Curs 13 Analiza Riscului De Faliment [627817]

4. ANALIZA RISCULUI

Analiza performan ței constituie, f ără îndoială , un aspect esen țial al diagnosticului
financiar, dar concluziile sunt adesea incomplete dac ă nu se ia în considerare cel ălalt aspect
al analizei financiare – riscul.
Într-o accep țiune sintetic ă, riscul – inerent oric ărei activit ăți – reprezint ă variabilitatea
rezultatului sub presiunea mediului.
Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilit ății nu trebuie s ă ducă la concluzia c ă
cele dou ă aspecte sunt independente. Rentabilitatea nu poate fi apreciat ă decât în func ție de
risc, și invers. Diferi ți agenți economici nu- și asumă un risc decât în func ție de rentabilitatea
pe care ei o a șteaptă.
De altfel, în teoria economic ă este tot mai frecvent acreditat ă ideea c ă echilibrul
financiar este respectat dac ă rentabilitatea unei entit ăți economice compenseaz ă riscul
asumat, risc dependent în m od egal de factori economici și de politica financiar ă a acesteia.
În concordan ță cu formele pe care le îmbrac ă riscul, problematic a analizei poate fi
structurat ă astfel:
– analiza riscului economic (de exploatare)
– analiza riscului financiar
– analiza riscului de faliment
În teoria economic ă, noțiunea de risc este substituit ă cu alte no țiuni, cel mai adesea cu
cea de „flexibilitate”, care înseamnă capacitatea firmei de a se adapta și a răspunde eficient
la schimb ările de mediu.

Analiza riscului de faliment

Pentru ca o întreprindere s ă reziste condi țiilor impuse de piață , aceasta va trebui s ă fie
solvabilă, adică să aibă capacitatea de a face fa ță obligațiilor scadente la un moment dat.
Deci, întreprinderea este obligată să lucreze în echilibru, orice dereglare a acestuia
conducând inevitabil la dificult ăți în desfășurarea activit ății, și în ultim ă instanță la falimentul
acesteia. Criteriile principal e care stau la baza identific ării întreprinderilor în dificultate sunt:
– insolvabilitatea, adic ă activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor

– supraîndatorarea, caz în care gradul de înda torare este atât de ma re încât compromite
capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor scadente
– existen ța unor fapte de natur ă să compromit ă continuarea activit ății
Uniunea European ă a Exper ților Contabili a reț inut urm ătoarele semne ale unei situa ții
dificile, reale sau potenț iale:
– existen ța unui fond de rulment negativ și a pierderilor
– utilizarea unor credite curente pentru finan țarea investiț iilor
– imposibilitatea ramburs ării creditelor la scaden ța normală
– imposibilitatea reînnoirii creditelor
– falimentul unor furnizori și/sau clien ți
– dispari ția sau indisponibilitatea unui manager
– persisten ța unor greve
Întreprinderile în dificultate financiar ă se caracterizeaz ă prin:
– scăderea volumului activit ății și a rentabilit ății
– utilizarea unor tehnici și instrumente de conducere neperformante
– situație financiar ă dificilă
– grad scă zut de utilizare a capacit ăților de produc ție
Din punct de vedere juridic, o întreprindere este în dificultate atunci când se afl ă în
stare de încetare a pl ăților, adic ă atunci când nu poate face fa ță datoriilor sale exigibile cu
sumele de bani disponibile. În acest caz, legea prevede desch iderea procedurii de
reorganizare sau lichidare judiciar ă. Derularea procedurii juridice, conform legisla ției noastre
începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de c ătre debitor, de că tre creditori sau de
către Camera de Comer ț și Industrie Teritorial ă. Cererea debitorului este înso țită, printre alte
anexe de: bilan țul contabil și copii de pe registrele c ontabile, contul de profit și pierdere din
anul anterior depunerii cererii, situa ția creanțelor și datoriilor firmei, o declara ție a debitorului
în care arat ă intenția de a-și reorganiza activitatea sau de a- și lichida averea.
În economia româneasc ă principalele cauze ale falimentului unor întreprinderi sunt:
– dotarea tehnică neperformant ă
– lipsa cererii pe pia ță a produselor fabricate
– apariția produselor de substitu ție realizate cu costuri mai mici sau provenite din import
– reducerea activit ății unor sectoare importante (industria c ărbunelui, transporturi etc.)
– productivitatea scă zută și costul ridicat al produselor
– politica de protec ție socială existentă

