Curriculum vitae, format Europass…………………………………………………………………….. ……2 Capitolul 1 Psihopedagogia… [310623]

PORTOFOLIU DIDACTIC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof..univ.dr. Rață Gloria

ABSOLVENT: [anonimizat]: [anonimizat]

2016

CUPRINS

Pag.

[anonimizat]…………………………………………………………………….. ……2

Capitolul 1 [anonimizat] ……………………………… 6

1.1 Personalitatea și eul adolescenților………………………………………………………………… 6

1.1.1 Abordarea și explicarea personalității……………………………………………………………. 6

1.1.2 Locul și rolul eului în personalitatea adolescenților………………………………………… 8

1.1.3 Relațiile interpersonale în grupurile de adolescenților……………………………………. 10

1.2 Cunoașterea de sine și stima de sine la adolescenților……………………………………. . 11

1.2.1 Delimitări conceptuale…………………………………………………………………………………..11

1.2.2 Relația dintre stima de sine și subevaluare la adolescenți…………………………………..13

Capitolul 2 Proiectarea și managementul programelor educaționale …………………………15

2.1 Proiect de parteneriat educațional „Sportul leagă prietenii ”……………………………….15

Capitolul 3 Metodologia cercetării educaționale ……………………………………………………..30

3.1 Cercetarea educațională…………………………………………………………………………………30

3.1.1 Subiecții cercetării………………………………………………………………………………………..32

3.1.2 Organizarea propriuzisă a cercetării………………………………………………………………..33

3.2 Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării……………………………………………..33

3.2.1 Chestionar……………………………………………………………………………………………………33

3.2.2 Interpretarea rezultatelor………………………………………………………………………………..35

Capitolul 4 Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specializării …………………..50

4.1 [anonimizat] a IX-a………………………………………………………………………..50

4.2 Proiectarea unității de învățare………………………………………………………………………57

4.2.1 Handbal – clasa a IX-a…………………………………………………………………………………57

Capitolul 5 [anonimizat], postliceal și universitar………61

5.1 Proiect de lecție finală clasa a X-a………………………………………………………………….61

5.2 Fișă de evaluare a lecției finale………………………………………………………………………66

5.3 Fișă de caracterizare psihopedagogică…………………………………………………………….68

Capitolul 6 Managementul organizației școlare……………………………………………………….72

6.1 Managementul resurselor financiare……………………………………………………………….72

6.1.1 Partea teoretică…………………………………………………………………………………………….72

6.1.2 Partea aplicativă………………………………………………………………………………………….75

6.1.3 Concluzii……………………………………………………………………………………………………76

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………….77

Declarație de autenticitate

Raport de originalitate – Plagiarism detector

CAP 1. PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR

1.1 PERSONALITATEA ȘI EUL ADOLESCENȚILOR

1.1.1 Abordarea și explicarea personalității

Problema personalității ocupă azi un loc central atât în cercetările teoretice cât și aplicative. Cu toate acestea, în afară de „inteligență” , nici un alt concept al psihologiei nu este atât de complex și nedeterminat ca cel de „personalitate”.

Personalitatea este o „dimensiune supraordonată”, cu funcție integrativ-adaptativă a omului, care presupune existența celorlalte dimensiuni – biologică și fiziologică- , dar nu este nici o prelungire, nici o imagine proiectivă a conținutului acestora.

Personalitatea a fost definită în psihologie drept „un sistem bio-psiho-socio-cultural”; „o calitate pe care o poate dobândi orice individ într-o etapă a dezvoltării sale, și anume în perioada adolescenței sale avansate”, întrunind anumite note sau caracteristici bine definite; „îmbinarea unitară nonrepetitivă a însușirilor psihice care caracterizează mai pregnant și cu un grad mai mare de stabilitate omul concret și modalitățile sale de conduită”; „o constelație de trăsături, ce se caracterizează prin constanță și stabilitate”.

Desprindem din accepțiunile acordate conceptului de personalitate câteva caracteristici centrale: unitate, stabilitate, totalitate, individualitate. Allport (1981) formulează o definiție în termeni de structură internă, punând accentul pe „organizarea dinamică în cadrul individului a calităților reale”, a caracteristicilor structurale ale personalității „indiferent de modul în care ceilalți percep aceste calități”.

Esența personalității rezultă din trăsăturile sale particulare organizate în manieră originală. Majoritatea cercetărilor asupra personalității au fost centrate pe evidențierea relației dintre structură și convertirea acesteia în comportament. Au fost astfel relevate trăsături, particularități, factori caracteristici care determină comportamentul individului. M. Zlate consideră că în evoluția ideilor, concepțiilor și teoriilor asupra personalității s-au conturat patru perspective sau modalități de abordare:

Perspectiva atomistă, bazată pe descompunerea personalității în elementele sale componente, studierea legităților lor de funcționare și descoperirea „constituantului fundamental al acesteia”.

Perspectiva structurală, care pornește de la întreg, de la modul de organizare, aranjare, ierarhizare a componentelor, în cadrul sistemului sau structurii globale.

Perspectiva sistemică, care interpretează personalitatea ca un sistem , ca un ansamblu de element aflate într-o interacțiune ordonată și deci nu întâmplătoare.

Perspectiva psihosocială, orientată spre surprinderea personalității concrete așa cum se manifestă ea în situațiile și conjuncturile sociale particulare, în sistemul interrelațiilor și al psihologiei de grup, în funcție de atributele psihosociale ale omului .

Personalitatea totală a omului își dezvăluie mai multe fațete: personalitatea reală, așa cum este ea în realitate; personalitatea autoevaluată, adică imaginea pe care individul o are despre sine; personalitatea ideală, adică cea dorită sau pe care individul aspiră să și-o formeze; personalitatea percepută, adică imaginea individului despre alții; personalitatea proiectată, ce crede individul că gândesc alții despre el; personalitatea manifestată, cea exteriorizată și obiectivată în comportament.

„ Prima naștere a personalității ” se leagă de momentul cristalizării „conștiinței de sine”, care presupune și raportarea critică la propriile acte de conduită, la propriile dorințe, prin comparare cu alții; aplicarea la sine a acelorași criterii, condiții și restricții care se aplică altuia. Întreaga evoluție a personalității se desfășoară pe fondul interacțiunii contradictorii dintre „conștiința obiectivă” și „autoconștiință”. Acesta este un proces de desprindere, formulare și integrare permanentă de semnificații, criterii, de simboluri și modele acționale care se desfășoară după cu totul alte legi decât comportamentele care definesc individul ca dat biologic.

În structura și dinamica personalității sunt incluse nu aspecte de ordin fizic ale corpului în sine, ci semnificația lor valorică, ce se cristalizează în cadrul relațiilor interpersonale și al aprecierilor sociale; nu percepția sau gândirea în sine, ci conștiința valorii lor în realizare Eu-lui prin compararea cu alții.

Structurile de bază ale personalității sunt: motivația, cogniția și controlul. Motivația dă orientarea, selectivitatea și semnificația conduitei. Pentru definirea profilului personalității, esențiale sunt motivele derivate și condiționate social-istoric. Ele plasează personalitatea pe o traiectorie de mișcare semnificativă și-i determină așa numitele piscuri de integrare.

Structura personalității este o organizare plurimotivată, adică integrată pe un câmp mai larg de semnificații. Se disting însă niveluri diferite de stabilitate și pregnanță pentru diferite motive, de aceea se poate vorbi de o ierarhie a motivelor, în cadrul căreia anumite componente sunt mai relevante pentru structura personalității decât altele.

Structurile cognitive sunt considerate ca instrument de realizare a personalității, plasând subiectul la scară obiectivă a competențelor și valorilor. Asociate cu structurile motivaționale și afective, ele alcătuiesc construcțiile complexe ale aptitudinilor sau capacităților.

Gradul de control devine un important indicator în caracterizarea structurii personalității. Din acest punct de vedere, oamenii pot fi împărțiți în trei grupe:

normal controlați; se caracterizează printr-un relativ echilibru între tendința reflexivă, analitică, critică și tendința spre acțiune, îmbinând într-o formulă optimă principiul libertății cu cel al necesității, imperativul subiectiv cu cel obiectiv;

subcontrolați; se caracterizează prin supraestimarea impulsului spre acțiune și subestimarea condițiilor obiective ale realizabilității lor, ca urmare ei se comportă impulsiv, după glasul primei dorințe; pentru ei este mai important să acționeze decât să gândească asupra oportunității acțiunii, de aceea lucrurile li se par mult mai simple ca în realitate;

supracontrolați (cenzurați); aceștia se caracterizează printr-un comportament de tip reflexiv, bazat pe considerarea tuturor condițiilor pro și contra, pe anticiparea nu numai a rezultatului imediat, ci și a consecințelor derivate lui.

1.1.2. Locul și rolul Eu-lui în personalitatea adolescenților

Eul și personalitatea se formează și evoluează concomitent, aflându-se într-o permanentă interacțiune și interdependență. Omul devine personalitate atunci când ajunge la conștiința de sine, deci când se formează ca Eu .

Eul este ultima achiziție a vieții psihice, el aflându-se la debutul și nu la sfârșitul evoluției psihice. Fără a fi identice, Eul și persoana/personalitatea, nu sunt nici despărțite, nu coincid dar se află într-o continuă interacțiune și interdependență. Eul este considerat „nucleu al personalității”, „un fapt de conștiință individuală”, pe când personalitatea se extinde în medie, își trage și își interiorizează numeroasele sale elemente sociale, profesionale.

În psihologie întâlnim distincții între Eul (sinele real), Eul (sinele viitor) și Eul (sinele ideal).

Eul real (actual) este rezultatul experiențelor noastre, al cadrului social și cultural în care trăim și cuprinde Eul fizic (imaginea corporală), Eul cognitiv (modul în care sinele receptează și structurează conținuturile informaționale și modul în care operează cu acestea), Eul emoțional (intim, privat-care sintetizează totalitatea sentimentelor și emoțiilor față de sine, lume și viitor), Eul social (interpersonal-dimensiune a personalității pe care o expunem lumii, fiind considerată „vitrina persoanei”) și Eul spiritual (reflectă valorile și principiile existențiale ale persoanei).

