Curriculumul Național

Curriculumul național reprezintă: „ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar; ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului.” (HG nr. 231/ 2007)

Curriculumul disciplinelor pedagogice este o componentă a Curriculumului Național și poate fi încadrat, în categoria curriculum de profil și specializat, întrucât vizează formarea și dezvoltarea strategiilor de acțiune, a abilităților, competențelor și comportamentelor caracteristice acelor domenii ale cunoașterii, care își găsesc corespondent în profilul pedagogic.

În construirea curriculumului disciplinelor pedagogice s-au avut în vedere paradigmele reformei curriculare, punându-se accentul pe realizarea interacțiunilor și interdependențelor dintre obiectivele educaționale, conținuturile instructiv-educative, principiile și strategiile de predare-învățare, principiile și strategiile de evaluare.

Principiile aflate la baza curriculumului disciplinelor pedagogice se referă la curriculumul în ansamblu, la activitatea de învățare, la activitatea de predare.

Curriculumul disciplinelor pedagogice a fost elaborat în conformitate cu idealul învățământului românesc, presupune respectarea principiilor de psihologie a învățării, dar și a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor. Curriculumul își propune să asigure o cunoaștere științifică și operațională a conceptelor și a achizițiilor domeniului științelor educației. În elaborarea curriculumului s-a avut în vedere centrarea sa pe elev, pe nevoile și interesele acestuia pentru a se contribui eficient la dezvoltarea și integrarea activă a acestuia în viața profesională și socială.

Dat fiind faptul că între învățare și predare există o strânsă corelație, curriculumul disciplinelor pedagogice propune crearea de către cadrul didactic a unor situații de instruire diverse, eficiente și care să genereze experiențe de învățare variate, pozitive, dezirabile și adecvate obiectivelor instructiv-educative stabilite. Se recomandă ca prin predare să se faciliteze nu doar transmiterea de cunoștințe, care urmează să fie asimilate de elevi, ci și formarea și modelarea de competențe, atitudini, comportamente. Predarea formativă favorizează transferuri de cunoștințe, competențe în maniere intra- și interdisciplinare și realizarea de legături între activitatea instructiv-educativă, realitatea educațională și viața cotidiană.

Documentele legislative prin care s-a aprobat curriculumul acestor specializări sunt:

– Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4875 din 6.11.2002, privind aprobarea programelor școlare pentru disciplinele pedagogice și psihologice, filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățători-educatoare și Anexa acestui ordin.

– Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5347/7.09.2011 privind

aprobarea planurilor-cadru de învățământ pentru clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocațională, profilul pedagogic și Anexele 1 și 5 ale acestui ordin.

– Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3347/2013 privind aprobarea programelor școlare pentru disciplina Tehnici de comunicare, curriculum diferențiat, filiera vocațională, profil pedagogic, specializările învățător-educatoare, clasa a IX-a, și mediator școlar, clasele a IX-a și a X-a.

– Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5021/2013 privind aprobarea programelor școlare pentru curriculum diferențiat, licee pedagogice, profil pedagogic, la disciplinele: Pregătire practică de specialitate, clasele a IX-a și a X-a, specializările educator-puericultor și instructor de educație extrașcolară; Introducere în pedagogie. Educație timpurie, clasa a IX-a, Curriculum pentru educație timpurie, clasa a X-a și Psihologia copilului și a relației mamă-copil, clasa a X-a, specializarea educator-puericultor; Didactici inovative, clasa a XII-a, specializarea învățător-educatoare și Anexele 1-6 ale acestui ordin.

– Ordin Ministrului Educației Naționale nr. 4927/29.08.2013 privind modificarea și

completarea Ordinului nr. 5347/2011 privind aprobarea planurilor-cadru de învățământ pentru clasele a IX-a –a XII-a, filiera vocațională, profilul pedagogic și Anexa 1 a acestui ordin.

– Anexă la adresa nr. 59987 din 21.10.2015 cuprinzând Precizări privind organizarea și desfășurarea procesului educațional în liceele și colegiile pedagogice.

Disciplinele pedagogice se studiază în învățământul preuniversitar în cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, la specializările „Învățător/Educatoare”, „Educator-Puericultor”, „Mediator școlar”, „Instructor de activități extrașcolare”.

Profilul pedagogic din cadrul filierei vocaționale, învățământ preuniversitar, liceal, este reglementat în România prin Legea Educației Naționale nr.1/2011, art. 31 (c), la secțiunea a 6 a, dedicată învățământului liceal. În lege se face precizarea că: învățământul liceal cuprinde la filiera vocațională: profilul militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.

Precizările care apar în Legea Educației Naționale sunt pentru filiera vocațională, care este tratată alături de cea tehnologică, fără alte precizări specifice, deși există diferențe semnificative între acestea. LEN cuprinde precizări referitoare la organizarea și desfășurarea învățământului militar, învățământului sportiv și învățământului de artă. Pentru învățământul pedagogic, precizările apar 4 ani mai târziu în Anexă la adresa nr. 59987 din 21.10.2015 cuprinzând Precizări privind organizarea și desfășurarea procesului educațional în liceele și colegiile pedagogice.

Analizând lista disciplinelor la care elevii susțin examenul de bacalaureat în sesiunile anului 2016, cea aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.800/2010 privind aprobarea listei disciplinelor și a programelor pentru examenul de bacalaureat – 2011, constatăm că Proba E c) probă diferențiată în funcție de filieră, profil, specializare este susținută la Matematică la fel ca la profilul real și tehnic, iar la proba E d) probă scrisă la alegere, în funcție de filieră, profil și specializare este recomandat să se aleagă dintre Geografie, Logică și argumentare, Psihologie, Economie și Filozofie la fel ca și pentru celelalte profiluri din cadrul filierei vocaționale (artistic, sportiv, militar și teologic). Se poate observa cu ușurință că elevii profilului pedagogic nu susțin examen la discipline pedagogice la bacalaureat la niciuna din probe, chiar dacă este vorba despre discipline de profil și nu există nici un argument în favoarea sunținerii examenului la celelate discipline menționate anterior.