– gradul redus de competit ivitate al produselor
– blocajul financiar existent în economie
– management defectuos – falimentarea unor b ănci
În urma unui studiu efectuat în Fran ța, referitor la cauzele falimentelor, s-au identificat
următoarele 10 cauze principale (cu propor ția pe care o de țin în totalul cauzelor):
Falimentul unor clien ți 21%
Stocuri prea mari 11%
Reducerea creditelor 11%
Cheltuieli cu personalul prea mari 10%
Decesul sau boala managerului 10%
Contabilitatea deficitar ă și necunoa șterea costului complet 9%
Deturnarea de fonduri 8%
Exproprieri 8%
Scăderea conjunctural ă a cifrei de afaceri 8%
Organizarea deficitar ă a întreprinderii 6%

4.1. Analiza riscului de faliment prin metode statistice

4.1.1. Modele statistice str ăine

Evaluarea riscului intr ării și menținerii în afaceri a firmei pe o pia ță concuren țială
presupune utilizarea unor met ode statistice, între care pe termen scurt men ționăm metoda
scorurilor sau „credit-scoring”. Scopul acestei metode este de a stabili pentru fiecare firm ă
un indicator numit „scor”, care s ă permită estimarea st ării de faliment a firmei.Între modelele
cele mai cunoscute amintim: Modelul Altman, Modelul Cona n-Holder, Modelul Centralei
Bilanțurilor Băncii Fran ței.
Modelul „Z” este un model statistico-matematic de prognoz ă a stă rii de faliment a
firmelor, fiind dezvoltat în SUA, în anul 1968, de profesorul Altman. Modelul „Z” cuprinde cinci
variabile considerate a fi cele mai reprezentative st ări financiare par țiale ale unei companii.
Cu ajutorul acestui model , profesorul Altman a reu șit să prevadă circa 75% din falimentele
unor firme, cu aproximativ doi ani înainte de producerea acestora. Coeficienț ii variabilelor selectate au fost stabiliț i în urma analizei st ării economico-
financiare a unui num ăr de 66 de firme, dintre care unele au dat faliment, iar 33 au avut
dificultăți financiare.

Modelul „Z” Altman se prezint ă astfel:
Z = 1,2X 1 + 1,4X 2 + 3,3X 3 + 0,6X 4 + 0,999X 5
– flexibilitatea firmei
) () (
) () (
1AB total ActivFRN rulment de Fond
AB total ActivC circulant CapitalXc= =
FONDUL DE RULMENT NET (FRN), CAPIT ALUL DE LUCRU sau LICHIDITATEA
CURENT Ă (GENERAL Ă) ÎN FORM Ă ABSOLUTĂ reprezint ă echivalentul grupei E (Active
circulante, respectiv datorii curente nete) din bilanț.
E = B + C – D – I / rd.63, iar FRN (LG) = – , deci E = FRN (LG) *AC*DTS
– rata autofinan țării activelor totale

) () ( Pr
2AB total ActivPRI reinvestitofitX=
PRI = REZULTATUL NET AL EXERCI ȚIULUI (RNE) – DIVIDENDE DE PLAT Ă (Contul 457)
RNE = REZULTATUL BRUT AL EXERCI ȚIULUI (RBE) – IMPOZITUL PE PROFIT (IP)
IP = RBE x cota impozitului pe profit
– rata rentabilit ății economice
) () ( int Re
3AB total ActivRBDIT r impozitelo si dobanzilor plata de e ina brut zultatulX=
RBDIT = REZULTATUL BRUT AL EXERCI ȚIULUI (RBE) + CHELTUIELILE PRIVIND
DOBÂNZILE (CHD)
– capacitatea de îndatorare a firmei
) () )( ( ) (
4DT totale DatoriiVP actiunilor a piata de Valoarea C social CapitalXS=
– randamentul activelor
) () (
5AB total ActivCAN neta afaceri de CifraX=
În func ție de scorul ob ținut, firmele se ierarhizeaz ă pe trei nivele, și anume:
– nivelul I: firme solvabile Z > 3 sau 2,7
– nivelul II: firme cu dificult ăți financiare temporare, care pot fi remediate dac ă se
aplică strategia adecvat ă situației 1,8 < Z < 3 sau 2,7
– nivelul III: firme falimentare Z < 1,8
Modelul Altman putea fi folosit cu rezultate bune pentru firmele cotate la Bursa de valori.

