în cazul unui contract pentru asigurare mixt ă de via ță cu
plata anual ă sau sub-anual ă a primei sau o perioad ă foarte scurt ă, cu plata integral ă a primei
la încheierea contractului;
o este un contract de adeziune, adic ă de și este redactat și imprimat de asigur ător, el a
aderat asiguratul. Într-o serie întreag ă de cazuri, mai ales la asigur ările de persoane,
asigur ătorul întocme ște poli țe de asigurare, în care toate condi țiile contractuale sunt standard,
în asemenea cazuri, solicitan ților nu le r ămâne decât s ă le accepte sau s ă le refuze în bloc;
o este un contract de bun ă credin ță , adic ă presupune c ă executarea acestuia s ă se fac ă cu
bun ă credin ță de c ătre p ărți. Întrucât asigur ătorul accept ă preluarea unui risc, bazându-se pe
informa țiile furnizate de solicitantul unei asigur ări sau determin ă cuantumul desp ăgubirii pe
care urmeaz ă s ă o acorde asiguratului tot pe baza informa țiilor provenite de la acesta, f ără
putin ța de a le verifica de fiecare dat ă, atunci când se constat ă c ă informa țiile puse la

dispozi ția asigur ătorului nu au fost corecte, reaua credin ță a asiguratului se sanc ționeaz ă de o
manier ă foarte sever ă.
Legea constituie, al ături de contract, o alt ă form ă juridic ă de realizare a asigur ării.
Asigurarea ex contractu are la baz ă principiul facultativit ății, adic ă ea se încheie din proprie
ini țiativ ă de c ătre persoane fizice sau juridice interesate, împotr iva acelor fenomene care le
amenin ță bunurile, via ța sau integritatea corporal ă, în scop de indemniza ție sau fructificare.
Asigurarea ex lege are la baz ă principiul obligativit ății, adic ă persoane fizice și juridice,
de țin ătoare de bunuri care fac obiectul asigur ării obligatorii, sunt obligate s ă le asigure
împotriva riscurilor prev ăzute de lege, iar asigur ătorii care au primit autoriza ție legal ă de a
practica o asemenea asigurare, sunt obliga ți s ă o realizeze, în condi țiile prev ăzute de
autoritatea public ă competent ă, și s ă elibereze un înscris probator al asigur ării .
În România, sfera asigur ărilor obligatorii, foarte larg ă în condi țiile monopolului de stat asupra
asigur ărilor, s-a restrâns la minimum dup ă desfiin țarea monopolului. Asigurarea contractual ă
constituie o modalitate de dobândire a securit ății individuale de c ătre asigura ți. Asigurarea
obligatorie ofer ă protec ție de asigurare anumitor categorii de persoane fizi ce și juridice din
considerente de ordin social și economic na țional .
 Asigurarea sub aspect economic
Existen ța asigur ării este indisolubil legat ă de necesitatea constituirii unui fond de resurse
băne ști destinat indemniz ării pagubelor provocate de anumite fenomene.
Fondul de asigurare se formeaz ă în mod descentralizat pe seama sumelor de bani pe care le
achit ă persoanele fizice sau juridice interesate în înl ăturarea pagubelor pe care ar urma s ă le
suporte, dac ă s-ar produce anumite evenimente. Fondul de asigura re se constituie in vederea
acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoa re și nesigure. A șadar din acest fond nu
se suport ă pierderile determinate de folosirea normal ă a unor bunuri, de consumarea acestora
în procesul de produc ție ori în gospod ăriile popula ției, de diminuarea valorii lor din diverse
motive. Fondul de asigurare îmbrac ă în mod necesar form ă b ăneasc ă .
Fondul de asigurare se utilizeaz ă în mod centralizat pentru: acoperirea pagubelor pr ovocate
de fenomenele asigurate la asigur ările de bunuri și la cele de r ăspundere civil ă, respectiv plata
sumelor asigurate la asigur ările de persoane; pentru finan țarea unor ac țiuni legate de
prevenirea pagubelor; pentru constituirea unor fond uri de rezerv ă la dispozi ția societ ății
comerciale sau a organiza ției mutuale de asigurare .
Asigurarea presupune existen ța unei comunit ăți de risc. Persoanele fizice sau juridice,
amenin țate de acelea și pericole, ac ționeaz ă pentru ap ărarea intereselor lor comune.
Comunitatea se formeaz ă în mod spontan, prin simpla participare la constit uirea fondului de
asigurare la dispozi ția unei organiza ții specializate. Membrii comunit ății de risc consimt s ă
contribuie la suportarea în comun pe care le va pri cinui producerea fenomenelor respective.
Împ ărțirea pagubei între membrii comunit ății se întemeiaz ă pe faptul c ă posibilitatea
producerii riscului vizeaz ă pe fiecare membru al acesteia. Asigurarea ofer ă a șadar, avantajul
ca membrii comunit ății, afecta ți de producerea riscului asigurat, primesc de la fo ndul de
asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuan tumul contribu ției acestora la fondul
respectiv. Acest lucru este posibil în virtutea fap tului c ă paguba provocat ă de producerea
riscului asigurat se împarte între membrii comunit ății de risc dup ă principiul mutualit ății,

adic ă la constituirea fondului de asigurare particip ă to ți asigura ții, dar acesta se repartizeaz ă
numai acelor asigura ți care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat .
În procesul form ării și utiliz ării fondului de asigurare se nasc anumite rela ții economice între
participan ții la asigurare. În prima etap ă, fluxurile b ăne ști sub forma primelor de asigurare,
pornesc de la persoanele fizice și juridice asigurate c ătre organiza ția de asigurare. În etapa
urm ătoare, fluxurile b ăne ști, sub forma indemniza țiilor de asigurare pornesc de la fondul de
asigurare c ătre persoanele fizice și juridice afectate de producerea evenimentului asi gurat.
Ca și celelalte componente ale sistemului financiar, as igur ările îndeplinesc anumite func ții :
o func ția de reparti ție, fiind principala func ție a asigur ărilor, se manifest ă în procesul de
formare a fondului de asigurare, la dispozi ția organiza ției de asigurare, pe seama primei de
asigurare suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurarea ex contractu sau ex
lege. Aceast ă func ție se mai manifest ă și în procesul de dirijare a fondului de asigurare c ătre
destina țiile sale legale, cum ar fi: plata indemniza ției de asigurare, finan țarea unor ac țiuni cu
caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor admini strativ – gospod ăre ști ale organiza ției de
asigurare și constituirea unor fonduri de rezerv ă. Prin intermediul acestei func ții, impozitele
datorate de organiza ția de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sa u la bugetele locale, iar
contribu țiile cuvenite asigur ărilor sociale sunt îndreptate c ătre bugetul asigur ărilor sociale de
stat;
o func ția de control ca și func ție complementar ă a asigur ărilor, urm ăreste modul în care
se încaseaz ă primele de asigurare și alte venituri ale organiza ției de asigurare, cum se
efectueaz ă pla țile cu titlu de indemniza ție de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscur ilor si
cele administrativ-gospod ăre ști, gospod ărirea judicioas ă a fondului de asigurare și a
rezervelor legale constituite, îndeplinirea integra l ă și la termen o obliga țiilor financiare ale
asigur ătorului fa ță de stat și de ter ț;
o func ția de compensare a pagubelor – reprezint ă principala func ție a asigur ărilor și
prezint ă interes atât pentru asigurat, cât și pentru economia unei ță ri: pentru asigurat,
asigurarea d ă o marj ă de siguran ță cu privire la protec ția bunurilor și a vie ții, iar pentru
ansamblul economiei na ționale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele d ar, prin
acordarea operativ ă de desp ăgubiri, poate s ă realizeze, într-un termen relativ rezonabil,
refacerea condi țiilor pentru desf ăș urarea activit ății productive sau a capacit ății de munc ă
pentru persoanele v ătămate;
o func ția de prevenire a producerii pagubelor este a doua func ție ca importan ță și se
realizeaz ă pe dou ă c ăi: prin finan țarea unor activit ăți de prevenire a calamit ăților și
accidentelor și prin formularea unor asemenea condi ții de asigurare care s ă-i constrâng ă pe
asigur ători s ă promoveze ac țiuni de prevenire a evenimentelor și s ă îi cointereseze în
men ținerea în bun ă stare a bunurilor asigurate;
o func ția financiar ă se manifest ă prin faptul c ă asigurarea este apreciat ă ca fiind una din
pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul
exerci țiului financiar și scaden ța la începutul anului de referin ță . Plata desp ăgubirilor și a
sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe m ăsura apari ției și
argument ării necesit ății pl ăților. Diferen ța dintre încas ări și pl ăți poate fi utilizat ă ca surs ă
general ă de creditare în economie, fiind constituit ă în depozite sau în disponibilit ăți curente la
bănci;

o func ția de promovare comer țului invizibil, acolo unde legisla țiile na ționale permit
vânzarea de asigur ări unor altor clien ți din alte ță ri sau cump ărarea de la asigur ători str ăini.
 Asigurarea sub aspect financiar
Sub aspect financiar, se poate aprecia c ă asigurarea se constituie într-un „intermediar”
financiar între persoanele fizice asigurate care pl ătesc e șalonat primele de asigurare și
persoanele fizice sau juridice care au nevoie de re surse financiare suplimentare. Din punct de
vedere financiar, asigurarea cap ătă urm ătoarele valen țe :
o calitatea de ramur ă prestatoare de servicii;
o calitatea de intermediar financiar;
o calitatea de activitate financiar ă.
Prin calitatea de ramur ă prestatoare de servicii se relev ă faptul c ă societatea de asigurare, în
schimbul primelor de asigurare încasate, ofer ă asiguratului un produs necorporal specific,
adic ă preluarea r ăspunderii pentru riscurile asigurate și securitatea pentru cazurile stipulate în
contractul de asigurare, obliga ția luat ă de compania de asigurare fa ță de asigurat fiind
influen țat ă de caracterul aleatoriu al fenomenelor asigurate.
În practic ă, apar abateri de la media multianual ă a pagubelor provocate de riscurile asigurate,
iar atunci când abaterile sunt favorabile pentru as igur ător, ele duc la m ărirea profitului
estimat al societ ății de asigur ări. Când abaterile sunt negative, apare necesitatea compens ării
acestor influen țe nefavorabile cu venituri provenite din alte activ it ăți, cum ar fi depuneri la
bănci, achizi ții de hârtii de valoare, investi ții în bunuri imobiliare etc.Asigurarea poate c ăpăta
forma de intermediar financiar în asigur ările de via ță . Societatea de asigurare ofer ă
asigura ților protec ția de asigurare și instrumente de economisire și de fructificare a resurselor
băne ști .
Persoanele fizice care au calitatea de intermediar financiar încheie asigur ări de via ță pentru a
se proteja împotriva unor posibile evenimente viito are, deasemenea, pentru a- și fructifica
economiile încredin țate societ ății de asigurare. Pentru persoanele fizice titulare a unor
contracte de asigurare de via ță , asigurarea constituie veritabile active financiar e, cu scaden țe
de valorificare mai lungi sau mai scurte .

3.3. Elementele tehnice ale asigur ării
Pentru cunoa șterea modalit ăților și condi țiilor în care se realizeaz ă asigurarea se
impune prezentarea elementelor care intervin în act ivitatea curent ă din acest domeniu. Aceste
elemente sunt: asigur ătorul, asiguratul, contractul de asigurare, benefic iarul asigur ării, suma
asigurat ă, riscul asigurat, fondul de asigurare, norma de as igurare, contractantul asigur ării,
poli ța de asigurare, prima de asigurare, durata asigur ării, dauna sau paguba, desp ăgubirea,
brokerul de asigur ări și fran șiza.
Asigur ătorul este o persoan ă juridic ă român ă sau str ăin ă, societate de asigur ări
autorizat ă ori societate mutual ă autorizat ă de Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor care, în
schimbul primei de asigurare încasate de la asigura ți, î și asum ă obliga ția de a pl ăti acestora
(beneficiarii asigur ării) desp ăgubirea cuvenit ă, în caz de distrugere sau avarie a bunurilor
asigurate, ca urmare a dezastrelor naturale sau a a ccidentelor, s ă pl ăteasc ă suma asigurat ă la
survenirea unui eveniment în via ța persoanelor asigurate sau s ă pl ăteasc ă desp ăgubirea pentru
prejudiciul produs de asigurat unei ter țe persoane, potrivit normelor de asigurare.

Fiecare asigur ător trebuie s ă men țin ă cumulativ capitalul social v ărsat sau, în cazul
unei societ ăți mutuale, fondul de rezerv ă liber v ărsat, și marja de solvabilitate.
Asigur ătorii pot investi sau valorifica par țial sau total capitalul social, rezervele de
capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare sau imobili are, precum ac țiuni, obliga țiuni,
alte titluri de participare, depozite bancare, cl ădiri destinate activit ății proprii sau închirierii.
Asiguratul poate fi orice persoan ă fizic ă sau juridic ă care î și asigur ă bunurile
împotriva producerii unor dezastre naturale sau a u nor accidente, precum și orice persoan ă
fizic ă care se asigur ă împotriva unor evenimente ce ar putea interveni în leg ătur ă cu
sănătatea, integritatea corporal ă sau cu via ța sa, sau orice persoan ă fizic ă sau juridic ă care se
asigur ă contra prejudiciului pe care l-ar putea produce un ei ter țe persoane (cazul asigur ărilor
de r ăspundere civil ă), calitatea de asigurat dobândindu-se prin plata p rimei de asigurare.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asigur atul are obliga ția s ă notifice imediat
pe asigur ător, s ă aplice instruc țiunile date de acesta, s ă participe la constatarea pagubei
rezultate, s ă furnizeze acte și date referitoare la evenimentul asigurat și s ă acorde întregul
sprijin pentru constatarea și evaluarea daunelor. În acela și timp, asiguratul mai are dreptul și
obliga ția s ă participe la protejarea și salvarea bunurilor asigurate.
Contractul de asigurare este actul juridic care se încheie între asigurat și asigur ător, cu
rolul de a reglementa rela țiile reciproce, în func ție de tipul asigur ărilor. Prin acest act,
asiguratul se oblig ă s ă pl ăteasc ă o prim ă asigur ătorului, care, la rândul s ău, se oblig ă s ă-și
asume riscul ca, în cazul producerii evenimentului asigurat, s ă pl ăteasc ă asiguratului sau unei
ter țe persoane (beneficiar) o desp ăgubire în limitele și termenele dinainte stabilite.
Beneficiarul asigur ării este persoana desemnat ă prin lege, contractul de asigurare sau
testament s ă încaseze suma asigurat ă în cazul în care se produce un accident, invalidit atea sau
decesul persoanei asigurate sau s ă încaseze desp ăgubirea la asigur ările de bunuri în cazul
producerii daunelor.
Suma asigurat ă este nivelul maxim admis al desp ăgubirii de asigurare care poate fi
pl ătit ă asiguratului în caz de daun ă. În cazul asigur ărilor de persoane, este suma ce urmeaz ă a
fi pl ătit ă asiguratului sau beneficiarului asigur ării în cazul producerii accidentelor, a
invalidit ății sau a decesului persoanei asigurate.
Riscul asigurat este constituit de evenimentul car e odat ă produs, datorit ă efectelor
sale, oblig ă pe asigur ător s ă pl ăteasc ă asiguratului sau beneficiarului asigur ării desp ăgubiri.
Fondul de asigurare al asigur ătorului este constituit anual, descentralizat, pe p rincipiul
mutualit ății, numai sub form ă b ăneasc ă, din primele de asigurare încasate de la asigura ți.
Asigur ătorul, de și de ține controlul asupra fondului de asigurare, are obl iga ția constituirii,
repartiz ării și folosirii cu maxim ă responsabilitate și eficien ță a acestuia.
Norma de asigurare reprezint ă valoarea cuprins ă în asigurare, stabilit ă prin lege, pe
unitatea de obiect de asigurare. Norma de asigurare este folosit ă doar la asigur ările de bunuri
prin efectul legii (cl ădiri, culturi agricole, animale etc.)
Contractantul asigur ării este persoana fizic ă sau juridic ă care contracteaz ă pentru
angaja ții s ăi asigur ări contra accidentelor sau a altor riscuri, obligân du-se s ă pl ăteasc ă primele
de asigurare.

Obiectul asigur ării este reprezentat de bunurile mobile sau imobile supuse asigur ării,
un interes, o persoan ă fizic ă sau r ăspunderea civil ă fa ță de o ter ță persoan ă.
Poli ța de asigurare este documentul pe care societatea d e asigur ări îl elibereaz ă la
încheierea contractului de asigurare, dup ă plata primei ini țiale de asigurare. În unele cazuri
contractul de asigurare ține locul poli ței de asigurare.
Prima de asigurare reprezint ă suma de bani stabilit ă anterior, pe care asiguratul o
pl ăte ște asigur ătorului, astfel încât acesta s ă-și poat ă constitui fondul de asigurare necesar
achit ării desp ăgubirii sau sumei asigurate la producerea eveniment ului asigurat.
Durata asigur ării este perioada de timp în care r ămân valabile raporturile de asigurare
între asigur ător și asigurat, a șa cum au fost stabilite prin contractul de asigurar e. Durata de
asigurare variaz ă de la un tip de asigurare la altul.
Dauna sau paguba reprezint ă pierderea, în expresie b ăneasc ă, intervenit ă la un bun
asigurat, ca urmare a producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea.
Desp ăgubirea este suma de bani pe care asigur ătorul o pl ăte ște asiguratului pentru
refacerea bunului avariat sau distrus. Cuantumul ac esteia depinde de m ărimea pagubei și nu
poate dep ăși valoarea bunului asigurat.
Brokerul de asigur ări este persoana fizic ă sau persoana juridic ă român ă sau str ăin ă,
autorizat ă de Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor, care, în interesul clien ților s ăi,
negociaz ă sau încheie contracte de asigurare și presteaz ă alte servicii în leg ătur ă cu protec ția
împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor.
Fran șiza reprezint ă partea, stabilit ă în prealabil, din cuantumul pagubei, care se
suport ă de c ătre asigurat. Ea poate fi determinat ă în procente sau sum ă absolut ă din suma
asigurat ă sau din daun ă. Fran șiza este de dou ă feluri:
– deductibil ă (absolut ă) când suma dinainte stabilit ă se scade din orice daun ă,
achitându-se asiguratului doar partea ce dep ășește suma respectiv ă;
– nedeductibil ă (simpl ă sau atins ă) în cazul în care pagubele mai mici de valoarea
fran șizei nu se desp ăgubesc iar pagubele mai mari se achit ă integral.
În mod frecvent, fran șiza se folose ște la asigurarea m ărfurilor în timpul transporturilor
interna ționale, la asigurarea navelor maritime, la asigurar ea de r ăspundere civil ă auto etc.

3.4. Clasificarea asigur ărilor
3.4.1. Clasificarea tradi țional ă
Asigur ările reprezint ă un domeniu vast, care acoper ă toate sferele activit ății umane. În
literatura de specialitate se întâlnesc categorii v ariate de asigur ări, determinate prin folosirea
unor criterii diferite.
 Legea nr. 32/2000 privind societ ățile de asigurare și supravegherea asigur ărilor,
grupeaz ă activitatea de asigur ări în :
o asigur ări de via ță ;

o asigur ări generale.
Aceast ă împ ărțire ține seama de tr ăsăturile riscurilor asigurate pentru cele dou ă grupe mari de
asigur ări. Deosebirile dintre ele provin din natura rela ție-risc.
Asigur ările de via ță au caracter neindemnitar, adic ă odat ă ce sinistrul se produce, asigur ătorul
trebuie s ă pl ăteasc ă suma convenit ă din contract, indiferent de valoarea pagubei sufer ite. În
aceast ă categorie se includ asigur ările legate de investi ții, cele mixte de via ță și alte asigur ări
de via ță .
Asigur ările non-via ță sunt în general asigur ări de pagube și au natura indemnitar ă,ceea ce
presupune faptul c ă asigur ătorul nu trebuie s ă pl ăteasc ă o indemniza ție superioar ă
prejudiciului real suferit de asigurat. Asigur ările generale cuprind asigur ările de bunuri, de
răspundere civil ă, de risc financiar și alte asigur ări generale.
Pe scurt, o prezentare comparativ ă care sintetizeaz ă deosebirile dintre cele dou ă categorii este
reflectat ă în tabelul urm ător.
Asigurări de viață Asigurări non-viață

• Se asigură riscul de deces ca acoperire
principală
• Decesul este eveniment sigur;
momentul producerii lui este incert
• Scopul: protecția financiară a familiei
sau dependenților (pot fi combinate cu
posibilitatea economisirii sau investiției)
• Evaluarea riscului (underwriting)
se face la vârsta de intrare în risc,
în principiu, indiferent de modificarea lui
pe parcursul relației contractuale
• În contractul de asigurare de viață
există obligatoriu trei părți implicate:
asiguratul, asigurătorul și beneficiarul;
uneori contractantul asigurării este altă
persoană decât asiguratul
• Nu sunt contracte de indemnizație
(despăgubire)
• Stabilirea sumei asigurate se de
termină în funcție de nevoia de
protecție și posibilitățile financiare ale
asiguratului
• Nu există conceptul de „supra-
asigurare”
• Beneficiarul poliței este o terță
persoană în cazul decesului asiguratului
• În cazul producerii evenimentului
asigurat asigurătorul plătește
beneficiarului suma asigurată
• Sunt contracte pe termen mediu sau lung
(de obicei minimum 3-5 ani, până la 35- 40 de
ani sau chiar mai mult) • Se asigură alte riscuri, cu excepția riscului de
deces în acoperirea principală
• Producerea riscului asigurat, ca eveniment, este
incertă, probabilă, posibilă
• Scopul: compensarea pierderilor materiale sau
financiare generate de producerea evenimentului
asigurat, respectiv menținerea situației
patrimoniale și financiare a asiguratului
• Evaluarea riscului se face în momentul încheierii
contractului în funcție de întreaga perioadă de
expunere
• În contractul de asigurare există de regulă numai
două părți: asiguratul și asigurătorul; uneori,
apare și beneficiarul care încasează contra-
valoarea despăgubirii
• Sunt contracte de indemnizație (despăgubire)
• Limita despăgubirii nu poate depăși valoarea
bunului în momentul producerii riscului
• Există conceptul de „supraasi gurare”, dar nu
se acceptă
• Beneficiarul despăgubirii este, de
obicei, aceeași persoană cu asiguratul
• În cazul producerii evenimentului asigurat,
asigurătorul despăgu bește asiguratul în limita
sumei asigurate, reprezentând limita
maximă a indemnizației
• Sunt contracte pe termen scurt
(până la 12 luni, reînnoibile)