Curriculumul scris al disciplinelor psihopedagogice este structurat pe două componente de bază: planurile-cadru de învățământ și programele școlare.

Planurile-cadru pentru învățământul pedagogic au fost concepute în conformitate cu Planul-cadru pentru învățământul obligatoriu și sunt aprobate prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5347/7.09.2011, programele în vigoare pentru specializarea învățător-educatoare sunt cele aprobate prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4875 din 6.11.2002, iar cea pentru Didactici inovative, clasa a XII-a, pentru specializarea învățător-educatoare este aprobată prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5021/2013 și Anexele 1-6 ale acestui ordin.

Astfel, disciplinele de studiu sunt grupate în cele șapte arii curriculare cuprinse în Curriculumul Național: Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate, Arte, Educație fizică și sport, Tehnologii, Consiliere și orientare; ariile curriculare își propun să ofere o viziune multi- sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu pe care planul de învățământ le include și le interrelaționează.

Conform Planului Cadru pentru Învățământul Primar, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale, Nr. 3371 din 12 martie 2013, ariile curriculare și disciplinele de învățământ studiate la acest nivel sunt următoarele:

▪ Aria curriculară Limbă și comunicare care cuprinde disciplinele:

Comunicare în limba română, studiată din clasa pregătitoare până la clasa a II-a;

Limba și literatura română, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

Limba modernă, studiată din clasa pregătitoare, până în clasa a IV-a.

▪ Aria curriculară Matematică și științe ale naturii care cuprinde disciplinele:

Matematică și explorarea mediului, studiată în manieră integrată din clasa pregătitoare până în clasa I;

Matematică, studiată din clasa a II-a, până în clasa a IV-a;

Științe ale naturii, studiată din clasa a II-a până în clasa a IV-a.

▪ Aria curriculară Om și societate care cuprinde disciplinele:

Istorie, studiată în clasa a IV-a;

Geografie, studiată în clasa a IV-a;

Educație civică, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

Religie, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a.

▪ Aria curriculară Educație fizică, sport și sănătate care cuprinde disciplinele:

Educație fizică, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a;

Joc și mișcare, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

▪ Aria curriculară Arte care cuprinde disciplina Muzică și mișcare, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a. Disciplina Muzică și mișcare este studiată în manieră integrată, fiind inclusă și în cadrul ariei curriculare Educație fizică, sport și sănătate.

▪ Aria curriculară Tehnologii cuprinde disciplina Arte vizuale și abilități practice. Această disciplină este studiată în manieră integrată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a, fiind inclusă și în cadrul ariei curriculare Arte.

▪ Aria curriculară Consiliere și orientare cuprinde disciplina Dezvoltare personală, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a II-a.

Conform planului cadru de învățământ aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5347/7.09.2011, disciplinele psihologice/ pedagogice, care fac parte din aria curriculară Om și societate, incluse în curriculumul diferențiat pentru ciclul inferior al liceului, filiera vocațională-profil pedagogic, specializarea învățător-educatoare sunt:

Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculumului, disciplină pedagogică fundamentală, studiată pe parcursul clasei a IX-a, în cadrul a 2 ore pe săptămână;

Teoria și practica instruirii și a evaluării, de asemenea, disciplină pedagogică fundamentală, studiată pe parcursul clasei a X-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

Psihologie, studiată pe parcursul clasei a X-a, în cadrul a 2 ore pe săptămână;

Tehnici de comunicare, studiată pe parcursul clasei a IX-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

Educație muzicală, studiată atât în clasa a IX-a și a X-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

Educație vizuală, studiată atât în clasa a IX-a și a X-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

Pregătire practică de specialitate, studiată atât în clasa a IX-a, cât și în clasa a X-a în cadrul a 3 ore pe săptămână.

Deși ariile curriculare și disciplinele care fac parte din ele au un caracter complementar, considerăm că atât Educația muzicală și Educația vizuală nu sunt încadrate corect în aria curriculară Om și societate, ci ele corespund ariei curriculare Arte.

Conform planului cadru de învățământ aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5347/7.09.2011, disciplinele psihologice/ pedagogice, care fac parte din aria curriculară Om și societate, incluse în curriculumul diferențiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocațională-profil pedagogic, specializarea învățător-educatoare sunt:

● Managementul clasei de elevi, studiată pe parcursul clasei a XI-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

● Psihopedagogie specială, studiată pe parcursul clasei a XII-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

● Psihologia vârstelor, studiată pe parcursul clasei a XI-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

● Psihologia educației, studiată pe parcursul clasei a XII-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

● Didactici inovative în viziune transdisciplinară, studiată pe parcursul clasei a XII-a, în cadrul unei ore pe săptămână;

● Pregătire practică de specialitate, studiată atât în clasa a XI-a și a XII-a, în cadrul a 4 ore pe săptămână.

Programele pentru clasa a IX-a se integrează în ciclul curricular de observare și orientare, programele pentru clasele a X-a și a XI-a – în ciclul curricular de aprofundare, iar cele pentru clasa a XII-a – în ciclul curricular de specializare.

Actualele programe școlare pentru învățământul preuniversitar sunt unice pe plan național și sunt elaborate la nivelul departamentelor din subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice și valorizează paradigma competenței. Potrivit achizițiilor psihologiei cognitive, o programă centrată pe competențe, valori și atitudini, favorizează, grație deținerii competențelor, transferul și mobilizarea cunoștințelor și a abilităților de către individ în contexte și situații noi și dinamice.

