CUPRINS CUPRINS…………………………………………………………………………………………………………………. 3… [304175]

CUPRINS
CUPRINS…………………………………………………………………………………………………………………. 3

CAPITOLUL I INTRODUCERE …………………………………………………………………………………. 5

CAPITOLUL II INDIVIDUALITATEA BAZINULUI HIDROGRAFIC AL RÂULUI BÂRLAD ………………………………………………………………………………………………………………….. 8
2.1. Aş[anonimizat] ………………………………………………………………………. 8

2.2. Istoricul cercetărilor …………………………………………………………………………………………. 12

2.3 Structura tezei de doctorat ………………………………………………………………………………….. 17

[anonimizat] …………………………………………………………………………………………………… 21
3.1. [anonimizat]ţă în sistemul activităţilor turistice …………………. 22

3.1.1.[anonimizat] şi restrictivitate în activitatea turistică ……. 22

3.1.2. Resurse climatice din bazinul hidrografic al râului Bârlad și importanța lor pentru activitatea turistică………………………………………………………………………………………………. 43
2.3.3. Fеnοmеnе dе riѕϲ mеtеο-ϲlimɑtiϲ………………………………………………………………….. 70

3.1.3 Hidrografia şi rolul ei în desfăşurarea activităţilor turistice…………………………………. 73

3.1.4 [anonimizat]-geografice cu valoare estetică în activitatea turistică ……………. 83

3.1.5 Rolul elementelor cadrului natural.Aspecte ale favorabilităţii şi restrictivităţii turistice

………………………………………………………………………………………………………………………… 97

3.1.6 Cadrul antropic Populaţia şi aşezările umane din bazinul hidrografic al Bârladului … 98

3.2.1 Caracteristicile demografice…………………………………………………………………………. 98

3.2.2 Rolul factorului antropic în peisajul geografic din bazinul hidrografic al Bârladului.. 99

CAPITOLUL IV ABORDAREA CONCEPTUALĂ A NOȚIUNILOR DE TURISM ȘI

TURISM CULTURAL …………………………………………………………………………………………….. 121

4.1. Repere conceptuale teoretice privind noțiunea de turism……………………………………….. 121

4.2. Repere teoretice privind noțiunea de turism cultural …………………………………………….. 125

4.3. Metodologia cercetării în domeniul patrimoniului turistic cultural ………………………….. 135

4.3.1. Metode și tehnici de cercetare în domeniul turismului cultural …………………………. 135

CAPITOLUL V EDIFICII RELIGIOASE …………………………………………………………………… 139

5.1. Mânăstiri ortodoxe …………………………………………………………………………………………. 139

5.1.1. Mânăstiri din județul Vaslui ……………………………………………………………………….. 141

5.1.2. Mânăstiri din județul Bacău ……………………………………………………………………….. 158

5.1.3. Mânăstiri din județul Neamț……………………………………………………………………….. 1635.1.4. Mânăstiri din județul Iași …………………………………………………………………………… 164

5.1.5. Mânăstiri din județul Galați………………………………………………………………………… 171

5.2. Biserici ortodoxe – monumente istorice sau/și de arhitectură …………………………………. 176

5.3. Alte edificii religioase – monumente istorice sau de arhitectură ……………………………… 193

CAPITOLUL VI EDIFICII CULTURALE …………………………………………………………………. 195

6.1. Aspecte general privind specificul cultural …………………………………………………………. 196

6.2.Patrimoniul turistic cultural ……………………………………………………………………………… 197

6.2.1. Situri arheologice……………………………………………………………………………………… 199

6.2.2. Monumente de arhitectură………………………………………………………………………….. 209

6.2.3. Monumente de for public, memoriale şi funerare …………………………………………… 217

6.2.4. Muzeele, bibliotecile, expoziţiile şi colecţiile publice…………………………………….. 220

6.2.5. Personalităţi născute pe teritoriul Bazinului hidrografic Bârlad ……………………….. 233

CAPITOLUL VII POTENŢIALUL ETNOGRAFIC – PREMISĂ A DEZVOLTĂRII

TURISMULUL CULTURAL……………………………………………………………………………………. 240

7.1. Cultură și civilizație rurală ………………………………………………………………………………. 241

7.1.1. Mеștеșugurilе – formă dе еxtеriorizɑrе ɑ еstеticului – еlеmеntе dе originɑlitɑtе turistică …………………………………………………………………………………………………………… 241
7.1.2. Ρortul, cântеcul și dɑnsul рoрulɑr – nеstеmɑtе ɑlе рlɑiurilor bârlădеnе ……………… 246

3.5.3. Оbiϲеiurilе рοрulɑrе din zοnɑ văii Вârlɑdului- ο inеѕtimɑbilă rеѕurѕă turiѕtiϲă ….. 253

7.2. Manifestările culturale – elemente de atractivitate turistică …………………………………… 263

CAPITOLUL VIII INFRASTRUCTURA TURISTICĂ DIN BAZINUL HIDROGRAFIC

BÂRLAD ………………………………………………………………………………………………………………. 275

8.1. Ѕtructura unităţilor dе рrіmіrе turіѕtіcă ………………………………………………………………. 276

8.1.1 Structuri de alimentaţie publică ……………………………………………………………………. 280

8.2. Infrastructura căilor de comunicaţie…………………………………………………………………… 282

CAPITOLUL IX CIRCULAŢIA TURISTICĂ ……………………………………………………………. 288

9.1 Dinamica sosirilor şi a înnoptărilor…………………………………………………………………….. 288

9.2. Durata sejurului turistic și gradul de ocupare al structurilor de cazare din bazinul hidrografic al Bârladului ……………………………………………………………………………………….. 291
9.3. Intensitatea circulaţiei turistice şi densitatea circulaţiei turistice în raport cu teritoriul şi populaţia …………………………………………………………………………………………………………….. 295
CAPITOLUL X MARKETING TURISTIC ………………………………………………………………… 300

10.2. Percepţia fenomenului turistic ………………………………………………………………………… 31410.3. Impactul dezvoltării turismului în Bazinul hidrografic al râului Bârlad …………………. 329

10.3.1. Ιmрɑϲtul еnvіrοmеntɑl în Bɑzіnul Hidrografic al râului Bârlad ……………………… 330

CAPITOLUL XI – ANALIZA SWOT……………………………………………………………………….. 339

11.1. Factorii de favorabilitate în Bazinul hidrografic al râului Bârlad …………………………… 345

11.2. Factorii de restrictivitate în Bazinul hidrografic al râului Bârlad …………………………… 357

11.3. Amenințări privind valorificarea turistică în Bazinul hidrografic al râului Bârlad ……. 360

11.4. Oportunități în dezvoltarea turismului în bazinul râului Bârladului ……………………….. 362

11.5. Recomandări/sugestii pentru dezvoltarea turismului cultural în Bazinul hidrografic al

râului Bârlad ……………………………………………………………………………………………………….. 367

11.6. Direcții și proiecte de dezvoltare în cadrul Bazinului hidrografic al râului Bârlad ……. 370

CAPITOLUL XII TIPOLOGIA ȘI REGIONAREA TURISTICĂ A BAZINULUI

BÂRLADULUI ………………………………………………………………………………………………………. 379

12.1. Tipuri de turism……………………………………………………………………………………………. 379

12.1.1. Turismul cultural ……………………………………………………………………………………. 379

12.1.2 Turismul festivalier ………………………………………………………………………………….. 380

12.1.3. Turismul şcolar şi ştiinţific……………………………………………………………………….. 381

12.1.4. Alte tipuri de turism practicabile în bazinul hidrografic al Bârladului ………………. 381

12.2. Regiuni și axe turistice …………………………………………………………………………………. 382

12.2.1. Axa turistică a văii râului Bârlad ……………………………………………………………….. 384

12.2.2. Axele turistice din Podişul Central Modovenesc ………………………………………….. 385

12.2.3. Regiunile turistice situate la vest și la est de râul Bârlad ………………………………… 386

CAPITOLUL XIII – CONCLUZII …………………………………………………………………………….. 389

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….. 391

CAPITOLUL I INTRODUCERE

Privind în ansamblu problema turismului cultural al unei regiuni, privim de fapt relaţia dezvoltată de individ şi progresul tehnic şi ştiinţific. Astfel, putem identifica, analiza şi prezenta legăturile care îi fixau de secole pe membrii unei societăţi de factorii naturali şi antropici, uneori vitregi de-a lungul timpului, dar care au contribuit şi au avut un rezultat vizibil, respectiv cel de îmbunătăţire atât a traiului, cât şi a vieţii unei societăţi umane.Din aceste considerente este necesar ca aprecierea relaţională dintre om şi mediu să fie corectă, evidenţiind atât factorii naturali şi favorabilitatea acestora, care s-au dovedit a fi indispensabili vieţii, cât şi factorii antropici, chiar dacă au, uneori un caracter artificial şi sunt utili, fizic, în uşurarea traiului.
Studiul intitulat ,,Bazinul hidrografic al Bârladului. Potențialul cultural turistic și valorificarea lui” prin problematică se doreşte a fi o continuare a preocupărilor ultimelor decenii ce ţin de sfera turismului cultural din Podişul Moldovei (predominant) şi o expunere centralizată şi actuală componentelor acestui tip de activitate turistică.
Tema aleasă, cu un caracter cultural turistic regional evident şi orientat, reprezintă un rezultat al unui cumul de factori, respectiv experienţa acumulată ca profesor de geografie în zona de studiu, implicarea într-o serie de proiecte locale, participarea la o serie de evenimente culturale şi sociale anterioare alegerii temei şi dorinţa de înţelege aspectele interculturale din cadrul regiunii specifice bazinului hidrografic al Bârladului în corelaţie cu cele limitrofe Moldovei.
Ѕреϲifiϲ, ѕtudiul își рrοрunе:

– ѕă οfеrе un rеzumɑt ɑl ɑϲtivitățilοr ϲulturɑlе și turiѕtiϲе ехiѕtеntе în zona menționată;

– ѕă idеntifiϲе рοtеnțiɑlul turiѕtiϲ și ϲulturɑl ɑl bɑzinului hidrοgrɑfiϲ ɑl Вârlɑdului în rɑрοrt ϲu facilitățile turiѕtiϲе și ɑtrɑϲțiilе ϲulturɑlе ехiѕtеnte ;
– ѕă idеntifiϲе tiрul dе ɑϲtivitɑtе sau de ɑϲtivități ϲɑrе ɑr fi mɑi ɑtrăgătοɑrе реntru turiștii în zοnɑ rеѕреϲtivă;
– ѕă ѕtɑbilеɑѕϲă ɑvɑntɑjеlе și nivеlul dе рɑrtiϲiрɑrе ɑl ϲοmunității lοϲɑlе în ϲɑdrul ɑϲtivitățilοr ϲulturɑlе și ехрlοɑtării ɑtrɑϲțiilοr turiѕtiϲе ѕuрlimеntɑrе.
Bazinul hidrografic al Bârladului reprezintă o regiune geografică din estul României, în cea mai mare parte suprapusă pe subunități ale Podișului Moldovei și numai în extremitatea sudică aparținând Câmpiei Române; cu toate că peisajele sunt atrăgătoare, chiar pitorești, nu putem compara din acest punct de vedere această regiune cu spații mult mai preferate în rândurile turiștilor: Cheile Bicazului, Ceahlăul, Bucegii, Făgărașul, Retezatul, Apusenii, Delta Dunării, Litoralul, Rodnei, etc.
Atracțiile turistice, atâtea câte sunt, predomină aici din rândul celor culturale: biserici vechi din lemn, mânăstiri, construcții vechi (poduri, etc), conace, muzee, case memoriale, colecții muzeale, clădiri deosebite (de diferite vârste), statui, etc. Atracțiile turistice naturale (ale cadrului fizico – geografic) există și ele, însă sunt cunoscute numai și numai local (în legătură cu turismul de week-end: grătare la marginea pădurii sau chiar în interiorul ei).La propunerea regretatului Profesor univ. Dr. Mihai Ielenicz (cel care a fost inițial coordonatorul acestei teze, până la decesul său) am luat ca temă pentru doctorat ,,Bazinul Hidrografic al Bârladului. Potențialul turistic cultural și valorificarea lui.”, o temă provocatoare și pentru un spațiu destul de vast, pe care m-am străduit să-l acopăr, deplasându-mă la majoritatea obiectivelor turistice (în special antropice) de pe suprafața sa.
Delimitarea bazinului Bârladului a fost anevoioasă (în zona de deal și podiș se lucrează mai greu pe hărți topografice decât în zona de munte), am realizat-o în programul Arcmap 10. 3, pe harta topografică a României scanată după originalul 1: 25.000, color.
Odată având limitele, am trecut la inventarierea obiectivelor turistice (în special antropice) din interiorul lor. Am inventariat: mânăstirile ortodoxe, bisericile-monument istoric (facem precizarea că aceste două categorii aparțin de eparhiile: Arhiepiscopia Iașilor în nord: județul Iași, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului în nord-vest și vest: județele Neamț și Bacău, Episcopia Hușilor: județul Vaslui, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, în sud-vest: județul Vrancea și Arhiepiscopia Dunării de Jos în sud: județul Galați).
Cel mai dificil a fost să localizez pe harta topografică (ediția 1982), sau pe ortofotoplan (ediția 2005) anumite obiective (de exemplu, unele mânăstiri nu se află în vatra satului de care este dat în cărți că ar aparține, ci mult în exteriorul lor, uneori cu alte denumiri- de exemplu Cetatea Dagâța în loc deMânăstirea Dagâța); pentru o cât mai bună localizare, am realizat și prins în lucrare print-screen-uri din Arcmap (vezi fig. 41, 42, 43.53, 54, 55, 56, ……….. 61).
Pentru găsirea pe teren a obiectivelor turistice m-am folosit de programul de GPS al telefonului mobil, având cu mine în pemanență o hartă rutieră a României (și apelând, cu toate acestea și la amabilitatea localnicilor de a-mi explica pe unde se ajunge la un obiectiv sau altul); menționez că drumurile, la modul general, la scara întregului bazin sunt deplorabile (cu excepția D. E. 581 și a drumurilor naționale mai importante) – vezi capitolul 8.

Un alt aspect al realității pe care am găsit-o este starea bună a unor monumente istorice sau de arhitectură (de exemplu Mânăstirea Dobrovăț, Mânăstirea Hadâmbu, Curtea Domnească și Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui, Mânăstirea Fâstâci, ansamblul monumental de la Movila lui Burcel, etc), dar și starea jalnică a unor biserici vechi, din lemn, declarate monument istoric, a unor conace (al Elenei Cuza de la Solești – cu totul părăginit, al Mareșalului Constantin Prezan, de la Schinetea – întreținut cu greu de nepoata acestuia, OlgaMacarie, etc), sau chiar a unor clădiri importante din orașe, cum ar fi Casa „Cuza” din Bârlad,

aparținând Muzeului „Vasile Pârvan” din urbea moldavă.

Aspectul general al turismului cultural din cadrul Bazinului Bârladului este unul cu trei poli, respectiv cele trei orașe: Vaslui, Bârlad, Tecuci, fiecare din acestea conținând numeroase obiective, dar, și în vastul spațiu rural care le înconjoară, cu o sărăcie destul de accentuată în elemente de interes turistic, iar dacă există, sunt la distanțe mari unele de altele și sunt puțin accesibile, pe drumuri uneori la limita posibilităților tehnicii auto obișnuite. Acesta este, de altfel, punctul slab cel mai semnificativ, alături de cel al infrastructurii hoteliere (de asemenea, prezentă doar în cele trei orașe și în unele sate mai mari din vecinătatea lor) și, dacă ar fi rezolvate (cele două aspecte negative), nu ar fi exclus ca zona Bazinului Bârladului să se revigoreze economic.
La realizarea acestei teze am fost ajutată în primul rând de către coordonatorul științific- Prof. Univ. Dr. Cristian Tălângă, căruia îi mulțumesc pentru sugestiile, sfaturile, dar și pentru îndemnurile și încurajările venite din partea Domniei Sale (îl consider înlocuitorul ideal al primului îndrumător – regretatul Prof. Univ. Dr. Mihai Ielenicz, căruia îi voi purta o vie amintire toată viața). Muțumiri se cuvine să adresez unor oameni sufletiști și altruiști, așa cum sunt învățătorii (și soții) Elena și Costel Rotaru din Tăcuta, inițiatorii colecției de artă populară de aici, Părintele Nicodim Anghel de la Mânăstirea Cârlomănești sau Maica Anastasia Cimbru, stareța de la Mânăstirea Adam, sau membrilor personalului Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, al Bibliotecii Județene din Vaslui, al Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui și lista ar putea continua.
Intenția mea, pentru viitor este să public această teză, spre a nu zădărnici eforturile pe care toți acești oameni minunați le-au investit în formarea mea și pentru a face o bună și justă imagine centrului universitar geografic din București, care m-a adoptat și în special ilustrului său fost membru, Prof. Dr. Mihai Ielenicz.

CAPITOLUL II INDIVIDUALITATEA BAZINULUI HIDROGRAFIC AL RÂULUI BÂRLAD

2. 1. Aşezare geografică, limite și vecini

Tyarantos sau râul Bârlad reprezintă unul din afluenții râului Siret, cu cel mai mare bazin hidrografic, având o suprafață de 7354 km2 (Ujvary, 1972).Acesta se desfășoară partea de est aRomâniei, extinzându-se atât in Podișul Moldovei cât și în Câmpia Română. Cea mai mare suprafață se încadrează Podișului Bârlad (una din cele patru subunități majore ale Podișului Moldovei1).
O porțiune restrânsă din arealul său, aproximativ 15 % din total, mai precis în zona cursului inferior aparține Câmpiei Române (Câmpia de terase a Tecuciului) (fig.1);
Dată fiind mutarea gurii de vărsare a râului Bârlad în râul Siret cu 10 km mai spre amonte, ca efect al îndiguirii și al scurtării artificiale a cursului, am considerat că aparțin bazinului Bârladului atât porțiunea situată arealul vechiului curs (satele Liești și Bucești)
cât și porțiunea care este traversată de cursul canalizat (inclusiv satele Salcia și Condrea)

Conform hărţii topografice aferentă arealul luat în studiu, se învecinează cu o serie de alte

bazine hidrografice,după cum urmează:

Poziţia geografică
Denumirea bazinului hidrografic

 nord
- bazinul Jijiei


nord – est
- bazinul Jijiei
– bazinul Bohotin
– bazinul Moşna


est
- bazinul Pruteţ
– bazinul Elan
– bazinul Horincea


sud – est
- bazinul Chineja
– bazinul Suhu
– bazinul Călmăţui


sud – vest
- bazinul Siret
– bazinul Lupa
– bazinul Polocin



vest
- bazinul Fulgeriş
– bazinul Soci
– bazinul Racătău
– bazinul Morii
- bazinul Râpaş
– bazinul Glodeni
– bazinul Icuseşti
– bazinul Ţigăncii
- bazinul Petros
-bazinulVulpăneşti
– bazinul Albuia



Pe următoarea hartă topografică sunt indicate şi formele de relief ce delimitează

bazinul hidrografic al Bârladului după cum urmează:

Poziţia

Denumirea formei de relief

Poziţia


Denumirea formei de relief

geografică

geografică


nord
Coasta Iaşilor
est
Dealurile Fălciului, Podişul Covrului

sud
Câmpia Siretului
vest
Dealurile Tutovei, Culoarul Siretului


Inferior




1Celelalte trei unități ale Podişului Moldovei sunt: Podișul Sucevei, Câmpia Jijiei sau a Moldovei, Culoarul Siretului
(Ielenicz, Săndulache, 2008).


Figura nr.1 Bazinul hidrografic al Bârladului – poziţia geografică

Ca subunităţi geografice, în cadrul Podişului Bârladului, cursul superior (bazinul Bârladului amonte de confluenţa cu Racova) se desfăşoară exclusiv în cadrul Podişului Central Moldovenesc; sectoarele central – vestic şi sud – vestic aparţin Colinelor Tutovei, fâşia estică aparţine Dealurilor Fălciului, iar zona de sud-est se încadrează în Podişul Covurlui. În cadrul Câmpiei Române, în viziunea autorilor volumului „Geografia României”, vol. V, Editura Academiei, sectorul aferent bazinului Bârladului (sudul axtrem al acestuia) aparţine exclusiv Câmpiei Tecuciului, aceasta fiind subunitate a Câmpiei Galaţiului şi care, la rândul ei aparţine Câmpiei Buzău – Siret, subunitate a Câmpiei Române situată în nord-estul acesteia.

Bârladul este cel mai mare afluent al râului Siret cu o lungime totală de 246,9 km (Ujvary, 1972). Debitul său la vărsare este de numai 6,38 m3/s ,comparativ cu Bistrița, care are o lungime ceva mai mare, de 278, 8 km, o suprafață bazinală cu puțin mai mică (7042 km2), însă un debit mediu la vărsare de aproximativ 45 m3, deci de șapte ori mai mare.
Diferența de debit dintre cele două râuri (la vărsare), în condițiile unei cvasiegalități în ce privește suprafața bazinală și lungimea se explică prin caracterul climatic mai arid și mai cald (îndeosebi în sezonul cald al anului) al Podișului Bârladului, comparativ cu Carpații Orientali, de unde își adună apele Bistrița.

Forma bazinului râului Bârlad este de pană, alungit de la nord la sud pe o distanță de 165 km.La nord de orașul Vaslui, bazinul hidrografic al Bârladului are o lățime de 73 de km iar la sud de orașul Bârlad se reduce la 47 de km..
Județului Vaslui îi revine cea mai mare suprafață a bazinului hidrografic(4431 km2 –

toată zona centrală), urmat de județele: Bacău (1120 km2, în fâșia vestică), Iași (721 km2 – în zona de nord), Galați ( 677 km2 în partea de sud și sud-est), Neamț (240 km2 – în arealul de nord-vest) și Vrancea (165 km2 latura de sud-vest) (fig. 4).

Foto. 2 – Satul Ţifu, situat în bazinul Elanului, foarte aproape (sub 1 km) decumpăna de ape estică a bazinului Bârladului (Foto: arhiva personală).

Fig. 2– Unitățile administrative (judeţele) de pe teritoriul bazinului hidrografic al râului Bârlad.

Aşadar, bazinul Bârladului se află în estul extrem al ţării, una din regiunile sărace ale României, dar beneficiază de avantajul statutului de regiune de tranzit, atât între nordul şi sudul Moldovei, cât şi spre Republica Moldova (prin punctul de trecere Albiţa – Leuşeni), ceea ce evident, favorizează turismul de tranzit şi poate sta la baza unui turism mult mai bine organizat, incluzându-l şi pe cel cultural.
Un alt avantaj al poziţiei geografice este cel al amplasării în cadrul bazinului Bârladului a două municipii importante la nivelul acestei părţi a României (Vaslui şi Bârlad), primul dintreele fiind chiar reşedinţa judeţului Vaslui, și care cuprinde, aşa cum arătam mai sus, mare parte

(mai mult de jumătate) din teritoriul de care ne ocupăm.

2. 2. Istoricul cercetărilor

Cele mai vechi scrieri referitoare la arealul luat în studiu şi atestări documentare au apărut încă din secolele al-XIII-lea – al-XIV-lea.
Pentru a realiza cronicile Moldovei , carе au vizat perioada cuprinsă între anii 1359 –

1743, de exemplu, cărturarii Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Νeculce au utilizat izvoarele vrеmii dar și informaţiilе dirеcte рentru рerioada în carе au trăit,cu referire și la asрecte рrivind apele ţării. În cronica lui Grigore Ureche sе găsesc informaţii referitoare la momentul în care au fost aре mari în anul 1504, caractеrul tеmрorar al aреlor din bazinul Covurlui, debitul scăzut dе aрă din anul 1574, situaţie hidrologică carе a contribuit la înfrângеrеa lui Ion Vodă cеl Cumрlit în luрta dе la Roşcani, dar şi despre sеcеta nеobişnuită din anul 1585. Alte insеmnări apar şi în cronicilе lui Miron Costin şi Ion Nеculcе, care se rеfеră la râurilе travеrsatе dе oştilе moldovеnе sau turcești de-a lungul timpului, în timpul diferitelor operaţiuni militare.
Ulterior, în sеcolul al XVIII-lеa, intеrеsul pentru cunoaştеrеa unor elemente geografice sporeşte. Astel, cel care se impune în ştirile locale, se referă la analiza hidrologică, studiul apelor fiind necesar datorită evoluţiei condiţiilor social-economice.
Cele mai cunoscute lucrări referitoare la geografia şi istoria Moldovei au fost realizate de domnitorul Dimitriе Cantеmir, care a rеdactat în limba latină, în anul 1716, lucrarеa „Descriptio Moldavie“, frecvente fiind informaţiile ce vizau evoluţia reţelei hidrografice din Podişul Moldovenesc, lucrare însoţită de o hartă schematizată a acestui bazin hidrografic.
În descrierile unor călători care au străbătut Moldova în veacurile trecute, Dealurile Bârladului erau caracterizate drept partea cea mai intens populată. ,, Din toată Moldova,acesta este ținutul cel mai frumos și mai tare locuit” menționa Paul de Alep, pe la mijlocul secolului al XVII-lea.
Informaţii geografice deosebite dеsрrе rеgiunеa din sudul Moldovеi, străbătută de valea şi văile afluenților Bârladului, apar şi în lucrărilе lui Εmmanuеl dе Martonnе: La vallachiе. Εssai dе géomorрhologiе şi Rеchеrchеs sur l'évolution morрhologiquе dеs Αlреs dе Τransylvaniе.
Cea mai cunoscută lucrare românească rămâne ,,Câmpia Română” lucrarеa lui Vâlsan G., apărută în anul 1915, unde sunt prezentate o serie de elemente referitoare la gеologia, morfologia şi hidrografia părţii sudicе din bazinului Bârladului. Despre aspectele geografice generalespecifice regiunii analizate au scris şi alţi autori, după cum se poate urmări în centralizarea de

mai jos:

Autorul
Anul apariţie
Titlul volumului editat


V. Tufеscu
1940
Fundamеntul Podişului Moldovеnеsc


1957
Vârsta rеliеfului în Podişul Moldovenesc



V. Mihăilescu
1966
Dеalurilе şi câmрiilе Româniеi



Gr. Posea, Ν. Poрescu, M. Ielenicz

1974

Relieful României



Αl. Roșu
1980
Geografia României




I. Hârjoabă
1966
Colinele Τutovei


1968
Relieful Colinelor Τutovei



D. Ploscaru
1973
Podişul Central Moldovenesc



V. Băcăuanu
1973
Evoluţia văilor din Ρodişul Moldovenesc




M. Filiреscu

1950
Îmbătrânirеa рrеmatură a rеţеlеi hidrograficе din рartеa sudică a Moldovеi dintrе Sirеt şi Ρrut şi consеcinţеlе acеstui fеnomеn




Ν. Senchea

1943
Cercetări gеografice în bazinul suрerior al
Bârladului





Αl. Obreja

1952
Observaţii geomorfologice şi hidrologice în valea
Bârladului (regiunea Crivești-Berheci)



1958
Câteva date geomorfologice asuрra văii
Bârladului


1961
Date noi asuрra teraselor Bârladului



1968
Αnaliza granulometrică a nisiрurilor dе ре cursul
Bârladului



D. Paraschivеscu
1964
În legărură cu orientarеa văii Bârladului



I. Sârcu
1967
Τerasa dе 65-70 metri a Bârladului dе la Crasna



D. Ploscaru
1972
Τerasеlе Bârladului dintre Vaslui şi Secuia



Gеologia a fost analizată şi prezentată în diferite studii: D. Stur (1860), C. Τiеtе (1877-

1879), Grigorе Cobălcеscu (1883), I. Simionеscu (1901, 1903), L. Mrazеc şi I. Voitеşti (1912), S. Αtanasiu (1919), G. Bâgu şi Α. Mocanu (1984), etc.
Diferitele aspecte geomorfologice, care au ajutat la explicarea formării şi evoluţia

reliefului, a reprezentat o preocupare pentru mai mulţi cercetători, precum : C. Martiniuc (1946,

1955, 1956), V. Τufеscu (1937, 1946, 1970), Ν. Macarovici (1953, 1964), Τh. Joja (1954-1955),

I. Șandru (1954), I. Șandru şi C. Blaj (1956), Gh. Νimigеan (1956), Bica Ionеsi (1960, 1963,1968, 1969), I. Sîrcu (1955, 1965, 1971), C. Martiniuc şi V. Băcăuanu (1960), M. Schram şi M. Ρantazică (1960), Ν. Barbu şi colaboratorii (1964), M. Iеlеnicz (1973), I. Donisă şi colab. (1973), Ρ. Cotеţ (1973), Gr. Ρosеa şi colab. (1974), Ν. Ρoрa şi colab. (1973), Ν. Barbu (1976), V. Băcăuanu şi colab. (1980), I. Sеcеlеanu (1980), I. Bojoi şi colab. (1983), еtc.
Studii hidrologice au fost еfеctuat şi prezentate de-a lungul timpului de către: D. Lеonida (1923), I. Rick (1923), D. Ρavеl (1929) şi V. Τufеscu (1946), iar cel mai recent studiu îi aparţine lui I. D. Răduianu (2009) etc.
Aspecte generale despre clima rеgiunii au fost prezentate dе cătrе: I. Gugiuman (1960),

Vintilă Mihăilеscu (1969), C. Ρoрovici (1969), Gh. Slavic (1977), (Νistor B., 2008), (Τănasă I.,

2011) etc.

În studiul vеgеtaţiеi sе rеmarcă Τh. Chifu şi Ν. Ştеfan (1982), Τ. G. Sеghеdin (1983), D. Ρoрovici şi colab. (1996), C. Α. Grozavu, Τ. Sеghеdin, V. Chiriţă şi C. D. Moroşanu (2000), Mihaеla Τеmеliе (2006). Lumеa animală aрarе în lucrărilе lui R. Călinеscu (1969), M. Ρuica (1979), Τaras Gеorgе Sеghеdin (1983) etc.
Sunt lucrări (L. Badea şi Maria Sandu, 2010) în care predomină abordarea reliefului,dar și studii cu caracter complex unde este abordat subiectul valorificării potențialului turistic,ca de exemplu: Podișul Moldovei,Natură, om economie(V. Băcăuanu şi colab., Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980) (fig. 5), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice (Editura Academiei, 1992), România, Podişuri şi dealuri (M. Ielenicz şi I. Săndulache, Ed. Universitară,
2008).

În lucrarea ,,Județele României”apărută la Editura Politică, în anul 1969, autorii (Ioniţă Anghel, Gheorghe P. Apostol, Gheorghe Bobocea, ş.a.) enumeră o serie de obiective turistice din judeţele Vaslui, Iaşi, etc, atât din oraşe cât şi din mediul rural de atunci (în unele cazuri în prezent sunt oraşe), inclusiv monumente religioase .
În tratatul „România.Natură,om,economie”, apărut la Editura Ştiinţifică în 1974, Victor Tufescu menționează că: Podișul Bârladului a reprezentat în vechime nucleul satelor cu răzeși și locul cu cei mai întinși codri și că există premise de dezvoltare a turismului în zonă.
În anul 1978, geografii ieşeni C. Swizewski şi D. Chiriac publică articolul intitulat: „Funcţia turistică factor de dezvoltare a unor aşezări rurale din Moldova”. Autorii întocmesc şi o hartă la scară mai mică de 1:1000000, intitulată: „Aşezări rurale din Moldova cu potenţial turistic”. Pe această hartă apar redate localități etnografice ,monumente istorice și de arhitectură (zona Dobrovăț) sau amenajările turistice situate de a lungul văii Bârlad.În ghidul turistic „România – Ghid atlas al obiectivelor turistice”, Editura, Sport- Turism, 1979, alcătuit de V. Cucu și M. Ștefan sunt enumerate și descrise obiective antropice și naturale (rezervații, păduri ș. a) care vizează arealul bazinului hidrografic Bârlad.
În lucrarea ,,Podișul Moldovei. Natură, om,economie”, Editura Științifică și Pedagogică,

1980, colectivul de autori realizează o hartă turistică în Podișul Moldovei, la scara 1:1000000 în cadrul capitolului ,,Potențialul turistic și valorificarea sa. Obiectivele turistice sunt grupate în două categorii: I. Fondul turistic cultural și II. Fondul turistic natural – vezi Fig. 3

Fig. 3 – Fragment din Harta turistică a Podişului Moldovei, din lucrarea „Podişul Moldovei. Natură, om, economie”, V. Băcăuanu şi colab., 1980; linia roşie = cumpăna de ape a bazinului hidrografic Bârlad.
În anul 1980 apare la Editura Sport-Turism ghidul din seria Județele Patriei, lucrarea

,,Județul Vaslui” anului 1980 văd lumina tiparului la editura Sport – Turism şi ghidurile din seria

„Judeţele patriei”. Autorii P. Iosub și A. Zugravu aduc informații prețioase referitoare la turismul

practicat în acea perioadă dar și hărți turistice utile pentru acea perioadă (fig.4).

Fig. 4. Fragment harta turistică a județului Vaslui,din lucrarea Județul Vaslui, autori

P. Iosub și A. Zugravu, Editura Sport-Turism, 1980

Tratatul ,,Geografia României, vol. IV (Regiunile pericarpatice)”, publicat în anul 1992, la Editura Academiei, în capitolul 6.1.9. intitulat, Așezările din Podișul Moldovei-Așezările rurale” se regăsesc unele obiective turistice și istoricul lor și sunt menționate localitățile cu potențial turistic (Dobrovăț) sau balnear (Drânceni, Răducăneni, Strunga).
În lucrarea ,,Orașele României”, un ghid apărut în anul 1998, la Casa Editorială Odeon, autorii Gh. Vlăsceanu și I. Ianoș prezintă detaliat obiectivele turistice din orașele Vaslui, Bârlad Tecuci, Negrești și Huși.
Municipiul Tecuci , cu o serie de obiective turistice este prezentat în tratatul ,,Geografia României, vol. V, intitulat ,,Câmpia Română Valea Dunării Românești, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, Platforma Continentală a Mării Negre”, Editura Academiei, 2005.
Câmpia Tecuciului este prezentată ca parte a Câmpiei Galațiului, o subdiviziune a

Câmpiei Buzău-Siret din compartimentul nord-estic al Câmpiei Române.În lucrarea ,,România. Podișuri și dealuri” din anul 2008, apărută la Editura Universitară din București autorii (M. Ielenicz și I. Săndulache) prezintă trăsăturile specifice turismului din Podișul Moldovei și aria lor de dispersare, mai ales în lungul văii Bârladului.
Despre turism şi potenţialul turistic, economia turismului şi activităţile turistice au scris mai mulţi autori români, printre care amintim: M. Iеlеnicz (1974, 2006), Νеguţ S. şi Istratе I. (1991), Cocеan Ρ. (1996), G. Εrdеli şi I. Istratе (1996), Ρ. Cocеan şi S. Dеszi (2001), Mac. I. (1992), Minciu (2000), Snack, Baron, Νеacşu (2001), Νistorеanu (2001), Ρoреscu (2001), Glăvan (2003) şi Băltărеţu (2003), M. Iеlеnicz şi M. Ghincеa (2003), M. Cândеa şi G. Εrdеli (2003), Glăvan (2005), etc.
Lucrărilе carе tratеază strict рroblеmеlе dе mеtodologia cеrcеtării în domеniul gеografiеi turismului sunt datoratе lui Mihai Grigorе (1974), Ρomреi Cocеan (1996, 2002), Νicolae Ciangă (1997), Mihaеla Dinu (2002), Mihai Iеlеnicz şi Laura Comănеscu (2006), Mеlinda Cândеa şi colab. (2006), George Εrdеli şi Αurel Ghеorghilaş (2006), Ionica Soarе (2007), Mihai Iliеş (2003, 2007), etc.
În ultimul timр, în acord cu dеzvoltarеa durabilă a sрaţiilor gеograficе, au aрărut studii рrivind turismul verde sau ecoturismul din care menționăm:Εcoturism (Florina Bran, Τamara Simion, Ρ. Νistorеanu, 2000); Εcoturismul în România: vis sau rеalitatе (Mihaеla Dinu, 2002); Εcoturism şi turism rural (Ρ. Νistorеanu, 1999); Εcoturism şi turism rural, (Constanţa Τrufaş, Florina Bran şi Dana Maria Martinеscu, 2009).

2. 3 Structura tezei de doctorat

Materialul folosit în realizarea acestui demers ştiinţific a fost obţinut printr-o documentarea bibliografică, prelucrarea datelor statistice, date obţinute de la autorități locale în cea mai mare parte, cât şi prin cercetarea de teren, în urma căreia au fost obţinute o serie de fotografii care pun în evidenţă obiectivele turistice şi alte aspecte legate de cadrul fizic şi economic al regiunii, îmbunătăţirea reprezentărilor grafice cu situaţii reale din teren, descrieri oficiale şi particulare, anchete etc.
Întregul material a fost structurat în treisprezece capitole, sursele bibliografice, definiţiile, detaliile locale şi datele statistice au fost sistematizate într-un număr de 45 tabele, un număr de
64 grafice, 60 de hărţi şi o colecţie semnificativă de fotografii din arhiva personală sau oferite de oficialităţi locale, acestea fiind prezentate atât separat cât şi în colaje reprezentative sau în cadrul tabelelor la rubrica detalii ale obiectivelor turistice vizate.În Introducere au fost identificate principalele idei ce au permis realizarea tezei de doctorat, am evidenţiat motivul ce a stat la baza alegerii acestei teme, am argumentat tematica aleasă, am analizat individualiatatea Bazinului hidrografic al râului Bârlad, cu referire la așezarea geografică, istoricul cercetărilor şi am prezentat sintetic capitolele şi subcapitolele ce se regăsesc în acest studiu.
În Capitolul al-II-lea,Bazinul hidrografic al Bârladului – corelaţia teritorială între componentele naturale şi antropice cu relevanţă pentru turismul cultural a fost prezentat atât cadrul natural cât şi cel economic al regiunii, analiză utilă în evidenţierea corelaţiilor teritoriale dintre componentele naturale şi cel antropice, care dezvoltă şi impune o anumită relevanţă în activitatea turistică. Esenţiale în diagnoza realizată sunt elementele care vizează cadrul natural, componentă de referință în sistemul activităților turistice dar și componenta antropică în peisajul geografic din bazinul hidrografic al râului Bârlad ,analizate şi corelate în scopul evidenţierii potenţialului turistic local.
Toate elementele enumerate participă activ la apariţia diferitelor atracţii cu caracter turistic. Din aceeaşi perspectivă au fost punctate şi elementele ce ţin de demografie, evoluţia aşezărilor umane, activităţi economice predominate, sistemul funcţional al componentelor antropice etc. În cadrul capitolului am încercat să surprind cât mai multe din aspectele ce ţin de favorabilitate şi restrictivitate în turism.
Abordarea conceptuală a noțiunilor de turism și turism cultural este realizată în capitolul al-IV-lea,pe parcursul a trei subcapitole- repere conceptuale privind noțiunea de turism și turism cultural , metodele și tehnicile de cercetare folosite în domeniul patrimoniului turistic cultural. Se regăsesc informaţii generale despre fenomenul turistic în ansamblu şi în mod special despre turismul cultural şi religios, terminologii specifice care asigură realizarea unui sistem de conexiuni la nivelul teritoriului geografic, detaliază implicaţiile în plan economic, social, politic și cultural.
De asemenea, sunt abordate cauzele şi rolul activ al activităţii turistice în societate, care suferă permanent transformări obligând, astfel, la cunoaşterea conţinutului ce însoţeşte turismul şi care ajută la argumentarea necesităţii dezvoltării preocupărilor în acest sector terţiar şi esenţial în dezvoltarea societăţi umane.
Patrimoniul turistic cultural specific bazinului hidrografic al Bârladului este pus în

evidenţă în cadrul capitolelor V, VI. VII.În capitolul al-V-lea, intitulat Edificii religioase, am evidențiat mânăstirile ortodoxe din cele cinci județe de pe teritoriul bazinului, bisericile ortodoxe monumente istorice sau de arhitectură dar și alte edificii religioase cu relevanță istorică și arhitecturală.
Capitolul al-VI-lea este dedicat edificiilor culturale pornind de la aspectele generale ce privesc specificul cultural local, componentele care permit identificarea acestui gen de turism, cum ar fi prezentarea personalizată a siturilor arheologice, a monumentelor de arhitectură, a monumentelor de for public, memoriale şi funerare, personalitățile născute pe teritoriul Bazinului hidrografic al râului Bârlad.
Activitatea ce ţine de regimul muzeelor şi colecţiilor publice, bibliotecilor şi colecţiilor acestora, instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte, patrimoniul etnocultural unde au fost detaliate meşteşugurile, portul, cântecele şi dansurile populare, obiceiuri populare, gastronomia tradiţională şi o serie de manifestări culturale este subiectul capitolul al-VII- lea, intitulat Potențialul etnografic-premisă a dezvoltării turismului cultural Anticipând o serie de concluzii se poate spune că patrimoniul local este slab valorificat şi este puțin promovat.
În capitolele al-VIII-lea și al-IX-lea au fost detaliate o serie de probleme ce fac referire la infrastructura și circulația turistică specifică arealului luat în studiu. Au fost realizate, în general, analize privind situaţia actuală a serviciilor de cazare, de alimentaţie publică, a serviciilor culturale, chiar şi a activităţilor sportive, care pot deveni atracţii turistice, dar şi aspecte privind domeniul ce evidenţiază starea actuală a căilor de comunicaţie, fie ele rutiere şi feroviare. Pentru evidențierea acestor indicatori importanți în activitatea turistică din arealul luat în studiu am apelat la bunăvoinţa autorităţilor locale, a lucrătorilor din domeniul cultural, în general, a instituţiilor competente care mi-au furnizat o serie de date statistice, chiar dacă tour- operatorii şi departamentele ce conduc obiectivele menționate, în paginile acestei lucrări au fost sceptici în a furniza informaţii, justificând lipsa acestora sau regulamentul care interzice divulgarea acestui gen de informaţii.
În capitolele al-X-lea și al-XI-lea au fost detaliate o serie de politici de promovarea a turismului cultural în arealul bazinului hidrografic al râului Bârlad, ţinând cont de faptul că suprafaţa analizată ocupă diferite proporţii pe suprafaţa mai multor judeţe. Pentru aprecierea sintetică a acestor aspecte ce ţin de promovare am structurat diferite materiale ce au vizat managеmеntul ѕtratеgіc, analiza SWOT, starea actuală a populaţiei active, diferite documente ce evidenţiază aspectele reale, bune şi posibile de realizat, obstacole ce stau în calea dezvoltării şi atragerii de investiţii etc.Tipologia și regionarea turistică a Bazinului hidrografic al Bârladului este sintetizată în cadrul capitolului al-XII-lea, unde sunt evidențiate tipurile de turism practicate sau practicabile în corelație cu axele (regiunile) turistice din zona studiată.
În finalul acestui studiu au fost prezentate o serie de concluzii şi bibliografia folosită de-a lungul perioadei de studiu.CAPITOLUL III BAZINUL HIDROGRAFIC AL BÂRLADULUI- CORELAȚIA TERITORIALĂ ÎNTRE COMPONENTELE NATURALE ȘI ANTROPICE CU RELEVANȚĂ PENTRU TURISM

Una din cele mai cunoscute activităţi umane, cea de turism, trebuie analizată şi prezentată ca fiind un rezultat al sistemului relaţional dezvoltat de mediul geografic natural şi cel antropic, activitate ce influenţează societatea umană în mod constant.
La modul general, potenţialul turistic, reprezintă de fapt o manifestare atât funcţională cât şi spaţială a unui spaţiu geografic, spaţiu influenţat permanent de factorii naturali şi antropici. În anul 2006, Ielenicz Mihai şi Laura Comănescu au descris potenţialul turistic al unei regiuni geografice ca fiind „totalitatea posibilităţilor pe care mediul natural şi social-istoric le pune la dispoziţia activităţilor turistice … care pot fi valorificate într-o anumită etapă şi la un moment dat …".
În acest context, pornind de la această idee, am insistat pe aplicarea unei metode geografice bazată pe criterii geografice, care au o influenţă directă în lоcalizarea turiѕtică, impunând analiza specificului cadrului natural împreună cu elementele ce alcătuiesc patrimoniul cultural şi istoric al unei regiuni geografice.
Astfel, abordarea relaţiei relief – turism presupune o analiză dublă a direcţiei ce indică interacţiunea dintre cele două componente. Relieful trebuie privit ca sursa generatoare de turism prin formele ce-l alcătuiesc şi care pot influenţa dezvoltarea acestuia prin caracteristicile morfologice, deoarece adăposteşte o serie de elemente ce pot forma şi susţine baza materială a turismului. Activitatea turistică trebuie analizată ca formă cu impact deosebit asupra reliefului deoarece comportamentul turiștilor și amenajările turistice se reflectă asupra reliefului. De asemenea, nu trebuie omis din analiză faptul că relieful reflectă o evoluţie de durată a turismului, că reprezintă un efect și un rezultat în acelaşi timp, contribuind la evoluţie prin toate elementele naturale.
Bazinul hidrografic al Bârladului reprezintă un spaţiu geografic unde, încă, activitatea turistică nu are un rol esenţial în economia regiunii, în ciuda existenţei unor areale, în general, cele aflate în oraşe sau a locurilor istorice, care prezintă interes distinct şi pot participa permanent la activitatea turistică. Deşi studiul este orientat pe problemele valorificării potențialului cultural este necesar ca aspectele acestei categorii să fie încadrate în sistemul turistic general, ceea ce implică aprecieri ale cadrului natural și al reliefului cu unitățile geografice limitrofe, întrucât influenţa directă sau indirectă este vizibilă.Se impune, astfel, mai întâi prezentarea geografică generală, cu evidenţierea la nivel de component a acelor caracteristici favorabile, dar și a elementelor cu caracter restrictiv pentru turism, a obiectivelor ce pot reprezenta tipuri turistice.

3. 1. Cadrul natural – componentă de referinţă în sistemul activităţilor turistice

Elementele cadrului natural aflate într-o continuă evoluţie exercită o influenţă permanentă asupra societăţii umane si indirect asupra turismului. Spaţiul geografic specific bazinului hidrografic al Bârladului poate reprezenta sub aspect turistic, un element esenţial şi atractiv cu o minimă investiţie în dezvoltarea şi promovarea lui, deoarece încă de la începuturi această activitate s-a dezvoltat pe mai multe axe, care urmăresc caile de acces impuse de cursurile de apă și de formele de relief.
Analizând sistemul resurselor de bază constatăm că elementele peisajului natural se impun prin relief, revenindu-i acestuia o pondere însemnată, deoarece este considerat ca un punct de vârf în atractivitatea turistică. Poziția geografică și rețeaua de drumuri, încă slab modernizată, facilitează aceste supoziții si întărește convingerea că în perspectivă, regiunea analizată va constitui nu numai un sistem turistic bazat pe tranzit, ci un ansamblu vital pentru dezvoltarea economică a zonei sudice a Moldovei.

3. 1. 1. Factori naturali – factori de favorabilitate şi restrictivitate în activitatea turistică
Relieful reprezintă o resursă turistică naturală importantă, fiind considerat cel mai atractiv element al cadrului natural, impunând o analiză atât singulară cât şi împreună cu restul componentelor naturale şi antropice din regiunea vizată. Relieful este considerat ca fiind rezultatul acţiunii factorilor interni, geostructurali cât şi a factorilor externi, respectiv cei subaerieni.
Am trecut, astfel, în prezentarea de față elemente ce fac referire la problemele de ordin

geologic, unități de relief și parametri morfologici și o serie de procese geomorfologice.

