Curs 2 Patologie Orala [310265]

CLASIFICAREA LEZIUNILOR MUCOASEI BUCALE

Cursul 2

Mucoasa orala normala sau patologica

Examinarea cavitatii bucale de catre medicul dentist are in vedere atat arcadele dentare cat si mucoasa orala. [anonimizat]. o [anonimizat], cum ar fi diabetul. Dar nu orice modificare ce se abate de la normal este si patologica. Pentru a [anonimizat], [anonimizat], trebuie sa produca o alterare la acest nivel.

Mucoasa orala reprezinta invelisul interior al cavitatii bucale ce se intinde intre rosul de buza si mucoasa faringelui. Ea joaca un rol important in organism. [anonimizat]: oase, muschi, [anonimizat]. Apoi, este implicata in procesul de digestie prin receptorii pentru gust (cele mai cunoscute sunt papilele gustative prezente la nivelul limbii), [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat], nicotina etc. dar si de a elimina produsi toxici rezultati din metabolismul organismului sau ajunsi aici accidental.

Aspectul normal pentru mucoasa orala

Gingia reprezinta portiunea de mucoasa orala ce inveleste zona de os in care sunt fixati dintii. O [anonimizat]. Are o culoare roz sau poate varia in cazul persoanelor cu exces de pigment melanic ([anonimizat] ) [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]. Inflamatia gingiei se numeste gingivita.

2. Mucoasa orala ce acopera limba este o [anonimizat] a prezentei unor numeroase papile gustative. [anonimizat], putem simti gustul alimentelor: dulce, sarat, acru, amar sau numeroase combinatii ale acestora. [anonimizat], de exemplu:

– limba fisurata este de obicei mostenita ereditar. [anonimizat], mai mult sau mai putin adanci. Fotografia de mai jos prezinta o limba fisurata.

– [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. Poate sa apara inca de la o varsta frageda si nu dispare intotdeauana la varsta adulta. Fotografia de mai jos prezinta o limba geografica.

3. Mucoasa orala de la nivelul obrajilor si buzelor captuseste fata interna a acestora, protejand musculatura. Este mobila si are o [anonimizat]. Si la acest nivel pot exista variatii de la normal fara caracter patologic:

– linia alba jugala este o [anonimizat], [anonimizat]. Mai jos este prezentat aspectul pentru linia alba jugala.

– [anonimizat], ce apar pe mucoasa orala la nivelul obrajilor sau buzelor;

– cheilita glandulara se prezinta sub forma unor noduli pe mucoasa orala la nivelul buzelor.

4. Mucoasa palatinala tapeteaza structura osoasa ce desparte cavitatea bucala de nas. In aceasta zona mucoasa orala este fixa si are o culoare roz-pal. Catre faringe se continua cu valul palatin, mucoasa orala mobila si colorata galbui.

5. Mucoasa orala ce inveleste planseul bucal este foarte subtire, astfel ca se poate observa cu ochiul liber traseul vaselor de sange. Aceasta proprietate este utila in cazul administrarii unor medicamente ce trebuie sa se absoarba foarte rapid in organism. Dar la fel pot ajunge si substante nocive precum cele din tigari, bauturi alcoolice, etc. sau microorganisme patogene.

Mucoasa orala este agresata in permanenta de agenti cu potential patogen. Igiena orala deficitara, alcoolul, medicamentele, alimentele foarte dure, extrem de reci sau fierbinti, microorganismele, carentele alimentare, traumatismele, bolile generale, sunt exemple de elemente ce pot avea repercusiuni la acest nivel. Pot genera afectiuni infectioase (cand sunt incriminate virusuri, bacterii, ciuperci) sau neinfectioase. Nu amana vizita la stomatolog daca observi modificari de mucoasa orala, in special daca acestea se transforma in timp si nu dau semne de vindecare. In unele cazuri ar putea fi vorba chiar de leziuni ce ar putea da nastere unui cancer oral.

