Curriculum –ul Școlar DE Educație Fizică Pentru Învățământul Gimnazial

CURRICULUM –UL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE FIZICĂ PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL

OBIECTIVE CADRU SI DE REFERINȚĂ LA CICLUL GIMNAZIAL – CLASA A VIII A

1.CONCEPTUL DE CURRICULUM

,,Într-un sens foarte larg,un curriculum este un proiect educativ care definește :

scopurile și obiectivele unei acțiuni educative;

căile,mijloacele și activitățile folosite pentru a atinge aceste scopuri ;

metodele și instrumentele pentru a evalua în ce măsură acțiunea a dat roade “D'Hainant,Programe de învățământ și educație permanentă ,EDP,București,1982,p.83

Definiția dată de UNESCO,în 1975 ,este următoarea :,,Curriculum conține orice activitate educativă elaborată de școală și dirijată spre un scop ,care are loc în interiorul instituției sau în afara ei .”Iucu Romiță ,Manolescu Marin ,Elemente de Pedagogie , Universitatea din București ,Editura Credis, 2004,p.105.

G.de Landsheere dă următoarea definiție : ,,Un curriculum este un ansamblu de acțiuni planificate pentru declansarea și desfășurarea instruirii ,el cuprinde :

– definirea obiectivelor învățării;

– definirea conținuturilor ;

– stabilirea metodelor ,inclusiv a celor de evaluare ;

– precizarea materialelor, inclusive a manualelor școlare.”

G.de Landsheere,Dictionnaire de l'education et de la recherché en education.

ETIMOLOGIA

Curriculum provine din limba latină (singular: curriculum, plural: curricula).

Desemna:

În sens propriu: teren, câmp de curse sau cursa propriu-zisă (Vivienne de Landsheere, Pedagogie, PUF, Paris, 1992, pag. 89); alergare, cursă

(Cassell, Latin-Enghlish Dictionary);

În sens figurat:

Curriculum solis= curs al Soarelui

Curriculum lunae= curs al Lunii

Curriculum vitae= curs al vieții.

Rezultă că:

În domeniul educațional termenul a pătruns în sensul său figurat. Termenul „Curriculum” desemnează un traseu de învățare bine definit, „inspirat din

„curriculum vitae”, care desemnează un traseu al vieții unei persoane, marcat de circumstanțe speciale” ( Potolea D, Conceptualizarea curriculum-ului. O abordare multidimensională în Pedagogie, Editura Polirom, Iași,2002, coord. Dan Potolea și Emil Păun, pag. 72).

,, Etimologia cuvântului este următoarea: curriculum = scurtă alegere. El concentrează programul activității educaționale în inegralitatea și funcționalitatea sa.Aceasta se concretizează în plan de învățământ , programe școlare, ghiduri metodice ce conduc la realizarea obiectivelor .”Cristea Sorin ,Dicționar de termini pedagogici ,EDP,București , 1998.

În secolele XVII-XVIII conceptual de curriculum reprezenta :

un set de documente școlare care planifică conținuturile educației / instruirii;

un instrument de eficientizare socială a activității școlare ;

un program de învățare oficial , organizat instituțional , obligatoriu și pentru profesor și pentru elev .” Crețu Carmen , Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și gradul didactic II

,, Curriculum național reprezintă sistemul experiențelor de învățare oferite de școală într-un sistem de învățământ național. Prin curriculum național se desemnează în mod convențional ,totalitatea programelor școlare .Astfel, tot în mod convențional ,prin reformă curriculară se desemnează în principal , reforma operată la nivelul programelor școlare și al suportului instituțional al acestora, planurile – cadru de învățământ.

Curriculum național din țara noastră, care a fost aplicat până la introducerea noilor programe școlare din anii '90, a fost apreciat , în urma analizei prilejuite de reforma curriculară , ca fiind rigid și obligatoriu pentru toți elevii , în integralitatea sa. Noul Curriculum național are un gradridicat de flexibilitate ,oferind posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferențiate și personalizate . Această flexibilitate se concretizează , în pricipal ,în raportul dintre ,,curriculum

nucleu” sau obligatoriu (65-70%) și cel ,, la decizia școlii “ (35-30 %).