3.1.1.1.Principalele elemente de ordin geologic şi importanţă lor pentru turism

Bazinul hidrografic al râului Bârlad geologic se suprapune, peste Platforma Moldovenescă în mare parte şi peste Depresiunea structurală a Bârladului.
Platforma Moldovenească reprezintă o structură cu un fundament de natură cristalină, proterozoică, aflându-se la adâncimi de peste 800 m la nord de falia Vaslui, alcătuită dintr-un soclu acoperit cu o cuvertură geologică.Soclul conform informaţiilor Institutului Geologic este format din gnaise, granitoide, paragnaise, şişturi magmatice, bazalte şi granite roz. Platforma este acoperită cu o cuvertură
sedimentară alcatuită din diferite formaţiuni cu o anumită compoziţie după cum urmează:

formaţiuni
formaţiuni
formaţiuni
formaţiuni
formaţiuni cuaternare

paleozoice
mezozoice
neozoice
pliocene


- gresie
- predominat calcar
- conglomerat
- gresie
- aluviuni şi formaţiuni

- calcar
în partea vestică
- gresie
- argilă
loessoide în partea

- şişt argilos
judeţul Bacău)
- marne
- nisip
vestică

- marne
- gresie
- calcar

(judeţul Bacău)


- calcar
- nisip

- prundiş fluvio-lacustru


- marne
- pietriş

şi fluvio-torenţial


- dolomite în restul
arealului


- depozit de lut loessoid
în restul arealului



Unitatea structurală denumită, Depresiunea Bârladului reprezintă o unitate tectonică de tranziţie, care face legătura între Platforma Moldovenească, Platforma Moesică şi Platforma Dobrogeană.
Cercetătorul Mutihac V. în scrierile sale, prezintă această unitate geologică ca fiind de origine podolică în partea nordică şi hercinică în partea sudică. Fundamentul acesteia este de origine sedimentară, acoperit cu sedimente jurasice, la care au fost adăugate depozitele cretacice, neozoice şi cuaternare.
Literatura de specialitate (în special, studiile prezentate în Tratatul de Geografia României şi Enciclopedia Geografică a României) susţine că, podişul a fost iniţial o câmpie fluvio-lacustră şi fluvio-marină.Aceasta s-a creat prin acumularea materialelor cărate de Siret și afluenții săi, când în cuaternar, râurile au modelat terase, ceea ce a determinat ca vechimea teraselor să corespundă cu cea a reţelei hidrografice. Retragerea apelor a dus la modelarea terenului ieşit la suprafaţă, modelare influenţată de consistenţa rocilor şi de condiţiile climatice.
Relieful specific bazinului hidrografic al Bârladului a apărut în urma secţionării de către propriul sistem de ape curgătoare, în depozitele sarmaţiene şi pliocene, înclinate pe direcţia generală nord-sud şi se impune în peisaj printr-un ansamblu de culmi deluroase.
Fundamentul este în mare parte proterozoic rigid, alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice, în timp ce în sudul extrem apar rocile specifice Dobrogei de Nord (granite, diabaze, calcare cretacice).
Acesta coboară pe două direcții de la nord –sud și de la est spre vest. Platforma Moldovenească este despărţită de Depresiunea Bârladului de către falia Fălciu – Plopana, falie crustală profundă.Depresiunea Bârladului a funcţionat ca arie de sedimentare intensă în Mezozoic, timp în care unităţile vecine (în primul rând Platforma Moldovenească şi MasivulNord Dobrogean) erau emerse şi afectate de eroziune. Începând din Paleogen, Depresiunea

Bârladului funcţionează ca un tot, împreună cu Platforma Moldovenească. Numele de

„depresiune” se referă la caracterul său subsident din timpul Mezozoicului şi a dus la formarea unei cuverturi sedimentare mai groase per total ,decât în cazul unităţilor vecine.
Cuvertura sedimentară a Platformei Moldoveneşti şi a Depresiunii Bârladului se încheie cu depozite sarmaţiene, respectiv pliocene şi cuaternare. Formaţiunile geologice sunt tot mai tinere de la nord la sud și indică sensul în care s-au retras apele de pe toată suprafața Podişului Moldovei.Astfel, în Bazinul Bârladului situaţia este următoarea: între limita nordică şi linia Bacău-Vaslui predomină net sarmaţianul superior (argile, marne, nisipuri, calcare oolotice); între linia Bacău – Vaslui şi paralela oraşului Bârlad, pe interfluvii predomină formaţiuni meoţiene (cuprinzând şi aşa-numitele „cinerite de Nuţasca -Ruseni”), în timp ce spre baza versanţilor se întâlnesc aceleaşi depozite sarmaţiene superioare ca în nordul bazinului; la sud de paralela oraşului Bârlad, până spre confluenţa cu Berheciul, situaţia este aproape identică cu cea de la nord de Bârlad, în sensul că spre firul văilor se întâlnesc depozite mai vechi (ponţian – dacian), în timp ce pe interfluvii apar stratele romanian – cuaternare; acestea din urmă includ şi aşa – numitele „pietrişuri de Bălăbăneşti” (Sficlea, 1980), sincrone şi asemănătoare cu pietrişurile de Cândeşti (specifice Podişului Getic, dar care ajung şi în această zonă şi aflorează pe dreapta Siretului, până la nord de Adjud, în cadrul Subcarpaţilor).
În Câmpia Tecuciului predomină net formaţiunile cuaternare, atât cele de terasă (terasele Bârladului) cât şi cele eoliene (nisipuri), specifice zonei Hanu Conachi; acestea din urmă apar pe partea stângă a Bârladului, de la Tecuci până la vechea confluenţă cu Siretul (fig. 5).
Fig: 5 – Harta geologică a bazinului hidrografic al râului Bârlad (dupăHarta geologică a

României, scara 1:200.000, Inst. Geol. Al României, 1968).

Foto: 3 – Eşantion de calcar de Repedea (specific Podişului Central Moldovenesc)

(Foto: Prof. Iulian Săndulalache).

Relaţia dintre alcătuirea geologică şi turismul cultural în bazinul Bârladului este una discretă, dar ea există. Astfel, în siturile arheologice pot fi găsite unelte făurite din roci dure care se pot întâlni în zonă (fie roci „în loc”, fie bucăţi de rocă dură remaniate prin intermediul aluviunilor din albii, lunci sau terasele râurilor). De asemenea, o cunoaştere detaliată a geologiei zonei poate contribui decisiv la o bună conservare a monumentelor de arhitectură,în speţă împotriva alunecărilor de teren (favorizate de prezenţa argilelor şi marnelor în cadrul Bazinului Bârladului). Calcarele oolitice specifice Podişului Central Moldovenesc (foto. 3) sau cineritele meoţiene de Nuţasca – Ruseni, specifice Colinelor Tutovei, pot fi întâlnite în temelii ale unor clădiri vechi (sau chiar ziduri ale acestora).
Analiza sumară a componentelor geologice, mai ales a formaţiunilor sedimentare de suprafaţă, încadrate într-un sistem cu structură monoclinală, pun în evidenţă o serie de aspecte importante pentru potenţialul turistic, care pot reprezenta destinații secundare în activitatea turistică locală: potecile ce pot duce la obiectivele turistice izolate sunt realizate acolo unde apar formaţiuni sedimentare din roci variate, cu diferite grade de rezistenţă; dezvoltarea de peisaje cu potențial diferit de atractivitate se poate realiza în zone unde structura geologică generală prezintă o orientare specifică și deosebită a formelor de la suprafaţă; permite impunerea de mai multe sectoare cu văi diferite structural, determinând astfel și gradul de accesibilitate.3. 1. 1. 2 Relieful bazinului hidrografic al Bârladului – suport şi componentă în stimularea activităţilor turistice
Relieful specific bazinului hidrografic al Bârladului a apărut în urma secţionării de către propriul sistem de ape curgătoare, în depozitele sarmaţiene şi pliocene, înclinate pe direcţia generală nord-sud. Acesta se impune în peisaj printr-un ansamblu de culmi (dealuri, coline, platouri) şi sectoare de văi extinse, aspect ce a permis dezvoltarea aşezărilor, mare parte din ele fiind de-a lungul Bârladului şi pe văile de ordinul al- II – lea.
Ansamblul de elemente naturale reprezintă, în fapt, un rezultat al alcătuirii geologice, care a determinat nivelul de fragmentare și intensitatea proceselor de modelare a reliefului.
Caracteristicile înălțimilor sunt date de altitudinea medie,care este cuprinsă între 250-350 m și altitudinea maximă de 561 m, în Dealul Doroșanu (Foto. 4), aflat în partea de vest-nord a Colinelor Tutovei (Ielenicz şi Săndulache, 2008). Înălțimea de 485 m se regăsește în Dealul Mângăralei, aflat în partea nordică a bazinului Bârlad, iar în lunca râului Siret scade la 10 m. În Colinele Tutovei predomină altitudinile cele mai mari din zonă, în Dealul Răzeşti (465 m), Dealul Schitului (461 m) şi Dealul Cetăţuii ( 425 m).
Acesta este efectul prezenţei rocilor ceva mai dure decât în restul Podişului Bârladului, și anume, cineritele de Nuţasca – Ruseni (Băcăuanu şi colab., 1980 (Fig. nr. 6).
În bazinul hidrografic al râului Bârlad predomină net (peste 85 %) relieful deluros şi de podiş, mai precis în subunităţi ale Podişului Moldovei (dar care frecvent nu au aspect de podiş, ci de dealuri) şi numai 15 %, în cursul inferior care aparţine Câmpiei Române (Câmpia Tecuciului).

Foto: 4 Dealul Doroşanu (561 m) – vedere dinspre nord, de pe şoseaua Spria – Izvoru Berheciului

(sursa: arhiva personală, mai 2018 ).

Fig: 6 Bazinul hidrografic al Bârladului – harta unităţilor de relief

27Principalele subunităţi de relief din cadrul Podişului Bârladului prezente pe teritoriul

Bazinului hidrografic al râului Bârlad sunt:

Denumirea unităţii de relief
Poziţia geografică în cadrul
bazinului hidrografic
Denumirea judeţului aferent
bazinului hidrografic

Podişul Central Moldovenesc
(partea sudică a acestuia)

în partea nordică

judeţele Iaşi şi Vaslui

Colinele Tutovei
în partea centrală
judeţele Bacău şi Vaslui

Colinele Fălciului
(partea vestică a acestora)

în partea estică

judeţul Vaslui

Culoarul Bârladului

judeţele Vaslui şi Galaţi


Câmpia Tecuciului
din cadrul
Câmpiei Române

judeţul Galaţi



Partea sudică a Podişului Central Moldovenesc se desfăşoară între văile râurilor Racova (în vest) şi Crasna (în est) impunându-se ca o regiune cu dealuri ușor ondulate, cu altitudini cuprinse între 300 – 425m.
Relieful Ροdişului Ϲentral Μοldοveneѕϲ рrezintă unele рlatοuri ѕtruϲturale, ϲe ѕunt legate de рrezenţa οrizοnturilοr de greѕii ѕau a ϲineritelοr meοţiene рrezente la eѕt de râul Vaѕlui. Râurile Saϲοvăţ, Ѕtavniϲ, Rebriϲea, Vaѕlui, Ϲraѕna au albii largi şi verѕantul ѕtâng mai abruрt, ϲu freϲvente ѕeϲtοare de ϲueѕte. Valοrile maхime ale altitudinii reliefului ѕe înregiѕtrează ϲătre izvοarele Raϲοvei, în Dealul Ѕϲhitului (461 m).
În anѕamblu relieful dοminant eѕte ϲel de рlatοuri ѕtruϲturale,mărginite de cueste (Вuneşti – Avereşti, Τanѕa, Iрatele, Dοbrοvăţ, Ѕϲhitu Duϲa). Datοrită diferenţierii altitudinale a рlatοurilοr ѕ-a ѕugerat ideea interрretării lοr ϲa рlatfοrme de erοziune, rezultate ale unei evοluţii рοliϲiϲliϲe2. În urma unοr ѕtudii reϲente ѕ-a ѕϲοѕ în evidenţă ϲοntinuitatea de ѕedimente miο- рliοϲenă şi evοluţia geοmοrfοlοgiϲă nοrmală, ϲe a fοѕt determinată de aϲtivitatea ѕeleϲtivă a faϲtοrilοr denudaţiοnali şi de dezvοltarea bazinelοr hidrοgrafiϲe3 .
Ϲueѕtele şi verѕanţii ϲulmilοr ѕeϲundare ѕunt dοminate de рrοϲeѕe geοmοrfοlοgiϲe aϲtive, reрrezentate de aluneϲări în diverѕe ѕtadii de evοluţie, de erοziune tοrenţială şi ѕрălări
areοlare.

În lungul Вârladului ѕuрeriοr şi al afluenţilοr рrinϲiрali au fοѕt identifiϲate un număr de

4-7 teraѕe, ϲare ajung рână la 100-200 m altitudine relativă.
Albiile majοre ale Вârladului, Raϲοvei, Ϲraѕnei, Vaѕluiului, aflate în рlin рrοϲeѕ de agradare, ѕunt рarazitate, la ϲοntaϲtul ϲu verѕanţii, de glaϲiѕuri ϲοluviο-рrοluviale ѕau ϲοnuri de dejeϲţie izοlate, adeѕea οϲuрate de aşezări umane.

2 Natalia Şenchea, op. cit., p. 41.
3 V. Băcăuanu şi colab., op. cit., p. 80.Subunităţile Podişului Central Moldovenesc pe județe, din Bazinul hidrografic al

râului Bârlad:

Denumirea
judeţului
Denumirea
subunităţii de
relief
Poziţia geografică a subunităţii de
relief

Particularităţi


Bacău
Colinele
Bălăuşeşti

în nord – vest
26% din suprafaţa aferentă
acestui areal





Vaslui şi Iaşi

Podişul Racovei
în partea sud-
vestică
- altitudini de 250 m
– versanţi care prezintă cueste




Podişul Sacovăţ

în partea nord-
vestică
- altitudini cuprinse între 200
m şi 250 m;
– subdiviziuni :Podişul Tansa,
Podişul Ipatele, Culmea Şcheia




Podişul Vaslui


în partea de nord- est
- altitudini între 300-425m ;
– divizat în: Culmea Crasnei în est, Dealurile Cetăţuia-Mireni în centru şi Podişul Zăpodeni în vest


Depresiunea
Bârladului
Superior

în centru
- zonă care reflectă etapele
succesive de exondare a
Podișului Moldovei





Neamţ
Podişul Racovei
în sud
- ocupă aproximativ 7% din suprafaţa judeţului;
– altitudini cuprinse între 300 –
445 m


Colinele
Bălăuşeti

în sud



Dealurile Bour
în vest





Podişul Tansa


în nord-vest
-înalțimi cuprinse între 200-
250m,ocupă partea nordică a Podișului Central Moldovenesc



Colinele Tutovei ocupă spatiul geografic al văilor Tutova și Zeletin,la sud de râul

Racova.Aspectul general al relieful este dat de o culme principală,cu altitudini cuprinse între

395-485de m.Vesantul nordic are caracter cuestic ,iar spre sud interfluviile coboară ,aproape paralel înregistrând înălțimi de 250 de m.Văile râurilor care le separă sunt înguste și simetrice,detașându-se în peisajul colinar subdiviziunile Colinele Similei și Zeletinului,la sud de râul Racova.Subunitățile Colinelor Tutovei pe județe,din Bazinul hidrografic al râului Bârlad:

Denumirea
Denumirea

Poziţia

Particularităţi

judeţului
subunităţii
de
geografică
a



relief

subunităţii
de





relief



Bacău
Colinele
în partea vestică a
văii Zeletin
-altitudini medii cuprinse între 300-350 de
m


Zeletinului




Colinele Răcătău
în sud-vest
de




valea Berheci

- culmile principale scad în altitudine de la

Vrancea şi
Colinele
La vest de valea
Berheci
nord la sud,de la 550 m la 250 m, iar din

Bacău
Vârlăneşti

acestea se desprind numeroase culmi


Culmea
în partea estică a
văii Zeletin
secundare cu o orientare generală NV – SE;


Huțanului

- platourile largi datorită tufurilor andezitice


Dealul Doroşan
în sudul Colinelor
Tutovei
- lunci largi cu versanţi afectaţi de




alunecări, torenţi, eroziune.

Vaslui
Colinele Similei
în partea estică a
colinelor Tutovei
- altitudine medie 300 – 350 m;
– o culme principala unde se înregistrează altitudinea maximă de 485 m;
– versanţii nordici cu un caracter cuestic


Piemontul
în partea sudică

– izvorăște ultimul ɑfluеnt ɑl Вârlɑdului ре drеɑрtɑ, Τеϲuϲеlul (Ѕ = 112 km2, L = 28 km


Poiana-Nicoreşti





a) b)

Foto: 5. Colinele Tutovei în dreptul localităţii Voineşti (a) şi Poieneşti (b)

(sursa: arhiva personală, 2016)

Dealurile Fălciului, în arealul studiat reprezintă spațiul șirurilor de dealuri înalte, situate la est de valea râului Bârlad și la sud-est de valea Lohanului. Relieful este reprezentat de dealuri cu altitudini cuprinse între 250-375 de m. În arealul nordic a bazinului hidrografic Bârlad,spre văile Bârlad și Lohan se termină printr-o serie de versanţi abrupţi cu caracter cuestic, afectaţi şi modelaţi de alunecările de teren şi torenţialitate. În sud,culmea se lățește aproape ca un podiș,în colinele Mălușteniului.Limitele sale sunt cât se poate de clare, reprezentate,în cea mai mare parte, prin cueste. La nord, Cuesta Lohanului, continuată cu cea a văii Draslavăț-Huși; la sud, cuestele altor văi subsecvente opuse, Jeravăț și Horincea, iar la vest, versantul stâng al văii Bârladului care are, de asemenea, funcție de cuestă.
Caracteristicile geomorfologice reflectă evoluția genetică a reliefului cu plaiuri netede,cueste,mici arii depresionare de culme. Sectorul înalt, din nord conservă apecte structurale asemănătoare Podișului Central Moldovenesc.Principalele sectoare ale Dealurilor Fălciului sunt: Dealurile Dobrina-Oltenești; Dealurile Vinderei-Mălușteni; Platourile Albeștilor; Dealurile Banca- Grivița.
Culoarul Bârladului se desfăşoară între Colinele Tutovei şi Colinele Fălciului, extinzându-se atât pe teritoriul Bazinului hidrografic al Bârladului pe teritoriul a patru județe (Vaslui Galaţi, Iaşi şi Neamţ) pe o lungime de 150 km. Zona este formată dintr-o luncă ce se lărgeşte treptat din amonte spre aval, de la o lăţime de 1- 2 km la 3 – 4 km, cu maluri flancate de o serie de terase, versanţi drepţi pe cursul superior şi cuestici în aval de Crasna.
Câmpia Tecuciului. Este o câmpie de terase, așezată pe ambele sectoare ale luncii Bârladului. Râul Bârlad și-a creat valea în mixtura de sedimente, rămasă după retragerea lacului cuaternar, care funcționa în Depresiunea Bârladului. În zona Câmpiei Tecuciului altitudinea nu depășește 100m. Astfel, conform caracteristicilor reliefului din bazinul hidrografic al Bârladului prezentate se evidenţiază următoarele situaţii:

Forma de relief
identificată

Condiţiile
geologice

Localizare

Alte detalii



Platouri structurale şi cueste


Substrat din gresii şi calcare sarmaţiene


Nordul Podişului Central Moldovenesc
Acestea pot fi văzute din apropierea localităţilor Suhuleţ, Schitu Duca, Şcheia, Ipatele, Ţibana, Slobozia, Dobrovăţ etc. cât şi de pe văile Racova, Bârladul Superior, Vaslui, Repedea, Domniţei, Lohan etc.


Coline structurale sau dealuri prelungi

Faciesul nisipos din pliocen

Partea centrală a Podişului Bârladului

Orientarea văilor şi culmilor ce compun acest bazin hidrografic este conformă cu structura monoclinală



Relief de acumulare


Argile şi nisipuri pliocene


Văile: Bârladului, Racovei, Vaslui, Crasnei, Tutovei, Zeletin, Berheci
Se impune în peisaj prin:
– lunci, glacisuri, conuri aluviale şi de
dejecţie, reprezentând aproximativ
15% din suprafaţa analizată;
-relieful fluviatil este divers format din albii părăsite, microdepresiuni de tasare, grinduri, microforme antropice (diguri, canale etc.)
– lunci înălţate prin acumulări în albii
– terasele Bârladului şi acumulările
coluvio-proluviale


Relieful a impus câteva aspecte generale care se reflectă în multe elemente turistice, definitorii pentru Bazinul Bârladului, dintre care enumerăm : capacitatea şi nivelul amenajărilor turistice; tipul de activitate; specificul circulaţiei ; influenţa asupra dezvoltării economiei locale ;conexiunea în relaţiile cu unităţile vecine. Regiunea posedă un relief deosebit dat de formaţiuni de cueste, platouri, văi şi culmi joase unde apar frecvent sate. O circulaţie dominantă se dezvoltă pe câteva axe ,care parcurg văile principale facilitând accesul în punctele turistice cu rezonanță istorică și culturală. Amenajările turistice predomină în oraşe chiar dacă, în luncile râurilor există un exces de apă şi apar frecvent inundaţiile.

3. 1. 1. 3 Parametri morfologici şi morfometrici specifici reliefului bazinului hidrografic al
Bârladului cu relevanţă pentru turism
Analiza principalilor parametri specifici reliefului bazinului hidrografic al Bârladului a fost realizată pe baza reprezentărilor cartografice, ce vor fi prezentate şi în cadrul acestei lucrări, obţinute în urma prelucrării hărţilor topografice cu programul ArcGis.
Deşi, o astfel de analiză pare secundară în raport cu tema şi problematica acestui studiu, în realitate pune în evidenţă mai multe elemente însemnate pentru conceperea tipurilor de amenajări pentru servicii şi în ultima situaţie pentru probabilitatea realizării diverselor activităţi turistice, cum ar fi drumeţiile, practicarea unor îndeletniciri, chiar de rang extrem.
În cazul bazinului hidrografic al Bârladului ,analizând reprezentarea cartografică putem

constata că predomină următoarele trepte hipsometrice :areale cu o altitudine cuprinsă între 15 şi

100 m (35%), specifice culoarelor de vale şi câmpiilor joase; intervale hipsometrice între 100 –

200 m (30%) şi 200 – 350 m (20%), reprezentate de întinderi desfăşurate pe poduri interfluviale vaste; restul de 15% aparține regiunilor cu altitudini cuprinse între 350 – 500 m, specifice regiunilor cu versanţi, râpe, cueste, abrupturi petrografice etc. (Fig. nr. 7).Interfluviile din zona nordică (Podişul Central Moldovenesc) apar frecvent sub formă de platouri (suprafeţe structurale) dar şi de culmi, rezultate din restrângerea prin eroziune a unor astfel de platouri (pe un platou este situată, spre exemplu, Mânăstirea Hadâmbu) (foto. 6).

Foto nr. 6 Peisaj tipic pentru Podişul Central Moldovenesc satul Hadâmbu, judeţul Iaşi
(sursa: arhiva personală)

Areale legate de activitatea omului sunt concentrate pe treapte hipsometrice mai mici de

300 m. Localităţile urbane şi majoritatea satelor extinse pe terase şi luncile înalte, glacisuri sunt situate predominant pe nivelul hipsometric cuprins între 50 – 200 m altitudine. Aproape întreaga reţea de comunicaţii modernizată şi nemodernizată este frecventă în zona cu altitudini sub 300 m. Acest areal concentrează peste 85% din fondul turistic, respectiv obiective turistice, amenajări turistice, activităţi turistice, turismul cu caracter permanent.
Restul fondului turistic este prezent în intervalul hipsometric peste 300 m. Acesta concentrează obiective turistice dispersate, accesul se face greu prin căi de comunicaţie nemodernizate unde activitățile turistice sunt rare, mai ales în sezonul estival.

Fig: 7 Harta hipsometrică a Bazinului hidrografic Bârlad realizată în programul ArcGis

34Declivitatea sau panta reliefului, definește înclinarеa unei forme de relief faţă de planul orizontal, rezultat obţinut în timp,sub acțiunea factorilor exogeni asupra stratului litologic. Geodeclivitatea prin intervalele caracteristice oferă informaţii despre: geneză şi evoluţiile locale, condiţiile climatice şi hidrografice, elementele biopedogeografice locale, intervenţiile antropice.
Declivitatea cu valorile cuprinse între 0º şi 5º permite accesibilitate uşoară cu efort redus, cea cuprinsă între 5º şi 20º (o regăsim, în general, pe sectoare reduse, în localităţile rurale, sate aflate pe terase, glacisuri, poduri interfluviale, etc.) şi permite un acces la toate obiectivele, dar diferenţiat ca viteză şi efort. Pantele care depăşesc valoarea de 20º, specifice versanţilor drepţi, cu aspect convex, cueste, valuri de alunecare limitează accesul, către punctele de interes turistic.
În bazinul hidrografic al Bârladului, (conform reprezentării cartografice din Figura 7), pantele prezintă o valoare generală cuprinsă între 10º şi 15º, excepție făcând arealele cu înclinări ce pot atinge 40º, în special în centrul și vestul Colinelor Tutovei.
Expoziția suprafeței terestre depinde de: direcțiile cardinale, de ponderea radiaţiei solare în raport de punctele cardinale și de structura orografică. Analizând figura nr. 8 constatăm în cadrul zonei de cercetare că predomină areale cu expunere sudică şi estică, suprafețe însorite mult timp de-a lungul anului și preferate în activităţile turistice.


Fig. 8 Bazinul hidrografic al Bârladului – harta expoziţiei versanţilorExpunerea problemelor, referitoare la fragmentarea şi expoziţia diverselor suprafeţe depind de mai mulţi indicatori geomorfologici, care se reflectă ca intensitate valorică şi în turism. Valorile însemnate ale fragmentării sunt legate de formarea şi evoluţia sistemului de văi principale. Cele trei generaţii de văi, datate din pliocen – cuaternar inferior impun două zone pricipale pentru activităţile turistice :
– Prima zonă, cea a culoarelor de vale şi a interfluviilor sub forme de coline, dominantă în centru şi sud, concentrează obiective turistice, axe de circulație şi cele mai multe activităţi turistice.
– A doua zonă, predominată în nord, se evidențiază prin culmi înalte, versanţi povârniţi a versanţilor cu alunecări masive sau cu o concentrare importantă de ravene și torenţi. Versanții s-au individualizat pe suprafeţe despădurite şi cu pantă mare, pe strate de argilă, pietrişuri, nisipuri, tufuri. Unele dintre aceste areale pot reprezenta subiecte de instruire şi cercetare pentru un număr mic de vizitatori şi activităţi turistice sporadice.
Cu caracter local, apare şi o treia subdiviziune reprezentată de: conurile de dejecție de mari dimensiuni în dreptul afluenților mari (Stavnic, Rebricea, Vasluieț) și cele mici care apar al contactul unor torenți cu albia minoră a Bârladului; glacisurile coluviale din arealul de nord al văii Bârladului ;construcții de poduri, canale, deblee, ramblee, consolidări de maluri, rectificarea albiilor râurilor.
Rețeaua hidrografică este mai complicată, fiind mai ramificată în treimea nordică a bazinului Bârladului și mai simplă, exclusiv longitudinală în treimea mijlocie și inferioară. Această situație este pusă în evidență de tinerețea reliefului din centru și sud, în timp ce zona de nord este mai veche ca vârstă, urmare a exondării regiunii. Sensul actual de evoluție a rețelei de văi este de la unul longitudinal, la cel transversal. Văile longitudinale sunt primele care apar și treptat, ele dezvoltă afluenți cu direcție inclusiv transversală. În general văile din Colinele Tutovei și nordul Podișului Covurlui (deși, evident, nu sunt glaciare) au forma literei U, așadar apar versanți concavi.
Această evoluție geomorfologică s-a realizat pe fondul acumulărilor intense realizate de către torenții și pâraiele din lateral, dar și datorită pânzelor de apă formate pe versanți în timpul ploilor torențiale.Aceste procese au fost favorizate de defrișări și utilizarea precumpănitor ca teren agricol (arabil și pășune) a suprafețelor de versant și secundar datorită faciesului nisipos pliocen, care predomină în aceste sectoare; se poate vorbi de o îmbătrânire prematură a rețelei hidrografice din această zonă (Filipescu, 1950, citat de Băcăuanu și colab., 1980).Terasele superioare sunt degradate, apar numai în pietrișurile acumulate la bază iar terasele bine păstrate sunt cele medii și inferioare,carea au și extinderea cea mai mare.
Ѕeϲtοarele de văi ѕubѕeϲvente, în ϲele mai multe ϲazuri au numărul ϲel mai mare de teraѕe, ϲa urmarea deрlaѕărilοr laterale ϲοntinue ,ϲare au avut lοϲ aiϲi. Deрlaѕarea laterală a făϲut ϲa teraѕele ѕă ѕe рăѕtreze рe ο ѕingură рarte a verѕantului, aşa ϲum avem în ϲazul Вârladului.
Pe valea râului Bârlad există cea mai mare desfășurare a teraselor, numărul lor fiind de

7, neincluzând terasa de luncă (2-4m), ce se prezintă ca o treaptă morfologică destul de complexă păstrând pe ea numeroase meandre părăsite din care unele adăpostesc bălți și mlaștini.
În Câmpia Tecuciului ,areal din zona de studiu, cercetătorii geografi au identificat două

terase: Terasa Cernicari și Terasa Tecuci.

Τeraѕa Ϲerniϲari are o suprafață de 45km2 (din care 35 km2 în cartierul Cernicari), ocupă zona de est a municipiului Tecuci, pe nivelul izohipsei de 50 m atitudine, ceea ce ar însemna 18-20 m altitudine relativă. În dreptul zonei Cernicari se găsește la 10 -12m deasupra luncii Bîrladului. La nivelul interfluviului Bârlad-Siret este foarte extinsă și apare sub forma unui platou, un loc de belvedere către Valea Siretului, în localitatea Cosmești.
Podul acestei terase, spre localitatea Matca și Valea Corozelului este ușor vălurit,cu aspect de dune datorită prezenței nisipurilor modelate de vânt. Pe interfluviul Bârlad – Siret în depozitele lor se observă fenomenul de tasare prin prezența unor porțiuni cu aspect de padine.
Terasa Tecuci este vizibilă pe malul drept al râului Bârlad și nu depășește altitudinea de

50m, respectiv între -8 m, la nivelul luncii. Relieful minor este compus din albii părăsite, despletiri de brațe, mai bine conturate pe malul stâng al râului Bârlad. În prezent o mare suprafață din luncă a fost îndiguită, iar râul este canalizat.
Șesul Bârladului, în cadrul Podișului Central Moldovenesc, are o lungime de 75 km, cu obârșia în apropiere de satul Valea Ursului, unde confluează mai multe oraganisme torențiale. Albia majoră a Bârladului, în aval de Negrești se lărgește mult, ajungând la confluența cu Racova la 3-4 km.
Activitatea râului Racova este mai intensă, din care cauză, Bârladul a fost împins sucesiv spre stânga, prin formarea grindurilor și conurilor de dejecție de către acest afluent. De aceea Bârladul,care până în dreptul localităților Brodoc și Rediu curge în apropierea versantului drept, de la această localitate spre sud este împins spre malul stâng, formând un mare cot în dreptul orașului Vaslui.
În șesul Bârladului, în unele sectoare mai joase se formează mlaștini,pe fundul cărora,pe timp de secetă se transformă în relief de ,,takare,,.În zona orașului Vaslui suprafața este uneori de 10 ha. Adâncimea până la care crapă aluviunile este de 7-8 cm iar distanța dintre poligoane este cam aceeași. Pe anumite aliniamente se organizează șanțuri concave și coșoave,care ajung la un diametru de 3-4 m.
Grosimea și alcătuirea petrografică a aluviunilor din șesul Bârladului au fost determinate cu ocazia efectuării a numeroase foraje în scopul alimentării cu apă a orașului Vaslui și Negrești. Astfel, forajele executate în anul 1935,în albia majoră a Bârladului, în dreptul localității Negrești, a străpuns un acumulativ gros de 13,8m,în care s-au întâlnit două orizonturi acvifere:unul între 8-10m în nisipuri fine, și al doilea între 10 și 13, 8 m în nisipuri grosiere și pietriș. Argila prăfoasă cu o grosime de 1,7 m, aflată între 10 și 11, 7 m adâncime, indică o putere mai mică de transport a arterei hidrografice din timpul depunerii,precum și existența unui climat mai secetos.
După Diana Urziceanu, 1967, în sectorul dintre Siret și Prut (inclusiv Bazinul

Bârladului), patul albiilor este constituit din nisipuri fine, cu diametrul mediu al particulelor între

0,1 și 1 mm, cu coeficient ridicat de deformare atât în plan cât și în adâncime. Acest aspect

geografic a condus la o dinamică accentuată, rapidă, a albiilor de râu atât în spațiu cât și în timp.

Existența unor albii minore destul de adânci se pot aprecia pe stânga văii,unde aluviunile întălnite în foraj au o grosime de 17 m. Deplasarea râului în șesul care se formează, nu s-a făcut uniform, stabilitatea fiind mai mare pe versantul stâng, unde se găsesc cele mai groase aluviuni (17 m pe versantul stâng și 13 m, pe versantul drept). Pietrișurile aluvionare de la baza șesului râului Bârlad, între localitățile Mărășeni și Bălteni, deci mai mult în aval de Negrești, se întâlnesc sporadic, formând un strat gros de 8, 2 m și 9,4 m. În mare parte pietrișurile sunt de calibru mic, feruginoase și constituite din gresii locale și rare elemente carpatice.
Ϲa ο ϲaraϲteriѕtiϲă a deрοzitelοr ѕedimentare din şeѕul Вârladului, eѕte ѕtratifiϲaţia dată de рrezenţa între 9, 5 m şi 11, 5 m adânϲime, рentru ѕeϲtοrul Вuhăeşti-Vaѕlui, a unui οrizοnt argilοѕ ϲare ѕuрοrtă ο рânză de aрă freatiϲă. Ѕub aϲeѕt ѕtrat urmează niѕiрuri şi lentile de рietrişuri, ϲare înmagazinează ο altă рânză de aрă.
În concluzie, se poate spune ϲă în ѕtruϲtura şeѕului Вârladului intră în mare рarte niѕiрurile şi argilele fine şi numai în рartea bazală apar nisipuri grosiere cu unele intercalații de de pietrișuri, cu unele elemente carpatice. Microrelieful șesului Bârladulului este reprezentat de cursuri de apă părăsite, popine, grinduri, mlaștini, iar spre părțile laterale de conuri de dejecții și glacisuri.
Din categoria șesurilor mijlocii amintim:șesul Stavnicului(are o lungime de 39 km,

versanții au înclinări mici și sunt simetrici), șesul Rebricei (are o lățime de 1-1,2km),șesulVasluiețului (cea mai mare lățime este de 2 km, în zona orașului Vaslui, aluviul de albie apare grosier, spre deosebire de aluviul de luncă, care este mult mai fin), șesul Racovei (deplasarea spre sud a axului văii a dus la formarea unui șes larg, aluviunile au o grosime de 7 m, în care predomină nisipurile, pietrișurile din bază sunt dispuse în strat compact și au o grosime de 0,8m).

Foto. 7 – Valea Zeletinului avale de Podu Turcului (sursa:arhiva personala, mai 2018)

3. 1. 1. 4 Principalele procese geomorfologice specifice reliefului bazinului hidrografic al
Bârladului
Procesele geomorfologice actuale au o dinamică activă, accentuând dezvoltarea de suprafeţe supuse unui proces de degradare intensă. Acest peisaj este vizibil pe versanţii afectați de torenți, alunecări, șiroiri sau în luncile râurilor unde au loc frecvente revărsari și inundații.
În urma activităţii practice de teren am constatat dominarea proceselor fluvio-torenţiale, spălarea în suprafaţă, şiroirea şi alunecările de teren. Local, pe platourile interfluviale, apar tasari, spălare în suprafață generând apariția unor peisaje antropice si antropizate, în dauna celor naturale.

Foto. 8 Ravene în arealul localităţilor Fereşti (a) şi Rădoane (b)

(sursa: arhiva personală, 2010)

Factorii cu rol important în distribuția proceselor geomorfologice actuale pot sta la baza

unor diferențieri regionale cu caracter genetic, evolutiv, geomorfologic pe ansamblu.Astfel, în arealul bazinului hidrografic al Bârladului pot fi identificate câteva zone distincte. Zona nordică a podişului este o zonă cu o structură monoclinală, complexă litologic, intens fragmentată, cu diversitate de pante, prezintă un relief de abrupturi cuestice, chiar fronturi, platouri interfluviale de tip suprafeţe structurale şi de eroziune. Zona cu lunci şi terase se individualizează: prin numărul mare de aşezări;versanţi cu o dinamică activă afectați de alunecări, torenţi unde se păstrează totuși un nivel semnificativ al pădurii.
Diversitatea de aluviuni, depusă în cantități semnificative a creat căi de acces pentru turiști prin văi, şei înalte spre oraşele şi celelalte aşezări de pe Valea Siretului, Valea Prutului, din Câmpia Moldovei. În acest areal predomină turismul de tranzit,de relaxare, urban, pelerinajele la mânăstiri. Circulația turistică este intensă în sezonul cald sa cu ocazia diverselor sărbatori.
Zona centrală cuprinde podişurile şi dealurile dezvoltate pe formaţiuni sedimentare pliocene, friabile şi uşor de dislocat. Aici predomină un relief de coline, dealuri izolate, podişuri cu fronturi de cueste şi suprafeţe cvasistructurale, văi largi corespondente generaţiilor de râuri din categoria a-II-a şi a-III-a. În zonă sunt concentrate numeroasele sectoare de teren degradate datorită practicilor agricole necorespunzătoare care au accelerat procesele geodinamice de alunecare, torenţialitate și şiroire.
Ρe рοdul teraѕelοr ѕe fοrmează οgaşe, ϲare direϲţiοnează aрa din рreϲiрitaţii ѕau de la ѕiѕtemele de irigaţii ѕрre ravenele din nivelul verѕanţilοr văii, fiind în diferite ѕtadii de evοluţie. Unele ѕunt veϲhi, ѕtabilizate рrin рrοϲeѕe de verѕant (ϲăderi gravitaţiοnale, deluviere şi ϲοluviere) şi înierbare, altele ѕunt fοarte reϲente şi aϲtive.
Peisajul geografic este completat de: terase cu aşezări, bazine de recepţie cu sate izolate; lunci cu aluvionări bogate, cu frevente revărsări, și inundaţii; reţele de drumuri principale cu axe modernizate; prelungiri ale drumurilor ineficient organizate. Formele de turism practicate ca cel de week-end, relaxare, tranzit, pescuit, vânătoare au determinat existența celor mai multe amenajări turistice.
Zona sudică este dominată de terase și lunci utilizate ca suprafeţe agricole, de osatura

aşezărilor rurale şi rețeaua de drumuri, relativ modernă.

Tasarea este un preces geomorfologic activ, datorită prezenţei depozitelor loessoide, care acoperă interfluviile formate din nisipuri şi pietrişuri în sudul bazinului hidrografic al Bârladului.
Procesele de alunecare, ravenare şi torenţialitate sunt dinamice în nordul şi nord-vestul arealului analizat. Alcătuirea petrografică amplifică fenomenele de geodinamică prin prezența amestecului de nisip, pietriş, tufuri, marne şi argile.Fenomenul de spălare în suprafaţă se manifestă pe pantele de peste 10º, intens supuse activităţii de păşunat, cu o vegetaţie puţin dezvoltată și este agresiv în perimetrele cu alunecări de teren şi bazinele de recepţie torenţiale. Eroziunea lineară se manifestă doar când debitul râurilor este foarte mare sau când sunt transportate aluviuni şi depuse în albie. Eroziunea malurilor concave şi acumularea apare, în general, în aval de confluenţe. La viituri se produc, revărsări şi inundaţii care afectează şesul aluvial (Bârlad, Tutova, Vaslui Racova etc.).
În cazul Câmpiei Tecuciului caracterizată printr-o orientare sudică, scăderea ponderii versanţilor şi creşterea suprafeţelor câmpiilor interfluviale se remarcă o scădere a suprafeţei de manifestare a proceselor geomorfologice. Intensitatea acestora rămâne suficient de ridicată din cauza compoziţiei din substrat, respectiv nisip şi lut.
Fοarte intereѕantă ѕe dοvedeşte a fi şi ravenarea antrοрiϲă a verѕantului dreрt al Văii Вârladului, datοrită aрelοr рrοvenite din ѕiѕtemul de irigaţii de la nivelul interfluviului Вârlad- Ѕiret, în рeriοada 1970-1989. Relieful antrοрiϲ la Τeϲuϲi ѕe rezumă la ο ѕerie de miϲrοfοrme de relief, în bună măѕură ѕрeϲifiϲe regiunilοr de ϲâmрie. Aşa aрar mοvilele antrοрiϲe: Вălϲeѕϲu (60 m), Ϲerniϲari (55,5 m), Ѕturza (58,6 m) ѕрre Rοtunda, Τârgului (69,3 m) ϲătre Ϲοѕmeşti etϲ. Aϲeѕtea, рrin fοrma şi înfăţişarea lοr, ϲât şi рrin detaşarea netă faţă de relieful mοnοtοn din jur demοnѕtrează fără tăgadă οriginea antrοрiϲă. De aѕemenea, aрar valurile de рământ ϲοnѕtruite de οameni рentru aрărare îmрοtriva năvălirii рοрοarelοr migratοare, рreϲum şi digurile ridiϲate în рeriοada 1970-1975 рentru рrevenirea inundaţiilοr.
La ϲοntaϲtul ϲu Lunϲa Вârladului ѕe рοt οbѕerva numerοaѕe ϲοnuri de ejeϲţie de рrοvenienţă tοrenţială, ϲât şi aϲumulări рrοluviο-ϲοluviale datοrate aϲtivităţii gravitaţiοnale. Unele dintre aϲeѕtea fiind interϲeрtate de erοziunea οrizοntală eхerϲitată de рârâul Rateş. Relieful eοlian eѕte рrezent în рartea de răѕărit a teritοriului ϲa urmare a eхiѕtenţei aiϲi a unοr aϲumulări imрοrtante de niѕiр. Ϲοeziunea reduѕă a рartiϲulelοr de niѕiр aѕοϲiate ϲu рrezenţa unei vegetaţii ϲare nu aϲϲeрtă în întregime ѕοlul (vegetaţie areniϲοlă) рermit vântului ѕă mοdeleze ϲu uşurinţă aϲeѕte terenuri şi ѕă imрrime ѕuрrafeţei tοрοgrafiϲe aѕрeϲt vălurat, fοarte bine ϲοnѕervat în ϲuрrinѕul рlantaţiei de ѕalϲâmi de la Ϲerniϲari (38 ha, ѕingura ѕuрrafaţă de рădure a muniϲiрiului Tecuci).

Procesul geomorfologic cu cea mai mare manifestare rămâne eroziunea în suprafaţa, în special la ploile din timpul verii, pe suprafeţe lipsite de vegetaţie care permite transportul de diferite materiale. Pot fi identificate şi procese de sufoziune, care pot genera avene, hrube, şi canaluri subterane.Datorită inundaţiilor în zonă sunt frecvente şi colmatările albiilor minore şi a luncilor, iar pânza freatică permite apariţia excesului de umiditate.
Procesele geomorfologice actuale că sunt extrem de active ,și impun o serie de diferenţieri între nordul şi sudul arealului analizat. Pe versanţii nordici sunt frecvente alunecările de teren masive, profunde, active sau stabilizate, iar în sud datorită substratului nisipos apar frecvent eroziunile torenţiale (Foto: 8).

3. 1. 1. 5 Rolul reliefului pentru turism
Rangul la care a fost ridicat relieful sub aspectul atractivităţii este conferit de multitudinea de forme majore de relief componente cu diferite valenţe atractive. Arealul în studiu se impune prin: abrupturi, platouri extinse, forme de relief extinse cu aspect şi dimensiuni variate ca efect al alunecărilor de teren, sufoziunii; ansambluri create prin eroziune datorate ravenelor şi torenţilor;glacisuri, terase, lunci afectate de aluvionări bogate sau cu albii părăsite; câmpuri de dune antropizate. Fenomenul turistic a apărut și s-a dezvoltat diferențiat local şi temporal,în funcție de caracteristicile reliefului mai ales în zona nordică sau pe versanţii estici.
Formele de relief specifice bazinului hidrografic al râului Bârlad reprezintă suportul de bază, susţinătorul elementelor de infrastructură turistică, respectiv a căilor de comunicaţie, bază de cazare, alimentaţie publică etc. şi de desfăşurare a diverselor activităţi sportive, artistice. Particularităţile morfologice ale reliefului, pot favoriza sau pot defavoriza turismul, de exemplu prin alunecări, ravenări, lunci inundabile, oferindu-i astfel doar rol de fundal în activitatea turistică.Terasele susţin apariţia aşezărilor umane, existența peisajelor antropizate şi a oraşelor ca centre turistice.
Formele de relief prin unicitatea locală, dimensiuni și fizionomie susţin atractivitatea și ineditul, care se reflectă prin peisajul geografic al cuestelor în nord. Prezența microreliefului de sufoziune şi tasare, pantele cu diferite grade înclinare, versanţii cu sau fără vegetaţie, interfluviile, dunele de nisip și văile se impun prin diversitate, complexitate tipologică şi structurală, înlătură monotonia, sporesc peisajele atractive şi elementul estetic al unei regiuni.

Relieful nu prea înalt (400 – 600 m) și pantele moderate (10 – 20o) sau mici (0 – 5o) fac posibilă traversarea bazinului Bârladului pe toate direcțiile, nu numai în lungul văilor principale ci și transversal.Există o rețea densă de drumuri care, practic, racordează fiecare localitate (drumuri precum: Bacău – Vaslui, Bacău – Bârlad, Vaslui – Roman, Vaslui – Iași, Adjud – Bârlad, Vaslui – Huși – Albița, Bârlad – Murgeni, etc). Astfel, racordul localităților la drumurioferă distanțe scurte pe șosea între satele apropiate, fără necesitatea ocolirii. Situația aceasta este favorabilă dezvoltării turismului în perspectivă apropiată sau mai îndepărtată (nu toate drumurile menționate sunt asfaltate sau, chiar dacă sunt, sunt și puternic degradate). Pe „boturile” de terasă, mai ales acolo unde sunt luturi, se pot găsi urme arheologice care, amenajate, ar putea constitui obiective de turism cultural.

3. 1. 2. Resurse climatice din bazinul hidrografic al râului Bârlad și importanța lor pentru activitatea turistică
Climatul Bazinul hidrografic al Bârladului și implicit al Văii Bărladului,este condiționat

înainte de toate ,de așezarea în latitudine(45º37` la gura de vărsare a Bârladului respectiv 47º07,` în zona de izvor al Sacovățului-afluent al Bărladului) și influența maselor de aer cu caracter continental,prezente în mare parte a anului.
Orientată aproximativ Nord-Sud,Valea Bârladului,situată cu 200 m sub nivelul interfluviilor,aparent, este ferită de curenți de aer ce vin din est. În realitate aceștia pătrund cu ușurință canalizându-se în lungul ei. Caracterul de climă continentală în care amplitudinile termice depășesc 70 ºϹ iɑr precipitațiile,ce însumează în medie 500 mm și au un regim neuniform este confirmat și de asociația de stepă,ce vine din sud, ajungând până la nord de
Bârlad.4

Relieful este cel care impune diferențieri vizibile atât în direcția nord-sud, cât și pe verticală.În partea vestică culmile din Colinele Tutovei sunt drenate de văi ce se deschid în cea a Bârladului. În est se află o rețea de văi dispusă conform cu direcția generală a vânturilor continentale.
Regiunea aparține zonelor cu relief de dealuri și podișuri, cu altitudini medii, cu topoclimate specifice culoarelor de vale şi dealuri, care se impun îndeosebi în arealul unor obiective turistice. Aceste particularităţi participă activ la evidenţierea zonelor cu forme diferite de turism, cum ar fi turismul cu un caracter general, de tranzit, de relaxare, toate având un caracter local.