Și programele disciplinelor pedagogice, aprobate în anul 2002 și respectiv 2013, valorizează paradigma competenței, acest concept fiind prezent, în mod explicit, începând cu clasa a X-a. Programa de la clasa a IX-a conține obiective de referință și exemple de activități de învățare, asta datorită probabil faptului că nu a fost revizuită în ultimii ani.

Astfel, potrivit programei, disciplinele pedagogice au următoarea repartizare temporală:

▪ Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculumului – clasa a IX-a, 2 ore pe săptămână

▪ Teoria și practica instruirii și a evaluării- clasa a X-a, 2 ore pe săptămână

▪ Teoria educației și managementul clasei de elevi- clasa a XI-a, 2 ore pe săptămână

▪ Pedagogie preșcolară- clasa a XII-a, 1 oră pe săptămână

▪ Practica pedagogică:

-clasa a X-a – 2 ore/săptămână

-clasa a XI-a – 3 ore/săptămână

-clasa a XII-a – 4 ore/ săptămână

Analizând planul cadru și programa școlară, remarcăm o serie de neconcordanțe: planul cadru alocă disciplinei Teoria și practica instruirii și a evaluării a X-a, 1 oră pe săptămână, în timp ce programa aceleiași discipline este concepută pentru 2 ore pe săptămână. Astfel cadrele didactice vor fi nevoite să parcurgă în timp scurt un număr mare de conținuturi. Același decalaj se observă și la clasa a XI-a, la Teoria educației și managementul clasei de elevi, disciplină intitulată astfel în programă, dar care în planul cadru apare ca Managementul clasei de elevi și căreia i se acordă potrivit planului cadru 1 oră pe săptămână, în timp ce programa este structurată pentru 2 ore pe săptămână. Disciplina Didactici inovative, clasa a XII-a apare în planul cadru apărut în 2011, cu titulatura Didactici inovative în viziune transdisciplinară, iar în programa, care apare abia în 2013, o regăsim ca Didactici inovative.

Planul cadru prevede Practica de specialitate începând din clasa a IX-a, 3 ore săptămânal, în timp ce programă la această disciplină este doar din clasa a X-a și aceea pentru 2 ore pe săptămână. Astfel, neexistând o programă pentru Practica de specialitate la clasa a IX-a, cadrele didactice sunt obligate să găsească fiecare o modalitate proprie de desfășurare a practicii sau să adapteze ceea ce există la clasa a X-a pentru clasa a IX-a.

Deși este vorba despre specializarea Învățător-Educatoare, constatăm că disciplina Pedagogie preșcolară, care se studia 1 oră pe săptămână, pe parcursul clasei a XII-a, nu mai apare în planul cadru din 2011, fiind probabil înlocuită de disciplina Didactici inovative.

Considerăm necesară reintroducerea acestei discipline, chiar din clasa a XI-a pentru a ajuta elevii să se familiarizeze, să valorizeze și să implementeze orientările curriculare și metodologice, intrate în vigoare începând cu anul 2008, potrivit curriculumului pentru educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.

Planul cadru aprobat în 2011 se referă la specializarea învățător-educatoare, în timp ce programa din 2002 este elaborată pentru specializarea educatoare-învățători.

În timp ce pentru celelalte discipline din Curriculumul Național sunt elaborate mai multe manuale, manuale alternative, existând și posibilitatea de a opta pentru manualul potrivit nivelului clasei, pentru disciplinele pedagogice nu s-au mai elaborat manuale după 1994.

În anul 2013 au apărut Ghiduri de învățare pentru elevii liceelor pedagogice clasa a IX-a și a X-a , auxiliare didactice utile atât elevilor cât și cadrelor didactice pentru organizarea și realizarea proceselor didactice instructiv-educative, autori Daniel Andronache, Mușata Bocoș, Vasile Chiș.

Finalitățile generale ale studierii disciplinelor pedagogice și psihologice, pe parcursul învățământului liceal, în cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare au fost elaborate în două registre:

– al abilităților sau competențelor,

– al valorilor și atitudinilor.

Obiectivele-cadru prevăzute în programele școlare pentru învățământul obligatoriu și competențele generale din structura programelor școlare pentru clasele a X-a – a XII-a sunt în acord cu finalitățile generale ale studierii disciplinelor pedagogice și psihologice.

Din finalitățile generale ale studierii disciplinelor pedagogice au fost derivate, în

concordanță cu elementele de proiectare curriculară specifice noului Curriculum Național:

– obiectivele de referință – finalități urmărite pe parcursul clasei a IX-a, prin studiul

disciplinei Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculum-ului;

– competențele specifice – finalități urmărite pe parcursul fiecăreia dintre clasele a X-a, a

XI-a, a XII-a, prin studiul disciplinelor: Teoria și practica instruirii și evaluării, Teoria

educației și managementul clasei de elevi, Didactici inovative.

– valorile și atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice studiate

pe parcursul învățământului liceal.

Prin studiul disciplinelor pedagogice și psihologice se urmărește realizarea următoarelor tipuri de competențe:

– competențe psihopedagogice care se exprimă în proiectarea, conducerea, evaluarea procesului de instruire, în cunoașterea, consilierea și asistarea dezvoltării personalității elevului;

– competențe sociale care se exprimă în interacțiunile sociale cu elevii și cu grupurile școlare;

– competențe manageriale care sunt obiectivate în organizarea și conducerea clasei de elevi.

Aceste competențe se realizează cu accente diferite și în mod specific, prin studiul

disciplinelor psihologice și pedagogice.