 Dup ă modul de realizare a raporturilor juridice de asig urare :
o asigurarea prin efectul legii (obligatorie);
o asigurarea contractual ă (facultativ ă).
Asigurarea prin efectul legii sau obligatorie este stabilit ă direct prin lege, decret, ordonan ță
sau hot ărâre a Guvernului și se realizeaz ă automat dac ă sunt îndeplinite condi țiile prev ăzute
de lege privind bunurile sau persoanele care intr ă sub inciden ța acestora. Asigurarea
obligatorie izvor ăș te din interesul economic și social al întregii colectivit ăți pentru ap ărarea
avu ției na ționale, men ținerea continuit ății procesului de produc ție și protejarea victimelor
unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea obligat orie se introduce atunci când bunurile unui
num ăr mare de persoane fizice și juridice sunt amenin țate de anumite riscuri, astfel încât

fiecare de țin ător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube, mai devreme sau mai
târziu, la producerea evenimentelor asigurate.
În asigur ările obligatorii raporturile dintre asigurat și asigur ător, drepturile și obliga țiile lor
sunt stabilite prin lege. Aceasta înseamn ă c ă asigurarea ia fiin ță în virtutea legii f ără a se cere
acordul de voin ță al celor care de țin bunurile respective sau al persoanelor fizice și juridice ce
intr ă sub inciden ța legii.
Aceast ă asigurare are la baz ă anumite interese care apar țin societ ății în ansamblul s ău și nu
necesit ă acordul de voin ță al persoanelor fizice sau juridice vizate. În cele mai multe ță ri, ca
și în România, forma de asigurare obligatorie este a sigurarea de r ăspundere civil ă pentru
pagube produse din accidente de autovehicule, în al te ță ri întâlnim și alte tipuri de asigur ări
obligatorii, și anume asigur ările de r ăspundere profesional ă . În prezent, în România,
asigur ările de locuin țe au devenit obligatorii.
Asigurarea contractual ă (facultativ ă) are la baz ă un contract de asigurare între asigurat și
asigur ător, fiind o expresie a voin ței p ărților. Este o poli ță de asigurare mai flexibil ă decât
asigurarea prin efectul legii deoarece scoate în ev iden ță nevoia de protec ție a asiguratului. În
aceast ă categorie de asigurare intr ă asigurarea personalului navigant al companiei de a via ție.
Asigurarea obligatorie prezint ă o serie de tr ăsături care o deosebesc de asigurarea facultativ ă.
Aceste tr ăsături sunt legate de obiectul și sfera asigur ării, modul de stabilire a sumei
asigurate, durata asigur ării etc.
Asigurarea obligatorie Asigurarea facultativă
• este o asigurare totală (în ea
sunt cuprinse toate bunurile de același
fel, precum și toate persoanele care
întrunesc condițiile prevăzute de lege) • nu este o asigurare totală (cuprinde, de
regulă, numai o parte din bunurile de același fel
existente în proprietatea persoanelor fizice și
juridice la un moment dat)
• este o asigurare normată
(suma asigurată este stabilită prin lege
sau sub forma unor norme de
asigurare pe unități de bunuri
separate) • nu este o asigurare normată (suma
asigurată este stabilită în funcție de propunerea
asiguratului și având ca limită maximă valoarea rea lă
a bunului în momentul încheierii asigurării, iar la
asigurările de persoane anumite sume stabilite prin
regulamentele de asigurare.)
• este o asigurare fără termen
(acționează atât timp cât există bunul
asigurat; răspunderea asigurătorului ia
naștere în mod automat din momentul
în care asigurătorul a intrat în posesia
bunului respectiv) • este o asigurare cu termen (este valabilă
numai o anumită perioadă de timp, riguros stabilită
în contractul de asigurare; răspunderea
asigurătorului acționează numai în cadrul acestui
interval)

 Dup ă domeniul asigur ării, asigur ările se împart în patru categorii :
o asigur ări de bunuri;
o asigur ări de persoane;
o asigur ări de r ăspundere civil ă;
o asigur ări de interes financiar.

Asigur ările de bunuri cuprind valori materiale de orice fe l, ce pot fi avariate sau distruse de
calamit ăți ale naturii sau accidente. În aceast ă categorie intr ă cl ădirile, culturile agricole,
ma șinile și instala țiile, aparatura electronic ă, bunurile de locuin țe, m ărfuri și altele,
asigur ările maritime (CARGO și CASCO), asigur ări pentru avarii și furt (AUTO CASCO).
Prin asigur ările de persoane, se asigur ă via ța, integritatea sau s ănătatea asiguratului supuse
amenin ță rii unor evenimente care pot provoca decesul, inval iditatea sau boala acestuia. În
func ție de riscul asigurat, distingem dou ă categorii de asigur ări : asigur ări de via ță și asigur ări
de persoane, altele decât cele de via ță (asigur ări de accidente, de c ălătorie, de s ănătate, etc.) .
Asigur ările de r ăspundere civil ă au ca obiect valoarea patrimonial ă egal ă cu desp ăgubirile ce
ar urma s ă le pl ăteasc ă asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei ter țe persoane
pentru care r ăspunde conform legii.
Asigur ările de interes financiar cuprind asigurarea de cre dite, asigurarea pentru riscul de
neplat ă, asigurarea de fidelitate și altele.
 Dup ă riscul asigurat, distingem :
o asigur ări împotriva inunda țiilor, ploilor toren țiale, cutremurelor, alunec ărilor de teren
pentru construc ții, autoturismelor și bunurilor de uz casnic;
o asigur ări contra grindinei, înghe țului timpuriu de toamn ă și târziu de prim ăvar ă pentru
culturi;
o asigur ări împotriva unor evenimente din via ța oamenilor.
 În raport cu teritoriul pentru care sunt acoperite riscurile, asigur ările se împart în :
o asigur ări interne;
o asigur ări externe.
Din categoria asigur ărilor externe fac parte asigurarea facultativ ă de r ăspundere civil ă auto
pentru pagube produse ter ților pe teritoriul unei alte ță ri (CARTEA-VERDE), asigurarea de
avarii și furt interna țional ă (CASCO EXTERN), asigur ări maritime, asigur ări de asisten ță
medical ă, etc.
 În func ție de subiectele raporturilor de asigurare se disti ng asigur ări directe și
asigur ări indirecte (reasigur ări).
În cazul asigur ărilor directe raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între
asigurat și asigur ători, fie prin intermediul contractului de asigurar e, fie pe baza legii (tot
asigurare direct ă este și coasigurarea în care exist ă mai mul ți asigur ători precum și asigurarea
mutual ă care se realizeaz ă între mai multe persoane expuse unor riscuri simil are).
Reasigurarea apare ca un raport care se stabile ște, de fiecare dat ă, între dou ă societ ăți de
asigurare, dintre care una are calitatea de reasigu rat, iar cealalt ă de reasigur ător. Reasigurarea
are la baz ă contractul de reasigurare prin intermediul c ăruia reasiguratul cedeaz ă unui
reasigur ător o parte din r ăspunderile asumate prin contractul de asigurare. În acest fel
reasigur ătorul î și asum ă r ăspunderea de a participa la acoperirea pagubelor în limitele
convenite în contractul de reasigurare.

 În func ție de locul unde se produc evenimentele asigurate e xist ă:
– asigur ări terestre, care se extind și asupra riscurilor care vizeaz ă lacurile, râurile,
porturile etc.;
– asigur ări maritime, care au ca scop acoperirea riscurilor care se pot produce pe apele
mărilor sau oceanelor;
– asigur ări aeriene (de avia ție), care acoper ă dou ă mari categorii de riscuri: pentru
pierderea sau avarierea aeronavei și de r ăspundere civil ă a companiei aeriene.
 În func ție de interesul pecuniar avem:
– asigurarea averii (pentru incendiu, furt etc.);
– asigurarea împotriva falimentului în afaceri;
– asigurarea responsabilit ății (r ăspunderii).
 În func ție de volumul de obiecte asigurate exist ă:
– asigur ări individuale (ex. Asigurarea unei case împotriva incendiului);
– asigur ări colective (ex. Asigurarea bunurilor dintr-o cas ă împotriva incendiului);
– asigur ări complete (privesc bunuri transportate sau depozi tate într-o anumit ă perioad ă
de timp).

3.4.2. Clasificarea modern ă
 Dup ă modul de administrare:
– asigur ările de reparti ție – asigur ătorul se limiteaz ă la a repartiza asigura ților sinistra ți
sumele primelor achitate de to ți membrii; durata este de 1 an, pe aceast ă perioad ă apreciindu-
se c ă frecven ța riscurilor este constant ă, având varia ție unic ă; aici includem asigur ările de
bunuri și r ăspundere civil ă;
– asigur ările cu capitalizare – se încheie pe termen lung; se apreciaz ă c ă riscul asigurat nu are
o manifestare constant ă frecven ța diminuându-se pe parcursul contractului, crescând îns ă
probabilitatea producerii acestuia (cum ar fi în ca zul decesului la asigur ările de via ță ). Ca
urmare, prin procesul gestiunii acestor asigur ări asigur ătorul acumuleaz ă întreaga sum ă a
primelor încasate pentru a putea face fa ță obliga țiilor asumate.
În multe ță ri, societ ățile de asigurare ac ționeaz ă pe principiul specializ ării de obicei neputând
practica în acela și timp cele dou ă tipuri de asigur ări.
 Dup ă obiectul lor și dup ă criteriile tehnice:
– asigur ările de daune vizeaz ă repararea consecin țelor unui eveniment cauzator de pagube,
asumat patrimoniului asiguratului;
– asigur ările cu implica ții financiare – nu urm ăresc repararea unor consecin țe ce afecteaz ă
patrimoniul asiguratului, ci men ținerea unui echilibru financiar pentru asigurat sa u
beneficiarii acestuia, asigurarea unui trai decent ( asigurarea de via ță cu pensie privat ă) etc..

3.5. Alte forme de dispersie a riscurilor
3.5.1 Reasigurarea
Reasigur ările de țin o pozi ție deosebit de semnificativ ă în comer țul interna¬ țional și, cu cât
volumul și valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigur ărilor este
mai important. Ele au ap ărut dintr-o necesitate obiectiv ă, și anume, din existen ța unor riscuri
foarte mari (maritime, aviatice, incendiu, de via ță , de accidente etc.) care pot genera daune
extrem de mari pe care societ ățile de asigur ări, neavând capacitate financiar ă suficient ă, pot fi
incapabile s ă le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, l a falimentul acestora.
Reasigurarea ofer ă capacitatea necesar ă asigur ătorului direct (original, ini țial) pentru
acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta singur. În asemenea împrejur ări,
asigur ătorul care accept ă preluarea unui risc (a unor riscuri) mare, peste c apacitatea sa, poate
apela la una sau mai multe companii de reasigur ări pentru a ceda în reasigurare o parte din
risc (uneori întregul risc). Reasigurarea are ca ef ect „pulverizarea” riscului.
Se poate, lesne constata c ă societ ățile de asigurare î și asum ă mari responsabilit ăți în fa ța
primejdiilor la care sunt supu și asigura ții, bunurile sau afacerile acestora. Dar sunt ele
întotdeauna capabile s ă fac ă fa ță acestor pierderi? Pot s ă pl ăteasc ă desp ăgubiri pentru oricare
dintre riscuri? Dar în cazul unor catastrofe natura le (cutremur, inunda ție, grindin ă, uragan
etc.) sau a unor catas¬trofe ecologice (emana ții de gaze toxice de la o uzin ă chimic ă,
distrugerea mediului datorit ă polu ării cu petrol sau alte substan țe)? Mai ales dac ă avem în
vedere faptul c ă în afara pierderii materiale a asiguratului se pro duc pierderi și chiar suferin țe
ter ților nevinova ți. Tocmai din aceste considerente, și societ ățile de asigurare au nevoie de
protec ție. De fapt, protec ția acestora este aproape tot atât de veche ca și asigurarea.
Acest lucru se realizeaz ă prin reasigurare. Defini ția clasic ă a reasigur ării, conform dreptului
englez, a fost elaborat ă de Lord Mansfield, în 1807: „reasigu¬rarea reprezi nt ă o nou ă
asigurare, efectuat ă printr-o nou ă poli ță , pentru acela și risc ini țial asigurat, în scopul
desp ăgubirii asigur ătorilor pentru asigur ările lor anterior încheiate; ambele poli țe exist ă în
acela și timp”. Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afir ma c ă reasigurarea este „asigurarea
asigur ării”.
Motivul principal pentru care au ap ărut reasigur ările îl constituie protec ția oferit ă
asigur ătorului în situa ția apari ției întâmpl ătoare a unei pierderi izolate foarte mari sau a mai
multor pierderi rezultate dintr-un eveniment, a c ăror valoare este foarte mare în raport cu
veniturile ob ținute din primele de asigurare percepute sau din fo ndurile de rezerv ă. De aceea,
în urma apari ției unor asemenea daune, pentru prevenirea pl ății unor desp ăgubiri foarte mari
care pot duce chiar la faliment, companiile de asig ur ări directe cedeaz ă altor companii de
asigur ări o parte din risc, sau, uneori întregul risc, act ivitate cunoscut ă sub denumirea de
reasigurare. Astfel, rolul „tehnic” al reasigur ării este de a proteja pe asigur ătorii direc ți în fa ța
pericolului insolvabilit ății sau a reducerii capacit ății lor financiare, conferind astfel acestora o
mai mare stabilitate.
În Dictionary of financial and investments terms, r easigurarea se supra¬pune ideii de
împ ărțire a riscurilor între societ ățile de asigurare. O parte din riscul asigur ătorului este
asumat de alte companii în schimbul pl ății unei p ărți din prima pl ătit ă de asigurat. Prin

dispersia riscului, reasigurarea permite unei compa nii s ă accepte clien ți a c ăror acoperire ar fi
o mare povar ă sau ar fi imposibil ă de suportat singur.
Reasigurarea reprezint ă un acord încheiat între dou ă p ărți numite companie cedent ă
(reasigurat, asigur ător direct) și reasigurator, prin care prima consimte s ă cedeze, iar cea de-a
doua accept ă s ă preia o anumit ă parte a riscului (uneori întregul risc), conform c ondi țiilor
stabilite în acord, în schimbul pl ății de c ătre compania cedent ă reasiguratorului a unei
anumite sume denumit ă prim ă de reasigurare , ce reprezint ă o cot ă din prima original ă de
asigurare, urmând ca în cazul producerii evenimentu lui asigurat reasiguratorul s ă contribuie
la acoperirea pierderii
Se observ ă c ă se folosesc câ țiva termeni specifici:
 Companie cedent ă – este compania care accept ă riscul de la asiguratul s ău și cedeaz ă
o parte din acest risc în reasigurare unei alte com panii de asigurare sau de reasigurare. Ea este
compania ce se reasigur ă și o mai întâlnim în literatura de specialitate și sub denumirea de
reasigurat. Aceasta este de fapt, asigur ătorul direct, care a avut rolul de asigur ător în
contractul de asigurare ini țial (original). De aceea, se mai folose ște și termenul de asigur ător
ini țial sau original.
 Reasigur ătorul – este asigur ătorul care accept ă o reasigurare de la un asigur ător direct.
El poate fi o companie de asigur ări sau o companie specializat ă (profesional ă) de reasigur ări.
În practica interna țional ă, în cele mai multe cazuri companiile de asigurare efectueaz ă și
opera țiuni de reasigurare.
Se observ ă astfel c ă rela ția de reasigurare are loc între compania cedent ă (asigur ătorul
original) și reasigur ător, iar între asiguratul original și reasigur ător nu exist ă nici o leg ătur ă.
În cazul producerii daunelor, asiguratul solicit ă și prime ște desp ăgubiri de la asigur ătorul s ău,
iar acesta, la rândul s ău preia, conform acordului de reasigurare, sumele r espective de la
reasigur ătorul (reasigur ătorii) s ău.
Principalul rol al reasigur ătorului este acela de a oferi protec ție asigur ătorului direct
împotriva uneia sau mai multor întâmpl ări (daune) sau acumul ări de întâmpl ări rezultate din
acela și eveniment.
Reasigurarea face deci ca pierderea suferit ă de compania de asigur ări cedent ă s ă fie
dispersat ă, suportat ă de mai multe societ ăți. Ea ofer ă capacitatea cerut ă de asigur ătorul direct
de a acoperi riscurile pe care acesta singur nu le poate suporta.
Având în vedere cele de mai sus, putem da pe scurt, o alt ă defini ție a reasigur ării, și anume:
Reasigurarea reprezint ă asigurarea r ăspunderii contractuale rezultate din contractul de
asigurare sau asigurarea direct ă. Practic, reasigurarea este asigurarea asigur ării, fiind în
acela și timp statuat ă prin încheierea unui contract separat de asigurare între reasigur ător și
reasigurat.
La rândul s ău, reasigur ătorul î și protejeaz ă portofoliul prin încheierea altor contracte de
cedare a unei p ărți din reasigur ările acceptate de el, opera țiunea purtând denumirea de
retrocedare sau retrocesiune, compania cedent ă fiind retrocedent și reasiguratorul fiind
retrocesionar.

Pentru a în țelege mai bine esen ța reasigur ării, se impune o delimitare a acestei activit ăți de
cea de asigur ări directe. Aceste deosebiri rezult ă și din schema prezentat ă:
• un asigur ător (companie de asigur ări) poate încheia un contract de asigurare cu o
persoan ă fizic ă sau persoan ă juridic ă (în calitate de asigurat), în timp ce la un contra ct de
reasigurare nu pot fi decât dou ă companii specializate de asigur ări sau o companie de
reasigur ări (ca reasigu¬rator) și o companie de asigur ări (ca reasigurat), deci acest contract se
încheie numai între persoane juridice;
• contractul de reasigurare se încheie între dou ă socie¬t ăți de asigurare/reasigurare și
niciodat ă nu implic ă asiguratul în rela ția lor.
• un contract de asigurare este legat, în mod direc t, de risc și de urm ările, chiar și cele
mai mici, ale producerii acestuia, în timp ce reasi guratorul devine implicat în acoperirea
daunelor numai atunci când el are obliga ția de plat ă rezultat ă din contract.
• obiectul unei asigur ări poate fi o proprietate, o per¬soan ă sau un profit, expuse
pierderilor sau avariilor pe care Ie poate suporta asiguratul în afara activit ății întreprinse de el
însu și sau de agen ții sau func ționarii s ăi, în timp ce reasiguratorul este indirect interesa t în
pierderile suportate de asiguratul original, el com pensând par țial sumele pl ătite de
reasiguratul s ău. Astfel, obiectul asigurat este parte a r ăspunderii contractuale pe care
reasiguratul a acceptat-o conform poli ței de asigurare semnat ă de el în contractul ini țial.
• nu toate contractele de asigurare sunt supuse pri ncipiului indemniza ții (compens ării,
desp ăgubirii), – cu excep ția poli țelor de via ță , accidente și boal ă -, în timp ce toate contractele
de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigur ări de via ță sunt contracte de desp ăgubire
(indemnity), fiind limitate la pl ățile f ăcute de reasigurat conform asigur ărilor la care a
subscris. În practic ă, cele mai multe reasigur ări prev ăd numai compensa ții par țiale,
reasiguratul suportând el însu și o parte a oric ărei pierderi.
• contractul de asigurare îmbrac ă forma unei poli țe de asigurare, în timp ce contractul
de reasigurare îmbrac ă forme diferite în func ție de tipul reasigur ării, rareori ap ărând în forma
unei poli țe de reasigurare (doar uneori, la reasigurarea facu ltativ ă, în special de incendiu).
• în timp ce aproape toate asigur ările directe (cu excep ția celor maritime și de avia ție)
sunt, în principal, interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate interna țional ă.
Contractele tipice, clasice de asigur ări directe sunt încheiate între dou ă p ărți rezidente în
aceea și țar ă. In ultima vreme, datorit ă liberaliz ării comer țului, precum și datorit ă integr ării
economice exist ă multe situa ții în care și reasigur ările se încheie pe plan intern, în special pe
pia ța dezvoltat ă și mare a Americii de Nord, în Fran ța, Germania și în unele ță ri în
dezvoltare.
Totu și, cea mai mare parte a activit ății de reasigurare se desf ăș oar ă în afara frontierelor, pe
pie țele interna ționale.
De reu șita afacerilor de reasigur ări depinde orice activitate, iar reu șita asigu¬r ărilor la rândul
lor, depinde de mediul economic, dezvoltarea afacer ilor, de pia ță , dar și de oameni, de
personalitatea lor, de preg ătirea profesional ă și de experien ța pe care o au. În practica
reasigur ărilor interna ționale, s-a constatat de-a lungul timpului c ă cei mai mari reasiguratori
sunt n ăscu ți pentru aceast ă profesie, și numai unii sunt f ăcu ți pentru ea. Aceasta, deoarece