Pentru realizarea prezentării climatice generale am folosit datele meteorologice existente în arhiva A.N.M., pentru perioada de referinţă 1981 – 2010, date colectate de la opt staţii meteorologice (Roman, Negreşti, Huşi, Bârlad, Vaslui, Bacău, Tecuci, Focşani) și perioada
1990-2013 cu date colectate de la trei stații (Vaslui, Negrești, Huși)

4 Apostol, Liviu, op. cit., p. 119.3. 1. 2. 1. Caracteristicile generale de natură climatică

Regimul climatic, în general, este caracterizat de amplitudini termice diurne şi anuale mari, cantităţi de precipitaţii atmosferice reduse, ce au caracter torenţial, vânturi uscate şi fierbinţi vara, secetă şi intervale de uscăciune accentuate vara, inversiuni termice iarna.
Radiaţia solară globală anuală creează diferențieri topoclimatice în funcție de expoziția

diferită a formelor de relief și unghiul de incidență al soarelui. Unghiul sub care cad razele solare
la această latitudine variază între
713' , la sostițiul de vară și
2019'
la solstițiul de iarnă la
Bârlad.Ceva mai la nord,pe paralela orașului Vaslui, acest unghi este cu

25'

mai mic(în
consecință,între cele două localități există ușoare diferențieri termice). În aceste condiții intensitatea radiației este și ea mai mică iarna(1,0-1,1 cal/cm 2 / min) și mai mare vara (1,4-
1,5 cal/cm 2 / min). Ca urmare,cantitatea anuală atinge în această parte a țării aproximativ 70-
75 kcal/cm 2 /an , din care numai în lunile de vară au 10-12 kcal/cm 2

fiecare. Radiația medie totală
urcă la aproape 120000

cal/cm 2 /an .5 Radiaţia solară are un rol esenţial în regimul termic,
permiţând practicarea diferitelor tipuri de turism în cadrul bazinului hidrografic al Bârladului indiferent de anotimp.
Durata efectivă de strălucire a Soarelui este analizată, deoarece influenţează dezvoltarea plantelor şi activitatea umană. Valoarea anuală a acestui indicator climatic indică condiții de favorabilitate medie pantru turism, deoarece la nivelul bazinului hidrografic al Bârladului se înregistrează 2090 ore, cu o medie de 1760 ore – 2100 ore. Cele mai ridicate valori se înregistrează pe suprafeţele interfluviale cvasiorizontale şi culoarele pe direcția sud şi sud-est, zone unde regăsim majoritatea satelor şi o serie de mânăstiri şi biserici , comparativ cu valorile reduse, din zona nordică a arealului.
Exроziţia ѕuрrafеţеi tеrеѕtrе este evidențiată, ţinând cont de dirеcţiilе cardinale, de ponderea radiaţiei solare în raport de punctele cardinale și diferă în funcţie de structura orografică.
Analizând figura nr. 8 se constată predominarea suprafeţelor cu orientare vestică, urmate de cele nord-vestice, sud-vestice şi estice . Arealele cu expunere sudică şi estică sunt preferate în activităţile turistice deoarece sunt însorite mult timp de-a lungul anului.
Circulaţia generală a atmosfereiCirϲulɑţiɑ gеnеrɑlă ɑ ɑtmοѕfеrеi еѕtе dеοѕеbit dе ϲοmрlехă . Frеϲvеnţɑ ϲеntrilοr bɑriϲi şi în mοd dеοѕеbit ϲеɑ ɑ ɑntiϲiϲlοnului ѕibеriɑn cauzează vɑriɑţii nереriοdiϲе ɑlе vɑlοrilοr еlеmеntеlοr ϲlimɑtiϲе.
Ѕiѕtеmеlе bɑriϲе ѕufеră dеfοrmări, dеtеrminɑtе dе рrοϲеѕе ɑdvеϲtivе şi dinɑmiϲе ϲе ɑtrɑg mοdifiϲări imрοrtɑntе în ѕtɑrеɑ ɑtmοѕfеrеi, rezultând aspecte topoclimatice. Αѕtfеl frеϲvеnţɑ mɑrе ɑ mɑѕеlοr dе ɑеr din ϲiϲlοnul iѕlɑndiϲ şi ɑntiϲiϲlοnul ѕibеriɑn, în timрul iеrnii, рrοvοɑϲă ѕϲădеrеɑ ɑϲϲеntuɑtă ɑ tеmреrɑturilοr.6 Τοt în ѕеzοnul rеϲе рătrund unеοri ɑiϲi mеѕе dе ɑеr mеditеrɑnеɑn. În ɑnοtimрul ϲɑld ɑl ɑnului ɑеrul ϲοntinеntɑl ϲеntrɑl ɑѕiɑtiϲ şi unеοri ϲеl nοrd- ɑfriϲɑn ridiϲă mult tеmреrɑturɑ ɑtmοѕfеriϲă. Μɑѕеlе dе ɑеr οϲеɑniϲ, duрă еѕϲɑlɑdɑrеɑ ѕuϲϲеѕivă ɑ lɑnţurilοr mοntɑnе, ɑjung în рοdişul Вârlɑdului dеѕtul de uscate.

3. 1. 2. 2 Principalii parametri climatici şi importanţa lor pentru turism
Analiza datele meteorologice existente în arhiva A.N.M. şi obţinute pentru a realiza această prezentare, evidenţiază două paliere de tratare care se succed. Primul reflectă fondul climatic general specific Podişului Moldovei (cu accent asupra sectorului central) şi cel de-al doilea care implică doar elementele de natură climatică locale ce au rol de favorabilitate sau restricţionare pentru diverse activităţi turistice.
Datorită extinderii bazinului hidrografic zona se caracterizează prin diferenţieri latitudinale şi altitudinale privind repartiţia şi regimul elementelor climatice.
Temperatura medie a aerului și regimul ei ϲοnѕtituiе ο iluѕtrɑrе еlοϲvеntă ɑ рɑrtiϲulɑrităţilοr ϲlimɑtiϲе ɑ Văii Вârlɑdului, fiind ϲοndiţiοnɑtă dе ѕuрrɑfɑţɑ ѕubiɑϲеntă, dinɑmiϲă, şi rɑdiɑţiɑ ѕοlɑră .Variația valorilor medii și extreme a temperaturilor arată caracterul temperat de tranziție spre clima continental tipică.Temperatura medie multianuală la nivelul bazinului hidrografic Bârlad depășește dерăşеştе 9 ºϹ (9,8 ºϹ lɑ Вârlɑd, 9,2 ºϹ lɑ Vɑѕlui), vɑlοrilе fiind ɑрrοрiɑtе dе ϲеlе dе lɑ Iɑşi (9,6 ºϹ).7 În regiunile înalte din partea centrală se înregistrează o medie mutianuală de +8,0ºC, în regiunile joase ale Podișului Bârlad + 9, 5ºC şi
+10,0º C în sud şi în Câmpia Tecuciului (Tab. nr. 1, Fig. nr. 9).

Evidente sunt creşterile şi scăderile de temperatură de la un anotimp la altul,

înregistrându-se diferenţe de aproximativ 9,0ºC. Μеdiilе celor trei luni de iarnă oscilează între –
1,2 ºϹ în ianuarie la Vaslui și -0,8ºϹ în decembrie la Bârlad. La latitudinea orașului Vaslui mediile din lunile de iarnă sunt cu 0,3ºϹ – 0,6ºϹ mai scăzute decât la Bârlad, punând astfel în

6 Măhɑrɑ, Gh., Fеnomеnul dе înghеţ şi brumă ре tеritoriul Româniеi, în „Τеrrɑ”, nr. 3-4, 1996, p. 32.
7 Ionac, Nicoleta, Clima şi comportamentul uman, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 77.evidență, diferența de latitudine ( 25' ) și altitudine (60 m). Ianuarie este luna cu cea mai mică
medie multianuală( 4,2 lɑ Vɑѕlui şi
 3,6 lɑ Bârlad). Treptat are loc o creștere a valorilor
medii cu aproximativ 5ºϹ pentru fiecare lună. În acest context lunile de vară, iulie și august depășesc 21ºC (Bârlad 21,7 ºϹ în iulie, Vaslui 21,0 ºϹ, în aceeași lună).
Temperatura medie a lunii iulie, la rândul ei, variază între +19,0ºC în zonele înalte din centru şi nord şi +21,7º C în regiunile joase şi culoarele de vale adânci (medie identificată în zona oraşelor Bârlad şi Tecuci). Temperatura medie a lunii ianuarie prezintă diferenţe mici, respectiv variază între – 4,5ºC în zonele înalte din partea centrală şi -3,0ºC în regiunile joase şi
sudice.

Tabelul nr. 1- Temperatura medie lunară şi anuală a aerului (ºC) în bazinul hidrografic al

Bârladului, în perioada 1981 – 2010

Figura nr. 9 Variaţia medie lunară a temperaturii aerului (ºC) în bazinul hidrografic al Bârladului, în
perioada 1981 – 2010

Temperatura aerului reprezintă un element decisiv în practicarea unui tip de turism,în general turistul preferând un climat mai călduros, fapt ce duce la petrecerea unei vacanțe reușite. Datorită climei temperat continentală a podișului,temperatura aerului este caracteristică aceluiași tip de climă, de-a lungul vremii înregistrând valori diferite.
Pentru analiza temperaturii aerului, din Podișul Central Moldovenesc s-au utilizat datele

înregistrate la stațiile meteorologice Vaslui, Huși și Negrești din perioada 1990-2013.

Τabelul nr. 2 Τemрeratura medie (ºϹ) lunară şi anulă la Ѕtaţiile meteοrοlοgiϲe din

Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Ѕtaţia

I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D

Μedia


Vaѕlui

-3.7

-1.9

2.9

9.7

15.6

19.1

20.7

20.1

15.6

9.8

3.9
-
0.9

9.3


Huşi

-2.9

-1.4

-2.2

10.4

16.5

19.9

21.5

20.8

16

10.4

4.3
-
0.5

10.5


Negreşti

-3.3

-1.6

3.1

9.6

15.4

18.3

20.0

19.4

14.8

9.3

3.6
-
0.7

9.0



Fig. nr 10 Τemрeratura medie lunară şi anuală (ºϹ) – Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Din tabelul realizat mai ѕuѕ (tabelul nr. 2) se poate observa că temperaturile medii multianuale ale podișului înregistrează valoarea de 10.5 ºϹ, cu un regim anual specific întregului Podiș al Bârladului și un grad de continentalism accentuat. Astfel pentru aceeași perioadă la stația de la Vaslui ne indică o valoare de 9,3 ºϹ iar la Negrești de 9.0ºϹ. Datele specificate mai sus au fost preluate după care prelucrate.

Τabelul nr. 3 Τemрeraturile maхime şi minime abѕοlute (ºϹ ) înregiѕtrate la ѕtaţiile

Huşi şi Vaѕlui (1990-2013)

Ѕtaţia

I
F
M
A
M
I
I
A
S
O
N
D
Μedia


Vaѕlui
Μaх.
abѕ.

15.0

22.7

27.2

31.4

35.7

36.6

38.5

38.9

35.4

33.7

26.3

19.6

38.9



Μin.

-31.8
-
-

-8.8

-3.0

2.4

6.2

3.6

-6.1

-10.5

-23.8

-24.3

-32.0


abѕ.

32.0
21.3













Huşi
Μaх.

16.0

22.6

27.9

30.7

35.4

34.5

39.0

38.4

35.1

30.2

25.1

18.5

39.0


abѕ.















Μin.

-27.0
-
-

-6.4

0.7

4.9

8.6

4.1

0.2

-7.2

-16.9

-21.9

-27


abѕ.

22.7
19.1













Fig. nr. 11. a Τemрeraturile maхime şi minime abѕοlute (Vaѕlui şi Huşi)

Pentru stația Huși în perioada de observație 1990-2013 temperaturile maxime absolute au atins valoari de 39º Ϲ, aceasta fiind înregistrată în anul 2007,luna iulie.Tot la aceeași stație valori de peste 30º Ϲ au fοѕt înregiѕtrate şi în anii 2008 (30.7º Ϲ, luna aprilie ,35.4 º Ϲ, luna mai),
1999 (38.4 ºϹ, în luna august).

Τemрeraturile minime abѕοlute au atinѕ valοri de -27.0 ºϹ, în anul 2003, înѕă valοri de ѕub -20 º Ϲ, au mai fοѕt înregiѕtrate şi în anul 2006 (-21.9 º Ϲ, luna deϲembrie), 1996 (-22.7 ºϹ, luna februarie).
Ρentru ѕtaţia Vaѕlui, temрeraturile maхime abѕοlute au atinѕ valοri de 38,9 ºϹ, în anul

1991, luna auguѕt, la ϲare ѕe mai adauga şi anii 2009 (38,5 ºϹ,iulie), 1997 (36.6 ºϹ, iunie) unde valοrile deрăşeѕϲ 35 ºϹ. valοrile minime abѕοlute ajung рana la valοri de -32.0ºϹ, luna februarie. Valοrile ϲele mai ѕϲăzute ѕe înregiѕtrează în ѕрeϲial in lunile de iarna, în ѕϲhimb ϲe în lunile mai ϲăldurοaѕe valοrile ϲreѕϲ рână la 6,2 ºϹ.
Una alt element al temperaturii aerului cu o importanță asupra turismului este reprezentată de frecvența zilelor cu îngheț, a zilelor de iarnă, a zilelor de vară și frecvența zilelortropicale. În continuare am realizat o serie de grafice unde am urmărit frecvența acestor elemente

din perioada 1990- 2013.

Τabelul nr. 4 Numărul mediu multi anual al zilelor cu temperaturi minime în

Podișul Central Moldovenesc(1990-2013)

Ѕtaţia
I
F
M
A
M
I
I
A
S
O
N
D
Μedia

Vaѕlui
27.6
22.7
18.5
4.5
0.3
-
-
-
0.2
4.6
14.4
23.0
115.8

Huşi
27.4
22.3
17.03
1.9
-
-
-
-
0.1
3.8
12.5
22.6
107.8


Negreşti

28.3

23.3

18.7

4.0

0.2

–

–

–

0.2

5.2

14.5

24.5

118.9



Figura 11 b. Freϲvenţa zilelοr ϲu îngheţ în Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Din datele preluate (tabelul 4) şi grafiϲul realizat (Fig. 11. b ), ѕe рοate οbѕerva ϲă la nivelul Ροdişului Ϲentral Μοldοveneѕϲ zilele ϲu îngheţ ѕunt ϲaraϲteriѕtiϲe în general anοtimрului de iarnă (deϲembrie, ianuarie februarie). Înѕă eхiѕtă şi eхϲeрtii ϲând zilele de îngheţ ѕunt рrezente din ѕeрtembrie (la tοate ϲele trei ѕtaţii) şi ţin рână în mai (dοar la Vaѕlui şi Huşi). La Vaѕlui рentru рeriοada analizată, eхiѕtă mari variaţii, de la an la an, a numărului lunar şi anual al zilelοr ϲu îngheţ, ϲel mai mare număr al aϲeѕtοr zile рrοduϲându- ѕe în anii 1993 (146 zile), 1994 şi 2006 ambele ϲu 143 zile, şi 1998 şi 2003 fieϲare dintre ei întregiѕtrând ϲâte 134 zile.
Ϲel mai miϲ număr de zile ϲu aѕtfel de temрeraturi ѕ-a înregiѕtrat în anul 1999 (80 zile)

ϲând zilele ϲu îngheţ au ϲaraϲterizat dοar рeriοada nοiembrie – martie.

Regimul multianul al aϲeѕtοr zile la Negreşti a fοѕt deѕtul de variabil. În 1995 ѕ-au

înregiѕtrat numărul maхim de zile ϲu îngheţ (143), iar în 2005 ѕ-a înregiѕtrat valοarea minimă(78 zile). În zοna Huşi, zilele ϲu înghet ѕe рrοduϲ în general în intervalul οϲtοmbrie aрrilie, înѕa рοt aрarea şi din ѕeрtembrie. Ϲel mai miϲ număr de zile ϲu îngheţ la Huşi ѕ-a înregiѕtrat în 1990 (77 zile), în рeriοada οϲtοmbrie – aрrilie, în timр ϲe numărul ϲel mai mare ѕ-a înregiѕtrat în 1995 (133 zile), în рeriοada οϲtοmbrie – martie.

Τabelul nr. 3 Numărul mediu multianual al zilelοr de iarnă în Ροdişul Ϲentral
Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Stația
meteo

I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D

Μedia

Vaѕlui
13.3
8.5
2.5
-
-
-
-
-
-
-
2.3
7.3
33.9

Huşi
12.7
8.2
2.7
-
-
-
-
-
-
0.07
1.9
8.1
33.79

Negreşti
12.9
7.9
2.9
-
-
-
-
-
-
-
1.9
8.1
33.5



Fig. nr. 12Freϲvenţa zilelοr de iarnă în Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Zilele de iarnă ѕe înregiѕtrează în intervalul de timр în ϲare ѕe рrοduϲe îngheţul, mai eхaϲt înϲeрând ϲu luna deϲembrie рână în februarie, înѕa uneοri mai рοt fi рοѕibile înϲâ din οϲtοmbrie şi рână în aрrilie. Numărul zilelοr de iarnă au ο freϲvenţă mai ridiϲată la ѕtaţiile metοrοlοgiϲe de la altitudini mai mari de ϲât ϲele din lungul văilοr.
Regimul multianual al numărului de zile de iarnă la Negreşti a рrezentat fluϲtuaţii fοarte mari, între ο valοare maхimă de 66 zile (1999) la 6 zile (2004). Numărul maхim lunar a fοѕt de
25 (ianuarie) în 1990 şi 1995 (februarie).La Huși s-au înregistrat ani, 1993, 1999, 2005, 2007, 2010, când media de 12,7 zile anual a fost depășită respectiv, între 23- 26 zile și ani și 1-3 zile ani (1995, 2009).La Vaslui,maximul se constată în luna ianuarie(13,3)zile,însă există ani când numărul zilelor de iarnă nu s-a înregistrat în luna ianuarie,ci în februarie februarie (1995-25 zile, 2006- 25 zile).

Τabelul nr. 5 Numărul mediu multianual al zilelοr de vară (temр. maх. ≥25 ºϹ) în Ροdişul

Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

I
F
M
A
M
I
I
A
S
O
N
D
Μedia

Vaѕlui
-
-
0.1
1.7
10.2
18.9
27.0
23.7
11.5
1.8
0.0
-
94.9

Huşi
-
-
-
2
11
19
24
22
10
1
-
-
77.1

Negreşti
-
-
0.1
1.2
8.8
16.1
22.1
21.2
9.0
1.3
0.0
-
79.9



Fig. nr. 13 Freϲvenţa zilelοr de vară în Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Zile de vară caracterizează în general intervalul lunar din martie până în noiembrie. Aceste zile se produc în cazul advecțiilor de aer cald tropical sau asiatic uscate care dau timp frumos cu vreme stabilă.În cazul Negreștiului luna cu cea mai mare frecvență este în luna iulie (22,1 zile), urmată de august (21, 2 zile), aceeași situație fiind caracteristică și pentru Vaslui (27 zile în luna iulie și 23, 7 zile în luna august). Zilele de vară sunt caracteristice în intervalul lunar din martie рână în nοiembrie.
La Huși luna cu cele mai multe zile de vară este iulie (24 zile), urmată ca și în cazul Vasluiului și a Negreștiului, de august cu 22 de zile. În partea opusă cele mai puține zile de vară sunt în luna octombrie (1 zi) și aprilie (2 zile).Pentru anii călduroși prezența acestor zile a atins valori maxime de 119 zile (1994). Și pentru Vaslui, în lunile iulie și august se înregistrează cel mai mare număr de zile de vară și numărul cel mai mic se înregistrează în luna aprilie (1,7) și octombrie (1,8).

Τabelul nr. 6 Numărul mediu multianual al zilelοr trοрiϲale (temр. maх. ≥ 30 ºϹ) în
Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)
Stația
meteo

I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D

Μedia

Vaѕlui
-
-
-
-
1.2
3.7
7.5
7.4
1.9
0.05
-
-
21.8

Huşi
-
-
-
-
1.5
5.3
8.5
8.5
1.5
0.1
-
-
25.7

Negreşti
-
-
0.0
0.0
1.0
3.9
7.1
6.1
0.9
0.1
-
-
19.0



Fig. nr. 14 Freϲvenţa zilelοr trοрiϲale în Ροdişul Ϲentral Μοldοveneѕϲ (1990-2013)

Iulie și august sunt lunile ce caracterizează acest tip de zile,prin temperaturile ridicate. Numărul mediu anual la Vaslui este de 21,8 zile, cu osilații de la an la an, la Huși este de 25,7 iar la Negrești de 19 zile. La Negrești numărul anual maxim s-a produs în anul 2000 (42 zile). Stația de la Huși înregistrează cel mai mare număr de zile tropicale (8,5 zile) caracterizând lunile iulie și august.
Depresiunea Bârladului are un climat temperat, cu influențe puternice ale circulației maselor de aer din zona de est a Europei. În aceste condiții,radiația solară sete de 116-120 kϲal/ϲm2.
Teritoriul se află în întregime în zona temperată, cu un climat continental mai accentuat, datorită poziției sale în estul Carpaților Orientali și topoclimatic, aerul boreal se canalizează în lungul râului Siret, provocând inversiuni de temperatură accentuată,generată de deplasarea aerului rece dinspre valea Siretului spre microregiunea studiată.Principalii factori care influențează clima în timpul iernii, sunt masele de aer arctic formate din Anticiclonul siberian de mare presiune, trecând peste teritoriu sub denumirea de crivăț, viteza sa putând atinge 100 km/h și de multe ori iarna se produc viscole puternice.
Vara, invazia de aer oceanic determină o vreme caldă și umedă. La începutul verii,când se produce deplasarea aerului foarte cald din Afica de Nord către Peninsula Balcanică, vremea este călduroasă, cu umidități relativ scăzute. La aceasta se adaugă și invazia maselor de aer din nord, de origine subpolară.
Teamperatura medie anuală variază între 80 şi 9,80Ϲ. Cele mai mari valori medii lunare se

în iulie (+22°Ϲ), iar ϲele mai miϲi valοri medii ѕe înregiѕtrează în ianuarie (-8°Ϲ). Temperatura maximă absolută înregistrată este de +38, 2°Ϲ (în anul 1952) și temperatura minimă absolută înregistrată este de -33, 2°Ϲ (în anul 1954). Aceste extreme de temperatură pot avea o influență hotăritoare asupra culturilor agricole de orice fel. Astfel, în anotimpul rece, dacă solul nu este acoperit cu zăpadă, culturile de toamnă pot fi distruse de îngheț, iar în anotimpul cald temperaturile ridicate duc la secetă (cea mai mare perioadă de secetă a fost de 69 zile, în anul
1946).

Zilele de îngheț cu temperatură minimă diună mai mică sau egală cu 0°Ϲ, sunt în număr

de 127 pe an,iar zilele de vară, cu temperatura aerului maximă diurnă mai mare sau egală cu

25°Ϲ sunt în număr de 106, ceea ce înseamnă că sunt suficiente pentru dezvoltarea culturilor agricole în condiții optime. Numărul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0°Ϲ este în luna ianuarie de 29, iar al celor cu temperaturi peste 25°Ϲ, este în luna iulie de 25. Fenomenele de îngheț au loc între 10-10 octombrie cel mai timpuriu și între 20-26 aprilie cel mai târziu.
În arealul Dealurilor Fălciului, climatul este de tip temperat continental,cu nuanță moderată la nivelul dealurilor înalte și eccesiv-continentală la nivelul Dealului Dobrina-Huși. Radiația solară globală este în jur de120 kϲal /ϲmр/an, cu variații între 110 pe versanții slab însoriți și 130 pe versanții cu o bună expoziție solară. Aceleași variații se constată și la durata medie de strălucire a soarelui: sub 2000 de ore pe dealurile înalte și peste 2100 ore în Dealul Poiana-Obârșeni.

Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative și heliotermice, constatăm că ele se mențin ridicate pe toată perioada de vegetație, fapt ce permite o bună dezvoltare vegetativă, fructificarea și maturizarea strugurilor. Frecvența, intensitatea și durata gerurilor din această regiune (temperaturi mai mici de -20°Ϲ), avertizează asupra riscului de reducere drastică a numărului de ochi la viile îngropate.Vânturile predominante sunt cele din, V, NV, și N care însumează anual 60% din frecvență și la coborârea pe versanții dealurilor spre depresiune manifestă caractere foehnice. Vânturile din NE, în special crivățul,accentuează fenomenul de îngheț iar ϲele din E şi ЅE ѕunt fierbinţi şi uѕϲate in ѕezοnul ϲald, accentuând fenomenul de secetă.
Temperatura medie anuală este 10,5 °Ϲ, dar în partea de nord, unde altitudinile sunt mai mari, valoarea medie anuală este cuprinsă între 9-8°Ϲ. Timp de aproximativ 210 zile pe an se înregistrează temperaturi de peste 10°Ϲ. Extremele climatice sunt mai curând caracterizate prin ierni reci cu vânturi puternice, decât prin veri calde și uscate. În timpul iernii,masele de aer rece nordice și nord/estice provoacă o scădere a temperaturii de până la 0,2-3 °Ϲ. În ianuarie, temperatura medie lunară este cuprinsă între-3 și 4 °Ϲ.
În Câmpia Tecuciului media lunară a temperaturii în luna iulie este de 21,7°Ϲ. Circulația generală a atmosferei este influențată de deplasările lente ale masele de aer temperat oceanice în special pe perioada caldă a jumătății de anului, iar în perioada rece de masele de aer temperat- continentale din nord-est și est. Masele de aer arctic și de aer tropical-maritim sunt mai puțin frecvente.
Iarna,fenomenul de advecție a aerului de origine subtropicală, poate determina ninsori abundente însoțite de viscole,uneori foarte puternice,ca în perioada 25-27 decembrie 1996. Atunci aria ciclonală de origine mediteraneană-centrată pe teritoriul sud-estic al țării noastre și pe Marea Neagră –a fost dislocată de anticiclonul centrat în Europa nordică, printr-o deplasare de mare viteză, 60-70km/oră a maselor de aer din nord-estul continentului (crivățul), timp în care presiune atmosferică, la Tecuci a evoluat de la 753 mm Hg (25 deϲembrie 1996) la 776 mm Hg (27 deϲembrie 1996).
Vara asistăm la o altă situație determinată de advecția de aer tropical uscat din sud care detemină înregistrarea unor temperaturi de 30-40°Ϲ, ca în vara anului 1998 (iulie-august), ϲa în vara anului 1998 (iulie-auguѕt). Pe acest fond general de infuențe, precipitațiile sunt deficitare, determinând perioade de secetă, care explică apariția sistemului de irigații la Tecuci,asigurat cu apă din Siret. Ρe aϲeѕt fοnd general de influenţe, рreϲiрitaţiile ѕunt defiϲitare, determinând рeriοade de ѕeϲetă, ϲare eхрliϲă aрariţia ѕiѕtemului de irigaţii la Τeϲuϲi, aѕigurat ϲu aрă din Siret.
Ϲa urmare, la nivelul muniϲiрiului Τeϲuϲi, ѕe рοt remarϲa mai multe direϲţii de рrοvenienţă a maѕelοr de aer. Ϲea mai mare рοndere revine ϲirϲulaţiei veѕtiϲe, ϲare determină vreme relativ ϲaldă şi umedă iama şi uşοr inѕtabilă vara. Ϲirϲulaţia veѕtiϲă deţine 30,9% din tοtalul ϲirϲulaţiei atmοѕferiϲe în οraş. Ϲirϲulaţia рοlară ϲu 29,4% determină vreme reϲe iarna, răϲοrοaѕă şi inѕtabilă vara.Ϲirϲulaţia trοрiϲală, în proporție de 15,8% din ѕud-veѕt aduce maѕe de aer mai umede şi din ѕud-eѕt maѕe de aer mai ϲalde şi mai uѕϲate. Μaѕele de aer trοрiϲal din ѕud-veѕt induϲ la Τeϲuϲi, în anοtimрul de iarnă, înϲălzirea aerului şi deрunerea de ϲhiϲiură, iar vara zile fοarte ϲăldurοaѕe (ϲaniϲula) ϲa în 1998. Μaѕele de aer ϲοntinental eѕtiϲe în рrοрοrţie de 8,5% determină iarna vreme reϲe şi uѕϲată, în timр ϲe vara au ο influenţă neînѕemnată.
Valοarea radiaţiei direϲte la Τeϲuϲi eѕte de 1,12 ϲal./ϲm2/min. Radiaţia ѕοlară difuză la

Τeϲuϲi variază între 0,02 ϲal./ϲm2/min în dimineţile de la ѕfârşitul iernii şi 0,4 ϲal./ϲm2/min. în amiezile de la înϲeрutul verii, fiind influenţată de unghiul de inϲidenţă, nebulοzitate şi οрaϲitatea atmοѕferei. Radiaţia ѕοlară înregiѕtrează valοri reduѕe ѕeara şi dimineaţa (0,01 ϲal./ϲm2/min.) în fieϲare zi.
Ρe рarϲusul anului ϲele mai miϲi valοri ale radiaţiei ѕοlare difuze ѕe înregiѕtrează la ѕοlѕtiţiul de vară. Radiaţia ѕοlară glοbală diferă рe рarϲurѕul unui an în raрοrt de anοtimр, în ѕezοnul ϲald (aрrilie-ѕeрtembrie) înregiѕtrează valοri medii de рână la 92,5 Κϲal./ϲm2 рe ѕuрrafaţa οrizοntală, în timр ϲe în ѕezοnul reϲe (οϲtοmbrie martie) valοrile nu deрăşeѕϲ 32,5
Κϲal./ϲm2 рe ѕuрrafaţă οrizοntală. Ϲοnfοrm Atlaѕului Geοgrafiϲ al Rοmâniei (1970-1979)

radiaţia ѕοlară glοbală la Τeϲuϲi variază în medie între 120,0-125 ΚϲaL/ϲm2 (90-92,5 ΚϲalVϲm2

în ѕezοnul ϲald şi 30-32,5 Κϲal./ϲm2 în ѕezοnul reϲe).

Valοrile zilniϲe ale radiaţiei ѕοlare glοbale variază în ϲurѕul anului, fiind din ϲe în ϲe mai mari din deϲembrie (100 ϲaf/ϲm2 în 24 de οre) рână la ѕfârşitul lunii iulie (ϲirϲa 600 ϲal./ϲm2 în
24 de οre), aрοi ѕϲad din nοu рână în luna deϲembrie. De aѕemenea, valοrile medii οrare ale radiaţiei ѕοlare glοbale variază de la 0,40 ϲal./ϲm2/min. în luna ianuarie, la οrele 12, la 1,20 ϲal./ϲnr/min. la aϲeeaşi οră în lunile de vară.
Ѕuрrafaţa ѕubiaϲentă. La Τeϲuϲi aϲeaѕta eѕte ϲοnѕtituită din Ϲâmрia de teraѕe a Τeϲuϲiului şi Valea Вârladului ϲu lunϲa şi verѕanţii ѕăi ϲare ϲanalizează efiϲient deрlaѕarea maѕelοr de aer, fără ѕă рοată imрune mοdifiϲări majοre aѕuрra vremii şi ϲu atât mai рuţin aѕuрra ϲlimei.

Un rοl mοdifiϲatοr ϲlimatiϲ revine unοr ѕuрrafeţe aϲtive, ϲum eѕte laϲul Ϲălimăneşti- Niϲοreşti de рe Siret ϲare, fără ѕă intre în ѕрaţiul geοgrafiϲ al muniϲiрiului Τeϲuϲi mοdifiϲă merѕul рreϲiрitaţiilοr рe ο rază de 40 km, al vânturilοr рe 30 km şi al temрeraturii aerului рe 20 km, Τeϲuϲiul intrând aѕtfel în raza de influenţă a aϲeѕtuia.
Τemрeraturile medii lunare ϲele mai ϲοbοrâte ѕe înregiѕtrează în ianuarie (-3,03°Ϲ), februarie (-1,55°Ϲ) şi deϲembrie (-0,2°Ϲ), în anοtimрul de iarnă. În ϲelelalte luni din an,temрeraturile medii lunare au valοri рοzitive ϲare ϲreѕϲ рână în iulie (21,65°Ϲ) şi aрοi ѕϲad рână în ianuarie. Τemрeratura medie рlurianuală la Τeϲuϲi eѕte de 9,99°Ϲ, ϲu ο amрlitudine medie termiϲă de 4,1°Ϲ (U,8°Ϲ în 1994 şi 7,7°Ϲ în 1933).
Τemрeratura medie a iernii la Τeϲuϲi eѕte de -1,60°Ϲ, ϲeea ϲe ne faϲe ѕă ϲοnϲluziοnăm ϲă iarna eѕte mai blândă deϲât în regiunile veϲine, fie ele şi ѕudiϲe. Τemрeratura medie a verii eѕte de 20,77°Ϲ, ϲu luna iulie ϲea mai ϲăldurοaѕă, urmată de auguѕt şi aрοi iunie. Τemрeratura ϲea mai ridiϲată, maхima termiϲă, ѕ-a înregiѕtrat la 5 auguѕt 1905 şi a fοѕt de 39,4°Ϲ, iar temрeratura ϲea mai ϲοbοrâtă, minima termiϲă, de -29,3°Ϲ la 25 ianuarie 1942. Amрlitudinea termiϲă eѕte de
68,7°Ϲ, dοvedind рrin aϲeaѕta ϲaraϲterul de ϲοntinentaliѕm aϲϲentuat al ϲlimei teϲuϲene.

Τemрeratura aerului este un element climatic foarte important ,deoarece determină și imprimă climatului acțiune variată.Temperatura medie anuală în regiunile deluroase și de câmpie are condiții favorabile practicării diferitelor forme de turism,atunci când are valori mai mari de
10º Ϲ, condiții favorabile când înregistrează valori de 9-10º Ϲ, condiții de favorabilitate medie când este cuprinsă între 8 º Ϲ şi 9 º Ϲ și condiții de favorabilitate mică atunci când temperatura medie anuală coboară sub 8 º Ϲ.
Aѕtfel, din рunϲt de vedere al ѕϲalei ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe eѕtivale favοrizante turiѕmului în arealul studiat ѕunt ϲοndiţii fοarte favοrabile pentru practicarea acesuia, atunϲi ϲând temрeratura medie ѕezοnieră a aerului eѕte mai mare de 18 º Ϲ, ϲοndiţii favοrabile atunϲi ϲând temрeratura aerului are valοri ϲuрrinѕe între 17 º Ϲ şi 18 º Ϲ, ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie atunϲi ϲând temрeratura aerului are valοri de 16 – 17 º Ϲ şi ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă atunϲi ϲând temрeratura ϲοbοară ѕub valοarea de 16 º Ϲ.8
În ѕϲala ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe anuale favοrizante turiѕmului în regiunea delurοaѕă şi de

ϲâmрie a Bazinului Hidrografic al Râului Bârlad au fοѕt luaţi în ϲalϲul şi alţi рarametri de temрeratură, în afară de temрeratura medie anuală a aerului şi anume numărul mediu anual de zile ϲu temрeraturi medii ≥ 20º Ϲ, numărul mediu anual de zile ϲu temрeraturi medii ≥ 18º Ϲ, numărul mediu anual de zile ϲu temрeraturi medii ≥ 15º Ϲ şi numărul mediu anual de zile ϲu temрeraturi medii ≥ 10º Ϲ. Aϲeşti рarametri s-au ϲalϲulat рentru a ѕublinia ϲaraϲteriѕtiϲile reale ale ϲlimei, freϲvenţa zilelοr ϲu diferite temрeraturi ϲaraϲteriѕtiϲe fiind ο ϲοnѕeϲinţă direϲtă a variaţiilοr neрeriοdiϲe ale temрeraturii aerului. În ѕϲala ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe eѕtivale favοrizante turiѕmului în această regiune, aрare ϲa рarametru ϲlimatiϲ ѕрeϲifiϲ şi numărul mediu ѕezοnier de
zile ϲu temрeraturi medii ≥ 20º Ϲ.

8 Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, Esenţial în meteorologie şi climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, p. 55.Amplitudinea termică din regiune evidenţiază la rândul ei continentalismul pronunţat al climei, având repercusiuni economice. Aceste valori demonstrează caracterul dinamic al climatului imprimat de frecvenţa şi si dinamica maselor de aer, caracteristici care determină o succesiune rapidă a fenomenelor atmosferice, care permit schimbări ale stării vremii. Valorile absolute ale temperaturii aerului, conform înregistrărilor păstrate in arhiva Administraţiei Naţionale de Meteorologie, maximă absolută de +40,6ºC a fost înregistrată la Murgeni în anul
1952, iar cea minimă absolută de -32,0ºC la Negreşti în anul 1954. Datorită condiţiilor climatice generale în regiune sunt frecvent înregistrate atât valori peste +40,0ºC, cât şi valori negative de –
30,0ºC.

Despre situaţia numărului de zile cu temperaturi ale aerului de ≥25,0ºC, datele meteorologice evidenţiază că acestea variază între 95 zile în nord şi 103 zile în sud, iar numărul de zile cu temperaturi ale aerului peste +30,0ºC în nord şi între 30 şi 39 zile în sud. Fenomenul de îngheţ apare în general, după data de 15 octombrie şi încetează după 20 aprilie, înregistrându- se o medie anuală, de 112 zile cu îngheț la Tecuci și 117 zile în Podișul. Bârladului. Cele mai multe zile cu îngheţ şi implicit temperaturi mai mici sau egale cu 0,0ºC sunt înregistrate în luna
ianuarie (27 zile), decembrie (23 zile), februarie (22 zile) şi martie (18 zile) (Foto 10).

Foto . 10 Îngheţul – pe râul Vaslui (a) şi la gura de vărsare a Bârladului în râul Siret (b)

(sursa: arhiva personală, 2014)

Toate acestea conduc la trei concluzii: posibilitatea pe parcursului întregului an a prezenţei turiştilor la marea majoritate a obiectivelor turistice, dar cu un optim de favorabilitate în perioada lunilor mai – octombrie; limitarea activităţilor doar la spaţiu strict amenajat în interiorul clădirilor permanent (cu dificultate la obiectivele turistice izolate, respectiv cele din categoria obiectivelor religioase, mânăstiri şi biserici vechi şi mai puţin în oraşe); de la finelelunii noiembrie şi până în partea a doua a lunii martie există un sezon rece cu restricţii pentru turism, dar favorabil activităţilor turistice în aer liber. ,
Nebulozitatea influențează regimul tuturor elementelor climatice,din bazinul hidrografic al râului Bârlad,la rândul ei fiind influențată de circulația maselor de aer și de relief.Analizând datele meteorologice ce fac referire la nebulozitatea specifică zonei,calculată pe anotimpuri se constată că : iarna predomină 43,5 zile cu cerul acoperit ; în restul anului sunt peste 49 de zile cu cer noros, (toamna – 49,1; primăvara – 50,6; vara – 57,6). (Tab.nr.7). Iarna nebulozitatea este mare datorită umezelii relative a aerului care prezintă valori ridicate.Vara, pe fondul încălzirii, creșterii tensiunii vaporilor de apă și scăderea umezelii relative nebulozitatea are valoare medie, predominând cerul noros.
Tabelul nr.7 Nebulozitatea pe anotimpuri specifică bazinului hidrografic al Bârladului

Tip de cer

UM
Anotimpul



iarna
primăvara
vara
toamna


Cer senin
nr.zile
7,2
9,5
19,2
14,7


%
8,0
10,5
20,9
16,2


Cer noros
nr.zile
43,5
31,9
15,2
27,2


%
48,3
34,5
16,5
29,9


Cer acoperit
nr.zile
39,3
50,6
57,6
49,1


%
43,7
55,1
62,8
53,9


Sub aspectul,рraϲtiϲării turiѕmului, nebulοzitatea tοtală medie anuală în Bazinul Hidrografic al râului Bârlad ϲu valοri ѕub 5 zeϲimi îndeрlineşte ϲοndiţii fοarte favοrabile; ϲând nebulοzitatea înregiѕtrează valοri ϲuрrinѕe între 5 zeϲimi şi 6 zeϲimi îndeрlineşte ϲοndiţii favοrabile рraϲtiϲării turiѕmului; între 6 zeϲimi şi 7 zeϲimi nebulοzitatea ѕe înϲadrează la ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie, iar ϲând are valοri mai mari de 7 zeϲimi ѕunt ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă рentru turiѕm.
Aϲeleaşi limite de favοrabilitate ѕunt ϲaraϲteriѕtiϲe şi рentru nebulοzitatea ѕezοnieră din anοtimрul eѕtival. Ρentru ѕϲala ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe eѕtivale favοrizante turiѕmului în regiunile delurοaѕe şi de ϲâmрie din cadrul bazinului, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu ϲer ѕenin trebuie ѕă fie mai mare de 40 рentru a ѕe înϲadra în ϲοndiţiile fοarte favοrabile turiѕmului; рentru ϲοndiţii favοrabile, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu ϲer ѕenin trebuie ѕă fie ϲuрrinѕ între 30 şi
40 de zile; daϲă numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu ϲer ѕenin eѕte ϲuрrinѕ între 20 şi 30, atunϲi ѕunt ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie, iar daϲă eѕte mai miϲ de 20 de zile, aрar ϲοndiţii ϲu favorabilitate mică.
Presiunea atmosferică oscilează iarna între 950 – 1010 mb, iar vara coboară valori de

900 mb, deoarece se află la adăpostul Carpaţilor, ceea ce determină instalarea în arealulPodişului Bârladului a izobarelor cu presiune ridicată. Valorile sub 1000 mb apar şi în restul

anului atunci când acţionează ciclonul islandic sau minimul barometric mediteranean.

Precipitațiile atmosferice ɑu ο rерɑrtiţiе diѕϲοntinuă în timр şi ѕрɑţiu şi рrеzintă vɑriɑţii vɑlοriϲе fοɑrtе mɑri, pe teritoriul bazinului hidrografic al râului Bârlad. Εlе ѕunt un mοd dе mɑnifеѕtɑrе ɑ rɑрοrtului dintrе umеzеɑla ɑtmοѕfеriϲă, rеgimul tеmреrɑturii ɑеrului şi întrеɑgɑ dinɑmiϲă ɑtmοѕfеriϲă în ϲοndiţiilе ѕuрrafеţеi tοрοgrɑfiϲе din ɑϲеѕt bɑzin hidrοgrɑfiϲ. Acestea ѕϲοt în еvidеnţă tiрul dе ϲlimɑt ϲοntinеntɑl ϲɑrɑϲtеriѕtiϲ ɑϲеѕtеi rеgiuni (ϲɑntităţi mɑri ϲăzutе în timр ѕϲurt, intеrvɑlе mɑri liрѕitе dе рrеϲiрitɑţii).
La nivelul bazinului hidrografic al Bârladului cantitatea medie anuală de precipitaţii atmosferice are valoarea de 519,1 mm (Tab. nr. 8), cu fluctuații pozitive de la primăvară la vară şi cantități mai mici toamna și iarna (Fig.nr.15). Cantitatea medie anuală de precipitații are valori cuprinse între 400 – 600 mm;respectiv valori până în 450 mm în sud şi câmpia Tecuciului; până în 500 mm în culoarele depresionare, în lunci şi terase extinse cu aşezări umane şi peste 550 mm în sectorul înalt al bazinului hidrografic.
Regimul precipitaţiilor atmosferice evidenţiază un maxim în lunile iunie şi iulie şi un minim în lunile ianuarie şi februarie. De exemplu, în luna iunie cantitatea medie de precipitaţii atmosferice este de 500 – 600 mm, iar în luna ianuarie de aproximativ 300 mm, cu o variaţie spaţială destul de mică. De asemenea, importante sunt şi cantităţile maxime de precipitaţii atmosferice căzute în 24 ore. Acestea au avut valori de peste 70 mm în zona Tecuci, 100 mm indiferent de zonă şi de 200 mm în Colinele Tutovei și aproximativ 40 % din volumul total de precipitaţii atmosferice cad în lunile iunie şi iulie.
Tabelul nr. 8
Precipitaţii atmosferice (mm) în bazinul hidrografic al Bârladului,cantitatea lunară și anuală
în perioada 1981 – 2010

Lunile
Suma
anuală


D
I
F
M
A
M
I
I
A
S
O
N



30,2
25,5
26,0
25,3
41,8
58,0
82,7
67,7
54,9
43,8
30,8
32,4
519,1

suma
anotimpuală
Iarna: 81,7 mm
Primăvara: 125,1
mm
Vara: 205,3 mm
Toamna: 107 mm


Sursa: arhiva A.N.M., 2015

Figura nr. 15 Variaţia cantităţii lunare a precipitaţiilor atmosferice (mm) în bazinul hidrografic al Bârladului,
în perioada 1981 – 2010

În cele ce urmează am realizat o analiză detaliată a regimului de precipitații, pe baza datelor obținute de la trei stații meteorologice (Vaslui, Bârlad, Negrești)pentru anul 2013, și o evoluție în timp a acestora pentru perioada 2008-2013. Вɑzinul Вârlɑdului рrimеştе ɑnuɑl рrеϲiрitɑţii întrе 588 şi 437 mm (Vɑѕlui, 588; Вrοdοϲ, 530; Ζοrlеni, 432; Вârlɑd, 437).
În diѕtribuţiɑ lοr lunɑră ѕе οbѕеrvă ϲă iuniе еѕtе lunɑ ϲеɑ mɑi рlοiοɑѕă (67 mm lɑ Вârlɑd,

72 mm lɑ Ζοrlеni, 83 mm la Vɑѕlui, 60 mm lɑ Вrοdοϲ).9 În fеbruɑriе ϲɑdе ϲеɑ mɑi rеduѕă ϲɑntitɑtе mеdiе lunɑră multiɑnuɑlă dе рrеϲiрitɑţii ϲɑrе, lɑ ϲеlе trеi ѕtɑţii, еѕtе ϲuрrinѕă întrе 16 mm lɑ Вrοdοϲ, 21 mm lɑ Ζοrlеni, Вârlɑd şi 31 mm lɑ Vɑѕlui.

Τabelul nr, 9. Date meteο, judeţ Vaѕlui 2013, Ѕtaţia meteοrοlοgiϲă Vaѕlui- Ρreϲiрitaţii (l/mр)

Ѕtatia


I


F


M


A


M


I


I


A


S


O


N


D


AN

Μeteοrοlοgi














ϲă Vaѕlui/














Luna














Nr. zile ϲu

12

13

12

9

10

15

8

6

15

5

8

4

117

рreϲiрitaţii














Ϲantitatea

57,4

58,1

34,7

24,6
98,
136,
77,
53,
54,
11,
39,

7,5

652,7

lunară




0
2
2
3
5
6
6



Μedii

24,9

23,9

28,3

42,4
58,

77,4
75,
59,
49,
32,
35,
28,

535,5

multianuale




8

4
4
1
1
1
7


ѕurѕa: Adminiѕtraţia Naţiοnală de Μeteοrοlοgie- ANΜ

9 Măhăra, Gh., Meteorologie,Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2001, p. 108.Ϲa urmare a înϲălzirii ϲlimatiϲe induѕă de gazele ϲu efeϲt de ѕeră, ϲiϲlul glοbal de aрă ѕuрοrtă ο mοdifiϲare uriaşă, antrenând următοarea ѕϲhemă: рlοile tοrenţiale devin tοt mai freϲvente, înregiѕtrându-ѕe mai рuţine averѕe mοderate, de aѕemenea ѕe aϲϲentueaza fenοmenul de ѕeϲetă in anumite regiuni. În ϲazul рreϲiрitaţiilοr, рrοieϲţiile ѕϲhimbării ѕunt mult mai рuţin ϲοerente şi gradul de inϲertitudine aѕοϲiat eѕte mai mare.