Modelul J. Conan și M. Holder se aplică întreprinderilor industriale mici și mijlocii și se
bazează pe analiza „lichiditate-exigibilitate”. Model ul a fost construit în anul 1978 în urma
observării unui num ăr de 31 de rate, pe un eșantion de 190 de întreprinderi mici și mijlocii, din
care jumă tate au dat faliment în perioada 1970-1975.
Modelul Conan-Holder se bazeaz ă tot pe o func ție „Z” scor, cu urm ătoarea structur ă:
Z = 16X 1 + 22X 2 – 87X 3 – 10X 4 + 24X 5
– rata lichidit ății intermediare
) () (
* ** *
1DTS scurt termen pe DatoriiS AC Stocuri circulante ActiveX− −=
– rata stabilităț ii financiare
) () (
2PB total PasivCPM permanent CapitalX=
CPM = CAPITAL PROPRIU (CPR) + PROVIZIOA NE (PV) + DATORII PE TERMEN MEDIU
ȘI LUNG (DTML) + SUBVEN ȚII PENTRU INVESTIȚ II (SI) + VENITURI ÎNREGISTRATE ÎN
AVANS >1AN (Vav >1an) + PATRIMONIUL PUBLIC (PUB)
CPM = J + H + G + I / rd. 61 + I / rd. 64 + PUB
sau
CAPITALUL PERMANENT (CPM) sau CAPITALUL ANGAJAT este echivalentul grupei F
(Active totale minus datorii curente) din bilan ț.
Deoarece FRN = CPM – AI , rezult ă că CPM = AI (rd.19)+ FRN (LG) (rd.46)
iar F = A + E
adică
F = ACTIVE IMOBILIZATE (A) + FONDUL DE RULMENT NET (E)
– gradul de finan țare a vânz ărilor din surse externe
) () (
3CAN neta afaceri de CifraCfin financiare CheltuieliX=
– gradul de remunerare a personalului
) () (
4VA adaugata ValoareaCpers personalulcu CheltuieliX=
VALOAREA AD ĂUGATA (VA) = MARJA COMERCIAL Ă (MC) + MARJA INDUSTRIAL Ă(MI)
MARJA COMERCIALĂ (MC) = VENITURI DIN VÂNZAREA M ĂRFURILOR (V VM) –
CHELTUIELI PRIVIND M ĂRFURILE (C a)

MARJA INDUSTRIAL Ă (MI) = PRODUC ȚIA EXERCI ȚIULUI (Q ex) – [CHELTUIELI
MATERIALE TOTALE (CM) + CHELTUIELI PRIVIND PRESTA ȚIILE EXTERNE (L t)]
PRODUC ȚIA EXERCI ȚIULUI (Q ex) = PRODUC ȚIA VÂNDUT Ă (Q V) ± VARIA ȚIA
STOCURILOR ( ∆QS) + PRODUC ȚIA IMOBILIZAT Ă (Q I)
Dacă VARIAȚIA STOCURILOR ( ∆QS) apare în Contul de Profit și Pierdere cu Sold creditor,
atunci se adună , iar dacă apare cu Sold debitor, se scade.
Dac ă avem în vedere rândurile di n CPP unde apar aceste elem ente care contribuie la
calculul VALORII AD ĂUGATE, atunci putem scrie astfel:
MC = V VM (rd. 03) – C a (rd. 15)
MI = Q ex – [CM (rd. 12 + rd. 13 + rd. 14) + L t (rd.27)]
Q ex = Q V (rd. 02) ± ∆QS (rd. 07 Sold creditor (+) sau rd. 08 Sold debitor (-)) + Q i (rd. 09)
– ponderea rezultatului exploat ării în valoarea ad ăugată
) () ( exp Re
5VA adaugata ValoareaR loatarii zultatulXExpl=
RExpl = VENITURI DIN EXPLOATARE (V Expl) – CHELTUIELI DIN EXPLOATARE (C Expl)
Gruparea firmelor în func ție de scorul “Z” Conan-Holder se face astfel:
– nivelul I: firme solvabile (Z > 9)
– nivelul II: firme cu dificult ăți financiare temporare, ca re pot fi remediate
dac ă se aplică strategia adecvat ă situației (4 < Z < 9)
– nivelul III: firme falimentare (Z < 4)

