Curajul Ca Valoare

Curajul face ce ție îți este frică să faci. Nu poate exista curaj decât dacă ești speriat.” – Eddie Rickenbacker

Curajul, prin definiție conform DEX, reprezintă forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel, o tărie de caracter sau o fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor. Curajul este totodată o trăsătură de caracter care implică voința de a împlini un scop în ciuda opoziției externe sau interioare a individului.

Curajul înseamnă să vrei să duci la capăt o sarcină în ciuda greutăților anticipate și a chemării interioare de a fi prudent sau comod. Această valoare este legată atât de capacitatea fizică a unui individ cât mai ales de capabilitatea să emoțională, psihologică de a-și asuma pe de-a întregul riscurile și povara ducerii la bun sfârșit a lucrului de împlinit. Curajul este un act conștient, deliberat, chiar dacă apare uneori spontan, ca un mod de reacție primară, de cele mai multe ori atunci când un individ se află în fața unor împrejurări ce-l pot scoate în evidență într-un mod pozitiv printr-un astfel de act de curaj.

Istoria omenirii și cea personală este plină de figuri curajoase care ne inspiră

aproape de fiecare dată când trebuie să fim curajoși. Încă de mici copii aflăm despre curaj din primele povești, din cărți, din filme, iubim oamenii curajoși din familia noastră, ne place să știm că părinții noștri sunt curajoși și visele noastre sunt înflăcărate de gesturi pline de curaj. Începi prin a cataloga oamenii după cum au sau nu această calitate, dorești să fii admirat pentru curajul tău și de multe ori asta te împinge la nesăbuință. Poate că dintre toate calitățile unui individ, curajul pare cel mai de prețuit de un adolescent, pentru că adolescentul este încă înaripat, nu face incă un calcul între ce ar câștiga sau pierde prin gestul său, pentru că cel mai mult îl atrage admirația celorlalți, faima. Curajul este lucrul care te duce cel mai repede la inima celorlalți! De ce dintre toate calitățile caracterului curajul este perceput cel mai repede?

Curajul înseamnă bravură, repectiv înfruntarea fără frică a amenințărilor, provocărilor, dificultăților sau durerii întâlnite pe parcurs și cât de încântător arată un om brav! Curajul înseamnă perseverența de a continua în ciuda vicisitudinilor, obstacolelor sau chiar a daunelor și parcă vedem un individ care cu eroism continuă în ciuda rănilor sângerânde. Curajul mai presupune autenticitate și onestitate în asumarea gestului curajos și ducerea lui până la capăt și cât de tare te emoționezi văzând un om care luptă pentru alții sau pentru valorile în care crede. Curajul mai înseamnă și vitalitate, entuziasm, vigoare care te propulsează cu putere în vâltoarea luptei pentru un țel.

Încă din timpurile cele mai vechi curajul a fost văzut ca o trăsătură universală, distribuită tuturor indivizilor în diferite proporții. Curajul a fost văzut de toate popoarele ca fiind legat de capacitatea de supraviețuire a indivizilor în ciuda vicisitudinii mediului și situatiilor, curajul de a-și apara familia și promova copii, comunitatea și etnia; prin aceasta curajul are valoare adaptativă. Curajul este subiect de povesti și ritualuri de-a lungul întregului pământ. Curajul este trăsătura dominantă a eroilor mitologiei grecești sau a poveștilor populare de pretutindeni, ceea ce dovedește că era trăsătura de caracter cea mai prețuită pentru care erau celebrați eroii de-a lungul istoriei și culturii. Platon diferenția curajul de impetuozitate, neînfricare, curajul având în plus previziunea și premeditarea. Thomas d’Aquino numea prudența ca principală calitate căruia bărbăția și vigoarea trebuie să i se subordoneze. Viața modernă cu facilitățile și comoditățile ei nu mai cere curaj în felul și proporțiile în care era promovat în trecut. Astfel curajul fizic a trecut pe planul doi, în schimb curajul moral precum capacitatea individului de a-și menține integritatea, etica și autenticitatea cu riscul de a-și pierde prietenii sau prestigiul și curajul psihologic ca putere de a înfrunta boli sau dizabilități personale, situații amenințătoare, reprezintă noul tip de curaj dezirabil în timpurile moderne.

În cultura noastră curajul este asociat cu bărbăția, puterea, neînfricarea, eroismul și sacrificiul. Oamenii recunosc curajul și-i celebrează pe cei curajoși. Ca și în alte culturi, curajul este pus în opoziție cu lașitatea, frica, slăbiciunea și trădarea. Nu de puține ori curajul este asociat cu riscul și după părerea mea această legătură este greșită pentru că indivizii care își asumă mai multe riscuri, cei care “caută” riscul aparțin unei alte tipologii, a oamenilor căutători de senzații tari sau a celor care nu au abilitatea de a anticipa pericolele sau de a le discerne cu acuratețe. Curajul nu are nicio legatură cu nesăbuința, curajul presupune onestitate și echilibru în asumarea gestului sau vieții trăite cu curaj, precum nu are legatură cu bravada gratuiăa pentru a impresiona și a culege laurii în lipsa altor virtuți. S-ar putea pune intrebarea dacă curajul presupune întotdeauna putere și forță fizică. Această legatură sărăcește conținutul adevărat al curajului și prejudiciază atâia oameni care au dat dovadă de curaj tocmai în slăbiciunea lor, precum curajul de a accepta și a suferi. Un om care a stat în inchisoare 14 ani pentru convingerile lui politice, din care mai mulți ani “la secret”, adică în condiții de izolare totală, a fost întrebat cum a supraviețuit. Acesta a spus că trăind în izolare și neavând voie să stea jos decât puține ore noaptea, în foame și sete, în slăbiciunea lui, a repetat în gând cu perseverență tot ce învățase la școală începând din clasele primare până la facultate și astfel și-a păstrat umanitatea, a supraviețuit prin cunoaștere, prin persistența și curajul de a îndura. Dar un alt exemplu este curajul femeilor. În ciuda delicateții sau a fragilității lor aparente, ele sunt curajoase, au curajul de a iubi, de a naște, de a îndura chinuri, au persistența de a crește copiii, fexibilitatea de a suporta capriciile soților, disponibilitatea de a înfrumuseța urâtul. Dar cât de normal este să fii curajos? Eu nu cunosc o anume modalitate de a măsura curajul. Cred că există o doză de curaj în fiecare dintre noi, dar acest curaj se “trezește” doar pentru situații specifice fiecăruia din noi, de exemplu unii reacționează “curajos” doar din orgoliu, alții sunt curajoși mereu, dovedind o temeritate perenă. Dar aceștia din urmă sunt mai merituoși ca alții?