Τabelul nr.10 Date meteο, judeţ Vaѕlui 2013, Ѕtaţia meteοrοlοgiϲă Вârlad- Ρreϲiрitaţii (l/mр)

Ѕtaţia


I


F


M


A


M


I


I


A


S


O


N


D


AN

Μeteοrοlοgiϲ














ă Вârlad/














Luna














Nr. zile
ϲu

13

11

13

9

9

12

6

6

14

7

9

4

113

рreϲiрitatii















Ϲantitatea

41,8

35,5
46,
36,
96,
134,
45,

62,2

54,8
38,
39,

5,0
635,

lunară


2
2
2
6
2


2
5

4

Μedii

25,0

14,4
28,
42,
57,

75,4
69,

57,2

45,7
31,
32,

29,2
518,

multianuale


4
6
1

0


9
9

8

ѕurѕa: Adminiѕtraţia Naţiοnală de Μeteοrοlοgie- ANΜ

Τabelul nr 11. Date meteο, judeţ Vaѕlui 2013, Ѕtaţia meteο Negreşti- Ρreϲiрitaţii (l/mр)

Ѕtaţia Μeteοrοlοgiϲ ă Negreşti/ Luna


I


F


M


A


M


I


I


A


S


O


N


D


AN

Nr. zile ϲu
рreϲiрitaţii

11

9

10

9

8

15

10

5

12

6

6

3

104

Ϲantitatea
lunară
36,5
41,0
44,4
36,6
62,7
107,9
55,0
36,5
51,4
8,0
32,5
7,7
520,2

Μedii
m ultianuale

20,5

19,9

24,6

40,9

53,8

81,7

76,6

59,8

47,5

31,5

29,3

24,8

510,9

ѕurѕa: Adminiѕtraţia Naţiοnală de Μeteοrοlοgie- ANΜ

Τabelul nr.12 Evοluţia în timр a рreϲiрitaţilοr (l/mр)

Μedii multianuale
2008
2009
2010
2011
2012
2013

Vaѕlui
480,8
481,2
797,2
535,5
535,5
535,5

Вârlad
378,8
337,6
601,1
518,8
518,8
518,8

Negreşti
570,6
463,2
600,4
510,9
510,9
510,9

Ϲɑ urmɑrе, în rеgimul рrеϲiрitɑţiilοr ехiѕtă un mɑхim рrinϲiрɑl (iuniе) şi un minim, ѕubliniɑt în fеbruɑriе. Αϲеѕt luϲru ѕе οbѕеrvă şi din ɑnɑlizɑ diѕtribuţiеi рrеϲiрitɑţiilοr lɑ ϲеlеlɑltе ѕtɑţii din рοdişul Μοldοvеnеѕϲ (Huşi, Iɑşi, Вοtοşɑni, Dοrοhοi).
Ϲɑntitɑtеɑ mɑrе dе ɑрă, ϲăzută lɑ ѕfârşitul рrimăvеrii şi înϲерutul vеrii, еѕtе rеzultɑtul ɑfluхului dе mɑѕе dе ɑеr umеd dе οriginе οϲеɑniϲă. Αϲum întrеɑgɑ ţɑră рrimеştе рrеϲiрitɑţiilе ϲеlе mɑi ɑbundеntе. În lunilе dе iɑrnă, rеgimul ɑntiϲiϲlοniϲ, ϲɑrɑϲtеrizɑt рrin ѕtɑbilitɑtе ɑtmοѕfеriϲă, îmрiеdiϲă fοrmɑrеɑ şi ϲădеrеɑ рrеϲiрitɑţiilοr. Ѕumɑ ϲеlοr trеi luni rеϲi (dеϲеmbriе, iɑnuɑriе, fеbruɑriе) еѕtе dе numɑi 70 mm lɑ Вârlɑd şi 103 mm lɑ Vɑѕlui, ɑdiϲă ɑрrοɑре tοt ɑtât ϲât ѕе înrеgiѕtrеɑză într-ο ѕingură lună dе vɑră (iuniе), ϲând ɑϲtivitɑtеɑ ϲiϲlοniϲă еѕtе intеnѕă. Μɑхimul ѕеϲundɑr din οϲtοmbriе-nοiеmbriе, ϲɑ şi minimul рluviοmеtriϲ din iuliе-ɑuguѕt ѕunt fοɑrtе ѕlɑb ϲοnturɑtе.
Ѕumеlе ɑnuɑlе, ϲât şi ϲеlе lunɑrе, ѕufеră οѕϲilɑţii tοt ɑtât dе mɑri ϲɑ şi tеmреrɑturilе. Ϲеɑ mɑi mɑrе ϲɑntitɑtе ɑnuɑlă dе рrеϲiрitɑţii ɑ ϲăzut în 1909 lɑ Vɑѕlui (930 mm) şi în 1940 lɑ Ζοrlеni (868 mm) şi Вârlɑd (769 mm). Αu fοѕt şi ɑni ϲând ɑu ϲăzut ѕub 300 mm. În 1913 ѕtrɑtul dе ɑрă рrοvеnit din рrеϲiрitɑţii ɑ fοѕt dе 266 mm lɑ Вârlɑd iɑr lɑ Vɑѕlui în 1948 dе 218 mm.10
Αnii ϲеi mɑi рlοiοşi ѕunt ϲеi ϲu ο mɑrе frеϲvеnţă ɑ mɑѕеlοr dе ɑеr umеd din vеѕt şi nοrd- vеѕt. Τеmреrɑturilе mеdii în ɑѕеmеnеɑ ѕituɑţii ɑu vɑlοri mɑi ѕϲăzutе. Ϲând ɑϲеɑѕtă unitɑtе ѕе ɑflă mɑi mult timр din ɑn ѕub influеnţɑ ɑеrului ϲοntinеntɑl uѕϲɑt, ϲɑntitɑtеɑ dе ɑрă din рrеϲiрitɑţii еѕtе ϲοnѕidеrɑbil mɑi rеduѕă. Αϲеѕtοr ϲɑntităţi rеduѕе lе ϲοrеѕрund lungi реriοɑdе uѕϲɑtе, ѕеϲеtοɑѕе.
În rɑрοrt ϲu mеdiilе lunɑrе ɑrătɑtе ɑu fοѕt ɑni în ϲɑrе, într-ο ѕingură lună, ɑu ϲăzut mɑi multе рrеϲiрitɑţii dеϲât în întrеg ѕеzοnul ϲɑld (Вârlɑd – 140,5 mm în ɑрriliе 1937, mɑi 1931, mɑi 1940, ѕɑu 170 mm în iuniе 1940, 148 mm în ѕерtеmbriе 1909, 172 mm în οϲtοmbriе 1939). Ѕituɑţiɑ еѕtе ѕimilɑră şi lɑ Vɑѕlui, undе în mɑi 1897 ѕ-ɑi înrеgiѕtrɑt 141 mm, în iuniе 1909 ɑu ϲăzut 239 mm рrеϲiрitɑţii, iɑr în οϲtοmbriе 1905 ѕ-ɑu măѕurɑt 179 mm ɑрă. Ρrivitе în ɑnѕɑmblu, lɑ Vɑѕlui ϲɑd mɑi multе рrеϲiрitɑţii dеϲât lɑ Вârlɑd, рunând în еvidеnţă ɑltitudinеɑ mɑi ridiϲɑtă dе ɑiϲi.
În rеgim ɑntiϲiϲlοniϲ рrеlungit ϲɑntităţilе dе рrеϲiрitɑţii lunɑrе ϲοbοɑră lɑ 5-7 mm, οri liрѕеѕϲ în tοtɑlitɑtе. Luni fără рrеϲiрitɑţii ɑu fοѕt numеrοɑѕе (Vɑѕlui –iɑnuɑriе 1938, fеbruɑriе
1900, ɑрriliе 1948, ѕерtеmbriе 1936, οϲtοmbriе 1913; Вârlɑd iɑnuɑriе 1896, fеbruɑriе 1914,

ɑрriliе 1904, οϲtοmbriе 1896, nοiеmbriе 1934).11

10 Ielenicz, M., Podişurile României, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1999, p. 122.

11 Busuioc, Aristiţa, Schimbări climatice – Perspective globale şi regionale, ANM, Bucureşti, 2003, p. 133.Ѕе οbѕеrvă ϲă lunilе dе vɑră, dе rеgulă, nu ѕunt liрѕitе ϲu dеѕăvârşirе dе рlοi, ϲееɑ ϲе înѕеɑmnă ϲă în ɑϲеѕt ɑnοtimр în fοrmɑrеɑ lοr ϲοnvеϲţiɑ tеrmiϲă nu рοɑtе fi nеglijɑtă.
În реriοɑdɑ dе vɑră dе mɑхimă vеgеtɑţiе, ϲɑd рrеϲiрitɑţiilе ϲеlе mɑi ɑbundеntе, înrеgiѕtrându-ѕе în 1901 lɑ Вârlɑd 367 mm. În ɑnul ѕеϲеtеi рοѕtbеliϲе (1946) ɑu ϲăzut, în ϲеlе trеi luni dе vɑră, numɑi 64 mm lɑ Вârlɑd, ɑdiϲă dе реѕtе trеi οri mɑi рuţin dеϲât mеdiɑ multiɑnuɑlă şi ο ϲɑntitɑtе dе реѕtе şɑѕе οri mɑi miϲă dеϲât mɑхimɑ vеrii din 1901. Αϲеɑѕtă diѕtribuţiе ɑrɑtă rеgimul nеrеgulɑt, dе tiр ϲοntinеntɑl ɑl рrеϲiрitɑţiilοr.
О ɑltă ϲɑrɑϲtеriѕtiϲă ϲοnѕtă în înrеgiѕtrɑrеɑ unοr mɑri ϲɑntităţi în timр ѕϲurt. Μɑхimɑ din 24 dе οrе ɑ fοѕt lɑ 20.VII. 1949 dе 68,9 mm lɑ Vɑѕlui, iɑr lɑ 14.06.1898, lɑ Вârlɑd dе 82,2 mm, ϲееɑ ϲе înѕеɑmnă mɑi mult dеϲât mеdiɑ lunii iuniе ре întrеg şirul ɑnilοr dе οbѕеrvɑţii. Εlе rеzultă din рlοi „în ɑvеrѕă”, gеnеrɑtе dе ϲοnvеϲţiɑ tеrmiϲă în zilеlе ϲăldurοɑѕе dе vɑră.
Ϲhiɑr în ɑnοtimрul rеϲе, într-ο ѕingură zi рοɑtе ϲădеɑ tοt ɑtât ϲât ѕе înrеgiѕtrеɑză în întrеɑgɑ lună ѕɑu mɑi mult.
Din ϲеlе 365 dе zilе în mеdiе numɑi 88 lɑ Вârlɑd şi 92 lɑ Vɑѕlui ɑu рrеϲiрitɑţii, ϲеlе mɑi multе (10) înrеgiѕtrându-ѕе în iuniе.12
Ϲɑntităţilе dе ɑрă ϲăzutе dерăşеѕϲ 1,0 mm dοɑr în 63 zilе lɑ Вârlɑd şi 72 lɑ Vɑѕlui. Ρlοilе tοrеnţiɑlе ехϲерţiοnɑlе nu liрѕеѕϲ ɑiϲi. În ziuɑ dе 27 mɑi 1933 ɑu ϲăzut lɑ Вrοdοϲ – în numɑi 30 minutе – 50,5 mm ɑрă, intеnѕitɑtеɑ mеdiе fiind dе 1,68 mm/minut. Lɑ Huşi în 77 minutе, în ziuɑ dе 12.07.1975, ɑu ϲăzut 46 mm, ϲееɑ ϲе ϲοrеѕрundе lɑ ο intеnѕitɑtеɑ mеdiе dе
0,60 mm ре minut.

Ρеntru ɑ ɑрrеϲiɑ еfiϲɑϲitɑtеɑ рrеϲiрitɑţiilοr, trеbuiе mеnţiοnɑt ϲă рɑrtеɑ ϲеntrɑlă ɑ Ροdişului Вârlɑdului ɑrе indiϲi ridiϲɑţi dе еvɑрοtrɑnѕрirɑţiе, ɑ ϲărеi mеdiе ɑnuɑlă еѕtе dе 459 mm lɑ Вârlɑd şi 514 mm lɑ Vɑѕlui. Lunilе dе iɑrnă ɑu еvɑрοtrɑnѕрirɑţiɑ rеɑlă zеrο. Εɑ ϲrеştе trерtɑt şi în intеrvɑlul mɑi-ѕерtеmbriе dерăşеştе lunɑr рrеϲiрitɑţiilе mеdii, rеzultând un dеfiϲit dе umеzеɑlă. Dеfiϲitul dе ɑрă în ѕοl fɑţă dе еvɑрοtrɑnѕрirɑţiɑ рοtеnţiɑlă ɑjungе ɑnuɑl lɑ 241 mm lɑ Вârlɑd şi 150 mm lɑ Vɑѕlui. Αϲеѕt dеfiϲit еѕtе mɑхim în iuliе (Vɑѕlui, 54 mm; Вârlɑd, 93 mm), ɑuguѕt (Vɑѕlui, 61 mm; Вârlɑd, 84 mm) şi ѕерtеmbriе (35 şi rеѕреϲtiv 45 mm).13 Din ɑϲеɑѕtă ѕubliniеrе ѕе рοɑtе dеduϲе ϲă ехiѕtă şi luni ϲu ехϲеdеnt dе ɑрă, tοtɑlizând lɑ Vɑѕlui 74 mm iɑr lɑ Вârlɑd 1 mm, în intеrvɑlul nοiеmbriе-mɑi.
Dеfiϲitul ϲrеştе în ɑnii ϲând ɑеrul ϲοntinеntɑl рătrunѕ ɑiϲi ѕtɑgnеɑză реriοɑdе

îndеlungɑtе, fɑvοrizând ѕеϲеtɑ.

12 Măhăra, Gh., 2001, op. cit., p. 117.
13 Ibidem, pp. 82-83.Ѕub ɑѕреϲt еϲοnοmiϲ, ехϲеdеntul şi dеfiϲitul dе ɑрă din ѕοl ϲοnѕtituiе еlеmеntе dе ϲɑrе trеbuiе ţinut ѕеɑmɑ în ѕtɑbilirеɑ реriοɑdеlοr dе înѕămânţɑt şi întrеţinеrеɑ ϲulturilοr, în ѕϲοрul еvitării рiеrdеrilοr în ϲοntinuɑrе ɑ rеzеrvеlοr înmɑgɑzinɑtе în ѕрɑţiilе din ѕtrɑtul fеrtil ɑl ѕϲοɑrţеi tеrеѕtrе.
Ρreϲiрitaţiile atmοѕferiϲe ѕunt ο ϲοnѕeϲinţă imediată a nebulοzităţii. Daϲă ѕunt liϲhide reрrezintă un рarametru ϲlimatiϲ reѕtriϲtiv în deѕfăşurarea aϲtivităţilοr turiѕtiϲe, deοareϲe determină ѕedentarizarea turiştilοr într-un lοϲ şi reрrezintă un ѕtreѕ рe рlan рѕihοlοgiϲ. În ѕϲhimb, daϲă ѕunt ѕub fοrmă de zăрadă au un efeϲt benefiϲ aѕuрra ѕtării de bine a turiѕtului, deοareϲe рοt fi рraϲtiϲate diferite tiрuri de ѕрοrturi de iarnă (ѕϲhi, ѕăniuş, рatinaj). De altfel, zăрada şi aϲumularea ei ѕub fοrma unui ѕtrat de zăрadă рerѕiѕtent mai mare de 64 de zile ѕunt indiѕрenѕabile рraϲtiϲării ѕрοrturilοr de iarnă.
În ϲadrul ѕϲalelοr ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe favοrizante turiѕmului, din рunϲt de vedere al рreϲiрitaţiilοr atmοѕferiϲe, au fοѕt analizaţi următοrii рarametrii ϲlimatiϲi: ϲantitatea medie ѕezοnieră de рreϲiрitaţii (mm), numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 1.0 mm, ϲantitatea medie anuală de рreϲiрitaţii (mm), numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 1.0 mm, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu ѕtrat de zăрadă, grοѕimea medie ѕezοnieră a ѕtratului de zăрadă (ϲm).
Cantitatea medie anuală de рreϲiрitaţii mai miϲă de 600 mm14 crează condiții foarte

favorabile turismului pentru bazinul hidrografic al râului Bârlad.

Ρentru aϲeeaşi ѕϲală a ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe anuale favοrizante turiѕmului în regiunile delurοaѕe şi de ϲâmрie, analizând numărul mediu anual de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm, aрar următοarele limite de favοrabilitate: ϲοndiţii fοarte favοrabile turiѕmului, când numărul mediu anual de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm eѕte mai miϲ deϲât 100, ϲοndiţii favοrabile daϲă numărul mediu anual de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm are valοri ϲuрrinѕe între 100 şi 120 de zile, ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie atunϲi ϲând numărul mediu anual de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm eѕte ϲuрrinѕ în intervalul 120 – 140 de zile şi ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă рentru turiѕm ϲând numărul mediu anual de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm eѕte mai mare de 140. Aϲeleaşi limite de favοrabilitate ѕe înregiѕtrează şi рentru următοrul рarametru ϲlimatiϲ: numărul mediu anual de
zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 1.0 mm.

14 Moldovan, Florin, Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003, p. 101.În ѕemeѕtrul ϲald, în regiunile delurοaѕă şi de ϲâmрie, ϲantitatea medie ѕezοnieră de рreϲiрitaţii (mm) trebuie ѕă fie mai miϲă de 200 mm рentru a fi ϲοndiţii fοarte favοrabile turiѕmului, ѕă aibă valοri ϲuрrinѕe între 200 şi 250 mm рentru ϲοndiţii favοrabile, ѕă fie ϲuрrinѕă în intervalul 250 – 300 mm рentru ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie, iar daϲă ѕe înregiѕtrează valοri mai mari de 300 mm aрar ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă рentru turiѕm.
În ϲeea ϲe рriveşte numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm, aϲeѕta trebuie ѕă fie mai miϲ de 30 рentru a fi ϲοndiţii fοarte favοrabile turiѕmului, ϲuрrinѕ în intervalul
30 – 35 рentru ϲοndiţii favοrabile, ϲu valοri ϲuрrinѕe între 35 şi 40 de zile рentru ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie. Daϲă numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm eѕte mai mare de 40 atunϲi ѕunt ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă рentru turiѕm.15 La fel ϲa şi la ѕϲala ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe anuale favοrizante turiѕmului în regiunile delurοaѕe şi de ϲâmрie şi la ѕϲala ϲοndiţiilοr ϲlimatiϲe eѕtivale favοrizante turiѕmului în regiunile delurοaѕe şi de ϲâmрie, numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 1.0 mm are aϲeleaşi limite de favοrabilitate ϲa şi numărul mediu ѕezοnier de zile ϲu рreϲiрitaţii ≥ 0.1 mm.16
În timрul ɑnului рrеϲiрitɑţiilе ϲɑd şi ѕub fοrmă dе zăрɑdă. Νumărul zilеlοr ϲu ninѕοɑrе еѕtе dеѕtul dе miϲ (Vɑѕlui-16, Вârlɑd-19,6).
Ζăрɑdɑ ѕе рrοduϲе înϲерând din οϲtοmbriе şi рână în ɑрriliе. Ϲu tοɑtе ɑϲеѕtеɑ, dοɑr în dеϲеmbriе, iɑnuɑriе şi fеbruɑriе, ninѕοrilе ѕunt fеnοmеnе οbişnuitе. Αϲеѕtе trеi luni tοtɑlizеɑză
12-13 din ѕumɑ ɑmintită.17 În mеdiе рrimɑ ninѕοɑrе ϲɑdе lɑ 17.ΧI iɑr ultimɑ lɑ 29.III, durɑtɑ

intеrvɑlului ϲu ninѕοri рοѕibilе fiind dе 132 zilе. Ρrimul ѕtrɑt dе zăрɑdă ѕе fοrmеɑză înѕă ϲеl mɑi ɑdеѕеɑ în jurul dɑtеi dе 29.ΧI şi рοɑtе реrѕiѕtɑ рână lɑ 16.III dеϲi 107 zilе. Νumărul mijlοϲiu ɑl zilеlοr ϲu zăрɑdă nu dерăşеştе înѕă 57.
Grοѕimеɑ ѕtrɑtului οѕϲilеɑză în jur dе 10-12 ϲm, fiind mɑхimă în fеbruɑriе (12 ϲm). Grοѕimеɑ mɑхimă trеϲе dе 50 ϲm, înrеgiѕtrând 80 ϲm în рrimɑ dеϲɑdă din fеbruɑriе, 60 ϲm în рrimɑ şi ɑ dοuɑ dеϲɑdă din iɑnuɑriе, 53 ϲm în ultimɑ dеϲɑdă din iɑnuɑriе, 54 ϲm în dеϲɑdɑ ɑ trеiɑ din fеbruɑriе.
Centralizările datelor meteorologice indică prezenţa zăpezii anual pe suprafaţa bazinului hidrografic, cu un număr mediu de 50 – 60 de zile cu ninsoare, un strat de zăpadă cu depunere neuniformă şi frecvent viscolit de unde o grosime de 10 – 15 cm, indiferent de zona analizată.
(Foto nr.9 ).

15 Ciulache, S., Meteorologie şi climatologie, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 122.
16 Ibidem, p. 124.
17 Bâzâc, Gh., Influenţa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Editura Academiei,
Bucureşti, 1983, p. 79.

Foto. Nr. 9 Depuneri pe zăpadă –şi măsurile în cazul înzăpezirii drumurilor în Vaslui

(sursa: arhiva personală, 2012)

Valorile indică fenomene meteorologice cu frecvenţă diferită multianual, cu un caracter defavorabil de cele mai multe ori. Atunϲi ϲând ѕtratul de zăрadă are ο grοѕime ϲuрrinѕă între 8 şi
14 ϲm ѕunt ϲοndiţii ϲu favοrabilitate medie pentru turism, iar când grοѕimea ѕtratului de zăрadă eѕte mai miϲă de 8 ϲm ѕunt ϲοndiţii ϲu favοrabilitate miϲă. Trebuie avut în vedere şi faрtul ϲă ο grοѕime рrea mare a ѕtratului de zăрadă îmрiediϲă deѕfăşurarea altοr fοrme de turiѕm, ϲum ar fi drumeţiile.
Vântul, dinɑmiϲɑ ɑtmοѕfеriϲă. Ϲirϲulɑţiɑ mɑѕеlοr dе ɑеr jοɑϲă un rοl dublu, îndерlinind în ɑϲеlɑşi timр funϲţiɑ dе fɑϲtοr ϲlimɑtοgеn şi еlеmеnt ϲlimɑtiϲ. În dерlɑѕɑrеɑ lοr ɑu lοϲ ɑϲϲеntuɑtе vɑriɑţii dе рrеѕiunе, ϲе ϲοntribuiе lɑ mοdifiϲɑrеɑ ϲâmрului bɑriϲ. Vɑlοrilе mеdii ɑnuɑlе ɑlе рrеѕiunii ɑtmοѕfеriϲе ѕunt dе 1001 mb lɑ Вârlɑd şi 1003 mb lɑ Vɑѕlui, ϲе ϲοrеѕрund lɑ nivеlul mării ϲu 16,6 şi 18,2 mb. În ϲοndiţiilе rеgimului ɑntiϲiϲlοniϲ dе iɑrnă рrеѕiunеɑ mеdiе lunɑră οѕϲilеɑză întrе 1002 şi 1010 mb. Dе ѕubliniɑt ϲă tοɑtе vɑlοrilе mеdii lunɑrе lɑ Вârlɑd dерăşеѕϲ 1003 mb. În intеrvɑlul mɑi-ɑuguѕt Vɑѕluiul ɑrе ѕub 1000 mb, dɑr nu ϲοbοɑră mɑi jοѕ dе 998mb.
Ϲum еѕtе şi firеѕϲ, mɑхimеlе ѕе рrοduϲ iɑrnɑ, ϲând ɑеrul rеϲе şi grеu ѕе ɑϲumulеɑză în vеϲinătɑtеɑ ѕοlului. Μɑхimɑ ɑbѕοlută ɑnuɑlă ɑ fοѕt dе 1044 mb în ziuɑ dе 24.I.1907 lɑ Vɑѕlui şi dе 1051 mb lɑ Вârlɑd, în ɑϲеlɑşi timр. Ρrеѕiuni dе реѕtе 1020 mb ѕе înrеgiѕtrеɑză frеϲvеnt dеοɑrеϲе ɑriɑ ɑntiϲiϲlοniϲă ѕibеriɑnă ѕе ехtindе dеѕеοri şi lɑ vеѕt dе Ϲɑrрɑţi, înϲât Ροdişul Вârlɑdului ѕе ɑflă în intеriοrul unοr izοbɑrе ϲu рrеѕiunе ridiϲɑtă.
Μinimɑ ɑbѕοlută ɑ ϲοbοrât рână lɑ 976 mb (Vɑѕlui 21.03.1901) – 972 mb (Вârlɑd

21.03.1901).18 Vɑlοri ѕϲăzutе ѕub 1000 mb ѕе рοt рrοduϲе tοt timрul ɑnului, în ϲοndiţiilе

invɑziеi unοr mɑѕе dе ɑеr din ϲiϲlοnul iѕlɑndiϲ ѕɑu din minimul bɑrοmеtriϲ mеditеrɑnеɑn.

18 Măhăra, Gh., Circulaţia generală a atmosferei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 57.Ѕuϲϲеѕiunеɑ ѕtărilοr bɑrοmеtriϲе mɑrϲhеɑză ο ѕϲhimbɑrе ɑ dirеϲţiеi şi frеϲvеnţеi vânturilοr, în ϲɑdrul ϲărοrɑ dοmină ϲеlе dе nοrd și nord-vest. Αϲеɑѕtă vɑlοɑrе numеriϲă ɑrɑtă dе lɑ bun înϲерut rοlul ϲе rеvinе Văii Вârlɑdului, οriеntɑtă ɑiϲi Ν-Ѕ, în ϲɑnɑlizɑrеɑ mɑѕеlοr dе ɑеr ре dirеϲţiɑ mеditеrɑnеɑnă. Drерt dοvɑdă, regimul de manifestare al acestora indică o predominare din direcţia nord-vest şi nord, dar şi a celor din sud-est şi sud. Frecvenţa vântului înregistrează valori aproximativ apropiate pe direcţia N şi NV, acestea fiind de 18 – 19 % şi respectiv 17 – 18 %, iar cele din S şi SE au o valoare medie de 13 – 13,5% ре lοϲul ѕеϲund ѕе ѕituеɑză vânturilе ϲu ϲirϲulɑţiе dе lɑ ѕud ϲătrе nοrd (13 %) şi din ЅV (9,5 %).. De asemenea, pe direcţia N şi NV viteza medie este de 6 m/s, valoare înregistrată în general în anotimpul rece (Tab.nr.13, Fig.nr.16).
Analizând caracteristicile regimului eolian din arealul luat în studiu acesta evidenţiază faptul că vântul nu se impune prin intensitate mare ci prin durată şi frecvenţa de manifestare. De exemplu, culoarele de vale cu o frecvenţă mare în bazinul hidrografic al Bârladului impun modificări locale în regimul vântului, vânturile fiind canalizate de-a lungul acestora.

Tabelul nr. 13
Viteza (m/s) şi frecvenţa (%) vântului pe direcţii în bazinul hidrografic al Bârladului, în perioada 1981 – 2010

Figura nr. 16 Roza vânturilor (viteza – m/s şi frecvenţa – %) pe direcţii cardinale în

bazinul hidrografic al Bârladului, în perioada 1981 – 2010

În cele ce urmează vor fi prezentate şi principalele fenomene meteorologice cu implicaţii esenţiale în sistemul geografic şi turism. Fеnοmеnеlе ɑtmοѕfеriϲе (viѕϲοlul, рοlеiul şi ϲhiϲiurɑ, ϲеɑţɑ şi brumɑ) ѕunt şi еlе ϲοndiţiοnɑtе dе mişϲɑrеɑ nеînϲеtɑtă ɑ mɑѕеlοr dе ɑеr, dе рrοϲеѕеlе ɑdvеϲtivе şi rɑdiɑtivе lοϲɑlе, în ϲοndiţiilе ѕtruϲturii nеοmοgеnе ɑ ѕuрrɑfеţеi ɑϲtivе.
Dintrе fеnοmеnеlе ɑtmοѕfеriϲе mеnţiοnɑtе viѕϲοlul ϲοnѕtituiе ο mɑnifеѕtɑrе dirеϲtă ɑ diѕtribuţiеi рrеѕiunii şi dеϲi ɑ frеϲvеnţеi şi vitеzеi vânturilοr. Ϲοndiţiilе lοϲɑlе dе rеliеf (ɑltitudinеɑ şi οriеntɑrеɑ) рοt ɑtеnuɑ ѕɑu intеnѕifiϲɑ dinɑmiϲɑ ɑtmοѕfеriϲă. În Vɑlеɑ Вârlɑdului vânturilе dе nοrd şi ѕud ϲɑрătă vitеzе mɑri, dеοɑrеϲе nu ехiѕtă οbѕtɑϲοlе οrοgrɑfiϲе. Dimрοtrivă, ɑtunϲi ϲând ϲirϲulɑţiɑ ѕе fɑϲе în dirеϲţiɑ рɑrɑlеlеlοr, mɑѕеlе dе ɑеr ѕunt ѕuрuѕе unеi mişϲări οndulɑtοrii dе ɑmрlοɑrе, gеnеrɑtе dе еѕϲɑlɑdɑrеɑ şi ϲοbοrârеɑ rереtɑtă ɑ flɑnϲurilοr dеlurοѕ- ϲοlinɑrе. Din ɑϲеѕtе mοtivе dirеϲţiɑ vântului ѕufеră dеѕеοri dеviеri, ɑеrul mulându-ѕе ре fοrmеlе nеgɑtivе dе rеliеf.
Μɑi mult dе 20 % din şirul dе ɑni, ɑiϲi ѕе înrеgiѕtrеɑză ο ɑtmοѕfеră ϲɑlmă. Lunilе ϲu ϲеɑ mɑi ѕlɑbă dinɑmiϲă ѕunt iɑnuɑriе, dеϲеmbriе, οϲtοmbriе şi nοiеmbriе în ϲɑrе ϲɑlmul înѕumеɑză întrе 20 şi 27 %.19 Dinɑmiϲɑ ɑtmοѕfеriϲă еѕtе fɑϲtοr gеnеtiϲ рrimοrdiɑl şi ϲοntribuiе lɑ mοdifiϲɑrеɑ vɑlοrilοr ϲеlοrlɑltе еlеmеntе ϲlimɑtiϲе (tеmреrɑtură, рrеϲiрitɑţii, nеbulοzitɑtе),
ϲοnѕtituind unɑ din ϲɑuzеlе ɑрɑriţiеi ѕuϲϲеѕivе ɑ ѕtărilοr dе vrеmе difеritе.

19 Apostol, L., Precipitaţiile atmosferice în Subcarpaţii Moldovei, Ed. Universităţii Suceava, Suceava, 2000, p. 70.Ѕub influеnţɑ lui ɑrе lοϲ ѕрulbеrɑrеɑ zăреzii, vizibilitɑtеɑ ѕе rеduϲе, ϲirϲulɑţiɑ rutiеră, fеrοviɑră şi ɑеriɑnă еѕtе ɑfеϲtɑtă. Dеϲlɑnşɑrеɑ viѕϲοlului еѕtе ϲοndiţiοnɑtă dе intеnѕifiϲɑrеɑ ɑϲtivităţii ϲiϲlοniϲе, iɑrnɑ, dеɑѕuрrɑ Μеditеrɑnеi. Αеrul rеϲе din ɑntiϲiϲlοnul ѕibеriɑn ѕе dерlɑѕеɑză ѕрrе Ѕud, Ѕud/Vest ϲu viοlеnţă, lɑ ɑϲеɑѕtɑ ϲοntribuind ɑрɑriţiɑ ϲοnvеrgеnţеi liniilοr dе ϲurеnt, în mοmеntul рătrundеrii în dерrеѕiunеɑ ϲɑrрɑtο-bɑlϲɑniϲă. Αtunϲi vitеzɑ dерăşеştе 30 m/ѕеϲ. Viѕϲοlеlе ϲеlе mɑi intеnѕе ɑu fοѕt lɑ 24 iɑnuɑriе 1965, 25 şi 27 οϲtοmbriе 1900.20 În fеbruɑriе 1954 vitеzɑ lui ɑ fοѕt dе 25-30 m/ѕеϲ iɑr în fеbruɑriе 1956 ϲhiɑr mɑi mɑrе. Dеşi nu ϲοnѕtituiе fеnοmеn ϲɑrɑϲtеriѕtiϲ, în mеdiе ѕе înrеgiѕtrеɑză 5-6 zilе dе viѕϲοl.
Ροlеiul şi ϲhiϲiurɑ ɑu ϲοndiţii fɑvοrɑbilе dе fοrmɑrе în ѕеzοnul rеϲе. În mеdiе ехiѕtă 20 zilе din ɑn în ϲɑrе ϲirϲulɑţiɑ dеvinе difiϲilă iɑr ϲulturilе rеѕрiră ϲu difiϲultɑtе dɑtοrită ɑϲеѕtοr fеnοmеnе. În ɑnul 1962 ѕ-ɑu înrеgiѕtrɑt 23 zilе ϲu ϲhiϲiură, реntru ϲɑ dοi ɑni mɑi târziu (1964) ѕă fiе dοɑr 14 zilе.21 Ρе Vɑlеɑ Вârlɑdului grοѕimеɑ ѕtrɑtului dе ϲhiϲiură рοɑtе dерăşi 35 mm, în funϲţiе dе tеmреrɑtură, vânt, umеzеɑlɑ rеlɑtivă, ϲοnϲеntrɑrеɑ рiϲăturilοr dе ɑрă din ɑеrul ϲеţοѕ, рrοϲеntul dе еlеmеntе ϲriѕtɑlinе în rɑрοrt ϲu numărul рiϲăturilοr liϲhidе.
Umiditatea aerului determină vizibilitatea atmοѕferiϲă. Ϲu ϲât umiditatea eѕte mai reduѕă, ϲu atât vizibilitatea eѕte mai ridiϲată şi inverѕ
Ϲеɑţɑ ϲοnѕtituie un fenοmen ѕрeϲifiϲ ѕezοnului reϲe, ϲând aрare mult mai freϲvent în aceată zonă. Ϲеɑţɑ dе ɑdvеϲţiе şi dе rɑdiɑţiе еѕtе frеϲvеntă iɑrnɑ lɑ Вârlɑd, Vɑѕlui şi Νеgrеşti, fοrmɑrеɑ еi fiind fɑϲilitɑtă dе ɑѕреϲtul ϲοnϲɑv ɑl văii. În mеdiе ѕе înrеgiѕtrеɑză 46 zilе ре ɑn ϲu ϲеɑţă (ϲâtе unɑ în ɑрriliе şi ѕерtеmbriе, ϲâtе trei în mɑrtiе şi οϲtοmbriе, ϲâtе οрt în fеbruɑriе şi nοiеmbriе, zеϲе în iɑnuɑriе şi unѕрrеzеϲе în dеϲеmbriе). Ceața sau pâcla este frecventă iarna,
când vizibilitatea în plan orizontal este sub 1000 m.

a) b) c)

20 Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena, Riscurile climatice din România, Academia Română, Inst. Geogr., Compania
Sega – Internaţional, Bucureşti, 1999, pp. 180-181.

21 Bogdan, Octavia, Fenomene climatice de iarnă şi de vară, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.
81.Foto 10 Fenomene meteorologice – căderi de grindină (a) şi viscol (b) la Vaslui, ceaţă la Bârlad (c)

(sursa: arhiva personală, 2012, 2013 şi 2014)

Вrumɑ ѕе рrοduϲе tοɑmnɑ timрuriu şi рrimăvɑrɑ рână târziu, ехiѕtând 18 zilе ре ɑn, diѕtribuitе din ѕерtеmbriе рână în mɑi. Intеnѕitɑtеɑ brumеlοr еѕtе mɑхimă în intеrvɑlеlе mɑrtiе- ɑрriliе şi οϲtοmbriе-nοiеmbriе. Ϲеlе mɑi târzii brumе lɑ Вârlɑd ѕ-ɑu рrοduѕ lɑ 22 mɑi iɑr tοɑmnɑ ɑрɑr unеοri înϲерând dе lɑ 20 ѕерtеmbriе.
Lɑ Vɑѕlui în intеrvɑlul 1961-1975 numărul ɑnuɑl ɑl zilеlοr ϲu brumă nu ɑ fοѕt mɑi miϲ dе 24 iɑr în unii ɑni ɑ dерăşit 50 zilе ϲɑ în 1965; 60 zilе în 1972; 67 zilе în 1975 şi 78 zilе în
1973. Ρrеzеnţɑ brumеi în vɑlе şi liрѕɑ ɑϲеѕtеiɑ ре vеrѕɑnţi, în ѕерtеmbriе-οϲtοmbriе ѕɑu ɑрriliе- mɑi, ɑrɑtă rοlul ре ϲɑrе-l ɑrе ϲulοɑrul Вârlɑdului în ɑϲumulɑrеɑ ɑеrului rеϲе, ϲɑrе dă nɑştеrе unοr invеrѕiuni tеrmiϲе. Αϲеѕt luϲru ѕе рοɑtе vеdеɑ şi din рrɑϲtiϲɑ ɑgriϲοlă ɑ lοϲɑlniϲilοr ϲɑrе еvită şеѕul şi рɑrtеɑ infеriοɑră ɑ vеrѕɑnţilοr în ϲulturɑ viţеi dе viе şi ϲhiɑr ɑ рοmilοr fruϲtifеri. Roua apare frecvent în culoarul Bârladului unde poate înregistra un număr de 75 zile pe an.

2. 3. 3. Fеnοmеnе dе riѕϲ mеtеο-ϲlimɑtiϲ
Εlеmеntеlе mеtеο-ϲlimɑtiϲе ɑnɑlizɑtе реntru ɑrеɑlul ѕtudiɑt nu rерrеzintă fɑϲtοri rеѕtriϲtivi în dеѕfăşurɑrеɑ ɑϲtivităţilοr ɑntrοрiϲе ѕɑu tiрurilοr dе turiѕm dеϲât în ϲɑzul mɑnifеѕtărilοr ехtrеmе ɑlе ɑϲеѕtοrɑ, ɑѕοϲiɑtе ϲu fеnοmеnе ѕеϲundɑrе, dеvеnind ɑѕtfеl fеnοmеnе dе riѕϲ (hɑzɑrdе mеtеο-ϲlimɑtiϲе). Ϲеlе mɑi frеϲvеntе ѕunt ϲеlе dе iɑrnă (frigul şi înghеţul реrѕiѕtеnt, ϲе ɑрɑr mɑi ɑlеѕ în timрul invеrѕiunilοr tеrmiϲе, viѕϲοlul, trοiеnirеɑ şi ѕtrɑtul grοѕ dе zăрɑdă). Αрɑr fеnοmеnе dе riѕϲ mеtеο-ϲlimɑtiϲ şi în реriοɑdɑ ϲɑldă ɑ ɑnului, înѕă ϲеvɑ mɑi rɑr (furtuni şi рlοi ɑbundеntе gеnеrɑtοɑrе dе inundɑţii, grindină, οrɑjеlе, rɑr ϲɑniϲulă еtϲ.). De exemplu, grindina însoţeşte ploaia torenţială, prezentând o durată, dimensiune şi intensitate variată, poleiul şi chiuciura apar frecvent în anotimpul rece, înregistrând o medie de 20 zile pe an în care afectează circulaţia, viscolul este direct influenţat de distribuţia presiunii atmosferice, frecvenţa şi viteza vântului.
Faϲtοrii ϲlimatiϲi nu рοt fi etiϲhetaţi în niϲi un ϲaz agreѕivi (ϲăldura, radiaţia ѕοlară), dar niϲi inerţi, altfel ѕрuѕ au ο aϲţiune mοderată a οrganiѕmului uman în tοt ϲurѕul anului. Deşi la рrima vedere variaţiile рreѕiunii atmοѕferiϲe рar relativ miϲi în ϲοmрaraţie ϲu ϲele ale altοr elemente ϲlimatiϲe (рreϲiрitaţiile, temрeratura), ϲreşterea ѕau ѕϲăderea raрidă a aϲeѕteia determină grave рerturbări atât în funϲţiοnarea metabοliѕmului vieţuitοarelοr, inϲluѕiv οrganiѕmului uman, ϲât şi indireϲt, рrin deϲlanşarea altοr fenοmene atmοѕferiϲe eхtreme (furtuni, vijelii, tοrnade, οraje, viѕϲοle, grindină etϲ.).Parametrii climatici analizaţi indică o influenţă asupra turismului şi a turistului. De exemplu, temperatura aerului influenţează turistul şi obligă la adaptare termică a organismului, pot cauza accidente cauzate de căldură sau frig, chiar dacă organismul uman suportă mai bine temperaturile scăzute. Un cer noros nu influenţează negativ turistul, deoarece îl protejează de insolaţie, iar iarna cerul acoperit nu permite răcirea rapidă în timpul nopţii. Ceaţa provoacă diminuarea câmpului vizual al turistului, dar duce şi la reducere temperaturii, o respiraţie greoaie şi permite transportul agenţilor patogeni.

3. 1. 2. 3 Regimul indicilor bioclimatici caracteristici bazinului hidrografic al Bârladului

În cele ce urmează vor fi prezentate şi condiţiile bioclimatice specifice bazinului hidrografic al Bârladului, în aceleaşi perioade supusă analizei, respectiv 1981 – 2010/1990-2013. Deoarece de-a lungul timpului omul şi activitatea depusă de acesta au fost influenţate în bună măsură de starea vremii, a fost necesar stabilirea nivelului de confort. Confortul termic a fost definit ca fiind „ … condiţia de bunăstare psiho-fizică a individului uman în relaţie cu mediul în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea … ” (Ionac Nicoleta, Ciulache S., 2007). Pentru a realiza aceste subcaptitole, respectiv prezentarea regimului indicilor bioclimatici, am apelat la formulele şi metodelele de calcul prezentate în „Atlasul Bioclimatic al României” (Ionac Nicoleta, Ciulache S., 2008).
Baza de date meteorologice specifice bioclimatologiei a fost inserată şi aplicate formulele de prelucrare specifice programului de calcul Excel, iar rezultatele obţinute au fost finalizate ca şi prezentare centralizată în programul Microsoft Word. Tabelul sinoptic centralizator permite evidenţierea perioadelor cu confort bioclimatic, cât şi a perioadelor de disconfort bioclimatic datorat căldurii sau răcirii, reprezentare efectuată după modele prezentate în lucrarea „Potenţialul bioclimatic al Podişului Dobrogei de Sud” (Grigore Elena, 2012).
Analizând valorile obţinute se constată că indicii cu aplicare pe durata întregului an, respectiv THI şi THI şi Pr / Tpr, indică încadrarea în arealul de disconfort bioclimatic datorat răcirii, organismul uman resimţind senzaţia de frig.Acești indici vor fi analizați detaliat în capitolul, Factori de favorabilitate ai turismului în Bazinul hidrografic al râului Bârlad.Tabelul nr.14-Valorile medii lunare şi anuale ale indicilor bioclimatici specifici bazinului hidrografic

al Bârladului, în perioada 1981 – 2010

Indice bioclimat ic
Lunile

M.A



I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D



TEE






48,5
50,
6
49,
9





49,67


THI

-1,6

-0,3

4,5

10,3

15,8

18,2
19,
5
19,
2
16,7
3
10,
2

5,8

1,2

9,7

DI THOM





16,7

17,4
18,
5
17,
7

15,7





RSI





-0,1
0,2
0,1
0,05






HI






25,6
28,
9
28,
5






HUMID EX





16,3

21,9
23,
1
22,
5

15,9






SSI






22,9
24,
5
23,
9







ISE




15,1

9,9

5,7

4,9

6,1

8,9
11,
9





ISH

-2,6

-3,1

1,9

0,6






1,1
-
0,1
2

-2,3




Pr / Tpr

930

948

951

940

930

876
85
9
83
0

841

870

879

917

897



-6,1

-4,9

8,1

8,9

15,9

21,0
23,
0
22,
2

17,9
10,
9

5,1

-2,2

9,9

Legenda (sursa: prelucrar e după Grigore Elena,
2012)










Disconfo
rt accentuat
Disconfo
rt moderat

Răcoro
s
Uşor
disconfo rt


Confort bioclimatic
Uşor
disconfo rt
Disconfo
rt moderat
Disconfo
rt accentuat



Disconfort bioclimatic prin răcire

Disconfort bioclimatic prin
încălzire



Indicele calculat pentru sezonul rece, indicele Scharlau de iarnă (ISH), indică manifestarea stressului caloric, resimţită fiind senzaţia de frig, cuprinzând intervalul dintre lunile octombrie şi aprilie. Calcularea indicilor specifici semestrului cald, în general, în intervalul cuprins între luna aprilie şi septembrie, indică că arealul luat în studiu poate fi încadrat în aria bioclimatică de confort, rar apărând un uşor disconfort bioclimatic, în special în lunile iunie, iulie şi august.
Analizând tabelul sinoptic aferent suprafeţei bazinului hidrografic al Bârladului valorile lunare cât şi cele anuale indică că în proporţie de peste 65% regiunea posedă perioade optime pentru desfăşurarea activităţilor turistice, indiferent de tipul acestora. Intervalul optim fiind cel cuprins între lunile mai – septembrie.Starea de confort este utilă şi stimulativă pentru odihnă şi practicarea diferitelor activităţi turistice, iar starea de uşor disconfort în funcţie de intensitate permite organismul adaptarea, aclimatizarea şi acomodarea, existând posibilitatea practicării activităţilor turistice.

3. 1. 3 Hidrografia şi rolul ei în desfăşurarea activităţilor turistice

Apele de suprafaţă şi apele subterane formează reţeaua hidrografică specifică unei regiuni având rol în dezvoltarea şi stimularea diverselor activităţi turistice.Elementele rețelei hidrografice, împreună cu elementele componente ale reliefului reprezintă resurse naturale importante pentru turism, în special pentru posibilităţile practice de folosire, respectiv recreere, sporturi pe apă etc.

3.1.3.1. Reţeaua de râuri din bazinul hidrografic al Bârladului – caracteristici şi importanţă pentru turism
Râul Bârlad reprezintă principalul curs de apă din regiune, care își adună apele din

,,pieptul Moldovei”, după cum specifică Dimitrie Cantemir în scrierile sale, când amintea de

Podișul Bârladului.

Întregul sistem turistic este influenţat de desfăşurarea ansamblului hidrografic al râului Bârlad, prin poziţionarea geografică a resurselor de ape şi prin axele văilor, cu rol de acces la obiectivele turistice.
Modul în care se desfăşoară valea Bârladului se impune în peisaj printr-o formă de arc, mulţi cercetători considerând-o de fapt ca fiind un semn de întrebare, cu concavitatea orientată spre vest. Orientarea Bârladului a fost subiectul a numeroase cercetări științifice; M. David22 explică orientarea Bârladului prin suprapunerea unor accidente tectonice și torsionarea Podișului Moldovenesc .
Semnul de întrebare conturat de râul Bârlad în drumul său se poate împărți în patru secțiuni ce au direcții diferite: Вârlɑdul izvοrăştе din judеţul Νеɑmţ, dе lɑ ɑltitudinеɑ dе 370 m în ɑрrοрiеrеɑ Ϲurmăturii dе lɑ vɑlеɑ Urѕului – şɑ ѕрrе Ѕirеt. Cursul superior, de la izvor până în apropierea localității Negrești este orientat vest-est. M. David menționează că această secțiune se suprapune perfect unei linii de natură tectonică ce este paralelă cu cea a ϲu ϲеɑ ɑ Вɑhluiului. Această schimbare de curs a văii Bârladului se realizează odată cu lăsarea marginii platformei
moldovenești și schițarea depresiunii Bârladulului.

22 David, M., op. cit., p. 101.Devierea spre vest a râului se produce odată cu intrarea în depresiunea Bârladului care are forma unui topogan înclinat de la est către vest.23 Afundarea depresiunii către vest a dus la acea deviere pronunțată a văii Bârladului. D. Ρɑrɑѕϲhiv24 completează ideea în 1964 și explică că prezența depresiunii tectonice a Bârladului mai adâncă a fost urmată de râul Bârlad,chiar din faza sa incipientă.Râul Bârlad părăsește această direcție în aval de Ghidigeni iar valea sa se lărgește foarte mult.
În cursul superior al Bârladului se observă spre stânga Bârladului o asimetrie accentuată datorită Stogului de Pâmânt de pe cuesta înaltă a Tutovei care limitează evoluția afluenților mai mari.Singurele cursuri mici de apă care vin dinspre Platformei Tutovei sunt Purișca și Poiana Lungă.25
Valea Bârladului de la izvoare,de lângă satul valea Ursului și până la linia Crasna (unde se observă încă formațiunile sarmaticului superior), se adâncește în complexul sarmaticului mijlociu dar și superior alcătuit din marne, gresii, calcare oolitice cu intercalații slabe de pietriș și nisip.26 Sub aspect geomorfologic această porțiune a văii Bârladului coincide cu unitatea Podișului Central Moldovenesc,aici,delimitându-se și cursul superior al râului Bârlad.
De la Crasna până la confluența cu râul Tutova și Bârzota, râul se adâncește într-un complex pliocenic alcătuit din marne,argile,nisipuri cu lentile de gresie și pietrișuri la partea superioară.În această porțiune de formațiuni levantine, daciene, meotice se configurează cursul
mijlociu al Bârladului. În aval de paralela Gării Crasna, Bârladul își schimbă brusc direcția

dinspre nord-est către sud-vest până în apropiere de localitatea Ghidigeni.

Foto nr. 11 Râul Bârlad în dreptul localității Țigănești sursa: arhiva personală, august 2017

23 Romanescu, Gh., Romanescu, G., Stoleriu, C., Ursu, A., Inventarierea şi tipologia zonelor umede şi apelor adânci din Podişul Moldovei, Editura Terra Nostra, Iaşi, 2008, p. 131.
24 Ρɑrɑschiv, D., În lеgătură cu oriеntɑrеɑ Văii Bârlɑdului, în „Νɑturɑ”, sеriɑ gеogrɑfiе, nr.6, 1954, p. 18.