Eul viitor (posibil) vizează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor; el include repertoriul aspirațiilor, motivațiilor și scopurilor de lungă durată sau medie. Eul viitor acționează ca un factor motivațional în „comportamentele de abordare strategică”.

Eul ideal este ceea ce ne-am dori să fim, dar în același timp, suntem conștienți că nu avem resurse reale să ajungem.

Dominarea imaginii de sine de către Eul ideal este un fenomen des întâlnit la adolescenți. Ei doresc să devină persoane importante, simțindu-se adesea total dezamăgiți de propria personalitate și viață. Persistența în decalajul dintre Eul real și cel ideal determină frecvent în rândul adolescenților stări de nemulțumire de sine, frustrare și chiar depresie. Ar fi bine ca aceștia să învețe să realizeze diferența dintre Eul ideal și cel viitor, cel din urmă conținând elemente realiste, fiind deci realizabil. Eul ideal poate avea un rol pozitiv în cristalizarea personalității adolescentului doar în măsura în care jalonează traiectoria Eu-lui viitor și nu se fixează ca o finalitate așteptată. Parcurgerea literaturii de specialitate relevă că Eu-rile sunt clasificate și diferențiate între ele după:

caracteristicile și proprietățile lor: consistente și inconsistente; complet actualizate și incomplet actualizate; stabile și fragile;

locul și rolul lor în planul vieții personale și sociale a individului;

structura lui psihologică internă (Eul subiectiv, Eul reflectat, Eul autentic, Eul ideal).

Așteptările sociale, când sunt asumate de către adolescent, devin criterii interne în luarea deciziilor, fără a mai fi nevoie de prezența explicită a semenilor, sinele fiind considerat un „altul” interiorizat.

Studiile și cercetările recente sunt tot mai mult centrate pe evidențierea funcției de autoreglaj a Eu-lui. Sunt astfel studiate efectele autofocalizării atenției, procesele autocontrolului, comportamentele de autoprezentare sau modificarea imaginii sinelui, expectanțele autoeficienței și sentimentul propriei valori.

În activitatea cu adolescenții, devine clară ideea că ceea ce gândim și simțim despre noi înșine reprezintă un factor fundamental ce ne determină viața și activitatea, influențându-ne în alegerea strategiilor de acțiune, în selecția situațiilor și a partenerilor de interacțiune, cu alte cuvinte, întreaga dinamică a integrării și adaptării.

1.1.3 Relațiile interpersonale în grupurile de adolescenți

În existența noastră umană, ne construim Eul, evoluăm ca personalitate prin interacțiune cu ceilalți, având un rol distinct alături de aceștia. Ceilalți au astfel o semnificație socială importantă pentru sine, oferindu-ne șansa de a ne confrunta ideea noastră despre noi înșine cu părerile celor din jur.

Prin urmare, celălalt reprezintă o sursă primordială de informații despre mine. Deci, Eul propriu se construiește confruntând imaginea celorlalți despre mine, comparând această multitudine de Eu-ri. Ne organizăm Eul și în funcție de așteptările celorlalți.

Orice relație interpersonală afectează membrii grupului, căci comportamentul este o competență pe care o perfecționăm mereu, cu fiecare nouă experiență socială.

Procesul de „instrumentalizare psihică” a adolescentului cuprinde nu numai planul gândirii ci și al imaginației, afectivității, comunicării și interrelaționării. Maturizării intelectuale și afective i se adaugă maturizarea socială, adolescentul depășind crizele de identitate, nutrind dorința de schimbare a modelelor anterioare prin care recepta solicitările, informațiile mediului și prin care formula răspunsuri acestora.

Accesul la statutul de licean validează această maturizare socială a tânărului, el reprezentând acum „o investiție socială” căreia îi răspunde prin efortul de dobândire a unui loc în grupul de referință între ceilalți. Ocupând o multitudine de statusuri cărora le răspunde printr-o multitudine de roluri, adolescentul își conturează trăsăturile de personalitate raportându-se la sistemul normativ al grupului școlar: „inteligent”, „sociabil”, „descurcăreț”, „de gașcă”.

Cercetări efectuate asupra problematicii adolescenței sugerează că elevii cărora li se acordă un status scăzut din partea colegilor sunt mai predispuși să devieze de la normele grupului, ei valorificând în mai mică măsură potențialul cognitiv față de cei care conștientizează că dețin un statut înalt. Astfel, cunoașterea exactă a caracteristicilor, rolurilor și statusurilor sale de elev îi furnizează adolescentului „sisteme permanente de referință care îi asigură autocontrolul și contribuie la maturizarea lui socială, la evoluția normală inter- și intra-status .

Încercarea de compatibilizare a tendințelor, dorințelor, aspirațiilor cu cerințele și expectațiile status-rolului și cu posibilitățile reale de realizare constituie un factor important al internalizării matricei sociale în acre trăiește și un prilej de învățare socială.

Practica educațională cu adolescenții a relevat că valorificarea succesului în activitatea didactică cu aceștia poate stimula motivarea lor pozitivă, conducând la formarea unui nivel de aspirație realist, succesul și eșecul școlar influențând puternic dinamica dezvoltării personalității. Interacționând cu profesorii, colegii, grupul de referință, conducerea liceului, membrii familiei, adolescentul își dezvoltă un sistem interacțional divers în care este implicat prin interacțiuni verticale și orizontale. Profesorul, prin statutul său constituie un intermediar, mediator al interacțiunilor realizate de elevi dar și un „consilier tehnico-afectiv”, manager al grupului școlar.

1.2 CUNOAȘTEREA DE SINE ȘI STIMA DE SINE LA ADOLESCENȚI

1.2.1 Delimitări conceptuale

Date fiind exigențele cadrului teoretic și metodologica care circumscriu structura studiului de față, nu ne propunem o abordare detaliată, analitică, a problematicii Eului și a evoluției termenilor asociați acestuia. Câteva clarificări conceptuale se impun însă, cu atât mai mult cu cât, adesea, în literatura de specialitate consultată una și aceeași „realitate psihică” este desemnată printr-o terminologie diversă, fapt ce generează unele dificultăți în plan metodologic și practic. Așadar, ce înțelegem prin stima de sine, conștiința de sine, imaginea de sine, reprezentarea sinelui, sentimentul propriei valori?

Termenul originar conștiință de sine se folosește tot mai puțin, mai ales în spațiul european, din intenția vădită de delimitare clară față de abordările filosofice în general și de introspecționism în special. În cadrul cunoașterii sociale, cel mai adesea conceptul este întâlnit cu înțelesul de focalizare a atenției asupra Eu-lui sau asupra comportamentului propriu în care subiectul este angajat responsabil. Conștiința de sine poate fi definită ca fiind:

„o formă complexă de reprezentare”, la nivelul căreia subiectul care reflectă și obiectul reflectat coincid, altfel spus, reflexiile persoanei sunt orientate spre propriile-i idei, sentimente, acțiuni etc.;

un produs, un rezultat al autocunoașterii, în același timp stimulând continuu procesele cunoașterii de sine.

În schimb, conceptul de sine a cunoscut o evoluție spectaculoasă în raport cu accepțiunile psihanalizei tradiționale, în contextul orientării interesului științific către aspectul fenomenal al conștiinței de sine. Se vorbește de sinele actual, ideal, vocațional, social ș.a. Psihologii americani folosesc frecvent termenul „conceptul de sine”, în vreme ce tot mai mulți teoreticieni europeni, centrați pe aspectul genetic al acestuia, utilizează și alți termeni pentru a evidenția etapele sale evolutive precum: imaginea de sine, reprezentarea sinelui, stima de sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori.

Conceptul de sine desemnează stadiul cel mai elaborat, în care tot ceea ce individul își atribuie (imagini, trăsături, gusturi, valori, aspirații, idealuri) este integrat în sisteme ierarhice, diferențiate în funcție de rolurile jucate.

Imaginea de sine se referă la totalitatea percepțiilor privind abilitățile, atitudinile și comportamentele personale. Ea poate fi definită ca o reprezentare mentală a propriei persoane sau ca o structură organizată de cunoștințe declarative despre sine, care ghidează comportamentul social.

Imaginea de sine e considerată ca unul din cei mai importanți factori ai relației interpersonale, ea fiind expresia modului în care o persoană „se vede”, a părerii pe care aceasta și-o face în legătură cu sine sau a locului pe care și-l atribuie în cadrul relației cu ceilalți. Ea presupune conștientizarea a „cine sunt eu” și „a ceea ce pot să fac eu”, influențând atât percepția lumii cât și a propriilor comportamente. Imaginea de sine este, de asemenea:

rezultat al conștiinței de sine;

modul în care „se vede” o persoană oarecare (sau se reprezintă pe sine), ce loc își atribuie în raport cu ceilalți;

nu este un dat imediat, ci o construcție care se realizează prin raportare la/comparare cu alții.

Reflectarea pe care o presupune imaginea de sine poate avea un caracter adecvat sau nu (deformare a imaginii de sine). Imaginea de sine este în funcție de capacitatea de autocunoaștere a individului, de posibilitățile intelectuale ale individului și de experiența pe care acesta o are. Dacă această capacitate este formată și dezvoltată în mod corespunzător, atunci imaginea de sine va fi cât mai adecvată. În caz contrar, pot apărea forme de reflectare eronată, de deformare a imaginii de sine:

Supraapreciere (dilatare) a propriilor însușiri și trăsături;

Subapreciere (îngustare) a acestora.

Aceste forme de reflectare eronată pot fi corectate cu timpul pentru a asigura adaptarea corespunzătoare la solicitările mediului.

1.2.2 Relația dintre stima de sine și subevaluare la adolescenți

Prin tot ceea ce face, individul are tendința de a impune, menține sau apăra imaginea despre sine.