Între dezavantajele aplic ării acestui model men ționăm urmă toarele:
– indicatorii utilizaț i vizează numai o parte din remunerarea capitalului
– stabilitatea financiar ă poate cre ște și pe seama unui grad de î ndatorare mai mare a
firmei
– lichiditatea intermediar ă se poate realiza prin cre șterea creditului comercial acordat
clienților

Modelul Centralei Bilan țurilor Băncii Fran ței . În Fran ța se utilizeaz ă funcția scor Z
stabilită de Centrala Bilan țurilor a B ăncii Fran ței, compusă din opt variabile și anume:

Z = -1,255X 1 + 2,003X 2 – 0,824X 3 + 5,221X 4 – 0,689X 5 – 1,164X 6 + 0,706X 7 + 1,408X 8 –
85,544

– rata de prelevare a cheltuielilor financiare
) ( exp Re) (
1RE loatare din zultatulCF financiare CheltuieliX=
– rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilit ății financiare
) () (
) () (
2PT total PasivCPM permanent Capital
AT total ActivCPM permanent CapitalX = =
– rata capacităț ii de rambursare a datoriilor din resurse proprii
) () (
3DT totale DatoriiCAF are autofinantde a CapacitateX=
– rata rentabilit ății vânzărilor
) () ( exp Re
4CAN neta afaceri de CifraRE loatare din zultatulX=
– viteza de rota ție a obliga țiilor față de furnizori
) () (
5S StocuriDC comerciale datoriilor al mediu mediu SoldulX=
DC- soldul mediu al datoriilor comerciale, calculat între dou ă momente succesive (ini țial și
final) ale perioadei 2F IDC DCDC+=
– abaterea relativ ă a valorii ad ăugate

06VAVAXΔ=
– viteza de rota ție a crean țelor (durat ă în zile)
360) () (
7 ⋅ =CAN neta afaceri de CifraCR creanteloral mediu SoldulX
CR- soldul mediu al crean țelor, calculat între două momente succesive ini țial și final ale
perioadei 2F ICR CRCR+=
– rata investi țiilor fizice din resurse proprii
VAAIXΔ=8 unde AI – reprezint ă valoarea activelor imobilizate