Cateva exemple de afectiuni de mucoasa orala frecvent intalnite la acest nivel:

gingivita conica de cauza bacteriana este caracterizata de gingii rosii, sangerande, moi, netede, lucioase, marite de volum. Principala cauza este constituita de absenta sau ineficienta mijloacelor de igienizare a cavitatii bucale;

herpesul bucal se prezinta sub forma unei eruptii de vezicule ce se sparg repede, lasand in urma mici leziuni ulcerate policiclice. De cele mai multe ori ne infectam in copilarie. Chiar daca infectia herpetica primara dispare, virusul ramane in stare latenta in organism. Astfel, pe parcursul vietii se poate reactiva de nenumarate ori ca raspuns la stres, scaderi imunitare, etc. ;

candidoza orala se poate manifesta fie sub forma unor depozite alb-galbui ce pot fi indepartate de pe mucoasa orala lasand o suprafata rosie, fie sub forma unor zone de mucoasa orala subtiri, rosii, insotite de senzatie de arsura sau usturime. Dezvoltarea ei este favorizata de igiena deficitara, utilizarea timp indelungat a antibioticelor cu spectru larg, fumat, boli generale, lucrari protetice vechi, etc. ;

aftele bucale apar ca ulceratii dureroase dar nesangerande, de dimensiuni variabile, cu contur neregulat, acoperite de depozite alb-cenusii si inconjurate de halou rosu. Implicati in aparitia lor sunt considerati factori imunologici, microbieni, virusuri, alergii, deficite de vitamina B12, acid folic, fier, etc. ;

alergiile de contact se manifesta ca zone rosii de mucoasa orala, vezicule, ulceratii, strict in locul in care substanta alergena ia contact cu cavitatea bucala. Pot fi generate de diferite substante, cum ar fi: medicamente, componente din pasta de dinti sau apa de gura, coloranti alimentari, materiale utilizate in cabinetul dentar, etc.

Afecțiunile mucoasei bucale pot fi clasificate după mai multe criterii: localizare topografică, extindere, evoluție (acute, subacute, cronice), singulare sau asociate.

Clasificarea etiologică este dificilă motiv pentru care se folosește clasificarea după leziunile elementare (aspecte macroscopice lezionale).

Din punct de vedere al localizării distingem:

1. gingivite ( procese inflamatorii gingivale);

2. stomatite inflamație locală a mucoasei orale asociată cu cea gingivală (gingivo- stomatita);

3. cheilite inflamații ale mucoasei buzelor;

4. glosite inflamații ale mucoasei linguale;

Leziunile elementare întâlnite în aceste afecțiuni pot să fie:

a) eritem;

b) maculă;

c) papulă;

d) veziculă;

e) bulă;

f) pustulă;

g) eroziune;

h) fisură;

i) ulcerație;

Aceste leziuni elementare se întâlnesc mai frecvent asociate decât singulare, astfel: gingivitele și gingivostomatitele se pot prezenta ca eritematoase, ulceroase, veziculoase, buloase, veziculo- buloase, pustuloase, ulcero- necrotice, veziculo- pustuloase,

Aceste leziuni se pot prezenta ca și simptomatice, în cadrul unor afecțiuni în cadrul aspectelor clinice din: intoxicații cu metale, carențe vitaminice, discrazii, boli infecțioase și virale, afecțiuni micotice, cele provocate de antibioterapie, boli specifice (TBC, Lues), afecțiuni cronice ale mucoasei bucale.

În aceste situații clinice, leziunile elementare se suprapun cu simptomele caracteristice bolilor sistemice.

STOMATITELE

Elementul preponderent este eritemul (congestia) mucoasei, ca expresie a localizării inflamației la nivelul cavității bucale, poate fi limitat la nivelul gingiei (gingivită), dar poate cuprinde și toată mucoasa(stomatită), asociate gingivo-stomatită, sau în placarde izolate prin zone de mucoasă sănătoasă.

Eritemul simplu este roșu aprins, cu alterări epidermice (epiteliale) de aspect opalin dat de infiltrații leucocitare sau depozite de fibrină cu eroziuni.

Din punct de vedere etiologic desprindem :

Factori locali:

– igiena bucală deficitară;

– tartrul;

– leziuni carioase;

– obturații debordante;

– lipsa punctelor de contact;

– resturi radiculare;

– croșete;

– aparate gnato- protetice fixe sau mobile (neadaptate).