este o activitate specializat ă, tehnic ă, clar ă, pre¬supune o informare permanent ă și cuno știn țe
în multe domenii (comer ț interna¬ țional, industrie, turism interna țional, transporturi și
expedi ții interna ționale, asigur ări interna ționale, marketing, probleme sociale, medicin ă,
cultur ă și altele), iar situa țiile ce apar sunt de o infinit ă varietate. În acela și timp, în egal ă
măsur ă, asigur ătorul și reasiguratorul sunt obliga ți s ă adapteze metodele de lucru la fiecare
caz concret în parte, fiind necesar ca permanent s ă fie la zi cu tot ce se întâmpl ă în domeniul
lor de specializare și pe pie țele interna ționale de asigur ări și reasigur ări.
În mod deosebit, mul ți consider ă reasigurarea ca un mister, dar f ără reasi¬gurare, multe
categorii de asigur ări nu ar putea avea loc, asigur ătorii fiind astfel lipsi ți de protec ția pe care
o ofer ă reasigurarea. Pe de alt ă parte, este necesar ă mobilizarea întregii capacit ăți de
asigurare la nivel interna țional pentru a oferi protec ție împotriva riscurilor foarte mari în
transporturi și industrie, precum și pentru pierderile deosebit de mari determinate de
catastrofele naturale. F ără asigu¬r ări și reasigur ări chiar stabilitatea economic ă interna țional ă
ar putea fi compromis ă.
În concluzie, riscurile se disperseaz ă foarte mult, aceast ă r ăspândire reprezentând tocmai
principiul de baz ă al asigur ărilor. În acest fel, o pagub ă mare suferit ă de o persoan ă fizic ă sau
juridic ă în calitate de asigurat este desp ăgubit ă prin participarea cu sume mici a mai multor
asigur ători, reasiguratori etc. De aceea, unul dintre crit eriile foarte importante care trebuie
avute în vedere la încheierea unei asigur ări este cel referitor la existen ța reasigur ării la
societatea de asigurare c ăreia ne adres ăm. În acest fel, știm dac ă asigur ătorul nostru are
capacitatea de a pl ăti daune mari.
3.5.2. Coasigurarea
Coasigurarea este o modalitate de transfer al riscu lui de la un asigurat c ătre mai mul ți
asigur ători, pentru p ărți din valoarea bunului asigurat. Nu se refer ă și nu înseamn ă în nici un
fel supraasigurare, adic ă asigurarea la o valoare peste valoarea real ă a obiectului asigurat.
Prin coasigurare, asiguratul cedeaz ă cote p ărți din riscul asigurat mai multor asigur ători pân ă
la 100% din valoarea riscului. Aceasta este o modal itate de dispersie a riscurilor care se
practic ă pe anumit pie țe28 și care este caracteristic ă, în mod deosebit, acoperirii riscurilor
mari sau foarte mari. In cazul în care se produc da unele, asiguratul va colecta contravaloarea
desp ăgubirilor de la asigur ătorii s ăi, în mod propor țional cu nivelul primelor pl ătite.
Conform aceluia și dic ționar, „coasigurarea reprezint ă dispersia unui risc asigurabil pentru
situa ția în care daunele pot ajunge atât de mari încât nu este prudent pentru o companie s ă
subscrie întregul risc. În mod obi șnuit, subscriitorul este r ăspunz ător pân ă la o anumit ă limit ă,
iar coasigur ătorul r ăspunde peste acea limit ă. Este mult folosit ă pentru asigur ările de incendiu
și inunda ții”.
Coasigurarea reprezint ă o form ă de protec ție având aceea și esen ță economic ă pe care o are și
asigurarea. Ea se practic ă, îndeosebi, în situa țiile în care valoarea bunului (bunurilor) asigurat
este foarte mare, implicând, evident, o r ăspundere mare a asigur ătorului. În acest mod, riscul
ini țial este preluat în condi ții similare de pre ț (prima de asigurare) de c ătre mai mul ți
asigur ători pân ă la concuren ța valorii bunului ce se asigur ă. Din punct de vedere al
contractului de asigurare, avem de-a face, de fapt, cu mai multe contracte încheiate de c ătre
asigurat cu fiecare dintre asigur ători. Dac ă valoarea asigurat ă dep ăș ește valoarea real ă a
bunului, atunci se recalculeaz ă partea ce revine fiec ărui asigur ător, men ținându-se propor ția

fiec ăruia dintre ei. În cazul în care se va produce risc ul asigurat, fiecare dintre cei implica ți
vor participa în aceea și propor ție la acoperirea daunelor. Pentru asigurat este foa rte dificil s ă
încheie aceste contracte, în special datorit ă cantit ății mari de munc ă implicat ă și, uneori,
datorit ă lipsei de cunoa ștere a ofertei de asigurare; de aceea, în marea maj oritate a cazurilor,
co¬asigurarea se realizeaz ă prin intermediul brokerilor care g ăsesc cele mai bune combina ții
pentru clien ții lor. Este evident c ă oferta de asigurare (în privin ța condi țiilor de asigurare, a
termenilor contractului etc.) trebuie s ă fie „uniform ă” pentru a se putea încheia contracte de
coasigurare; altfel, este greu de crezut c ă acest lucru este posibil.
3.5.3. Autoasigurarea
Autoasigurarea este o alt ă form ă de protec ție destul de mult utilizat ă. Ea const ă în crearea de
către o persoan ă fizic ă sau juridic ă a unui fond, a unor rezerve proprii având ca desti na ție
numai acoperirea pagubelor create din orice motiv ( calamit ăți, incendii, furt și altele).
Aceast ă form ă de protec ție este numit ă impropriu autoasigurare, poate ar putea fi denumit ă
mai corect autoprotec ție. Ea nu este o asigurare deoarece nu se bazeaz ă pe o rela ție
contractual ă, nu exist ă p ărți contractante, asiguratul este în acela și timp și asigur ător și nu
respect ă ideea de mutualitate, obligatorie în asigurare. A șadar, riscul este re ținut de compania
respectiv ă și nu se încheie tranzac ții de cump ărare de asigur ări.
În multe cazuri, pierderile mari pot dep ăș i, prin dimensiunea lor, sumele acumulate în fondul
de rezerv ă creat pân ă în momentul producerii ei. Prin crearea acestor re zerve, fondurile
respective nu se mai pot folosi în circuitul de afa ceri al firmei, fiind „blocate” pentru
constituirea protec ției.
Astfel de companii care decid s ă practice autoasigurarea sunt puternice sub aspect financiar și
prefer ă, pentru a-și reduce costurile, s ă nu transfere fonduri la alte companii de asigurare . Ea
se practic ă mai ales acolo unde exist ă expunere la pierderi relativ reduse, dar cu o frec ven ță
mai mare.
Printre avantajele utiliz ării autoasigur ării, limitate de altfel, s-ar putea men ționa:
 Nivelul sc ăzut al „primelor”, dat fiind c ă vor acoperi numai riscul efectiv, nu și alte
costuri, precum comisionul brokerului sau al agentu lui, cheltuieli de administrare și marja
estimat ă de profit a asigur ătorului;
 Veniturile din investirea acestor fonduri create d in prime apar țin asigu¬ratului și pot fi
utilizate pentru cre șterea propriului fond de protec ție sau reducerii contribu țiilor viitoare;
 Costurile viitoare pentru primele de asigurare nu vor fi afectate de istoricul daunelor
la categoria de riscuri respective pe pia ță care, în condi țiile cre șterii daunalit ății, pot
determina cre șterea lor la nivelul pie ței pentru acea categorie de asigur ări;
 Prin natura protec ției, prin autoasigurare se va stimula, în mod direc t, reducerea și
controlul riscurilor;
 Nu exist ă posibilitatea apari ției unor dispute între asigurat și asigur ător în leg ătur ă cu
daunele produse;
 Profiturile rezultate din autoasigurare vor cre ște și se vor acumula la fondurile
asiguratului.

Autoasigurarea este practicat ă de firme foarte mari care au avut de-a lungul vrem ii un istoric
al daunelor foarte bun (pierderi mici și foarte rare), au adoptat m ăsuri de management al
riscului adecvate activit ății lor și, evident, au o capacitate financiar ă capabil ă să le ofere
posibilitatea autoasigur ării. De aceea, ele vor angaja și un personal specializat în asigur ări,
managementul riscului și investi ții pentru a fi posibil ă administrarea eficient ă a fondului
astfel creat. În paralel, se poate apela la asigura re pentru anumite riscuri și în anumite situa ții
speciale.
Desigur c ă nici autoasigurarea nu este o form ă perfect ă; dezavantajele principale ar fi
urm ătoarele:
 în cazul unei catastrofe, fondul poate fi folosit integral pentru acope¬rirea pierderilor
sau poate fi insuficient, nemair ămânând resurse pentru acoperirea daunelor din alte cauze;
este posibil chiar ca întreaga organi¬za ție s ă intre în faliment sau s ă nu mai poat ă continua
activitatea datorit ă imposibilit ății refacerii patrimoniului;
 în timp ce organiza ția poate pl ăti orice pierdere individual ă, efectul agregat al mai
multor pierderi dintr-un an ar putea avea acela și efect ca și o pierdere de catastrof ă, în mod
particular în primii ani de la formarea fondului;
 investi țiile pot s ă nu ofere o fructificare suficient ă ca în cazul unui portofoliu
diversificat al unei societ ăți de asigur ări;
 în multe situa ții este necesar ă angajarea unui personal relativ numeros pentru
administrarea autoasigur ării, crescând corespunz ător costurile;
 nu mai exist ă consultan ța tehnic ă privind prevenirea riscurilor oferit ă de asigur ători,
care au exper ți cu experien ță și care nu vor fi folosi ți pentru autoasigurare;
 statisticile privind daunele organiza ției vor rezulta dintr-un num ăr relativ redus de
situa ții și, de aceea, este foarte dificil ă o previzionare corect ă referitoare la daunele viitoare;
 exist ă posibilitatea unor nemul țumiri din partea ac ționarilor care nu mai pot intra în
posesia integral ă a dividendelor datorit ă cre șterii fondului de autoasigurare; în acela și timp,
câ știgurile din investi țiile fondului sunt, deseori, substan țial mai mici în compara ție cu
posibili¬t ățile ob ținerii de venituri prin utilizarea acelor fonduri î n activitatea curent ă a
companiei respective;
 în perioadele dificile din punct de vedere financi ar, exist ă tenta ția de a se face
împrumuturi de fonduri de la cel destinat asigur ării la cel pentru derularea activit ății,
reducând astfel capacitatea de autoprotec ție;
 de multe ori, managerii companiei sunt tenta ți s ă foloseasc ă fondul și pentru
acoperirea pierderilor din alte cauze decât cele pe ntru care a fost constituit (pl ăți „ex gratia”);
 principiul de baz ă al asigur ării privind dispersia riscului este înc ălcat;
 contribu țiile la fond nu sunt întotdeauna deductibile, în ti mp ce primele de asigurare
pl ătite sunt deductibile.
Concluzii:

Asigur ările reprezint ă un domeniu amplu ca are impact asupra economiei în cadrul
căreia î și desf ăș oar ă activitatea, influen țând-o din mai multe puncte de vedere. Multitudinea
de forme pe care o poate c ăpăta depinde de domeniul în care activeaz ă și de riscurile pe care
le poate diminua și arat ă totodat ă amploarea pe care acest domeniu o are în societate a
contemporan ă, societate ale c ărei nevoi su determinat cre șterea imporatan ței asigur ărilor.
Indiferent de forma pe care o îmbrac ă, rolul asigur ărilor este acela și și anume de protec ție în
momentul produceri unui risc.

CAPITOLUL 4.
ASIGUR ĂRILE DE PERSOANE

4.1. Conceptul de asigurare de persoane
În condi țiile unei economii incerte fiecare persoan ă are nevoie de protec ție. Asigur ările s-au
născut din nevoia impetuoas ă de protec ție a omului și a averii sale împotriva for țelor
distructive ale naturii, a accidentelor și bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de
existen ță în condi țiile pierderii sau reducerii capacit ății de munc ă în urma accidentelor,
bolilor sau atingerii unei anumite vârste (pierdere a capacit ății de munc ă) .
Asigur ările exprim ă ansamblul rela țiilor b ăne ști cu ajutorul c ărora se întreprind m ăsurile
corespunz ătoare în vederea desf ăș ur ării normale și neîntrerupte a procesului de produc ție și în
vederea ocrotirii persoanelor fizice în caz de pier dere a capacit ății de munc ă, supravie țuire și
deces .
Asigur ările de persoane completeaz ă asigur ările sociale de stat, cooperatiste, asisten ța
social ă, asigur ările sociale pentru s ănătate, în ceea ce prive ște satisfacerea cerin țelor
popula ției în caz de pierdere a capacit ății de munc ă, la b ătrâne țe, în caz de deces .
Obiectivele c ărora le poate r ăspunde o asigurare de persoane sunt :
 protec ția familiei;
 independen ța financiar ă pentru copii în perioada studiilor sau a debutului în c ăsnicie,
în cazul anumitor produse de asigur ări;
 men ținerea garantat ă a stilului de via ță , indiferent de situa țiile prin care asigura ții trec
într-un anumit moment nefericit al vie ții;
 prosperitatea și securitatea intereselor în afaceri, în cazul asig ur ărilor de via ță pentru
oamenii de afaceri;
 asigurarea unui fond de compensare financiar ă în situa ția unei invalidit ăți, spitaliz ări
sau diagnostic ării cu o boal ă grav ă;
 asigurarea unui fond de cheltuieli imediate, de va lori ridicate, în cazul decesului
asiguratului: cheltuieli de funeralii, taxe de succ esiune;
 asigurarea viitorului copiilor: un fond destinat e duca ției academice sau achizi țion ării
unei locuin țe pentru ace știa;
 crearea unei pensii suplimentare care s ă-ți ofere independen ța financiar ă la vârsta la
care dore ști s ă te retragi din activitate.
Asigurarea de persoane poate fi privit ă din dou ă perspective: cea a societ ății de asigur ări și
cea a persoanei asigurate .
Din punctul de vedere al societ ății de asigur ări, asigurarea de persoane poate fi definit ă ca o
modalitate de transfer a riscului financiar asociat pierderii vie ții sau s ănătății unui individ

asupra unui grup de indivizi, confrunta ți și ei cu acela și risc. De precizat c ă transferul se face
de la individ spre grup, dar c ă fiecare persoan ă particip ă la constituirea fondului de
desp ăgubiri printr-o cot ă parte numit ă prim ă de asigurare.
Din punctul de vedere al asiguratului, asigurarea d e persoane este o modalitate de a ob ține
protec ție financiar ă. Aceast ă protec ție financiar ă se ob ține prin intermediul unei societ ăți de
asigur ări, în urma semn ării unui contract de asigurare (poli ță ) prin care sunt acoperite diverse
riscuri, precum cele enumerate mai sus. În schimbul pl ății unei prime de asigurare, lunar,
semestrial sau anual, firma de asigur ări se oblig ă ca în cazul producerii evenimentului
(accident, boal ă, deces etc.) s ă pl ăteasc ă asiguratului sau familiei acestuia o desp ăgubire.
Asigurarea de persoane este un contract semnat într e asigur ător și asigurat în favoarea unui
beneficiar sau a mai multor beneficiari. Obiectul a cestui contract este suma asi¬gurat ă, care
se stabile ște de comun acord de ambele p ărți sau la cererea asiguratului.
Comparativ cu asigur ările de bunuri, asigur ările de via ță sunt diferite în sensul c ă, la sfâr șitul
perioadei asigurate clientul beneficiaz ă de to ți banii cu care a cotizat, plus o anumit ă
„dobând ă", care variaz ă în func ție de tipul investi ției și de tipul asigur ării .
Natura neindemnitar ă a asigur ării de persoane are trei caracteristici majore:
 Suma asigurat ă are un caracter forfetar. Odat ă cu încheierea contractului asigur ătorul
și asiguratul convin asupra unei sume determinate ca re va trebui pl ătit ă dac ă survine sinistrul
avut în vedere. Aceast ă sum ă va trebui pl ătit ă de c ătre asigur ător dac ă evenimentul se
realizeaz ă, f ără ca el s ă țin ă seama de valoarea pagubei pe care asiguratul o înr egistreaz ă.
 Suma asigurat ă nu este o reparti ție. Presta ția asigur ătorului nu pretinde s ă repare
prejudiciul suportat de c ătre asigurat; ea este doar execu ția angajamentului luat de c ătre el în
contrapartida pl ătirii primei.
 Asigur ătorul nu are dreptul de recurs împotriva ter ților responsabili de sinistru.
Asigur ătorul de persoane nu beneficiaz ă de nici o ac țiune împotriva ter țului responsabil; el nu
poate ac ționa împotriva lui nici pe baza unei ac țiuni derivate din cea a asiguratului, nici în
virtutea unui drept propriu. Asigur ătorul nu poate niciodat ă s ă beneficieze de drepturile
victimei împotriva ter țului responsabil de sinistru.

4.2. Riscurile acoperite de o asigurare de persoan e
 Riscul de deces. În cazul în care asiguratul deced eaz ă în decursul perioadei de
asigurare beneficiarul sau beneficiarii vor primi s uma asigurat ă. De precizat c ă asigurarea de
deces nu este o asigurare de economisire (capitaliz are), ci una de protec ție împotriva unui risc
determinat. În cazul unei asigur ări de deces încheiate pe termen limitat, asigur ătorul este
obligat s ă achite suma înscris ă în contract, dac ă decesul asiguratului a avut loc în perioada de
valabilitate a acestuia. Dac ă la expirarea contractului, asiguratul este in via ță , asigur ătorul
este exonerat fa ță de asigurat de orice obliga ție care rezult ă din contract .
 Riscul de supravie țuire. Dac ă la expirarea contractului de asigurare asiguratul este în
via ță , el va primi banii aferen ți sumei asigurate, fie sub form ă de pensie, fie într-o sum ă
unic ă. În perioada de valabilitate a asigur ării, asiguratul, pl ătind primele de asigurare,

acumuleaz ă o sum ă de bani aflat ă la asigur ător și care devine exigibil ă la expirarea
contractului .
În practica interna țional ă, pentru a evita pierderea primelor achitate de asi gurat, în cazul
decesului acestuia, care a intervenit în perioada d e valabilitate a contrac¬tului, în contract se
stipuleaz ă clauza contraasigur ării, care permite rambursarea primelor aferente sup ravie țuirii.
îns ă, asigur ătorul î și re ține prima aferent ă riscului de deces.
Societ ățile de asigurare care ofer ă asigur ări de via ță acoper ă riscul standard, respectiv riscul
de deces. În ță rile cu tradi ție în asigur ări, cea mai mare parte a popula ției are încheiat ă o
asigurare de via ță . Acest lucru este necesar și firesc datorit ă grijii pe care fiecare o are și
trebuie s ă o aib ă fa ță de familie. Elementul de protec ție financiar ă este decisiv. Totu și, pentru
că nu întotdeauna acest tip de asigurare este foarte atr ăgător, societ ățile de asigurare combin ă
în produsele oferite elementul de protec ție cu cel de economisire sau de investi ție. Astfel,
dac ă asiguratul tr ăie ște la expirarea contractului suma asigurat ă îi va fi pl ătit ă lui.

4.3. Tipuri de asigur ări de persoane
Asigur ările de persoane au ca obiect garantarea pl ății unei sume de bani de c ătre asigur ător,
în cazul producerii unui eveniment legat de persoan a fizic ă a asiguratului, și anume:
vătămarea corporal ă, îmboln ăvirea, decesul sau supravie țuirea acestuia.
În cazul asigur ărilor de bunuri, asigur ătorul se angajeaz ă s ă desp ăgubeasc ă pe asigurat pentru
paguba suferit ă prin avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate ca urmare a producerii
riscului asigurat. Având caracter reparator, indemn iza ția datorat ă de asigur ător nu poate fi
mai mare decât dauna suferit ă de asigurat și, fire ște, nici decât suma asigurat ă.
În cazul în care o persoan ă fizic ă sau juridic ă și-a asigurat un bun oarecare, din eroare sau din
inten ție, pentru o sum ă mai mare decât valoarea real ă a acestuia, și a achitat primele de
asigurare aferente acestei sume supraestimate, la d istrugerea acelui bun, asiguratul are dreptul
la o desp ăgubire limitat ă la valoarea daunei înregistrate, f ără ca aceasta s ă dep ăș easc ă suma
asigurat ă.
Altfel stau lucrurile la asigur ările de persoane. Aici, suma asigurat ă se stabile ște în mod
forfetar de c ătre asigurat, în func ție de nevoile și de posibilit ățile sale financiare. Asiguratul
poate s ă încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluia și eveniment sau complex
de evenimente și pentru sume diferite, f ără s ă fie împiedicat de lege sau de asigur ător s ă fac ă
acest lucru. La producerea riscului asigurat, asigu ratul sau beneficiarul asigur ării are dreptul
să încaseze drepturile de asigurare de la to ți asigur ătorii, deoarece aici nu mai este vorba de
daun ă, ca la asigur ările de bunuri. Neavând caracter reparator, asigura rea de persoane nu
sufer ă restric țiile la care este supus ă asigurarea de bunuri.
Dac ă în urma producerii riscului asigurat, asigur ătorul a suferit o v ătămare corporal ă sau a
contractat o maladie care i-a afectat capacitatea d e munc ă, el are dreptul la o indemniza ție de
asigurare care s ă fac ă posibil ă refacerea situa ției sale financiare existente înaintea producerii
accidentului sau contract ării bolii.
Asigur ările de persoane se pot clasifica în func ție de riscul asigurat, de momentul achit ării
primei, de momentul încas ării sumei asigurate și de forma pe care acestea o îmbrac ă.

 În func ție de riscul acoperit, asigur ările de persoane pot fi :
– asigur ări de supravie țuire;
– asigur ări de deces;
– asigur ări mixte de via ță ;
– asigur ări de accidente;
– asigur ări de boal ă;
– alte forme.
 Dup ă scopul asigur ării exist ă :
– asigur ări de via ță pe timp limitat;
– asigur ări de via ță pe timp nelimitat;
– asigur ări mixte de via ță cu capitalizare;
– asigur ări de pensii.
 Asigur ările de supravie țuire
La asigur ările de supravie țuire, asigur ătorul se angajeaz ă s ă pl ăteasc ă asiguratului, la
expirarea contractului, suma asigurat ă, cu condi ția ca acesta s ă fie în via ță . În perioada de
valabilitate a asigur ării, asiguratul, pl ătind primele datorate, acumuleaz ă o sum ă de bani la
dispozi ția asigur ătorului, sum ă care devine exigibil ă la expirarea contractului. Suma astfel
economisit ă urmeaz ă s ă fie folosit ă de asigurat, la momentul potrivit, pentru cele mai diverse
scopuri:
– să-și achizi ționeze un imobil, un automobil sau alte bunuri de v aloare mare ori de
folosin ță îndelungat ă;
– să se mute cu familia într-o alt ă regiune;
– să efectueze o c ălătorie de agrement, de afaceri, de studii, de tratam ent medical etc.
Potrivit condi țiilor contractuale, asiguratul intr ă în posesia sumei asigurate numai în cazul în
care este în via ță la expirarea contractului. Dac ă îns ă acesta a decedat anterior expir ării
termenului de valabilitate a contractului, asigur ătorul se consider ă eliberat de angajamentul
luat prin contract și, ca urmare, nu are nici o obliga ție fa ță de mo ștenitorii asiguratului. Suma
acumulat ă de asigurat pe parcursul valabilit ății contractului r ămâne de drept asigur ătorului,
dup ă decesul prematur al asiguratului.
O alt ă asigurare de supravie țuire este asigurarea de rent ă, potrivit c ăreia suma asigurat ă este
pus ă la dispozi ția asiguratului sub forma unor pl ăți periodice cu titlul de rent ă. Fondul din
care se suport ă renta se constituie fie pe seama unei prime unice pl ătite de asigurat la
încheierea contractului, fie pe seama primelor achi tate treptat (anual, semestrial, trimestrial
sau lunar) de asigurat pe perioada de valabilitate a contractului. Și plata rentei se poate
efectua în dou ă maniere distincte, și anume: plata rentei începe fie imediat dup ă maturizarea
contractului de asigurare, fie de la o dat ă ulterioar ă (spre exemplu, dup ă ie șirea la pensie a
asiguratului).