Raportată la evaluările celor din jur, imaginea despre sine exprimă o supraestimare a propriilor însușiri și resurse. Acest aspect este foarte important pentru viața, sănătatea psihică dar și biologică a individului. Pentru a trăi este important ca omul să se afle în acord cu sine pentru că numai asa va dobândi stima față de sine (respect față de sine, confort psihic).

Acordul cu sine înseamnă adeziune, acceptare a ideii pe care și-o face individul despre sine. Stima față de sine, respectul de sine reprezintă simpatia pe care fiecare și-o acordă sieși, recunoașterea pe care se cuvine să o acorde potențialului său.

Interacțiunea Eu – Lume se poate solda cu succes sau cu eșec. Eșecul poate fi generat de:

obstacole sau dificultăți cu caracter impersonal – sunt mai ușor de suportat; acțiunea directă a „celuilalt” cu caracter intențional sau presupus – sunt greu de suportat datorită faptului că implică o lezare a imaginii despre sine; în această situație intervin mecanismele de apărare cu scopul de a se preveni deteriorarea imaginii despre sine sau de a contribui la reconstituirea acesteia.

Forme de apărare a imaginii despre sine:

evitarea – suspendarea acțiunilor a căror efectuare a fost asociată, după un număr de repetări, cu evenimente negative;

descărcarea – manifestare prin care individul se eliberează de tensiunea psihică, impregnată de o coloratură negativă (plânsul, confesiunea, implorarea);

compensarea – individul maschează sau înlocuiește unele caracteristici deficitare cu calități obținute prin activarea intensă a altor resurse de acțiune; apare atunci când individul are conștiința inferiorității în raport cu ceilalți;

reveria – refugiul în planul imaginației (ceea ce nu este posibil în realitate se poate obține cu ajutorul fanteziei); apelul frecvent la reverie este dăunător;

refularea și sublimarea – refularea: înfrânarea tendințelor de acțiune care contravin conveniențelor sociale sau chiar propriilor interese; sublimarea: substituirea acțiunilor care pot primi o sancțiune socială negativă cu acțiuni acceptabile;

reducerea disonanței cognitive –disonanța cognitivă: existența simultană a unor cunoștințe care nu se potrivesc unele cu altele; dezacordul poate fi între: opiniile individului și cele ale semenilor săi, aspirație și performanță, concepția despre lume și viață și propriile fapte concrete; în sfera intra-psihică, mecanismul reducerii disonanței cognitive contribuie la reglarea distanței dintre aspirații și posibilități, în măsura în care cele din urmă sunt obiectivate prin performanțe; în sfera inter-psihică, prin mecanismul reducerii disonanței cognitive, individul face eforturi pentru a înlătura egoismul care îl ține ancorat de trebuințele imediate.

CAP 2. PROIECTAREA ȘI MANAGEMENTUL PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE

2.1 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ''SPORTUL LEAGA PRIETENII''

Școala Gim. Ion Creangă, Inspectoratul școlar Școala Gim Horia,

com. Ion Creangă, str. Neamț, loc Piatra Neamț, Com Horia, str

I.C Brătianu,Nr 91, str Lt Drăghescu, Nr 4 A, Alexandru cel Bun

jud. Neamț jud. Neamț Nr 1, jud Neamț

Telefon 0233700015 Telefon 0233214860 Telefon 0233747309

Fax 0233780180 Fax 0233215807 Fax 0233747309

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIV

,, SPORTUL LEAGĂ PRIETENII,,

2015

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN NEAMȚ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ION CREANGĂ

,,SPORTUL LEAGĂ PREITENII,,

ORGANIZATORI

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ION CREANGA

Tel. 0233780015

Initiator proiect prof. EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

MURARIU MARIUS

AVIZAT,

INSPECTOR SCOLAR EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Prof. POPESCU VASILE

AVIZAT, AVIZAT,

DIRECTOR , CONSILIER EDUCATIV

SCOALA GIM. ION CREANGĂ

Prof. IONESCU IOANA Prof. ILIESCU IULIA

AVIZAT, AVIZAT,

DIRECTOR ADJUNCT , PRIMARIA ION CRANGĂ

SCOALA GIM. ION CREANGĂ PRIMAR,

Prof.IONUT CARMEN ILIES IOAN

PARTENERI ȘI COLABORATORI:

ȘCOALA GIMNAZIALA HORIA, COM HORIA

JUDEȚUL NEAMȚ

DIRECTOR,

Prof. GAVRILESCU ANA

PRIMĂRIA COMUNEI HORIA PRIMĂRIA COMUNEI ION CREANGĂ

PRIMAR : PRIMAR :

IONESCU GABRIEL ILIES IOAN

Încheiat azi, 21.02.2015 între

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ION CREANGĂ județul Neamț, reprezentată de director prof. Ionescu Ioana, dir. adj.prof. Diaconu Carmen si prof. Murariu Marius in calitate de inițiator al proiectului:

si

ȘCOALA GIMNAZIALĂ HORIA, județul Neamț reprezentată de director prof. Gavrilescu Ana.

OBLIGAȚIILE INSTITUȚIILOR PARTENERE:

ȘCOALAGIMNAZIALA ION CREANGĂ, în calitate de aplicant, se obligă:

să mediatizeze concursul și regulamentul acestuia;

să întocmească regulamentul concursului și să-l trimită în timp util instituțiilor partenere;

să asigure condiții optime pentru realizarea activităților realizate în calendar;

să facă cunoscut părinților și copiilor scopul acestui parteneriat;

să prezinte, la nivelul școlii și al comunității locale, informări asupra activităților desfășurate, verbal și/sau înscris, prin publicarea de articole în presă.;

toti elevii sa primeasca diploma de participare.

ȘCOALA GIMNAZIALĂ HORIA , în calitate de partener, se obligă:

să mediatizeze concursul și regulamentul acestuia în școală;

să efectueze lansarea proiectului la data stabilită de regulament;

să transmită informații și imagini de la activitățile desfășurate, în vederea completării jurnalului proiectului;

să selecteze elevii participanți la concurs;

să ofere diplomele trimise de instituția aplicantă;

să mediatizeze rezultatele concursului.

Prezentul acord de parteneriat se incheie in 3 exemplare.

ȘCOALA GIM. ION CREANGA ȘCOALA GIM. HORIA

Director, Director,Prof. GAVRILESCU ANA

Prof. IONESCU IOANA

Director adj.

Prof. DIACONU CARMEN

Initiator Proiect, Colaborator,

Prof. MURARIU MARIUS

PROTOCOL DE COLABORARE

Părțile:

SCOALA GIMNAZIALA ION GREANGĂ reprezentată prin director, prof. Ionescu Ioana ,dir. adj.prof. Diaconu Carmen si prof. E.F.S Murariu Marius în calitate de inițiator si coordonator al proiectului:,,SPORTUL LEAGĂ PRIETENII”si ȘCOALA GIMNAZIALĂ HORIA, reprezentată prin director prof. Gavrilescu Ana.

Preambul.Recunoscând importanța realizării și desfășurării Proiectului educativ ,, SPORTUL LEAGĂ PRIETENII’’, cele două părți convin să colaboreze pe bază de parteneriat în domeniul sportiv.

Art.1 Obiectul protocolului de colaborare

Obiectul prezentului protocol de colaborare îl reprezintă cooperarea interinstituțională pe următoarele direcții:

Derularea de activități sportive în cadrul Proiectului educativ SPORTUL LEAGĂ PRIETENII.

Furnizarea de resurse umane.

Art.2 Direcțiile de bază ale colaborării

Scopul general al acestui protocol concretizat în realizarea unui parteneriat între instituții îl reprezintă:

Realizarea unor activități din cadrul Proiectului educativ;

Implicarea în activitățile propuse.

Art.3 Rolul părților

A. Rolul instituției inițiatoare:

Să comunice institutiilor partenere programul evenimentelor;

să promoveze proiectul educativ,, SPORTUL LEAGĂ PRIETENII‘’;

să organizeze concursul, pe secțiunile stabilite;

B. Rolul instituției partenere:

să participe la activitățile din proiect;

să disemineze activitatea susținută;

să transmită școlii inițiatoare acordul de colaborare, precum și lucrările elevilor în termenul stabilit.

Art.4 Rezilierea protocolului

Constituie motiv de reziliere a prezentului contract următoarele:

Nerespectarea de către părțile contractante a prevederilor prezentului protocol;

Schimbarea obiectului de activitate în măsura în care este afectată desfășurarea activității prevăzute în protocol;

Art.5 Încetarea protocolului

Constituie motiv de încetare a prezentului contract următoarele:

Acordul părților pentru încetarea contractului;

Scopul contractului a fost atins

Anularea acestui protocol va fi făcută sub forma unui anunț scris, cu minim 4 săptămâni înainte de încetarea cooperării.

Art. 6 Dispoziții finale

Prezentul protocol de colaborare are caracterul unui document cadru si acoperă întreaga activitate de realizare a obiectivelor comune convenite.

Protocolul are valabilitatea de 1 luni, de la data semnării sale, dacă niciuna dintre părți nu notifică celeilalte părți, cererea de încetare a valabilității sale, cu minimum o lună înaintea expirării perioadei de valabilitate.

Prezentul protocol poate fi modificat sau completat, cu acordul scris al părților semnatare, ori de câte ori acestea convin asupra amendamentelor propuse. Partea care are inițiativa amendării prezentului protocol va transmite celeilalte părți, spre analiză, în scris, propunerile respective.