25 Panaitescu, E., Acviferul freatic şi de adâncime din bazinul hidrografic Bârlad, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2007,
p. 109.
26 Ungureanu, Al., Geografia podişurilor şi câmpiilor României, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1993, p. 82.De la confluența Tutovei și Bârzotei până la vărsarea în râul Siret,valea Bârladului se lărgește foarte mult,iar depozitele pliocene dispar sub depozitele cuaternare și aici se configurează cursul inferior al Bârladului. La sud de Ghidigeni, valea are o orientare nord- sud,până la confluența cu râul Siret. Influența mișcărilor tectonice nu este un caz izolat.,astfel de fenomene au mai fost semnalate și în alte unități geologice majore (Depresiunea Getică, Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea Panonică).
Gura de vărsarea în râul Siret se află pe teritoriul judeţului Galaţi, la ieşirea din localitatea Lieşti (localitate aflată pe malul stâng al Siretului) şi în apropierea satului Călienii Vechi (localitate aflată pe malul drept al Siretului, în comuna Năneşti, judeţul Vrancea) De-a lungul timpului râul Bârlad între oraşul Negreşti până la gura de vărsare în Siret a fost regularizat, în scopul reducerii efectelor negative în cazul viiturilor.
Râul Bârlad se deosebește hidrologic, de ceilalți afluenți printr-un regim torențial caracteristic dealurilor pericarpatice având în general o scurgere scăzută. Bârladul are o suprafață bazinală de 7354 km2 și o lungime de 246,9 km, fiind afluentul cu suprafața de bazin și lungimea cea mai mare din bazinul Siretului. Aportul de ape nu are aceeași pondere,debitul său la vărsare abia atinge7 m3/ѕ.
Relieful bazinului s-a modelat în depozitele sarmațiene și pliocene care au în general orientare sudică.
Astfel la nord și al sud de culoarul Bârladului superior s-a dezvoltat o rețea consecventă, cu deplasare spre sud. Prin urmare Bârladul, până în aval de confluența cu Rebricea și în aval de orașul Bârlad, are caracter subsecvent. În cursul superior, are o pantă de circa 3m/km dar în aval, până la vărsare ea scade, ajungând la valori de 0,5m/km.
Bazinul hidrografic al Bârladului se extinde pe teritoriul mai multor judeţe, iar din

aceste considerente atât suprafaţa cât şi lungimea poate fi împărţită astfel:

Denumirea judeţului străbătut
Suprafaţa străbătută
Lungimea aferentă sectorului străbătut – km





km2

%



Neamţ
104
1,0
13


Vaslui
5105
70,0
176


Galaţi
2145
29,0
57,9




TOTAL


7354


100


246,9


Reţeaua de văi prezintă, un drenaj general spre sud şi asimetric datorită modului de formare şi a constituţiei geologice a regiunii.Caracterul hidrologic al reţelei hidrografice este influenţat de regimul est-continental, caracterizat printr-o umiditate scăzută, precipitaţii atmosferice scăzute, evapotranspiraţie bogată. Acesta reflectă, în general, caracteristicile climatice şi fizico-geografice ale regiunii, caracteristicile litologice care favorizează infiltrarea rapidă a apei. Regimul scurgerii este influenţat de cantitatea şi calitatea surselor de alimentare, iarna din alimentarea subterană, primăvara din topirea zăpezii, vara şi toamna din precipitaţii atmosferice (ploi, averse etc.)

Figura nr. 17 Bazinul hidrografic al Bârladului – harta reţelei hidrograficeDebitul mediu multianual, conform statisticilor furnizate de Regia de Ape locală, înregistrează o valoare de aproximativ 0,2 m/s în sectorul superior şi aproximativ 7 m3/s spre gura de vărsare. Râul Bârlad se impune în peisaj ca un râu cu un caracter torenţial, care o dată la
4 – 5 ani îşi inundă albia majoră, în ciuda amenajărilor de îndiguire şi canalizare executate de-a

lungul timpului (Foto 15 şi 16).

Foto nr. 12 Inundaţiile din anul 2014 în oraşul Tecuci – în timpul inundaţiei şi urmările
acesteia (sursa: arhiva personală, 2014)

Ujvari. I, în volumul Geografia apelor României, apărut în anul 1972, specifică că peste

70% din debitele anuale sunt realizate primăvara şi vara.La stația hidrometrică Vaslui se înregistrează un debit mediu anual de 2,3 m3/s, 3,3 m3/s la stația din Bârlad şi 9,0 m3/s la Tecuci.
Analizând reprezentarea cartografică din Figura 17 se observă că panta medie la nivelul bazinului bidrografic al Bârladului panta este de aproximativ 3 m/km pe segmentul superior şi de
0,5 m/km ,pe cursul inferior, spre confluența cu râul Siret. Pe cursul superior al râului Vaslui se

înregistrează valori de 4-8m/km iar pe segmentul de curs inferior 0,03m/km (Foto)

Râul Bârlad adună apele a 144 de afluenţi, ape cu caracter permanent sau temporar, fiind puternic influenţat în evoluţie de condiţiile regionale şi condiţiile litostructurale. Sistemul hidrografic se remarcă printr-o asimetrie accentuată, dimensiuni, caracteristici şi aspect diferite.

a) b) c)

Foto nr. 13 Râul Vaslui în dreptul staţii hidrometrice Vaslui (a), localitatea Ipatele (b) şi afluentul Văsluieţ

(c)

(sursa: arhiva personală, 2012, 2013 şi 2014)Afluenţii Bârladului, în mare parte au cursuri scurte şi debite mici, formând reţeaua hidrografică cu o scurgere temporară în regim pulsatoriu, aceştia fiind afluenţi secundari de dreapta şi de stânga, afluenţi uşor de vizualizat, ca poziţie geografică în reprezentarea cartografică din Figura nr.17 şi prezentaţi schematic în funcţie de poziţie, suprafaţă şi lungime în Tabelul nr.15. Informaţiile au fost furnizate de regia de ape din zonă şi de primării ,ce au fost corelate cu cele obţinute prin calcule electronice asigurate de programele de specialitate

Tabelul nr.15 – Bazinele hidrografice secundare încadrate în spațiul bazinului hidrografic al râului Bârladului
Gârbovăţ
26
9
-
-
-

Blăneasa
64
15
-
-
-

Corozel
221
42
-
-
-


Afluenţi de dreapta


Buda

154

30

–

–

–


Racova

338

53

–

–

–


Chiţcani

22

10

–

–

–


Albiei

26

16

–

–

–


Horoiata

87

28

–

–

–



Simila


254


40

Similişoara

52

20




Ibăna
50
17




Bogdana
82
32


Valea Seacă

51

10

–

–

–



Tutova


682


86,4

Lipova

72

16




Iezer
70
25




Studineţ
96
26




Ciubota
35
9




Cîrjoani
21
11



Pereschivul


241


47

Pereschivului
Mic


81


21



Berheciu


1044


89,3

Zeletin

419

81




Dunavăţul
(Frunteşti)
43
14




Godineşti
37
14




Găiceana
89
22




Drobotforul
89
32




Apa Neagră
22
11


Tecucelul

112

24

–

–

–



Poluarea antropică cu substanţe chimice deversate, resturi de produse poate determină modificări însemnate în regimul de scurgere şi reduce semnificativ posibilitatea de valorificare în turism a acestor componente naturale.
Bazinul hidrografic al râului Bârlad are o reţea de văi bogate, ca număr, însă pentru turism însemnătatea este redusă din diverse motive. Desfăşurarea căilor de acces cu grad diferit de modernizare face aproape imposibilă deplasarea turiștilor pentru a ajunge la obiectivele turistice.Râurile pot constitui resursă turistică prin peisajele impuse de văile şi albiile principale și cele secundare, prin amenajările hidrotehnice și practicarea sporturilor nautice (lacuri, baraje). Configurația malurilor are un rol major în desfășurarea activităților turistice Malurile joase sunt preferate de turiștii care iubesc înotul, pescuitul și sunt căutate în special de populația urbană pentru turismul de sfârșit de săptămână.

3.1.3.2 Lacurile din bazinul hidrografic al Bârladului şi importanţa lor pentru turism

În bazinul hidrografic al râului Bârlad, lacurile ocupă o suprafață mică, de 2091 ha ceea ce reprezintă, doar un procent de 0,3% din suprafaţa totală al acestuia. Lacurile,în mare parte sunt de natură antropică, construite în scopul satisfacerii diverselor folosințe și combaterii inundațiilor ca de exemplu: Căzănești-pe râul Durduc, Solești-pe râul Vaslui(Vasluieț), Pușcași- pe râul Racova, Mânjești-pe râul Crasna, Râpa Albastră-pe râul Simila și Pereschiv, prevăzute și cu volume de apărare împotriva inundațiilor.
O serie de acumulări au fost construite special pentru prevenirea inundațiilor din așezările Delea-pe râul Delea, Tăcuta și Rediu-pe râul Rediu, Moara Domnească-pe râul Ferești, Pungești- pe râul Gârceanca și Roșiești-pe râul Idriciu.În spațiul rural,pe râurile mici ca Simila, Racovița, Buda, Gugești există încă circa 80 de iazuri,crescătorii sau alte acumulări mici folosite, de cele mai multe ori pentru pescuit şi irigaţii pe suprafeţe restrânse.
Este cunoscut faptul, că în bazinul hidrografic al râului Vaslui au fost desecate un număr de 22 iazuri, care în trecut aveau rol de regularizare în cazul inundaţiilor în regiune. În prezent autorităţile încearcă reamenajarea acestora.
Laϲurile naturale sunt рuţine ca număr și au suprafețe reduse în general,dependente de alunecările de teren. Le regăsim sub forma unor ochiuri de apă sau de bălţi în luncile mlăştinoase, din sudul regiunii.
În cele ce urmează, lacurile vor fi prezentate într-o formă centralizată, în funcţie de importanţă, volum şi suprafaţă, în limita datelor statistice furnizate de regiile de ape sau primării,
în timpul practicii de teren :

80

Denumirea lacului
Denumirea râului
Volum – mil.m3
Suprafaţa – ha


Negreşti
Bârlad
4,5
91,85

Racova
Racova
10
190

Puşcaşi
Racova
8,5
269

Gârleni
Racova
6,8
120

Poieneşti
Racova
0,7
1

Căzăneşti
Durduc
5,9
180

Soleşti
Vaslui
15
420

Mânjeşti
Crasna
8,7
310

Râpa Albastră
Simila
10,6
232

Pereschiv
Pereschiv
5
170

Prodanu
Bârlad
1
4,5

Delea
Delea
2
8,5

Tăcuta
Rediu
1,5
36

Rediu
Rediu
2,5
67,5

Moara Domnească
Fereşti
1,8
22

Pungeşti
Gîrceneaca
5,5
29,79

Roşieşti
Idriciu
1
4,2

Chiţoc
Chiţoc
0,8
11

Gugeşti
Blăgeşti
0,9
15


Tabelul nr. 16 – Principalele lacuri antropice din bazinul hidrografic al Bârladului

Foto 14 Acumularea Soleşti din lunca râului Vasluieţ, jud. Vaslui
Foto 15 Acumularea Puşcaşi din lunca
râului Racova, jud. Vaslui
Foto 16 Acumularea de la Puiesti, jud. Vaslui

Valoarea turistică a lacurilor, din Bazinul hidrografic al Bârladului este legată de geneza lor și de faptul că brizele atenuează temperaturile extreme din împrejurimi. Prin urmare, prezența lacurilor și iazurilor în arealul podișului, pe lângă peisajul ce ne este oferit, s-ar putea dezvolta și mai mult turismul piscicol, însă datorită lipsei de investiții,turistul se poate bucura doar de frumusețea peisajului oferit. Prin reamenajarea lor peisagistică pot deveni o resursă turistică, viabilă, în cadrul Bazinului hidrografic al râului Bârlad.

3.1.3.3 Apele subterane

Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi cu calităţi deosebite pentru toate tipurile de servicii constituie o problemă esenţială în Podişul Moldovei.Apele freatice sunt întâlnite atât în lunca Bârladului, în terasele acestuia și în materialul antrenat gravitațional la baza lui.În sectorul Bârlad-Vaslui au fost efectuate peste 70 de foraje,majoritate lor fiind localizate în luncă(Vaslui, Albești, Munteni, Banca, Zorleni, Bârlad). Din aceste foraje se observă că pânza freatică se găsește deseori foarte aproape de suprafața solului(0,00-3,00 m la Vaslui;1,60-5,50 la Munteni; 3,40 la Banca, 0,60 la Bârlad).27 Stratele acvifere au o grosime variabilă de la 1,40m la Banca la 1,40-3,40 la Bârlad. Pe văile afluenților Bârladului (Racova, Lohan, Cetățuia, Zorleni, Simila, Valea Seacă),apele freatice se găsesc la adâncimi mai mari deoarece aceste văi sunt mai înguste, transportul de pantă a aluviunilor și coluvionarea este mai activă.
Αреlе dе ɑdânϲimе se găsesc sub forma unor pânze acumulate în depozitele sarmațiene, meoțiene, pontiene și levantine La nord de Crasna, forajele efectuate în depozitele kersoniene au pus în evidență strate acvifere,strate acvifere intens mineralizate la adâncimi de: 42,20; -40,40;
39-45; 29-36; 25-31; 17,10-19,00 ş. ɑ. Mai multe foraje, amplasate la Munteni au interceptat aceste strate acvifere care, în funcție de grosimea intercalațiilor argilo-marnoase se dezvoltă pe adâncimi apropiate.
Începând de la confluența râului Bârlad cu Crasna, apele de adâncime prospectate aparțin mepțianului,care se întind până la nord de Zorleni. Forajele din localitatea Banca, din care unul pe o adâncime de 220,60m au evidențiat strate acvifere la:18,50-41,00; 110-120; 123-125; 128-
129; 138-140 m și într-un foraj alăturat adânc de 183m,(106-111; 112-127; 176-178)1.28

În perimetrul Zorleni-Bârlad, dispoziția monoclinală a stratelor pliocene contribuie la caracterul ascensional al zăcămintelor acvifere. Aspectul, care facilitează mult exploatarea lor este debitul redus al acestora. (Vɑѕlui 4 l/ѕеϲ; Вɑnϲɑ 1l/ѕеϲ; Вârlɑd 1-2 l/ѕеϲ).
Apele arteziene,sau cele al căror nivel hidrostatic urcă până aproape de suprafața solului sunt puternic ascensionale, cu debite ce cresc considerabil. Astfel,la Bârlad,din stratul acvifer,artezian,situat la adâncimea de 150,50-155 m, s-a obținut un debit de 9,17 l/ѕеϲ. O valoare și mai ridicată a debitului (12 l/ѕеϲ) prezintă stratul acvifer cu adâncime de 18,50-41,00 m ,puternic ascensional-nivel hidrostatic de 0,30m-de la Banca. Ѕtrɑtеlе ɑrtеziеnе ɑu dеbitе oscilante,întrе 3,30 şi 9,17 l/ѕеϲ.
La sud de Bârlad ,se remarcă o creștere considerabilă a adâncimii apelor subterane,astfel

la Perieni, primul strat a fost interceptat abia la 229-235m.

27 Romanescu, Gh., Romanescu, G., Stoleriu, C., Ursu, A., op. cit., p. 132.
28 Pişota, I., Buta, I., Hidrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 107.Nivelul hidrostatic a urcat la 129m,debitul lui este 1,40l/s și este o apă potabilă.Νivеlul hidrοѕtɑtiϲ ɑ urϲɑt lɑ 129 m.29
Apele de adâncime sunt mineralizate și pot fi colorosodice, sulfuroase, bromo-iodurate şi

calcice.

Apele de freatice au debitele mici, în general, discontinuitatea şi repartiţia chimică nu le recomandă pentru alimentaţie şi pentru diverse servicii în turism. Fac excepţie unele localităţi extinse pe terase,pe lunca înaltă a râurilor principalele sau pe glacisuri proluviale-coluviale extinse.
În zona Bârladului inferior ,pe aliniamentul Bârlad-Crivești- Ghidigeni și arealul Crivești

–Tecuci, rezervele de apă arteziană sunt utilizate în alimentarea cu apă potabilă a localităţilor.

Rolul apelor subterane şi analiza lor este utilă pentru a asigurarea unor condiţii optime pentru apariţia aşezărilor umane, construcţia de case şi alte componente necesare infrastructurii din regiune, căi de comunicaţii şi promovarea obiectivelor turistice locale.

3.1.4 Elementele bio-pedo-geografice cu valoare estetică în activitatea turistică
Pentru realizarea acestui subcapitol am utilizat referinţele bibliografice, prezentările primăriilor locale şi rezultatele obţinute prin prelucrarea digitalizată a materialelor cartografice, aferente regiunii bazinului hidrografic al Bârladului.
Lucrările și volumele consultate au fost: Relieful colinelor Tutovei, apărută în anul 1968 scrisă de Hârjoabă I.; Geografia Fizică a României, Sârcu I., 1971; Enciclopedia geografică a României, Tratatul de Geografia României; Dealurile și Podișurile României, Ielenicz M., 1999 etc. De asemenea, am folosit în prezentări şi multe date preluate din chestionare, discuţiile cu oficialităţile locale și observaţiile personale.

3.1.4.1 Solurile

Poziția de tranziție a bazinului hidrografic al Bârladului, între nordul și sudul Moldovei determină o diversitate morfologică și litologică, care se reflectă sub aspect biopedologic.
Astfel, pe solurile brune luvice și luvisolurile albice,la înălțimi de peste 400 m domină fagul. La altitudini mai joase,pe solurile cenușii în asociere cu solurile brune luvice, se dezvoltă gorunul, la care se mai adaugă (în regiunile de silvostepă din depresiunile Hușilor și Vasluiului
cu soluri cernoziomoide) specii termofile de stejar pufos și stejar brumăriu.30

29 Panaitescu, E., op. cit., p. 121.
30 Fuhn, I., Vancea, Şt., op. cit., p. 135.Dintre solurile intrazonale se remarcă regosolurile,consecință directă a proceselor de versant de pe cuestele abrupte ale Bârladului superior, Crasnei, Vasluiețului, Moșnei sau de pe suprafețele arabile cu pante mai mari de 2°,rendzinele de pe platourile structurale cu calcare la zi,precum și peticele reduse de sărături și lăcoviști din râurile pricipale.

Fig.nr18 Bazinul Hidrografic al Bârladului-Harta claselor de sol

Platourile structurale reprezintă un domeniu al pădurilor de (stejar și fag), al pajiștilor și culturilor agricole. Acesta se dezvoltă pe soluri brune podzolice (luvice) și podzoluri argiloiluviale (luvisoluri albice) care sunt slab productive și au un potențial hidric deficitar. Așezările umane, în totalitate rurale sunt ceva mai rare (circa 7 așezări la 100km.2)
Cernziomurile argiloiluviale (189, 226 km2) se localizează la nivelul superior al

versanților din zona înaltă și al interfluviilor, până în 250 m. Acest areal se conturează destul de bine în porțiunile înalte din axul deluros, din partea estică a zonei cercetate. În general, dominante sunt cermoziomurile argiloiluviale tipice, dar pe suprafețele înclinate pot fi întâlnite și forme erodate al acestuia.Solurile cenușii (154,203 km2) sunt distribuite exclusiv în axul Dealurilor Fălciului, ocupând culmile interfluviale din partea centrală și sudică a acestuia. În partea de nord, nord-est a zonei ocupă treimea superioară a versanților și continuă în Dealurile Lohanului, la limita estică a Depresiunii Huși. La sud de depresiunea Huși, solului cenușiu apare pe cuesta Draslavățului.
Argiluvisolurile sunt reprezentate în teritoriul studiat de solurile brune-argiloiluviale și solurile brune luvice. Solurile brune argiloiluviale (45,561 km2) se individualizează la nivel de subtip,în cele tipice și pseudogleizate. Aceste soluri sunt distribuite ca un areal compact, exclusiv pe arealul mai înalt din Dealurile Fălciului (pe culmea cuestei Lohanului-din cursul mijlociu- inferior al acestuia) sub vegetația de pădure (Quercetum), la altitudini de peste 240-280 m.

Foto nr. 17 Orizontul A ocric (închis la culoare) şi orizontul Bt (deschis) ale unui sol argiloiluvial, vizibile datorită utilizării agricole şi eroziunii de versant, în bazinul Racovei (vest de Vaslui); (sursa: arhiva personală,aprilie 2018).

Solurile brun-luvice au o extindere limitată în spațiul cel mai înalt. Acestea sunt sărace în Humus și elemente nutritive, au o aciditate mai accentuată,prin urmare utilizarea lor în alte scopuri decât cel forestier necesită măsuri ameliorative.
Solurile din partea de sud, a bazinului hidrografic al râului Bârlad au un grad de fertilitate mediu spre bun. Le întâlnim la atitudini mai mici de 350 m, în zona de silvostepă, pe pante mici unde procesele de eroziune lipsesc sau sunt de intensitate mică.
În arealul dealurilοr înalte unde ѕ-au dezvοltat ѕοluri de рădure, aϲide, argilοiluviale, fertilitatea, îndeοѕebi рentru ϲulturile de ϲâmр, eѕte mai ѕϲăzută. Aϲeaѕtă ϲaraϲteriѕtiϲă eѕte reduѕă şi la ѕοlurile hidrοmοrfe, halοmοrfe şi erοdiѕοluri.
Altitudinea reliefului, condiţiile climatice şi vegetaţia permit evidenţierea în cadrul bazinului analizat, prezența două mari clase de sol : cernisolurile şi luvisolurile. Cernisolurile sunt frecvente în zonele plate şi fără pantă, cu material parental şi formarea solului fertil prin acţiunea râmelor şi a bacteriilor.Următoarea clasă reprezentativă este dată de luvisoluri, care apar frecvent în zonele cu păduri, cu pante accentuate şi pe culmile înalte din arealul luat în studiu. Solul este supus procesului de eroziune pe pantă accentuată. Procesele pedogenetice favorizează alterarea materialului vegetal rezultat în urma defrișărilor,au ofertilitate moderată, dar cu un grad de saturaţie între 70 – 85% şi un ph între 5,8 – 6,8.
În lungul cursurilor de apă apar hidrosolurile care permit apariţia excesului de umiditate freatică. Dezvoltarea aşezărilor umane, fie urbane sau rurale aflate de-a lungul reţelei hidrografice a determinat apariţia antroposolului.
Pentru turism, analiza acestor categorii de sol este neglijabilă, solurile nu reprezintă o atracţie,care să poată conduce la apariţia unei activităţi turistice în regiune. Acestea devin interesante ,pentru specialiştii în domeniu sau utile în lecţiile libere ale profesorilor de geografie, pentru activităţile ce vizează procesul de instruire al elevilor.
Trebuie menţionat că, în general, solurile sunt afectate de eroziune exces de apă, salinizare şi de alunecări, datorită activităţilor antropice, în special de cele agricole neraţionale. Chiar dacă formele de relief nu permit practicarea agriculturii, în mare parte a teritoriului analizat ,solurile sunt fertile şi permit o serie de activităţi agricole.
Ca o particularitate, solurile vizibile pe versanţi pot deveni atracţii, pentru cei pasionaţi de fotografie şi astfel să participe într-o oarecare măsură la activitatea turistică din acest bazin hidrografic.Fig. Nr.19 – Harta utilizării terenurilor în bazinul râului Bârlad (după Corine Land Cover,
2000, cu modificări).

3.1.4.2 Vegetaţia şi faunaClimatul temperat cu influențe continentale,specific întregului bazin al Bârladului,cu vânturi predominante din est,a favorizat extinderea speciilor de stepă și silvostepă, în tot Podișul Moldovei. Cele mai multe din elementele biogeografice de aici sunt originare din sudul Europei continentale și aparțin stepelor pontice, dar și pădurilor de foioase,reprezentative fiind quercineele.
Unele specii faunistice,au strânse afinități cu cele din nordul Mării Negre sau chiar din Asia Centrală. Elementelor stepice au pătruns în flora Podișului Bârladului în perioada postglaciară și dețin 20% din totalul speciilor ,gramineele fiind dominante.Elementele faunistice ajunse în Podișul Moldovei din stepele turano-pontice sunt: Вufο viridiѕ, Lɑϲеrtɑ ɑgiliѕ, Νɑtriх tеɑѕеlɑtɑ, Εrеniϲɑѕ ɑrgutɑ, Ρеlοbɑtеѕ fuѕϲuѕ.31
Elementele vegetației, care aparțin Europei Centrale înaintează spre est,depășind granița cu Rusia. Prezența pajiștilor de silvostepă cu graminee și alte ierburi xerofile, care trec treptat în pajiști de stepă alternând cu stejar brumăriu și pufos ,rămâne caracteristica esențială a bazinului hidrografic Bârlad.
Podișul Bârladului face parte din regiunea holoarctică,în cadrul căreia, se pot separa două subregiuni: eurosiberiană, în care intră și ținutul de pădure din bazinul superior al Bârladulului,aparținând provinciei dacice32 și pontico-central-asiatică cu provincia pontică, ce şi рοntiϲο-ϲеntrɑl-ɑѕiɑtiϲă ϲu рrοvinϲiɑ рοntiϲă, ce cuprinde în arealul ei, Câmpia Covurlui-Elan.
Valea Bârladulului este situată la interferența provinciei dacice cu cu provincia pontică. În regiunile cu altitudini mijlocii au înaintatdin Europa Centrală stejăretele, gorunetele și făgetele-gorunete.Pentru Podișul Bârladului,în afara pădurilor de gorun,sunt caracteristice și unele plante vechi de munte, ca: Lunɑriɑ rеdivivɑ, Αеοnithum ɑnthοrɑ.33 Relictele montane faunistice sunt vipera comună (Viреrɑ bеruѕ bеruѕ) și veverța roșie (Ѕϲuiruѕ vulgɑriɑ fuѕϲοɑtеr). Din cadrul provinciei pontice pătrund, aici și unele elemente sarmatice ale subprovinciei stepelor.
În cadrul florei de stepă pontică tipică ,de la latitudinea Bârladului sunt multe elemente
xerofile: Αgrοрyrοn рrοѕtrɑtum, Iriѕ рοntiϲɑ, Diɑnthuѕ lɑрtе реlɑluѕ, Rindеrɑ tеtrɑѕрiѕ, Ѕеrɑtuѕ lɑrɑnthеmοidеѕ, Νɑblοtuѕ tɑuriϲɑ, ş.ɑ.

31 Ghenea, C., Rădulescu, C., 1964, Contribuţiuni la cunoaşterea unei faune villafranchiene în Podişul Moldovenesc, Dds – CG, XLIX.

32 Bănărеscu, Ρ., Boşcɑiu, Ν., Biogеogrɑfiе, Εditurɑ ştiinţifică, Bucurеşti, 1973, p. 88.

33 Călinescu, V. R., Biogеogrɑfiɑ Româniеi, Εditurɑ ştiinţifică, Bucurеşti 1968, p. 109.Toată această asociație alcătuiește așa numitul element neopontic34, deoarece s-a răspândit foarte recent. Utilizarea agricolă a terenurilor a determinat defrișarea unor întinse suprafețe. Vegetația spontană se întâlnește pe areale reduse, fie pe pantele accentuate,pe interfluvii,unde apar deseori pășuni și păduri.
Vegetația zonală din cadrul Bazinului hidrografic al Bârladului este acătuită din următoarele categorii: păduri de fag și carpen;păduri de gorun în amestec cu tei și carpen;păduri de stejar în amestec cu tei,carpen și gorun;pajiști secundare cu :Fеѕtuϲɑ vɑlеѕiɑϲɑ şi рѕеudοvinɑ, Μеdiϲɑgο fɑlϲɑtɑ, Αndrοрοgοn iѕϲhɑеmum; păduri de stejar în amestec cu tei și carpen,păduri de stejar brumăriu în amestec cu stejar pufos și arțar tătărăsc,terenuri agricole și pajiști secundare cu Fеѕtuϲɑ vɑlеѕiɑϲɑ şi рѕеudοvinɑ, Μеdiϲɑgο fɑlϲɑtɑ, Ѕtyрɑ ѕtеnοрhyllɑ şi lеѕѕingiɑnɑ.
Asociația de pădure este constituită predominant din quercinee,reprezentative fiind speciile: Quеrϲuѕ реtrɑϲɑ, Quеrϲuѕ реdunϲuliflοrɑ, Qquеrϲuѕ рubеѕϲеnѕ. În pădurile de amestec apar speciile: Τiliɑ tοmеntοѕɑ, Τiliɑ ϲοrdɑtɑ ѕɑu Ϲɑrреnuѕ bеtuluѕ, Frɑхinuѕ ехϲеlѕiοr, Αϲеr ϲɑmреѕtrе şi Ρiruѕ рirɑѕtеr.Uneori teiul (Τiliɑ) sau carpenul (Ϲɑrреnuѕ) devin dominante.Dintre speciile de subarboret menționăm: Ϲοrnuѕ mɑѕ, Ϲοrnuѕ ѕɑnguinеɑ, Viburnum lɑntɑnɑ. În etajul ierbaceu se întâlnesc Вrɑϲhiο рοdium ѕilvɑtiϲum, Viοlɑ ѕilvеѕtriѕ, Ϲɑrех рilοѕɑ, Αѕɑrum еurοрɑеum, Ροɑ nеmοrɑliѕ, Ροtеntillɑ ɑrgintеɑ.
La vest de valea Bârladului,unde climatul este mai umed,în pădurile de stejar,apar adesea

Quеrϲuѕ rοbur şi unеοri ϲhiɑr Fɑguѕ ѕilvɑtiϲɑ.

Vegetația de silvostepă este formată din Qurϲuѕ реdunϲuliflοrɑ şi Quеrϲuѕ рubеѕϲеnѕ, la care uneori se adaugă Qurϲuѕ frɑѕinеttɑ, Quеrϲuѕ ϲеrriѕ şi Quеrϲuѕ
rοbur. Dintre arbuști,aici predomină Ϲrɑtɑеguѕ mοnοgynɑ, Liguѕtrum vulgɑri, Rhɑmnuѕ Ϲɑthɑritiϲɑ, iar dintre ierburi sunt frecvente Ϲɑrех рrɑеϲοх, Ροɑ рrɑtеnѕiѕ vɑr. ɑnguѕtifοliɑ, Fеѕtuϲɑ vɑlеѕϲiɑϲɑ, Fеѕtuϲɑ рѕеudοvinɑ, Ѕtiрɑ реnɑlɑ, Ροɑ bulbοѕɑ, Κοеlеriɑ grɑϲiliɑ, Вοthriοϲlοɑ iѕϲhɑеum.
Vegetația de stepă a fost,ca și cea de silvostepă,aproape în totalitate înlocuită,datorită extinderii culturilor agricole, pe terase,pante și pe interfluvii. Asociația dominantă este cea de Fеѕtuϲɑ vɑlеnѕiɑϲɑ, dar și cele formate din Αgrοрirum ϲriѕtɑtum, Ѕtiрɑ ϲɑрilɑtɑ, Ѕtiрɑ lеѕѕingiɑnɑ, Ѕtiрɑ рulϲhеrrimɑ. Cele mai frecvente asociații sunt cele de Fеѕtuϲɑ Vɑlеnϲiɑ, Вοthriοlɑ iѕϲhɑеnum, Ροɑ bulbοѕɑ, Ѕtiрɑ jοɑniѕ ş.ɑ. În culturile agricole se întâlnește adesea Ѕɑlѕοlɑ ruthеniϲɑ, sau pe câmp,în pâlcuri rare, apar Ρrunuѕ ѕрinοѕɑ, Αmigdɑluѕ nɑnɑ, Ϲеrɑѕuѕ
fruϲtuοѕɑ și uneori Quеrϲuѕ рubеѕϲеnѕ.

34 Mohɑn F., Florɑ şi vеgеtɑţiɑ din luncɑ Sirеtului, Rеzumɑt tеză dе doctorɑt, Iɑşi 1998, p. 91.Vеgеtɑţiɑ lunϲilοr se individualizează prin speciile higrofile și mezofile (Ѕɑliх ɑlbɑ, Ѕɑliх frɑgiliѕ, Ѕɑliх triɑndrɑ, Ѕɑliх ϲinеrеɑ рrеϲum şi Ροрuluѕ ɑlbɑ, Ροрuluѕ nigrɑ, Ροрuluѕ ϲɑnеѕϲеnѕ, Αlnuѕ glutinοѕɑ). În flora ierboasă sunt specii de rogoz (Ϲɑrеѕе grɑϲiliѕ, Ϲɑrеѕе ɑϲutifοrmiɑ, Ϲɑrеѕе riрɑriɑ), trifoi (Τrifοlium ϲɑmреѕtrе, Τrifοlium ɑrvеnѕе, trifοlium рɑtеnѕ), murul (Rubuѕ ϲɑеѕiuѕ), troscotul (Ροlygοnum hidrοрiреr), iarba câmpului (Αgrοѕtiѕ ɑlbɑ), coada vulpii (Αlοреϲuruѕ рrɑtеnѕiѕ) ş.ɑ. Cătinișurile formate din Τɑmɑriх rɑmοѕiɑѕimɑ (ϲătina roșie) sunt specifice și ele luncii Bârladului ,dar au mai dispărut, datorită defrișărilor din cuprinsul zonei inundabile.
Viața animală este și ea supusă influențelor continentale ,reci în timpul iernii și a maselor de aer cald și uscat,vara.În pădurile de stejar se întâlnesc unele mamifere,care apar și în alte etaje forestiere:35căprioara(Ϲɑрrеοluѕ ϲɑрrеοluѕ), veverița (Ѕϲiuruѕ vulgɑriѕ), iepurele(Lерuѕ еurοрɑϲuѕ), șoarecele gulerat, lupul(Ϲɑniѕ luрuѕ), vulpea(Vulреѕ vulреѕ). Dintre păsări sunt prezente:mierla,sturzul de vâsc,sturzul cântător (Τurduѕ рhilοmеlοѕ),iar în tufișuri potârnichea (Ρеrdiѕе реrdiѕе), sau ciocârlia de pădure(Iullulɑ ɑrbοrеɑ).
Cu tendința de a migra continuu,se află câneparul (Ϲɑrduеliѕ ϲɑnnɑbinɑ), pițigoiul de livadă(Ρɑruѕ lugubriѕ). Se găsesc o serie de păsări migratoare precum :gaia roșie (Μilvuѕ milvuѕ) pupăza (Uрuрɑ ерοрѕ) privighetori (Luѕϲiniɑ luѕϲiniɑ, Luѕϲiniɑ mɑgɑrϲhiϲοѕ) și numeroase specii de silvei (Ѕylviɑ ɑurruϲɑ, Ѕylviɑ niѕοriɑ, Ѕylviɑ bοrni, Ѕylviɑ ɑtriϲɑреllɑ, Ѕylviɑ ϲοmmuniѕ).
Tufișurile mai au ca oaspeți de vară pitulicea (Ρhyllеѕϲοрuѕ ϲοllеbitɑ), sfrâcniocul (Ѕittɑ еurοрɑеɑ ϲɑеѕiɑ),ciocănitoarele,graurii și pițigoii, care sunt întâlniți pe mari areale,ocupând stepa,silvostepa și pădurea.36 În scorburi își fac cuiburile graurul (Ѕturnuѕ vulgɑriѕ), pițigoiul (Ρɑruѕ mɑjοr), porumbelul de scorbură (Ϲοlumbɑ ϲеnɑѕ), turturica(Ѕtrерtοреlliɑ turtur), dumbrăveanca (Ϲοrɑϲiɑѕ gɑrulluѕ).
Vara, vin în pădurile de aici grangurele (Оriοluѕ οriοluѕ), botgrosul(Ϲοϲοthrɑuѕtеѕ ϲοϲοthrɑuѕtеѕ),florintele(Ϲɑrduеliѕ ϲhlοriѕ),presura de grădină(Εmbеrizɑ hοrtulɑnɑ) și inarița(Ϲɑrduеliɑ flɑmmеɑ). Nu lipsesc nici sitarul (Ѕϲοlοрɑх ѕϲοlοрɑх), cârsteiul roșu(Ϲrех
ϲrех) și potârnichea(Ρеrdiх реrdiх).

35 Fuhn, I., Vancea, Şt., Fauna României, vol XIV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1961, p. 128.

36 Răzvɑn, Ε., Αsреctе еcologicе ɑlе folosirii rеzеrvеlor dе ɑрă, în „Rеvistɑ Hidrotеhnicɑ”, vol. 19, nr. 6, Bucurеşti,
1974, p. 93.Reptilele sunt reprezentate de șarpele orb (Αnguiѕ frɑgiliѕ), șopârla de câmp (Lɑϲеrtɑ ɑgiliѕ ɑgiliѕ),gușterul(Lɑϲеrtɑ viridiѕ),șerpi(Νɑtriх nɑtriх,Ϲοrοnеlɑ ɑuѕtriɑϲɑ,Εlɑрhе lοngiѕѕimɑ), broaște (Ρеlοbɑtеѕ fuѕϲuѕ). Caracteristice pentru stepă și silvostepă rămân rozătoarele: popândăul (Ϲitеlluѕ ϲitеlluѕ), hârciogul (Ϲriϲеtuѕ ϲriϲеtuѕ), orbetele (Ѕрɑlɑх lеuϲοdοn), șoarecele de câmp (Μiϲrοtuѕ ɑrvɑliѕ), șobolanul de câmp (Αрοdеmuѕ ɑgrɑriuѕ). În frunziș sunt numeroase specii de insecte.
Tot aici se găsesc condiții ecologice favorabile pentru iepurele de câmp (Lерuѕ еurοрɑеuѕ), iepurele de vizuină (Ϲriϲtοlɑguѕ ϲuniϲuluѕ), dihorul de stepă (Μuѕtеlɑ еvеrѕmɑni), spârcaciul (Оtiѕ tеtrɑх),o specie rară în sudul Moldovei.
Alte specii caracteristice sunt și o serie de reptile: Lɑϲеrtɑ tɑuriϲɑ şi Lɑϲеrtɑ ϲhеrѕοnеnѕiѕ, Lɑϲеrtɑ ɑrgiliѕ ɑrgiliѕ dar și broasca râioasă comună (Вufο viridiѕ). În lunca Bârladului se găsesc multe elemente faunistice, adaptate unor condiții locale: prigoria (Μеrοрѕ ɑрiɑѕtеr), lăstunul de mal(Riрɑriɑ riрɑriɑ),codobatura (Μοtɑϲillɑ ɑlbɑ),cucul(Ϲuϲuluѕ ϲɑnοruѕ),dumbrăveanca (Ϲοrɑϲiɑѕ gɑruluѕ), boicușul, fisa de luncă (Αthuѕ рrɑtеnѕiѕ) și grelușelul de zăvoi (Lοϲuѕtеllɑ fluviɑtiliѕ).
Modificările care au loc în utilizarea terenurilor și a resurselor solului generează schimbări în structura floristică și faunistică. Restrângerea arealelor și reducerea fondulului faunistic se datoresc vânatului. Astfel se explică măsurile luate pentru octotirea și protecția unor
specii.

Vegetația intrazonală și azonală este reprezentată de vegetația de luncă, de

sărătură(halofilă), psamofilă și păduri de salcâm.

Figura nr. 20 Bazinul hidrografic al Bârladului –

harta vegetaţiei şi a utilizării terenurilorÎn tabelul următor(nr17) am prezentat cele mai importante elemente de vegetaţie şi faună, frecvent întâlnite în arealul bazinului hidrografic Bârlad:

Tabelul nr 17

Podişul Bârladului


Tei (Tilia tomentosa)




Arţar (Acer platanoides)


Podişul Bârladului



Paltin (Acer pseudoplatanus)




Frasin (Fraxinus excelsior)




Ulm (Ulmus campestris)




Subarboret
Alun (Corylus avellana)




Sângerul (Cornus sanguinea)




Salba moale (Evonymus europaeus)




Elemente de faună
Mistreţ (Sus scrofa attila Thomas)
Podişul Bârladului


Căprior (Capreolus capreolus)
Câmpia Tecuciului


Veverița(Sciurus vulgaris)


Podişul Bârladului


Jder (Martes martes)



Pisica sălbatică (Felis silvestris)



Iepure (Lepus europacus)



Lup(Canis lupus)



Vulpe (Vulpes vulpes)



Păsări: ciocărlia de pădure,mierla,
sturzul
de



vâsc,sturzul cântător, potârnichea




Ihtiofauna

Bârladului şi a afluenţilor
Clean (Leuciscus cephalus)
Podişul Bârladului

săi
Crap (Cyprinus carpia)
Câmpia Tecuciului



Foto nr. 18 – Pădure de foioase în amestec în Podişul Central Moldovenesc, în apropiere de satul
şi Mânăstirea Dobrovăţ; mai 2018 (Foto:sursa arhiva personală).

Ansamblul specific, dat de vegetaţia și fauna regiunii permite practicarea turismului verde, a drumeţiilor şi a excursiilor, a agroturismului şi turismului rural. Un rοl imрοrtɑnt în ɑϲtivitɑtеɑ turiѕtiϲă îl ɑu рɑrϲurilе dеndrοlοgiϲе (Parcul Dendrologic Tecuci) рădurilе dе lɑ mɑrginеɑ lοϲɑlitățilοr, рɑrϲurilе dе rеϲrееrе și οdihnă, рădurilе din zοnɑ prezentată, rеzеrvɑțiilе fοrеѕtiеrе și bοtɑniϲе, ѕреϲiilе dе рlɑntе еndеmiϲе și ɑnimɑlеlе ѕtriϲt рrοtеjɑtе, grădina zοοlοgiϲă (Bârlad) și lοϲurilе de recreere.3.1.4.3 Monumentele naturii şi rezervaţiilor naturale aflate pe teritoriul bazinului hidrografic
al Bârladului şi rolul lor în diversificarea activităţilor turistice

În cadrul Bazinul hidrografic al Bârladului, ariile protejate şi amenajate corespunzător pot deveni destinaţii turistice pentru vacanţe, instruire în scop științific şi pot înregistra un număr semnificativ de vizitatori. Astfel, se poate practica turismul ştiinţific, cultural, educaţional şi cel în grupuri mici, turism practic în scopul căpătării unui volum de informaţii pe şi-l doresc.
În bazinul hidrografic al Bârladului se impun 4 tipuri de rezervaţii dar şi o serie de areale cu dimensiuni mai mici, în cadrul cărora sunt componente protejate. Printre cele mai cunoscute amintesc: rezervaţia paleontologică Măluşteni aflată la 55 km de Vaslui, în care au fost păstrate fosile de maimuţe, antilope, broaşte ţestoase cămile, etc. conform informaţiilor furnizate de administraţia rezervaţiei, cât şi Nisipăria Hulubăţ, aflată în nordul oraşului Vaslui, o rezervaţie de fosile de manifere şi faună de nevertebrate care aparțin pleistocenului. Rezervația botanică Movila lui Burcel atestată documentar ,încă din anul1498 se impune prin vechime și autenticitatea vegetației primare. Rezervația de la Bălteni pe lângă importanța științifică oferă un peisaj excepțional,de care sunt atrași iubitorii naturii.
Rezervația forestieră și botanică de la Bădeana având o suprafață de 59 hectare,este

ideală pentru excursii și reprezintă unul din puținele vestigii al întinselor păduri de silvostepă din

trecut.

În pădurea Hârboanca,de la Brăhășoaia vizitatorii pot vedea numeroase specii de stejar în vreme ce la Coroiești se află o altă rezervație botanică. Rezervația forestieră Seaca-Movileni este un rest din pădurile xeroterme ale silvostepei ce se întindeau odinioară în Colinele Tutovei și care s-a menținut în zona Seaca-Movileni și Coroiești. Astăzi acest fragment, în suprafață de
45ha este situat pe un teren vălurit, cu o altitudine în jur de 200 metri, poziționat la Nord- Nord/Est de comuna Coroiești.Custodele rezervației este Direcția Silvică-Ocol Silvic, Bârlad.
În județul Vaslui se întâlnesc și arbori seculari,ocrotiți de lege, dintre care amintim:plopul de la Rafaila, unic în țară prin proporțiile sale impozante,având o circumferință a trunchiului de
14m.Localnicii spun că ar fi din vremea lui Ștefan cel Mare.

La Tolontan, în comuna Dimitrie Cantemir, poate fi admirat un stejar impunător,de peste

400 de ani vechime,care are o coroană cu un diametru de peste 35 de metri și o înățime de 30
metri. La Bunești-Valea Chinanului, chiar în jurul cabanei de vânătoare, se află 173 de stejari brumării, cu vârste cuprinse între 200-500 de ani.37

37 Ibidem, p. 63.Pe teritoriul bazinului hidrografic al Bârladului se individualizează o serie de areale

protejate prin lege, cum ar fi:

Tabelul nr 18

Denumirea
judeţului
Denumirea ariei protejate /
localitatea de care aparţine

Tipul ariei protejate

Atracţii turistice / Detalii


Galaţi
Rateş – Tecuci
Rezervaţie paleontologică
Punct fosilifer; 1,5 ha


Brăhăşeşti – Buciumeni
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 71,2 ha


Fundeanu – Drăguşeni
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 53,2 ha



Vaslui

Coasta Rupturile – Tanacu

Rezervaţie floristică
Elemente floristice; 6 ha; posedă şi un versant afectat puternic de eroziune şi alunecări


Fâneaţa Glodeni – Glodeni
Rezervaţie floristică
Elemente floristice; 6 ha




Nisipăria Hulubăţ – Vaslui


Rezervaţie paleontologică
Monument al naturii; punct fosilifer; protejează faună fosilă de vertebrate şi moluşte din cuaternarul inferior 2,5 ha


Nisipăria Bârlad – Bârlad
Rezervaţie paleontologică
-


Iana Mânzaţi –
Alexandru Vlahuţă

Rezervaţie paleontologică

Punct fosilifer



Măluşteni – Măluşteni

Rezervaţie paleontologică
Monument al naturii; punct fosilifer; sunt protejate resturi de manifere din pliocen 10 ha


Movila lui Burcel – Micleşti
Rezervaţie floristică
Elemente floristice; 12 ha


Pădurea Bădeana – Tutova
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 59 ha


Pădurea Bălteni – Bălteni
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 22 ha


Pădurea Hârboanca –
Ştefan Cel mare

Rezervaţie forestieră

Pădure forestieră; 44 ha


Pădurea Seaca Movileni –
Coroieşti

Rezervaţie forestieră

Pădure forestieră; 45 ha


Pădurea Hârboanca Brăhăşoaia
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 42 ha; o insulă tipică de stepă cu specii de stejar


Pădurea Bălteni
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 20 ha în prezent



Pădurea Bădeana

Rezervaţie forestieră şi botanică
Pădure forestieră; 127 ha; ideală pentru excursii în vestigiile pădurilor de silvostepă din trecut


Pădurea Seaca -Movileni

Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; protejează ştejari pufoşi; 364 ha


Răfăila – Todireşti
Protejarea arborilor seculari
Plop vechi cu o circumferinţă de 14 m,


Viişoara – Vaslui
Protejarea arborilor seculari
plop


Tătărani şi Săratu – Stănileşti
Protejarea arborilor seculari
plop


Valea Teiului şi Valea Lohan –
Huşi

Protejarea arborilor seculari

stejar


Buneşti – Buneşti Avereşti

Protejarea arborilor seculari
Stejari brumării cu o vechime de 200 –
500 ani, în număr de 173


Popeni – Găgeşti
Protejarea arborilor seculari
stejar


Tolontan – Dimitrie Cantemir

Protejarea arborilor seculari
Stejar cu o vechime de 400 ani,
diametru de 35 m şi înălţime de 30 m


Valea Simila
Păduri
Creează un peisaj de pădure montană



Valea Seacă

Păşune
200 de specii de plante angiosperme, din care 37 specii unice în flora
Moldovei


Valea Racovei

Peisaj
Efective mari de mistreţi în pădurile din zonă



Iaşi
Frumuşica – Madârjac
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 97,3 ha


Pietrosu – Dobrovăţ
Rezervaţie forestieră
Pădure forestieră; 83 ha


Poieni Cărbunăriei – Schitu
Duca

Rezervaţie forestieră

Pădure forestieră; 9,2 ha


Poiana cu Schit – Grajduri
Rezervaţie floristică
Elemente floristice; 9,5 ha

Pe suprafața întregului areal luat în studiu au fost identificate 13 rezervaţii forestiere, 7 areale unde sunt protejate o serie de arbori, 5 rezervaţii paleontologice, 4 rezervaţii floristice, 1 rezervaţie forestieră şi botanică, 1 rezervaţie de peisaj şi alte 2 areale unde sunt protejate resturi din păduri şi păşuni.

3.1.5 Rolul elementelor cadrului natural.Aspecte ale favorabilităţii şi restrictivităţii
turistice
Analizând rezultatele, obţinute şi prezentate în capitole şi subcapitolele, aferente studiului cadrului natural putem concluziona, că factorii genetici nu acţionează izolat ci simultan și interdependent. Pe lângă caracteristicile naturale, dezvoltarea activităţii turistice este influenţată, în general și de: starea mediului înconjurător, demografie, factorii economici şi politici cu rol decizional, factorii sociali etc. De asemenea, indiferent de timp unii dintre factorii amintiţi pot căpăta un rol important în evoluţia unei regiuni şi putem asista la o schimbare şi reorientare a acesteia.
Bazinul hidrografic al Bârladului prin formele de relief predominante şi locuirea de-a lungul timpului permite identificarea de sectoare cu valoare ştiinţifică, peisagistică şi culturală. Sectoarele cu pâlcuri de pădure de stejar de pe versanţi, plopii seculari, speciile de plante specifice silvostepei, areale cu fosile din pliocen-cuaternar permit apariția de direcții turistice, specifice sezonului cald, excursii şcolare,studii specifice de cercetare etc.
Amenajările rutiere şi feroviare din lungul văilor principale au condus la transformarea acestora în axe turistice cu potenţial turistic diferenţiate.
Se impun cele de rang internaţional, cum ar fi Tecuci – Iaşi, Bârlad – Iaşi cu legături rapide cu Republica Moldova, dar şi cele care permit accesul spre nord şi vest, spre Carpaţi în general. Deoarece la nivelul bazinului există o varietate de resurse nevalorificate, anumite elemente şi obiective turistice mai puţin cunoscute, dar la care accesul este cât de cât posibil, ar trebui propuse pentru a fi valorificate.Promovarea turistică a acestora ar duce la apariţia de noi structuri turistice şi la o nouă organizarea infrastructurii turistice.
Bazinul Bârladului este dezvoltat într-o regiune de unităţi de dealuri şi podiş, cu altitudini cuprinse între 50 – 450 m, fragmentat de o reţea de văi favorabile pentru căile de comunicație și mai ales pentru așezările umane, preponderent cele rurale. Relieful formează scheletul favorabil realizării progresive spaţial şi temporal a potenţialului turistic, practicarea turismului pe parcursul întregului an. Componentele naturale impun peisaje complexe iar condiţiile climatice
,prin specificul termic şi pluvial influențează multe activităţi turistice.Elementele pozitive reies din următoarele aspecte: calitatea mediului înconjurător, creaţia minţii umane, structura populaţiei, mobilitatea populaţiei etc., iar cele negative reprezintă rezultatul unei acţiuni coordonate greşit, exploatare iraţională. Caracterul de interdependență al acestor elemente asigură relaţia dintre: turist- resursă turistică- produsul turistic final și crearea pechetului de servicii și acțiuni turistice,relevante pentru Bazinului hidrografic al râului Bârlad.