Aceasta este forma cea mai frecvent întâlnit ă în practic ă: o perioad ă de timp, mai lung ă sau
mai scurt ă, asiguratul vars ă primele datorate asigur ătorului pentru constituirea fondului, din
care acesta din urm ă va suporta renta.
Ca și în cazul anterior, la asigurarea de rent ă, asigur ătorul va pl ăti renta numai în cazul în
care asiguratul va fi în via ță la data expir ării contractului. Decesul anterior al asiguratului îl
dezleag ă pe asigur ător de orice obliga ție fa ță de mo ștenitorii asiguratului.
Evident c ă o asigurare de supravie țuire, care are drept consecin ță pierderea dreptului
beneficiarului asigur ării asupra sumei asigurate, în cazul în care asigur atul a încetat din via ță
anterior expir ării asigur ării, nu este prea atractiv ă, nu stimuleaz ă spiritul de economisire.
Pentru a evita pierderea primelor achitate de asigu rat, în cazul decesului acestuia în perioada
de valabilitate a contractului, în practica interna țional ă se iau diverse m ăsuri. Spre exemplu,
se înscrie în contract clauza contraasigur ării, care permite rambursarea primelor aferente
riscului de supravie țuire; asigur ătorul î și re ține, evident, prima aferent ă riscului de deces.
Dac ă la expirarea termenului de asigurare, asiguratul e ste în via ță , el încaseaz ă suma
asigurat ă, în timp ce prima pentru riscul de deces r ămâne de drept asigur ătorului.
 Asigur ările de deces
Asigur ările de deces protejeaz ă asiguratul împotriva riscului de deces. Cum decesu l este un
eveniment viitor și sigur, dar incert ca dat ă, asigur ătorii folosesc diverse forme de asigurare
care s ă satisfac ă cele mai diferite preferin țe. Astfel, într-o formul ă, asigurarea acoper ă riscul
de deces la orice dat ă ar surveni aceasta. În acest scop, pentru a putea beneficia de o
asemenea protec ție, asiguratul se angajeaz ă s ă pl ăteasc ă prime toat ă via ța. Este cunoscut ă și
solu ția care limiteaz ă, totu și, plata primelor la o anumit ă perioad ă de timp: pe durata de x ani,
pân ă la data y, pân ă la ie șirea la pensie a asiguratului. În toate aceste cazu ri, avem de-a face
cu o asigurare de deces temporar ă. Este cunoscut ă și solu ția transform ării unei asigur ări
viagere de deces, într-o asigurare viager ă op țional ă, care const ă în transformarea, la un
moment dat, a asigur ării viagere de deces, într-o asigurare de rent ă viager ă.
Asigurarea de deces încheiat ă pe termen limitat oblig ă pe asigur ător s ă achite suma înscris ă în
contract, dac ă decesul asiguratului a avut loc în perioada de val abilitate a acestuia. Dac ă la
expirarea contractului asiguratul este în via ță , asigur ătorul este exonerat, fa ță de asigurat, de
orice obliga ție decurgând din contract. A șadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de
economisire (capitalizare), ci una de protec ție împotriva unui risc determinat.
Cele dou ă asigur ări de via ță – de supravie țuire și de deces – acoper ă fiecare în parte câte un
singur risc, creând astfel impresia c ă una din p ărți este întotdeauna perdant ă. În realitate,
supravie țuirea și decesul constituind riscuri alternative, nu se po t produce simultan.
 Asigur ările mixte de via ță
Pentru a face mai atractive raporturile sale cu asi gura ții și pentru a le simplifica sub raport
organizatoric, asigur ătorul ofer ă un produs financiar, care acoper ă ambele riscuri printr-un
singur contract, denumit asigurarea mixt ă de via ță . Prin cuprinderea a dou ă riscuri alternative
într-un contract de asigurare unic, nu dispare cara cterul contradictoriu al celor dou ă riscuri, ci
se creeaz ă numai impresia c ă asigura ții câ știg ă în cazul producerii oric ărui risc:
– în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asi gur ării intr ă în posesia sumei asigurate;

– în caz de supravie țuire, asiguratul încaseaz ă personal suma asigurat ă prev ăzut ă în
contract.
Este adev ărat c ă asiguratul câ știg ă în ambele împrejur ări, dar lucrul acesta îl ob ține cu pre țul
aferent acoperirii celor dou ă riscuri, adic ă cu suportarea primelor datorate atât pentru riscul
de deces, cât și pentru cel de supravie țuire. Dac ă nu ar „taxa” fiecare risc preluat asupra sa,
dac ă nu ar „vinde” fiecare garan ție împotriva unui risc – pe care o ofer ă unui asigurat -,
asigur ătorul nu și-ar putea echilibra primele încasate cu indemniza țiile datorate, veniturile
realizate cu angajamentele asumate fa ță de asigura ți.
În practica interna țional ă, asigurarea mixt ă de via ță cunoa ște diferite variante, în ceea ce
prive ște termenul de valabilitate sau forma sub care se a cord ă suma asigurat ă. Astfel, se
practic ă asigur ări mixte cu termen fix, la expirarea c ăruia suma asigurat ă se achit ă
asiguratului, dac ă acesta este în via ță , sau beneficiarului asigur ării, dac ă asiguratul a decedat
anterior. În orice caz, de la decesul asiguratului nu se mai percep prime în contul asigur ării
respective.
 Asigurarea mixt ă redus ă – se caracterizeaz ă prin aceea c ă la expirarea perioadei de
asigurare ,dac ă asiguratul, este în via ță el beneficiaz ă de suma asigurat ă, iar dac ă el
decedeaz ă asigur ătorul va pl ăti suma primelor de asigurare înregistrate pân ă la momentul
decesului la care de regul ă se ad ăug ă cota corespunz ătoare particip ării la profit pentru partea
din rezervele matematice investite de asigur ător, beneficiarului. Asiguratul î și va alege
nivelul sumei asigurate.
 Asigurarea tip student – are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada de
studii a copiilor, chiar în condi țiile în care pl ătitorul nu ar mai supravie țui la momentul
începerii acestora. Asiguratul poate fi p ărintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul po li ței
va fi copilul ajuns la vârsta studiilor universitar e. Primele de asigurare vor fi pl ătite de
asigurat, de obicei pân ă la începerea studiilor urmând ca beneficiarul- cop ilul- s ă intre în
posesia rentelor la vârsta specificat ă în contract. Durata de plat ă a rentelor poate fi de 4-5 ani
dup ă cum a ales asiguratul. La op țiunea sa suma asigurat ă se poate pl ăti și integral, la
începutul vârstei la care acesta î și începe studiile, dar într-o propor ție mai mic ă de 100% (90-
95%) din suma total ă a rentelor, motivul fiind determinat de faptul c ă societatea nu mai poate
capitaliza sumele respective pe perioada care ar fi trecut pân ă la expirarea perioadei de 4 sau
5 ani în care ar fi pl ătit e șalonat. Societatea va pl ăti chiar dac ă una dintre p ărți (asigurat sau
beneficiar) va deceda, asumându- și obliga țiile de plat ă a rentelor în cazul decesului
asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sa u transformându-se într-o poli ța mixt ă de
via ță în cazul în care beneficiarul decedeaz ă pe perioada de plat ă a primelor. Dac ă decesul se
produce pe perioada pl ății rentelor, ele vor fi încasate de asigurat ca o s um ă forfetar ă sau în
acela și mod, adic ă periodic.
O astfel de poli ță se poate încheia pe o perioad ă minim ă stabilit ă de societate de asigurare
(minim 9-10ani) în func ție de num ărul de ani ales pentru plata rentelor(4 respectiv 5 ani), iar
primele de asigurare trebuie pl ătite, indiferent de nivelul sumei asigurate, într-u n interval de
cel pu țin 5 ani.
 Asigurarea tip zestre – este o asigurare prin care p ărin ții sau tutorii legali ofer ă o sum ă
de bani drept zestre în momentul în care copilul se c ăsătore ște pentru a porni la întemeierea
unei familii. Este o asigurare de via ță prin care se ofer ă protec ția fa ță de riscul de deces al

persoanei asigurate ( p ărinte sau tutorele copilului), beneficiarul (copilu l) primind suma
asigurat ă în momentul c ăsătoriei sau la împlinirea unei anumite vârste. Este un produs
asem ănător celui pentru studii cu deosebirea c ă suma asigurat ă se pl ăte ște integral, nu
eșalonat. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de aceast ă sum ă la termenul
cuvenit, iar în cazul decesului beneficiarului, pol i ța devine ca și în cazul asigur ării tip student,
o poli ță de asigurare mixt ă.
 Asigur ările de accidente
Asigur ările de accidente urm ăresc protejarea persoanelor fizice de consecin țele nefaste ale
unor evenimente neprev ăzute care le afecteaz ă via ța, integritatea corporal ă ori capacitatea de
munc ă. Persoanele accidentate primesc, cu titlul de inde mniza ție, fie o sum ă forfetar ă, fie mai
multe pl ăți frac ționate pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medical ă, refacere a
sănătății și compensarea pierderii de venit. În caz de invalid itate permanent ă, asigur ătorul
datoreaz ă asiguratului întreaga sum ă asigurat ă sau o parte din aceasta, în func ție de gradul de
invaliditate stabilit de Comisia de Expertiz ă Medical ă.
La expirarea contractului, asigur ătorul poate s ă accepte reînnoirea acestuia pentru o nou ă
perioad ă, eventual cu o prim ă majorat ă, sau s ă o refuze, dac ă persoana accidentat ă a suferit
un grad ridicat de invaliditate, care i-a redus tot al sau par țial capacitatea de munc ă.
 Asigurarea de boal ă
Asigurarea de boal ă are drept obiectiv protejarea persoanelor care au suferit o incapacitatea
temporar ă de munc ă determinat ă de boal ă.
Pe lâng ă asigur ările de via ță prezentate mai sus, în practica interna țional ă se întâlnesc și alte
forme de asigur ări de persoane, printre care asigur ările de s ănătate permanent ă, asigur ările
dotale, de nup țialitate, de natalitate, etc.
 Asigurarea de s ănătate permanent ă
Asigurarea de s ănătate permanent ă urm ăre ște s ă elimine s ărăcia, adesea asociat ă cu o
incapacitate de munc ă de durat ă, provocat ă de un accident sau de o boal ă. Din momentul în
care un asigurat a fost examinat medical și/sau acceptat pentru o asigurare de s ănătate
permanent ă f ără o asemenea examinare medical ă prealabil ă, contractul de asigurare î și
păstreaz ă valabilitatea un anumit num ăr de ani (de exemplu, pân ă la vârsta pension ării) și nu
poate fi reziliat ă de c ătre asigur ător. Primele se pl ătesc anual și, de obicei, nu se modific ă de
la un an la altul. Dac ă asiguratul a contractat o incapacitate de munc ă în urma unei boli sau a
unui accident, el are dreptul la o indemniza ție de asigurare, care se acord ă periodic, atâta timp
cât se men ține starea de incapacitate sau pân ă când asiguratul a atins vârsta de pensionare ori
a decedat.
Asigura ții salaria ți beneficiaz ă de indemniza ție pe linia asigur ării de s ănătate permanent ă pe
perioada de timp cât au fost bolnavi, aceasta putân d acoperi de la o lun ă pân ă la un an.
Aceast ă limitare se produce pe motiv c ă, în perioada de boal ă, salaria ții au dreptul la o parte
din salariu. M ărimea indemniza ției acordate de asigur ător pe perioada de incapacitate de
munc ă se stabile ște de asigurat împreun ă cu asigur ătorul, la încheierea contractului, dar ea nu
poate s ă dep ăș easc ă 75% din câștigul asiguratului realizat înainte de îmboln ăvire, din care se
deduce suma primit ă din fondurile publice.

Asigurarea de s ănătate permanent ă se practic ă doar în unele ță ri, de exemplu în Marea
Britanie.
 Asigurarea de via ță pe termen limitat
Aceasta este cea mai simpl ă form ă de asigurare de via ță , se încheie pe o perioad ă determinat ă
de timp și acoper ă doar riscul de deces. Asiguratul va pl ăti periodic prima de asigurare (care
va fi stabilit ă în func ție de durat ă și suma asigurat ă), și, în schimbul acesteia, beneficiarul
asigur ării va încasa suma asigurat ă la decesul asigu¬ratului, conform contractului înc heiat.
Beneficiarul poate fi orice persoan ă desemnat ă de asigurat .
Dac ă mediul economic avut în vedere este unul infla ționist, suma asigurat ă poate fi protejat ă
printr-o clauz ă special ă, ceea ce implic ă și adaptarea primei de asigurare.
Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul c ă suma va fi pl ătit ă
beneficiarului doar dac ă decesul asiguratului intervine în perioada de vala bilitate stabilit ă prin
contract. Dac ă la expirarea contractului asiguratul este în via ță , asigur ă¬torul este exonerat de
la orice obliga ție de plat ă. De aceea nici prima de asigurare nu este foarte m are în compara ție
cu celelalte tipuri de asigur ări.
Acest tip de asigurare protejeaz ă asiguratul doar împotriva riscului de deces și nu ofer ă
posibilitatea economisirii sau capitaliz ării (deoa¬rece la expirarea contractului asigur ătorul
nu va pl ăti nici o sum ă asiguratului) și de aceea primele de asigurare sunt mai mici decât la
alte tipuri de asigur ări de via ță .
Beneficiarii acestei asigur ări pot fi: so țul supravie țuitor, copiii, fra ții, surorile, p ărin ții sau alte
persoane desemnate de asigurat.
 Asigurarea de via ță pe termen nelimitat
Acest tip de asigurare acoper ă riscul de deces al asiguratului pân ă la o vârst ă înaintat ă a
acestuia (95-100 ani). De obicei se impune în contr act ca asiguratul s ă pl ăteasc ă primele de
asigurare pân ă la data (momentul) pension ării. Riscul de deces este acoperit pe toat ă perioada
cuprins ă între momentul încheierii asigur ării și atingerea vârstei respective. În cazul
decesului, prima de care va beneficia persoana trec ut ă în contractul de asigurare este mult
mai mare decât în cazul poli ței de asigu¬rare de via ță pe termen limitat. Diferen ța fa ță de
asigurarea pe termen limitat const ă în m ărimea primei de asigurare și în faptul c ă, dac ă
asiguratul împline ște vârsta pre¬cizat ă în contract, va primi suma asigurat ă actualizat ă (se ia
în calcul și rata infla ției).
Speciali știi în materie apreciaz ă c ă asigur ările de via ță mai pot fi încadrate în urm ătoarele
categorii:
– produse tradi ționale;
– produse unit – linked.
 Asigur ările de via ță tradi ționale
Asigur ările de via ță tradi ționale sunt poli țe de asigurare care ofer ă celor care le de țin beneficii
(materiale) considerabile și garantate, care se pot ridica în urma decesului s au la maturitate

(la sfâr șitul perioadei pentru care a fost încheiat ă, în cazul în care exist ă o component ă
investi țional ă a asigur ării) .
Asigur ătorul trebuie s ă acorde aceste garan ții indiferent de costurile pe care le implic ă și s ă
întreprind ă toate m ăsurile potrivite pentru a r ămâne solvabil, din respect pentru client și ca
cerin ță a Comisiei de Supraveghere a Asigur ărilor. În acest caz, asigur ătorul trebuie s ă
investeasc ă cu precau ție sporit ă, în special în obliga țiuni guvernamentale sau alte titluri de
valoare foarte sigure. Clientul beneficiaz ă, astfel, de produse sigure.
Solvabilitatea asigur ătorului (capacitatea sa de a putea pl ăți desp ăgubirile în orice moment,
indiferent de costuri) este prev ăzut ă în contractul încheiat cu clientul, dar și în regulile
stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor.
Cele mai des întâlnite tipuri de asigur ări de via ță tradi ționale sunt:
– asigurarea de via ță pe termen limitat;
– asigurarea de via ță pe termen nelimitat;
– asigurarea mixt ă de via ță ;
– asigurarea mixt ă redus ă;
– asigurarea de studii (tip student);
– asigurarea dot ă (de tip zestre);
– asigurarea majorat;
– asigurarea pentru ipotec ă;
– asigurarea de rent ă.
 Asigurarea de tip unit-linked
Este o asigurare pe baz ă de investi ții, care ofer ă protec ția prin asigurare și totodat ă
posibilitatea investirii. Prima pl ătit ă de asigurat este investit ă într-unul sau mai multe fonduri
de investi ții puse la dispozi ție de asigur ător din care asiguratul prime ște apoi un anumit
num ăr de units (o cot ă parte). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fo ndul și structura în
care se vor investi primele pl ătite de el, având posibilitatea, pe parcursul deru l ării asigur ării,
de a schimba aceast ă structur ă, de a investi suplimentar, etc. Participarea la ac este fonduri de
investi ții este condi ționat ă de cump ărarea unei asigur ări de via ță .
Unit-linked a ap ărut ca r ăspuns la dorin ța de investire a asigura ților al ături de nevoia de
protec ție. Produsul are în structura sa dou ă componente:
 componenta de protec ție;
 componenta investi țional ă.
Componenta de protec ție – este de fapt o asigurare de via ță pe termen nelimitata pentru care
plata primelor de asigurare se face e șalonat pân ă la împlinirea vârstei de pensionare. Pe
perioada protec ției suma asigurat ă aleas ă de client este garantat ă de asigur ător. În caz de
deces, în cadrul perioadei de valabilitate a asigur ării, beneficiarul va încasa maximul dintre
valoarea sumei asigurate corespunz ătoare asigur ării de via ță și valoarea contului s ău la

momentul respectiv. Nivelul sumei asigurate este st abilit de client între o limit ă minim ă și
una maxim ă în func ție de vârsta sa și de prima pl ătit ă.
Contul contractantului reprezint ă echivalentul valoric al unit-urilor de ținute în
fondurile financiare ale asigur ătorului.
Componenta investi țional ă – const ă în cump ărarea de unit ăți de cont(unit-uri) în fondurile
financiare special constituite. Ele sunt fonduri in terne închise, reprezentând un portofoliu de
diverse tipuri de active financiare, administrate d e asigur ător exclusiv în scopul asigur ării. În
mod normal, în func ție de legisla ție, pia ța de capital din țara respectiv ă și posibilit ățile de
investire, asigur ătorul creeaz ă mai multe fonduri din care asiguratul are posibili tatea s ă
aleag ă.
Contractantul asigur ării va avea acces la aceste fonduri doar prin inter mediul
asigur ărilor unit linked, iar prima de asigurare pl ătit ă va fi destinat ă în întregime
achizi țion ării de unit-uri în fondurile financiare.
Plata primei de asigurare se face anual, semestria l, trimestrial lunar, dar și în orice
moment se dore ște pentru m ărirea p ărții investite. Contractantul poate alege procentul î n care
prima se va aloca între fondurile create. Mai mult în momentul pl ăți viitoarelor prime,
oricând pe durata de plat ă a primelor, clientul poate opta în mod gratuit pen tru schimbarea
procentului de alocare.
În cazul asigur ării unit linked, la expirarea contractului exist ă posibilitatea
transform ării valorii contului.
Exist ă și o a treia component ă, cea a rentelor, care const ă în transformarea valorii contului
contractantului asigur ări la sfâr șitul perioadei de plat ă a primelor în rente lunare, pl ătibile
atâta timp cât asiguratul este în via ță . Odat ă cu expirarea perioadei de plat ă a primelor(la
vârsta de pensionare) va începe plata rentelor luna re viagere. Unele societ ăți pl ătesc rentele
pe o perioad ă garantat ă indiferent dac ă asiguratul decedeaz ă sau nu în acest interval. De
exemplu dac ă asiguratul decedeaz ă în primul an dup ă începerea pl ății rentelor acestea vor
continua s ă fie pl ătite beneficiarilor desemna ți pe perioada r ămas ă.
Pentru asigurarea unit linked cu component ă de pensie trebuie men ționat c ă nivelul
ratelor depinde de performan ța fondurilor de investi ții, renta va fi stabilit ă în func ție de
num ărul unit-urilor din contul contractantului la vârst a de pensionare.
Pre țul de cump ărare reprezint ă pre țul la care clientul poate cump ăra unit-uri în
fondurile financiare men ționate. Deci banii pl ăti ți de client sub forma primelor de asigurare
sunt converti ți în unit-uri pe baza pre țului de cump ărare.
Tr ăsături privind flexibilitatea produsului
 prima de asigurare nu este fix ă. Contractantul poate opta oricând, pe durata de pl at ă a
primelor, pentru m ărirea sau mic șorarea primei de asigurare
 contractantul poate opta pentru orice valoare a su mei asigurate situat ă între o limit ă
minim ă și una maxim ă. Limitele minime și maxime ale sumei asigurate depind de vârsta
asiguratului și de primele de asigurare pe care le pl ăte ște. Suma asigurat ă se pl ăte ște între cele
dou ă limite și este garantat ă de asigur ător pe toat ă durata contractului. Oricând pe durata
contractului, contractantul poate modifica nivelul sumei asigurate.

 primele de asigurare vor fi e șalonate, existând posibilitatea schimb ării frecven ței de
plat ă la fiecare aniversare a contractului. La fiecare a niversare a contractului, contractantul
are posibilitatea de a- și ajusta prima cu rata infla ției. Aceast ă ajustare implic ă modificarea
corespunz ătoare a sumei asigurate.
 dac ă asiguratul sau contractantul renun ță la plata primelor de asigurare, contractul
„unit linked” se transform ă în contract cu suma asigurat ă redus ă, adic ă noua sum ă asigurat ă
va fi egal ă cu valoarea contractului la momentul încet ării pl ății primelor.
 contractantul are dreptul s ă retrag ă o cot ă din unit-uri din contul s ău, cot ă exprimat ă
ca procent sau sum ă fix ă, oricând pe durata contractului.
 în cazul unui contract cu suma asigurat ă redus ă, contractantul are dreptul s ă fac ă
retrageri periodice prin reducerea valorii contului s ău. Aceste retrageri pot fi exprimate sub
forma unei cote procentuale sau sub forma unei sume fixe și sunt posibile atât timp cât
valoarea contractului nu este nul ă sau pân ă la momentul în care contractantul dispune plata
valorii restante a contului s ău.
 contractantul asigur ării are dreptul ca o dat ă pe an ( f ără plata unui comision) s ă
transfere unit-uri în fondurile financiare în care se afl ă banii s ăi.
 contractantul asigur ării are dreptul s ă redirec ționeze primele viitoare, s ă m ăreasc ă
primele e șalonate și s ă modifice suma asigurat ă.
 contractantul asigur ării are dreptul s ă transforme contractul într-unul cu suma
asigurat ă redus ă.
Produsului unit linked ca și celorlalte tipuri de asigur ări de via ță , li se pot ad ăuga clauze
suplimentare, cu deosebirea c ă prima corespunz ătoare clauzelor se va deduce lunar din contul
contractantului prin reducerea num ărului de unit-uri.
Dac ă în cazul asigur ărilor de via ță tradi ționale riscul investi ției apar ține compa¬niei de
asigur ări (în consecin ță asigur ătorul va investi banii cu mare pruden ța, de obicei în depozite
bancare și obliga țiuni de stat, care de și nu aduc profituri mari, sunt sigure), la asigur ările unit
linked riscul investi ției apar ține contractantului, beneficiile ob ținute din investi ții depinzând
de performan ța fondurilor de investi ție create și puse la dispozi ție de asigur ător .