În definirea obiectivelor de referință și a competențelor specifice s-au avut în vedere nivelurile de complexitate a achizițiilor de învățare necesare viitorului cadru didactic:

I. Cunoașterea și utilizarea adecvată a noțiunilor specifice disciplinelor pedagogice și psihologice →Abilități de cunoaștere și de înțelegere

II. Explicarea și interpretarea unor idei, proiecte, procese educaționale, precum și a conținuturilor teoretice și practice ale disciplinelor psihologice și pedagogice →Abilități de explicare și de interpretare

III. Examinarea critică a ideilor, proiectelor și proceselor educaționale; conștientizarea problemelor specifice școlii contemporane și reformei învățământului românesc → Abilități de gândire critică

IV. Proiectarea, conducerea și evaluarea activităților de învățare; utilizarea unor metode, tehnici și instrumente de autocunoaștere și de cunoaștere psihologică → Abilități aplicative

V. Ameliorarea și inovarea procesului educațional; integrarea și utilizarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare; cooperarea cu ceilalți → Abilități de inovare și de cooperare

VI. Realizarea și valorificarea corelațiilor intra- și interdisciplinare, în vederea optimizării procesului de educație → Abilități de valorificare a corelațiilor intra- și interdisciplinare

Programele școlare apărute în 2002 și 2013 sunt construite după modelul general de realizare a tuturor programelor școlare din învățământul preuniversitar din România, prezentând oferta curriculară pentru clasele IX-XII și au următoarea structură:

Nota de prezentare, ce oferă o imagine generală asupra întregii programe școlare și cuprinde:

● disciplinele de învățământ studiate pe parcursul claselor IX-XII;

● prezentarea tipului de competențe urmărite prin studierea disciplinelor pedagogice și psihologice (competențe psihosociale, competențe sociale și competențe manageriale);

● precizări cu privire la finalitățile generale elaborate în două registre: al abilităților sau competențelor si al valorilor și atitudinilor;

● modelul generativ al structurii programei școlare.

2. Competențele generale ale studierii disciplinelor pedagogice precum și setul de valori și atitudini urmărite. Acestea sunt formulate cu un grad înalt de generalitate, realizarea lor fiind posibilă pe termen lung, adică pe parcursul celor patru ani de liceu.

3. Obiectivele de referință și exemple de activități de învățare pentru clasa a IX-a, respectiv competențe specifice și unități de conținut pentru clasele X-XII sunt derivate din finalitățile generale și în concordanță cu elementele de proiectare curriculară specifice Curriculumului Național; (în cazul clasei a IX-a programa școlară prevede obiective de referință în locul competențelor specifice deoarece aceasta nu a fost revizuită în ultimii ani).

4. Sugestii metodologice, prezentate cu scopul de a oferi sprijin în realizarea activităților instructiv-educative, în aplicarea programei școlare și valorificarea potențialului educativ al disciplinelor pedagogice, sugerând aplicarea creativă și flexibilă a programei de către cadrele didactice.

5. Exemple de conținuturi tematice pe care cadrul didactic le poate valorifica în mod flexibil pentru realizarea obiectivelor de referință/a competențelor specifice.

6. Competențe specifice practicii pedagogice, categorii de activități de practică pedagogică și activități de practică pedagogică organizate pentru fiecare clasă, an de studiu, în care se desfășoară practica pedagogică.

7. Bibliografie orientativă pentru studierea disciplinelor pedagogice prezentată cu scopul de a oferi suport pentru învățarea elevilor dar și pentru cadrele didactice, ca sursă în selectarea conținuturilor necesare desfășurării procesului instructiv-educativ.

Programele școlare ale disciplinelor pedagogice au fost elaborate în relație cu:

– rolurile profesionale ale cadrelor didactice din învățământul preșcolar și primar;

– sugestiile privind standardele pentru profesia didactică;

– structura logică internă și stadiul actual de evoluție a științelor educației și a

disciplinelor conexe – psihologie generală, psihologia vârstelor, psihologia educației;

– elementele de proiectare curriculară specifice noului Curriculum Național;

– experiențele pozitive din țara noastră sau din alte țări în abordarea integrată a predării- învățării;

– prevederi ale Legii Educației Naționale precum: centrarea pe copil, individualizarea procesului de educație, abordări transdisciplinare în curriculum și evaluare.

Programele valorifică relația dintre competențele generale- obiective de referință/competențe specifice-conținuturi. O competență generală se realizează prin mai multe competențe specifice, iar o competență specifică poate contribui la realizarea unei competențe generale. Conținuturile sunt mijloace, instrumente selectate în vederea atingerii competențelor specifice. Această concepție stă la baza elaborării și utilizării metodologiei instruirii și a evaluării de către cadrul didactic.

Prin intermediul sugestiilor metodologice, i se recomandă profesorului aplicarea creativă a programei, flexibilitate în gândire, actualizarea informațiilor din domeniu, manifestarea atitudinii de receptivitate a acestuia față de noutate, în scopul eficientizării procesului de predare-învățare-evaluare, profesorul este încurajat să colaboreze atât cu cei care predau discipline pedagogice și psihologice, dar și cu cei care predau alte discipline în interesul elevilor și a comunității școlare. Profesorul va valorifica potențialul educativ al disciplinei, va crea elevilor oportunități de comunicare, de luare de decizii și de manifestare a autonomiei în gândire. De asemenea, va asigura un mediu de învățare stimulativ și plăcut, care să promoveze învățarea activă, atitudinea pozitivă și atașamentul față de profesia didactică.