Încheiat la ION CREANGA, astăzi 21.02.2015, în 2 exemplare, toate cu valoare de original, câte un exemplar pentru fiecare parte.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

Inspectoratul Școlar Județean Neamț

,,SPORTUL LEAGĂ PRIETENII”

Motto: „Sportul este descoperirea lumii morale pe căile disciplinei fizice” Jean Giradou

ECHIPA DE PROIECT

Inspector de specialitate: Prof. Popescu Vasile

Inițiator/ coordonator:Prof. MURARIU MARIUS Prof.de Educatie Fizica si Sport

Director: prof. Ionescu Ioana

Dir.adj. prof. Diaconu Carmen

Evaluatori Prof. GRIGORE MIRCEA, MURARIU MARIUS

TEHNOREDACTARE: MURARIU MARIUS

A.INFORMATII DESPRE APLICANT

Numele instituției/unității de învățământ aplicante: Școala Gimnazială Ion Creangă

Adresacompletă: Str. I.C Brătescu, Nr. 91, com Ion Creangă, Județul Neamț,

Nr. de telefon/fax:Tel. 0233780015/Fax: 0233780180

Director: prof. Ionescu Ioana

Dir.adj. prof. Diaconu Carmen

B. INFORMATII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului:,,SPORTUL LEAGĂ PRIETENII ”

B.2. Categoria în care se încadrează proiectul: SPORTIV

B.3.Participanti: elevi, învățământ gimnazial.

B.4 Durata – 30.03.2015 – 05.04.2015

C. RESURSE UMANE

C.1 30 de elevi din ciclul gimnazial ai școlilor participante;

C.2 presa locala;

C.3 părinții copiilor;

C.4 cadre didactice.

D. RESURSE MATERIALE

D.1 materiale din dotarea unității;

D.2 diplome;

D.3 spații școlare și extrașcolare care pot fi folosite pentru susținerea proiectului.

E. RESURSE FINANCIARE

E.1 extrabugetare: – donații, sponsorizări.

F. GRUPUL ȚINTĂ CĂREIA I SE ADRESEAZĂ PROIECTUL.

beneficiari direcți: elevii din învățământul gimnazial ;

beneficiari indirecți: ceilalți elevi ai școlii, cadrele didactice implicate, invitați, profesorii care îndrumă elevii implicați în derularea activităților din proiect;

Comunitatea locală.

G. DURATA PROIECTULUI: 1 SAPTAMANA

Proiectul se va desfășura începând cu prima saptamana a lunii aprilie a anului școlar 2014/2015, în urma aprobărilor obținute pentru derularea proiectului. Se va finaliza în urma trimiterii raportului de autoevaluare către inspectorul responsabil cu activitatea educativă, inspectorul cu proiecte și programe, către inspectorul de specialitate.

H. MODALITĂȚILE DE MONITORIZARE ȘI DE EVALUARE ALE PROIECTULUI

MONITORIZAREA

Echipa de lucru va realiza fotografii și un jurnal cu descrierea activităților desfășurate. Se va urmări ca elevii implicați să-și împărtăsească liber părerile și impresiile personale asupra activitatilor sportive propuse la fiecare etapă a derulării proiectului.

Argument

Noile direcții ale reformei în învățământ se bazează pe descoperirea, orientarea, valorificarea aptitudinilor tinerilor din toate categoriile sociale și din toate mediile cu talent în educație fizică și sport. Proiectul urmărește obținerea prin intermediul mișcării, al competiției, a unui rezultat demonstrabil, obiectiv, prin transformarea aptitudinilor motrice în rezultate.

Din pacate,astazi au aparut alte tentatii in randul tinerilor: muzica, calculatorul, care ii indeparteaza de sport. Ei uita de dictonul anticilor nostrii ”Minte sanatoasa in corp sanatos” si nu mai sunt atrasi de acest tip de activitate. Prin urmare Scoala Gimnazială Ion Creangă, prin catedra de educatie fizica si sport, si-a propus sa organizeze in fiecare luna cate o activitate sportiva, pentru a atrage cat mai multi tineri spre astfel de activitati. Scopul este acela de a face miscare pentru a avea un corp sanatos, lucrul cel mai important de altfel.

In an școlar2014-2015 Școala Gimnazială Ion Creangă a organizat urmatoarele activitati:

01.12.2014 – CUPA 1 DECEMBRIE “ HANDBAL”;

20.01.2014 – FAZA ZONALA “SAH SI TENIS DE MASA”;

24.01.2014 – FAZA JUDETEANA LA TETRATLON

26.01.2015 – ETAPA JUDETEANA LOC.II “ FOTBAL BAIETI”;

12.02.2015 – FAZA LOCALA FOTBAL BAIETI I-IV

15.02.2015 – FAZA LOCALA FOTBAL FETE I-IV

15.03.2015 – FAZA JUDETEANA HANDBAL FETE V-VIII

16.03.2015 – FAZA JUDETEANA HANDBAL BAIETI V-VIII

Obiective

Cultivarea interesului pentru educație fizică și sport;

Mentinera unei stari optime de sanatate a celor ce practica exercitiile fizice in mod constient si sistematic precum si cresterea potentialului lor de munca si de viata;

Contributia eficienta la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale, estetice, morale,civice, etc.

Folosirea proceselor de creștere armonioasă și dezvoltare fizică;

Favorizarea integrării sociale;

Formarea spiritului de întrecere, a disciplinei și corectitudinii față de adversar;

Formarea si chiar perfectionarea capacitatii si mai ales a obisnuintei de practicare sistematica, corecta si constienta a exercitiilor fizice mai ales in timpul liber.

Rezultatele așteptate

Dezvoltarea capacității de comunicare a elevilor;

Dezvoltarea la elevi a gustului pentru competiție ;

Dezvoltarea la elevi a spiritului de fair-play;

Destinderea, relaxarea elevilor prin practicarea sportului.

Activitatea nr. 1

Întâlniri între cadrele didactice și coordonatorii de proiect pentru stabilirea tematicii și a activităților ce se vor desfășura;

Diseminarea informației în rândul elevilor, cadrelor didactice;

Stabilirea resurselor umane, materiale, de timp;

Identificarea surselor de finanțare, dacă acestea sunt necesare;

Completarea documentelor și obținerea aprobărilor;

Redactarea formularului ACORD DE PARTENERIAT/ PROTOCOL DE COLABORARE în vederea stabilirii parteneriatelor/colaborarii;

Organizarea echipelor de proiect și consemnarea acestora în agenda de lucru;

Completarea programului artistic.

Activitatea are în vedere lansarea proiectului. Echipa de proiect va prezenta argumentul proiectului, scopul, obiectivele urmărite, grupul țintă și beneficiarii proiectului, activitățile ce se vor derula în cadrul proiectului, precum și durata acestuia. De asemenea, se vor menționa partenerii proiectului. Pentru menținerea interesului pe tot parcursul derulării activităților, se vor da invitaților pliante cu activitățile proiectului și cu modul de realizare a acestora.

ȘCOLI PARTICIPANTE ȘI PROFESORI

PARTENERII IMPLICAȚI ÎN PROIECT

Părinți. Aceștia vor participa la o parte dintre activitățile prevăzute, vor contribui la buna desfășurare a activităților.

Unitățile școlare implicate în proiect. Parteneriatul cu instituțiile școlare implicate în proiect are în vedere mediatizarea proiectului, desfășurarea activităților la care acestea sunt partenere, evaluarea finală a proiectului.

Parteneri/colaboratori: ISJ Neamț, Primăria Orașului Ion Creangă, Primăria Orașului Horia, Scoala Gimnazială Horia. La nivel local parteneriatul are în vedere promovarea proiectului, urmărește sprijinul pe care aceste instituții îl pot oferi în derularea activităților, la nivel județean urmărește promovarea proiectului prin inspectorii de specialitate, diseminarea rezultatelor finale.

ANEXE

-Acordurile parteneriale cu institutiile partenere;

-Protocol de colaborare, incheiate cu institutiile colaboratoare.

CAP.3 METODOLOGIA CERCETĂRII EDUCAȚIONALE

3.1 CERCETAREA EDUCAȚIONALĂ

Este un tip special de cercetare științifică. Ea poate fi definită ca „o strategie desfășurată în scopul surprinderii unor relații noi intre componentele acțiunii educaționale si al elaborării, pe aceasta baza, a unor soluții optime a problemelor pe care le ridica procesul instructiv-educativ, in conformitate cu exigentele sociale si cu logica interna a desfășurării lui.”(Ioan Nicola)

Scopul cercetărilor educaționale îl reprezintă cunoașterea fenomenelor educative, descoperirea legităților, explicarea științifica, înțelegerea, optimizarea si prospectarea activității de instruire si educare. La baza cercetărilor educaționale sta investigarea teoretica si/sau practic-aplicativa a relațiilor funcționale si cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional.

Pentru realizarea lucrării de licență cu titlul ”Studiu asupra tipurilor de efort în jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori” am folosit o serie de metode ale cercetării generale cât și specifice ale educației fizice și sportului.

Documentarea

Nici o cercetare, nici cea mai concretă, nu se poate dispensa de documentarea corespunzătoare. O bună informare și documentare se realizează prin fondul de cărți și reviste apărute în țară și străinătate. În acest sens au fost studiate o serie de cărți, manuale, tratate, îndrumare, periodice, comunicări, culegeri de lucrări științifice care au tratat sau tratează tema abordată în cercetare respectiv efortul si tipurile de efort în jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori.

Observația

Este contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau proces. De regulă observația este vizuală, dar sunt și cazuri când participă și alți analizatori (auditiv, tactili). Ea se aplică unui anumit domeniu al cărei date, documente sau fenomene, dorește să le cunoască, să le descrie, ordoneze, clarifice, cuantifice, pentru a stabili ce este deosebit în ele. Sarcina sau scopul observației este culegerea de date concrete, a căror analiză științifică să permită generalizarea. Aceasta metoda m-a ajutat în observarea realizata în mod sistematic asupra echipei Știința Municipal Dedeman Bacău.

Analiza pe baza imaginilor video a activităților corporale

Deși până nu demult, aceasta metodă a fost considerată ca o componentă a metodei observației, în ultima perioadă, în activitățile corporale ea tinde să devină o metodă de sine stătătoare.