În func ție de valoarea scorului Z, firmele se grupeaz ă în trei categorii și anume:
– nivelul I: firme cu o situa ție financiar ă corespunz ătoare (Z > 0,125 )
– nivelul II: fi rme cu o situa ție financiar ă incertă (- 0,25 < Z < 0,125)
– nivelul III: firme aflate în dificultate financiar ă (Z < – 0,25)
Între dezavantajele aplic ării acestui model men ționăm urmă toarele:
– minimizarea importan ței capacit ății de autofinan țare a datoriilor
– dinamizarea accentuat ă a afacerilor, care m ărește riscul de lichiditate financiar ă
– luarea în considerare ca variabil ă negativă a valorii ad ăugate
– existenț a unei valori reziduale foarte mari (- 85,544)
Modelul Taffler este reprezentat de o func ție liniară complex ă de forma:
Z = c
0 + c 1X1 + c 2X2 + c 3X3 + c 4X4
unde: X
1 – reprezint ă rata rentabilit ății activelor curente și se calculeaz ă ca un raport în tre rezultatul
brut al exerci țiului și activele curente (53%)
X2 – reprezint ă rata lichidit ății generale și se calculeaz ă ca un raport între activele curente și
datoriile curente (13%)
X3 – reprezint ă rata dependen ței financiare curente și se calculeaz ă ca un raport între
datoriile curente și activele totale (18%)
X4 – reprezint ă intervalul de timp în care compania î și poate finan ța activitatea de produc ție
cu ajutorul activelor proprii f ără să încaseze facturile emise (16%)
c 0, c1, c2, c3, c4 reprezint ă coeficienț ii de ponderare care se determin ă prin analiza
regresional ă, iar valorile procentual e din paranteze reprezint ă contribu ția indicatorilor la
reprezentativitatea model ului. Punctul de inflexiune dintre success și insucces este 0,2. astfel,
firmele care înregistreaz ă un scor peste 0,2 au o situa ție financiar ă corespunz ătoare, în timp
ce firmele cu un scor mai mic dec ât 0,2 vor înregistra un e șec în viitorul apropiat.
Taffler a adaptat tehnica scorului Z pentru dezvoltarea scorului PAS (performance analysis score). Cu ajutorul PAS sunt evaluate performan țele companiei prin raportarea la
alte companii din industrie și generalizarea rezult atelor în întreaga economie. Scorul PAS
grupează toate scorurile Z ale companiil or în termeni procentuali, m ăsurând performa ța
relativă pe o scar ă cuprinsă între 0 ș i 100. Un scor PAS al variabilei X înseamn ă faptul că 100
– X% din companii au înregistrat un scor mai ma re decât scorurile Z. Astfel, un scor PAS de

80 înseamn ă că numai 20% din companiile analizate au înregistrat un scor superior scorurilor
Z. Scorul PAS eviden țiază în mărimi procentuale trendul performan ței unei companii de-a
lungul timpului.
Modelul Robertson. Profesorul Robertson a identificat patru elemente care produc
modificări ale sănătății financiare ale firmei și anume: stabilitatea pe pia ță, scăderea profitului,
scăderea capitalului de lucru, cre șterea împrumuturilor. Func ția scor a prof. Robertson are
următoarea form ă:
Z = 3,0X 1 + 3,0X 2 + 0,6X 3 + 0,3X 4 + 0,6X 5
În care: X
1 = (Cifra de afaceri net ă – Active totale) / Cifra de afaceri net ă
X 2 = Rezultatul brut al exerci țiului / Active totale
X 3 = (Active curente – Datorii totale) / Datorii totale
X 4 = (Capitaluri proprii – Împr umuturi) / Datorii totale
X 5 = (Active lichide – Descoper irea de cont) / Împrumuturi
Func ția Z vizeaz ă modificările care intervin în situaț ia financiar ă a firmei de la o
perioadă la alta. Dac ă scorul Z se depreciaz ă cu 40% sau mai mult de 40%, într-un an, în
mod automat analiza trebuie s ă identifice cauzele reducerii scorului Z. Dac ă reducerea
scorului Z este de 40% sau peste 40% în doi ani consecutivi, atunc i compania nu poate
supravie țui din cauza instabilit ății sale financiare.
O variant ă a metodei scorurilor practicat ă în special de b ănci este „compara ția
normativă ” a bonității agenților economici care apeleaz ă la credite, tratat ă în continuare.

4.1.2. Modele statistice române ști

Modelul „Anghel” (276 întreprinderi, perioada 1994-1998)
A = 5,667 + 6,371R 1 + 5,3932R 2 – 5,1427R 3 – 0,00205R 4
totale Veniturinet ofitRPr
1= ; totale ActiveCashFlowR=2; totale ActiveDatoriiR=3 ; neta afaceri de CifraDatoriiR=4
Dacă : A < 0 riscul este iminent
0 < A < 2,05 situa ție incertă
A > 2,05 situa ție financiar ă bună

Modelul „B ăileșteanu”

B = 0,444G 1 + 0,909G 2 + 0,052G 3 + 0,0333G 4 – 1,414
curente Pasivecurente ActiveG=1 ; Dobanda lung si mediu termen pe creditul la rambursarede RataAmortizare net ofitG++=Pr
2

Clientiafaceri de Cifra VanzariG) (
3= ; CostofitGPr
4=
Dacă : B < 0,5 faliment iminent
0,5 < B < 1,1 risc ridicat
1,1 < B < 2 risc mic B > 2 risc aproape nul