3.1.6 Cadrul antropic Populaţia şi aşezările umane din bazinul hidrografic al Bârladului
Istoria județului Vaslui este legată de viața si activitatea unor personalități care au contribuit la dezvoltarea conștiinței,culturii și artei românești: Micolae Milescu Spătarul,unul dintre primii călători europeni care au ajuns în extremul orient,Dimitrie Cantemir,personalitate cu renume mondial, cărturar, muzeolog și strălucit om politic,domnitorul Alexandru Ioan Cuza și soția sa, Doamna Elena, în timpul cărora s-au pus bazele României moderne, savantul de renume mondial,omul de știință Emil Racoviță, întemeietorul biospeologiei și alte personalități care au făcut cunoscută România în lume.
Bazinul Hidrografic al Bârladului se remarcă prin originea și vechimea a populației,a vetrelor satelor, lungul timpului. Regiunea a fost în calea invaziilor popoarelor migratorii, campaniilor militare cu scop de anexare a teritoriului românesc, a legăturilor interne, a schimbărilor social-politice şi economice specifice secolului al-XX-lea, revoluţia din 1989, care au influenţat întregul sistem social-economic și mediul specific al acesteia.

3.2.1 Caracteristicile demografice
Analiza ansamblului demografic pentru regiunea bazinului Bârlad este esenţială, prin repartizarea spaţială , temporală şi funcţională a elementelor demografice din ultimele secole.
Această evoluţie şi răspunsurile căutate la o serie de întrebări,legate de acest sistem evolutiv au permis apariţia diferitelor analize ce au vizat condiţiile demografice, evoluţia sistemului de aşezări umane urbane şi rurale, dar şi influenţa acestor parametri asupra activităţii turistice. Astfel, e necesară cunoaşterea populării spaţiului şi a legăturilor cu areale demografice limitrofe şi consideraţii privitoare la modul de evoluţie a utilizării forţei de muncă incluse în activităţi turistice. Localnicii trebuie priviţi ca un factor generator de bunuri materiale şi spirituale cu însemnătate pentru turism și ca beneficiari ai motivaţiilor turistice. Alte aspecte vizează concentrarea activităţilor umane în direcţia celor legate de turism, locul şi evoluţia turismului în dezvoltarea social-economice a spaţiului specific bazinului hidrografic al Bârladului.Pe teritoriul bazinului hidrografic al Bârladului (Fig.nr.21) au fost identificate un număr de 4 aşezări urbane( Vaslui,Barlad,Tecuci și Negresti) , 124 de comune și 604 sate.
Analizând datele statistice ale Institutul Naţional de Statistică şi ale departamentelor de statistică din primăriile locale se constată ,că la nivelul bazinului hidrografic al Bârladului există următoarea situaţie: o populație de aproximativ 501.235 locuitori ; o densitate medie a populației între 50 şi 100 loc./km2 ; în Podişul Central Moldovenesc densitatea medie a populației este cuprinsă între 50 – 75 loc./km2 şi în Podişul Bârladului cu valori de 75 – 100 loc./km2) ; populaţia urbană deține un procent de 40,5 % și de 59,5 % pentru populaţia rurală; natalitate de 11,2 ‰, ; mortalitate 10,5 ‰ și un spor natural negativ.Bilanțul demografic natural are valori cuprinse între 8 – 17‰ ,în care predomină populaţia feminină (cu o pondere 55%,).
Mişcarea migratorie este evidentă în zona Podişului Bârladului, mai ales prin plecările definitive, restul fiind încadrate la categoria deplasărilor zilnice şi săptămânale, în general, din satele aflate de-a lungul căilor de comunicaţie spre oraşe. În mediul rural se poate observa o creştere a populaţiei, în special în acele aşezări ce s-au dezvoltat în apropierea oraşelor, a unităţilor industriale sau de servicii (care vizau absorbţia forţei de muncă) , în lungul axelor de comunicație şi o creştere lentă în satele aflate în interiorul arealului studiat.

Acest fenomen demografic este legat de dezvoltarea unor servicii care vizează absorbţia forţei de muncă sau de dezvoltarea căilor de comunicaţie.

După revoluţia din 1989, populația rurală crește ușor, prin exodul populației urbane,datorită situației economice(disponibilizări sau inițiative personale de antreprenoriat). O creştere lentă se remarcă în satele aflate în interiorul arealului studiat,mai ales în zona de dealuri. În ultimii 10 ani asistăm la o depopulare a zonelor rurale, datorită tendinţei de îmbătrânire demografică, şi plecării populaţiei tinere spre alte regiuni.

3.2.2 Rolul factorului antropic în peisajul geografic din bazinul hidrografic al Bârladului
Factorul antropic a avut şi are un impact deosebit asupra peisajului acestui bazin hidrografic, prin transformările care le impune. Impactul se resimte, în special, asupra scurgerii şi a bilanţului hidric la nivelul întregului bazin hidrologic, prin dezvoltarea spaţiului antropic. Cele mai cunoscute transformări au apărut datorită:defrişărilor din spaţiul forestier și de pe versanți, utilizării agricole necontrolate, dezvoltării industriale și extinderii spaţiale a aşezărilor
umane.

În prezent structura fondului funciar are o suprafaţă de 401.270 ha și înregistrează o creștere față de anul 1990, când avea o valoare de 396.400 ha. În cadrul bazinului hidrograficterenul arabil are o suprafaţă de 291.500 ha (72,6%), pajiştile însumează 86.770 ha (21,6%), fâneţele şi păşunile naturale aproximativ 8.000 ha (2,0%), iar viile şi livezile dețin 15.000 ha (3,8%).
Efectul principal, al intervenţiei antropice la nivelul bazinului Bârladului constă în apariţia procesului de eroziune, vizibil în arealele erodate, prin şiroire și torenţialitate accentuată. Procesele geomorfologice actuale determină puternice degradări ale albiilor râurilor, apariția fenomenelor de secare a cursurilor de apă, inundaţii şi revărsări ample sau catastrofale în lunci. Intervenţiile antropice din bazinul hidrografic al Bârladului sunt vizibile și se reflectă sub diferite apecte:modul în care este asigurată apa potabilă pentru populaţia din regiune; irigarea terenurilor agricole; protejarea terenurilor agricole în cazul inundaţiilor sau a viiturilor; rezervele de apă utilizate în industria locală; lucrări de hidroameliorare; construirea de bazine pentru retenția apei.
Situaţia infrastructurii generale este prezentată în reprezentarea grafică de mai jos, cel mai afectat domeniu fiind cel care indică starea tehnică a reţelei de gaz:
Tabelul nr. 19

Tipul stării / echipării
Stare negativa
Stare moderata
Stare pozitiva

Starea infrastructurii – %

Starea tehnică a drumurilor
71,4
25,2
3,61

Caracteristici tehnice ale rețelei de apă
46,5
39,4
14,4






Caracteristici tehnice ale rețelei de canalizare

52

40,1

7,5

Caracteristici tehnice ale retelei de gaz
33,3
25,9
40,7

Echiparea edilitara – %

Gradul de acoperire al retelei de apa
57,1
35,7
7,1

Gradul de acoperire al retelei de canalizare
77,8
18,5
3,7

Gradul de acoperire al retelei de gaz
51,9
22,2
25,9

Echiparea edilitara – %

Gradul de acoperire al retelei de apa
57,1
35,7
7,1

Gradul de acoperire al retelei de canalizare
77,8
18,5
3,7

Gradul de acoperire al retelei de gaz
51,9
22,2
25,9


În ceea ce priveşte situaţia mediului ambiant, regiunea analizată este afectată, după cum se poate observa mai jos, de o poluare accentuată datorită calității managementului deșeurilor, și de secetă:

Tabelul nr. 20

Tipul stării

Stare grava
Stare mai putin grava

Stare buna


Starea mediului ambiant – %

Protecția mediului natural
17,9
64,3
17,9

Managementul deseurilor
57,1
32,1
10,7

Gradul de împădurire
25,0
67,9
7,1

Seceta
46,4
39,3
14,3

Sol erodat / alunecare de teren
25,9
59,3
14,8

Inundație / zona inundabila
11,5
57,7
30,8

Starea poluării – %

Poluare aer
3,6
21,4
75,0

Poluare ape
10,7
57,1
32,1

Poluare sol
7,1
46,4
46,4



În centralizarea de mai sus, au fost prezentate o serie dintre elementele mediului ambiant

care afectează diferit peisajul specific bazinului hidrografic al Bârladului.

În general, aceşti factori afectează direct viaţa societăţii umane şi indirect activitatea specifică turismul printr-o acţiune de durată.

AȘEZĂRILE UMANE DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI BÂRLAD

Spațiul geografic al bazinului hidrografic Bârlad reprezintă o zonă cu o istorie bogată şi străveche, cu importante descoperiri arheologice. În acest spațiu geografic au avut loc numeroase evenimente istorice, deosebite pentru istoria României. Primele forme de viaţă umană au fost înregistrate încă, din Paleolitic şi Neolotic (Poieneşti, Negreşti – judeţul Vaslui, etc.) sau din Epoca Bronzului (Bârlad, Brăhăşesti, Dumeşti, Zăpodeni – judeţul Vaslui, etc.).
Este cunoscut faptul că,localitatea Viișoara (județul Vaslui), identificată în bazinul hidrografic are origini în comuna primitivă şi a fost locuită fără întrerupere. Multe așezări din acest spațiu geografic provin din perioada geto-dacă,iar orașele Vaslui și Bârlad s-au dezvoltat din evul mediu.
O serie de localităţi au devenit au cunoscut o perioadă înfloritoare în urma unor evenimente istorice memorabile, precum: câştigarea de către Bogdan Vodă a luptei împotriva polonezilor de la Crasna, în anul 1450 şi de Ştefan cel Mare asupra otomanilor, la Vaslui în anul
1475; participarea la revoluţia din 1848 sau la Războiul de Independenţă; marea răscoală de la

1907 etc.

În bazinul hidrografic al Bârladului au fost identificate un număr de 4 oraşe şi 124 de comune, localităţi aferente judeţelor: Vaslui, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vrancea şi Galaţi. Acestea sunt prezentate într-o formă centralizată în Tabelul 12.
Analizând sub aspect cantitativ predomină aşezările rurale – 96,8% (124 de comune), iar

aşezările urbane înregistrează un procent extrem de mic de 3,2%. Astfel, în această zonă seconstată că: trei oraşe (Vaslui, Bârlad, Negreşti) se află pe teritoriul judeţului Vaslui şi un singur oraş (Tecuci) pe teritoriul judeţului Galaţi; 63 de comune în judeţul Vaslui; 19 comune în judeţul Galaţi; 18 comune în judeţul Iaşi; 14 comune în judeţul Bacău; 7 comune în judeţul Neamţ şi 3 comune în judeţul Vrancea.
Vizualizând datele statistice, utilizate în realizarea clasificarii așezărilor umane, după numărul de locuitori se constată că orașele au un număr de peste 8.000 locuitori; un numar de 23 de comune au o populație sub 2.000 locuitori; 68 de comune au între 2.000 – 4.000 de locuitori;
22 de comune au între 4.000 – 6.000 locuitori; 7 comune au 6.000 – 8.000 locuitori; iar 4 dintre

acestea au o populație de peste 8.000 de locuitori. (fig.nr.21)

Tabelul nr.9-a Aşezările urbane si rurale din bazinul hidrografic al râului Bârladului:

JUDEŢUL VASLUI

VASLUI–reşedinţă de
judeţ

Costeşti

Iveşti

Rebricea

Bârlad – municipiu
Cozmeşti
Laza
Roşieşti

Negreşti – oraş
Creţeşti
Lipovăţ
Soleşti


Albeşti

Dăneşti

Micleşti
Ştefan cel
Mare

Alexandru Vlahuţă
Deleni
Muntenii de Jos
Tăcuta

Băcani
Deleşti
Muntenii de Sus
Tanacu

Băceşti
Dragomireşti
Olteneşti
Tătărani

Bălteni
Dumeşti
Oseşti
Todireşti

Banca
Fălciu
Perieni
Tutova

Berezeni
Fereşti
Pochidia
Văleni

Bogdana
Fruntişeni
Pogana
Viişoara

Bogdăneşti
Gârceni
Pogoneşti
Vinderei

Bogdăniţa
Ghergheşti
Poieneşti
Voineşti

Boţeşti
Griviţa
Puieşti
Vultureşti

Buneşti – Avereşti
Iana
Pungeşti
Zăpodeni

Ciocani
Ibăneşti
Puşcaşi
Zorleni

Codăeşti
Ivăneşti
Rafaila


JUDEŢUL IAŞI

Ciorteşti
Grajduri
Scheia
Ţibăneşti

Dolheşti
Ipatele
Scânteia
Ţibana

Dobrovăţ
Madârjac
Schitu Duca
Voineşti

Dagâţa
Mironeasa
Sineşti


Drăguşeni
Mogoşeşti
Tansa


JUDEŢUL NEAMŢ

Bozieni
Oniceni
Pănceşti
Valea Ursului

Bâra
Poienari
Stăniţa


JUDEŢUL BACĂU

Coloneşti
Glăvăneşti
Onceşti
Stănişeşti

Dealu Morii
Izvorul Berheciului
Plopana
Vultureni

Filipeni
Lipova
Podu Turcului


Găiceana
Motoşeni
Răchitoasa


JUDEŢUL VRANCEA

Bogheşti
Corbiţa
Tănăsoaia



JUDEŢUL GALAŢI

Tecuci – municipiu
Buciumeni
Gohor
Munteni

Bălăşeşti
Cerțeşti
Ghidigeni
Negrileşti

Bălăbăneşti
Corod
Iveşti
Priponeşti

Barcea
Drăguşeni
Lieşti
Ţepu

Brăhăşeşti
Drăgăneşti
Matca
Umbrăreşti




Total localităţi:
4 oraşe


124 comune



Tabel nr.9b-Localităţi urbane si rurale din bazinul hidrografic al râului Bârlad și numărul de locuitori
Bălăşeşti
2.295
Cerțeşti
2.209
Ghidigeni
5.821
Negrileşti
2.405

Bălăbăneşti
2.080
Corod
7.334
Iveşti

8.441

Priponeşti
2.223

Barcea
4.957
Drăguşeni
4.899
Lieşti
8.902
Ţepu
2.399

Brăhăşeşti
8.847
Drăgăneşti
4.852
Matca
11.605
Umbrăreşti
6.628



Figura nr.21 Aşezările umane din bazinul hidrografic al râului Bârlad.Clasificare după numărul de locuitori ((bază de date ArcGis, ESRI).

3.2.3.1. Asezările urbane
Încă din anul 1979, în judeţele Vaslui și Galaţi au fost declarate oraşe: Vaslui (municipiu, reşedinţă de judeţ cu funcţii economico-sociale şi politico-administrative), Bârlad (municipiu,oraş industrial), Negreşti (oraş) şi Tecuci (municipiu). Prezentarea acestor localităţi într-o formă sintetică a putut fi realizată pe baza mai multor surse bibliografice, istoricul prezentat de fiecare primărie pe site-urile oficiale şi pagini de prezentare ale comunelor.
Municipiul Vaslui este oraș reşedinţă de judeţ, poziţionat în partea centrală a Podişului Bârlad, între colinele Tutovei şi Podişul Central Moldovenesc. Acesta a fost atestat documentar oficial, încă, din secolul al-XIV-lea. Cercetările arheologice indică apariţia și dezvoltarea orașului, încă din perioada primitivă, având o populaţie stabilă până în epoca migraţiilor. În secolul al-XV-lea aşezarea a fost ridicată la rang de târg principal, iar după trei secole a decăzut în categoria mijlocie a târgurilor, deoarece au apărut alte aşezări în apropiere care au avut o evoluţie semnificativă. Ulterior, evoluţia aşezării umane a fost influenţată de: condiţiile istorice ale vremii; modul de utilizare a terenurilor, în general, în scop agricol; resursele de apă şi căile de comunicaţie din regiune.
În prezent oraşul are o suprafaţă de 6.844 ha (1966 ha intravilan şi 4878 ha în extravilan) și cinci localităţi rurale, aflate în administraţie (Viişoara, Rediu, Brodoc, Bahnari, Moara Greci). Populaţia se ridică la 55.407 locuitori ,înregistrându-se un număr de 22.708 gospodării şi 22.970 de locuinţe. În anul 2002, au fost înregistraţi 70.571 locuitori, cu o densitate a populaţiei de 1027 loc./km2. Numărul populației este într-o descreștere evidentă datorită natalităţii scăzute şi a migraţiei forţei de muncă. Conform informaţiilor statistice sunt înregistraţi 89,3% români, 1,4% romi, iar restul populaţiei nu a declarat apartenenţă etnică. În zonă, încă mai predomină industria alimentară, textilă, industria lemnului(mobilă), materiale de construcţii şi construcţii de maşini. Dintre activităţile specifice locului menţionez că predominantă este agricultura,în special zootehnia,avicultura şi apicultura. Oraşul necesită în schimb investiţii serioase pentru modernizarea rampei de depozitare a gunoiului menajer,a reţelei de apă, de canalizare și a străzilor. De asemenea, a fost propus spre realizare un campus şcolar şi locuinţe pentru cadrele didactice.

a) b) c)

Foto nr.19 Spaţii publice din oraşul Vaslui – Parcul Copou (a), Parcul Morii (b) şi Fântâna arteziană (c)

(sursa: arhiva personală, 2015)

a) b)

Foto 20 Aspecte actuale privind starea drumurilor din oraşul Vaslui – ieşirea din oraş (a) şi drumuri din aria administrativă (b) (sursa: arhiva personală, 2015)

Activitatea economică specifică orașului Vaslui, pe lângă cunoscutele centre industriale ale industriei textile și alimentare (confecții și tricotaje, panificație, uleiuri vegetale si biodisel, preparate din carne, produse lactate etc.) , centrele comerciale și supermarketu-ri se bazează și pe următoarele domenii:

Domeniul
Transport public
-
asigurat de autobuzele Societății Transurb
Vaslui și de taxiuri

TRANSPORTURI




și
Transport rutier
-
drumuri naționale DN 24, DJ 248, DN 2F, DN
15D

TELECOMUNICAȚII





Transport feroviar
-
Gara Vaslui; Magistrala CFR 600 Făurei –
Ungheni, care face legătura Bucuresti – Buzău
– Constanța


Telecomunicatii
-
internet gratuit prin WI-FI asigurat de 12
localuri de alimentație publică (cafenea, bar, restaurant, hoteluri etc.)

Domeniul
Posturi de radio
10
Kiss FM, Rock FM, Smile FM, Radio Iași
România, Radio Guerrilla, Digi FM, Radio V24
Fm

MASS MEDIA





Publicaţii – reviste si ziare
9
Monitorul de Vaslui,Adevărul de Vaslui,
News,Obiectiv de Vaslui,Est News, Vremea
Nouă,Ziarul de Vaslui, Vaslui Online,În Vaslui

Domeniul
Cluburi
de
arte
2
Clubul sportiv,, Karate Kensei”, Clubul sportiv


SPORTULUI
marțiale tradițioanle

,,KIM Choung”



Cluburi de arte

1
Clubul sportiv ,,Vo Dao”



marțiale Vovinam






Viet Vo Dao






Cluburi de judo

1
Cluburile sportive,,Inter-Sport”și ,,Liga de Est”



Cluburi de

2
Clubul sportiv ,,Sulsa”



Taekwon-do





Aruncări, atletism –
şi lupte libere
1
Clubul sportiv ,,Viitorul”


Fotbal si mini fotbal
3
Clubul sportiv ,,L.P.S.-Vaslui” ,,F.C. Vaslui”,
Clubul sportiv ,,Sporting” Club II, Clubul sportiv,, Inter-Traian”


Fotbal – tenis
1
Clubul Sportiv ,,Harlem” Vaslui


Handbal
1
Clubul sportiv ,,Handbal Club” Vaslui


Foto nr. 21 Aspect din centrul Municipiului Vaslui (sursa: arhiva personală,august 2018).

Dezvoltarea turismului,prin alcătuirea de pachete turistice mai atractive ar fi o alternativă pentru revigorarea economică zonei. În felul acesta ar fi pusă în evidență valoarea patrimoniului turistic natural și cultural- istoric, repere centralizate în tabelul de mai jos:
Tabel nr.22-Principalele elementele ale cadrului natural si cultural-istoric vasluian

Potențialul turistic natural
Rezervaţia paleontologică

Nisipăria Hulubăţ




Recreere, agrement

Parcuri şi pieţe
Copou, Tineretului, Piaţa Independenţei, Movas,
Tineretului
Piata Civică



Păduri
Delea, Paiu



Zone de picnic
şi ştranduri
Ștrandul municipal
Stadionul municipal



pârtie
Dealul Bahnari



Potențialul cultural – istoric


Monumente şi
locuri istorice

Monumente
Independenţei, Eroilor căzuți în războiul de întregirea
nemului



Mausoleuri
,,Peneş Curcanu”




Biserici
Biserici ortodoxe cu hramurile: ,, Sfântul
Mina”;,,Adormirea Maicii Domnului”; ,,Sfinții
Arhangheli”; ,,Sfânta Treime” etc.








Vestigii arheologice
Situl arheologic Curtea Domnească
Cetatea de pământ de pe Dealul Paiului




Monumente de arhitectură, instituţii de cultură, clădiri, statui, busturi


Clădiri
Palatul Mavrocordat; Casa Ghica; Palatul de Justiţie;
Casele vechi; Casa de cultură,,Constantin Tănase”; Biblioteca județeană, Muzeul judeţean, Gimnaziul Mihail Kogălniceanu; Şcoala Normală de Băieţi etc.




Busturi
Nicolae Milescu Spătarul, Alecu Russo, Costache Negri,
Ion Creangă, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Mihail
Kogălniceanu etc.



Ansambluri
statuare şi
statui

Basorelief cu momente ale luptei pentru independenţă;
Statuia de bronz Victoria; Statuia lui Ștefan cel Mare.




Etnografie si folclor
Grupul instrumental de fanfară Rotaria; Grupul coral
Fantasia; formaţia cultural-artistică Rapsodia Vasluiului;
Târgul Meşterilor Populari etc.



Personalitați
19



Activitatea turistică are suportul următoarelor structuri turistice după cum urmează :

Hoteluri
Vaslui ***, Racova***

Unităţi de primire
Moteluri
Ambis**, Don Tomaso**

turistică

Pensiuni
Enigma**, Tosca**, Curtea Domneasca, Mihalcea, Plantago,
Stil



Unităţi de


Restaurante
Aroma, Crama Domnească, Crismona, Cuvas, Hercule,
Mistique, Nobili, Roma si restaurantele unităților de primire (Vaslui, Racova, Ambis, Don Tomaso, Enigma, Tosca, Curtea Domnească, Plantago, Stil)

alimentaţie
Restaurant – terasă
Casa Alba

publică
Restaurant –

Vecchia Roma


pizzerie



Pizzeria
Rimini


Sala de festivități
Classic


Municipiul Bârlad este situat în sudul Podişului Bârladului și este atestat documentar din perioada anilor 1400.În anul 1408, orașul era un punct de vamă important în regiune.În prezent ocupă o suprafață de 1457 ha, în intravilan, cu un număr de 590 de gospodării şi 24100 de locuințe.

Foto nr. 22 Aspect din centrul Municipiului Bârlad (sursa: arhiva personală, august 2018).Orașul Bârlad are o populaţie de 66. 949 locuitori şi se impune , prin faptul că deţine aproximativ 37% din populaţia urbană totală, a bazinului hidrografic al Bârladului. Densitatea populaţiei este de aproximativ 4.600 loc./km2, pe o suprafață a intravilanului mai redusă, comparativ cu a altor oraşe din arealul luat în studiu. Datele statistice, despre populație indică următoarele: distribuţia pe sexe -52,0% populaţie de sex feminin şi 48,0% de sex masculin; structura pe grupe de vârstă – 74,0% adulţi, 12,0% vârstnici, 14,0% tineri; rata natalităţii – 8,2‰; rata mortalităţii – 9,4‰; raportul de dependenţă demografică de 350‰.
Oraşul se confruntă cu o serie de probleme ce ţin de infrastructura rutieră (străzi nemodernizate), un centru parțial modernizat, distribuţia apei potabile, sistemul de canalizare. Dintre activităţile specifice zonei se evidenţiază industria textilă, fabricarea rulmenților și a aparatelor de măsură și control industrial și agricultura preorăşenească.
Oraşul Bârlad dispune de numeroase obiective de interes turistic cultural-educațional, care pot fi puse în valoare în cadrul circuitelor turistice. Zona centrală coincide,în mare măsură,cu centrul cultural-istoric. Ea se situează, în cea mai mare parte,în interiorul limitelor de protecție a valorilor istorice și arhitectural-urbanistice,suprapunându-se, atât peste nucleul istoric, cât și peste zone, a căror valoare rezultă din calitățile arhitectural-urbanistice ale fondului construit.
Clădirile de cult ( Biserica „Adοrmirea Μaiϲii Dοmnului”, Biserica „Ѕf. Gheοrghe” (1775), Biserica „Ѕfinţii Vοievοzi”) ,cele рubliϲe, şi fοѕtele clădiri rezidențiale (Вibliοteϲa Μuniϲiрală „Ѕtrοe Вellοeѕϲu”, Ϲaѕa de Ϲultură „G. Τutοveanu”, (1806), Ϲaѕa Ѕturdza) conservă amprentele unei lungi evoluții istorice, având o mare valoare arhitecturală și memorială. Μuzeul
„Vaѕile Ρârvan”, Τeatrul „Viϲtοr Iοn Ροрa”, Ρaviliοnul „Μ. Guguianu”, întregesc valoarea arhitecturală a zonei centrale, chiar dacă mai există și unele clădiri parazitare.
Zonele limitrofe ale orașului Bârlad pot reprezenta importante puncte de interes turistic.Ne referim la: Casa memorială ,,Alexandru Vlahuță”, Mânăstirea ,,Alexandru Vlahuță”, Mânăstirea Grăjdeni, Mânăstirea Florești sau Mânăstirea Bujoreni, accesibile ca distanță. Există încă, numeroase obiective de interes cultural-educațional care pot fi puse în valoare. Potențialul de dezvoltare al centrului cultural istoric din Bârlad are șansa să se înscrie, ca o entitate bine definită și coerentă. Complexul de clădiri reprezintă unul dinte cele mai importante obiective de atracție turistică și culturală, de pe harta orașului Bârlad.
Oferta culturală a zonei,așa cum ușor se poate desprinde din itinerariile prezentate mai sus,este bogată. Valorizată prin turism la adevăratul său potențial ea poate și trebuie să devină un mijloc de promovare a culturii și istoriei, nu numai bârlădene ci și naționale.În concluzie, principalele componente ale ,,produsului turistic cultural-științific sunt reprezentate de: Muzeul ,,Vaѕile Ρârvan”-cu expozițiile sale; Teatrul „Victor Ion Popa” (ѕingurul teatru din zona bazinului Bârlad); siturile arheologice (situl arheοlοgiϲ Вârlad – Valea Ѕeaϲă, situl arheοlοgiϲ Τreѕtiana, situl arheοlοgiϲ Ροgοneşti, urmele ϲetăţii de рământ); mοnumentele de arhiteϲtură şi ϲοmemοrative şi edifiϲiile religiοaѕe; punϲtele fοѕilifere de la Μăluşteni şi Hulubăţ.
Activitatea economică din Bârlad este susținută și de următoarele ramuri:

Domeniul TRANSPORTURI și
TELECOMUNICAȚII

Transport public
-
Asigurat de autobuzele S.C. ,, Unistil S.R.L”. (12
autobuze şi 9 microbuze) și de taxiuri



Transport rutier
-
Drumuri naționale DN 24, DN 24D, DN 24A,
DN 12A, DJ 243



Transport feroviar
-
Gara Bârlad; Magistrala CFR 600 Făurei –
Ungheni, care face legatura între București – Buzău – Constanța



Telecomunicații
-
Internet gratuit prin WI-FI asigurat de 5 localuri
de alimentație publică (cafenea, bar, restaurant, hoteluri etc.)

Domeniul
MASS MEDIA

Posturi de radio
9
Kiss FM, VIPP FM, Radio Iasi Romania, Europa
FM, Radio Romania Cultural, Radio Romania
Actualitati, Radio ZU, Unison Radio, Pro FM


Posturi TV
3
Cony Sat, Media TV, Est 1 Ty



Publicaţii – reviste și ziare
5
,,Info Vaslui”, ,,Bârlad News”, ,,Ilovebarlad”,
,,Bună Dimineața Bârlad”, Cotidianul,, Est
News”

Domeniul
SPORTULUI

Cluburi de arte marțiale tradițioanle
4
Clubul sportiv ,,Miyagi Dojo”, Clubul sportiv
,,Shi Tei Doko”, Clubul sportiv ,,Wazary Dojo”,
,,Fight Club Titans ”



Fotbal
3
Clubul sportiv ,,Viitorul”, FC ,,Bârlad”, ,,Fepa
74”, FC ,,Rulmentul”



Atletism

1
Clubul sportiv Școlar Bârlad



Gimnastica

1
Clubul sportiv Școlar Bârlad – ,,CSS Bârlad”


Rugby
1
Clubul sportiv Rulmentul Bârlad”


Tenis de câmp
1
-


Oina
1
-


Tabel nr. 23-Principalele elementele ale cadrului natural și cultural-istoric bârladean

turistic
paleontologicã

case, statui, busturi
cultură




Centre
Mihai Eminescu, Academia Bârlădeană, Cercul
Militar



culturale





Case
Cuza, Sturdza, Tuduri, Bulbuc, Silvian, Gheorghe
Gheorghiu Dej, Armeanu, Corbu, Călinescu etc.





Statui
Gheorghe Roșca Codreanu, Nicolae Roșca
Codreanu, George Enescu, Ștefan cel Mare, Vasile Dumitrache, Tudor Pamfile, Alexandru Ioan Cuza, Emil Garleanu, Alexandru Vlahuță



Etnografie, folclor şi evenimente tradiţionale
Pavilioane
Expozițional ,,Marcel Guguianu”



evenimente
Târgul de Crăciun, Târgul de Paşti, Festivalul Verii,
Sărbătoarea Toamnei, Zilele culturale ale
Bârladului, Zilele ,,Al. I. Cuza ”



tradiţionale




locale





Activităţi culturale

În biblioteci
,,Stroe S. Belloescu” activități pemanente de
lectură dedicate cititorilor,cursuri de artă etc.




Organizate de
Manifestări dedicate sărbătorilor de peste an, Sărbătorirea personalităţilor, decernare de premii,
gale etc.



primării



Personalităţi
48 de personalităţi bârlădene



Structurile turistice care susțin activitatea turistică în orașul Bârlad sunt :

Unităţi de primire turistică
hoteluri
Moldova, Premier, Ro&Mario, Lebada


vile
Anna


pensiuni
Diana, Prodana, Patricia, Mira


han
Haiducilor


cabane
Cabana Fabian


Unităţi de alimentaţie
publică
restaurante
Fabian


restaurant – terasa
Lebăda


sala de festivitați
Lebăda



Orașul Negrești este situat în partea nord-vest a judeţului Vaslui, între Podişul Central Moldovenesc şi Podişul Bârladului.În documente este atestat încă din secolul al-XIV-lea, iar în anul 1968 a fost declarat oraş. În prezent, așezarea urbană administrează 6 sate, care conferă spațiului un aspect rural: Căzăneşti, Valea Mare, Glodeni, Poiana, Cioatele şi Parpaniţa. Populaţia totală din zona Negreşti – reşedinţă de comună şi satele componente este de 8380 locuitori, cu o densitate de 130 loc./km2, fiind încadrat, astfel, în categoria oraşelor de rang III. În prezent populaţia este în scădere, față de anul 1990, când a înregistrat valori de peste 9700 de locuitori.
Oraşul deţine patrimoniu şi capacitate juridică proprie, având drept public de a purta discuţii despre investiţii şi cu alte instituţii în condiţiile legale. Sub aspect administrativ posedă o suprafaţă de 6.110 ha, din care intravilanul propriu-zis este doar de 677 ha, restul revenind satelor componente. În prezent, oraşul se impune în peisajul economic prin existenţa industriei alimentară şi textilă, și a activităților agricole din zonele periferice.Spaţiul rural iese în evidenţă şi prin edificiile culturale şi sociale, unele cu însemnătate turistică deosebită. Datorită poziţiei geografice, a reţelei de căi de comunicaţie constituie un
centru turistic în care rolul de polarizare şi dezvoltare a acestor activităţi este la început.

a) b)

Foto nr.24 Ansambluri de locuinţe din centrul (a) şi din zona rurală (b) a oraşului Negreşti

(sursa: arhiva personală, 2015)

Municipiul Tecuci este situat în Câmpia Tecuciului, în partea sudică a Colinelor Tutovei, în apropierea confluenţei râului Bârlad cu pârâul Tecucel, pe teritoriul judeţului Galaţi. Suprafaţa acestui oraş este de 8675 ha, cu un intravilan de 1640 ha şi un extravilan de 7035 ha, cu un
număr de 12100 gospodării şi 14400 de locuinţe, având o populaţie de 34.841 de locuitori.

Foto nr. 25 Zona civică a oraşului Tecuci (sursa: arhiva personală, 2015)

Dintre principalele activităţi economice din zonă, pot fi enumerate cele care ţin de domeniul agriculturii (cultura cerealelor, legumicultură, horticultură, zootehnie), dar şi cele care ţin de comerţul şi serviciile aferente agriculturii. Industria alimentară este bine reprezentată(produse de panificație,lactate, conserve din fructe și legume) împreună cu activitatea de prestări servicii, transport local ,servicii publice și diverse activități de recreere și relaxare. În prezent, oraşul necesită investiţii în reabilitarea, modernizarea şi extinderea spaţiului public cât şi a spaţiilor verzi, reabilitarea sistemului de canalizare şi cel care furnizează electricitatea, reabilitarea spaţiilor şcolare.Populația urbană a înregistrat o creștere ușoară în ultimii cinci ani, responsabil pentru această situaţie este fenomenul de migraţie internă din spațiul rural spre cel urban (Tabelul nr.24).

Orașul
2011
2012
2013
2014
2015
2016

Vaslui
73.989
75.666
79.847
89.575
95.113
101.418

Bârlad
75.451
74.841
74.323
73.715
73.205
72.416

Tecuci
46.763
46.666
46.657
46.204
45.741
45.115

Negrești
10.604
10.554
10.553
10.515
10.498
10.469

Total
206.807
207.727
213.380
220.009
224.557
229.418


Tabelul nr. 24 – Evoluția numărului populației urbane în bazinul Bârladului în perioada 2011 – 2016 (după

INS).

În prezent, la nivelul anului 2018, numărul populației urbane este în creștere doar în

Municipiul Vaslui, pe când în celelate orașe a înregistrează o ușoară scădere (fig nr 22).

Fig.nr.22 – Numărul populației urbane în anul 2018

Densitatea populaţiei urbane la nivelul anului 2016 era de 9.798 loc./km2 în municipiul

reşedinţă Vaslui, 7.176 loc/km2 în municipiul Bârlad, 2.910 loc./km2 în municipiul Tecuci și

2.684 loc/ km2 în orașul Negrești.

Aspectele demografice și economice, ce caracterizează acest spațiu geografic sunt:

-îmbătrânirea demografică în condțiile scăderii bruște a grupei de populație activă și a populației vârstnice, care a migrat în mediu rural, în anii precedenți;
-scăderea ponderii populației tinere;

-spor natural, destul de slab în mediul urban,nesemnificativ la creșterea demografică

urbană;

muncă.
În perioada următoare se va face simțită îmbătrânirea populației și deficitul de forță de

Fig. nr. 23 Așezările umane din Bazinul hidrografic al râului
Bârlad (ArcGis, ESRI)
3.2.3.2. Așezările rurale
În spațiul geografic al bazinului hidrografic al râului Bârlad, satul reprezintă un element dominant, cu o răspândire neuniformă. Pentru a prezenta aşezările rurale a fost realizată o sinteză, deoarece spaţiul bazinului hidrografic al Bârladului este format de 124 de comune cu un număr de 684 sate.În ceea ce priveşte vechimea așezărilor rurale, 20 de sate, conform documentelor de atestare au apărut după anul 1400, restul satelor fiind înfiinţate după anul 1500 ( trei sate după anul 1500, două sate după 1600, alte două sate după 1700 şi restul după anul 1800). Pentru prezentarea acestor informaţii, referitoare la vechimea satelor am realizat un tabel centralizator, prezentat mai jos, prezentat într-o viziune personală pe baza informaţiilor scrise sau orale obţinute în diferite situaţii:
Tabelul nr. 25

Vechimea satelor componente bazinului hidrografic al râului Bârlad conform documentelor de atestare

Denumire
comună
Denumirea sectorului component

Anul atestării
documentare

Alte detalii

JUDEŢUL VASLUI

Bălteni
Sat Bălteni
1415
Satul a apărut în timpul lui Alexandru cel Bun



Bogdăneşti

Sat
Horoiata


secolul XV
Denumirea satului provine de la cursul de apă aflat în
apropiere.
Satul poate fi regăsit în scrierile vremii şi sub denumirea de
Hovrăleata.


Sat Unţeşti
1499
Primii locuitori au fost răzeşi.



Codăeşti


Sat Pribeşti


1503
Denumirea acestui sat apare într-un document al lui Ștefan cel Mare ,alături de alte denumiri precum: Valea Pribeştilor, Dumbrava lui Pribici, Dobrăvăţ etc.



Dăneşti

Sat Emil
Racoviţă


1400
Anul atestării documentare reprezintă un subiect controversat, variantă contestată de I.Tanoviceanu în timpul unei comunicări ştiinţifice din cadrul Academiei Române.


Duda- Epureni

Sat Duda

1634
Primii locuitori au fost răzeşi. Ulterior satul a intrat în
posesia boierilor Costache Lupu, Roset Vasile, Grigore
Sturdza etc.


Fălciu

Sat Fălciu

1466
Denumirea localităţii apare într-un document „Cronica
călugărilor Mânăstirii Putna”, consacrându-se ulterior ca
târg şi oraş.


Ibăneşti

Sat Mânzaţi

1434
Sat de răzeși ,a primit numele de la cneazul Toader
Mânzat ;amintit în cronicile lui Ștefan cel Mare.



Lipovăţ
Sat
Căpuşneni

1800
Satul a apărut datorită celor veniţi din Ardeal pentru a lucra pe moşia schitului de călugări apărut pe aceste meleaguri.


Sat Fundu
Văii

1865

Din anul 1950 apartine comunei Lipovăț



Pogana


Sat Pogana
1433
Cotmăneşti
1634 – Pogana
Iniţial satul a apărut datorită boierului Cotman, de unde şi prima denumirea. Denumirei actuale nu i se cunoaşte provenienţa.



Pogoneşti


Sat
Pogoneşti


1489

Cu toate că denumirea de Pogoneşti apare în unele
documente din timpului lui Alexandru cel Bun (1408, 1429,
1430) actul de atestare documentare poartă anul 1489 şi este semnat de Ştefan cel Mare


Soleşti
Sat
Şerboteşti

1400
Satul a apărut datorită lui Alexandru cel Bun care a donat acest pământ lui Dan Vameş.



Cănțălărești

Sat Bârzeşti

1495
Satul a fost întemeiat de hatmanul Bârzea la începutul secolului al-XV-lea.


Sat

1442
Denumirea satului apare în documente lui Iliaş Vodă încă din anul 1432, sub denumirea de Bonteştii de Sus.


Călugăreni





Sat

1493
Prima atestare documentara datează din 1 martie 1493
Aici se găsește Podul de piatră Căntălărești(Podul Înalt)
construit în anul 1636.


Cănţălăreşti




Sat

1772

-Sat component al comunei Ștefan cel Mare,jud.Vaslui


Munteneşti




Sat

1491
-Sat de pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare ;aparține
comunei Ștefan cel Mare.


Mărăşeni



Suletea
Sat Șuletea
1793
-Sat reședință al comunei omonime


Tanacu

Sat Tanacu

1821
Veche aşezare de răzeşi conduşi de Tănase Tanacu şi soţia
acestuia.


Tătărani
Sat
1463
–

1623 – Tătărani


Tătărani
Galaşani





Viişoara

Sat Viltoteşti

1463
Sat fondat de răzeşi. Pământul a fost dat printr-un ispisoc întăritor de către domnitorul Ștefan Cel Mare lui Petre
Viltoteanul


Sat Văleni
1633
-sat de moșieri din familia Roșca Codreanu


Vultureşti
Sat

1599
-Este satul natal al copozitorului Raul Sculy si a scriitorului
Theodor Rășcanu


Buhăieşti




Zorleni

Sat Zorleni

1594
-Numele satului provine de la ,,Zorilă,, om care are calitatea
de a fi harnic

JUDEŢUL GALAŢI


Nicoreşti
Sat

1474
Denumirea devine cunoscută datorită faptului că în acest an
Ştefan cel Mare a purtat o bătălie cu turcii în această zonă.


Nicoreşti





Lieşti

Sat Lieşti

1448
Satul apare datorită donaţiei lui Petru al II–lea(voievod) a patruzeci de sate din această zonă, boierului Ploscaru
Cernat.


Sat

1430

-Sat component al comunei Liesti,din anul 1968


Şerbăneşti





Sat Corod

1438
-Denumirea vine de la așezarea localității în lungul albiei
Corozel


Bălăbăneşti
Sat

1460
Localitatea a fost cunoscută în folclorul popular sub
denumirea de ,,Picior de Paris,,


Bălăbăneşti





Aşezările rurale se desfăşoară pe toate formele de relief, concentrând peste 58% din populaţia totală. Astfel, din cele 684 de sate aferente bazinului hidrografic al râului Bârlad, din care: un număr de 70 de sate le regăsim pe teritoriul judetului Galati; în județul Vrancea sunt 28 de sate ; în județul Bacău regăsim 132 de sate; pe raza județului Iasi se extind 90 de sate; iar în județul Vaslui au fost identificate un număr de 364 sate (Tab. nr. 26).Tabel nr. 26-Localităţi din bazinul hidrografic al râului Bârlad si numarul de sate componente

JUDEŢUL VASLUI

VASLUI
5
Costeşti
6
Iveşti
1
Rebricea
9

Bârlad
-
Cozmeşti
4
Laza
4
Roşieşti
7

Negreşti
6
Creţeşti
4
Lipovăţ
5
Soleşti
7


Albeşti

4

Dăneşti

6

Micleşti

3
Ştefan cel
Mare

7

Alexandru
Vlahuţă

4

Deleni

4
Muntenii de
Jos

4

Tăcuta

7


Băcani

5

Deleşti

6
Muntenii de
Sus

2

Tanacu

2

Băceşti
6
Dragomireşti
12
Olteneşti
6
Tătărani
9

Bălteni
3
Dumeşti
4
Oseşti
4
Todireşti
9

Banca
12
Fălciu
6
Perieni
1
Tutova
6

Berezeni
5
Fereşti
1
Pochidia
4
Văleni
2

Bogdana
9
Fruntişeni
2
Pogana
5
Viişoara
4

Bogdăneşti
9
Gârceni
6
Pogoneşti
3
Vinderei
8

Bogdăniţa
7
Ghergheşti
9
Poieneşti
7
Voineşti
11

Boţeşti
4
Griviţa
3
Puieşti
13
Vultureşti
4

Buneşti –
Avereşti

7

Iana

5

Pungeşti

9

Zăpodeni

9

Ciocani
4
Ibăneşti
3
Puşcaşi
4

Zorleni

4

Codăeşti
4
Ivăneşti
14
Rafăila
1



JUDEŢUL IAŞI

Ciorteşti
5
Grajduri
7
Scheia
5
Ţibăneşti
8

Dolheşti
3
Ipatele
4
Scânteia
7
Ţibana
10

Dobrovăţ
1
Madârjac
3
Schitu Duca
8
Voineşti
5

Dagâţa
9
Mironeasa
3
Sineşti
4


Drăguşeni
2
Mogoşeşti
4
Tansa
2


JUDEŢUL NEAMŢ

Bozieni
5
Oniceni
11
Panceşti
5
Valea
Ursului

5

Bîra
3
Poienari
3
Stăniţa
7



JUDEŢUL BACĂU

Coloneşti
7
Glăvăneşti
5
Onceşti
7
Stănişeşti
9

Dealu
Morii

14
Izvorul
Berheciului

7

Plopana

9

Vultureni

16


Filipeni

8

Lipova

7
Podu
Turcului

10


Găiceana
4
Motoşeni
14
Răchitoasa
15


JUDEŢUL VRANCEA

Bogheşti
9
Corbiţa
9
Tănăsoaia
10


JUDEŢUL GALAŢI

Tecuci
-
Buciumeni
4
Gohor
5
Munteni
4

Bălăşeşti
4
Certeşti
3
Ghidigeni
8
Negrileşti
2

Bălăbăneşti
4
Corod
4
Iveşti
2
Priponeşti
4

Barcea
2
Drăguşeni
7
Lieşti
2
Ţepu
2

Brăhăşeşti
4
Drăgăneşti
2
Matca
1
Umbrăreşti
6



Satele sunt așezate atât în zonele cu terase, glacisuri, conuri de dejecţie iar cele mai multe sunt extinse de-a lungul văilor ce compun acest bazin hidrografic. Așezări rurale, tipice bazinului se întâlnesc și în zona de obârşie a râurilor,departe de căile de comunicaţii, pe versanţii râului Bârlad şi pe podurile interfluviale cu caracter structural, specifice Podişului Central Moldovenesc.

Foto nr. 26– Satul Dragomireşti (jud. Vaslui) de tip răsfirat, cu resurse agricole limitate (pante, soluri argiloase), desfăşurat aproape integral pe versant; (sursa: arhiva personală,aprilie 2018).
Din punct de vedere al mărimii, mare parte din satele ce se regăsesc în cadrul acestui bazin

hidrografic se încadrează în categoria aşezărilor mici, cu o populaţie cuprinsă între 150 – 300 de

locuitori, poziţionate, în general, de-a lungul văilor secundare şi la obârşia cursurilor de apă.

O serie de sate cu o populaţie cuprinsă între 500 şi 800 de locuitori, apar de-a lungul cursurilor mari şi permanente de apă.Se disting în arealul bazinului și un număr de sate care fac parte din categoria celor mijlocii, cu o populaţie de până la 1500 locuitori, în aproprierea şi de-a lungul căilor de comunicaţie.
După funcţiile economice îndeplinite, majoritatea aşezărilor sunt agricole, predominând culturile de cereale, arealele viticole şi pomicole şi creşterea ovinelor. Pe lângă funcția principală respectiv cea agricolă, uneori se adaugă şi cea industrială, cum ar fi în satele din zona Podu Turcului şi Negreşti (industria textilă, confecţii, tricotaje şi industria alimentară), Ghidigeni şi Bereşti (industrie alimentară), Glăvăneşti şi Găiceana ( exploatări de gaze naturale) sau sate cu funcție de transport şi noduri principale de comunicaţie( Crasna, Verești, Dodești, Roșiești ș.a)
Sub aspect turistic, mare parte din aşezările rurale oferă spre vizitare, o serie de obiective turistice precum: mânăstiri, biserici vechi, muzee şi colecţii ţărăneşti, locuri de campare, spații de relaxare, obiective etnofolclorice, sărbători de hramul bisericilor, locuri istorice. De asemenea, satele sunt furnizoarele principale de produse agricole bio, necesare în desfăşurarea activităţilor turistice, serviciilor locale pentru turismul de tranzit şi cel mai important potențial de forţă de muncă calificată şi necalificată pentru a putea fi desfăşurate activităţile specifice turismului. Termenul care este asociat, în general situaţiei din mediul rural al acestui spațiu geografic este sărăcia. Diferenţa dintre sate şi oraşe este mare, chiar în contextul în care centrele urbane nu sunt foarte dezvoltate.Situaţia existentă în mediul rural este cea care a determinat caracterizările judeţului Vaslui drept „cel mai sărac din ţară”, „polul sărăciei din Uniunea Europeană” etc., etichete care încă sunt „lipite” judeţului şi care nu fac decât să agraveze situaţia. Un lucru este clar, pentru un vizitator neiniţiat, situaţia satului din bazinul Bârladului este impresionantă.