În construirea și utilizarea strategiilor de instruire și de învățare se recomandă:

• selectarea și diferențierea metodelor și a procedeelor didactice atât în raport

cu tipurile de competențe (psihopedagogice, sociale, manageriale), cât și cu nivelurile de

complexitate a achizițiilor de învățare (cunoaștere și înțelegere, explicare și interpretare,

gândire critică, aplicare) prevăzute de programă;

• încurajarea utilizării metodelor de autocunoaștere și de autoexperimentare, în scopul

îmbunătățirii propriilor performanțe în învățare;

• proiectarea unor strategii educaționale diferențiate, centrate pe elev, ținând cont de

trăsăturile de personalitate și de nevoile de formare ale acestuia;

• utilizarea de resurse cât mai variate, adecvate finalităților urmărite și care îi implică pe elevi în propria formare – documente școlare și de politică educațională, lucrări de

specialitate cu caracter metodico-științific, sisteme multi-media, studii de caz, simulări

etc.;

• diversificarea (creșterea) oportunităților de integrare eficientă a noilor tehnologii de

informare și comunicare în activitatea didactică;

În ceea ce privește strategiile de evaluare se recomandă:

• evaluarea sistematică a performanțelor fiecărui elev, în raport cu finalitățile programei școlare; după caz, se vor utiliza probe orale, probe scrise, probe practice, precum și

metode alternative de evaluare (proiect, portofoliu etc.).

III.2. Analiza curriculară a programei școlare la disciplina „Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculumului” – clasa a IX-a, specializarea Învățător-Educatoare

Vom lua în atenție programa școlară la disciplina „Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculumului”, clasele a IX-a, ciclul inferior al liceului – componentă a curriculumului diferențiat pentru filiera vocațională, profil pedagogic, specializarea „Învățător/ Educatoare”.

Finalitățile urmărite prin studiul disciplinei „Introducere în pedagogie și teoria și metodologia curriculumului”, sunt formulate sub forma obiectivelor de referință, probabil datorită faptului că nu au fost reînnoite, în acord cu noile prevederi ale curriculumului. Din competențele generale, prin derivare s-au elaborat obiectivele de referință. Astfel de la obiectivul cadru nr.1. „Cunoașterea și utilizarea adecvată a conceptelor specifice științelor educației”; s-a format prin derivare, obiectivul de referință nr.1. „să elaboreze o schemă de organizare a științelor educației și să demonstreze statutul teoretic și aplicativ al principalelor discipline pedagogice”. De la obiectivul cadru nr. 2. „ Explicarea și interpretarea unor idei, proiecte și procese educaționale” s-a format obiectivul de referință nr. 2. „să identifice și să interpreteze specificitatea termenilor fundamentali din domeniile Introducere în pedagogie și Teoria și metodologia curriculumului, să-i integreze într-un sistem unitar și să-i utilizeze în comunicarea pedagogică”.

Obiectivele de referință sunt prezentate în corelație cu o serie de exemple de activități utile în abordarea conținuturilor tematice.

Exemplele de activități de învățare sugerate sunt variate, îmbinând studiul dicționarelor, alcătuirea unor glosare de termeni completarea de scheme eliptice, realizarea unor hărți conceptuale, exerciții de analiză, studiu comparativ, studiu de caz, elaborarea de grile de evaluare, dezbateri. Putem afirma astfel că exemplele de activități de învățare, propun posibile modalități concrete și diverse de organizare a activității educaționale în clasă. Ele sunt construite astfel încât să valorifice experiența cognitivă a elevilor, să îi sprijine constructiv în activitatea de cunoaștere și să permită valorificarea unor strategii didactice în contexte variate de învățare.

Astfel, pentru atingerea obiectivului de referință nr.11. : „să realizeze conexiuni între conceptele fundamentale ale disciplinelor pedagogice (Introducere în pedagogie și Teoria și metodologia curriculum-ului), în vederea explicării și fundamentării acțiunii

educaționale” se recomandă: alcătuirea de hărți conceptuale, realizarea unor glosare de termeni pe o temă dată, utilizarea unor scheme conceptuale în elaborarea unor mesaje cu conținut educațional, explicarea unor situații educaționale și justificarea unor moduri de intervenție educațională, alcătuirea unui glosar de termeni pedagogici, realizarea de hărți conceptuale, analiza comparativă a definițiilor termenilor pedagogici, analiza documentelor școlare.

Ca urmare a analizei conținuturilor tematice și valorificând experiența avută la catedră, facem precizarea că temele propuse corespund disciplinelor „Introducere în pedagogie”, precum și de „Teoria și metodologia curriculumului” și sunt numeroase, ceea ce îl determină pe profesor să pună accentul în predare pe aspectul informativ în detrimentul celui formativ.

Subcapitolele 7.1. „Sisteme de clasificare a obiectivelor”; 7.2. „Categorii de finalități educaționale”; 7.3. „Metodologii de operaționalizare a obiectivelor”, care fac parte din capitolul nr.7 „Finalități și conținuturi educaționale, ” considerăm că ar trebui studiate în clasa a X-a, având un grad de dificultate crescut pentru clasa a IX-a.

Studiate în clasa a X-a, conceptele ar putea fi parcurse în corelație cu alte conținuturi ca: metodele de predare-învățare, mijloace de învățământ, strategiile didactice, formele de organizare a procesului de învățământ, strategiile de evaluare.