2. Factori generali:

– febre eruptive;

– boli hepatice (hepatită cronică, ciroze hepatice);

– boli renale;

– boli endocrine;

– boli digestive (dispepsii);

Clinic gingivo-stomatitele eritematoase pot fi: gingivostomatitele eritematoase (simple), pultacee, gingivite hiperplazice, stomatite eritematoase.

Gingivitele se pot prezenta: acute, subacute, cronice și pot cuprinde numai papila (papilită), sau și marginea gingivală liberă și gingia fixă (gingivite difuze).

Clinic, semnele gingivitei sunt: tumefacție gingivală, congestie, sângerare precoce, sensibilitate la periaj, senzație de tensiune, usturime, prurit, arsură gingivală.

În forma cronică, semnele sunt mai atenuate și mai ușor suportate de către pacient.

Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:

– endogeni(diabet);

– hormonali(sarcină, pubertate);

– carențe vitaminice(C);

– medicamentoși (hidantoină și antagoniști de calciu);

– idiopatici (fibromatoza gingivală);

– boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);

STOMATITA ERITEMATOASĂ

Este o afecțiune care apare în cadrul unor boli eruptive, febrile, la copii cașectici, diabet zaharat, disendocrinii,pacienți cu boli hepatice, enterocolite, malabsorbție, boli renale (nefrită), caracterizată în general prin mucoasă tumefiată, congestivă, aspect roșu aprins.

STOMATITA DE PROTEZĂ

Este cunoscută și sub numele de stomatita levurică de sub placa protetică. Factorii predispozanți sunt reprezentați de tratamente prelungite cu antibiotice, leziuni de decubit prin suprasolicitare, maladiile sistemice, diabetul zaharat.

Apare sub placa de proteză, datorită unei igiene deficitare, a purtării permanente a lucrării protetice (ziua și noaptea), fiind astfel favorizată dezvoltarea florei microbiene și miceliene (candida albicans) în spațiul dintre proteză și câmpul protetic. Această stomatită copiază conturul protezei, motiv pentru care, a fost fals denumită și alergică. Aspectul clinic al stomatitei levurice de sub placa protetică seamănă cu candidoza cronică din muguet.

Clinic stomatita se manifestă prin: – mucoasă roșie, uscată, tumefiată care poartă amprenta dinților lingual și jugal;

– patul mucos corespunde dinților protezei, este în întregime interesat inflamator, uneori are aspect opalin datorită persistenței factorilor de iritație (infiltrate leucocitare);

– halenă;

trismus;

– adenopatie satelită;

Se asociază și tulburări funcționale:

– disfagie;

– disfonie;

– sialoree;

– jenă la masticație;

Tratamentul stomatitei de sub placa protetică impune prioritar repaus în purtarea protezei, readaptarea corespunzătoare a acesteia, igienă bucală satisfăcătoare, alternarea purtării protezei.

În general tratamentul stomatitelor impune: îndepărtarea depozitelor moi și de fibrină cu tampoane îmbibate în soluție de cloramină, apă oxigenată, spălături largi bucale cu clorhexidină, cloramină 3%, antiseptice slabe, permanganat de potasiu, ceai de mușețel (romazulan), apă călduță, igienă corespunzătoare, spălături din jumătate în jumătate de oră, aplicarea de colutoriu (30 gr glicerină cu 100 mg Fenergan)

Tratamentul:

a) general (al afecțiunii de fond sistemice):

– vitaminoterapie (vitaminaC, complexul de vitamine B, regim

vegetarian).

b) local:

– igiena cavității bucale și a protezei;

– tratament stomatologic (medicamentos antiinflamator și antimicrobian, îndepărtarea resturilor radiculare, a obturațiilor și lucrărilor protetice neadaptate, restaorarea morfologică coronară funcțională, control periodic) ;

STOMATITA GANGRENOASĂ

Cunoscută și sub numele cancrum oris, apare la persoanele cu deficiențe de imunitate, nutriție și afecțiuni psihice.

Apere sub forma unei ulcerații gingivale la nivelul mucoasei jugale și linguale, având în centru elemente de necroză de culoare cenușiu închis cu un șanț delimitant periferic.