Există un curaj aparte întâlnit la unii oameni, iar acesta este curajul de a accepta. Este observabil că oamenii care-și acceptă durerea o trăiesc apoi mai ușor, nu mai au nevoie de așa de multe medicamente, oamenii care își acceptă frica, ca cei cu atacuri de panică, nu vor mai fi așa de terifiați atunci când apar astfel de situatii și ele tind să fie mai usoare și mai rare, iar oamenii care își acceptă sfarșitul traiesc mai mult și mai senini. Atunci când stai langă bolnavi te impresionează mai mult curajul de a suferi și a îndura a multora dintre semenii noștri decât cel al unui pilot de curse sau al unui alpinist.
În ședintele de psihoterapie oamenii vin cu probleme de tot felul și incearcă să le ințeleagă și să le rezolve impreună cu terapeutul. De multe ori te lovești de “încăpățânarea” unor indivizi care se pun în centru și doresc doar ca lumea să se schimbe ca ei să fie mai adecvati și mai fericiți. Lor le lipsește curajul de a înțelege și de a se schimba. Curajul de a accepta o schimbare sau de a te schimba tu însuți într-o direcție care te face mai apt și mai potrivit cu viața pe care o duci presupune multă bravură, persistență, autenticitate și onestitate. Înțepenirea în “adevărul propriu”, în suspiciune, resentiment, revanșă este o lașitate scump plătită cu singurătate și rejecție. Pentru că, cu fiecare situație, cu fiecare nouă zi, omul manifestă curajul de a începe, curajul de a accepta monotonia vieii cotidiene, curajul de a înțelege și de spera în bine, în progres și dezvoltare personală, în a fi cu alții și a fi iubit. Acceptă că nu ești facut pentru gesturi extraordinare, ești doar pentru îndurare, persistență, autenticitate, onestitate și pentru curajul de a trăi viața pe care o ai și pe care poți să ți-o faci. Nimic mai mult! Asta nu înseamnă să nu cauți mai mult în tine și să nu-ți cultivi bravura, bărbăția, semeția și poate într-un anume moment al vieții tale poți să le daruiești altora ca semn al prețuirii pe care o dai tuturor celor care la rândul lor așteaptă doar un prilej să ți-o dovedească și tie…

Curajul este una dintre acele calități omenești greu de găsit într-o societate modernă. Curajul de a te exprima, curajul de a-ți argumenta ideile, curajul de a admite că ai greșit; nu doar curajul să faci o prostie de dragul ratingului printre semenii tăi.

Astfel, ca o primă premisă, curajul presupune arta de a admite ceva, fie că e un gând ce de mult îți macină sufletul, fie că e o părere diferită de a celor de lângă tine. Capacitatea de a birui proprii monștri din conștiință și de a admite sau chiar afirma o idee merită tot respectul. Un individ ce acceptă că a greșit, deși ca miză este propria libertate sau imagine în societate, este curajos – astfel demonstrează că natura umană nu este atât de decăzută precum pare. Un om care descoperă ceva și decide să expună lumii acel ceva este demn de toată admirația: să luăm drept exemplu susținerea heliocentrismului de către Galileo Galilei, afirmație ce nu putea fi acceptată de oamenii (și mai ales de religia creștină) din acea perioadă. Astfel, Galilei dă dovadă de curaj  mergând împotriva curentului, având tăria de a îndura toate relele pricinuite de către biserică, rămânând fidel afirmațiilor sale.

O altă premisă este că noțiunea de curaj este întâlnită destul de rar, fapt care a dus la denumirea prostie în curaj (același exemplu cu săritul cu capul în fântână). Un astfel de ”act de eroism” este catalogat drept prostie, singura motivație nefiind capacitatea de a întrece propria limită, ci mai mult frica de a nu fi exclus din comunitate din motiv că ”nu are curajul să…”.

După părerea mea, curajul este o calitate rar întâlnită în ziua de astăzi, confuntându-se mereu cu prostia sau actul de teribilism. Totuși, există oameni care știu să-și biruie monștrii interiori și să admită ceea ce simt, cred, gândesc sau să-și întreacă propriile limite în anumite activități.

Astfel, curajul rămâne una dintre cele mai frumoase și înălțătoare însușiri ale omului; datorită curajului multe evenimente istorice au avut loc și s-au desfășurat așa cum au fost influențate de oameni.

Sursa: http://www.vrasti.org/Despre%20curaj%20bis.pdf