Concluzii
Diversitatea riscurilor pe care asigur ările de persoane o acoper ă, îi confer ă o
importan ță crescând ă în economia na țional ă, în contextul în care asigur ările de stat nu mai fac
fa ță cererii actuale.
Dorin ța indivizilor de a prospera și de a evolua continuu din punct de vedere financia r
și totodat ă preocuparea pentru bun ăstarea celor din jur îi determin ă s ă recurg ă la asemenea
ac țiuni ce le pot conferi o oarecare siguran ță în viitor.

CAPITOLUL 5. ASIGUR ĂRILE NON-VIA ȚĂ

5.1. Clasificarea asigur ărilor non-via ță
Conform Legii nr. 403/11.10.2004 pentru modificare a și completarea Legii nr.
32/03.04/2000 privind societ ățile de asigurare și supravegherea asigur ărilor , clasele de
asigur ări aferente categoriei asigur ărilor non-via ță (generale) sunt stabilite astfel:
1. Asigur ări de accidente (inclusiv accidentele de munc ă și bolile profesionale), pentru care
se acord ă:
– desp ăgubiri financiare;
– desp ăgubiri în natur ă;
– desp ăgubiri mixte (financiare și în natur ă);
– desp ăgubiri pentru v ătămări corporale suferite de persoane în timpul transpo rtului.
2. Asigur ări de s ănătate, pentru care se acord ă:
– desp ăgubiri financiare;
– desp ăgubiri în natur ă;
– desp ăgubiri mixte (financiare și în natur ă).
3. Asigur ări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoper ă:
– daune survenite la mijloacele de transport terest ru cu motor;
– daune survenite la mijloacele de transport terest ru altele decât cele cu motor.
4. Asigur ări de mijloace de transport feroviar, care acoper ă daunele survenite la mijloacele de
transport feroviar care se deplaseaz ă sau transport ă m ărfuri sau persoane.
5. Asigur ări de mijloace de transport aerian, care acoper ă daunele survenite la mijloacele de
transport aerian.
6. Asigur ări de mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial, care acoper ă:
– daune survenite la mijloace de transport fluvial;
– daune survenite la mijloace de transport lacustru ;
– daune survenite la mijloace de transport maritim.
7. Asigur ări de bunuri în tranzit, care acoper ă daunele suferite de m ărfuri, bagaje sau alte
bunuri transportate.
8. Asigur ări de incendiu și alte calamit ăți naturale, care acoper ă daunele suferite de
propriet ăți și bunuri (altele decât bunurile men ționate mai sus), cauzate de:
– incendiu;

– explozie;
– furtun ă;
– alte fenomene naturale în afara furtunii;
– energie nuclear ă;
– surpare de teren.
9. Alte asigur ări de bunuri, care acoper ă daunele suferite de propriet ăți și bunuri atunci când
aceste daune sunt cauzate de grindin ă, înghe ț sau furt.
10. Asigur ări de r ăspundere civil ă pentru autovehicule, care acoper ă daunele care rezult ă din
folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv r ăspunderea transportatorului).
11. Asigur ări de r ăspundere civil ă pentru mijloace de transport aerian, care acoper ă daunele
care rezult ă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inc lusiv r ăspunderea
transportatorului).
12. Asigur ări de r ăspundere civil ă pentru mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial,
care acoper ă daunele care rezult ă din folosirea mijloacelor de transport maritim, la custru și
fluvial (inclusiv r ăspunderea transportatorului).
13. Asigur ări de r ăspundere civil ă general ă, care acoper ă daunele din prejudicii produse
ter ților, altele decât cele men ționate anterior.
14. Asigur ări de credite care acoper ă urm ătoarele riscuri:
– insolvabilitate;
– credit de export;
– vânzare în rate;
– credit ipotecar;
– credit agricol.
15. Asigur ări de garan ții pentru:
– garan ții directe;
– garan ții indirecte.
16. Asigur ări din pierderi financiare, care acoper ă:
– riscuri de șomaj;
– insuficien ța veniturilor;
– pierderi datorate condi țiilor meteorologice nefavorabile;
– nerealizarea beneficiilor;
– riscuri aferente cheltuielilor curente;
– cheltuieli comerciale neprev ăzute;

– deprecierea valorii de pia ță ;
– pierderile din rent ă sau alte venituri similare;
– pierderile comerciale indirecte, altele decât cel e men ționate anterior;
– pierderile financiare necomerciale;
– alte pierderi financiare, conform clauzelor contr actului de asigurare.
17. Asigur ări de protec ție juridic ă, care acoper ă:
– cheltuielile cu procedura judiciar ă și alte cheltuieli, precum ar fi:
– recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedur ă civil ă sau penal ă, ap ărarea sau
reprezentarea asiguratului într-o procedur ă penal ă, administrativ ă sau împotriva unei
reclama ții îndreptate împotriva acestuia.
18. Asigur ări de asisten ță a persoanelor aflate în dificultate în cursul depl as ărilor sau
absen țelor de la domiciliu sau de la locul de re ședin ță permanent ă.

5.2. Asigur ările de bunuri
5.2.1 Condi ții generale
Asigur ările de bunuri au fost practicate atât sub form ă obligatorie, cât și sub form ă
facultativ ă. Datorit ă cre șterii calit ății produselor constat ăm apari ția de noi domenii de
activitate ce conduc la cre șterea numeric ă și la diversificarea bunurilor asigurate.
Constat ăm amplificarea și diversificarea tipurilor de bunuri și a riscurilor aferente acestora ce
pot produce pagube precum și o cre ștere a volumului pagubelor datorat ă diversific ării și
dezvolt ării valorific ării bunurilor, datorat ă aglomer ării instala țiilor în spa țiile destinate
depozit ării bunurilor și datorit ă cre șterii num ărului și diversific ării mijloacelor de transport.
* * *
Pân ă în 1995 s-au practicat forme de asigurare de bunur i cum ar fi asigurarea cl ădirilor, a
animalelor și a culturilor agricole.
În februarie 1996 odat ă cu intrarea în vigoare a legii privind activitatea de asigur ări și
reasigur ări în România s-a renun țat la activitatea de asigurare obligatorie, bunuril e putând fi
asigurate numai facultativ.
Din anul 2000, pe fondul pagubelor suferite de popu la ție datorit ă calamit ăților naturale se
încearc ă elaborarea unei legi și a unor norme de aplicare a acesteia pentru instit uirea
obligativit ății asigur ării imobilelor, în primul rând a celor ce au destin a ția de locuin țe.
Condi țiile generale ale asigur ărilor de bunuri se refer ă la:
 Caracteristicile contractului de asigur ări de bunuri
 asiguratul trebuie s ă aib ă un interes patrimonial cu privire la bunul asigura t;

 asigur ări facultative de bunuri pot încheia persoane fizic e și juridice cu domiciliul sau
re ședin ța în România;
 asigurarea de bunuri se încheie, în general, pe o perioad ă de maximum un an,
minimum trei luni;
 primele de asigurare se stabilesc de asigur ător în urma unor calcule statistico-
matematice riguroase;
 răspunderea asigur ătorului începe dup ă 24 ore de la plata primei de asigurare și se
încheie la ora 24 a ultimei zile din contract;
 contractul se reziliaz ă de drept în situa țiile:
– dac ă înainte de a începe r ăspunderea asigur ătorului evenimentul s-a produs;
– dup ă începerea r ăspunderii asigur ătorului, producerea evenimentului asigurat a
devenit imposibil ă;
 asigur ătorul poate denun ța asigurarea dac ă:
– asiguratul a dat r ăspunsuri inexacte/incomplete sau nu a în știin țat unele schimb ări
(modific ări) ale bunului asigurat;
– asiguratul nu a p ăstrat bunul asigurat în bune condi ții și în conformitate cu dispozi țiile
legii;
 desp ăgubirea datorat ă de asigur ător nu poate dep ăș i valoarea bunului, cuantumul
pagubei și suma asigurat ă, dac ă nu este altfel prev ăzut în contract;
 dup ă fiecare pagub ă suma asigurat ă se mic șoreaz ă cu suma cuvenit ă ca desp ăgubire;
la cerere se poate pl ăti o diferen ță pentru a se men ține suma de asigurare avut ă ini țial.
 Interesul asigurabil
 un contract de asigurare dac ă nu are interes asigurabil nu poate fi valid (jurid ic);
 este valoarea pecuniar ă a bunului expus ă pierderii –valoarea patrimonial ă care o poate
pierde asiguratul /beneficiarul în urma producerii evenimentului asigurat
Condi țiile esen țiale pentru a exista interesul asigurabil sunt:
– în cazul pierderii/degrad ării bunului, asiguratul s ă sufere o daun ă evaluat ă în bani;
– bunul men ționat s ă constituie obiectul asigur ării;
– asiguratul s ă aib ă o rela ție patrimonial ă cu obiectul asigurat.
Regula general ă este s ă existe interes asigurabil atât în momentul încheie rii asigur ării, cât și
în momentul producerii riscului asigurat.
În afara proprietarului bunului exist ă și alte situa ții în care și alte persoane pot avea interes
asigurabil: proprietate în comun; proprietate ipote cat ă; proprietate închiriat ă; proprietate
aflat ă în custodie; asiguratul s ă fac ă parte din familia proprietarului.
 Obiectul asigur ării men ționat în contract poate fi reprezentat de:

– bunuri apar ținând persoanelor fizice/juridice cu domiciliu/re ședin ța în România;
– bunuri primite în folosin ță sau aflate la acesta spre p ăstrare, cur ățare, vopsire, vânzare,
etc., spre a fi expuse muzeelor, expozi țiilor, colec țiilor, etc.;
– bunuri ce fac obiectul unor contracte de cesionar e, închiriere, loca ție de gestiune.
Bunurile și riscurile ce pot fi asigurate și situa țiile în care se acord ă desp ăgubiri sunt
prev ăzute în condi țiile speciale, stabilite pentru fiecare fel de asig urare.
 Principalele riscuri asigurate sunt:
♦ riscuri civile;
♦ riscuri comerciale și industriale.
În general, societ ățile de asigurare acord ă desp ăgubiri în caz de pierdere sau avariere a
bunului asigurat, produs de: incendiu, inunda ții, grindin ă, furtuni, secet ă, cutremur de
pământ, tr ăsnet, explozie, ploaie toren țial ă, uragan, pr ăbu șire sau alunecare de teren, greutate
a stratului de z ăpad ă etc.
Se pot acorda desp ăgubiri și dac ă sau produs pierderi datorate unor ac țiuni motivate de
degajarea, mutarea unor cl ădiri sau alte bunuri decât cl ădiri în scopul prevenirii unor pagube
mai mari sau cur ățirii locului unde s-a petrecut evenimentul asigurat .
Unele societ ăți de asigurare pot trata furtul prin efrac ție / tâlh ărie ca risc de sine st ătător,
altele pot cere prime corespunz ătoare pentru o asigurare complementar ă sau altele le refuz ă.
Unele societ ăți de asigurare emit poli țe distincte pentru bunuri din locuin țe și birouri și bunuri
din unit ăți de produc ție și comerciale.
Cele mai multe societ ăți de asigurare ofer ă produse de asigurare pe mai multe niveluri, în
func ție de riscul asigurat:
♦ poli țe de asigurare împotriva incendiului ;
♦ poli țe de asigurare FLEXA: Fire Lightening Explosion and Aircraft;
♦ poli țe de asigurare standard (incendiu, tr ăsnet, explozie, c ăderi de corpuri);
♦ poli țe de asigurare extinse ;
♦ oli țe de asigurare “toate riscurile“ – se men ționeaz ă excluderile, dac ă este cazul.
 Principalele excluderi
Principalele excluderi din contractul de asigurare privesc refuzul de desp ăgubire pentru cauze
de: r ăzboi, invazie, insurec ție armat ă, revolu ție, altele se refer ă la uzura fizic ă, la pagubele
rezultate în urma actelor inten ționate ale asigur ătorului, în urma radia țiilor nucleare sau a
viciului intern ș.a.
 Modalit ăți de stabilire a sumei asigurate
Suma asigurat ă nu trebuie s ă dep ăș easc ă valoarea real ă a bunului în momentul încheierii
asigur ării; asigurarea este astfel conceput ă încât s ă nu permit ă acordarea unei desp ăgubiri mai

mari decât pierderea efectiv suferit ă de asigurat (subevaluarea sau supraevaluarea valor ii
reale a bunului).
Prin valoarea bunului la data asigur ării se în țelege :
♦ la cl ădiri și construc ții – valoarea de înlocuire din care se scade uzura în raport cu
vechimea, cu gradul de întrebuin țare și cu starea de între ținere a acesteia;
♦ la mijloacele fixe și obiectele de inventar – valoarea de înlocuire din care s-a sc ăzut uzura,
în raport cu vechimea, cu gradul de întrebuin țare și cu starea de între ținere a acesteia;
♦ la bunuri casabile – valoarea de înlocuire;
♦ la materii prime, materiale, produse finite, m ărfuri și altele asem ănătoare – pre țul de cost
sau pre țul de achizi ție al acestora;
♦ pentru bani în numerar, timbre sau librete de econ omii – valoarea nominal ă;
♦ pentru hârtii de valoare – pre țul pie ței;
♦ pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din meta le nobile, bijuterii , perle pietre pre țioase,
precum și alte asemenea – pre țul pie ței;
♦ pentru colec ții și obiecte de art ă – valoarea de circula ție determinat ă pe baz ă de cataloage
și/sau expertize.
În asigurarea de bunuri se folose ște o varietate de limite în ceea ce prive ște suma asigurat ă,
aplicate unui singur articol (cl ădiri) sau unei categorii de bunuri (bunuri personal e).
O alt ă problem ă în stabilirea cu exactitate a sumei asigurate o co nstituie rata infla ției, destul
de ridicat ă în ultimul deceniu la multe ță ri ale lumii și care a determinat cre șterea rapid ă a
valorii bunurilor. Unii asigur ători rezolv ă problema infla ției crescând automat suma de
asigurare și primele la fiecare reînnoire anual ă, pe baza ratei medii anuale a infla ției. Alte
societ ăți coreleaz ă suma asigurat ă cu valoarea bunului în func ție de un indice al pre țurilor sau
alte metode.
 Prima de asigurare
Este un element important al contractului de asigur are; ea reprezint ă suma de bani primit ă de
asigur ător de la asigurat în schimbul prelu ării în asigurare a riscului la care acesta este exp us.
Se stabile ște aplicând cota de prim ă la suma asigurat ă, plata f ăcându-se anticipat și integral
sau în rate subanuale. Cota de prim ă este diferen țiat ă în func ție de felul bunului asigurat, de
frecven ța și intensitatea producerii riscului asigurat.
 Fran șiza
În general, fran șiza reprezint ă partea din valoarea fiec ărei daune, stabilit ă anticipat prin
contractul de asigurare, care este suportat ă de c ătre asigurat.
Fran șiza are urm ătoarele func ții:
– încurajeaz ă m ăsurile de control al riscului;
– reduce cheltuielile efectuate de asigur ător în leg ătur ă cu desp ăgubirea;

– reduce nivelul primei de asigurare pe care asigur atul trebuie s ă o pl ăteasc ă, deci
contractul este mai ,,ieftin,,;
Fran șiza poate fi:
– fran șiz ă atins ă sau simpl ă, situa ție în care asigur ătorul acoper ă în întregime paguba,
pân ă la cuantumul sumei asigurate, dac ă paguba este mai mare decât fran șiza;
– fran șiz ă deductibil ă, care se scade din pagub ă, indiferent cât de mare este paguba,
adic ă asigur ătorul pl ăte ște numai pentru partea de pagub ă care dep ășește fran șiza.
Fran șiza se întâlne ște cu prec ădere la contractele de asigurare a m ărfurilor pe timpul
transportului terestru, aerian și maritim.
Asigur ările de bunuri pot fi încheiate de persoanele fizic e și juridice care au domiciliul, sediul
sau re ședin ța în România. Dup ă 1991 s-a eviden țiat o l ărgire a sferei de cuprindere a
asigur ărilor, crescându-se posibilitatea ca și regiile autonome, societ ățile comerciale cu
capital de stat și institu țiile publice s ă încheie asigur ări de bunuri.

5.2.2. Forme ale asigur ării de bunuri
Societ ățile de asigur ări abordeaz ă în mod diferit asigurarea bunurilor. Unele prev ăd condi ții
speciale, unice, referitoare la asigurarea bunurilo r contra incendiilor, indiferent dac ă acestea
se refer ă la bunuri cu destina ție civil ă sau la bunuri cu destina ție comercial ă sau industrial ă.
Alte societ ăți grupeaz ă bunurile primite în asigurare în func ție de destina ția acestora și de
natura riscurilor la care sunt expuse. De aceea ele stabilesc condi ții de asigurare în mod
distinct privind poli ța de incendiu în func ție de riscurile civile sau de riscurile comerciale sau
industriale. În ambele cazuri, tarifele se diferen țiaz ă în func ție de felul și destina ția bunurilor.
Unele societ ăți iau în considerare toate riscurile ce pot afecta bunurile, asigurând atât riscul
de incendiu, cât și de producere a unor calamit ăți naturale.
În cazul în care asiguratul prefer ă protec ția numai pentru unele din aceste riscuri, se face
men țiunea despre acest lucru în poli ță , primele de asigurare diminuându-se în consecin ță .
Alte societ ăți de asigurare î și asum ă obliga ția de plat ă în fa ța asiguratului numai pentru riscul
de incendiu, alte riscuri putând fi acoperite doar dac ă sunt prev ăzute în poli ță , implicând plata
prealabil ă a unor prime suplimentare.
Diversitatea asigur ărilor de bunuri este dat ă de felul bunurilor și al riscurilor asigurate. S-au
conturat forme distincte ale asigur ărilor de bunuri cu tehnici specifice fiec ărui tip cum ar fi în
cazul asigur ării animalelor, al asigur ării cl ădirilor sau al asigur ării culturii agricole.
Diferen țierea dup ă criteriul riscurilor a condus la practicarea unor noi forme de asigurare.