Cucoș Constantin ,Psihopedagogie pentru examele de definitivare și grade didactice ,Editura Polirom, Iași , 1998 . p.115.

De reținut că , Curriculum la decizia școlii oferă o gamă largă de posibilități din care școala trebuie să aleagă una sau mai multe variante ,adaptate cerințelor elevilor :

curriculum extins – școala dă curs propunerilor din programele școlare elaborate la nivel național , pentru segmentul de până la 30%;

curriculum nucleu aprofundat -școala nu abordează deloc material din segmentul de 30% , ci aprofundează materia inclusă în segmentul de 70 % ,curriculum obligatoriu, pe baza căruise vor stabili standardele de performanță școlară și se vor calibra toate probele de examinare ;

curriculum elaborat în școală – se optează pentru activități didactice centrate pe conținuturi organizate tematic ,interdisciplinar sau arii curriculare opționale.

Organizarea diferențiată sau personalizată a conținuturilor vizează adaptarea procesului instructiv – educative la posibilitățile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive,la ritmul și la stilul de învățare al elevului.

Se trece astfel de la ,, o școală pentru toți “ , la ,, o școală pentru fiecare “.

Direcțiile diferențierii experienței de învățare făcută de către profesor se referă la : conținuturi, metode de predare – învățare , mediul psihologic, standarde de performanță. La nivelul școlii generale , diferențierea se face prin extensiunea și profunzimea cunoștințelor din trunchiul comun , alături de disciplinele opționale, prin curriculum aprofundat sau curriculum extins , prin metode de predare – învățare , prin curriculum elaborat în școală ( proiecte , recuperări , pregătiri suplimentare etc .).

Diferențierea curriculumului se face prin :

adaptarea conținuturilor la o categorie anume de elevi, care să aibe în vedere atât aspectul cantitativ, cât și cel calitativ ( interese , stil de învățare , conexiuni );

adaptarea la principalele procese psihice vizate de curriculumul specific: nivelul gândirii, învățarea independentă, comunicarea inter- și intrapersonală, procesele afective ;

raportarea la procesele proiectate și realizate , la instrumentele utilizate , la procesele psihice angajate , la conținutul informațional însușit.

În cadrul curriculumului național , diferențierea se poate concretiza în programele școlare , manualele alternative ( diferențiate ) , materiale curriculare – suport auxiliare .”Joița Elena , Ilie V, Pedagogie și elemente de psihologie școlară , Editura Avres ,Craiova , 2003 , p 181.

,, Tipurile de curriculum la decizia școlii , care necesită un demers de proiectare sunt :

Opționalul de aprofundare – se poate organiza cu clasa sau cu mai multe grupe ,satisfăcând , astfel , într-o măsură tot mai mare , opțiunile elevilor – care se limitează la conținuturile studiate în trunchiul comun , prin aprofundarea de noi conținuturi .Exemplificând la domeniul educației fizice și sportului ,elevii pot opta pentru practicarea uneia sau mai multor ramuri de sport ,cum ar fi :

un singur joc sportive cu toți elevii, indiferent de sex ;

două jocuri sportive , pe grupe de opțiuni , indiferent de sex ;

un joc sportive, o ramură a gimnasticii și oprobă din atletism etc.

Opționalul de extindere – urmărește extinderea obiectivelor și competențelor generale ,prin adăugarea unor noi obiective de referință , a unor noi competențe și conținuturi specific.

Opționalul ca disciplină nouă –presupune abordarea unor noi categorii de conținuturi ,care nu figurează în programa școlară a anului de studiu respective ( trunchiul comun). În cazul educației fizice și sportului ,disciplinele cu grad ridicat de atractivitate ar putea fi : gimnastica aerobică, fitness, culturism etc.Pentru acest tip de opțional , profesorul are obligația să elaboreze o nouă programă, cu un nou sistem de evaluare , creând o nouă rubrică în catalogul clasei.

Opționalul integrat –introduce , ca noi obiective de studiu , discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru una sau mai multe arii curriculare . “Bota Aura , Teodorescu Silvia , Educația fizică –Disciplină în planul de învățământ, Editura Discobolul ,București , 2010, p.48.