III.3. Analiza curriculară a programei școlare la disciplina „Teoria și practica instruirii și evaluării” – clasa a X-a, specializarea Învățător-Educatoare

Programa reunește conținuturi specifice „Teoriei și metodologiei instruirii” și „Teoriei și metodologiei evaluării”. Programa școlară este elaborată în spiritul unei pedagogii moderne, centrate pe competențe, propunând un curriculum centrat pe competențe și demersuri educaționale complexe, în corespondență cu cele trei dimensiuni ale competenței: cognitivă, acțională și atitudinală. Pentru a ilustra derivarea competențelor specifice din cele generale, am selectat următorul exemplu, păstrând numerotarea din programă, astfel: Competența specifică nr.5: „Analiza și interpretarea activității de instruire ca proces de comunicare”, vizată prin studiul disciplinei „Teoria și practica instruirii și a evaluării”, reprezintă o competență polivalentă, întrucât poate contribui la atingerea mai multor competențe generale, astfel:

„Cunoașterea și utilizarea adecvată a conceptelor specifice științelor educației”

„Explicarea și interpretarea unor idei, proiecte și procese educaționale”

„ Examinarea critică, evalutivă a unor idei, proiecte și procese educaționale”

„Proiectarea, conducerea și evaluarea activităților de învățare”

Unitățile de conținut sunt propuse a fi abordate în relație cu competențele specifice derivate din finalitățile generale ale studierii disciplinelor pedagogice. Avantajul major al competențelor este că accentuează caracterul formativ al disciplinei. Unitățile de conținut și conținuturile tematice delimitează câmpul de acțiune al elevului, constituind un suport metodologic orientativ important pentru cadrul didactic.

Selectăm pentru exemplificare: Unitatea de conținut nr.1: „ Procesul de instruire: predare-învățare-evaluare” și Conținutul tematic nr.1: „Procesul de instruire: predare-învățare-evaluare”; Unitatea de conținut nr.4: „Normativitatea instruirii – principiile didactice” și Conținutul tematic nr.4: „Normativitatea instruirii – principiile didactice”. Observăm că acestea se suprapun perfect, având aceeași formulare.

Facem precizarea că prin conținuturile propuse, această disciplină asigură elemente necesare, fundamentale pentru predarea cunoștințelor de metodică pentru disciplinele care apoi se vor preda în cadrul practicii pedagogice în învățământul primar și preșcolar. Considerăm că este necesar să se aloce un număr mai mare de ore pentru a putea realiza cu succes transferul cunoștințelor din domeniul Teoriei instruirii și Teoriei evaluării în cadrul celorlalte discipline psihopedagogice.

III.4. Analiza curriculară a programei școlare la disciplina „Teoria educației și managementul clasei de elevi” – clasa a XI-a, specializarea Învățător-Educatoare

Axa programei o constituie competențele generale – competențele specifice – conținuturile curriculare propuse, între care se stabilesc determinări reciproce, relații și interrelații dinamice și funcționale. Altfel spus, viziunea curriculară specifică valorizează paradigma competenței și centrează demersurile educaționale pe elev și pe activitatea de învățare și formare a acestuia.

Pentru atingerea competențelor specifice, numerotate în programă cu nr.1: „Definirea obiectivelor și a conținuturilor domeniilor educației” și respectiv cu nr. 2: „Interpretarea și evaluarea semnificației domeniilor educației, în raport cu dezvoltarea personalității” sunt recomandate pentru predare următoarele unități și conținuturi tematice:

Unități de conținut: „Educația intelectuală, morală, estetică, religioasă, fizică, tehnologică”

„Noile educații-educația interculturală, educația pentru sănătate, educația ecologică, educația antreprenorială. Obiective, conținuturi”.

Conținuturi tematice: „Educația intelectuală, morală, estetică, religioasă, fizică, tehnologică”

„Noile educații- educația interculturală, educația pentru sănătate, educația ecologică, educația antreprenorială. Obiective, conținuturi, metode de evaluare”. Observăm că în acest caz unitățile de conținut și conținuturile tematice se suprapun perfect.

Pentru atingerea competenței specifice nr. 3: „Caracterizarea strategiilor de formare și evaluare în domeniul educației intelectuale, morale, religioase, estetice fizice, tehnologice și al noilor educații”, Unitățile de conținut sunt : „Expunerea, dezbaterea, exercițiul, studiul de caz, studiul simbolurilor religioase, simularea, eseul, portofoliul”. Considerăm că ceea ce este prezentat ca fiind unități de conținut, reprezintă de fapt metode de abordare a conținuturilor.

Competența specifică nr. 12: „Construirea/adaptarea de strategii educaționale funcționale, în raport cu specificul obiectivelor și al problematicii educației civice”, vizată în cadrul disciplinei, se bazează pe următoarele Unități de conținut: „Comentariul de text, analiza de conținut, dezbaterea, studiul de caz, jocul de rol, sondajul de opinie”. Ceea ce apare sub denumirea de „strategii” sunt de fapt metode din diverse categorii, fără a exista o anumită coerență între ele.

Pentru atingerea competenței specifice nr.13: „Utilizarea metodelor de evaluare a conștiinței și a conduitei civice a elevilor”, Unitățile de conținut sunt: „Observația, scale de estimare, exercițiul, simulare, proiecte”. Facem precizarea că elementele de conștiință civică nu pot fi supuse unor metode de evaluare, iar metodele prezentate, într-o formulare laconică, ca fiind de evaluare, includ de fapt și metode din alte categorii decât cele de evaluare (observația, exercițiul, simulare).

Urmărind concordanța dintre planul cadru de învățământ (aprobat în anul 2011) și programa școlară pentru această disciplină, (aprobată în anul 2002), ambele aflate în prezent în vigoare se poate observa că acestea două nu sunt corelate, programa școlară actuală fiind mai degrabă în concordanță cu planul cadru de învățământ din 2002, document ce nu mai este în vigoare. Spre exemplu, pentru disciplina „Managementul clasei de elevi” (conform planului cadru de învățământ aprobat în anul 2011) este alocată pentru studiu o oră pe săptămână însă, programa școlară pentru această disciplină este concepută pentru două ore pe săptămână, ea fiind astfel în acord cu vechiul plan de învățământ conform căruia, alături de „Managementul clasei de elevi” era inclusă și disciplina „Teoria educației”.