5.3. Asigurarea financiar ă
Activitatea comercial ă este, prin defini ție, supus ă unor riscuri variate. În fiecare an,
zeci sau sute de mii de companii din toat ă lumea dau faliment r ămânând cu mari datorii fa ță

de parteneri; nu de pu ține ori, motivul îl reprezint ă insolvabilitatea cump ărătorilor lor, care
face imposibil ă recuperarea sumelor respective și, prin urmare, seria problemelor continu ă și
se revars ă și asupra altora. Majoritatea comercian ților încheie și deruleaz ă tranzac ții
comerciale f ără s ă se protejeze în fa ța acestui pericol real: de a nu încasa de la cump ărători
contravaloarea m ărfurilor vândute sau a serviciilor prestate. În per ioada actual ă, în care mai
mult decât oricând, vorbind despre pie țele interna ționale, ne referim la "pie țe globale",
incertitudinea cap ătă noi valen țe și forme de manifestare, într-un mediu de afaceri pu ternic
concuren țial, succesul este în mare m ăsur ă condi ționat de solvabilitatea clien ților; în mod
deosebit, în perioadele de recesiune, chiar supravi e țuirea este determinat ă de aceea și cauz ă.
Pe de alt ă parte, dacă în trecut se putea vorbi de afaceri ini țiate sau derulate pe banii proprii,
în prezent acest lucru este de neconceput. În lumea modern ă s-a trecut de la sloganul
"cump ără acum și pl ăte ște acum" la "cump ără acum și pl ăte ște mai târziu"; s-a trecut de la
"nu cump ăra pân ă nu î ți permi ți" la "cump ără acum dac ă crezi c ă po ți pl ăti în viitor"', astfel
încât ob ținerea unor venituri în viitor conteaz ă mai mult decât siguran ța financiar ă prezent ă.
Persoanele fizice, companiile și chiar ță rile apeleaz ă la credite, derulând tranzac ții sau
investi ții folosind credite, fapt ce explic ă în mare m ăsur ă chiar dezvoltarea economic ă îns ăș i .
De și creditul înseamn ă în primul rând încredere, este totu și necesar ă o protec ție a
creditorilor pentru riscul de a nu recupera sumele date cu împrumut. Aceasta se face printr-o
form ă de asigurare a pierderilor financiare. Asigur ările legate de activitatea comercial ă,
influen țat ă de conjunctura economic ă și de posibilitatea cump ărătorului a-și achita obliga țiile
de plat ă la scaden ță , sunt cunoscute sub denumirea de asigur ări ale riscurilor financiare și
politice. Denumirea provine de la faptul c ă sunt acoperite pierderile de bani, și nu daunele
materiale sau r ăspunderea. Datorit ă caracteristicilor riscurilor și meto¬delor specifice de
evaluare, aceste tipuri de asigur ări nu fac parte, de obicei, din obiectul de activit ate al
societ ăților de asigur ări obi șnuite, ci sunt practicate de societ ăți specializate.
5.3.1 Asigurarea riscurilor financiare
Asigur ările financiare (financial insurances) reprezint ă o form ă relativ nou ă de asigurare
ap ărut ă ca o consecin ță a procesului de îngustare a distinc ției dintre institu țiile financiare și
cele de asigur ări. Este un concept nou prin care asiguratul elimin ă riscurile de pierderi
financiare ce pot s ă apar ă în activitatea sa, transferându-le unui asigur ător.
Creditul comercial reprezint ă atât valoarea transferat ă cump ărătorului de c ătre un vânz ător pe
încredere, cât și intervalul de timp de dinainte de rambursarea de c ătre cump ărător a valorii
sub forma pl ății.
Asigur ările de credite au ap ărut în ță rile cu economie prosper ă pentru perioada respectiv ă,
fiind practicate în Fran ța, la jum ătatea secolului al XlX-lea. Printre primele societ ăți
specializate în asigu¬r ări de credite se remarc ă American Credit Indemnity Company, din
Baltimore, înfiin țat ă în anul 1893. De la începutul secolului al XX-Iea pân ă în perioada
interbelic ă, aceast ă categorie de asigur ări a fost obiectul de activitate numai al câtorva
societ ăți specializate. Important este c ă, dat fiind natura specific ă a acestor tipuri de asigur ări,
asigur ătorii au format o asocia ție profesional ă în anul 1928, care func ționeaz ă și în prezent,
denumit ă International Credit Insurance Association – I.C.I .A. (Asocia ția Interna țional ă
pentru Asigur ări de Credit), cu sediul la Zurich. Activitatea sa este îndreptat ă spre analizarea
situa țiilor asigur ărilor de credite, ob ține¬rea de informa ții utile în subscrierile legate de
debitorii str ăini, precum și spre facilitarea schimburilor de opinii legate de asigurarea și

reasigurarea acestor riscuri. De și au ap ărut în prima parte a secolului al XX-lea, cea mai
spectaculoas ă cre ștere au cunoscut-o în ultimele decenii, datorit ă dezvolt ării f ără precedent a
activit ății economice pe baz ă de credit. Chiar în perioada de început a acestor asigur ări,
Cuthbert Heath, p ărintele asigur ărilor non-via ță de la Lloyd's, considera asigurarea riscurilor
de credit drept o oportu¬nitate promi ță toare pentru a- și exercita, la vremea respectiv ă, flerul
său unic de subscriitor.
Asigur ările financiare sunt diferite de garan țiile bancare. Prin asigur ările financiare se preiau
riscurile numai în anumite condi ții, în timp ce garan țiile bancare implic ă asumarea
necondi ționat ă a tuturor obliga țiilor.
Garan țiile comerciale (commercial guarantees), care provi n din nevoia persoanelor
răspunz ătoare pentru a oferi garan ții împotriva nepl ății, au început s ă fie folosite cu mii de ani
în urm ă. O astfel de garan ție a fost oferit ă prin inter¬mediul uneia sau mai multor garan ții
private ("surety"), care î și asumau r ăspunderea pentru riscul de neplat ă. Un astfel de sistem a
fost considerat inadecvat și chiar de condamnat pentru garantor. Proverbele di n Biblie
avertizeaz ă asupra pericolelor ce pot s ă apar ă prin oferirea de garan ție. Unul dintre cei șapte
în țelep ți din Grecia antic ă remarca chiar c ă "garan ția este precursorul ruinei".
Garan țiile oferite de c ătre companii care ac ționeaz ă ca garant au multiple avantaje. Prima
companie din Anglia care a practicat acest sistem a fost Guarantee Society, în anul 1840.
Ulterior, și al ți asigur ători au început s ă practice sau chiar s-au constituit în diferite for me de
asociere pentru a practica acest tip de asigur ări, folosind diferite feluri de poli țe, fie
individual, fie în grup.
O categorie aparte de riscuri acoperite sunt acele "contingency risks" care, sub aspect tehnic,
nu sunt incluse în nici una dintre principalele cla se de asigur ări. Astfel de poli țe prev ăd
compensarea sau indemnizarea pentru: pierderea sau dispari ția unor documente, respectiv
riscul pierderii unor documente-rezultat al emiteri i unor duplicate pentru a le înlocui pe cele
originale; dispari ția benefi¬ciarilor, adic ă riscul unei pierderi determinate de dispari ția unui
beneficiar ce era îndrept ățit s ă primeasc ă o parte din mo ștenirea l ăsat ă de o persoan ă ce a
decedat și apari ția unei persoane care s ă solicite partea ce i se cuvenea dup ă ce întreaga
mo ștenire a fost împ ărțit ă între ceilal ți mo ștenitori; "asigurarea gemenilor" în cazul unei
na șteri gemelare care aduce cu sine complica ții financiare pentru familie; printr-o astfel de
asigurare, în cazul apari ției unui asemenea eveniment, se poate oferi o sum ă de bani care are
ca scop satisfacerea acestor nevoi financiare.
În anul 1934, pe baza Codului civil elve țian, a fost constituit ă Asocia ția Interna țional ă a
Asigur ătorilor de Credite și Investi ții, cunoscut ă sub denumirea de Uniunea de la Berna,
având ca scop accelerarea schimbului liber de infor ma ții privind riscul de țar ă și stabilirea
unor principii și reguli s ănătoase și a disciplinei în comer țul interna țional și în domeniul
asigur ării creditelor de export și al investi țiilor str ăine. În anul înfiin ță rii, func ționau numai
patru organiza ții de asigurare a creditelor – Fran ța, Spania, Italia și Marea Britanie — fiind
acoperite numai riscurile comerciale legate de capa citatea de plat ă a importatorului. în anul
1974, organiza ția și-a revizuit statutul și rolul s ău în asigur ările financiare și și-a mutat
secretariatul la Londra.

Hot ărârile adoptate nu sunt obligatorii, având caracter ul unor recomand ări adresate
membrilor. întâlnirile sale sunt bianuale. Uniunea de la Berna are leg ături de colaborare
profesional ă cu institu ții financiare interna ționale.
Condi țiile de admitere ca membru cu drepturi depline al U niunii sunt foarte stricte și se
refer ă, în principal, la experien ță și volum de activitate: minimum doi ani de activitat e în
acest domeniu, venit anual din prime de asigurare d e minimum 5 milioane franci elve țieni,
cifr ă de afaceri anual ă de 500 milioane franci elve țieni. Pentru organiza țiile interesate în
aderarea la Uniunea de la Berna, exist ă și statutul de observatori. Este și cazul B ăncii de
Export-Import a României – EXIMBANK.
Asigurarea de credit este o asigurare special ă, deoarece are un obiect mult diferit de celelalte
tipuri de asigur ări generale. Asigur ările de credite reprezint ă, incontestabil, o caracteristic ă a
lumii afacerilor contemporane.
Asigurarea de credit (credit insurance) protejeaz ă comercian ții și produc ătorii în fa ța riscului
de neplat ă de c ătre consumatorii care cump ără sau închiriaz ă bunuri sau beneficiaz ă de
facilit ăți de credit similare. Ea a ap ărut ca o necesitate izvorât ă din faptul c ă marea majoritate
a contractelor de comer ț se încheie în condi țiile în care plata se face par țial sau total dup ă
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor ce fac obiectul contractului, deci cu plata amânat ă,
respectiv "vânzare pe credit". Astfel, asigurarea d e credit vine s ă elimine teme¬rea
vânz ătorului privind neplata de c ătre cump ărător a sumelor ce i se cuvin, oferind protec ție
pentru riscul de neplat ă. Motivul îl poate reprezenta situa ția fi¬nanciar ă a cump ărătorului
(faliment) sau, în cazul în care vânzarea are loc î ntr-o alt ă țar ă decât cea în care se afl ă
vânz ătorul, cauzele legate de situa ția ță rii importatorului (reglement ări, r ăzboi etc). De aceea,
asigurarea de credite apare ca o protec ție direct ă a vânz ătorilor fa ță de riscul de neîncasare și,
în acela și timp, ca o garan ție în fa ța b ăncii, constituind și o posibilitate de acces la finan țare.
Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri. Cu alte cuvinte, scopul
asigur ărilor de credite este de a proteja împotriva pierde rilor financiare rezultate din neplata,
incapacitatea de plat ă sau insolvabilitatea cump ărătorilor ce au achizi ționat bunuri pe credit
sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit. Prin poli țele de asigur ări de credite sunt
protejate substan țial încas ările din activitatea comercial ă în condi țiile transfer ării riscurilor de
neîncasare asupra asigur ătorului și, drept consecin ță , se poate crește cifra de afaceri.
Asigurarea creditelor este considerat ă o asigurare de lux, ea fiind caracte¬ristic ă și
func ționând în condi ții optime în cadrul economiilor de pia ță , cu un sistem de credite stabil și
bine dezvoltat. La nivel global, cele mai multe asi gur ări de credite se practic ă în ță rile
dezvoltate.
Cu cât sunt implicate riscuri mai mari în leg ătur ă cu comer țul cu alte ță ri, cu atât ele se
asigur ă la nivel guvernamental, prin orga¬nisme special co nstituite, de multe ori, chiar în
acest scop. În unele ță ri, aceste organiza ții apar ca agen ții guvernamentale, în altele sunt
companii de asigurare – de stat sau private – dar c are colaboreaz ă strâns cu autorit ățile
guvernamentale. Astfel de agen ții sunt Export Credits Guarantee Department (ECGD) în
Anglia, Export Finance and Insurance Corporation în Australia, Compagnie Francaise
d'Assurance pour le Commerce Exterieur (COFACE) în Fran ța, Vientitakuulaitos (VTL), ca
agen ție guvernamental ă în Finlanda, Nederlandsche Credietverzekeringen Ma atschappij NV
(NCM) în Olanda, HERMES în Germania (companie priva t ă de asigur ări care subscrie în

numele guvernului), Export Insurance Division Inter national Trade & Industry – MITI –
Departament al Ministerului pentru Comer ț și Industrie în Japonia, Export Guarantee Office –
EXGO – companie de stat sub administrarea Oficiului de Stat pentru Asigur ări în Noua
Zeeland ă, Exportkreditn ămnden – EKN – în Suedia, Garanti-Instituttet for Ek sportkredit –
GIEK – în Norvegia, ambele, agen ții guvernamentale etc. în România, acest rol este î ndeplinit
de c ătre Banca de Export-Import a României – EXIMBANK.
Aceste companii au, de regul ă, o activitate preponderent ă de asigurare, la care se mai adaug ă
cele de garantare, în numele guvernului ță rii respective, a unor credite și de promovare a
exportului comercian ților na ționali. Pentru a da numai un exemplu, COFACE, înfii n țat în
anul 1946, este în prezent cel mai mare asigur ător de credite de export din Fran ța, oferind
protec ție atât pentru riscurile asigurabile referitoare la comer țul exterior, cât și pentru
investi țiile interna ționale. Are în acela și timp și rolul de administrare a schemelor de
garantare a creditelor de export în numele guvernul ui, sprijinind comer țul exterior al ță rii.
Totodat ă, COFACE ac ționeaz ă ca asigur ător privat în numele statului francez. De-a lungul
timpului s-a extins atât ca volum de activitate cât și ca varietate: achizi ții de ac țiuni în alte
companii, intrarea în afaceri de reasigurare, subsc rierea de riscuri politice, l ărgirea ariei
geografice, oferind clien ților francezi protec ție pentru afacerile încheiate pe teritoriul altor
ță ri, extinderea în sectorul privat, iar în anii 1996 -1997, expansiunea prin achizi ționarea
pachetului majoritar al companiei germane Die Allge meine Kredit (AK) și Austrian Group
Osterreichische Kreditversischerung (OKV), prin car e a devenit unul dintre cei mai mari
asigur ători de credite, cu o cifr ă de afaceri de circa 4,5 miliarde franci francezi.
Asigur ătorii de credite ofer ă, de regul ă, o gam ă larg ă de servicii al ături de cele de asigurare,
cum ar fi: studii de pia ță , consultan ță , training, asisten ță tehnic ă, studii de fezabilitate,
investigarea și supravegherea creditelor . Printre riscurile asig urate pot fi întâlnite i unele mai
rar acceptate pe pia ță , cum ar fi: riscul valutar, riscul de expropriere, restric ții pentru
transferul fondurilor etc.
De și asigur ările împotriva acestor riscuri sunt disponibile pe pie țele na ționale și
interna ționale de asigur ări, numai un num ăr relativ redus de comercian ți apeleaz ă la ele în
întreaga lume.
Este important de remarcat c ă, indiferent de dimensiunea riscurilor, se disting trei cerin țe
pentru asigura ți:
– prevenirea, prin colectarea, prelucrarea și interpretarea informa țiilor despre clien ți, în
vederea minimiz ării riscului de neplat ă;
– colectarea datoriilor, respectiv abilitatea de a recupera debitele oriunde în lume,
indiferent de deosebirile privind limba, cultura sa u sistemul legislativ;
– asigurarea, respectiv plata desp ăgubirii în caz de neplat ă a debito¬rului asiguratului.
Riscurile asigurabile pot fi grupate în dou ă categorii:
1. Riscurile comerciale, care sunt legate de situa ția bancar ă a cump ă¬r ătorului și se refer ă la:
a) neplata datorat ă insolvabilit ății cump ărătorului;
Insolvabilitatea poate fi determinat ă de diverse cauze, precum: faliment; orice m ăsur ă de
executare silit ă asupra propriet ății debitorului care nu a condus la plata integral ă în favoarea

asiguratului a sumelor facturate; executarea unei h ot ărâri judec ătore ști de omologare a
concordatului încheiat între debitor și creditorii s ăi; concordat f ără procedur ă judiciar ă cu to ți
creditorii sau cu majoritatea acestora; suspendarea sau moratoriul oficial asupra pl ăților
datorate de debitor sau orice m ăsuri asem ănătoare conform legisla ției din țara debitorului.
b) imposibilitatea temporar ă sau definitiv ă a cump ărătorului de a pl ăti bunurile cump ărate sau
serviciile prestate;
c) refuzul cump ărătorului de a accepta m ărfurile contractate din motive independente de
vânz ător.
2. Riscul politic, care reprezint ă o categorie aparte, dar foarte important ă pentru evaluarea
corect ă a posibilit ății de returnare a creditului și, implicit a riscului de neplat ă. Acest risc
intervine numai la asigurarea creditelor de export. El poate fi determinat, în principal, de
"elementele subiective" existente în țara importatorului. Prin producerea unuia dintre ri scurile
aferente ță rii respective, întreaga rela ție contractual ă dintre parteneri poate fi deteriorat ă.
Riscul politic se reflect ă în:
a. dificult ăți și întârzieri (mai mari de un anumit num ăr de zile, de regul ă 180) în
procesul de transfer al banilor țara cump ărătorului, ca urmare a unui moratoriu general,
privitor la datoria extern ă, declarat de guvernul din țara cump ărătorului, sau de guvernul unei
ter țe ță ri, prin intermediul c ăreia se efectueaz ă plata;
b. imposibilitatea transferului sumelor respective din țara importatorului în țara
exportatorului ca urmare a unor ac țiuni guvernamentale în țara respectiv ă (a cump ărătorului)
ce împiedic ă îndeplinirea contractului de export sau determin ă întârzieri în transferul banilor;
c. introducerea unor reglement ări privind licen țele de export sau import în țara
cump ărătorului, retragerea sau nereînnoirea licen ței de export sau impunerea unor restric ții
comerciale, dup ă data intr ării în risc;
d. război, r ăzboi civil și alte evenimente similare, în afara ță rii exporta¬torului, ce fac
imposibil ă îndeplinirea contractului de export, dac ă paguba nu este asigurabil ă ca risc
comercial;
e. riscurile privind cump ărătorii publici; prin cump ărători publici se în țe¬leg acele
entit ăți ce nu pot fi declarate în faliment;
f. pierderile rezultând din imposibilitatea de a in stitui proceduri legale în țara
cump ărătorului datorit ă lipsei sau proastei func țion ări a sistemului legal în țara în cauz ă.
În mod deosebit, pentru asigurarea creditelor de ex port, riscurile asigurabile reprezint ă
pericolele rezultate din vânzarea de bunuri sau pre starea de servicii pe credit, în afara ță rii.
Neplata prelungit ă reprezint ă un risc ce poate afecta situa ția financiar ă a asiguratului. Se
consider ă caz de întârziere de plat ă atunci când debitorul sau garantul nu a pl ătit partea din
datorie o anumit ă perioad ă agreat ă, de regul ă 6 luni de la scaden ța stabilit ă prin contract.
Cazurile de for ță major ă, dificult ățile în transferul banilor, insuficien ța devizelor convertibile
sau alte cauze politice, dezastrele naturale, epide miile sau oricare form ă de violen ță în
societate sunt, în principiu, exceptate.

Al ături de protec ția necesar ă exportatorilor pentru riscurile ce pot afecta tran zac țiile pe
termen mediu și lung, poli ța de asigurare faciliteaz ă accesul la finan țare, constituindu-se într-
o garan ție pentru banca finan țatoare și eliminând o parte important ă din riscuri.
Riscurile excluse pentru care asigur ătorul nu va pl ăti desp ăgubiri pot fi:
– reclama ții pentru livr ări de bunuri sau prest ări de servicii necorespunz ătoare;
– penaliz ări sau orice alte pierderi în leg ătur ă cu neexecutarea obliga țiilor contractuale
conform contractului de vânzare-cump ărare încheiat de vânz ător (asigurat) cu cump ărătorul;
– amenzi de orice fel;
– pierderile rezultate din diferen țele de curs valutar;
– desp ăgubiri ca urmare a riscurilor politice (hot ărâri sau dispozi ții ale organelor
conduc ătoare de stat, civile sau militare, care au împiedi cat pe cump ărător s ă adopte m ăsuri
generale pentru respectarea obliga țiilor prev ă¬zute în contract, neefectuând, astfel, plata în
str ăin ătate);
– desp ăgubiri ca urmare a unui r ăzboi declarat sau nedeclarat – r ăzboi civil, revolu ție,
răscoal ă, rebeliune, sabotaj sau alte evenimente asem ănătoare;
– desp ăgubiri ca urmare a unor calamit ăți naturale (ciclon, inunda ții, cutremur, erup ții
vulcanice, rev ărsarea m ării, uragan, tornade sau alte evenimente.
Acest tip de asigurare cuprinde, în principal, urm ătoarele tipuri:
– asigurarea de credite, respectiv asigurarea credi telor interne, asigurarea creditelor de export,
asigurarea ratelor de credit și asigurarea creditelor de investi ții;
– asigurarea de fidelitate.
Asigur ările de credite elimin ă într-o m ăsur ă substan țial ă riscul de pierdere financiar ă, mai
ales atunci când este vorba de tranzac ții de valori mari sau num ărul partenerilor de afaceri
este relativ redus; acest lucru poate determina apa ri ția unei situa ții dificile în cazul în care
unul sau mai mul ți debitori nu î și pot achita obliga țiile de plat ă. Totu și, nu întotdeauna
asigur ările de credite sunt profitabile, în special în sit ua ția în care creditele individuale sunt
reduse, iar riscurile sunt dispersate pe o cifr ă de afaceri mare .
Asigurarea de credit este o asigurare de indemnizar e, deoarece presupune desp ăgubirea
pl ătit ă asiguratului pentru pierderea suferit ă ca urmare a insolva¬bilit ății sau incapacit ății de
plat ă a clientului asiguratului, și nu producerea unui eveniment "fizic", cum este ca zul
celorlalte asigur ări. De aceea, este vorba de o asigurare pecuniar ă, de pierdere financiar ă și nu
material ă.
Deosebirile dintre asigurarea obi șnuit ă, de desp ăgubire și asigurarea de credit provine din
natura riscului și a p ărților interesate, și anume:
– în asigurarea de credit sunt implicate trei p ărți, fiecare fiind con știent ă de existen ța
celorlalte;