Curriculum-ul național le asigură tuturor elevilor condițiile unei pregătiri unitare și în același timp , le oferă factorilor de decizie de la nivelul școlii posibilitatea să particularizeze traseele de instruire, în funcție de aptitudinile și interesele elevilor.

Conform Legii Învățământului , curriculum-ul național reprezintă ansamblul experiențelor de învățare, prin care instituția școlară asigură realizarea idealului educațional și a finalităților învățământului. Acesta este elaborat de Consiliul Național pentru Curriculum , structură organizatorică în cadrul ministerului de resort care , prin comisiile de specialitate , precizează contribuția fiecărei discipline de studio la realizarea finalităților învățământului românesc.

Obiectivarea conținuturilor în documentele școlare – Curriculum național

DOCUMENTE CURRICULARE

Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente scolare sau documente(produse) curriculare. Exista mai multe tipuri de produse curriculare, dupa importanta lor:

obiectivari primare :

> planul de invatamant

> programele scolare

2. obiectivari secundare :

> manual

> metodicile speciale

3. obiectivari tertiare :

> orare

> planificari calendaristice

> proiecte pedagogice.

Planurile de învățământ – Planul –cadru de învățământ.

,,Document școlar , care permite un control unitar al învățământului ,dându-se , în același timp, fiecărei unități școlare posibilitatea de a decide asupra conținuturilor predate și a timpului alocat.Spre deosebire de planul clasic de învățământ , unic și invariabil , indică pentru fiecare disciplină școlară obligatorie ,un număr minim și maxim de ore ,lăsând școlii libertatea alegerii.

Numărul minim reprezintă trunchiul comun obligatoriu, a cărui parcurgere este menită să asigure egalitatea de șanse în învățământ a tuturor copiilor.

Numărul maxim este ales, la diferite discipline ,în raport cu interesele și posibilitățile elevilor,cu cerințele locale, cu resursele existente.De asemenea indică posibilitatea alegerii unor discipline opționale.

Numărul orelor consacrate opționale crește la clasele mai mari, unde înclinațiile și aptitudinile sunt mai precizate.

Rămâne la latitudinea școlii completarea trunchiului comun, până la numărul de ore săptămânale ales ( minim și maxim ) ,pe această bază se alcătuiește CDȘ.”Ștefan Mircea , Lexicon Pedagogic ,Editura Aramis ,București , 2006, p.271.

,,Planul de învățământ este un document oficial în care se structurează conținutul învățământul pe niveluri și profiluri de școli.În planul de învățământ se stabilește numărul de ore ( maxim și minim ) pe diferite discipline sau arii curriculare. Prin efectele sale imediate pe linia managementului sistemului de învățământ , planul cadru influențează strategia de alocare a resurselor umane și material în domeniul învățământului , sistemul de evaluare și de examinare , sistemul de formare inițială și continuă a personalului didactic.” Cucoș Constantin ,Psihopedagogie pentru examele de definitivare și grade didactice ,Editura Polirom, Iași , 1998 . p.115.

Prin prisma procesului de învățământ , educația fizică școlară reprezintă activitatea sistematică de practicare a exerciților fizice , desfășurată în unitățile de învățământ și subordonată , prin obiective și conținut , realizării finalităților actuale ale învățământului obligatoriu.

Consecința aplicării principiului selecției cultural este stabilirea , ierarhizarea și gruparea disciplinelor școlare în categorii mai largi , numite arii curriculare . Astfel, s-a ajuns la structurarea curriculum- ului național din România pe 7 arii curriculare , conform finalităților învățământului , importanței diverselor domenii cultural și posibilelor conexiuni dintre ele . În cadrul ariei curriculare ,, Educație fizică și sport “ , s-a stabilit , ca disciplină de studiu în planurile de învățământ ,, Educație fizică “.

Ciclurile curriculare sunt periodizări ale școlarității, care grupează mai mulți ani de studiu, chiar din cicluri școlare diferite, cu finalități comune. Fiecare ciclu curricular are finalități proprii și metodologie didactică specifică. Ciclurile curriculare sunt: ciclul achizițiilor fundamentale (grupa pregătitoare a grădiniței și cls I-II), ciclul de dezvoltare (III-IV), ciclul de observare și orientare (V-IX), ciclul de aprofundare (X-XI), ciclul de specializare (XII-XIII).