Deși în planul cadru disciplina apare cu denumirea „Managementul clasei”, în cadrul programei de „Teoria educației și managementul clasei de elevi”, conținuturile tematice pentru „Teoria educației” ocupă o pondere mai mare decât cele pentru „Managementul clasei”, acordându-se o atenție deosebită „Teoriei și metodologiei educației civice”.

Astfel, analizând conținuturile de la capitolul 1.3. „Teoria și metodologia educației civice” și subcapitolele: 1.3.1. „Omul și viața socială”; 1.3.2. „Sistemul social-politic; instituții și practici democratice în România”; 1.3.3. „Raportul cetățean-stat” și Programa școlară de cultură civică pentru clasa a VII-a, aprobată prin Ordinul ministrului Nr. 5097/09.09.2009, regăsim aceleași teme: „Omul – ființă socială”, „Sistemul politic în România”, „Raportul cetățean – stat”. Considerăm ca nefiind necesară reluarea acestor teme în cadrul disciplinei „Managementul clasei de elevi”. Mult mai utilă o considerăm abordarea în detaliu a temelor de „Managementul clasei de elevi”, necesare în desfășurarea profesiei de învățător-educatoare.

III.5. Analiza curriculară a programei școlare la disciplina „Didactici inovative” – clasa a XII-a, specializarea Învățător-Educatoare

Programa școlară este elaborată în spiritul unei pedagogii moderne, propunând un curriculum centrat pe competențe și demersuri educaționale complexe, în corespondență cu cele trei dimensiuni ale competenței: cognitivă, acțională și atitudinală.

În concordanță cu rolurile profesionale ale învățătorului-educatoarei, au fost definite competențele generale vizate prin studierea disciplinelor pedagogice, pe parcursul învățământului liceal, în cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare. De asemenea, sunt precizate valorile și atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice studiate pe parcursul învățământului liceal și pe care competențele generale le includ.

Competențe generale urmărite prin studiul disciplinei „Didactici inovative” vizează: utilizarea adecvată a conceptelor specifice educației, explicarea, interpretarea și evaluarea unor idei, proiecte și procese educaționale, precum și proiectarea, conducerea și evaluarea activităților de învățare. Prin studiul disciplinei se propune ameliorarea și inovarea procesului educațional, integrarea și utilizarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare; cooperarea cu ceilalți, dar și conștientizarea și interpretarea problemelor specifice școlii contemporane. Prin competențele generale urmărite se promovează realizarea și valorificarea corelațiilor intra- și interdisciplinare, în vederea optimizării procesului de educație. Pe parcursul studierii acestei discipline, elevii urmează să își însușească anumite valori și atitudini, care să contribuie la manifestarea unei atitudini pozitive și responsabile față de profesia didactică.

Din competențele generale urmărite prin studiul disciplinelor pedagogice au fost derivate competențele specifice ce urmează a fi atinse prin studiul acestei discipline.

Astfel, competența generală nr. 2. „ Explicarea, interpretarea și evaluarea unor idei, proiecte și procese educaționale”, se materializează prin intermediul următoarelor competențelor specifice: 2.1. „Compararea diferitelor alternative educaționale din perspectiva abordării integrate a învățării”; 2.2. „Explicarea premiselor diferențierii instruirii și interpretarea implicațiilor acestora” ; 2.3. „Caracterizarea și interpretarea valorii strategiilor didactice interactive”; 2.4. „Caracterizarea și analiza comparativă a strategiilor de evaluare”.

Conținuturile care ajută la atingerea acestor competențe sunt de asemenea multiple:

„Abordări integrate ale predării-învățării, promovate de diferite alternative educaționale ” (competența 2.1); „Premise ale diferențierii instruirii: teoria inteligențelor multiple, teoria inteligenței emoționale, stiluri de învățare, diversitatea culturală ”; „Modalități de diferențiere a instruirii” (competențele 2.2; 2.3); „Evaluarea autentică sau evaluarea pentru învățare: principii, metode și tehnici” (competența 2.4).

Competența generală nr.4 „Ameliorarea și inovarea procesului educațional; integrarea și utilizarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare; cooperarea cu ceilalți”; se realizează prin intermediul competențelor specifice: 4.1. „ Proiectarea unor activități didactice integrate sau diferențiate, valorificând noile tehnologii de informare și comunicare” ; 4.2. „Elaborarea de instrumente de evaluare a rezultatelor școlare ale elevilor în contextul activității didactice inter și transdisciplinare”; 4.3. „ Identificarea soluțiilor optime de aplicare a metodologiei integrate în activitatea didactică ”; 4.4. „Operarea cu criterii pertinente și cu metode adecvate pentru proiectarea, analiza și evaluarea programelor școlare pentru discipline opționale integrate ”. Conținuturile sugerate ca instrumente în atingerea acestor competențe specifice sunt: „Proiectarea unor activități didactice integrate”; „ Proiectarea unor discipline opționale integrate la nivelul unei arii curriculare și la nivelul mai multor arii curriculare ”; „Exemple de bune practici”.

Menționăm faptul că programa lasă cadrelor didactice libertatea selectării conținuturilor pe care să le utilizeze efectiv la clasă, precum și cea a modului de organizare a activității de predare-învățare și evaluare.