– răspunderea privind rambursarea creditului revine deb itorului, iar r ăspunderea
garantorului (asigur ătorului) este pe planul doi, fiind r ăspunz ător numai dac ă primul nu î și
îndepline ște obliga ția de plat ă din motivele incluse în poli ța de asigurare.
– asigur ătorul nu are nici un interes în contract, decât cel de garantor pentru cump ărător.
5.3.2.Asigurarea creditelor interne
Prin asigurarea creditelor interne, asiguratul se p rotejeaz ă împotriva riscurilor de neplat ă
prelungit ă de c ătre cump ărător sau a insolvabilit ății sale pe durata cuprins ă între produc ție și
distribu ție, de regul ă, înainte de vânzarea final ă c ătre consumator. Pot exista mai multe tipuri
de poli țe de asigurare:
– poli ța pentru o singur ă tranzac ție;
– poli ța pentru o anumit ă durat ă pe baza cifrei de afaceri;
– poli ța prin care se ob ține protec ția pentru un num ăr de tranzac ții;
– poli ța pentru unul sau mai mul ți cump ărători, asiguratul având libertatea de a decide asupr a
acestora. Ea se încheie de obicei pe o perioad ă determinat ă (de exemplu, de 12 luni);
– poli ța general ă pe cifra de afaceri pe credit, frecvent utilizat ă, asigur ă toate afacerile
vânz ătorului cu unul sau mai mul ți cump ărători, pe o durat ă determinat ă, de obicei de 12 luni;
– poli ța pentru mai multe conturi ale unui asigurat, atunc i când acoperirea este limitat ă la acei
clien ți care dep ăș esc un anumit nivel determinat al datoriilor și a c ăror neplat ă prelungit ă va
avea un impact mare asupra disponibilit ăților în contul de numerar al asiguratului.
Aceste tipuri de asigur ări presupun costuri reduse de administrare și implic ă o cantitate
relativ redus ă pentru aceasta; totodat ă, asigur ătorul poate evita antiselec ția, deoarece clien ții
vor solicita asigur ări pentru toate contractele pe credit, nu numai pen tru cele cu un risc mare,
și va exista posibilitatea de verificare a solvabili t ății și bonit ății clien ților s ăi prin intermediul
evaluatorilor riscului și al asigur ătorului.
Exist ă și alte tipuri de acoperiri care le combin ă pe cele prezentate.
Asigurarea creditelor pentru intern reprezint ă o form ă de asigurare care trebuie privit ă în mod
distinct în condi țiile unei economii instabile sau în tranzi ție. Atunci când economia este în
faza de cre ștere și presupune o oarecare prosperitate, când legisla ția economic ă, financiar ă și
comercial ă nu sufer ă schimb ări frecvente care pot afecta mediul de afaceri și când orice
gre șeal ă a unei societ ăți comerciale este sanc ționat ă de parteneri, riscul de neplat ă poate fi
administrat sau chiar controlat. În condi țiile actuale ale României, riscurile acoperite prin
asigurarea creditelor interne sunt, pe de o parte, mari, chiar neasigurabile, dat fiind istoria
recent ă a ultimilor ani și, pe de alt ă parte, greu de cuantificat deoarece nu exist ă suficiente
date statistice pentru o fundamentare corect ă a primelor de asigurare. De aceea, multe
societ ăți de asigurare nu practic ă acest sistem datorit ă unor expuneri la riscuri ce nu pot fi
evaluate și estimate adecvat.
5.3.3. Asigurarea creditelor de export
Poli ța cea mai frecvent folosit ă este poli ța general ă pe cifra de afaceri, cu deosebirea c ă se
refer ă la importatorii care cump ără pe credit. Principala diferen ță fa ță de asigurarea creditelor

interne const ă în faptul c ă, în cazul exporturilor pe credit, importatorul asi guratului î și
desf ăș oar ă activitatea într-o alt ă țar ă, motiv pentru care evaluarea riscului trebuie s ă aib ă în
vedere mul ți factori exteriori cump ărătorului, respectiv factori lega ți de țara sa. Acest lucru se
refer ă la riscul de țar ă, care se evalueaz ă printr-o analiz ă preponderent a factorilor economici
și a celor politici, la care se adaug ă reglement ările legale, factorii de risc, uzan țele ță rii
cump ărătorului etc. Aceast ă analiz ă este foarte important ă pentru c ă, de și scopul asigur ării de
credit este identic pentru comercian ții din orice țar ă, definirea insolvabilit ății, a poli țelor de
asigurare și a procedurilor necesare pl ăților sumelor asigurate ș.a. pot fi diferite.
Avantajele poli ței de asigurare a creditelor de export sunt legate de eficien ța activit ății
comerciale, ca de exemplu :
• reducerea costurilor ce se poate ob ține prin asigurare spre deosebire de garan ția
bancar ă; rezervele ce se constituie pentru pierderi din cr ean țe sunt mai mari decât prima de
asigurare; diminuarea costurilor ca urmare a gestio n ării crean țelor externe de c ătre asigur ător;
găsirea unor modalit ăți de finan țare mai avantajoase pentru societ ățile asigurate; ob ținerea
unor costuri de colectare reduse prin implicarea ex perimentat ă a asigur ătorului; cre șterea
profiturilor prin diminuarea rezervelor constituite pentru acoperirea eventualelor daune;
focalizarea pe parteneri cu bun ă experien ță de plat ă, cre șterea cifrei de afaceri, reducerea
costurilor, considerarea efectului taxelor;
• posibilitatea cre șterii cifrei de afaceri dat fiind c ă nu mai exist ă asupra vânz ătorului
riscul reducerii activit ății sau chiar a opririi ei datorit ă neîncas ării contravalorii m ărfurilor la
export; utilizarea unor metode de plat ă competitive; posibilitatea penetr ării pe pie țe noi, chiar
cu risc comercial sau politic; derularea unor expor turi de produse noi sau cu parteneri noi;
posibilitatea efectu ării unor livr ări suplimentare c ătre debitorii care beneficiau de limite de
credit sc ăzute înainte de asigurare; adoptarea mai rapid ă a unor decizii de credit; acordarea de
bonifica ții la rata dobânzii la credite;
• reducerea r ăspunderii managementului companiei asigurate privin d alegerea
partenerilor și încheierea tranzac țiilor comerciale, dat fiind c ă cel pu țin o "parte" din e șecul
tranzac ției poate fi acoperit prin poli ța de asigurare;
• protec ția împotriva unor pierderi majore și chiar salvarea pozi ției managerului
financiar în cazul unei daune; facilitarea planific ării financiare;
• men ținerea unui nivel optim al lichidit ăților și al profitabilit ății. Al ături de acestea pot
fi identificate și alte avantaje proprii fiec ărui caz în parte și pe care, în mod evident,
asiguratul le are în vedere în decizia sa de a înch eia o astfel de asigurare.
Referindu-ne la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt, acest lucru trebuie privit în
leg ătur ă cu vânzarea pe credit. Exportul pe credit presupun e efectuarea unei pl ăți ulterioare
livr ării m ărfurilor ce fac obiectul con¬tractului de vânzare-c ump ărare pe o perioad ă
determinat ă de maximum un an. În aceast ă perioad ă, încasarea contravalorii m ărfurilor
exportate este determinat ă de situa ția financiar ă a importatorului și, în multe cazuri, de
situa ția economic ă și politic ă a ță rii acestuia. Evident, riscurile acoperite pot fi c omerciale sau
politice. Riscurile comerciale pot fi insolvabilita tea cump ărătorului, incapacitatea de plat ă pe
o anumit ă perioad ă de timp a acestuia și refuzul m ărfurilor importate. Riscurile politice pot fi:
război, revolte, mi șcări sociale, care împiedic ă importul de m ărfuri sau fac imposibil
transferul sumelor corespunz ătoare în țara exportatorului.

Asigurarea poate fi încheiat ă pe diverse perioade de timp din derularea unui con tract și
anume:
– pentru perioada de pre-livrare se acoper ă insolvabilitatea cump ărătorului sau apari ția unor
pierderi din cauze politice între momentul accept ării ofertei și cel al livr ării bunurilor;
– pentru perioada de post-livrare, se acoper ă intervalul dintre livrarea m ărfii și efectuarea
pl ății;
– pentru perioada de depozitare, în situa țiile în care comercian ții creeaz ă depozite în alte ță ri,
asiguratul este desp ăgubit în cazul în care m ărfurile sunt confiscate, pierdute dau deteriorate
din anumite cauze specificate, înainte de eliberare a lor din depozit;
– pentru perioada de tranzitare se acoper ă riscul de confiscare sau pierdere a m ărfurilor din
motive politice, atunci când se afl ă în tranzit.
Spre exemplu, prin poli ța de asigurare practicat ă de Banca de Export-lmport a României,
EXIMBANK, se acoper ă riscul neîncas ării crean țelor externe în cazul producerii anumitor
evenimente care fac imposibil ă plata datorat ă de cump ărătorii externi. Cele dou ă categorii de
riscuri acoperite prin aceast ă poli ță de asigurare sunt: a. riscurile comerciale, care p rotejeaz ă
împotriva insolvabilit ății, ca urmare a falimentului sau altor dificult ăți financiare, precum și
împotriva întârzierilor în achitarea obliga țiilor de plat ă de mai mult de 6 luni; b. riscurile de
țar ă, care sunt legate de via ța economic ă, politic ă, legislativ ă, social ă și chiar cultural ă a ță rii
importatorului; aici sunt incluse situa ția economic ă, evenimente de natur ă politic ă (r ăzboi,
revolt ă, r ăzboi civil, schimb ări de guvern etc), modific ări ale legisla ției ță rii cump ărătorului
care pot afecta derularea tranzac țiilor comerciale. Poli ța de asigurare nu acoper ă neplata
determinat ă de neîndeplinirea condi țiilor contractuale (de ex. defecte de calitate, nel ivr ări în
termen etc). Ele sunt oferite clien ților ca poli țe globale de asigurare pentru ță rile membre
OCDE care acoper ă întreaga cifr ă de afaceri a exportatorului împotriva riscurilor c omerciale
de neplat ă și ca poli țe globale de asigurare pentru celelalte ță ri care acoper ă întreaga cifr ă de
afaceri a exportatorului atât împotriva riscurilor comerciale, cât și împotriva riscurilor de țar ă.
Poli ța de asigurare poate acoperi fie perioada de postli vrare, fie perioadele de prelivrare
(chiar în etapa de fabrica ție) și postlivrare împreun ă. Procentul asigurat este de 85% dintr-o
eventual ă pierdere. Costul poli ței de asigurare este format din prima de asigurare, la care se
adaug ă comisionul pentru stabilirea limitei de credit ca rezultat al analizei financiare
efectuate pe baza informa țiilor despre cump ărătorii externi ai asiguratului. în calculul primei
de asigurare se au în vedere țara cump ărătorului, modalitatea de plat ă și termenul de încasare
a contravalorii m ărfurilor livrate. Pentru fiecare cump ărător extern se obi șnuie ște stabilirea
unei limite de credit care reprezint ă o estimare a capacit ății de plat ă a cump ărătorului extern
și reprezint ă suma maxim ă neachitat ă și asigurat ă la un moment dat.
În asigurarea exportului pe termen mediu și lung, obiectul contractului îl reprezint ă exportul
de bunuri de capital de valori mari (mijloacele fix e cu volum și valoare mare) sau de servicii
care se livreaz ă e șalonat, implicând plata în tran șe pe perioade îndelungate de timp, ce pot fi
cuprinse între 5 și 10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea ofer ă protec ție pentru riscul de neplat ă
din cauze comerciale sau politice. Acoperirea poate fi acordat ă b ăncilor sau institu țiilor
financiare care crediteaz ă opera țiunile comerciale; desp ăgubirea va cuprinde și dobânda la
creditul acordat debitorului.

În România, prin Ordonan ța Guvernului nr. 14/1995 s-a creat cadrul juridic n ecesar stimul ării
și promov ării exporturilor complexe, care, al ături de instrumente specifice, cuprinde
asigu¬rarea împotriva riscurilor comerciale și politice pe termen mediu și lung. Poli ța de
asigurare oferit ă de EXIMBANK pentru asigurarea acestor riscuri ofer ă contractan ților
generali, produc ă¬torilor sau exportatorilor de produse ce presupun un ciclu de fabrica ție
îndelungat, protec ția pentru încasarea crean țelor externe corespunz ătoare exporturilor
complexe. Tipurile de poli țe oferite se diferen țiaz ă în principal prin obiectul
contractului de asigurare – bunuri de capital și lucr ări de construc ții-montaj. Partea asigurat ă
poate fi cuprins ă între 85% și 100% din costurile nerecuperate (dac ă riscul se produce în
perioada de fabrica ție) sau din sumele neîncasate (dac ă riscul se produce dup ă livrare).
Nivelul primei de asigurare difer ă în func ție de valoarea asigur ării, perioada asigurat ă,
"natura" cump ărătorului (public sau privat), țara acestuia (riscul de țar ă), modalitatea de plat ă
și de eventualele garan ții prev ăzute în contract. Ea se pl ăte ște odat ă cu încheierea poli ței de
asigurare, într-o tran șă unic ă sau în rate periodice, dup ă cum se agreeaz ă de c ătre p ărți.
Pentru asigurarea creditelor de export, exist ă anumite reglement ări interna ționale care se
refer ă în mod expres la contractele pe termen mediu și lung care au un risc ridicat de neplat ă.
Astfel, conform cerin țelor acordurilor OECD și recomand ărilor Uniunii de Ia Berna,
contractele externe pe termen mediu și lung trebuie s ă îndeplineasc ă urm ătoarele condi ții :
– 15% din valoarea contractului trebuie pl ătit ă în avans pân ă în momentul livr ării ( de obicei
5% la intrarea în vigoare a contractului și restul de 10% la livrare), astfel încât vânzarea pe
credit nu poate dep ăș i 85%;
– partea de 85%, reprezentând vânzarea pe credit, s ă fie rambursabil ă în tran șe egale
semianuale începând, în cel mai târziu caz, la 6 lu ni de la livrare;
– perioada de credit s ă fie corelat ă cu natura bunurilor (de exemplu, pentru bunurile d e
capital, perioada maxim ă este în general de 5 ani, dar pentru proiecte de d imensiuni mari,
poate fi acceptat ă și o perioad ă de credit de pân ă la 10 ani);
– perioada de credit s ă fie corelat ă cu valoarea tranzac ției (de exemplu, valoarea unui credit
de pân ă la 3 ani s ă fie minimum 75.000USD, a unui credit pân ă la 4 ani, de minimum
150.000USD, a unui credit pân ă la 5 ani, de minimum 300.000USD);
– costurile locale nu pot dep ăș i nivelul avansului.
5.3.4. Asigurarea ratelor de credit
Ca o variant ă a asigur ărilor de credite, s-a dezvoltat asigurarea ratelor de credit care se
utilizeaz ă în prezent pentru creditele ce se ramburseaz ă în pl ăți e șalonate pe o perioad ă
determinat ă. Acest tip de asigurare presupune o participare a asiguratului de aproximativ 25%
din valoarea creditului. Asiguratul este vânz ătorul pe credit, respectiv produc ătorul sau
comerciantul. în general, se încheie asigurare pe c ifra de afaceri a asiguratului pentru a evita
ca acesta s ă asigure numai anumite credite, deci pentru a evita antiselec ția.
5.3.5. Asigurarea creditelor de investi ții
Asigurarea creditelor acordate pentru investi ții presupune asigurarea contului de debitori pe
termen mediu și lung, practicându-se asigurarea prin poli ța general ă pe cifra de afaceri pe

credit; aceasta nu exclude asigurarea unor poli țe individuale. Ea se folose ște pentru exportul
de bunuri de investi ții, împrumuturi etc, în paralel cu asigurarea în tr anzac țiile de leasing.

5.3.6. Asigurarea de fidelitate
Asigurarea de fidelitate – Fidelity guarantee insur ance – reprezint ă asigurarea drepturilor sau
intereselor patrimoniale" și, de aceea, sunt încadrate în categoria asigur ărilor patrimoniale
(pecuniary interest). Aceste asigur ări au ca scop acordarea protec ției unei societ ăți în calitate
de asigurat împotriva unor prejudicii produse activ elor sale ca urmare a actelor necinstite sau
frauduloase ale personalului s ău care administreaz ă o parte a acestora, indiferent dac ă ei au
ac ționat singuri sau împreun ă cu alte persoane. Exist ă diferite tipuri de asigur ări: garan ția de
fidelitate (fidelity guarantee), de exemplu, are ca scop compensarea unui angajator pentru
pierderile cauzate de necinstea angaja ților. Exemple tipice în acest caz pot fi: casierul care
poate fura din banii societ ății, vânz ătorii din magazine, agen ții de asigur ări etc. Se
desp ăgubesc sumele de bani furate sau m ărfurile distruse sau deteriorate de angaja ții
asiguratului.
Prin aceast ă asigurare, se desp ăgubesc numai daunele propriu-zise, nu și pierderile de
consecin ță sau costurile efectuate de asigurat pentru determi narea nivelului pierderii propriu-
zise.
Aceste poli țe se pot emite individual, pentru fiecare persoan ă în parte, pentru anumite posturi
sau pot fi generale, adic ă pentru to ți angaja ții unei societ ăți, de obicei cu sumele pân ă la care
se asigur ă fiecare dintre ei. În acest ultim caz, schimbarea unuia dintre angaja ții inclu și în
contract trebuie imediat notificat ă asigur ătorului.
Pentru încheierea asigur ării, angaja ții completeaz ă cererea de asigurare, la care vor ata șa și o
cerere special ă individual ă, în care se solicit ă date personale de stare civil ă, propriet ățile în
posesie, salariul, locul de munc ă anterior, situa ția financiar ă (datorii, falimente, asigur ări de
via ță ). Din partea angajatorului mai sunt necesare detal ii privind modul de recrutare și
selec ția de personal, referin țele folosite pentru recrutare și verificarea acestora.
Poli țele generale sunt preponderent practicate pentru as igurarea institu¬ țiilor financiare
(b ănci comerciale, intermediari, uniuni de credit etc ), dar și pentru companii din alte domenii
care ar putea fi prejudiciate în acest mod. În unel e institu ții financiare, garan țiile de fidelitate
sunt obligatorii pentru asigurarea împotriva riscur ilor de fraud ă și necinste a angaja ților,
furtului în timpul transportului, în șel ăciunii, bancnotelor false și chiar r ăpirilor. În ultimii ani,
daunele cele mai mari, pl ătite de asigur ătorii de fidelitate, au fost determinate de fraude la
sistemele electronice, furtul prin computere și internet.
5.3.7.Asigurarea riscurilor politice
Asigurarea riscurilor politice se face numai pentru creditele de export și include numai
riscurile pure la care sunt expu și exportatorii sau investitorii în str ăin ătate (confiscare,
expropriere, na ționalizare); se asigur ă în mod frecvent și unele evenimente cu caracter special
pot fi afectate de situa ția politic ă a altei ță ri, precum: rezilierea inaugur ării unor expozi ții,
răpiri și r ăscump ărări, for ță major ă și altele.

Aceast ă form ă de asigurare cunoa ște o dezvoltare puternic ă în ultimele decenii, ca urmare a
complexit ății activit ății economice, a comer țului și inves¬ti țiilor interna ționale, modific ării
reglement ărilor na ționale, instabilit ății clima¬tului politic general. De aceea, riscul po litic
este mult mai dificil de evaluat, de cuantificat, și cunoa ște diferen țe foarte mari de la o țar ă la
alta. Acest lucru este determinat și de lipsa unor statistici în domeniu, de modific ările rapide
de la o perioad ă Ia alta la o singur ă țar ă, precum și de varietatea sistemelor sociale sau
politice etc. Toate acestea, al ături de complexitatea evalu ării riscului și relativa noutate pe
pia ța asigur ărilor, duc la un nivel relativ ridicat al primelor de asigurare cu acelea și mari
diferen țe de la o țar ă la alta.
Riscul politic este considerat, în special în evalu area riscului de țar ă, drept elementul
subiectiv al acestuia, întrucât este determinat de voin ța politic ă a conduc ătorilor ță rii
respective. El este esen țial în asigurarea creditului, deoarece poate condi ționa decizia de
acceptare a asigur ării. "Dac ă riscul de țar ă nu este acceptabil, examinarea cump ărătorului nu
are sens". Din categoria riscurilor politice, cea m ai mare parte o constituie riscul de transfer,
atunci când lipsa devizelor convertibile în țara cump ărătorului fac imposibil ă plata (de
exemplu, ță ri din America Latin ă și Africa); al ături de acesta, riscurile producerii unor
evenimente politice pot împiedica sau întârzia plat a, chiar dac ă nu exist ă problema lipsei de
lichidit ăți a ță rii. Riscul politic apare din evenimente externe co ntrolului exportatorului sau
cump ărătorului.

5.4. Asigur ări de r ăspundere fa ță de ter ți
5.4.1. Con ținutul asigur ării de r ăspundere fa ță de ter ți
Asigurarea de r ăspundere fa ță de ter ți este o categorie de asigurare important ă și extrem de
reprezentativ ă pentru întreg domeniul ale asigur ărilor.
Pia ța asigur ărilor de r ăspundere este supus ă unor mari fluctua ții ale primelor de asigurare,
fiind influen țat ă pe de o parte de presiunea determinat ă de o concuren ță acerb ă și pe de alt ă
parte de rezultatele daunalit ății fiec ărui client în parte.
În asigurare, r ăspunderea fa ță de ter ți se refer ă la circumstan țele în care:
– proprietatea acestora este avariat ă sau distrus ă;
– se produc v ătămări corporale sau decese ca rezultat ale actelor neg lijente sau
omisiunilor unei persoane vinovate.
Prin asigurarea de r ăspundere civil ă sunt protejate afacerile, propriet ățile persoanelor
juridice sau fizice și sunt oferite sumele necesare compens ării financiare pentru v ătămări
corporale, îmboln ăviri sau decese suferite de persoane fizice.
În dic ționarele de specialitate termenul de r ăspundere este echivalent cu cel de
responsabilitate. O persoan ă poate fi responsabil ă sau obligat ă fa ță de o alta datorit ă anumitor
motive.
Asigurarea de r ăspundere este explicat ă ca fiind asigurarea prin care se acoper ă toate
sumele pe care asiguratul, conform legii, este obli gat s ă le plăteasc ă pentru pagubele

materiale sau v ătămările corporale produse de el unui ter ț. În majoritatea covâr șitoare a
cazurilor la aceste contracte se adaug ă și cheltuieli de judecat ă.
În asigurarea de r ăspundere se întâlnesc termenii urm ători, defini ți astfel:
a) prin termenul asigurat se în țelege orice persoan ă fizic ă sau juridic ă, reprezentantul
acesteia având sau nu personalitate juridic ă
b) prin termenul ter ț se în țelege orice persoan ă fizic ă sau juridic ă, alta decât asiguratul
c) prin eveniment asigurat se în țelege :
– avaria sau distrugerea de bunuri care nu apar țin asiguratului sau unui prepus al s ău sau
care nu sunt în sarcina sau sub controlul asiguratu lui sau unui prepus al acestuia, produse în
perioada de valabilitate a contractului
– vătămarea corporal ă sau decesul oric ărei persoane, produse în perioada de valabilitate
a contractului, cu excep ția celor decurgând dintr-un contract în vigoare de prest ări servicii sau
contract de munc ă sau ucenicie încheiat cu asiguratul.