Modelul „Ivoniciu” (50 întreprinderi) I = 0,333R
1 + 5,555R 2 + 0,0333R 3 + 0,71429R 4 + 1,333R 5 + 4R 6
) (1avans in le cheltuieli putin mai totale Activeincasabilesi incasate totale VenituriR= ;
incasabilesi incasate totale Venituriare autofinantde a CapacitateR=2

corectate Creanteincasabilesi incasate totale VenituriR=3;
totale Datoriiare autofinantde a CapacitateR=4

scurt termen pe DatoriiDisponibil corectate CreanteR+=5;
) (6avans in le cheltuieli putin mai totale Activerulment de FondulR=

Dacă : 0 ≤ I ≤ 1,5 risc ridicat de faliment (64% – 85%)
1,5 ≤ I ≤ 3 stare de incertitudine (46% – 64%)
3 ≤ I ≤ 4,5 risc mediu (29%-46%)
4,5 ≤ I ≤ 6 probabilitate scă zută de apari ție a riscului (12% – 29%)
I > 6 risc aproape nul (< 12%)

Modelul „Statev” (2006) M
St = 0,872V 1 + 0,360V 2 + 0,257V 11 + 0,467V 15 – 0,592V 28 + 0,592V 32 + 0,526V 47
totale Activerulment de fond de NevoiaV=1; totale ActivezerveRe
2=V ; adaugata Valoareapersonalulcu Cheltuieli=11V
totale Activeneta afaceri de CifraV=15; totale Activecirculante ActiveV=28; totale Activeadaugata Valoarea=32V
total Pasivscurt termen pe DatoriiV=42
Dacă : M ≤ 1,25 stare de faliment
M > 1,25 situa ție financiar ă bună

4.2.. Limitele aplic ării modelelor bazate pe funcț ia scor în condi țiile
economiei române ști

Importan ța predic ției falimentului și înțelegerea cauzelor e șecului economic este în
cele din urm ă o chestiune pragmatic ă. Costurile directe ale insolven ței sau ale falimentului
(taxe legale, onorariile contabililor, ale cenzorilor și avocaților etc.) sunt sc ăzute în compara ție
cu pierderile pe care le pot înregistra ac ționarii/creditorii ca urmare a sc ăderii valorii firmei. De
asemenea, costurile indirecte cum ar fi pier derile pentru manageri, parteneri de afaceri,
instituții financiare, stat etc. sunt considerabile.
Toate acestea au fost sim țite din plin pe pia ța româneasc ă în ultimii ani. Orice progres
în identificarea cauzelor și în predicț ia falimentului poate minimiza costurile discutate.
Ținând seama de contextul ec onomic actual este o adev ărată provocare s ă încerci
construirea unei func ții scor pentru previziunea fali mentului întreprinderilor române ști, aceasta
în primul rând datorit ă faptului c ă procesul de faliment are cu totul alte coordonate în
România comparativ cu majoritatea țărilor pentru care exist ă dezvoltate metodologii Z Scor.
Principala limit ă a aplicării de către firmele române ști a modelelor de diagnosticare
bazate pe func ția scor dezvoltate în alte ță ri este legat ă de caracterul na țional al acestor
modele. Taffler ar ăta în 1980 c ă « fiecare țară necesită un model propriu ». În practic ă, este
acceptat ă în mod larg ideea de limitare a concluziilor și aplicabilit ății unei func ții scor doar la
spațiul economic pentru care a fost construit ă, chiar dac ă s-a dovedit că unele modele au un
grad ridicat de universalitate (func ția scor Altman a fost aplicat ă cu succes atât în economii cu
grad ridicat de dezvoltare – SUA , Japonia, Canada – cât și în țări în curs de dezvoltare –
Brazilia). Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă modelele recunoscute pe plan mondial (Altman,
Banca Fran ței) au fost construite în condi țiile unei economii stabile în timp ce, ca un caz
particular, economia româneasc ă se confrunt ă cu o prelungit ă perioad ă de tranzi ție,
caracterizat ă printr-o accentuat ă instabilitate economică . Aceast ă situație face ca firmele
românești să nu poat ă folosi, în condi ții acceptabile ale riscului er orii de predictibilitate,
modele recunoscute pe plan mondial.
În ceea ce prive ște principalele limite ale aplic ării modelelor bazate pe func ția scor
dezvoltate în țară, acestea sunt date de urm ătoarele coordonate :
a) selectarea e șantionului care st ă la baza construirii func țiilor scor nu se
bazează pe o popula ție relevant ă statistic, respectiv e șantionul selectat pentru analiz ă
nu reflect ă neapărat situația falimentar – non falimen tar din economia româneasc ă.