Evoluția poate fi spre os și produce o denudare cu deperiostare, avulsie dentară, fie la nivelul palatului spre fosele nazale care determină o comunicare oro- nazală, sau spre obraz, ceea ce facilitează perforarea lor și implicit ulcerații la acest nivel cu caracter gangrenos.

CHEILITELE

CHEILITA GLANDULARĂ

Este tradusă printr-o creștere în volum a glandelor salivare accesorii (auxiliare), cu aspect nodular, alături de inflamarea și dilatarea orificiilor canalelor excretorii, apar ca niște macule roșii (pete).

Se cunosc trei tipuri de cheilită glandulară:

– simplă – care este cel mai frecvent întâlnită, reprezentată prin multiple

leziuni nodulare (de mărimea unei gămălii de ac);

– superficială – cu prezența unor indurații și ulcerații atât superficiale

cât și profunde;

– supurativă (cheilita glandulară aposteomatoasă);

Din punct de vedere clinic tipul supurativ profund se caracterizează prin abcese cu traiecte fistuloase.

Cheilita glandulară este considerată o leziune precanceroasă.

CHEILITA GRANULOMATOASĂ

(MERCKELSON-ROSENTHAL)

Este cea mai frecventă inflamație difuză la nivelul buzei inferioare, de aspect angioneurotic. La palpare buza este fermă, pot apare vezicule, pustule sau fisuri.

Caracteristică este asocierea cu paralizia facială și limba scrotală ceea ce duce la triada sindromului Merckelson- Rosenthal.

Tratamentul:

– steroizi;

– chirurgical;

– uneori o regresie spontană a simptomelor;

HIPERPLAZIA EPITELIALĂ FOCALĂ

(BOALA LUI HECK)

Este caracterizată prin leziuni nodulare de 1,5 mm, de consistență moale, fără modificări de culoare, care uneori după 4-6 luni regresează, cel mai frecvent este localizată la nivelul buzei inferioare și la copii între 3- 16 ani.

MACULELE MELANOTICE

Pot să se localizeze labial și oral, sunt leziuni pigmentate asimptomatice, fie singulare, fie multiple, de culoare brună sau neagră situate aproape de linia mediană. Definiția de maculă melanotică se atribuie leziunilor ce nu au o etiologie bine definită.

Leziunile cu etiologie definită se întîlnesc în: boala Addison, pigmentarea rasială, pigmentarea nicotinică, traume, post infecții prelungite în lichenul plan.

GRANULELE LUI FORDICE

Sunt glande sebacee individuale, inclavate embriologic în mucoasa labială sau jugală și se prezintă sub forma unor papule galbene sau alb cremoase.

CHEILITA ACTINICĂ

Apare frecvent la nivelul buzei inferioare, datorată expunerii timp îndelungat la radiațiile solare. În faza incipientă, buza inferioară este keratozică cu dispariția roșului buzelor, ulterior apar zone focale albe, difuze sau netede iar cu timpul buza devine de o consistență fermă, tumefiată, cu aspect solzos, iar în final apar ulcerații cu cruste.

Această afecțiune reprezintă o stare precanceroasă.

Tratamentul este chirurgical, iar local aplicații cu 5 Fluoruracil.

CHEILITA CANDIDOZICĂ

Apare frecvent la copii și indivizii cu obiceiuri vicioase precum cel de sugere a buzei.

Se manifestă prin apariția tulburărilor în nutriția buzei, care prezintă prezintă fisuri verticale și durere la alimente fierbinți; tegumentele perilabiale sunt roșii, atrofice și fisurate.

Tratamentul se realizează prin întreruperea obiceiului vicios și aplicare de unguente antimicotice, gen Nistatin.

CHEILITA ANGULARĂ

Denumită și perles, cheilita candidozică sau micoză interlabială apare frecvent la femei după 55 ani și la purtătorii de proteze, la care din punct de vedere medical, dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este incorect determinată sau micșorată.

Această afecțiune se manifestă prin fisuri radiale la nivelul comisurii buzelor (bucale).