Ca sugestii metodologice pentru a asigura formarea inițială temeinică și adecvată a viitorilor/ viitoarelor învățători-educatoare, este recomandat a se utiliza repere metodologice care să permită: contextualizarea informațiilor, trecerea de la orientarea academică la aplicarea cunoștințelor în situații cât mai variate de viață; proiectarea unor strategii educaționale diferențiate, centrate pe elev, ținând cont de trăsăturile de personalitate și de interesele acestuia; valorificarea potențialului noilor tehnologii de informare și comunicare, pentru a face învățarea atractivă, relevantă și pentru a permite, ulterior, valorificarea pedagogică a acestora; valorificarea conexiunilor cu alte discipline din curriculumul oficial, dar și cu experiențelor nonformale sau informale ale elevilor; proiectarea activităților didactice astfel încât să stimuleze gândirea critică, interpretarea și evaluarea ideilor, proiectelor și situațiilor educaționale; crearea unui mediu plăcut de învățare, bazat de respect reciproc, încredere, siguranță, stimă de sine, atașament pentru profesia didactică.

Analizând programa la disciplina „Didactici inovative” și noutățile Curriculumului pentru educația timpurie și noutățile curriculumulului pentru învățământul primar, putem afirma că aceste conținuturi sunt elaborate în concordanță cu Ordinul MEN nr. 3371/12.03.2013 privind aprobarea planurilor cadru pentru învățământul primar și a Metodologiei privind aplicarea planurilor- cadru de învățământ pentru învățământul primar și Curriculumul pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani, din 27.05.2008, prin conținuturile propuse ea oferind un real suport informativ și formativ viitorilor învățători-educatoare în profesia aleasă.

Prin modalitatea concretă de organizare, programa dobândește structuralitate, operând cu sisteme de competențe – generale și specifice, funcționalitate – grație orientării spre rezultate și actualizare – adecvându-se la cerințele profesionale ale status-urilor profesionale implicate.

Concluzie:

Este necesară stabilirea unei concordanțe între planurile cadru pentru disciplinele pedagogice și programele pentru acestea.

Este bine cunoscut faptul că manualul nu reprezintă singura sursă pentru procesul instructiv-educativ, totuși manualul are multiple funcții: de informare; de formare ; de structurare logică și ghidare a învățării și formării,de antrenare a capacităților și competențelor, cognitive, afectiv-motivaționale și psihomotrice și a disponibilităților aptitudinale; de autoinstruire, corelată cu mecanismele de conexiune inversă internă existente la nivelul activităților didactice, cu modalitățile de gestionare și autoevaluare a propriei învățări. Toate acestea ne îndreptățesc să afirmăm că este necesară elaborarea unor manuale noi, care să fie în acord cu planurile cadru, și cu tendințele majore ale reformelor curriculumului în plan european. Considerăm că este necesar ca elevii să beneficieze de ele, mai ales că în clasa a IX-a și a X-a, acestea sunt gratuite.

De un real folos sunt Ghidurile de învățate pentru clasa IX-a și a X-a, acestea reprezentând auxiliare utile atât elevilor cât și cadrului didactic.

PUNCTE TARI:

– curriculumul disciplinelor psihopedagogice a fost elaborat în conformitate cu idealul educațional al școlii românești, cu respectarea principiilor de psihologie a învățării, precum și a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor.

– curriculumul disciplinelor psihopedagogice a fost construit în acord cu paradigmele reformei curriculare – segment cuprinzător și extrem de important al reformei educaționale;

– curriculumul disciplinelor psihopedagogice este centrat pe formarea de competențe (excepție clasa a IX-a, unde s-au păstrat obiectivele de referință) educaționale complexe, variate și de nivel superior.

– elaborarea recentă a auxiliarelor curriculare pentru clasele a IX-a și a X-a.

– bogăția literaturii de specialitate

PUNCTE SLABE:

– neconcordanțe între planul cadru și programa școlară;

– numărul de ore de la disciplinele pedagogice este prea mic;

– lipsa manualelor care nu s-au mai editat din anul 1994.

– supraîncărcarea programei școlare ( ex.Managementul clasei)

– concepte greoaie, nivel ridicat de abstractizare al cunoștințelor specifice, acestea depășind, adesea posibilitățile de înțelegere ale elevilor

– volumul mare de cunoștințe care se cer a fi însușite într-un timp scurt

– accentul cade pe aspectul informativ al predării în detrimentul celui formativ

– lipsa unei viziuni globale asupra disciplinelor pedagogice

– elevii profilului pedagogic nu susțin probe la bacalaureat din disciplinele pedagogice

-unele materii au fost eliminate nejustificat din curriculum(Pedagogia preșcolară)

OPORTUNITĂȚI:

– valorificarea sugestiilor metodologice, prin care se recomandă cadrului didactic:

– flexibilitate în abordarea conținuturilor, ceea ce poate favoriza crearea în cadrul lecțiilor a unor situații de învățare care să favorizeze formarea unor abilități de gândire critică, interpretare și evaluare

– valorificarea de către acesta a potențialului disciplinei care ar putea crea elevilor oportunități de comunicare, de luare de decizii și de manifestare a autonomiei în gândire.

– colaborarea cu alte cadre didactice care predau aceleași discipline și de altă specialitate în interesul elevilor și al scolii.

– proiectarea unor strategii educaționale diferentiate, centrate pe elevi, ținând cont de trăsăturile de personalitate și de nevoile de formare ale acestora.

– evaluarea performanțelor fiecărui elev, în raport cu finalitățile programei scolare

– utilizarea de : probe orale, scrise, probe practice, metode alternative de evaluare.

– utilizarea metacognițiilor în procesul cunoașterii.

AMENINȚĂRI:

– accentul în predare cade pe aspectul informativ în detrimentul celui formativ

– suprasolicitarea

– învățare mecanică, superficială

– motivația scăzută pentru învățare

– inadaptare la explozia informațională

-lipsa unei viziuni globale asupra disciplinelor pedagogice.