Avantajul deosebit de mare al folosirii acestei metode este gradul mare de fidelitate pe care ea îl asigură prin faptul că prin intermediul imaginii video o fază poate fi vizionată de "n" ori și studiată cadru cu cadru, mai ales ca oferă posibilitatea de a putea viziona un antrenament sau meci oficial al echipei care se desfășoară în deplasare la care în studiul efectuat de mine nu aveam posibilitatea de deplasare pentru a putea vedea evoluția jucătorilor.

Metoda statistico – matematică

Observația statistică, comparația și prelucrarea statistică au fost folosite în prelucrarea și interpretarea rezultatelor reieșite din cercetare. În prelucrarea datelor rezultate din testările inițiale și cele finale am folosit:

Media aritmetică

în care:

X – media aritmetică;

x – suma valorilor inițiale;

N – numărul de subiecți (cazuri).

Metoda grafică

Cu ajutorul ei am reprezentat grafic valorile mediilor aritmetice obținute atât la eforturile principale din jocul de handbal cât și a răspunsurilor oferite de domnii profesori prin completarea chestionarului dat.

Metoda chestionarului

În redactarea acestei lucrări una dintre metodele care le-am folosit,a fost și metoda chestionarului care s-a dovedit a fi deosebit de importanta pentru realizarea studiului propus. Această metodă în literatura de specialitate este prezentată sub mai multe aspecte. Astfel P.Pichot,citat de P.Albou prezintă metoda chestionarului după cum urmează:

Chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai mic sau mai mare de întrebări,prezentate în scris subiectului,referindu-se la opiniile preferințele comportamentul sau în circumstanțe precise,sentimentele,interesele sale etc.

Scopul chestionarului ca instrument de cercetare,este să măsoare caracteristici comportamentale,sau atitudinale ale subiecților sau să le sondeze.(

În ambele situații analiza este atât cantitativă cât și calitativă. Obiectivele cercetării vor depinde de problema studiată și de ipoteza formulată de cercetători. Diferența dintre alte metode și metoda chestionarului constă în faptul că informațiile culese de acesta sunt formate din răspunsurile subiecților la întrebări. Chestionarul este o mărturie care oferă cercetătorului accesul la informații altminteri inaccesibile și greu de obținut prin alte mijloace. Condiția este ca întrebările să fie înțelese de subiect,iar acesta să aibă capacitatea de a răspunde adecvat. Veridicitatea răspunsurilor este destul de mică ceea ce obligă pe cercetători să asocieze chestionarul și cu alte metode.

3.1.1 Subiecții cercetării

Pentru efectuarea cercetării am urmărit evoluția jucătorilor echipei Știința Municipal Dedeman Bacău în cadrul turului de campionat organizat de Federația Romana de Handbal ce sa desfășurat în perioada septembrie 2007- martie 2008 atât a antrenamentelor și meciurilor efectuate și disputate în Sala Sporturilor din Bacău, cât și a meciurilor disputate în deplasare prin intermediul televiziunii și a înregistrărilor video

3.1.2 Organizarea propriu-zisă a cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în perioada septembrie 2007-martie 2008 cât a durat turul de campionat de handbal masculin Liga Națională, având drept loc principal de desfășurare: Sala Sporturilor din Bacău în care am înregistrat antrenamentele efectuate în această perioadă a echipei Știința Municipal Dedeman Bacău. Discuțiile cu antrenorii și sportivii s-au purtat în incinta Sălii Sportului din Bacău,dar au existat și discuții cu antrenori și profesorii altor echipe de la L.P.S. Roman și L.P.S. Piatra Neamț,în sălile unde a mai jucat echipa băcăuană, locuri de unde am preluat o parte din informațiile necesare în redactarea acestei lucrări referitoare la efortul și tipurile de efort din jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori.

3.2 PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Pentru realizarea acestui capitol am utilizat datele pe care le-am obținut în urma efectuării studiului și analizei literaturii de specialitate referitoare la tipurile de efort în jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori, precum și înregistrarea și interpretarea datelor obținute prin răspunsurile oferite de către profesorii care au răspuns la întrebările chestionarului aplicat.

Am alcătuit astfel un tabel cu întrebările utilizate, variantele de răspuns ale acestora și procentul de răspuns la fiecare întrebare pentru a ne ajuta la prelucrarea datelor și interpretarea lor cu scopul de a ne ajuta în cercetarea efectuată asupra tipurilor de efort în jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori.

3.2.1 Chestionar

Buna ziua domnule profesor. Numele meu este Murariu Constantin Marius si sunt student la Facultatea de Științe Ale Mișcării Sportului și Sănătății din Bacău. Apelez la bunăvoința dumneavoastră pentru a răspunde la un set de zece întrebări din acest chestionar de tip deschis cu trei sau patru variante de răspuns. Vă rog să acordați cinci minute din timpul dumneavoastră și să răspundeți într-o maniera sinceră și precisă la întrebările acestui chestionar,referitoare la tipurile de efort din jocul de handbal prin încercuirea răspunsului considerat corect.

Menționez faptul că răspunsurile dumneavoastră vor sta la baza lucrării mele de diplomă cu titlul ”Studiu asupra tipurilor de efort în jocul de handbal la nivelul echipelor de seniori”,și vor avea un aport benefic în realizarea acestui studiu.

Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsurile oferite.

3.2.2 Interpretarea rezultatelor

Chestionarul a fost folosit în data de 04.11.2007 în etapa în care Știința Municipal Dedeman Bacău a jucat acasă cu echipa H.C.M. Constanța în care a obținut victoria la doar un singur gol (23-22). Profitând de aceasta ocazie și de prezența la acel meci a mai multor antrenori, profesori și specialiști în ceea ce privește jocul de handbal pe care îi cunoșteam de mai mult sau mai puțin timp,am aplicat chestionarul cu rugămintea ca răspunsurile la întrebările acestuia să-mi fie date în scris prin email în maxim trei zile.

Astfel am aplicat chestionarul pe un eșantion de 20 respondenți cu calificări și experiențe variate.

În urma aplicării acestui chestionar am obținut următoarele răspunsuri :

1. La întrebarea: ”Cum caracterizați efortul în jocul de handbal?” am obținut:

a) efort mare -9 răspunsuri

b) efort mediu -7 răspunsuri

c) efort mic -3 răspunsuri

d) nu știu -1 răspuns

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 45%

b) 35%

c) 15%

d) 5%

Graficul nr.1

2. La întrebarea: ”Care este influența efortului în obținerea performanței sportive în handbal?” am obținut:

a) influență mare – 12 răspunsuri

b) influență medie -5 răspunsuri

c) influență mică -3 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 60%

b) 25%

c) 15%

Graficul nr.2

3. La întrebarea: ”Care este predominanța efortului aerob în jocul de handbal?” am obținut:

a) mare -11 răspunsuri

b) medie -6 răspunsuri

c) mică -3 răspunsuri

d) lipsește -0 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 55%

b) 30%

c) 15%

d) 0%

Graficul nr.3

4. La întrebarea: ”Care este predominanța efortului anaerob în jocul de handbal?” am obținut:

a) mare -8 răspunsuri

b) medie -7 răspunsuri

c) mică – 5 răspunsuri

d) lipsește -0 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 40%

b) 35%

c) 25%

d) 0%

Graficul nr.4

5. La întrebarea: „Care considerați că este efortul predominant în jocul de handbal?” am obținut:

a) efort aerob -7 răspunsuri

b) efort anaerob -4 răspunsuri

c) efort mixt -9 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 35%

b) 20%

c) 45%

Graficul nr.5

6) La întrebarea: „Cât de importantă este dozarea efortului în antrenamentul sportiv în handbal?” am obținut:

a) foarte importantă -10 răspunsuri

b) puțin importantă -7 răspunsuri

c) deloc importantă -3 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 50%

b) 35%

c) 15%

Graficul nr.6

7) La întrebarea:”În ce perioadă a pregătirii se folosește mai mult efortul intens?” am obținut:

a) perioada pregătitoare -10 răspunsuri

b) perioada competițională -8 răspunsuri

c) perioada de tranziție -2 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 50%

b) 40%

c) 10%

Graficul nr.7

8) La întrebarea:”Credeți că de efortul psihic depind multe dintre reușitele sportivilor?” am obținut:

a) da -9 răspunsuri.

b) nu -4 răspunsuri

c) posibil – 5 răspunsuri

d) nu știu – 2 răspunsuri

În urma răspunsurilor primite la această întrebare am obținut:

a) 45%

b) 20%

c) 25%

d) 10%

Graficul nr.8

După aplicarea chestionarului și obținerea răspunsurilor de la specialiștii care au completat acest chestionar,am ajuns la concluzia că efortul depus în jocul de handbal la echipele de seniori este un efort de intensitate mare,predominând efortul de tip mixt,având o importanță deosebită în obținerea performanței sportive. Deasemeni și dozarea efortului în antrenamentul sportiv este foarte important mai ales când se vorbește despre perioadele de pregătire din timpul anului competițional,dovedit fiind faptul că unul din tipurile de efort foarte important în jocul de handbal,efortul psihic,este factor esențial în multe dintre reușitele sportivilor

După studierea literaturii de specialitate și după obținerea răspunsurilor la chestionarul aplicat prezentat anterior, se poate sublinia faptul că efortul din jocul de handbal și tipurile acestuia diferă in funcție de acțiunile pe care le efectuează un sportiv în cadrul antrenamentului sportiv,de durata acțiunilor efectuate,de cantitatea totală de lucru acordată unei acțiuni dar nu în ultimul rând de factorul indispensabil sportului și în special exercițiului fizic,reprezentat de refacere și timpul alocat acesteia. Aceste lucruri le-am înțeles mai ales după ce am studiat și materialele publicate de Michel Pradet în literatura de specialitate.

El precizează faptul că durata refacerii în cadrul antrenamentului sportiv dar și natura refacerii,sunt factori care stau la baza delimitării si diferențierii efortului în handbalul de performanta.

În sportul de performanță întâlnim mai multe tipuri de efort. Cele mai importante sunt reprezentate de efortul aerob și anaerob,precum și formele acestora. Pentru a vă face cunoscute aceste denumiri terminologice în ceea ce urmează va voi prezenta definițiile acestora după cum le prezintă diferiți autori în literatura de specialitate.