CHEILITA EXFOLIATIVĂ

Apare frecvent la femei tinere și adolescente, sub forma unor leziuni fisurale, singulare sau multiple care se cicatrizează, lăsând un aspect de cicatrice alb- gălbuie, sau se ulcerează fiind acoperite de cruste hemoragice; apar infecții cu candida sau alte infecții orale.

Tratamentul este eficient prin îndepărtarea factorilor predispozanți și medicație antifungică.

AFECȚIUNI ALE LIMBII

MICROGLOSIA

Este de obicei o afecțiune congenitală, limba rudimentară cu tulburări fonetice și masticatorii.

MACROGLOSIA

Se manifestă printr-o creștere în volum a limbii; poate fi o afecțiune congenitală cu o hipertrofie musculară generalizată.

Secundar poate apare în : limfangiom, hemangiom, hipotiroidism, acromegalie determinând tulburări ale relațiilor ocluzale și deplasări dentare.

ANCHILOGLOSIA

Reprezintă fuzinea dintre limbă și planșeu, care poate fi totală și determină tulburări de masticație, sau parțială cu frenul scurt când pacientul va suferi tulburări fonetice.

LIMBA FISURATĂ

Prezintă pe fața dorsală un număr important de șanțuri ce sunt dispuse de-a lungul liniei mediane; această afecțiune fiind asociată și cu limba geografică.

Etiologie: factori traumatici cronici și deficiențe vitaminice.

GLOSODINIA

Este frecvent întâlnită la femei în climateriu, cu suferințe nevrotice, psihice; durerea apare fără un suport morfopatologic.

Sunt incriminați anumiți factori atât locali, cât și generali:

• factori locali- carii, tartru, lucrări protetice;

• factori generali- tuberculoza ( TBC ), intoxicații medicamentoase;

Pot apare: – dureri la nivelul mucoasei în forma parestezică;

dureri în profunzime întâlnite în forma reumatică;

– și nevralgii în nevrite la nivelul nervului lingual;

TULBURĂRI MOTORII ALE LIMBII

Apar sub forma unor pareze unilaterale sau bilaterale, cu afectarea nervului hipoglos sau în tumori ale bazei craniului.

MODIFICĂRI DISCHINETICE LINGUALE

Sunt afecțiuni caracterizate prin mișcări ale limbii greu de stăpânit care pot fi întâlnite în boala Parckinson.

TULBURĂRI DE SENSIBILITATE GUSTATIVĂ

Traduse prin diminuarea simțului gustativ si denumite ca hipoagenezie.

GLOSITE

GLOSITA ROMBOIDALĂ

Este o afecțiune congenitală datorată retragerii tuberusului impar, înaintea fuziunii jumătăților laterale a limbii.

Clinic se prezintă ca o placă (pată) rombică (ovală), roșietică, ușor mamelonată, pe fața dorsală a limbii , înaintea “ V “ lingual.

Frecvența este de trei cazuri la o mie de subiecți, la bărbați fiind de trei ori mai des decât la femei, putând să se asocieze cu paracheratoză și fungi.

Tratamentul este antifungic: Nistatin.

GLOSITA MIGRATORIE BENIGNĂ

Cunoscută și sub denumirea de limba geografică, se asociază cu infecții fungice, bacteriene, stres emoțional, poate fi întâlnită în psoriazis, etiologia acestei boli este necunoscută.

Frecvența este crescută la femei, statisticile au relevat faptul că 2% din populația Americii suferă de această afecțiune.

Clinic se întâlnesc arii mici rotunde sau neregulate, de keratinizare și descuamare a papilelor filiforme, cu apariția zone congestive, înconjurate de margini albe sau alb- gălbui.

Caracteristic este faptul că aceste zone migrează, fuzionează, regresează, dispar și reapar. Diagnosticul pozitiv al limbii geografice se bazează pe: apariția în copilărie, caracterul migrator al leziunii și eviluția de lungă durată. Dintre elementele prezente sunt și senzația de gâdilare, în rest afecțiunea fiind asimptomatică.

LIMBA NEAGRĂ PĂROASĂ

Clinic se observă hipertrofia papilelor filiforme cu descuamare redusă, până la absență; culoarea papilelor variază de la brun maroniu la negru, explicată prin mecanismul de hiperkeratoză, în funcție și de factorul microbian, nicotină, melanină. Diagnosticul pozitiv se bazează pe hipertrofia papilelor filiforme, alungirea și îngroșarea lor, keratoza pe linia mediană.