Programele școlare

Programele școlare pentru disciplina ,, Educație fizică “ reflect concepția aflată la baza reformei sistemului românesc de învățământ , urmărind realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățământului , referitoare la dezvoltarea complex a personalității autonome și creative a elevilor.

Programa de educație fizică școlară se aplică în lecțiile din curriculum-nucleu , dar și în cele de aprofundare și extindere din ciclul gimnazial ( conținuturile pentru aceste lecții sunt marcate cu asterisc).

Programele de educație fizică valabile pentru ciclul gimnazial include următoarele capitol :

Nota de prezentare – precizează statutul disciplinei în cadrul curriculum-ului național și contribuția educației fizice la realizarea finalităților învățământului

Obiectivele –cadru / competențele – exprimă , la un înalt nivel de generalitate , capacitățile și atitudinile specific care trebuie formate sau dezvoltate la elevi de-a lungul ciclului de învățământ respectiv.

Obiectivele de referință – derivă din obiectivele cadru și precizează gradul de realizare a acestora , la sfârșitul unui an școlar. Pentru profesorul de educație fizică este foarte important să rețină că obiectivele incluse în programe sunt obligatorii.Conținuturile se vor stabili în funcție de resursele materiale , umane și informaționale de care dispune profesorul , de tradiția școlii , de condițiile geografice etc.

Activități de învățare – oferite ca exemple în programele școlare au rolul de a-l orient ape professor în stabilirea mijloacelor pe care le poate utilize pentru realizarea obiectivelor de referință.

Conținutul programei – este organizat pe următoarele componente :

capacitate de organizare;

dezvoltare fizică armonioasă;

calități motrice de bază ( viteză , forță , îndemânare , rezistență )

deprinderi motrice de bază, utilitar-aplicative și sportive ;

Pentru fiecare ramură de sport , este prevăzut conținutul tehnico-tactic pe care trebuie să și-l însușească elevii, profesorului revenindu-I sarcina de a stabili cea mai potrivită linie metodică pentru predarea conținutului respectiv.

Documente școlare oficiale care , spre deosebire de vechile programe analitice, se centrează pe obiective , pe competențe .Conținutul trebuie realizat în limitele numărului de ore prevăzut pentru disciplina respectivă în planul de învățământ . Profesorul decide cum împarte aceste ore pe unitățile de conținut.

Ministerul Educației și Cercetării elaborează programa de specialitate, document oficial cu character obligatoriu ce asigură aspectul continuu și unitar al procesului de învățămînt .

Programa școlară este structurată pe :

obiective cadru

obiective de referință

standarde curriculare de performanță.

Aceste obiective și standarde curriculare din conținutul programei sunt obligatorii în derularea procesului de instruire.

,,La clasele I-VIII ,obiectivele cadru sunt astfel formulate încât să asigure întărirea și menținerea stării de sănătate ,dezvoltarea fizică armonioasă , dezvoltarea capacităților psiho-motrice, educarea unor trăsături pozitive de comportament.

Obiectivele de referință corespund obiectivelor cadru și sunt concepute pentru a constitui punct de plecare în evaluarea progresului înregistrat de elevi.

Modul în care abordăm conținutul învățării cuprins în programa de specialitate trebuie să asigure realizarea tuturor obiectivelor.

Cadrul didactic este solicitat să aleagă obiectivele care pot fi îndeplinite în condiții concrete la desfășurarea activității , prin aceasta fiind oferită posibilitatea de a proiecta trasee individuale de instruire ce corespund cerințelor și posibilităților elevilor.”Lupu Elena ,Metodica predării educației fizice și sportului , Editura Institutul European , Iași , 2012 , p.56.

Obiectivele educației fizice și sportului

,, Obiectivele generate ale educației fizice și sportului, cele mai apropiate de funcții, sunt considerate ca fiind de nivelul sau rangul 1. Nu ca importantă, ci din punct de vedere al ierarhizării obiectivele sunt_importante. De aceea considerăm ca fiind necesară enumerarea cel puțin a obiectivelor generale ale educației fizice și sportului, deoarece orice alte enumerări ar ocupa prea mult spațiu tipografic și nu ar avea eficiența scontată.