În cazul efortului predominant aerob capacitatea de efort fizic se poate defini drept capacitatea de transport a oxigenului de către sistemul cardiorespirator(consum mare de oxigen), acesta fiind și factorul limitativ principal.

În cazul efortului anaerob intensitatea este foarte mare maximă sau submaximală cu un volum redus de până la 60 sec.(consum mic de oxigen) este neeconomic,deoarece procesele biochimice se opresc la studiul de acid lactic,ce mai conține energie potențială.

I.A Dezvoltarea procesului anaerob alactacid este format din:Putere anaeroba alactacidă și Capacitate anaeroba alactacidă.

În cadrul antrenamentului sportiv antrenorul unei echipe,pentru a putea realiza dezvoltarea puterii anaerobe alactacide trebuie să utilizeze ca acțiuni individuale exerciții de intensitate supra-maximala,supra-viteza,supra-forță cu o durată între 3-7 sec. Refacerea durează deregulă între 1,30-3 min,urmărind refacerea potențialului integral al unui sportiv. Refacerea după efort poate fi de natura semiactivă,care nu implica cheltuieli energetice suplimentare(cum ar fi mersul)

Pentru dezvoltarea puterii anaerobe alactacide,volumul de lucru trebuie să fie între 10-12 repetări,iar încetarea lucrului se face în momentul în care se înregistrează oboseala neuromusculară.

Pentru dezvoltarea capacității anaerob alactacide,în cadrul antrenamentului sportiv,sportivii trebuie să execute acțiunile motrice cu 90% din intensitatea maxima,păstrând însă mare ușurință în execuție. Durata acestor acțiuni trebuie să fie cuprinsă între 7sec.si 14-15 sec. pentru a putea avea o eficiență maximă. În procesul de dezvoltare a capacității anaerobe alactacide durata de refacere trebuie sa fie între 3-8 min. Refacerea poate fi și de natură activă:mers sau alergare ușoara.

Pentru dezvoltarea capacității anaerob alactacide volumul total de lucru trebuie să se încadreze între 6-8 repetări în funcție de reperul constituit în scăderea intensității.

I.A. DEZVOLTAREA PROCESULUI ANAEROB ALACTACID

I.B. Dezvoltarea procesului anaerob lactacid este format din: Putere anaeroba lactacidă și Capacitate anaeroba alactacidă.

Pentru dezvoltarea puterii anaerobe lactacide,în cadrul antrenamentului sportiv antrenorul trebuie sa utilizeze exerciții care sa aibă o intensitate supra-maximala și maximal susținuta pe toata durata efortului. Aceasta durata de acțiune trebuie sa fie cuprinsa între 15-45 sec. Durata de refacere în procesul de dezvoltare a capacității anaerobe lactacide este deregulă între 2-8 min. Aceasta poate fi de natura semiactivă,care nu implica cheltuieli energetice suplimentare(cum ar fi mersul).Pentru dezvoltarea puterii anaerobe lactacide volumul total de lucru este realizat în funcție de momentul în care intensitatea planificata nu mai poate fi susținută.

În procesul de dezvoltare a capacității anaerobe lactacide se va urmări folosirea acțiunilor și a exercițiilor fizice cu o intensitate de 85-95% din intensitatea maxima cu o durata între 45sec si 3-4 min ,în funcție de intensitate. Refacerea se realizează între 2-8 min astfel având eficienta maxima. Ea poate fi și de natura activa:exemplu:mers,alergare ușoara. Pentru dezvoltarea capacității anaerobe lactacide volumul de lucru nu trebuie să cuprindă mai mult de 10 repetări.

1.B. DEZVOLTAREA PROCESULUI ANAEROB LACTACID

I.C. Dezvoltarea procesului aerob poate fi analizat din punct de vedere al puterii și al capacității.

A) Puterea cuprinde mai multe tipuri de efort:

1.Eforturi continue

2.Eforturi intermitente de lungă durată;

3.Eforturi intermitente de durată medie;

4.Eforturi intermitente de scurtă durată;

5.Efortul foarte scurt.

A.1.Pentru dezvoltarea puterii cu eforturi continue,exercițiile folosite în cadrul antrenamentului sportiv trebuie sa fie alese astfel încât intensitatea de lucru să fie între 80-95%din PMA. cu o durată de acționare de 20-45 minute. La eforturile continue refacerea din timpul efortului este absenta iar exercițiile de efort continu se execută o singură dată.

A.2.Pentru dezvoltarea puterii cu eforturi intermitente de lungă durată în cadrul antrenamentului sportiv vor fi folosite exerciții cu o intensitate mai mare cu 3 km/h decât PMA. timp de 3 minute. Refacerea se realizează pe o durată de 3 minute și este de natura activă. Pentru dezvoltarea puterii cu efort de lungă durată,volumul de lucru trebuie sa se încadreze la peste 6 repetări.

A.3. Pentru dezvoltarea puterii cu eforturi intermitente de durata medie în cadrul antrenamentului sportiv un antrenor va folosi exerciții cu o intensitate mai mare cu 5 km/h decât PMA. timp de 1 minut. Refacerea se realizează pe o durată de 2,30 minute și este de natură activă. Pentru dezvoltarea puterii cu eforturi intermitente de durata medie,volumul de lucru trebuie sa fie de cel puțin 8-10 repetări.

A.4. . Pentru dezvoltarea puterii cu eforturi intermitente de scurtă durată în cadrul antrenamentului sportiv vor fi folosite exerciții cu o intensitate mai mare de 7km/h decât PMA. timp de 15 secunde. Refacerea este mai mică față de efortul intermediar de durată medie,aceasta fiind de 1,30 si 2 min. Refacerea poate fi și de natură activă;(mers,alergare ușoară).Volumul de lucru pentru o eficiență maxima și randament sporit trebuie să fie de 2-3 secvențe,și de cel puțin 10 minute în aceeași lecție.

B) Capacitatea cuprinde mai multe tipuri de efort :

Eforturi continui de intensitate ridicată;

Eforturi continui de intensitate medie;

Rezistență fundamentală.

B.1.Dezvoltarea capacității procesului aerob cu ajutorul eforturilor continui de intensitate ridicată se realizează în cadrul antrenamentului sportiv cu structuri de exerciții elaborate și planificate așa fel încât intensitatea lor să fie de 85% din PMA.,cu 160-180p/min. Durata de acțiune a acestor exerciții trebuie sa fie între 20-30 min. Refacerea și volumul de lucru nu pot fi stabilite,astfel fiecare sportiv își raționează execuțiile așa fel încât eficiența și randamentul să fie ridicate la nivelul cel mai înalt.

B.2.Dezvoltarea procesului aerob cu ajutorul eforturilor continui de intensitate medie se realizează în cadrul antrenamentului sportiv cu structuri de exerciții având o intensitate de 75% din PMA. și 140-150p/min pe o durată de 45 minute.

B.3.Rezistența fundamentală reprezintă factorul cel mai important în dezvoltarea capacității procesului aerob. Dezvoltarea sa fiind asigurată de utilizarea exercițiilor de intensitate ce atinge un prag aerob 50-60% din PMA. și 110-130p/min. Durata de acționare a exercițiilor trebuie să fie de cel puțin o ora.

1.C. DEZVOLTAREA PROCESULUI AEROB

1.D.Dezvoltarea anduranței locale si regionale;

Pe parcursul antrenamentului sportiv,antrenorul unei echipe de handbal pentru a putea realiza dezvoltarea anduranței locale și regionale trebuie să elaboreze,să planifice și să introducă în antrenament o serie de acțiuni astfel încât intensitatea acestora să reprezinte 30% din forța maxima având o durata între 20 secunde și 3 minute pentru aceeași grupa musculară.

Refacerea după un asemenea efort are la bază un raport matematic efort-pauză 1-1 până la 2-1.

Refacerea este de natură activă realizată prin mers și alergare ușoară.

Volumul de lucru în cadrul unui antrenament sportiv poate fi de cel puțin 6 și 12 ateliere.

1.D. DEZVOLTAREA ANDURANȚEI LOCALE ȘI REGIONALE

1.E.Dezvoltarea forței

În sportul de performanță,efortul ajunge la parametri maximi atunci când este efectuat în corelare cu aptitudinile psihomotrice. Pornind de la această certitudine,s-au făcut studii care au evidențiat faptul că dezvoltarea forței în cadrul antrenamentului sportiv se poate realiza cu ajutorul diferitelor tipuri de efort.

Astfel pentru dezvoltarea forței trebuie folosite acțiuni cu o intensitate de 90-95% din forța maximă concentrică cu o durată cuprinsă între 2-7 secunde.

Refacerea trebuie sa aibă o durată de 2-3 minute între 2 exerciții succesive și să fie de natură activă. Volumul de lucru pentru dezvoltarea forței trebuie să fie de 6-7 serii pentru fiecare mișcare cu 3 mișcări diferite.

Dezvoltarea forței maxime cu eforturi izometrice cuprinde acțiuni cu o intensitate de 90-110% pe o durată de 2-7 secunde sau 1-2 secunde de 2-3 ori. Refacerea trebuie sa aibă o durată între 1 minut 20 secunde și 2 minute,de natură activă.

Volumul de lucru trebuie să fie cuprins între 1-3 repetări.

Dezvoltarea forței prin metoda eforturilor submaximale se realizează cu acțiuni cu o intensitate de 60-75% pe o durată de 10 ori câte 10-30 secunde. Durata refacerii este între 1minut 30 secunde si 3 minute,2-3 serii la 1 minut 30 secunde urmat de refaceri mai lungi. Refacerea este de natură activă cu eforturi moderate de tip aerob,exerciții de întindere etc. Cantitatea totală este de 10 ori câte 10 repetări pentru fiecare mișcare.