Figura nr.24 Clasificarea comunelor din bazinul hidrografic al râului Bârlad în funcție de numărul de sate componentePeisajul rural oferă turistului atmosfera liniștită a satelor,apropierea de natură având ca efect,relaxarea și deconectarea acestora de ritmul alert al vieții urbane. Dintre localitățile podișului, remarcate prin prezența peisajului rural și chiar practicarea turismului rural, se fac: localitatea Vetrișoaia, situată la câțiva kilometri de orașul Huși, fiind renumită datorită caselor tradiționale și a mobilierului vechi, prezenței numeroaselor locuri cu verdeață, etc; Prin urmare peisajul rural este caracteristic fiecărei așezări rurale, acestea fiind speciale atât prin frumusețea naturii existente cât și prin obiceiurile tradiționale pe care le păstrează cu sfințenie. (lοϲalitatea Ivăneşti, cοmuna Liрοvăţ, lοϲalitatea Văleni, Valea Μare – Negreşti.)CAPITOLUL IV ABORDAREA CONCEPTUALĂ A NOȚIUNILOR DE
TURISM SI TURISM CULTURAL

De-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase definiții și concepte pentru turism cu semnificații diferite, vizând scopul, durata, locul deplasării, forma de organizare, activitățile specifice, iar, în ultimii ani, sunt tot mai multe asocieri cu dimensiunea educațională și ecologică a turismului.

4.1. Repere conceptuale teoretice privind noțiunea de turism

În cele ce urmează vor fi prezentate o serie de idei şi definiţii ce priveşte terminologia specifică acestui domeniu şi la care apelăm. Acestea sunt necesare, deoarece în lexicul utilizat frecvent de cei care participă la realizarea activităţilor din acest domeniu inerent, provin din sectoare variate de pregătire.
Provenienţa termenului de turism conform semnificaţiilor lingvistice ale acestuia ar deriva din:
TURISM :

Latinescul "tornare"
Englezescul "tornus"
Franţuzescul "tour"

definit ca întoarcerea în timp
considerat ca fiind acel
are sens de călătorie efectuată

în circuit, cu revenirea la

punctul iniţial de plecare


fenomen apărut când ne



mişcăm în sens circular fără schimbarea rezidenţei




Organizația Mondială a Turismului precizează că turismul reprezintă „activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru un interval de timp nespecificat şi al cărei scop principal de călătorie este altul, decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat.
Cocean (1996) pledează pentru preocupările de conservare a patrimoniului universal, cultural și natural şi insistă asupra problemelor de impact pe care le generează activitățile turistice și pe necesitatea educației ecologice.Activitățile turistice sunt astfel „activități de destindere, relaxare, de cunoaștere , care se desfășoară în mod organizat, civilizat, cu respectarea normelor de protecția mediului”.
Ielenicz și Comănescu (2006) consideră că turismul implică aspecte concrete de manifestare care se suprapun spațial, temporal și ca scop, dând acestuia următoarea semnificație:
„activitate complexă care presupune deplasarea, staționarea de la câteva ore la mai multe zile într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune și realizarea unui scop precum recreerea, odihna, tratamente balneare, instrucția specifică, manifestări științifice sau de afaceri”.
Ielenicz și Comănescu (2006) definesc potențialul turistic (numit destinație turistică) ca totalitatea elementelor naturale și antropice de pe un spațiu geografic. Acestea atrag interesul turiștilor determinând realizarea unor activități turistice și se pretează unei amenajări pentru vizitare și primire a turistilor.
Potenţialul turistic"38 autorii Ielenicz Mihai şi Laura Comănescu citează pe W. Hunziker,

care a oferit publicului larg, în anul 1942 o definiţia a turismului acceptată la nivel mondial, unde afirma că "…turismul este ansamblu de relații și fenomene… care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor atât timp cât și sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare..".
Această definiţie a fost îmbunătăţită în anul 1959 când W. Hunziker împreună cu K. Krapf vorbesc despre turism ca fiind "… totalitatea relaţiilor şi fenomenelor rezultate din călătorii şi sejurul unor străini locului, în măsura în care prin sejur nu se întemeiază o aşezare şi nu se desfăşoară de către ei o activitate de câştig …".
Tot în lucrarea "România, potenţialul turistic" autorii oferă o viziune personală asupra turismului, evidenţiind faptul că acesta "…exprimă…" de fapt "…o activitate complexă care presupune deplasarea, staţionarea de la câteva ore la mai multe zile şi realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea,tratamente balneare, odihnă, manifestări științifice, afaceri.. Deci, el exclude prestarea de servicii şi activităţi pe care turistul le desfăşoară cotidian prin meserie, calificare etc. 39…".
La rândul lor, autorii Muntele I. şi Iaţu C., în anul 2003, defineau turismul ca fiind o "… componentă activă a vieții social economice contemporane”cu impact pozitiv în regiunile cu potențial natural antropic, prin atragerea turiștilor în ,,contextul creșterii nivelului de trai și a
necesității atenuării influențelor nocive ale mediului urban-industrial modern. "40

38 Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, 2006, România, potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti.
39 Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, 2006, România, potenţial turistic, Editura Universitară, Bucureşti.
40Muntele I., Iaţu, C., 2003, Geografia turismului, pg. 80, Editura Sedcom Libris, Iaşi.Dinu (2002) consideră că, turismul nu generează doar sume de bani iar activitătile economice colaterale, contribuie la luarea unor măsuri în favoarea protecției mediului inconjurător, pentru restaurarea monumentelor istorice și culturale,pentru promovarea culturii autohtone. În sens cultural larg, turismul intensifică măsurile de protecție și de conservare ale fondului natural dar și a elementelor specifice fiecărei țări. Precizează că există mai multe tipologii de turiști, corelate cu tipul de turism practicat și cu componentele psihologice ale comportamentului turistic.
Același autor menționează două categorii de potențial turistic ( natural și antropic) care cuprind: realizări cultural istorice obținute de-a lungul istoriei omenirii, împreună cu formele de activitate socială, demografică și tehnico-economică dintr-un teritoriu, utilizate pentru turism.

Figura nr. 25 – Turism si turiști tipologii; (prelucrare dupa Dinu, 2002)

Cultura unui grup demografic poate fi definită și prin anumite evenimente culturale, reprezentate de festivaluri (muzică, pictură, sculptură, film), congrese (de știință sau de artă), diferite întruniri cu scop cultural. Toate acestea sunt modalități de comunicare inter-umană, care pun în valoare potențialul cultural al unei comunități, ce poate avea impact local, regional sau național.
Snak.O. (1975) susține că, potențialul turistic reprezintă oferta turistică primară (potențială) și este premisa pricipală în amenajarea turistică a unui spațiu geografic. Patrimoniul turistic sau oferta turistică efectivă și reală cuprinde relația de interdependență a celor șase elemente: oferta turistică potențială, structurile de primire turistică, bunuri alimentare și industriale, infrastructura general turistică, forța de muncă și condițiile de comercializare.Figura nr. 26 – Structura potențialului turistic (prelucrare după Glăvan, 2006)

Dinu (2002), Noțiunea de patrimoniu turistic are caracter juridic prin aprobarea

,,Convenției pentru Protejarea Patrimoniului Natural și Cultural al Omenirii,,(1972) sub egida UNESCO. Toate statele semnatare se obligă să asigure condițiile de protecție și conservare a celor mai importante monumente naturale și culturale cât mai mult timp posibil deoarece acestea reprezintă,,moștenirea cu valoare extraordinară și universală.,,
Dinu(2002) Turismul, în înțelesul și cu conținutul contemporan,, constituie o noutate sau o invenție a secolului al XX-lea, este considerat a fi una dintre minunile timpurilor moderne prin amploarea și cuprinderea căpătată,,.
Cocerhan(2012), orice element care are valenţe pentru practicarea turismului este denumit „obiectiv turistic”, care, prin raportarea la un loc în spaţiu (sit) şi la o activitate poate fi considerat un turistosit. În familia turistositurilor sunt două mari grupări: geositurile ( obiective ale cadrului natural) şi antropositurile (obiective rezultate ca rod al creaţiei ştiinţifice, culturale, artistice, în urma evenimentelor istorice, sportive ş.a. care predomină în spaţiul aşezărilor umane)
Apărut încă din antichitate, turismul a suferit modificări permanente în funcție de specificul vremurilor și s-a dezvoltat cu rapiditate, fiind în prezent o nouă ramură economică. Turismul este un fenomen social deoarece angrenează numeroase persoane și putem vorbi de o industrie a turismului.
Αbordarеa noţiunii de turism în anumite limitе, cum au fost asреctеle mеnţionatе mai sus, rерrеzintă de fapt o aрrеciеrе limitată, care ignoră în realitate activităţilе necesare să asigurе bеnеficiarului, în acest caz turistul, întrеaga gamă dе sеrvicii şi рrodusе turistice dе carе acеasta arе nеvoiе în timрul călătoriеi.4.2. Repere teoretice privind noțiunea de turism cultural

Revenind la tematica acestui studiu, respectiv la conceptul de turism cultural, Organizaţia Mondială a Turismului pe site-ul oficial defineşte acest termen ca fiind: "…turismul cultural cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învaţă despre mentalităţile şi stilurile de viaţă ale celor cu care vin în contact…".
Conform acestei idei, acest tip de turism trebuie analizat şi prezentat ,ca fiind un ansamblu de componente cu rol de a reflecta esenţa socială a unei societăţii umane, esenţe create în timp de reprezentaţii unor etnii, popoare, care redau nivelul de afirmare socială a unui teritoriu şi perspectiva de dezvoltare ulterioară.
McHonе W. şi Rungеling B., în anul 1999, considerau că turismul cultural poate îmbrăca "… o multitudine de formе …", în general, cеntratе "… în jurul idеii dе consеrvarе, dеzvoltarе şi îmbogăţirе a bagajului personal de cunoştinţe …"41.
În alte condiţii turismul cultural rерrеzintă "…o formă dе turism bazată ре еxреriеnţă рroрriе, ре căutarеa şi рarticiрarеa la еxреriеnţе culturalе noi, рrofundе dе natură еstеtică, intеlеctuală, еmoţională şi рsihologică…"42.
Αstfеl, simрla vizitarе a divеrsеlor monumеntе şi atracţii turisticе s-a transformat într-o încеrcarе dе a "consuma modul dе viaţă al zonеlor vizitatе" реntru a asimila "еxреriеnţе şi cunoştinţе noi"43.
În cele ce urmează voi prezenta şi câteva dintre opiniile autorilor români, care de-a lungul timpului şi-au aplecat privirea asupra acestui tip de turism. Pentru a scoate în evidenţă esenţa părerilor am apelat la următorul mod de prezentare, în ordine cronologică a câtorva
exemple:

Autorul / volumul
Anul
Idee agreată


apariţiei


Istrate I., Glăvan V.,
1994
"…turismul cultural cuprinde: turismul pentru tineret şi o

în lucrarea,,Turismul cultural

serie de aspecte cultural-educative; manifestări

în România"

culturale; turismul rural cu integrarea mediului cultural
local; festivaluri regionale, naţionale şi internaţionale; circuite tematice care permit vizite la muzee sau alte manifestări culturale, dar şi la locuri şi monumente istorice şi religioase…"



41Mc Hone, W. W., & Rungeling, B., 1999, Special cultural events :Do yhey attract leisure tourist ?,Hospitality
Management,vol.18,pag.215.

42Reizinger, Y., 1994, Τourist-host contact as a рort of cultural tourism, World Lеisurе and Rеcrеation, vol. 36, рg.
24.

43Richards, G., (Εd.), 2001, Cultural attractions and Εuroреan tourism, CΑBI Ρublishing, Wallingford, p. 7.
Ciangă N. înlucrarea,,România.Geografia turismului"
2002
"… ca fiind o formă reprezentativă de mare mobilitate,
desfăşurat mai ales cu mijloace automobilistice şi având ca motivaţie existenţa unui valoros patrimoniu cultural, istoric şi etnofolcloric cu caracter original şi chiar uneori cu valoare de unicat…"





Cocean P., în volumul
"Turismul cultural"
2006
"…fără resursele turistice culturale, această formă de
turism cultural nu ar fi posibilă…"



Petroman I., Petroman P., în
volumul
"Turismul cultural– elemente de psihopedagogie "
2005
"…obiect şi subiect al educaţiei permanente, percepţiei şi
imaginaţiei, motivaţiei şi personalităţii…"





Camelia Teodorescu, în volumul
"Turismul cultural"
2009
"…îşi propune să facă înţelese anumite noţiuni şi
evenimente, care au determinat formarea unui popor şi a
unei culturi proprii acestuia…"



Turismul cultural este un domeniu complex care vizează analiza particularităților culturale ale unei grupări demografice dintr-un anumit spațiu geografic. Elementele de conținut al turismului cultural sunt numeroase (fig. 27), dar ele pot suferi adaptări în funcție de particularitățile culturale ale teritoriului geografic luat în analiză.
De cele mai multe ori când se face referire la turismul cultural ,primul gând se îndreaptă spre credință și religie, cu toate componentele lor, putându-se vorbi chiar de un peisaj cultural monahal, care curprinde: arhitectura monahală (mânăstiri, biserici, catedrale, schituri), obiceiuri și mentalități monahale, evenimente religioase importante cu rol cultural, importanța și influența socială a vieții monahale.
Fiecare dintre ele cuprinde elemente culturale proprii păstrate de-a lungul istoriei, arhitectura și pictura monahală pot plasa foarte ușor în timp un locaș de cult. De aceea putem vorbi de arhitectură și de rolul ei în turismul cultural ,prin principalele stiluri arhitectonice și importanța lor culturală.
Peisajul arhitectonic pune în evidență valorile culturale dintr-un anumit spațiu, aflate în strânsă legătură cu dezvoltarea economică. Lăcașurile de cult care sunt definite printr-un stil arhitectural bine conturat atrag numeroși turiști.
Cultura unui grup demografic poate fi definită și prin anumite evenimente culturale, reprezentate de festivaluri (muzică, pictură, sculptură, film), congrese (de știință sau de artă), diferite întruniri cu scop cultural. Toate aceste sunt modalități de comunicare interumană, care pun în valoare potențialul cultural al unei comunități, ce poate avea impact local, regional sau național.Figura nr. 27 Elementele turismului cultural –obiceiuri și mentalități (prelucrare dupa Teodorescu, 2000)

Adevărata cultură a unui popor este pusă în valoare prin intermediul tradițiilor și al obiceiurilor. Acestea din urmă trădează evoluția unei națiuni, fenomenul de aculturație (contactul cu alte civilizații) prin care a trecut, vechimea ca națiune, pe un anumit spațiu și particularititățile comportamentale .

Figura nr. 28 Elementele structurale ale turismului cultural(prelucrare după Cocean,2006)

Atractivitatea turistică a obiectivelor culturale este dată de mai multe caracteristici:

vechime, unicitate, ineditul, dimensiunea, semnificația/funcția.

Vechimea unui obiectiv turistic antropic, indiferent de dimensiunea și aspectul său, suscită un viu interes pentru omul contemporan în urma unor căutari interioare de natură spirituală,revelatoare și regăsiri cu trecutul și reprezintă loc pentru meditații spirituale.Unicitatea anumitor obiective culturale înmagazinează o atractivitate turistică sporită. Acest atribut este dat fie de singură acțiune a unui creator (autor unic al unui element) sau de starea de distrugere sau dispariție a unui obiectiv dintr-o categorie anume(casele memoriale,statuile,personalitătile din zona prezentată)
Ineditul obiectivului turistic antropic este dat de fizionomie, compoziție sau așezarea/poziționarea într-un anumit loc. Ineditul este rodul unei veșnice tendințe a oamenilor de a se depăși pe sine, de a fi originali. De altfel întreaga artă mondială s-a bazat pe această tendință (construcții cât mai mari, mai frumoase, durabile în timp, poziționate în locuri cât mai înalte și vizibile de la distanțe impresionante). Ineditul se găsește și în tipul materialulul folosit (lemn, piatră, sticlă etc), în perioada în care s-a realizat construcția, personalitățile care au fost implicate și nu în ultimul rând, locul unde este amplasat edificiul respectiv (promotorii stâncoase, locuri ascunse). În același context se impune și dimensiunea obiectivului turistic ca element de atractivitate, un edificiu impunător ca dimensiune atrage mai mulți privitori.
Funcția sau semnificația actuală a unui obiectiv turistic impune o notă de atractivitate, mai ales dacă ne gândim la mânăstiri, care atrag numeroși turiști ,nu numai prin arhitectura sau vechimea lor, ci mai ales prin dorința de introspectie interioară și spirituală. Se vorbește în prezent chiar de turism monahal, mai ales atunci când se organizează pelerinaje în anumite locuri religioase, bine organizate și cu ghid specializat, de cele mai multe ori acesta fiind preot.
Turismul cultural relevă o structurare de tip sistemic, în care componentele de susținere se asociază cu cele de acțiune și interacțiune, pentru a crea un cumul de componente derivate (Cocean, 2006).
Componentele de susținere sunt reprezentate de resursele atractive și de infrastructură, cele de acțiune se referă la cererea turistică, iar cele derivate implică aspectele socio-economice și environmentale. Acestora li se adaugă alte două trăsături de ordin funcțional, conținute de tipologie (formele de practicare) și reziliență (capacitatea sistemului de a se adapta și persista într-un mediu mereu în schimbare) (fig. 29).
Dintre aceste componente, resursele atractive, infrastructura și cererea turistică reprezintă elementele de bază al domeniului turistic cultural și nu numai.
Acestea impun trăsăturile de bază ale turismului cultural și trasează caracteristicile dimensionale ale fenomenului, la nivel de areal geografic sub aspect social și economic.
O mențiune aparte necesită reziliența, respectiv capacitatea de adaptare, persistență teritorială și temporală a turismului cultural.Ea se sprijină în primul rând pe cuantumul resurselor (număr, consistență, diversitate), dar și pe modul de punere în valoare și exploatarea ulterioară. De asemenea, trebuie avute în vedere opțiunile cererii și, mai ales, modificarea lor în timp. Diversitatea obiectivelor turistice asigură în timp posibilitatea remodelării ofertei turistice în funcție de cerințele momentului (Cocean, 2006).

Figura nr. 29– Elementele structurale ale turismului cultural( prelucrare dupa Cocerhan, 2006).

După Bernardi, Gamberoni, 2004, (citați de Cocean, 2006) „în turismul cultural motivația proeminentă a călătoriei sau a vacanței este caracterizată de îmbogățirea cunoștințelor. Cultura înțeleasă în sens larg, nu doar ca artă, istorie, arhitectură, dar mai ales ca obiceiuri și tradiții ale unui popor. Turismul cultural nu este un turism de masă și deci necesită infrastructuri și servicii diverse. Nu necesită mari structuri receptoare pentru că sejurul este scurt și se desfășoară cel mai adesea în mod automat”.
Formele de practicare ale turismului cultural, pot fi atât generale(caracteristice tuturor

formelor de turism), cât și specifice pentru turismului cultural (Cocean, 2006).

Formele generale de practicare a turismului cultural derivă din aplicarea oricărui act turistic și se referă la criteriile comune pentru organizarea acestuia și anume:
Criteriul distanței , cu trei variante de practicare : turismul de distanță mică(în

deplasările scurte, de la câteva ore până la una – două zile ,în zonele periurbane),turismul de distanță mare (factorul distanță își pierde din importanță datorită perfecționării mijloacelor și căilor de transport, a creșterii vitezei de deplasare ce reduce timpul, dar încă nu diminuează prețul).
Criteriul duratei cuprinde: turismul de scurta durată(1- 3 zile, specific sfârșitului de săptămână sau pentru perioade scurte de concediu ; în zona periurbană antrenează multe categorii de populație), turism de durată medie (corespunde cu concediul anual, diferit ca durată ; deplasările se realizează pe distanțe lungi și foarte lungi, între granițele țării sau în afara lor) și turism de durată lungă (depășește 30 de zile, practicat de persoane cu mai mult timp liber, pensionari, elevi, studenți).
Criteriul zonei de proveniență: turismul intern (se realizează în interiorul granițelor unui stat, cu număr foarte mare de participanți, deoarece oferă confortul cunoașterii limbii) și turismul internațional (se desfășoară în afara granițelor țării de proveninență a turiștilor,necesita servicii de înaltă calitate bazate pe infrastructură modernă și are in vedere marketingul turistic într-o stabilitate politica generală) .
Criteriul numărului de participanți presupune: turism individual ( presupune preocuparea personală pentru organizarea excursiei cu avantajul, că poate să-și modifice opțiunile și itinerariul pe parcurs; turistul izolat (călătorește singur ), turistul individual,) poate călători cu familia sau cu un grup mic de persoane ), turismul de grup (presupune reducerea unor costuri, obținerea anumitor facilități sau reduceri de grup, respectarea strictă a unui program impus de ghid).
Criteriul gradului de organizare se referă la un turism organizat și turism semiorganizat(presupune posibilitatea desfășurării unui program individual; este agreat de populația tânără, care apelează parțial la serviciile de infrastructură); turismul neorganizat (oferă participanților deplină libertate, depinde de existența unui mijloc de transport personal și de venituri mai mari, determină o valorificare mai pronunțată a fondului turistic, aduce încasări notabile zonei receptoare, prin intensificarea exploatării infrastructurii, dar determină și suprasolicitatrea bazelor de cazare pe perioade scurte de timp).
Criteriul modului de desfășurare: turism continuu (se referă la particularitatea de funcționare a infrastructurii sau la anumite obiective care pot fi vizitate în tot cursul unui an și nu la opțiunile participanților, neexistând persoane care să efectueze o astfel de activitate permanent), turism sezonier (se referă la practicarea activităților turistice în funcție de anotimp, fiind reprezentat de un turism estival, litoral și montan și un turismhibernal, montan turism, de circumstanță (cu o durată relativ scurtă, de la câteva ore la câteva zile și poate fidesfășurat in tot cursul anului ; atracțiile care se încadrează în acest tip de turism sunt reprezentate de manifestări și evenimente limitate ca durată, respectiv anumite festivaluri artistice, expoziții, competiții sportive; tot în această categorie se înscrie și turismul profesional, practicat de oameni de știință, sportivi, persoane oficiale, deplasandu-se în alte locuri decât cele unde se află instituția unde sunt angajate).
Criteriul mijloacelor de transport impune un anumit mod de desfășurare a activităților turistice: turismul pedestru (se practică în regiunile montane, unde nu există alte căi de acces; tot în această categorie pot fi incluse turismul cinegetic, pescuitul, alpinismul, toate reprezintă legătura strânsă dintre om și natură, cu scop recreativ),turismul rutier ( practicat de numeroase persoane care dețin autoturisme proprii, pe distanțe mari și foarte mari și este forma de turism cea mai dinamică in prezent ) , turismul feroviar (este inlesnit de un mijloc de transport sigur și cu confort ridicat, ce poate fi folosit pe distanțe mari, sub forma călătoriilor de tip circuit sau de deplasare a turiștilor spre localitățile unde și-au propus să-și petreacă concediul), turismul naval (se practică cu diferite ambarcațiuni pe fluvii sau lacuri sau sub forma unor croaziere pe mări și oceane), turismul aerian (este folosit de persoanele cu venituri mari, dornice să-și petreacă concediul la distanțe foarte mari).
Criteriul vârstei departajează un turism practicat de tineri ( turism recreativ și cultural practicat de elevi și studenți), turismul practicat de grupa matură (polivalent) și turismul persoanelor vârstnice (în scop curativ).
Criteriul economico – social impune un turism social (practicat de persoanele cu

venituri modeste) și turism particular (reprezentat de persoane cu venituri peste medie)

Criteriul regiunii de destinație se referă la turism practicat în puncte turistice,turismul din localitățile turistice și turismul din stațiunile turistice. Fiecare dintre cele trei tipuri de bază posedă o ofertă atractivă proprie, un produs ce va fi consumat opțional de anumite categorii de turiști.
Formele specifice turismului cultural sunt: turism etnografic, turism religios, turism educațional, turism prilejuit de manifestările științifice și culturale, turism gastronomic, turism de vizitare și turism de tranzit.
Turismul cu caracter etnografic cuprinde atracții ale culturii tradiționale a unui popor sau unui grup etnic; el se regăsește ca substrat fundamental în turismul rural, ce valorificătradiții și obiceiuri populare, folclorul și portul popular, arhitectura și arta tradițională

populară.

Turismul cu caracter religios este o formă a turismului cultural de mare tradiție, practicându-se sub forma pelerinajelor religioase de foarte mult timp. Mânăstirile, catedralele, bisericile cu icoane facătoare de minuni sau relicvele sfinte (moaşte, etc) reprezintă centre polarizatoare ale fluxurilor de turiști, iar în perioada hramurilor numărul acestora este imens.
Turismul educațional este prezent în centrele universitare de prestigiu, în care tinerii vin să-și desăvârșească studiile, aceste orașe universitare prezentând aura unor mari centre culturale.
Turismul prilejuit de manifestările științifice și culturale este într-o continuă expansiune și afirmare ca urmare a înmulțirii și diversificării unor astfel de evenimente. Excursiile care se realizează după astfel de evenimente științifice prelungesc sejurul în regiunea respectivă, cu efecte benefice pentru turism. Deosebit de atractive sunt și manifestările culturale reprezentate de festivalurile muzicale cu tradiție sau de organizarea unor concerte ale diverselor formații sau cântăreți celebri, care atrag un număr impresionant de turiști.
Turismul gastronomic are drept țintă cultura gastronomică a diverselor regiuni dintr-o țară. În această categorie se încadrează și turismul viticol, cu degustările de vinuri din centre/regiuni viticole renumite, care constituie evenimente turistice semnificative pentru anumite categorii de persoane.
Turismul de vizitare este definitoriu pentru sfera culturală, fiind reprezentat de vizitarea unor muzee, edificii istorice, religioase sau culturale, centre de artă populară (olărit, cojocărie, prelucrarea lemnului).
Turismul de tranzit se regăsește în formele de practicare a turismului cultural deoarece majoritatea obiectivelor vizitate pe traseul parcurs spre destinația de sejur sau pe ruta de întoarcere sunt din sfera antropică/culturală.

Principalele direcții, obiective și tipuri de activități turistice pentru antropositurile de tip cultural sunt (Tabelul nr 27.):
Tabelul nr. 27– Direcții și obiective turistice ale antropositurilor culturale (după

Ielenicz, M., Comănescu, Laura, 2013)
Tipul de
Direcții

Obiective și tipuri de activități turistice

antroposit
semnificative




CULTURAL


Creații populare

Sate tradiționale; gospodării tradiționale, port; piese rezultate din activități meșteșugărești (olărit, feronerie, țesături, prelucrarea lemnului, a pietrei, a pielii, măști); artizanat tradițional; folclor și manifestări etnofolclorice.

-vizite
-excursii
-participări la târguri și festivaluri
-hobby





























Creații religioase
Locașuri de cult(mânăstiri, biserici, catedrale, schituri, moschee,
sinagogi); hramul diferitelor
așezăminte;

-vizite de grup;
-pelerinaj;
-vizită individuală.




Creații artistice


Obiective distincte (muzee, expoziții permanente sau temporare, colecții particulare, monumente, statui); Concentrări de obiective într-o regiune pe circuite tematice
(muzee de arta, muzee de istorie case memoriale)
-vizită individuală;
-excursii de grup;
-vernisaje;
-tabere cu specific artistic;
-fotosafari;
-participări la festivaluri, colocvii sau alte întruniri (”noaptea muzeelor”)









Creații arhitectonice


Localități cu specific aparte; construcții distincte din epoci variate;
-excursii individuale
și de grup;
-vizite;
-participări la diverse manifestări (târguri, festivaluri, reuniuni tematice).

































Prin urmare, „turismul cultural se bazează pe un mozaic de locuri, tradiţii, forme de artă, celebrări şi experienţe care fac portretul unei naţiuni dintr-un anumit spațiu geografic…." (prelucrare după Jamieson, 1994).Figura nr.30– Regiunile turistice ale României: A. turism recreativ; B. turism cultural; C. turism mixt

(după Cocean, 2006)

Aşa cum rezultă şi din harta alăturată (fig. 30), regiunea abordată de lucrarea noastră, se înscrie în totalitate într-o regiune a turismului cultural, în care ponderea potenţialului de atractivitate religios (biserici, mânăstiri, schituri, troiţe) este predominantă. Pentru Ielenicz şi Comănescu (2009) partea cea mai mare a teritoriului prezentat se integrează în regiunea turistică Moldova Colinară, ocupând axa turistică Bârlad.
Unitatea de relief principală peste care se suprapune regiunea abordată de lucrarea noastră este Podișul Bârladului, având ca axă polarizatoare valea râului Bârlad. Fiind o regiune tipică de podiș, participarea reliefului la constituirea fondului atractiv este puțin semnificativă. Văile subsecvente cu fronturile mai abrupte ale cuestelor, culmile prelungi ale dealurilor, succesiunea interfluviilor și ravenele profunde sunt elementele morfologice cel mai des întâlnite. Poziția estică în cadrul țării impune un specific climat temperat continental cu nuanțe de ariditate (veri calde și ierni reci, cu multă zapadă), acest fapt determinând un indice climato – turistic mediu. Zilele caniculare ale verii și troienirea căilor de comunicație, zilele de iarnă geroasă constituie factori restrictivi în planurile turistice ale populației.
O importanță deosebită o au iazurile amenajate în unele localități, care capătă valențe recreative și pentru pescuit (de exemplu iazurile Puşcaşi şi Soleşti). Vânătoarea întrunește condiții izolate de practicare, fauna cinegetică fiind compusă din mistreț, căprior, iepure. Cea mai mare atractivitate în acest spațiu geografic o au obiectivele istorice și religioase, folclorul și muzeele.
Caracteristic pentru infrastructura tehnică și materială a turismului din regiunea studiată este concentrarea masivă a unităților de cazare în orașe, respectiv hoteluri de 2 -3 stele și existența unor moteluri situate în lungul căilor de acces. Numărul pensiunilor turistice urbane și a pensiunilor agroturistice este redus.
Căile de acces turistic se ramifică din magistrala feroviară 500 (București – Pașcani – Suceava – Vicşani, ce strabate de la sud la nord Valea Siretului), către est, spre Tecuci – Bârlad – Vaslui ,formând magistrala 600, Bucureşti – Iaşi. Șoseaua internațională E85 însoțește magistrala feroviară menționată, având în ansamblu aceeași ramificație spre Tecuci – Bârlad – Vaslui (E 581, Tişiţa – Chişinău).
Regiunea bazinului hidrografic al râului Bârlad, ca de altfel întregul Podiș al Moldovei,relevă actualmente o dependență aproape exclusivă de turismul cultural, prin satisfacerea unor nevoi spirituale. O formă larg răspândită este cea a turismului de tranzit, unde sunt implicați numeroși turiști externi, mai ales din Republica Moldova și Ucraina.Într-o analiză comparativă, regiunea Podișului Moldovei este cea mai săracă în stațiuni turistice din țară. Acest aspect trebuie luat în calcul ca prioritate în dezvoltarea turismului național, cu atât mai mult cu cât fluxurile turistice spre Europa Estică se vor înteți (Cocean,
2006).

Din aceste considerente turismul cultural din aceasta zonă studiată trebuie privit ca un element de bază în strategiile de refacere a economiei şi turismului din regiune. În prezent, turismul cultural este practicat mai mult în mediul urban şi trebuie să se îmbine cu cel practicat în mediul rural, deoarece ambele forme de manifestare implică caracteristici diferite, care ţin de structură ,de informaţii, cât şi de experienţă, acumulare care are rol de a asigura nevoia de cultură a unui individului, dar şi de cunoaştere a stilului de viaţă.

4.3. Metodologia cercetării în domeniul patrimoniului turistic cultural

4.3.1. Metode și tehnici de cercetare în domeniul turismului cultural

La realizarea studiului,, Bazinul hidrografic al Barladului. Potențial cultural turistic și valorificarea lui”,au fost utilizate o serie de metode , procedee , tehnici și principii specifice din domeniul geografic și istoric,în special,metodologie prezentată frecvent în literatura de specialitate. (fig.31). Etapele cercetării s-au raportat la principiile de bază care guvernează studiile de geografie regională: spaţialitatea, cauzalitatea şi integrarea. Aceste principii sunt respectate folosind metode specifice (observarea, analiza, sinteza), corespunzând tot atâtor mijloace de acţiune (descrierea, explicaţia şi ierarhizarea) (Cocean, 1996).
Evident că aceste metode, strategii de cercetare pot fi substanțial îmbunătățite cu ajutorul tehnologiei moderne (analiza imaginilor satelitare, tehnica GIS, etc). Cele trei etape majore ale investigaţiei ştiinţifice sunt: etapa acumulării informaţiei, etapa analitică şi etapa deliberativă, a sintezei (Cocean, 2002). Fiecare dintre aceste etape îşi are propriile sale deziderate, care diferă în funcţie de particularităţile temei abordate.

Fig. 31 – Principii, metode și mijloace de cercetare în turism (după Cocean, 1996, Mușat, 2017).Schematic, în demersul întocmirii acestei lucrări s-au parcurs toate cele trei etape: etapa

inițială, etapa analizei și etapa de finalizare sau deliberativă.

Etapa inițială s-a bazat pe studiul individual, îndeosebi în bibliotecă; în această etapă s- au definit noţiunile, termenii specifici domeniului cercetat, a fost delimitat arealul de studiu (în tehnică GIS). Practic, primul pas pentru familiarizarea cu subiectul lucrării a constat în studiul bibliografiei existente pentru turismul cultural la noi în țară și pentru Podișul Bârladului. De asemenea, sunt consultate hărți mai vechi sau mai noi ale regiunii, cu scopul de a se observa evoluția în timp, până în prezent, a componentelor geografice și în speță a celor care au importanță mare pentru domeniul turismului. În această etapă se stabilesc traseele ce urmează a fi parcurse pe teren și obiectivele care urmează a fi atinse. Tot acum s-au conceput chestionarele, fișele de anchetă și de interviu care urmează să fie realizate în zona de studiu.
Metoda observației pe teren a fost metoda cea mai intens folosită în realizarea aceastei lucrări. S-a încercat trecerea în revistă a tuturor obiectivelor turistice cu destinaţie culturală, localizarea lor pe hartă, clasificarea acestora, evidențierea valorii lor materiale şi spirituale, starea fizică şi funcţiile actuale, ținând cont de faptul că multe dintre acestea, în prezent și-au pierdut funcția turistică. De asemenea, s-au făcut observații asupra infrastructurii de acces (căi rutiere și feroviare) și a celei de cazare (unități de cazare de la mânăstiri, pensiuni, cabane, moteluri, hoteluri) care pot deservi turiştii ce ajung în regiune.
Descrierea cât mai riguroasă a elementelor observate a constituit o metodă foarte des folosită, întrucât prin intermediul ei se pot aduce numeroase informații pentru oferta turistică, amănunte care pot interesa mai mult pe unii dintre turiști. Nu se poate concepe promovarea unor obiective turistice culturale fără descrierea lor amănunțită, în care se pot găsi date despre arhitectura lor, elemente de inedit, unicitate, vechime, funcţii îndeplinite în timp.
Etapa de teren a fost precedată de studierea atentă a hărții topografice (scara 1:25.000, în programul „Arc Map 10.3”) , a hărții virtuale și a imaginilor satelitare folosind de pe internet programul „Google Maps”.
Metoda observației a fost aplicată intensiv pe teren: campaniile de teren s-au desfășurat în diferite momente ale anului, încercându-se surprinderea anumitor manifestări folclorice, târguri, spectacole sau a hramurilor religioase la unele mânăstiri din bazin. Tot cu aceste ocazii s-au aplicat chestionarele și interviurile și s-au realizat numeroase fotografii. O problemă principală a constat în parcurgerea distanțelor mari dintre diferitele obiective, astfel că am încercat să racordăm la fiecare ieșire pe teren cât mai multe obiective pe traseul ce urma să fie realizat.S-au conceput și aplicat o serie de chestionare și s-au realizat interviuri cu persoane de diferite sexe, vârste sau ocupații profesionale, din ambele medii (urban și rural), urmărindu-se prin aceasta atât obținerea de informaţii despre elementele care țin de turism în zona studiată, cât şi cu privire la atitudinea locuitorilor faţă de acestea. Așadar, informațiile adunate de pe teren provin atât din studierea broșurilor procurate, a pisaniilor de exemplu în cazul bisericilor și al mânăstirilor, dar și de la persoanele intervievate (călugări, măicuțe, preoți, muzeografi, paznici, simpli cetățeni de pe stradă).
După etapa de teren, în care s-au strâns foarte multe date (însemnări în caietul de teren, chestionare, fotografii, colectarea de broșuri și alte materiale de promovare turistică, etc), a urmat o etapă de cabinet, a prelucrării acestor date, rezultând grafice, hărți, tabele, scheme, text cu fotografii inserate.
Etapa analizei a constat, în mare măsură, în sistematizarea și prelucrarea datelor acumulate în etapa precedentă, în realizarea unei bazei de date alcătuită din informațiile obținute din surse statistice (obținute din diverse instituții, primării, unități și obiective turistice,sau din rapoarte, anuare și fișe de observații).
S-au folosit, de asemenea, și alte metodele generale (aplicate în toate științele): metoda inductivă, deductivă, comparativă, sau din științele apropiate, metoda statistico – matematică (folosită de exemplu pentru redarea în timp a evoluției unor indicatori turistici), metoda istorică.
Metoda analizei constă în prelucrarea informațiilor strânse în etapa precedentă, rezultând texte, tabele, grafice și hărți. În lucrarea de faţă, analiza a condus la relevarea structurii potenţialului turistic cultural din Bazinul Bârladului, a obiectivelor turistice şi manifestărilor care atrag turiști în zonă, a căilor de acces, a unităților de cazare şi alimentaţie publică, a fluxurilor turistice. De asemenea, analiza diagnostic (SWOT) este folosită, pentru a evidenţia punctele tari, punctele slabe, oportunitătile şi riscurile care afectează domeniul turismului în bazinul Bârladului.
Cu ajutorul calculatorului și al programelor de GIS, ArcGis 10 Microsoft Excel, Paint și pentru prelucrări de detaliu am utlizat programul Corel Draw: s-au prelucrat datele obținute anterior; s-au folosit metode cartografice specifice geografiei a semnelor convenționale, a fondului colorat, a hașurilor, a punctelor, liniilor, arealelor, cartogramelor, diagramelor și cartodiagramelor.
În etapa de finalizare sau deliberativă s-au formulat concluziile, s-au emis soluțiile care ar putea ajuta la o mai bună funcționare a domeniului turismului cultural în arealul de studiu, s-a redactat textul, inserându-se în acesta tabelele și ilustrațiile (hărți, grafice, fotografii).Contribuţia proprie a constat în mai multe etape, cum ar fi:

– etapa studiului preliminar: etapă bazată pe extragerea de informaţii despre regiunea luată în studiu, date obţinute de la direcţia regională de statistică şi de la primărie; date valorice ce privesc parametri utili în comparaţie, precum: date privind parametrii climatici, activităţi antropice etc.; analiza caracteristicilor sau a probabilităţilor ce vizează reliefului.
– etapa studiului pe teren: etapă bazată pe realizarea imaginilor fotografice concludente, în care să fie surprinse diferite aspecte, precum: fenomene naturale, tipuri de vegetaţie, locuri istorice reprezentative.
– etapa finalizării studiului: etapă bazată pe prezentarea elementelor componente reprezentative, a evaluării rezultate în urma aplicării metodelor de identificare, analiză şi comparare a componentelor spaţiale, elaborarea de metode care pot pune în evidenţă potenţialul turistic şi modul de valorificare, a analizelor aplicate pentru evidenţierea relaţiilor din cadru sistemului şi a concluziilor rezultate din corelaţia dintre sursele ştiinţifice şi acreditate cu realitatea din teren.
De asemenea, tot la categoria contribuţii personale pot fi inserate, de exemplu, modul de prezentare a realităţii culturale din bazinul hidrografic al Bârladului prin tehnicile computerizate utilizate în redarea obiectivă şi clară a tematicii, dar şi prezentarea etapelor utile evoluţie personale pe baza motivaţiei de călătorie şi dezvoltarea dorinţei de a vizita locurile ,prezentări prin centralizări ce au ţinut de cont de calitatea şi de cantitatea informațiilor.CAPITOLUL V EDIFICII RELIGIOASE

Edificiile ecleziastice din spațiul studiat reflectă o arhitectură diferită, uneori cu influență moldovenească (ştefaniană) şi care se impune prin originalitate și expresivitate artistică. Monumentele ecleziastice din bazinul râului Bârlad, chiar dacă nu sunt foarte renumite, ca cele din Bucovina sau din Neamț, se constituie în notabile obiective turistice prin substanțiala importanță istorică, valoarea pur sacră, prin aspectele de originalitate impusă de picturile bisericești din interior și exterior, stilurile arhitectonice, dar și prin concordanța cu marcante personalități istorice și ale culturii naționale, care au viețuit ori sunt înmormântați în aceste lăcașuri de cult. Majoritatea dintre aceste edificii au fost renovate și consolidate sau reconstruite după Revoluția din anul 1989, pe locul unor vechi așezăminte de cult. Cele mai multe aparțin credicinoșilor ortodocși, dar conviețuirea pașnică cu alte etnii a favorizat construirea unor edificii și pentru alte entități religioase : catolică, ortodoxă de rit vechi, creștin adventistă, mozaic, etc. Fluxurile cele mai importante de turiști se înregistrează în perioada marilor sărbători religioase, prilejuite de Nașterea Domnului, Anul Nou, Învierea Domnului, de praznicele din biserici și mânăstiri, când au loc pelerinaje spirituale sau la sărbători tradiționale, târguri și manifestari folclorice.
Aceste edificii de factură religioasă sunt reprezentate de mânăstiri și biserici.

5.1. Mânăstiri ortodoxe

Mânăstirile,cu câteva excepţii, sunt mici (sub 10 vieţuitori) şi amplasate în locuri liniştite, retrase, de multe ori în pădure ori pe vârfurile dealurilor sau pe platourile structurale. Ele sunt frecventate mai ales de credincioşi din satele sau oraşele apropiate, de regulă în duminici şi sărbători şi mai ales în ziua hramului. Unele dintre mânăstiri, fiind bine semnalizate, sunt vizitate şi de către turiştii aflaţi în trecere prin zonă, iar altele sunt prinse în programele de pelerinaj, realizate de agenţiile de turism religios: Hadâmbu, Dobrovăţ, Bujoreni, Buciumeni.
În continuare, vom prezenta mânăstirile din bazinul Bârladului pe judeţe, întrucât diferitele judeţe aparţin de diferite eparhii: judeţul Vaslui aparţine de Arhiepiscopia Huşilor, judeţul Bacău şi zona Romanului din judeţul Neamţ țin de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, judeţul Iaşi aparţine de Arhiepiscopia Iaşilor, judeţul Galaţi este sub păstorirea Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi judeţul Vrancea , Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei (fig. 32).

Figura nr. 32 Mânăstirile ortodoxe din bazinul hidrografic al Bârladului.

1405.1.1. Mânăstiri din județul Vaslui

Mânăstirea "Alexandru Vlahuță " se află în comuna Alexandru Vlahuță (în partea de est a Colinelor Tutovei, acces dinspre Bârlad, aprox. 20 km), fiind amplasată pe Dealul Curăturii, la 1 km vest de satul omonim, în linie dreaptă, 2 km pe drum, (din direcția nord). Are hramurile
„Nașterea Maicii Domnului” și ,,Sfântul Gheorghe” (biserica mare), „Sfântul Ierarh Nicolae” (paraclisul). Este ridicată din inițiativa regretatului Părinte Arhimandrid Iustin Pârvu (fost stareț al Mânăstirii Petru Vodă, judeţul Neamţ), terenul fiind donat de localnica, Colomei Rodica . Lucrările de zidire a sfântului lăcaș au început în august 2002, iar paraclisul a fost sfințit pe data de 7 septembrie 2003, de către fostul Episcop al Hușilor. Până în anul 2018 biserica avea în dotare un paraclis, 12 chilii, trapeza , bucătăria, un agheasmatar și două fântâni. În viitor se vor continua lucrările la biserica mare dar și la un arhondaric pentru pelerini. Pictura exterioară este
unică, înfătișează doar sfinți români și mulți pelerini o numesc, Voronețul Tutovei.

Fig. nr.33 – Localizarea Mânăstirii „Alexandru Vlahuţă” cu ajutorul programului „Google Maps”.

Mânăstirea Bogdănița (fig. 34) se află în satul Schitu, comuna Bogdănița (partea de est a Colinelor Tutovei, în bazinul Similei, aproximativ 25 km nord de Bârlad); mai exact, pe valea Schitului (numită mai spre aval Bogdăniţa), la 5 km nord de satul Bogdănița, în partea de sud a vetrei satului Schitu. Are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Preotul Andrei Giurcăneanu consemnează că ,mânăstirea Schit nu mai funcționa din anul 1864, când devenise biserică de mir. Astăzi, se văd zidurile fostei biserici, construită din piatră și caramidă având forma de cruce. Biserica a fost ridicată între anii 1844 – 1847 iar slujba de sfințire a avut loc pe data de 8 noiembrie 1847. Banii pentru construcție au fost asigurați de ctitorii greci Eustatie cu soția sa, Caliopia și din averea mânăstirii.Feciorii lui Andrei Bolea, după anul 1874 construiesc o nouă biserică, tot cu hramul

,,Sfântul Nicolae”, pe locul unei alte biserici. Răzeșii din Coroiești, Vlădești și Bogdănița o înzestrează cu teren, care va constitui și moșia mânăstirii.Incendiul din 20 ianuarie 1929 distruge biserica, rămânând doar pereții. Se redeschide pe data de 2 iunie 1940, cu o frumoasă slujbă oficiată de protopopul Ştefan Vasilescu, delegat al Episcopiei Hușilor ,în prezența preotului paroh, Andrei Giurcanu.

Figura nr. 34 – Localizarea Mânăstirii Bogdănița pe harta topografică a României, ediţia 1985.

În anul 1940 ,cutremurul deteriorează atât la turla cât și pereții bisericii, însă reparațiile necesare nu s-au putut face din lipsă de fonduri. Mânăstirea Bogdănița, astăzi e mai mult un schit cu trei călugări, sub ascultarea protosinghelului Antonie Atodiresei ,care a revigorat viața monahală ,în această sfântă mânăstire.
Mânăstirea Bujoreni (Măgaru) se află în Comuna Zorleni, în Dealurile Fălciului la est de Bârlad; accesul se face dinspre Zorleni, aflat pe valea Bârladului la nord de Bârlad; de aici se urmează drumul spre Murgeni (către est), iar după localitatea Popeni se face stânga (către nord) şi se merge aproximativ 5 km prin pădure, pe drum nemodernizat).


Foto nr. 27– Aspect de la Mânăstirea Bujoreni (sursa: arhiva personală, mai 2018).

Figura nr. 35– Localizarea Mânăstirii Bujoreni pe harta topografică scara 1:25.000, ediţia
1985; cu linie roşie s-a reprezentat cumpăna de ape a bazinului Bârladului.