5.4.2. Tipuri de asigur ări de r ăspundere
Asigur ările de r ăspundere cuprind o gam ă larg ă și divers ă de acoperiri în continu ă extindere
datorit ă cre șterii gradului de diversificare a activit ăților umane și datorit ă r ăspunderilor din ce
în ce mai mari pe care persoanele juridice cât și cele fizice le au fa ță de ter ți.
Printre cele mai frecvent încheiate tipuri de asigu r ări de r ăspundere sunt :
– răspunderea angajatorului
– răspunderea produc ătorului și a contractan ților
– răspunderea pentru riscuri comerciale și industriale
– răspunderea pentru poluarea mediului înconjur ător
– răspunderea proprietarului
– răspunderea chiria șului
– răspundere a proprietarilor unor bunuri
– răspunderea proprietarilor de magazine
– răspunderea autorit ății publice
– răspunderea civil ă auto, r ăspunderea bicicli știlor, r ăspunderea civil ă fa ță de ter ți în
asigur ările aviatice, r ăspunderea pentru folosirea ambarca țiunilor ( exclus ă din asigur ările
obi șnuite, dar acoperit ă separat)
– răspunderea persoanelor fizice private
– răspunderea unor categorii de sportivi

– răspunderea produc ătorului ( produc ătorii sau distribuitorii anumitor produse cu
defecte de: corpuri str ăine în mi șcare care pot produce prejudicii celor care le cons um ă)
– răspunderea profesional ă pentru contabili, avoca ți, arhitec ți, constructori – care
acoper ă r ăspunderea pentru erori, omisiuni ale lor sau ale an gaja ților lor, precum și pentru
medici, chirurgi, stomatologi care acoper ă daunele provocate pacien ților de acelea și motive
– răspundere a directorilor și func ționarilor.
Asigur ările de r ăspundere fa ță de ter ți includ o gam ă variat ă de acoperiri concretizate în
diferite tipuri de contracte. Este important de re ținut c ă unele dintre ele pot fi sec țiuni ale
unor contracte de alt tip, fiind oferite de asigur ător în „pachet” cu alte tipuri de asigur ări sau
ca asigurare de sine st ătătoare. Practicarea într-o form ă sau alta depinde de legisla ția și
uzan țele fiec ărei ță ri.
Exemplu : asigurarea locuin ței poate fi înso țit ă de asigurare de r ăspundere a proprietarului
fa ță de ter ți, asigurarea de r ăspundere civil ă poate fi oferit ă împreun ă cu o asigurare auto sau
separat, tot separat sunt oferite r ăspunderea angajatorului, r ăspunderea produc ătorului, etc.
Prima de asigurare se determin ă în func ție de limita r ăspunderii stabilite de istoricul
domeniului asiguratului, de natura activit ății asiguratului și de alte criterii cunoscute.
Obiectul asigur ării de r ăspundere îl reprezint ă :
 prejudicii de care asiguratul r ăspunde în baza legii fa ță de ter țe persoane, pentru care
trebuie s ă pl ăteasc ă sume cu titlu de dezd ăunare și cheltuieli de judecat ă ca urmare a
vătămării corporale sau decesului și avarierii sau distrugerii unor bunuri, urmare dir ect ă a
producerii riscurilor asigurate;
 cheltuieli efectuate de asigurat în procesul civil cu acordul scris al asigur ătorului, dac ă
a fost obligat la dezd ăunare.
În condi țiile generale privind asigurarea de r ăspundere, asigur ătorul acord ă, de regul ă,
desp ăgubiri pentru acoperirea urm ătoarelor sume:
– sume pe care asiguratul este obligat s ă le pl ăteasc ă ter țelor persoane p ăgubite, drept
daune materiale, pentru avarieri ori distrugeri de bunuri, precum și pentru v ătămări corporale
sau deces produs din culpa proprie sau din culpa al tor persoane pentru care asiguratul este
obligat s ă r ăspund ă potrivit legii;
– sume pe care asiguratul – persoan ă juridic ă- este obligat potrivit legii s ă le pl ăteasc ă
ter țelor persoane p ăgubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a pr oducerii din culpa
proprie, precum și a unor v ătămări corporale sau decese;
– sumele pe care asiguratul este obligat potrivit l egii s ă le pl ăteasc ă ter țelor persoane
păgubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a pr oducerii prejudiciilor cauzate de lucruri și
animale aflate în paza juridic ă a asiguratului sau din vina edificiului, dup ă caz;
– sume pe care so țul sau so ția asiguratului sau persoane aflate în între ținerea
asiguratului și care locuiesc împreun ă cu acesta sunt obligate s ă le pl ăteasc ă ter țelor persoane
păgubite, cu titlu de daune materiale ca urmare a pro ducerii, din culpa lor, de v ătămări
corporale sau deces, precum și de avarii ori distrugeri ale unor bunuri;

– cheltuieli f ăcute de asigurat în procesul civil ( cheltuieli de judecat ă strict necesare
pentru buna desf ăș urare a justi ției și încuviin țate de instan ță ) dac ă a fost obligat la plata
desp ăgubirilor
– cheltuieli de judecat ă f ăcute de v ătămat pentru îndeplinirea formalit ăților legale în
vederea oblig ării asiguratului la plata desp ăgubirilor, dac ă asiguratul a fost obligat prin
hot ărâre judec ătoreasc ă la plata acestora.
Excluderile la asigurarea de r ăspundere sunt tratate în general separat pe fiecare tip de
contract de r ăspundere.

 Asigurarea de r ăspundere a angajatorului
Prin aceast ă asigurare se ofer ă protec ție pentru asigurat în leg ătur ă cu pierderile, cheltuielile
necesitate de stabilirea desp ăgubirilor legate de r ăniri, îmboln ăviri determinate de neglijen ța
angajatorului.Ca regul ă, deteriorarea îmbr ăcămintei nu este acoperit ă chiar dac ă angajatorul
este r ăspunz ător de aceasta. În unele ță ri legisla ția oblig ă și la r ăspundere fa ță de dependen ți
în caz de deces al angajatului.
Asigurarea de r ăspundere a angajatorului este una dintre cele mai v echi forme de r ăspundere
cunoscute și dateaz ă de la începutul sec. XIX-lea. Industrializarea a a dus cu sine aglomera ția
popula ției în ora șe în speran ța g ăsirii unor locuri de munc ă în fabricile nou înfiin țate. Acestea
erau întunecoase, insalubre, sumbre, iar muncitorii petreceau multe ore muncind din greu nu
fără întâmpl ări nefericite, precum accidente de munc ă. În acele vremuri asumarea acestor
riscuri revenea integral angajatului, nefiind în ni ci un fel r ăspunderea patronului. Pe de alt ă
parte factori obiectivi ar fi împiedicat ac țiunile în justi ție împotriva patronului datorit ă lipsei
de bani și de educa ție a muncitorilor, dar și datorit ă faptului c ă prin legea de atunci, patronii
erau absorbi ți de orice r ăspundere pentru accidentare sau r ănire când acestea erau produse de
un angajat din vina lui sau din vina altui angajat.
La început aceast ă asigurare nu a fost primit ă cu entuziasm de asigur ători deoarece s-a
considerat c ă li se puteau solicita foarte u șor compensa ții de c ătre clien ți, f ără ca asigur ătorii
să poat ă avea suficiente instrumente de control al riscului , în acela și timp acesta putea avea
drept consecin ță și reducerea interesului și grijii angajatorilor fa ță de angaja ți, deoarece
asigurarea oferea sumele necesare pentru plata comp ensa țiilor ce trebuiau pl ătite angaja ților.
Treptat legile s-au schimbat în favoarea angaja ților, ace știa având dreptul de a- și da în
judecat ă patronii pentru neasigurarea condi țiilor de munc ă solicitate.
Asigur ătorii au impus și ei la rândul lor anumite m ăsuri de management al riscului pentru
acest tip de asigurare cum sunt : dotarea cu echipa ment și asigurarea unui loc de munc ă
adecvat, preg ătire profesional ă necesar ă pentru folosirea ma șinilor și instala țiilor,
supravegherea permanent ă a procesului de munc ă.
Ter ța parte poate fi un angajat sau un fost angajat car e sufer ă o v ătămare corporal ă sau o
îmboln ăvire datorit ă neglijen ței, erorilor, defec țiunilor sau omisiunilor angajatorului. În multe
ță ri asigurarea de r ăspundere a angajatorului este obligatorie.
 Asigurarea de r ăspundere a produc ătorului

A ap ărut și se practic ă în prezent deoarece to ți cei care vând o marf ă au o r ăspundere
fa ță de cei care o folosesc sau o consum ă. Prin utilizarea ei se pot produce v ătămări
corporale, îmboln ăviri, deces sau r ănire, pierderi sau prejudicii materiale.
Asigurarea de r ăspundere a produc ătorului se face prin poli țe separate, limitate ca
sume pentru fiecare perioad ă de asigurare.
Exemple care pot ilustra varietatea acestor tipuri de asigur ări sunt:
– gre șeli în prepararea mânc ării sau a preparatelor alimentare pentru câini;
– materiale necorespunz ătoare folosite în cosmetic ă sau coafur ă ce pot crea irita ții sau
alte reac ții adverse;
– artificii ce se pot declan șa prematur;
– gaze sau alte produse chimice care se degaj ă sau se scurg din containerele în care sunt
depozitate;
– materiale cu defecte în fabricarea unor instala ții sau echipamente.
Abordarea specific ă a asigur ării de r ăspundere a produc ătorului trebuie s ă aib ă în vedere
legisla ția fiec ărei ță ri. În ță rile dezvoltate, reglement ările sunt puternic protective pentru
consumatori, iar limitele r ăspunderilor sunt ridicate și de cele mai multe ori, tribunalele
acord ă câ știg de cauz ă consumatorilor, astfel încât primele de asigurare au valori mari,
corespunz ătoare limitelor r ăspunderii și experien țelor anterioare.
În unele ță ri cum ar fi Marea Britanie aceast ă r ăspundere exist ă chiar dac ă m ărfurile se vând
în alte ță ri. În SUA, primele de asigurare sunt mult mai mari pentru c ă r ăspunderile se ridic ă
la sume uria șe datorit ă reglement ărilor stricte privind protec ția consumatorilor.
Practica asigur ărilor presupune și folosirea unor poli țe combinate prin care se acoper ă în
sec țiuni separate r ăspunderea angajatorului, r ăspunderea public ă și r ăspunderea
produc ătorului.
 Asigurarea de r ăspundere profesional ă
Are ca scop desp ăgubirea celor ce suport ă diverse pagube ( materiale, financiare),din vina
anumitor profesioni ști. Aceast ă asigurare a ap ărut ca o necesitate impus ă de implica țiile
practic ării anumitor profesii care pot produce altora pagub e create din neglijen ță în
executarea profesiei.
În aceast ă categorie se încadreaz ă profesioni știi care ofer ă consultan ță sau presteaz ă un
serviciu specializat, cum ar fi : arhitec ții, constructorii, medicii, avoca ții, contabilii,
consultan ții și în general toate profesiile sau meseriile care pr esupun o activitate de mare
răspundere ( inclusiv managerii).
Prin activitatea lor, ei pot din eroare, gre șeal ă, neglijen ță , omitere sau orice culp ă proprie s ă
aduc ă prejudicii persoanelor pentru care lucreaz ă sau altor ter ți.
Asigurarea de r ăspundere profesional ă garanteaz ă plata unor protec ții, evident dac ă ele se
încadreaz ă în condi țiile de asigurare prev ăzute în contract.

În multe ță ri în care asigur ările au tradi ție și un nivel de dezvoltare remarcabil, acest tip de
asigurare este obligatoriu, conform legii și practicilor locale, ca o condi ție pentru a practica
meseria sau profesia respectiv ă.
În România, aceste tipuri de asigur ări sunt practicate limitat pe categorii de profesii ,
neexistând pe de o parte legisla ție sau o practic ă prin care s ă se impun ă acest lucru și pe de
alt ă parte o cerere adecvat ă în acest sens. La toate acestea se adaug ă faptul c ă mul ți dintre
poten țialii clien ți nu au cuno știn ță despre aceast ă form ă de protec ție.
Asigurarea de protec ție profesional ă implic ă desp ăgubirea pentru preten țiile emise împotriva
asiguratului pentru daunele care au loc în perioada de asigurare. Ele se refer ă la orice
răspundere civil ă în leg ătur ă direct ă cu activitatea profesional ă a asiguratului, a șa cum este
definit ă în legisla ția în vigoare la data emiterii contractului de asig urare, activitate executat ă
de c ătre și în numele asiguratului sau de c ătre persoanele pentru care asiguratul r ăspunde
potrivit legii. Atunci când contractul se încheie c u o persoan ă juridic ă în calitate de asigurat,
condi țiile sale se extind asupra directorilor și angaja ților, în leg ătur ă cu activitatea
men ționat ă.
Exemple privind aceste acoperiri :
– pentru medici : eroare în prescrierea unui tratam ent, neglijen ță în consulta ții,
interven ții chirurgicale nereu șite;
– pentru evaluatorii de active : neglijen ță în evaluarea unei propriet ăți;
– pentru contabili : rezultatele unui audit reprezi nt ă de multe ori baza pe care se
fundamenteaz ă decizii pentru strategia afacerilor; o eroare din neglijen ță poate duce la
minarea financiar ă a clientului;
– avoca ții pot oferi consultan ță din care clientul pierde bani;
– brokerii de asigur ări care neglijeaz ă emiterea unei poli țe pot fi r ăspunz ători pentru o
pierdere substan țial ă în fa ța clientului.
Dac ă asigur ătorul refuz ă plata desp ăgubirii, clien ții se pot adresa instan țelor de judecat ă
pentru recuperarea sumelor pierdute.
Ca regul ă, desp ăgubirile se acord ă pentru :
– daunele materiale din culpa proprie – persoan ă fizic ă sau juridic ă- și din culpa altor
persoane pentru care acesta este obligat s ă r ăspund ă conform legii, v ătămări corporale sau
deces, avarieri sau distrugeri de bunuri;
– cheltuieli f ăcute de asigurat în procesul civil ( cheltuieli de judecat ă strict necesare
pentru buna desf ăș urare a justi ției și încuviin țate de instan ță );
– cheltuieli de judecat ă f ăcute de v ătăma ți (ter ți) pentru îndeplinirea formalit ăților legale
în vederea oblig ării asiguratului la plata desp ăgubirilor, dac ă asiguratul a fost obligat prin
hot ărâre judec ătoreasc ă la plata acestora;
– desp ăgubirile și daunele ap ărute ca urmare a pierderii, distrugerii sau deterio r ării unor
documente, furt prin efrac ție sau calamit ăți, etc.;

– preten țiile emise împotriva asiguratului pentru daunele ca re au loc în timpul perioadei
de asigurare privind orice r ăspundere civil ă ( inclusiv pentru costurile și cheltuielile
reclamantului) în direct ă leg ătur ă cu activitatea desf ăș urat ă, a șa cum este definit ă în legisla ția
în vigoare la data emiterii contractului de asigura re, activitate executat ă de c ătre și în numele
asiguratului sau de c ătre persoanele pentru care asiguratul r ăspunde potrivit legii.
Pe întreaga perioad ă de asigurare, r ăspunderea asigur ătorului nu va dep ăș i limita r ăspunderii
civile conform contractului.
Asigur ătorul va desp ăgubi și toate celelalte cheltuieli efectuate de c ătre asigurat cu
consim ță mântul scris al asigur ătorului, cheltuieli legate de orice daun ă avizat ă și aprobat ă de
către asigur ător, cu condi ția ca în cazul în care costurile totale dep ăș esc limita r ăspunderilor
civile s ă se desp ăgubeasc ă o anumit ă propor ție a acestora.
Conform contractului, de regul ă, asiguratul nu are dreptul s ă accepte r ăspunderea, s ă
negocieze sau s ă efectueze o plat ă sau o cheltuial ă f ără acceptul scris al asigur ătorului, care în
mod normal are dreptul ca, pe cheltuiala sa s ă preia și s ă conduc ă în orice moment în numele
asiguratului rezolvarea oric ărei cereri de desp ăgubire și s ă primeasc ă în orice moment
sprijinul acestuia.
Este important de men ționat c ă atât acoperirea prin asigurare, cât și excluderile nu se reg ăsesc
în mod identic la toate societ ățile de asigurare, fiecare dintre ele având libertat ea de a include
și respectiv de a exclude acele riscuri și r ăspunderi pe care le consider ă utile, în func ție de
nevoile și interesele asiguratului dar și de cele ale societ ății de asigurare. În afara unor
condi ții generale, fiecare tip de contract de asigurare d e r ăspundere profesional ă pentru
oricare dintre profesiile enumerate cuprinde riscur i specifice legate de fiecare activitate în
parte ( erori de proiectare la arhitec ți, erori de execu ție în cazul constructorilor, tratamente
inadecvate prescrise pacien ților în cazul medicilor, pierderea oportunit ății de afaceri,
pierderea de profit din cauza unor recomand ări gre șite date de c ătre consultan ți etc.).
Ca în orice contract de asigurare sunt incluse și limitele r ăspunderii ( a desp ăgubirii maxime
pe care o va suporta asigur ătorul) și primele aferente ce vor fi pl ătite de asigurat.
Acoperirea oferit ă va fi limitat ă la o sum ă total ă în orice perioad ă a asigur ării și primele tind
să fie mari pentru aceast ă asigurare. Este o pia ță restrictiv ă de și exist ă scheme de acoperire
pentru majoritatea profesiilor.
În general, contractul prevede anumite sume ce vor fi sc ăzute din cadrul oric ărei pl ăți, cum ar
fi: datoriile asiguratului în favoarea persoanelor care au condus la apari ția daunei, sumele
re ținute de asigurat care apar țin persoanelor responsabile de daun ă, precum și orice sume
recuperate de la cei responsabili de producerea dau nei.
Asigur ătorul î și declin ă orice r ăspundere în cazul în care au loc daune din cauza or ic ăror
persoane și care apar dup ă ce a fost confirmat ă în scris suspiciunea asigur ătorului asupra
activit ăților respectivelor persoane.
În cazul în care asiguratul beneficiaz ă de desp ăgubiri din orice alte surse pentru o daun ă ce se
încadreaz ă în condi țiile prezentului contract, asigur ătorul este r ăspunz ător numai pentru
valoarea daunei care dep ăș ește cuantumul recuperat din aceste surse. Dimensiune a
desp ăgubirilor, care includ și cheltuielile de judecat ă, se stabile ște în limita sumei asigurate
men ționate în contractul de asigurare.

In concluzie, ceea ce am putea deduce cu u șurin ță , este faptul c ă apari ția unor riscuri
specifice unei anumite ramuri de activitate, a det erminat apari ția unor asigur ări caracteristice
lor, fapt ce arat ă maleabilitatea asigur ărilor atunci când vine vorba de a se dezvolta. Prin
intermediul asigur ărilor, cei ce apeleaz ă la aceste servicii, au în vedere nu numai bunul me rs
al activit ății lor cât și al celor din jur; putem men ționa cazul asigur ărilor de r ăspundere
civil ă.

Bibliografie

1. Alexa C., Sebe E., V. Ciurel, A. M. Mih ăilescu, Asigur ări și reasigur ări în comer țul
interna țional, Editura All, Bucure ști, 1992
2. Ardelean Daniel, Asigur ări și reasigur ări, Editura Funda ției Academia Comercial ă
Satu-Mare, 2007
3. Bistriceanu, D, Gheorghe, Sistemul asigur ărilor în România, Editura Economic ă,
Bucure ști, 2002
4. Bistriceanu, D, Gheorghe, Sistemul asigur ărilor și reasigur ărilor din România, Editura
Universitar ă, Bucure ști, 2010
5. Bodea, G., Teorie Micro- și Macroeconomic ă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001
6. Botea, Gheorghe, Dreptul asigur ărilor, Editura Universitar ă, 2009
7. Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigur ări comerciale, Ed. Dimitrie Cantemir, Tg.-
Mure ș, 1997
8. Ciuma ș, Cristina – Asigur ările interna ționale, arhitectur ă și problematic ă la debutul
mileniului III, Editura Intelcredo, Deva, 2001
9. Ciurel, Violeta, Asigur ări și reasigur ări, Abord ări teoretice și practici interna ționale,
Ed. Allbeck, Bucure ști, 2000
10. Ciurel,Violeta, Asigur ări și reasigur ări. O perspectiv ă global ă, Editura Rentrop &
Straton, Bucure ști 2011
11. Constantinescu, D. A., ș.a, Managementul riscului în asigur ări, Editura Semne ’94,
1998
12. Constantinescu, D. Anghel, Dobrin, Marinic ă, Ungureanu, A. Maria, Gr ădi șteanu,
Daniela, Tratat de asigur ări, Ed. Tribuna Economic ă, Bucuresti, 1999
13. Constantinescu, D. Anghel, Tratat de asigur ări, vol.I+II, Ed. Economic ă, Bucure ști,
2004
14. Constantinescu, D. Anghel, Dobrin, Marinic ă, Introducere în asigur ări, Ed. Tehnic ă,
Bucure ști, 1998
15. Dan Octavian, Politica valutar ă și managementul riscului în tranzac țiile intrena ționale,
Editura Economic ă, Bucure ști 2003
16. Dobrin, Marinic ă, T ănăsescu, P., Teoria și practica asigur ărilor, Ed. Economic ă,
Bucure ști, 2003
17. Dogaru, Ioan, Drept civil. Contractele speciale , Editura All Beck, Bucure ști, 2004
18. Fîrtescu, N.B., Bazele asigur ărilor de bunuri și persoane, note de curs, Facultatea de
Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I. C uza” Ia și

19. Galiceanu, I., Galiceanu, M., Asigur ări interne și interna ționale, Editura Spirit
Românesc, Craiova, 1999
20. Georgescu-Olenin, Șt., Contractul de asigurare și reasigurare, vol.I, Tipografia de art ă
și editura Leopold Geller
21. Iancu, Aurel , Tratat de economie, vol. 3, Ed. Expert, Bucure ști, 1992
22. Iliescu, Cosmin, Contractul de asigurare de bun uri în România, Editura All Beck,
Bucure ști, 1999
23. Ionescu (Davidescu), Roxana, Economia asigur ărilor, Ed. Universitar ă, Bucure ști,
2010
24. Istocescu, Amedeo, Strategia și managementul strategic al firmei, ASE, Bucure ști
2003
25. Jennings, Marie, Asigurarea perfect ă: tot ceea ce î ți trebuie pentru a reu și de prima
dat ă, Ed. Na țional, Bucure ști, 1998
26. Luca Lia, Ghid pentru Asigur ări și reasigur ări în Uniunea European ă, Editura
Economic ă, Bucure ști, 2010, pag. 56
27. Monea Mirela, Asigur ări comerciale, Editura Universit ății Petro șani, 2008
28. Olteanu,Gabriel, Dreptul asigur ărilor, Editura Themis, Craiova, 2001
29. Petrescu, E. C.,, Marketing în asigur ări, Ed. Uranus, Bucure ști, 2005
30. Politis, Alexandros, Managementul agen ției de asigur ări: ghid practic, Ed. All Becks,
Bucure ști, 2001
31. Purcanu Ion – Matematic ă si asigur ări, Editura Economic ă, Bucuresti, 1994, pag. 7
32. Șerbu Traian, Managementul riscului, Editura Minist erul de Interne, Bucure ști, 2002
33. Ștef ănescu B. , Ruc ăreanu I., Dreptul comer țului interna țional, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, Bucure ști, 1983
34. Szathmary-Miclea Camelia, Evaluarea și gestionarea riscului în întreprinderile mici și
mijlocii, Editura Editura Universit ății de Vest, Timi șoara, 2003
35. Tănăsescu, P., Asigur ări moderne de bunuri și persoane, http://www.biblioteca
digitala.ase.ro/biblioteca/model/index2.asp
36. Teodorescu Sandra, Asigur ările de-a lungul timpului. Considera ții istorice din
perspectiv ă româneasc ă, Revista Româna de Asigur ări, Nr. 1/2009, pp. 124-127
37. Văcărel, I., Bercea F, Asigur ări și reasigur ări, Editura Expert, 2003
38. Văcărel, I., Bercea, F., Asigur ări și reasigur ări, Edi ția a II-a , Editura Expert,
Bucure ști, 1998
39. Vorzsák, Á., Nedelea, Alexandru, Marketingul se rviciilor, Ed. Alma Mater, Cluj
Napoca, 2006