Dezvoltarea forței cu ajutorul metodei eforturilor submaximale cu viteza maximă se realizeză cu ajutorul acțiunilor de intensitate cuprinsă între 50-70% cu o durată de 6-7 secunde. Refacerea durează 2-3minute între blocuri de exerciții. Ea este de natură activă pentru menținerea excitației neuro-musculare. Volumul de lucru este de 5-6 repetări pentru fiecare mișcare, numărul de exerciți nu va depăși 4.

Dezvoltarea forței în regim de viteză se va realiza cu ajutorul acțiunilor cu intensitate de 30-50% cu o durată de 2-15 secunde. Refacerea se realizează intre 1 minut 30 secunde si 5 minute și este de natura activă. Cantitatea totala de lucru este de 4-30 repetări în piramida.

1.E. DEZVOLTAREA FORȚEI

CAP 4. DIDACTICA DOMENIULUI ȘI DEZOLTĂRII ÎN DIDACTICA SPECIALIZĂRII

4.1 PROIECT DE LECȚIECLASA a IX a

DATA: 8.05.2015

ȘCOALA: Colegiul National Roman Voda

CLASA a IX-a A

EFECTIVUL: 24 elevi;

LOC DE DESFĂȘURARE: Sala de sport

MATERIALE DIDACTICE: 9 mingi de handbal, fluier, jaloane.

TEMELE LECTIEI:

1. Handbal; Aruncarea mingii de handbal la poarta din saritura;

2.Dezvoltarea rezistentei musculare locale;

COMPETENTE GENERALE:

1.Utilizarea limbajului de specialitate in relatiile de comunicare;

2.Valorificarea informatiilor,metodelor si mijloacelor specifice educatiei fizice si sportului,in vederea optimizarii starii de sanatate si a dezvoltarii fizice armonioase;

3.Utilizarea cunostintelor,metodelor si mijloacelor specifice educatiei fizice si sportului,in vederea dezvoltarii capacitatii motrice;

4.Aplicarea sistemului de reguli specifice organizarii si practicarii activitatilor de educatie fizica si sport si adoptarea unui comportament adecvat in cadrul relatiilor interpersonale si de grup;

5.Valorificarea limbajului corporal pentru exprimarea si intelegerea ideilor,starilor afective si a esteticului.

COMPETENTE SPECIFICE:

1.Sa adopte pozitiile corecte ale corpului si ale segmentelor acestuia in efectuarea actiunilor motrice;

2. Sa aplice procedeele tehnice si actiunile tactice insusite;

3.Sa evite pericolul de accidentare,respectand regulile stabilite;

4.Sa se integreze si sa actioneze eficient intr-un grup prestabilit.

4.2 PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

4.2.1. Handbal, clasa a IX-a

Numar de lectii afectate: 20. Timp de exersare in lectii 25-40'

Continuturi cuprinse in instruire:

pasa laterala cu amenintarea succesiva a portii – pasa lunga de contraatac

dribling cu variatii de ritm si schimbari de directii – aruncarea la poarta din saritura

deplasari specifice in apararea la semicerc si scoaterea mingii din dribling – actiuni tactice colective in atac si aparare – joc bilateral – asezarea in atac cu un jucator pivot

atacarea jucatorului cu minge si retragere pe semicerc – demarcajul

sistemul de atac cu un jucator pivot – sistemul de aparare 5+1

– aruncarea la poarta in funcfie de situatie – patrundere cu aruncare la poarta

CAP.5 PRACTICĂ PEDAGOGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL, POSTLICEAL ȘI UNIVERSITAR

5.1 PROIECT DE LECȚIE FINALĂ CLASA A X-A

PROIECT DIDACTIC

Unitatea de învățământ : COLEGIUL TEHNIC “DANUBIANA” ROMAN

Profesor : Murariu Marius

Data : 23.03.2016

Efectivul de elevi :26, B-23 , F-3, S – 1.

Clasa : a X – a B

Locul de desfășurare :Sala de sport

Spatiu si materiale sportive folosite: saltele de gimnastică, cronometru, banci de gimnastică,jaloane,fluier.

Teme și obiectivele lecției : 1. GIMNASTICĂ ACROBATICĂ: Consolidarea liniei acrobatice

2. CALITĂTI MOTRICE : Dezvoltarea indemânării prin parcursuri aplicative

Obiective operaționale :

Psihomotorii : – să efectueze concontactul cu solul numai pe pingea

Să realizeze cu rapiditate exercițiile din parcurs

Cognitive : – să explice modalitatea de realizării a deprinderii

Să enumere cel puțin 4 elemente acrobatice

Afective : – să se bucure de execuția reușită

Sociale : – să și susțină colegii

Estetice : – să remarce corectitudinea execuției

5. 2 Fișă de evaluare a lecției

Școala : COLEGIUL TEHNIC “DANUBIANA”ROMAN Profesor metodist :VACARU LEONARD

Clasa _____X-B______ Student/profesor asistat: MURARIU MARIUS

Data ______23.03.2016__________

Nota obținută ______10__________ (_______ZECE_____)

Semnătura profesorului metodist __________________________

5.3 FIȘĂ PSIHOPEDAGOGICĂ A ELEVULUI

I. DATE PRELIMINARE

Numele și prenumele elevului : Uleriu Diana Iuliana

Data nașterii : 20.07.1999

Locul nașterii : Roman

Domiciliul actual : str Tineretului, bl 7, sc A, ap 24

Școala urmată în prezent : Colegiul Tehnic Danubiana Roman din localitatea Roman

clasa a XI a B profilul clasei Industria Alimentară

Școli urmate anterior: școala primară : Școala Gimnazială Calistrat Hogaș

gimnaziu: Școala Gimnazială Calistrat Hogaș

liceul : Liceul tehnic Danubiana Roman

II. MEDIUL FAMILIAL

Numele și profesia tatălui : Dorin-inginer

Numele și profesia mamei.: Tania – contabil

Este o familie obișnuită? sau există condiții speciale (părinți despărțiți, decedați, eventuala prezență a unui părinte vitreg, ori adoptarea copilului : obișnuită

Frați și surori (numele fiecăruia, sexul, vârsta și eventual profesia): fără frați

Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului(ei)- bunici, mătușe ori alte persoane: nu sunt

Raportul dintre părinți (dacă se înțeleg bine sau sunt conflicte dese) : relații bune în familie.

Cum își tratează părinții copilul? (raportul dintre exigență și îngăduință: echilibru, răsfăț sau severitate) Înțelegere în familie

Se preocupă familia de activitatea școlară a copilului?sunt preocupați.

Raporturile dintre elev și frații săi/ surorile sale : nu sunt

Condițiile materiale și culturale din familie : condiții bune

Are elevul condiții favorabile pentru studiul individual? da

Influențe extrafamiliale (vecini, prieteni) cu caracter pozitiv sau negativ? Anturaj bun

Dacă elevul stă în gazdă, are condiții materiale bune pentru locuit și studiu? Nu stă în gazdă

Locuiește cu încă cineva în cameră? Cum se împacă cu acea (acele) persoană(e)? Singură

Gazda se preocupă de modul în care se comportă elevul? –

III. STAREA DE SĂNĂTATE

Elevul vede și aude în mod normal? Are vreo deficiență de ordin fizic? Clinic sănătos

Este sau a fost bolnăvicios? Nu

A avut vreo maladie cu eventuale urmări? Nu

Este dezvoltat normal? Se manifestă o precocitate sau rămâne în urmă? Dezvoltare fizică armonioasă

Există unele simptome îngrijorătoare legate de starea sa mintală? Manifestă o nervozitate excesivă sau dimpotrivă, apatie? Emotivitate deosebită? Instabilitate anormală? Nu este cazul

Care ar putea fi explicațiile unor astfel de manifestări? –

IV. REZULTATE ȘI PREOCUPĂRI ALE ELEVULUI

Mediile generale obținute în ultimii trei ani: a)8,40; b) 9,20; c) 9,10

Obiectele la care a obținut notele cele mai bune: Obiectele de profil

– prin ce se explică această reușită? (aptitudini, siguranță, lectură abundentă?) Aptitudini și perseverență

Obiectele la care a obținut notele cele mai slabe: Științele exacte

– din ce cauză? (lipsă de interes, de aptitudini, comoditate sau severitatea profesorilor? Lipsa aptitudinilor

Rezultate obținute în activitatea tehnico-productivă (dacă elevul se distinge prin aptitudini în domeniul practic în care a lucrat) –

Dacă participă la cercuri pe materii (și la care) –

Participarea și reușita la concursuri școlare sau extrașcolare Concursuri sportive

Dacă elevul își completează pregătirea școlară prin:

lecturi –

rezolvări de probleme –

efectuări de montaje, experiențe etc. –

Alte activități care îi acaparează o bună parte din timpul liber (muzică instrumentală, desen, literatură bună, spectacole, sport, formații artistice etc.) Angrenată în diferite spectacole și activități sportive

V. TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE

Aptitudini și capacități intelectuale

Atenția: este capabil(ă) de o concentrare îndelungată a atenției? Da

– participă activ la majoritatea lecțiilor sau nu? Uneori

Inteligența: înțelege explicațiile profesorului cu ușurință sau are mereu dificultăți? Înțelege cu ușurință

– poate desprinde singur esențialul dintr-un text sau din expunerea profesorului? Da

– poate rezolva singur probleme mai deosebite? Uneori

Nivelul inteligenței: – foarte inteligent

– inteligent

– normal (mijlociu) x

– scăzut

– foarte scăzut

Capacitatea de memorare: – foarte bună

– bună x

– normală

– cu dificultăți

Limbajul: (dacă se distinge printr-un vocabular clar și ușurință în exprimare sau dimpotrivă) : Adecvat varstei

Creativitatea: (dacă dovedește imaginație mai bogată sau găsește soluții mai deosebite – ori dimpotrivă) : O persoană creativă