Caracteristică este și limba simptomatică cu papile filiforme, hipertrofiate care se întâlnește în anemii, infecții cu fungi, utilizarea timp îndelungat a antibioticelor cu spectru larg, radioterapie, ape de gură cu perborat de sodiu și apă oxigenată, la marii fumători.

GLOSITA DISPEPTICĂ

Clinic se observă limba de culoare roșu intens, tumefiată cu hipertrofia papilelor sau albă cu edem discret, denumită și limbă încărcată.

Tratamentul se orientează în două direcții: asupra bolii generale și tratament cu antifungice.

GLOSITA CAȘECTICĂ

Este specifică bolnavilor aflați în suferințe generale grave și convalescență.

Clinic se observă vârful limbii neted, depapilat, de culoare roșie, eritematos, cu fisuri dureroase.

GLOSITA ELECTROGALVANICĂ

Manifestată printr-o congestie inflamatorie a mucoasei linguale în condiții de bimetalism.

Leziunile tumorale de la nivelul cavității bucale se încadrează în cadrul afecțiunilor benigne sau maligne, orale sau oro-maxilo-faciale. Această regiune (orală și maxilo-facială) cuprinde numeroase structuri anatomice importante, cu o vascularizație bogată, atât sanguină cât și limfatică, aproximativ o treime din totalitatea limfonodulilor din organism fiind situați la nivelul gâtului. De aceea, în cazul unei tumori maligne la acest nivel, sunt afectate rapid structuri de importanță vitală, iar metastazele locale și generale sunt de asemenea prezente în multe dintre cazuri.

În anul 2008, în România, incidența leziunilor tumorale maligne la nivelul cavității bucale și buze era de 4, 8% din totalul cancerelor, cea mai frecventă formă de cancer la acest nivel fiind carcinomul cu celule scuamoase. Dar, multe dintre aceste carcinoame se dezvoltă din leziuni preexistente la nivelul cavității bucale.

Aceste leziuni (considerate leziuni pre-maligne sau precursoare maligne) ale cavității bucale reprezintă o problemă de sănătate la nivel mondial deoarece, deși multe dintre ele pot fi depistate cu ușurință printr-un control la medicul dentist, marea majoritate sunt diagnosticate în faze tardive.

Leziunile premaligne ale cavității orale

Leziunile premaligne sunt acele leziuni cu caracter ireversibil (adică nu se vindecă de la sine) și care vor evolua cu certitudine spre leziuni maligne ale cavității bucale. Până în acest moment sunt considerate leziuni premaligne: leucoplazia, eritroplazia și eritroleucoplazia. În afara acestor trei afecțiuni, încă două se consideră a fi leziuni cu potențial de malignizare (asociate cu un risc crescut de cancer) – fibroza orală submucoasă și lichenul plan.

Leucoplazia

Leucoplazia poate fi caracterizată ca o pată albă, prezentă la nivelul cavității bucale, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic în altă categorie de afecțiuni. Așadar este diagnosticată prin excluderea altor afecțiuni cu aspect asemănător.

Se localizează frecvent la nivelul limbii, palatului, mucoasei bucale, planșeului bucal, buzelor și regiunii posterioare de ultimul molar inferior (cunoscută și sub numele de trigon retromolar) .

Eritroplazia

Eritroplazia este reprezentată de o pată roșie, cu aspect catifelat, la nivelul mucoasei cavității bucale, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic într-o altă categorie de afecțiuni. Este considerată o formă de debut a tumorilor maligne din cavitatea bucală. Cel mai des, eritroplazia apare la nivelul planșeului bucal, părților laterale ale limbii, palatului și trigonului retromolar.

Leziuni cu potențial de malignizare

Așa cum am menționat anterior, aceste leziuni au un potențial crescut de „transformare” într-o tumoră malignă.

Fibroza orală submucoasă se manifestă prin prezența unor mici vezicule, pete sau mici zone ulcerative la nivelul cavității bucale. Pacientul acuză o senzație de arsură (mai ales la contactul cu alimente acide sau condimente), iar uneori chiar senzația de gură uscată (xerostomie). Această leziune poate fi prezentă împreună cu leucoplazia.