Obiective generale: Educație fizică- Clasa a VIII a

a) menținerea unei stări optime a sănătate a celor care practică exercițiile fizice în mod conștient și sistematic, precum și creșterea potențialului lor de muncă și de viață (în unele cazuri se pune și problema „ameliorării stării de sănătate!);

b) favorizarea proceselor de creștere și optimizare a dezvoltării corporale/fizice a subiecților;

c) dezvoltarea/educarea-calităților motrice de bază și a celor specifice sporturilor;

d) formarea corectă a unui sistem larg de deprinderi și priceperi motrice, precum și valorificarea for în planul sportiv – performanțial ;

e) formarea și perfecționarea capacității și obișnuinței de practicare sistematică, corectă și conștientă a exercițiilor fizice, mai ales în timpul liber uman;

t) contribuția eficientă la dezvoltarea unor trăsături și calități intelectuale, estetice, morale, civice etc.” Cârstea Ghe, Teoria și metodica Educației fizice și sportului, pentru examenele de definitivat și gradul didactic II , Editura An-da , București , 2000 , p.31

Prin îndeplinirea acestor obiective va asigura o dezvoltare fizică armonioasă a elevilor și o bună funcționare a principalelor funcții ale organismului (capacitatea respiratorie, funcțiile digestive, circulatorii și excretorii). De asemenea, se are în vedere și formarea unor deprinderi de alimentație corecte și a deprinderilor de igienă corporală și igienă a exercițiului fizic. Evitarea exceselor alimentare iș practicarea cu măsură a exercițiilor fizice contribuie la menținerea unui tonus emoțional pozitiv, important pentru starea de sănătate psihică. Sănătatea fizică presupune și călirea organismului, prin utilizarea factorilor naturali: aer, apă, soare.

Educația fizică dezvoltă procesele senzoriale (vizual, auditiv, kinestezic), capacitatea de concentrare a atenției și atenția distributivă, capacitățile mnezice (memoria vizuală, auditivă, kinestezică), operațiile și calitățile gândirii (analiza, sinteza, comparația, originalitatea, creativitatea, fluența, rapiditatea).
Participarea la jocurile în echipă, respectarea regulilor jocului, necesitatea finalizării activităților începute, dezvoltă voința dar și perseverența, tenacitatea, curajul, hotărârea, trăsăturile pozitive de caracter (autocontrol, modestie, solidaritate, competitivitate, cinste) și spiritul fair-play (spirit de echipă, spirit de luptă, dorința de a învinge, respectarea adversarului, acceptarea înfângerii și respectarea învingătorului).

De remarcat că orele de educație fizică oferă prilejul descoperirii și diagnosticării unor deficiențe fizice și, prin colaborarea cu medicul sportiv sau cu kinetoterapeutul, pot fi urmate ședințe de exerciții pentru corectarea și ameliorarea acestora. Importantă este, în același timp, formarea unei atitudini corecte față de aceste deficiențe, acceptarea propriei imagini corporale și stimularea perseverenței în practicarea exercițiilor corective și recuperatorii în mod independent, cu respectarea unui porgram de exerciții fizice zilnice.

Conținuturi specifice educației fizice

Principalele conținuturi ale educației fizice sunt:

exercițiul fizic

gimnastica

jocul, sportul

turismul

dansul

Forme de organizare a activităților de educație fizică

În cadrul școlii forma principală de organizare o reprezintă ora de educație fizică, desfășurată în mod organizat, sub îndrumarea profesorului, respectând principii și norme psihopedagogice. Există mai multe tipuri de lecții de educație fizică:

lecția de învățare

lecția de repetare, perfecționare și consolidare a materialului însușit (de antrenament)

lecția de verificare a cunoștințelor, abilităților și deprinderilor motrice dobândite precum și a gradului pregătirii fizice (lecția de control)

lecția de tip mixt (lecția de învățare antrenament)

Alte activități organizate în cadrul școlii sunt: recreația organizată, cercurile și colectivele spotive, concursurile, competițiile și întrecerile sportive, crosurile, excursiile și drumețiile, concursurile de orientare turistică etc.

2. Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia

3. Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de vârstă și de sex ale elevilor