Trăsături de caracter

Este sârguincios? (învață cu regularitate, este conștiincios) Da

Își organizează în mod eficient studiul? Este perseverent? Da

Este disciplinat în clasă? Dar în afara școlii? Da

Este bun coleg (își ajută colegii când este cazul), se ocupă de succesele clasei sau este individualist, preocupat doar de propriile interese? Este o bună colegă

Are tendința de a fi încrezut sau mai degrabă modest? Unerori prezintă un aer de superioritate

Trăsături de temperament

Extravertit sau introvertit (are fire deschisă, este comunicativ, sociabil sau dimpotrivă, este retras, susceptibil, înclinat spre autoanaliză) Fire deschisă și sociabilă

Este energic, activ, mereu în acțiune sau dimpotrivă Este energică și activă

Este o persoană emotivă, sentimentală, reacționând puternic pe plan afectiv ori dimpotrivă, este o fire rece, cu sensibilitate afectivă redusă O fire rece

VI. CARACTERIZAREA SINTETICĂ

Nivelul pregătirii școlare bun

Nivelul inteligenței ridicat

Aptitudini sau interese speciale: sportive

Trăsături de caracter mai pregnante sarguincioasă și cu dorință de afirmare

Particularități temperamentale dominante : comunicativă , sociabilă, fire deschisă

VII. ORIENTAREA ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ

Dorința părinților să devină inginer în industria alimentară

Aspirații realiste ale elevului (elevei) nehotărată

Părerea studentului practicant de acord cu dorința părinților

VIII. RECOMANDĂRI DE ORDIN PEDAGOGIC (precizarea unor obiective educaționale concrete în raport cu profilul psihologic al elevului, cât și a mijloacelor educative ce par a fi oportune)……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

IX. DATE PRIVIND STUDENTUL CARE A COMPLETAT FIȘA

Numele și prenumele Murariu C-tin Marius

Facultatea și specializarea. EFS

Anul de studiu II

Data completării fișei 09.03.2016

CAP.6 MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

6.1 MANAGEMENTUL RESURSELOR FINANCIARE

Introducere

Având în vedere contextul financiar actual din toate unitățile de învățământ la nivel național am ales ca temă de prezentare Managementul Resurselor Financiare. Finanțele unei unități de învățământ reprezintă o provocare atât pentru managerii actuali cât și pentru aspiranții la această funcție pentru a participa în cunoștiință de cauză la consiliile de administrație în care se discută despre buget și repartizarea acestuia.

Rolul temei alese este în strânsă legătură cu evoluția școlii românești și procesul de descentralizare a învățământului impun în primul rând directorilor de școli stăpânirea cunoștințelor de management financiar.

6.1.1 Partea teoretică

Delimitări conceptuale

Managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale –idei, lucruri și oameni – realizând prin alții obiectivele propuse .

Managemetul resurselor financiare este unul dintre factorii care determină eficiența unei activități.

Bugetul reprezintă evidența veniturilor si repartizarea lor pe categorii de chetuieli dintr-o anumită perioadă ale unei unități de învățământ.

Caracteristicile bugetului :

Bugetul școlii se alcătuiește pentru o perioadă de un an de zile, numit an bugetar sau financiar.

Bugetul este instrumentul principal de realizare a misiunii școlii, a proiectelor și planurilor de dezvoltare instituțională și trebuie gândit numai în corelație cu politicile, strategiile și planurile de dezvoltare instituțională.

Managerii școlari vor acumula cunoștințele și deprinderile de a transpune politica educațională în planuri financiare și de a analiza rapoartele pe care le primesc din partea experților contabili.

Sursele de finanțare pentru educație și destinațiile acestor fonduri sunt:

De la bugetul național, prin bugetele consiliilor județene o parte din fondurile colectate din taxa pe valoare adăugată (TVA) este folosită pentru plata salariilor personalului din învățământ și a burselor.

De la bugetul național (al Ministerului Educației), prin bugetele consiliilor locale, sunt plătite manualele școlare.

De la bugetul național, prin bugetele consiliilor județene și locale, o parte din fondurile colectate din impozitul pe venit poate fi folosită, în funcție de nevoi, pentru finanțarea unităților școlare (pentru cheltuieli materiale, de funcționare, reparații, întreținere, construcții și alte destinații prevăzute în bugetele consiliilor județene, respectiv locale).

De la bugetul consiliului județean sau local, din fondurile proprii (strânse din diferite impozite și taxe locale) pot fi finanțate salarii, burse, cheltuieli materiale și orice alte cheltuieli prevăzute în bugete.

Surse proprii, extrabugetare – donații, sponsorizări, vânzare de produse și servicii etc. – din care pot fi finanțate salarii, burse, cheltuieli materiale și orice alte cheltuieli prevăzute în bugetul unității școlare

Etapele aprobării unui anumit buget pentru o unitate de învățământ:

întocmirea, de către unitatea de învățământ – centru bugetar, a unui necesar de cheltuieli, pe titluri și capitole de cheltuieli

trimiterea acestuia la consiliile locale și la inspectoratele școlare, care le vor centraliza la nivel local

pe baza centralizatoarelor rezultate, consiliile locale și inspectoratele școlare vor solicita sumele respective de la Ministerul Educației;

în urma discutării bugetului statului și a aprobării lui, în funcție de fondurile alocate, vor fi distribuite fondurile disponibile către consiliile județene și locale și către inspectoratele școlare;

acestea, la rândul lor, vor face redistribuirea fondurilor primite către instituțiile de învățământ care sunt centre bugetare;

pentru unitățile de învățământ – centre bugetare care au arondate și alte școli mai mici, urmează a se face o noua redistribuire a fondurilor obținute, în funcție de nevoile fiecărei instituții componentă a centrului.

Fazele procesului de bugetar ( în condiții normale durează cel puțin doi ani) :

Analiza preliminară nivel strategic Înainte de anul financiar

Construcția bugetului nivel operațional Înainte de anul financiar

Controlul și monitorizarea cheltuielilor nivel operațional În timpul anului financiar

Evaluarea nivel strategic După anul financiar

Categorii de cheltuieli

Există două condiții ce trebuie îndeplinite pentru a alcătui un buget echilibrat și viabil:

ș suma ce a fost alocată școlii trebuie privită ca o limită în care managerul trebuie să se încadreze atunci când alcătuiește bugetul;

ș extinderea anumitor cheltuieli pe mai mulți ani, ținând cont că există procese care durează o perioadă mai lungă de timp, dar nedepășind anumite limite, normale dealtfel.

Cheltuieli curente

a.1. Cheltuieli de personal

a.2. Cheltuieli materiale și servicii

a.3. Subvenții

a.4. Transferuri

a.5. Dobânzi

Cheltuieli de capital

– stocuri pentru rezerva de stat și de mobilizare

– investiții ale instituțiilor publice

– investiții ale regiilor autonome

– investiții ale instituțiilor publice și activităților autofinanțate

Operațiuni financiare

– rambursări de credite externe, plåți de dobânzi și comisioane aferente acestora din fondul

de garantare

– rambursări de împrumuturi

Rezerve, excedent / deficit

– rezerve

– excedent / deficit

6.1.2 Partea aplicativă

Elaborarea bugetului este cel mai important instrument de ralizare a politicilor instituționale . Scopurile funcționării și dezvoltării instituționale sunt cele care primează. Elaborarea planului de dezvoltare a școlii și a bugetului de venituri și cheltuieli se face cu scopul aplicării acestuia având o utilitate imediată și concretă.

Pentru o evidențiere clară a veniturilo și cheltuielilor voi veni cu o serie de exemple prezentate in Tabelul 1.1

Tabel 1.1

6.1.3 Concluzii

Vedem, așadar, că metoda de management financiar, alegerea instrumentelor și procedurilor reprezintă o problemă organizațională majoră. În cadrul legal existent, în contextul relational existent , există căi care pot duce la succes și altele care nu duc la acesta, chiar dacă principiile, teoriile și exemplele de bună practică urmate sunt cele mai bune. Aici intrăm in domeniul adecvării și al învățării organizaționale, iar managementul financiar reprezintă un domeniu sensibil și nu întotdeauna bine înteles.

BIBLIOGRAFIE

Badea, E., 1993, Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului de la 3 la 18 ani cu aplicație la fișa școlară, EDP, București

Cosmovici, A., Iacob, L., (coord.), 1998, Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași

Golu, P., 1985, Învățare și dezvoltare, ESE, București

Golu, P., Verza, E., Zlate, M., 1995, Psihologia copilului, EDP, București

Hayes, N., Orell, S., 1997, Introducere în psihologie, Ed. ALL, București

Mitrofan, N., 1997, Testarea psihologică a copilului mic, Ed. Press Mihaela, București

Șchiopu, U., Verza, E., 1995, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, EDP,București

Acsinte Alexandru.,-Handbal. Noțiuni generale de fiziologie a handbalului de performanță,Editura Media TM,Bacău,2000 ;

Acsinte Alexandru.,-Handbal. Particularități psihofiziologice ale handbalului de performanță,Editura Alma Mater,Bacău,2004 ;

Acsinte Alexandru.,-Dinamica unor parametri fiziologici și biochimici în sportul de performanță,Editura Performantica,Iași,2007 ;

Michel Pradet.,-Pregătirea fizică,S.D.P.,NR 426-428.C.C.P.S.,București 2006-prima ediție.

Epuran.,Metodologia cercetării,pag.224., tipuri de anchetă,chestionare

Liliana Mâță, Managementul organizației școlare. Suport de curs și seminar. -Bacău : Alma Mater, 2015

Gavrilovici, O., Iosifescu, Ș., Prodan, A. (Coord.) (2004). Management educațional. Vol. II. Iași: Editura CDRMO

Iosifescu, Ș. (Coord.) (2001). Management educațional pentru instituțiile de învățământ. București: M.E.C.

Iosifescu, Ș. (Coord.) (2005). Management educațional. București: Educația 2000+

*** Școala și comunitatea. Suport de curs. Formare de consilieri și asistenți suport pentru implementarea Strategiei de descentralizare a învățământului preuniversitar. București: Academia de Studii Economice

.