Curs 1 Master Caga Drept [630521]

1
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE
PRIVIND DREPTUL COMERCIAL SAU DREPTUL
AFACERILOR

SECȚIUNEA I.
CARACTERIZAREA RAPORTURILOR DE DREPT COMERCIAL

Dezvoltarea economiei de piață a marcat o nouă abordare a realității comerciale, ca
realitate socială, în sensul perfecționării întregului mecanism economico-juridic care
guvernează comerțul, în complexitatea și dinamica sa.
Denumirea de drept comercial, ca ramură de drept și ca disciplină juridică de
studiu,pune în evidență faptul, că este vorba de o reglementare juridică cu caracter specific,
mai exact un ansamblu de norme și instituții juridice care privesc comerțul.
Sintagma drept comercial sugerează prin conținutul ei cuvântul comerț, care provine
din cuvântul latinesc “commercium”, acesta fiind format dintr-o juxtapunere a două cuvinte:
“cum” și “merx”, adică operațiuni cu mărfuri.
Trăsătura caracteristică a noțiunii de comerț o reprezintă acțiunea omului asupra mărfii
în vederea consumului, nu pentru satisfacerea unei trebuințe proprii, ci pentru împlinirea
nevoilor altora. Funcția principală a comerțului este aceea de a procura consumatorului
bunurile de care are nevoie.
Noțiunea de comerț poate fi privită în două sensuri: economic și juridic.
În sens economic , comerțul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul și
prin aceasta, circulația bunurilor de la producător la consumator. Prin urmare, în limbajul
economic, comerțul constă numai în circulația și distribuția mărfurilor, nu și în producție.
Aceste operațiuni de interpunere și circulație a mărfurilor sunt realizate de agenți economici
numiți comercianți sau negustori și care sunt diferiți de producătorii mărfurilor.
În sens juridic, noțiunea de comerț are un conținut mai larg decât cel al noțiunii
definite în sens economic, cuprinzând pe lângă operațiunile de interpunere și circulație a
mărfurilor și operațiunile de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime,
materialelor și obținerea unor rezultate de valoare mai mare, operațiuni pe care le realizează
întreprinzătorii.

2
Noul Cod civil are în vedere activitățile organizate, constând în producerea,
administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii.
Rezultă că dreptul comercial reprezintă un ansamblu de norme juridice care
reglementează activitatea comercială, adică producerea și circulația (distribuția) mărfurilor,
executarea de lucrări și prestarea de servicii.
În concluzie, dreptul comercial sau dreptul afacerilor poate fi definit ca acea
ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul normelor juridice aplicabile
raporturilor juridice la care participă comercianții, în calitatea lor de profesioniști ai
activității comerciale.

SECȚIUNEA A II-A
COMERCIALITATEA ÎN LEGISLAȚIA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI

Dreptul comercial, ca ramură a dreptului privat, a fost conceput ca un drept special
aplicabil unor anumitor activități și persoane, având un domeniu bine stabilit în funcție de
concepția de adoptare a reglementărilor comerciale, iar conținutul său îl formează
raporturile juridice patrimoniale care au caracter comercial și în subsidiar acele raporturi
nepatrimoniale care interesează activitatea comercială, în care comercianții ca subiecte de
drept privat, se găsesc unii față de alții pe poziții de egalitate juridică.
Raporturile juridice de drept comercial se caracterizează în primul rând prin
comercialitate.
Determinarea comercialității cunoaște în diferite sisteme de drept două concepții:
 concepția subiectivă;
 concepția obiectivă
Potrivit concepției subiective, comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea
subiectului raportului, fiind relevantă calitatea lui de comerciant. Dacă raportul juridic se
concretizează în acte sau fapte juridice efectuate de o persoană care este comerciant, raportul
juridic respectiv este calificat ca fiind un raport comercial. Pe cale de consecință, dreptul
comercial ar fi un drept profesional:dreptul persoanelor care au calitatea de comerciant.
În concepția obiectivă, comercialitatea unui raport juridic este detașată de profesiunea
de comerciant a persoanei care a săvârșit actul respectiv.
În prezent, prin adoptarea noului Cod civil, a fost consacrat sistemul subiectiv al
dreptului comercial. Potrivit art.3 Cod civil, dispozițiile Codului civil se aplică și raporturilor

3
dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre profesioniști și alte subicete de drept civil.
Prin profesioniști se înțelege orice persoană fizică sau juridică care exploatează o
întreprindere. Profesioniștii activității comerciale au calitatea de comerciant.
Sistemul de reglementare a dreptului comercial în Codul civil român
Urmând principiile traditionale, art. 1 Noul Cod civil prevede ca dispozitiile Codului
civil reglementeaza raporturile patrimoniale si pe cele nepatrimoniale dintre persoane, ca
subiecte de drept civil. Regulile stabilite de Noul Cod civil constituie dreptul comun pentru
toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale (art. 2).
Consacrand aplicarea generala a Codului civil, art. 3 prevede ca dispozitiile sale se
aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte
subiecte de drept civil.
Așadar, profesioniștii conferă particularitate raporturilor juridice civile. Participarea lor
la raporturile juridice respective face ca aceste raporturi să devină de afaceri.