Acest lucru se datorează faptului c ă în România exist ă un num ăr ridicat de falimente
de facto, dar un num ăr relativ redus de falimente de jure și de aceea, luarea sau
neluarea în calcul a acel or firme care sunt falim entare (incapacitatea de plat ă, pierderi
consecutive pe o perioad ă mai mare de timp etc.), dar care nu au fost declarate ca
atare poate avea un impact direct asupra acurateț ei predictibilit ății modelului de sine.
b) lipsa unei perioade mai lungi de analiz ă înainte de faliment – poate s ă fie o
cauză a unei eventuale reduceri a abilit ății predictive fa ță de cea declarat ă de către
autorii respectivelor modele. Acest lucru se datoreaz ă atât perioadei scurte de la data
trecerii la principiile economiei de pia ță, cât și gradului ridicat de instabilitate
economic ă ce caracterizează economia romanesc ă.
c) caracterul general al func țiilor scor dezvoltate – ultimele preocup ări pe
această temă au scos la iveală încercările de constituire a unei func ții care s ă fie
aplicabilă la nivelul întregii economii române ști însă, dincolo de meritele acestor
încercări, este unanim recunoscut faptul c ă, în general, un model de predic ție a
falimentului se limiteaz ă la industria sau industriile pe baza c ăruia a fost construit;
d) neluarea în calcul a indicator ilor «non-financiari» în procesul de
fundamentare a func ției scor – rezultatele cercet ărilor efectuate în țările dezvoltate
arată că includerea indicatorilor non- financiari în modelele Z – scor în România trebuie
avut în vedere faptul, c ă nu întotdeauna încetarea activit ății unei companii este
rezultatul managementului defectuos, ci în multe cazuri se poate datora, mediului
economic și social în care activeaz ă firma ceea ce implic ă luarea în calcul a altor
variabile decât ratele financiare. Limita care trebuie s ă fie avut ă în vedere este ca
includerea unor asemenea variabile (care exprim ă caracteristicile industriei și ale
mediului economic) genereaz ă modele cu o limit are geografica, dar si temporală mult
mai pronun țată comparativ cu modelele bazate exclusiv pe rate financiare.
O condiție esențială în construirea cu succes în România a unor modele de predic ție a
falimentului o reprezint ă întărirea disciplinei privind legisla ția falimentului, fapt care s-a și
întâmplat în luna aprilie 2006, c ând legea falimentului a fost abrogat ă și înlocuit ă cu legea
insolvenței (Legea nr. 85/2006 privi nd procedura insolven ței, publicat ă în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359/21 aprilie 2006, republicat ă), creându-se astfel, acele instrumente
care la nivelul statul ui, dau posibilitatea lu ării mai rapide a acelor m ăsuri care să impună
procedura declan șării insolven ței și implicit a falimentului, considerat ă ca o practica
obligatorie pentru cei afla ți într-o astfel de situa ție.

De asemenea, în constituirea unor astfel de m odele trebuie s ă se plece de la ideea
includerii și a unor indicatori non-financiari reprezentativi pentru industria sau industriile
respective, astfel încât s ă se ia în considerare principal ii factorii cu caracter economic și
social din mediul fi rmei, care pot influen ța rezultatele acesteia, m ărind astfel acurate țea
predictibilit ății.
Nu în ultimul rând, se impune folosirea unor limite maxim – minim în stabilirea valorii
indicatorilor folosi ți în determinarea func ției scor astfel încât s ă se contrabalanseze efectul
negativ indus de specificul perioadei de tranzi ție și de absen ța unor informa ții credibile și
relevante pe o perioad ă mai mare de timp.