Lichenul plan este o afecțiune a mucoasei cavității bucale căreia nu i se poate asocia o anumită cauză. Are aspectul unor pete albe, situate bilateral în cavitatea bucală, iar tratamentul este deseori de expectativă (de observație).

Factori de risc

Factorii de risc locali în cazul acestor afecțiuni sunt, în mare parte, aceiași ca și în cazul apariției tumorilor maligne de la nivelul cavității bucale.

Tutunul

Fie că este vorba de fumat, mestecatul de tutun sau fumatul pasiv, tutunul este un factor principal de risc în cazul apariției leziunilor premaligne. Acest lucru a fost dovedit prin numeroase cercetări, în cazul fumatului gudroanele produse prin ardere sunt responsabile de apariția acestor leziuni.

Alcoolul

Alcoolul este și el considerat un factor de risc important, iar în combinație cu tutunul, efectul acestora este potențat. Alcoolul își exercită efectul atât local (prin contactul direct al impurităților pe care le conține), dar și la nivel sistemic (general). Se consideră că un consum de peste 1l de alcool nedistilat pe zi sau 250ml de alcool distilat pe zi reprezintă un factor de risc important în apariția acestor leziuni premaligne.

Agenți infecțioși

La nivel local, candida albicans este deseori prezentă pe fondul leucoplaziei. Se presupune că aceste microorganisme determină produși cancerigeni (nitrozamine endogene), care sunt responsabili de inducerea tumorilor maligne la nivelul cavității bucale.

Alți factori infecțioși – virusul papiloma uman, virusul herpex simplex – sunt considerați, de asemenea, factori de risc în apariția leziunilor premaligne și maligne

Statusul dentar și parodontal

Igiena orală deficitară, prezența infecțiilor dentare și parodontale, precum și iritațiile constante ale mucoasei bucale produse de margini dentare tăioase, ascuțite (fie ale dinților naturali, fie ale obturațiilor dentare sau ale lucrărilor protetice) sunt cunoscute ca fiind un factor de risc în apariția leziunilor premaligne.

Factorii de risc generali în apariția acestor leziuni sunt aceiași ca și pentru alte tumori maligne. Astfel, vârsta (peste 45-50 de ani) reprezintă un factor de risc, precum și anumiți factori nutriționali (niveluri scăzute de vitamina A sau ale vitaminelor B). De asemenea, deficitul imunitar, fie ca este vorba de o imunodepresie cauzată de virusul HIV, fie că este produs prin medicație imunosupresoare, se pare că reprezintă factori de risc în apariția leziunilor premaligne la nivelul cavității bucale.

Diagnostic

Diagnosticarea acestor leziuni premaligne se face cel mai adesea de către medicul dentist printr-un control riguros al cavității bucale, adică prin examinarea acesteia.

Alte metode de diagnostic presupun colorarea leziunii cu albastru de toluidină, citologia orală (prin raclarea unui strat de celule superficiale de la nivelul leziunii) sau metode iluminescente de diagnostic cu ajutorul unei aparaturi speciale.

În urma examenului clinic medicul observă aceste leziuni, după care va efectua un diagnostic diferențial, adică va exclude leziuni asemănătoare, care nu se confirmă în acel caz. Prin excluderea acelor leziuni, medicul va putea pune un diagnostic prezumtiv de leziune premalignă (leucoplazie, eritroleucoplazie etc).

Un aspect foarte important este faptul că diagnosticul final al acestor leziuni este pus pe baza diagnosticului histopatologic, de către medicul anatomopatolog, care va analiza la microscop leziunea extirpată (parțial – prin biopsie sau în totalitate).

Tratament

În general, leziunile premaligne se vor extirpa în totalitate pentru a fi corect diagnosticate și pentru a scădea riscul apariției tumorilor maligne la nivelul cavității bucale.

Medicul dumneavoastră ar putea să vă propună prelevarea unei porțiuni din leziune pentru a putea stabili diagnosticul de certitudine, după care va lua decizia extirpării în totalitate sau a menținerii sub observație.