SECȚIUNEA A III-A
ÎNTREPRINDEREA-FORMA JURIDICĂ A REALIZĂRII ACTIVITĂȚII
COMERCIALE
Consacrand o reglementare unitara a raporturilor juridice de drept privat, Noul Cod
civil prevede ca dispozitiile sale se aplica si raporturilor juridice dintre profesionisti, precum
si raporturilor juridice dintre acestia si oricare alte subiecte de drept civil [art. 3 alin. (1)].
În sensul Noului Cod civil, profesionistii sunt toti cei care exploateaza o intreprindere
[art. 3 alin. (2)].
Exploatarea unei intreprinderi este definită ca fiind exercitarea sistemica de catre una
sau mai multe persoane a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori
instrainarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obținerea
de profit (art. 3 alin. (3)].
Cum se poate observa, în conceptia Noului Cod civil, desfasurarea unei activitati
organizate si sistematice califica aceasta activitate ca avand caracter profesional, iar persoana
care o realizeaza are calitatea de profesionist.
Deci, exploatarea unei intreprinderi este forma juridică a oricarei activitati
profesionale.
Definitia data de Codul civil exploatării unei întreprinderi si, totodata, întreprinderii
este o definiție generală, fără distincție, în funcție de obiectul activității, economice sau non-
economice.

4
Potrivit definitiei legale, exploatarea unei întreprinderi sau întreprinderea are
următoarele caracteristici:
a) Întreprinderea consta in exercitarea sistematica si permanenta a unei activitati
organizate, potrivit unor reguli proprii;
b) Activitatea organizata este realizata de una sau mai multe persoane pe riscul lor.
Persoanele care realizeaza activitatea organizata au calitatea de profesionisti;
c) Obiectul activitatii organizate este producerea, administrarea ori înstrăinarea de
bunuri sau prestarea de servicii;
d) Scopul întreprinderii poate fi obținerea unui profit sau realizarea unui scop
nonprofit.
În caracterizarea unei intreprinderi, scopul urmarit de persoana sau persoanele care
organizeaza activitatea este esential.
Desfasurarea unei activitati organizate, cu caracter profesional, in scopul obtinerii
profitului este proprie activității comerciale. O întreprindere al cărei scop este obtinerea
profitului este o intreprindere economica sau comerciala si, dimpotriva, o intreprindere lipsita
de scopul obtinerii profitului este o intreprindere necomerciala, o intreprindere civila.
Art. 2 lit. f din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activitatilor economice de
catre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si intreprinderile familiale
definește intreprinderea economica ca fiind activitatea economica desfasurata in mod
organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa,
materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in
conditiile prevazute de lege.
Din cele aratate rezulta ca numai intreprinderea comerciala este forma juridica a
realizarii activitatii comerciale.
Întreprinderea comerciala are următoarele caracteristici:
a) Intreprinderea consta in exercitarea organizata a unei activitati economice. Potrivit
O.U.G. nr. 44/2008, prin activitate economica se intelege activitatea agricola, industriala,
comerciala, desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi
exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate sau unor
beneficiari determinati, in scopul obtinerii unui profit;
b) Activitatea economică este realizată de una sau mai multe persoane ca profesionisti.
Avand in vedere activitatea desfasurata, acesti profesionisti au calitatea de comercianti;
c) Obiectul activitatii economice îl reprezintă producerea si circulatia marfurilor,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii;

5
d) Scopul desfasurarii activitatii economice este obținerea profitului.
Desigur, în prezent, pentru dreptul comercial, întreprinderea comercială (economică)
prezinta un mare interes; ea reprezintă criteriul pentru determinarea sferei dreptului comercial,
precum și a calității de comerciant.
Actele juridice comerciale – actele aferente exploatării unei intreprinderi
comerciale
Desfasurarea unei activitati economice organizate, constand in producerea si circulatia
marfurilor, executarea de lucrari ori prestarea de servicii implica savarsirea unor acte juridice,
fapte juridice si operatiuni economice.
Întrucat privesc o intreprindere comerciala, aceste acte juridice, fapte juridice si
operatiuni economice pot fi calificate, conventional, ca acte juridice comerciale.
Prin urmare, în prezent, sunt considerate acte juridice comerciale numai acele acte
juridice, fapte juridice si operatiuni economice aferente exploatarii unei intreprinderi
comerciale.
Actele juridice comerciale se particularizeaza prin urmatoarele caracteristici:
a) Actele comerciale sunt acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice generate
de desfasurarea activitatii economice in mod organizat de catre profesionisti, care sunt
comerciantii;
b) Actele comerciale au ca obiect producerea si circulatia marfurilor, executarea de
lucrari si prestarea de servicii;
c) Actele comerciale au drept scop obtinerea de profit.
Comercianții – profesioniști ai intreprinderii comerciale
Potrivit art. 3 alin. 2 Cod civil, persoana care exploatează o întreprindere are calitatea
de profesionist.
Având în vedere că o întreprindere poate fi o întreprindere comerciala sau
întreprindere civilă, înseamnă că profesionistul care exploatează o întreprindere comercială
are calitatea de comerciant.
Noțiunea de profesionist include noțiunea de comerciant, întreprinzător, agent
economic.
Prin urmare, în prezent, are calitatea de comerciant orice persoana, fizică sau juridică,
care exploateaza o întreprindere comercială.
Persoanele fizice pot desfasura activități economice în formele prevăzute de O.U.G. nr.
44/2008, și anume: individual si independent, ca persoane fizice autorizate, ca titular al unei

6
intreprinderi individuale sau ca membru al unei intreprinderi familiale. În toate cazurile,
exploatând o întreprindere comercială, persoana fizică în cauză are calitatea de comerciant.
Persoanele juridice care exploateaza o intreprindere comerciala au si ele calitatea de
comerciant (societatile comerciale, regiile autonome, societatile cooperative, organizatiile
cooperatiste etc.).
Subiectele raportului de dreptul afacerilor sunt:
1. Profesioniștii comercianți-persoane fizice sua juridice
2. Profesioniștii necomercianți (în principiu personae care desfășoară activități
liberale
3. Persoane de drept civil, fizice și juridice care nu au calitatea de profesioniști
(consumatori de bunuri, de servicii, beneficiari de executări de lucrări)