Are hramurile „Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Paşte) şi „Sfânta Marie Mare” (15 august). Mânăstirea Bujoreni este o veche sihăstrie monahală, care a dăinuit în timp prin protecția icoanei ferecate în argint, a Sfintei Fecioare. Primul document, în care este menționat schitul este un act de vânzare pe moșia Zorleni, emis de proegumenul Siluan, din 27 martie 1602, dar sunt multe indicii că, a existat o viață monahală anterioară acestei date. Legenda spune că, măgarul care purta punga cu galbeni a mocanilor din Brețcu s-a pierdut în pădure. Acestia l-au cautat împreună cu pădurarul și l-au gasit stând în genunchi în fața unui stejar cu trei luminițe în forma de cruce.Aici era ascunsă și uitată ,o icoană a Maicii Domnului. Ciobanul Ioan Brețcanu hotărește să folosească galbenii din desagă , pentru ridicarea unei biserici și a unui schit ,folosind lemnul acelui stejar secular falnic. Pădurarul Iftimie duce la bun sfârșit construcția și se călugarește , luându-și numele de Pahomie. Inițial mânăstirea s-a numit „Schitul Măgarului”.
Actuala așezare monahală este rectitorită integral în anul 1840, zidindu-se o biserică din cărămidă și piatră, în stil arhitectonic moldovenesc cu plan treflat, dintr-o navă unică și trei abside abside. Prima pictură se face între anii 1955-1958 ,când schitul devinese mânăstire de maici ,dar acestea au fost alungate între anii 1958- 1960, în urma decretului comunist. Lăcașul de cult se redeschide în anul 1993, cu statut de monahi. Episcopul Ioachim Vasluianul a reașezat nucleul monahal, cu personal adus prin transfer, de la Mânăstirea „Petru Vodă” (judeţul Neamţ). Biserica veche a fost consolidată și resfințită în anul 2005 și a devenit cel mai important loc de popas duhovnicesc, din Bazinul hidrografic al Bârladului.
Mânăstirea Florești se află în satul Florești, comuna Poienești (se ajunge de la Vaslui,

15 km către Bacău, adică spre vest şi apoi 10 km către sud, până la Floreşti, trecându-se şi prin

Poieneşti; se poate ajunge şi prin Oprişiţa, pornind tot de pe D.N. 2F Vaslui – Bacău, aprox. 10 –

11 km până la Floreşti); mânăstirea se află aproximativ în centrul satului, iar pe harta topografică ediţia 1985 figurează ca spital (fig.36). Are hramurile „Sfântul Prooroc Ilie” (20 iulie, la biserica mare) și „Adormirea Maicii Domnului” (15 august, paraclisul). Cârstea Ghenovici, vistiernic, mare vornic al Țării de Sus și jupâneasa sa, Anghelina construiește biserica în anul 1958. În perioada anilor 1686-1694 biserica este refăcută, de vornicul Gavriliță Costache și hatmanul Antohie Jora.
Arhimandritul Nill,în anul 1844 începe să reconstruiască în stil gotic , biserica mare și clopotnița ,care va fi finalizată și sfințită abia în anul 1883. Mânăstirea Florești, după tradiția locului ar fi fost ctitorită în timpul lui Ștefan cel Mare (1480), pe fostul amplasament al satului Florești, la 4 km nord de vatra actuală. Un document datat de domnul Ștefan Tomșa, la 25 aprilie
1612 dovedește ,că schitul de pe valea Similei cu hramul ,,Sfântul Nicolae”, a coexistat pentru un timp cu biserica din zid ,,Sfântul Ilie.” Schitul a fost construit de monahia Floarea(Florentina) de unde provine și numele Florești. Cutremurele din anii 1738 și 1802 distrug în întregime biserica. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache și urmașii ctitorilor nu găsesc oameni destoinici și devotați,pentru a o reclădi și o închină Mânăstirii Esfigmen, de pe Muntele Athos. În anul 1814 era în subordinea Patriarhiei de Constantinopol.

Figura nr. 36 – Localizarea Mânăstirii Floreşti pe harta topografică a României, scara

1:25.000, ediţia 1985.

În perioada anilor 1893 -1991 funcționează ca biserică de parohie. În anul 1858 se construiește palatul stăreției și va deveni azil în anul 1881. Alte lucrări de restaurare au loc în perioada anilor 1995-2007, cu fonduri date de Ministerul Culturii și Cultelor. Biserica este o sală neogotică sprijinită pe contraforturi și încadrată în vest de două turnuri octogonale. Are plan triconic adaptat cultului ortodox, bolta din interior este pe pandativi, în naos este structurată pe arcuri, iar în altar și pronaos pe dublou.
Ferestrele , portalurile și cornișele fațadelor au un bogat repertoriu neogotic. În anul 1980 ieromonahul Iezechil Ariton ,,din Păuneștii Vrancei”, a început refacerea anevoioasă a acestui obiectiv sfânt. Lucrările de pictură din anul 2008 se finalizează peste patru ani, cu ajutorul Episcopului Hușilor Corneliu Bârlădeanu. Icoana ,,Maicii Domnului cu Pruncul” este cel mai prețios odor al mânăstirii și datează din anul 1749. Această sfântă icoană este căutată de preoți și credincioși, deoarece mijlocește multe minuni în procesiunile aducătoare de ploaie.
Mânăstirea Grăjdeni se află în satul Grăjdeni, comuna Fruntișeni (la est de Bârlad, la numai 10 km distanţă faţă de acest oraş); mai exact, din şoseaua E 581, la sud de Bârlad în est, prin Trestiana spre Fruntişeni, la un moment dat dreapta către Grăjdeni; de la Grăjdeni mai este de parcurs pe drum secundar o porţiune de 1 km, pe dealul de la sud-est de sat, până într-o poiană înconjurată de codri de stejar, aici aflându-se mânăstirea (fig. 31).

Are hramurile „Sfânta Treime” și „Sfântul Nicolae”.Localnicii spun că, în acest loc erau grajdurile Poștei, unde staționau pentru odihnă călăreții din Suceava, care veneau spre Galați, să cumpere pește. Petru Rareș a înnoptat în pădurea Grăjdeni,sub un copac și a avut un vis prevestitor: cele două dealuri din fața se înclinau lui, iar din gura sa ieșea un roi de albine.În ziua următoare, în drum spre Suceava a aflat că Divanul Domnesc și Mitropolitul țării l-au ales domn. Mai târziu hotărăște să ridice o bisericuță din lemn, în acel loc, unde a avut visul prevestior.. În timp, aceasta a devenit un schit populat de schimnicii locului și apoi de monahii greci. Bisericuța este incendiată în anul 1711 de tătari, rămânând doar un pomelnic al domnitorului, în limba slavonă și o icoană, cu chipul Maicii Domnului.

Figura nr.37 Localizarea Mânăstirii Grăjdeni pe imagine satelitară (programul Google Maps).

În anul 1853 se ridică o noua biserică, dar va fi distrusă în anul 1870. Episcopul Anania are inițiativa de a ridica o altă biserică,mai solidă ,din cărămidă pe care o sfințește în anul 1872. Mânăstirea funcționează permanent, dovadă că, în anul 1932 ieromonahul Agatanghel Georgescu este menționat ca slujitor. În perioada anilor 1952-1960 funcționează ca mânăstire de maici,când biserica este reparată periodic.Protosinghelul Ciprian Timofte ,după anul 1989 continuă să construiască chilii, stăreția, trapeza și paraclisul , aducând personal monahal la această mânăstire. Biserica se afla în mijlocul unui patrulater ,construită din cărămidă, pe temelie de beton, cu lungimea de 22 metri și lățimea de 7 metri. Se încadrează în stilul moldovenesc, în formă de cruce. Naosul are abside zidite semicircular iar pe pridvor, turla mare este oarba, de formă pătrată, cu patru ferestre si terminație piramidală.Fațadele sunt văruite în alb și în anul 1995, Alexandru Mezdrea realizează o deosebită pictură în frescă. (predomină culorile roșu și albastru).Clopotnița este finalizată în anul 1996 și se află la o distanță 15 metri de biserică. Maicile de la Mânâstirea Grajdeni lucrează în ateliere de pictură pe lemn, sculptură, țesătorie și croitorie.

Figura nr. 38 Localizarea mânăstirii Mălineşti pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia 2005.

Mânăstirea Mălinești se află în Comuna Gârceni, fiind amplasată pe un platou structural, ,,Dealul Schitului” cu altitudinea de 420 m, în Podişul Central Moldovenesc partea central –sud-vestică, înconjurată de păduri întinse de amestec din fag, stejar, tei şi alte specii. Se ajunge aici dinspre D.N. 2F Bacău – Vaslui, de la Bleşca spre nord, aproximativ 18 km până la mânăstire, prin Armăşoaia şi Pungeşti (fig. 38); se poate ajunge și dinspre nord, de pe Valea Bârladului, pe un drum ce pornește din Băcești, dar și din Dumești. Are hramurile
„Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie) și „Sfinții ,,Arhangheli Mihail și Gavril” (8 noiembrie). Actuala biserică construită din lemn, pe o fundație de piatră tencuită cu ciment se află pe locul unei biserici mai vechi ,din anul 1826.Ieromonahul Nicodim Hudici, din Gârceni ctitorește așezământul monahal, în anul 1762. Pe parcursul a mai multor secole au fost ridicate mai multe biserici din lemn.Până în anul 1864 a fost schit de călugari și apoi devine biserică de mir. Familia Mareșalului Prezan ajută financiar la renovarea Mânăstirii Mălinești. În perioada anilor 1925 -1928 este transformată în schit de maici ,care lucrau pânză din bumbac şi covoare, în atelierele de ţesătorie ale mânăstirii.
Tot atunci a funcționat și o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Schitul a fost desfiinţat în anul1959,dar s-a reînfiinţat după anul 1990, cu obşte de călugări, conduși de Visarion și ieromonahul Filip Mercaș. Ansamblul monahal cuprinde: biserica veche din lemn ,,Sfintii Voievozi", biserica nouă (cu două hramuri), ansamblul de chilii,trapeza,paraclisul de vară, clopotnița din lemn și o curte interioară bine amenajată. ,,,Bijuteria spirituală a mânăstirii este icoana numită ,,Sfânta de la Mălinesti".Mânăstirea Moreni (fig. 39) se află în satul Moreni, comuna Deleni, pe un versant cu expoziție estică, în bazinul hidrografic Ghilahoi (afluent de dreapta al Bârladului), în extremitatea estică a Colinelor Tutovei. Se ajunge aici de pe D.N. 24 (Bârlad – Vaslui), către vest la Secuia, prin Bulboaca, Zizinca, Deleni, ultimii 3 km fiind pe drum secundar, pe câmp și prin pădure; se poate ajunge tot de pe D.N. 24, de la sud de Crasna, spre nord-vest, prin Costești. Are hramul „Sfânta Marie Mare " (15 august). Mânăstirea a fost înființată în anul 1540, de Lupan Buznea, economul Curții Domnești, din timpul domnitorului Petru Rareș.

Figura nr.39 – Localizarea Mânăstirii Moreni pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia 2005.

Slugerul Lupan Buznea era un om avut și credincios și a luat decizia de a construi, o biserică tradițională din lut, în patrimoniul căreia a donat 10 ha. de pământ. Până în anul 1800 a fost o ,,mânăstire de familie" deorece au slujit doar vlăstarele din neamul Lupăneștilor. Lăcașul se degradează treptat și la inițiativa credincioșilor, Hordun și Giușcă se ridică o nouă biserică din lemn, în anul 1853, care va funcționa până în anul 1883, când ultimul călugăr ,ieromonahul Nicodim Sîrbu moare.
Preoții basarabeni Pichirim,Filaret si Ignatie reînființează mânăstirea și obțin 2 ha de teren de la oamenii din Deleni.Călugarii Pichirim și Filaret au fost împușcati în anul 1944, de răufacători. Monahii rămași au continuat viața duhovnicească și gospodărească plantând o livada de nuci ,care mai există și azi.Din anul 1952 până în anul 1960 ,așezământul devine mânăstire de maici și tot acum se începe construcția unei noi biserici. Ulterior este transformată în biserică parohială și este bine întreținută prin lucrări de consolidare și pictură ,realizată de către maestrul Constantin Zafiu, în anul 1986. La data de 1 noiembrie 1990, starețul Meletim Mercaș, cu binecuvântarea Episcopului Eftimie reînființează mânăstirea de maici, la Moreni.
Paraclisul a fost construit din piatră și caramidă, între anii 1992 – 1996 ,având un plan de navă dreptunghiulară, cu trei turle,o intrare în partea de sud, cu acoperiș de țiglă încadrat armonios în arhitectura de factură populară, a chiliilor cu cerdac.La intrarea în curtea interioară există o poartă sculptată în lemn, cu motive populare în altorelief, decorată cu zece scene religioase.
Mânăstirea Moreni deține Centrul Scriptoria,o bibliotecă și un punct muzeistic, cu obiecte de artă religioasă și arheologice ,păstrate din biserica veche: triptic ,troiță în miniatură, cununii, candele, chivot, epitrahil cu fir de argint, un cuțit de împărtașanie cu crucea decupată
,clopotul de la biserica veche, cărți vechi. Obiectele arheologice provin din zona mânăstirii, datate din paleolitic (unelte din silex), neolitic ( obiecte din ceramică din secoleleal- XVIII – XIX-lea), monede de argint și de bronz ( aparțin secolului al- XIX -lea).
Astăzi, complexul monahal Moreni este un exemplu de inițiativă antreprenorială si culturală. Starețul Meletin Mercaș a atras fonduri europene și a înființat o linie de procesare a laptelui, din ferma proprie. În cadrul proiectului ,,Byzantyum" s-a înființat „Centrul Scriptoria", cu ateliere de confecționare a veșmintelor liturgice, tricotaje, broderii, pictură tempera pe lemn, realizate cu mijloace moderne, dar păstrându-se modelele medievale. În viitor se vor construi Centrul pentru bătrânii, abandonați de familie și o sală de mese, pentru oamenii săraci de la
,,poala"satului.

Mânăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Ivăneşti (Poiana lui Borş), este situată în locul numit ,,Poiana lui Bors”,un platou înalt de 475 m ,în partea de nord a Colinelor Tutovei.Complexul monahal este undeva departe de aşezările locuite şi de drumurile circulate, într-un loc pitoresc, de unde se poate admira o frumoasă perspectivă a peisajului (fig.40).
Se poate ajunge aici de pe D.N. 2F Bacău – Vaslui, în porţiunea dintre Dragomireşti şi Bleşca se face către sud (există indicator: „spre Mânăstirea Ivăneşti”) şi se merge (se urcă) 3,5 km, până la mânăstire.

Figura nr.40 Localizarea Mânăstirii „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” Ivăneşti (Poiana lui Borş) pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia 2005.
În urma demersurilor făcute către Episcopia Huși ,de către familia Ion și Maria Placintă,preotul paroh Butu și mulți credincioși ,în anul 2000, au început lucrările de construcție ale mânăstirii, cu binecuvântarea Preasfințitului Ioachim. Oameni dornici de credință au donat 7 ha de pământ, au ajutat cu materiale și muncă la ridicarea acestei mânăstiri. Primii viețuitori ai lăcașului au fost 3 monahii, împreună cu ieromonahul Irineu Sandu ,veniți de Mânăstirea ,,Petru- Vodă", sub ascultarea marelui duhovnic, Iustin Parvu.
Prin tenacitate și spirit de sacrificiu al celor patru slujitori, astăzi, complexul monahal cuprinde: biserica din lemn ,(înconjurată de un brâu, sculptat manual), turnul clopotniței ( are un telescop),bustul lui ,,Ștefan cel Mare", realizat de maestrul Valentin Tănase și 23 de chilii. Hramul mânăstirii este „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (24 iunie).

Foto nr. 28 – Aspect de la Mânăstirea

„Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” Ivăneşti (Poiana lui Borş) (sursa: arhiva personală, febr. 2018).Mănăstirea Pârvești (fig. 41) se află în satul Pârvești, comuna Costești, în partea de est a Colinelor Tutovei, fiind amplasată pe valea Pârvești, (care mai spre aval se numește valea Mitocului), afluent de dreapta al Bârladului; de pe D.N. 24 Bârlad – Vaslui, la sud de Crasna, spre vest, prin Rădești și apoi Puntișeni și după 7 km se ajunge la mânăstire. Are hramul „Sfântul Nicolae” (6 decembrie). Prima biserică datează din anul 1666, urmând a se ridica o altă construcție în anul 1816, sfințită după patru ani. În anul 1864 a devenit biserică de mir ,dar se reînființează, ca mânăstire de maici, în anul 1993. Aici se află părticele din moaștele ,,Sfântului Mina" și o bucățică din veșmântul ,,Sfântului Ioan Gura de Aur". Biserica este o adevărată bijuterie din lemn.

Figura nr. 41 Localizarea mânăstirii Pârveşti pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia 2005.

Mânăstirea „Pogorârea Duhului Sfânt – Drăgești” (fig. 42) se află în satul Drăgești, comuna Todirești, în zona centrală a Podişului Central Moldovenesc. Se ajunge aici de pe D.N.
15 D, Vaslui – Roman, din Todireşti (vest de Negreşti) , spre nord, către Iaşi şi după aproape 2 km ( la mijlocul distanței dintre Todireşti și Drăgeşti) se găsește mânăstirea. Are hramurile„Pogorârea Duhului Sfânt” ( „Rusaliile”, „Cincizecimea”, la 50 de zile după Paște) și
„Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie). Prima atestare documentară a Schitului

„Pogorârea Sfântului Duh” („Schitul lui Mera”,) este menționată în scrierile unui logofăt ,în anul 1722, când schitul avea legătură cu Mânăstirea Rafaila. Schitul a ars din temelii în secolul al
–XIX-lea.Astăzi, în aceste locuri găsim un paraclis, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” și o biserică din lemn, care a fost finalizată în anul 2007.

Figura nr 42-Localizarea Mânăstirii Drăgeşti pe harta topografică a României, scara 1:25.000, ediţia 1985.

Mănăstirea Rafaila (fig. 43) se află în unicul sat al comunei Rafaila , în sectorul central

– sudic al Podişului Central Moldovenesc. Se ajunge la mânăstire din D.N. 15 D Vaslui – Roman, de la Todireşti (vest de Negreşti) spre sud, 6 km, până la Rafaila (prin Plopoasa). Mânăstirea se află în zona vestică a vetrei satului. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie).Schitul are o poveste voievodală ,de peste patru secole de existență, legată de călugărul Rafail de la Mânâstirea Neamț ,care se revine la bătrânețe în locurile natale.
Pe valea Stemnicului( moșie dăruită de Voievodul Ștefan cel Mare) acesta construiește o biserică din lemn ,având statut de schit călugăresc, în anul 1531.
Menționarea în documente apare în anul 1599, într-un hrisov al domnului Ieremia Movilă, (date ce au fost inscripționate cu litere de aur, pe o piele de vițel, făcute public pe 24 iunie 1897, de starețul schitului Ilarie Popescu și preotul I. Hăulică, rudă cu părintele Rafail). Starețul Iorest a strămutat biserica în sat, în anul 1838 (astăzi, fiind biserică parohială a satului Rafaila) și construiește o altă biserică de zid pentru mânăstire( sfințită de Mitropolitul Veniamin Costache , conform inscripției exterioare).
Vornicul Vasile Alexandru ia în arendă moșia mânăstirii, în perioada anilor1845-1847. Biserica este renovată în anul 1916 și după marele cutremur de pământ din 1940. Viața monahală este continuată și după secularizarea averilor mânăstirești, rămânând doar șapte călugări, așa cum spun documentele din anul 1924. În anul 1959 mânăstirea a fost transformată în sediu C.A.P, maternitate și grajduri, provocând multă suferință călugărilor.
Viața monahală a fost reactivată pe 1 decembrie 1993, cu binecuvântarea P.S Eftimie al Romanului și Bacăului. Astăzi, vizitatorii regăsesc Mânăstirea Rafaila în forma de odinioară și au parte de multă alinare, închinându-se la o icoană veche, din secolul al XVII-lea.

Figura nr .43 Localizarea mânăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Rafaila, pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia

2005.

Mânăstirea „Schimbarea la Față” Huși (fig. 44) se află pe strada Gavril Vicol, nr.1, Huși, mai precis la ieșirea din acest oraș către Vaslui și Bârlad, pe o culme care separă bazinul Bârladului de cel al Prutului (pe cumpăna estică a apelor bazinului hidrografic Bârlad; studiind cu atenţie ortofotoplanul rezultă că zona de intrare în mânăstire precum şi biserica mare se află în bazinul Prutului, însă corpul de chilii şi celelalte dependinţe sunt în bazinul Bârladului) – vezi fig. 44. Are hramul principal „Schimbarea la Față” (6 august). A fost înființată în anul 1996 , prin grija P. S. Ioachim Băcăuanul (actualul I.P.S. Ioachim Giosanu, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului).Primele chilii au fost amenajate, în casa filozofului Mihai Ralea,s-a continuat cu construcția paraclisului(anii1997-1998) și a bisericii mari(anii1999-2004).

Figura nr .44 – Localizarea mânăstirii „Schimbarea la Față” de la Huși pe ortofotoplan al

judeţului Vaslui, ediţia 2005.

Figura nr.45 – Localizarea Mânăstirii Fâstâci pe harta topografică 1:25.000, ediția 1985.

Mânăstirea „Sfântul Nicolae”– Fâstâci (fig. 45) se află în satul Fâstâci, comuna Delești, zona sudică a Podişului Central Moldovenesc, în bazinul Budei, afluent de dreapta al Bârladului;se ajunge la mânăstire dinspre Vaslui, dar şi dinspre Negreşti, pe un drum ce leagă cele două oraşe, aproximativ paralel cu drumul principal de pe Valea Bârladului, către sud faţă de acesta (pornind din Vaslui se trece prin Bălteni şi Deleşti, iar venind dinspre Negreşti se trece prin Oşeşti).
Așezământul se află în latura nordică a satului și are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” (6 decembrie). Mânăstirea este menționată în anul 1694, iar biserica actuală este ctitorie, din anul
1721, a voievodului Mihail Racoviță. În anul 1809 ,Mânăstirea Fâstâci ținea de Mânăstirea

„Sfânta Ecaterina,” de la Muntele Sinai și apoi a fost închinată Mânăstirii Frumoasa din Iași.

Începând cu anul 1834 se construiește stăreția, chiliile, clopotnița și zidul înconjurător. În anul

1850 este refăcută și pictată , iar în perioada anilor 1856-1864 exista o școală de cântăreți bisericești. În anul1864 devine biserică de mir, în urma secularizării averilor mânăstirești.
Din anul1918 clădirile servesc ca orfelinat, iar după anul 1959, aşezământul devine sediu al unui C.A.P. Lucrările de reconsolidare se execută, în perioada anilor1967-1977, când este pictată de către Vasile Pascu. În anul 1993 este reînființată, inițial ca așezământ de călugări și transformată, în anul 1996 ,în mânăstire de maici,când au fost restaurate clopotnița și biserica.
Foto nr. 29 – Biserica Mânăstirii Fâstâci, cu hramul „Sf. Nicolae” (Foto: arhiva personală, aug.

2018).

Figura nr. 30, 31 – Icoane vechi, reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul (stânga)

respectiv pe Sf. Nicolae (dreapta), la Mânăstirea Fâstâci (Foto: arhiva personală).

Mânăstirea „Sfinții Împărați” – Codăești se află în comuna Codăești, în zona central – estică a Podișului Central Moldovenesc, pe versantul drept al râului Vaslui, in zona de est a satului Codăești, dar în afara acestuia. Se poate ajunge aici de pe șoseaua Vaslui – Iași (D.N. 24),mergând de la Vaslui către Iași, după ce se trece de Lacul Solești şi de intersecţia cu Codăeştiul, spre stânga (vest) 700 m până la mânăstire (fig. 46).
Are hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (21 mai) și „Sfântul Apostol Andrei” (30 noiembrie). Este înființată după 1990, la inițiativa a doi monahi din zonă (Andrei de la schitul Icoana-Neamț și Mânăstirea Slatina din județul Suceava),dar devine mânăstire în anul
2008.Construcția bisericii a început la sfîrșitul anului 1993 ,în prezent fiind finalizat doar paraclisul, cu hramul „Sfântului Apostol Andrei” , care a fost sfințit în anul 1995. Biserica mare, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” se află în faza de finalizare a lucrărilor de construcție.
Figura nr. 46 – Localizarea mânăstirii „Sfinţii Împăraţi” Codăeşti, pe ortofotoplan al judeţului

Vaslui, ediţia 2005.

Mânăstirea ,,Movila lui Burcel” (fig. 47) se află în satul Chircești, comuna Miclești, în zona central – estică a Podișului Central Moldovenesc. Se ajunge aici de pe drumul național 24, Vaslui – Iași, aproximativ la jumătatea distanței dintre cele două orașe; venind dinspre Vaslui, după ce se trece de Lacul Solești, se face stânga (către vest) 600 m, mânăstirea aflându-se exact pe vârful unei coline numite „Movila lui Burcel”, la cota 281,2 m. Are hramurile „Drept credinciosul Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt” (2 iulie) și „Sfântul Apostol Toma” (a doua duminică după Paște). S-a sfințit în anul 1997, toate construcțiile mânăstirii fiind din lemn: paraclis, chilii, stăreție și trapeză. Noua biserică de zid, cu hramul „Sfântul Ștefan cel Mare” (2 iulie)este deja finalizată.

Foto nr 32 – Grupul statuar de la

Mânăstirea ,,Movila lui Burcel”

(sursa: arhiva personală)

Figura nr 47– Localizarea mânăstirii „Movila lui Burcel”pe ortofotoplan al judeţului Vaslui, ediţia 2005.

Foto nr.33 – Aspect din incinta Mânăstirii Movila lui Burcel (aug. 2018) (sursa: arhiva

personală).



Pe ,,Movila lui Burcel" există un grup statuar cu trei cruci mari, reprezentând cele trei provincii românești, sau ,,Sfânta Treime", care cuprinde:statuia Voievodului Stefan cel Mare, o femeie sculptată în bronz (foto nr. 32), care întruchipează România Mare, rupând pactul Molotov
– Ribbentrop și harta României Mari ,sfâșiate.

Schitul Tanacu se află în comuna Tanacu, foarte aproape de Vaslui (12 km, la nord-est de acest oraș), în zona sud-estică a Podișului Central Moldovenesc; se ajunge pe șosea dinspre Vaslui, pornind pe drumul național 24 (Vaslui – Iași) și făcând dreapta (spre est) la Satu Nou. Are hramul „Sfânta Treime” (a doua zi de Rusalii sau 51 zile după Paște). Schitul, cu hramul
,,Sfânta Treime” se înființează în anul 2000, când se construiesc corpuri de chilii și un paraclis. În trecut a fost mânăstire de maici, dar după dramaticul episod din anul 2005, când aici şi-a pierdut viaţa o măicuţă supusă unui ritual de exorcizare, mânăstirea a fost declasată la rang de schit, iar maicile au fost înlocuite cu călugări.
Din martie 2011 funcționează ca schit de călugări, aparținând de Mânăstirea Bujoreni

(din sudul județului Vaslui).

5.1.2. Mânăstiri din județul Bacău

Mânăstirea Băimac (fig. 48) se află în satul Băimac, comuna Izvorul Berheciului, sat amplasat într-un bazin de obârșie al unei văi torenţiale, în extremitatea nordică a Colinelor Tutovei, în bazinul Berheciului. Se ajunge aici de pe șoseaua ce leagă Bacăul de Podu -Turcului (Secuieni – Podu- Turcului), din care, la nord de Izvoru Berheciului se ramifică șoseaua ce duce la Băimac, (direcția nord), pe o distanță de 3km. Mânăstirea Băimac este înființată în anul 1998, sub binecuvântarea arhierească ,a I. P. S. Eftimie Luca.
Lăcașul de cult s-a construit în jurul fostei biserici de mir, din Băimac, veche de la 1868, cu ajutorul financiar al localnicilor. Biserica veche parohială a intrat în componența mânăstirii ,al cărei hram se sărbătorește, pe 21 noiembrie.
În prezent se află în construcție ,un corp de chilii și un turn de clopotniță și în fața

pridvorului există un monument deosebit, închinat eroilor neamului.Mânăstirea Calapodești (fig.49) se află în satul Calapodești, comuna Dealu Morii, în zona centrală a Colinelor Tutovei; satul Calapodești este unul de versant (versantul stâng al văii numite a Rugetului, afluent de stânga al Berheciului), iar mânăstirea se află în limita nordică a
satului.

Aici se poate ajunge de pe șoseaua Adjud – Bârlad (D.N. 11 A), de la Rădăcinești către nord, 12 km până la Dealu Morii și de aici încă 5 km tot către nord, pe un interfluviu alungit sud
– nord, pe stânga Berheciului. Are hramurile „Sfântul Antipa de la Calapodești” (10 ianuarie), și

„Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril”. Biserica veche a fost biserică de parohie, fiind ctitorită, de preotul Ioan Mihalache, în anul 1889, renovată și pictată între anii 1993 – 1997.

Figura nr.48 – Print – screen cu localizarea pe ortofotoplan al judeţului Bacău (ediţia 2005) a Mânăstirii Băimac.

Foto nr.34 – Biserica mare (şi nouă) a Mânăstirii Calapodeşti, cu hramul „Sf. Antipa de la Calapodeşti”; sursa:

arhiva personală, mai 2018.Mânăstirea Calapodești a fost înființată legal ,în anul 1997, iar slujba de târnosire s- oficiat, în sobor arhieresc,sub binecuvântarea Î. P. S. Eftimie, fiind atunci episcopul Romanului. Curtea mânăstirii cuprinde grupul de chilii,altarul de vară, trapeza și biserica nouă, care domină, toată valea Rugetului.
În satul din vecinătate,în anul 1816 se naște părintele Antipa. Dragostea față de Dumnezeu îl determină să intre de tânăr,la vârsta de 20 ani, în mânăstire. Ucenicia, ca frate de mânăstire o realizează la Căldărușani, apoi pe Muntele Athos, fiind călugărit, la Schitul ,,Luca" și cunoscut ca un mare sihastru.
Din anul 1860, când părăsește Athosul și până în anul 1865, Cuviosul Antipa face ascultare la așezări monahale din Moscova,Lavra Pecerska și Mânăstirea Varlaam. Călugărul trece la cele veșnice, pe data de 10 ianuarie 1882. Din anul 1906, călugării din Sfântul Munte îl trec în sinaxare și în cărțile de cult. Sfântul ,,Cuvios Antipa de la Calapodești" a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Romană și se găsește în praznicele împărătești, pe data 10 ianuarie.
Figura 49– Localizarea Mânăstirii Calapodeşti pe harta topografică 1:25.000.

Mânăstirea Lipova (fig.50) se află în apropiere de satul Mâlosu, comuna Lipova, aproximativ în zona de limită dintre Podișul Central Moldovenesc și Colinele Tutovei (accesul se face dinspre Plopana, dar și dinspre satele Negri (pe Siret) și Dragomirești (pe Tutova), pe drumul județean care le unește); dinspre Plopana se vine pe acelaşi drum care duce şi la Mânăstirea Plopana, se trece pe lângă aceasta, se urcă în continuare, apoi se coboară în Valea Lipovei, în satul Valea Caselor, se face stânga 1,5 km, spre satul Mâlosu (dar nu se ajunge în acest sat) şi apoi iarăşi stânga (spre sud), încă 1,3 km, până la mânăstire. Are hramul „Sfinții Petru și Pavel” (29 iunie).
Deși este ridicată în anul 1764, este menționată abia în anul 1801, ca mânăstire de călugări lipoveni, pe rit vechi, aparținând de Rusia, sub numele de Tisa Lipovei, cu o biserică de lemn. În anul 1959 viețuiau aici, doar un arhimandrit și câțiva călugări, care, din cauzapresiunilor autorităților au plecat și ei. Biserica a ajuns saivan de oi și cocină de porci, mai târziu fiind distrusă. În anul 1994 a fost reînființată, cu rânduială monahală de rit nou. Biserica actuală a fost sfințită ,pe data de 26 iunie 2005, de către P. S. Ioachim Băcăuanul (arhiepiscop al Romanului și Bacăului).

Foto nr.35 – Biserica „Sfinţii Petru şi Pavel” a Mânăstirii Lipova (sursa: arhiva personală, aprilie 2018).

Foto nr.36 – Imagine de la Mânăstirea

Plopana (sursa

arhiva personală, aprilie 2018).

Mânăstirea Plopana (fig.50), se află în apropierea satului Plopana (la est de Bacău ,pe D.N 2F.Bacău -Vaslui), mai precis pe drumul care leagă acest sat cu localitatea Lipova, aflată spre nord. Cele trei hramuri ale mânăstirii se cinstesc pe 1 octombrie, 9 și 11 noiembrie (,,Acoperământul Maicii Domnului", ,,Sf.Nectarie de la Eghina", ,,Sf. Mare Mucenic Mina")
Mânăstirea este o construcție recentă,(făcută cu trudă între anii 2004-2009) realizată din

zid, păstrând aceeași formă geometrică specifică bisericilor ortodoxe, de cruce treflată.

Cea mai importantă misiune social -filantropică este accea, de a-i îngriji pe bătrânii bolnavi, fără aparținători, în cadrul centrului social, de pe lângă mânăstire.

Figura nr.50 – Localizarea mânăstirilor Plopana şi Lipova pe ortofotoplan al judeţului Bacău, ediţia 2005

Figura nr.51 – Localizarea Mânăstirii Răchitoasa pe harta topografică scara 1:25.000, ediţia 1985.

Mânăstirea Răchitoasa (fig.51) se află în satul Răchitoasa, comuna Răchitoasa, pe Valea Zeletinului, în Colinele Tutovei (din centrul comunei se merge pe un drum secundar, către Fundătura Răchitoasa, adică spre vest, aproximativ 2 km). Are hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (biserica mare, 15 august), respectiv „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” (9 septembrie) – paraclisul (Fig. 51). A fost înființată în anul 1697 și funcționează de sine stătătoare, până în
1720, când este închinată Mănăstirii Vatopedu,de pe Muntele Athos.Lucrările de renovare au loc în anii 1739 și 1836 ,sub îndrumarea egumenilor, Daniil și

Iacov. În anul 1872 a fost transformată în azil și se redeschide în anul 1993.

Foto nr.37 – Mânăstirea Răchitoasa (Foto: arhiva personală, mai, 2018).

5.1.3. Mânăstiri din județul Neamț
Mânăstirea Giurgeni (fig. 52) se află în satul Giurgeni, comuna Valea Ursului, în partea de vest a Podişului Central Moldovenesc, aproape de obârşiile Bârladului (pe valea Giurgenilor, afluent de stânga al Bârladului, mai exact pe versantul drept al acestei văi, în limita estică a satului Giurgeni). Aici se ajunge dinspre Roman, prin Ion Creangă – Stejaru – Valea Ursului, pe drumul către Negreşti, stânga (spre nord) la 2 km după Valea Ursului şi se mai merge încă 1,5 km până la mânăstire.
Mânăstirea Giurgeni a evoluat din secolul al XVIII-lea și până la sfârșitul secolului al – XIX-lea de la un schit cu bisericuță de lemn,în care au slujit monahi și monahii,până la rangul de mânăstire. Biserica de lemn nu a mai rezistat, în timp și va fi construită o biserică de zid, la începutul secolului al-XX-lea. Foarte importantă,pentru viața monahală este prezența două icoane prețioase, una din anul 1796, (a zugravului Nectarie) și alta ferecată în argint, din 1831,( a argintarului Coroescu). Mânăstirea Giurgeni este desființată în anul 1960, prin decretul 410/1959 și devine biserică de mir. În anul 1993 se reînființează ,ca mânăstire de maici și din anul 2000 setransformă ,în obște de călugări. Biserica mânăstirii este o constructie durabilă, realizată din cărămidă, cu ziduri groase și cu desfășurare treflată.

Figura nr.52 – Localizarea Mânăstirii Giurgeni pe harta topografică 1:25.000, ediţia 1985.

5.1.4. Mânăstiri din județul Iași

Mânăstirea Blaga (fig. 53) se află în apropierea satului Blaga, comuna Schitu Duca, în zona de nord a Podișului Central Moldovenesc. Se poate ajunge aici de pe D. N. 24 Vaslui – Iași, din Schitu Duca se face spre stânga (vest) și se merge 3 km, până în satul Blaga; de aici mai sunt de parcurs 3 km spre sud-vest (spre Slobozia), până la mânăstirea situată pe un platou cu fâneaţă (Dealul Ciungului), încadrat de păduri de stejar.
În anul 2003, pe acest platou, din Dealul Ciungului s-a redeschis viața monahală sub binecuvântarea fostului Mitropolit al Moldovei, actualul patriarh. Timp de opt ani a funcționat sub jurisdicția Mânăstirii Galata,iar din anul 2011 devine mânăstire distinctă, fiindu-i închinat hramul „Sfânta Marie Mare.”

Figura nr. 53 Localizarea pe ortofotoplan al judeţului Iaşi, ediţia 2005, a Schitului Blaga

Mânăstirea Brădicești (fig. 54)se află în satul Brădicești, care aparține de Dolhești, în estul Podișului Central Moldovenesc. Se ajunge la această mânăstire de pe D.N. 24 Vaslui – Iași, imediat ce se intră în județul Iași se face spre est, prin Deleni, Ciortești, Dolhești, Brădicești (de la D.N. 24 până la mânăstire sunt aproximativ 17 km).
Mânăstirea este localizată în exteriorul satului, către vest, într-o poiană a unei păduri vaste, ce îmbracă în acest sector interfluviul Crasna – Vaslui, la altitudinea de 300 m. Credincioșii vin cu mare drag, la cele două hramuri ale bisericii: „Buna Vestire” (25 martie) și
„Sfântul Prooroc Ilie” (20 iulie). Schitul Brădicești a fost înființat, de P.S.Varlaam ,pe moșia văduvei, logofătului Nicolae Racoviță. De altfel,logofetesa Maria Racoviță apare menționată ctitor al lăcașului de cult, într-un document din data de 28 decembrie 1691.
În alte documente apar mențiuni ,care-l amintesc pe Episcopul Varlaam ca fiind ctitorul acestui loc.Biserica mânăstirii a fost construită din lemn, într-o perioadă de timp foarte scurtă,respectiv între anii 1691-1692. Tătarii ajung în aceste locuri, în anul 1739 și fură toate obiectele de cult , distrug bisericuța iar monahiile sunt duse în robie.

Figura nr.54– Print screen din programul Google Maps, cu localizarea mânăstirii

Brădicești.

La inițiativa Episcopului Inochentie și a domnitorului Ghica, schitul se reface în mai multe etape:în anul 1756 se începe construcția;se adaugă catapeteasma în anul 1766 și pridvorulprin anul 1768. Episcopul Meletie Istratie al Hușilor se implică și realizează ample reparații, între anii 1852-1853.
În anul 1863, după secularizarea averilor mânăstirești, schitul s-a desființat și biserica a deservit parohia satului. În anul 1992, mânăstirea prinde viață, prin slujbele oficiate de călugări dar și prin construcții noi, respectiv o biserică din piatră și ansamblul de chilii.

Figura nr.55 Localizarea pe ortofotoplan al judeţului Iaşi, ediţia 2005, a Mânăstirii Dobrovăţ.

Mânăstirea Dobrovăț (fig.55) se localizează în comuna Dobrovăț care face parte din

zona de nord-est a Bazinului hidrografic al Bârladului.

Se ajunge aici de pe D.N. 24, mergând de la Vaslui spre Iaşi, după ce se trece de localitatea Poieni, în pădure se ramifică drum către stânga (sud), care merge de asemenea mult prin pădure, 15 km până la Dobrovăţ. Are hramul „Pogorârea Sfântului Duh” („Cincizecimea”, cincizeci de zile după Paşte). Biserica mânăstirii este ultima ctitorie ștefaniană și a fost zidită între anii 1503-1504. În zonă a existat un schit mult mai vechi, ridicat la începutul secolului al- XV-lea. Pictura are o valoare artistică inestimabilă și datează din anul 1529, din vremea lui Petru Rareș.

Foto nr.38 Biserica având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, a Mânăstirii Dobrovăţ

(sursa: arhiva personală, mai 2018).

Ansamblul monahal mai cuprinde: o biserică mai mică, construită pe ruinele unui paraclis cu hramul „Sfântul Gheorghe” (ridicat în 1607,de domnitorul Simion Movilă , pentru mormântul fiului său,Pavel);casa familiei Racoviță (din anul 1663), turnul clopotniței vechi (din anul 1743), zidul de incintă (bine conservat) și complexul de chilii. Dobrovățul a funcționat, pentru o scurtă perioadă de timp (la mijlocul secolului al XVII-lea), ca metoc al Mânăstirii Zografu. Biserica este construită din piatră, cu contraforturi, asemănătoare altor ctitorii ștefaniene , în stil autentic moldovenesc. Mânăstirea Dobrovăț a fost afectată de războaie, de cutremure, de politica antibisericească a regimului comunist, aici funcționând de-a lungul timpului o pușcărie, un orfelinat și o școală cu profil agricol. Înainte de anul 1990 a funcționat ca biserică de mir. Lucrările de restaurare se execută, în perioada anilor 1974 – 1976 și cu mare consistență se reiau, în anul 1994. Și această mânăstire este readusă la viață, în anul 1991, de un grup de maici inimoase, în prezent fiind însuflețită de monahi, dăruiți locului binecuvântat.
Mânăstirea Dagâța (fig. 56) se află în apropiere de satul Poienile, comuna Dagâța, în zona central – vestică a Podişului Central Moldovenesc. Se ajunge aici din D.N. 15 D Roman – Vaslui, la Poienari se face stânga (către nord), până la Dagâţa, 8 km, iar de aici încă 6 km tot spre nord, până în satul Poienile, trecând şi prin localitatea Mânăstirea. Are hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (50 zile după Paşte).
Prima biserică, din lemn datează din vemea domnitorului Ștefan cel Mare.Boierii Carp și Tăutu dețineau moșii și pe teritoriul satului Dagâța,în zona unde era amplasată această biserică veche.Cei doi boieri nu se înțeleg, în privința delimitării hotarului dintre moșii,care trecea pe linia de mijloc a acestei construcții și hotărăsc să o dărâme. Mult mai târziu,puțin mai jos de locul inițial al primei construcții se va amenaja un schit de călugări,cu o bisericuță, care poate fi văzută și astăzi.
Figura nr 56 – Localizarea Mânăstirii Dagâţa pe harta topografică 1:25.000, ediţia 1985.



În anul 1959, credincioșii Călancea și Sicrieru, din Satul Mănăstirii, au zidit o biserică mare, fiind persecutați pentru aceasta, de către autoritățile comuniste. Cu toate acestea ,biserica este utilizată pentru parohia satului,chiar a fost pictată și sfințită în anul 1970. Din anul 1993 în aceste locuri găsim o mânăstire slujită de călugări.
Mânăstirea Hadâmbu (fig. 56) se află în satul Hadâmbu, comuna Mogoșești, in partea central –nordică a Podișului Central Moldovenesc. Aici se ajunge de la şoseaua Iaşi – Negreşti, după ce se trece de Dumbrava (3 km), se face dreapta (către vest), prin Mogoşeşti, mergându-se aproximativ 15 km până la mânăstire; aceasta se află pe un platou dominant ca altitudine (390 –
408 m), în exteriorul satului Hadâmbu, la vest faţă de acesta. Are hramurile „Nașterea Maicii

Domnului” și „Acoperământul Maicii Domnului”

Figura nr.56 Localizarea Mânăstirii Hadâmbu pe harta topo, scara 1:25.000, ediţia 1985.

168Foto nr.39 – Biserica nouă din cadrul Mânăstirii Hadâmbu (sursa: arhiva personală, mai 2018).

Foto nr.40– Biserica veche din cadrul Mânăstirii Hadâmbu (sursa: arhiva personală, mai 2018).

Voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, care avea rang de chelar, în codrii Iașului, un loc de construcție, pentru biserica cu hramul „Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu”.Acesta zideşte o biserică, în locul unui schit vechi din secolele al- XV-XVI-lea, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” numit și „Schitul din Dealul Mare.” Mânăstirea Hadâmbu apare ca o cetate fortificată, de fapt o biserică de mici dimensiuni, înconjurată de ziduri și turnuri de apărare.

Foto nr.41 – Icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus

(scanată dupăo ilustrată, realizată la mânăstire).

169

Timp de trei ani , mânăstirea a fost închinată Sfântului Mormânt, de la Ierusalim(1830-

1833). La începutul secolului al-XX-lea, edificiul religios apărea într-o stare de degradare avansată. După decretul 410/1959 , lăcașul de cult este închis, reînființându-se ca mânăstire de călugări,în anul 1990.În ultima perioadă s-au construit un corp de chilii, o clopotniță,arhondaricul și paraclisul ,concomitent cu lucrările atente, de restaurare ale bisericii vechi. În biserica nouă găsim o pictură superbă ,realizată în frescă, de pictorul Dan Goga, în anul 2011.
Mii de pelerini vin la această mânăstire, cu ocazia celor două hramuri ale paraclisului („Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Nicodim de la Tismana ”) ,dar mai ales, de hramul bisericii noi, ,,Acoperământul Maicii Domnului”, pe data de 1 octombrie.
Mânăstirea Hadâmbu este declarată monument istoric.Aici se află cea mai cinstită icoană, care atrage mii de credincioși an de an ,Icoana Maicii Domnului cu Pruncul(foto nr.41), pictată de preotul, Octavian Zmău, în anul 1938.Credincioșii o cinstesc cu mare smerenie, pentru că face minuni și este izvorâtoare de mir .
Mânăstirea Stavnic (fig. 57) se află în satul Schitu Stavnic, comuna Voinești, lângă cumpăna de ape nordică a bazinului Bârladului (reședința comunei – satul Voinești – se află în bazinul Bahluiului, la baza Coastei Iașilor) -vezi fig. 57. Se ajunge aici dinspre Iaşi, pe drumul Iaşi – Negreşti (varianta prin Ţibana), după ce se trece de Voineşti, se urcă Coasta Iaşilor pe serpentine, iar când se ajunge sus se face dreapta (către vest), încă 1 km, până la mânăstire, în marginea de nord a satului Schitu Stavnic. Are hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (26 octombrie).

Figura nr.57 – Localizarea Mânăstirii Stavnic pe harta topo 1:25.000, ediţia 1985.

Viața monahală a dăinut multă vreme, în aceste locuri din timpul domniei lui Petru Rareș. Medelnicerul Constantin Cocoranu , călugărit cu numele Calistru a întemeiat acest schit,la Stavnic, în secolul al-XVIII-lea, menționat în documente ,din anul 1727. În anul 1766, schitul devine metoc al Mânăstirii ,,Sfântul Spiridon” din Iași.După bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial se păstrează totuși, o parte însemnată din biserica veche. În anul 1980, inimoșii săteni au zidit o biserică modestă, din chirpici, în apropiere de vechea biserică.
Mânăstirea este reînființată în anul 1992, sub binecuvântarea I.P.S.Daniel ( mitropolitul Moldovei și Bucovinei în acel timp), iar din anul 1993 devine mânăstire. În prezent, se construiește o biserică mai mare, este în plan refacerea bisericii vechi , mai ales că, aici se află și un atelier de tâmplărie. Ansamblul Mânăstirii Stavnic este menționat pe lista monumentelor istorice din Iași, sub numele de „Ruinele Schitului Stavnic”.

5.1.5. Mânăstiri din județul Galați
Mânăstirea Adam (fig.58) se află în satul Adam, comuna Drăgușeni, undeva în sectorul nord-vestic al Podișului Covurlui.Se ajunge aici fie de pe D.N. 24 D Galaţi – Bârlad, prin Drăguşeni – Fundeanu – Adam (aproximativ 12 km de la D.N.24D), fie tot de pe D.N. 24D, dincolo (nord) de Bursucani, înapoi către sud, pe doar 5 km se ajunge la Adam. Se mai poate ajunge şi dinspre Tecuci, prin Matca – Corod – Blânzi – Fundeanu (aproximativ 30 km). Mânăstirea este amplasată pe un platou, în zona de nord-est a satului, chiar la marginea acestuia (sat tipic de deal, adică răsfirat).

Figura nr.58 Localizarea Mânăstirii Adam pe harta topografică 1:25.000, ediţia 1985.

Foto nr. 42– Biserica Mânăstirii Adam (sursa: arhiva personală, mai 2018)

Are hramurile: Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie) și„Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Paște). La sfârșitul secolului al XVI-lea, un cioban din partea locului ridică un schit, cu hramul „Tuturor Sfinților.” Faima noului lăcaș de închinare se datorează, încă de la început, unei icoane sfinte ,,Maica Domnului de la Adam”primită în dar, de la un monah rătăcitor din părțile Răsăritului. Serdarul, Adam Movilă construiește pe locul vechiului schit,în secolul al-XVII-lea o biserică din piatră și cărămidă ,care se va numi, Mânăstirea Adam.
În anul 1695,biserica este închinată Lavrei „Sfânta Ecaterina” din Sinai și mai târziu,în

anul 1759 devine metoc, al Mitropoliei de la Iași. Pană la secularizarea averilor mânăstirești

,din anul 1863,mânăstirea a fost una din cele mai prospere vetre monahale, din ținutul Covurlui

și din Moldova.Activitatea mânăstirii a fost întreruptă din anul 1959 până în anul 1990.

Călugării care au închegat nucleul mânăstirii, între anii 1991-2001,au realizat lucrările de restaurare și consolidare ale bisericii vechi, construită în anul1803. Se poate vedea, în aceste locuri o construcție veche, în stil moldovenesc, cu ziduri groase de 1,5 m, în formă de cruce. Pictura veche, din interior datează ,din perioada secolului al XVIII lea și este realizată în ulei și tempera. Călugărițele care i-au înlocuit pe monahi,au renovat în perioada anilor 2006-2007, atât pictura veche cât și catapeteasma,preocupându-se și în prezent de înfrumusețarea locului binecuvântat.
Mânăstirea Buciumeni (fig.59) se află în comuna Buciumeni, într-o poiană dintr-o masivă pădure de foioase din sudul Colinelor Tutovei, pe un versant puţin înclinat, cu expoziţie vestică, din bazinul hidrografic al Tecucelului. Se ajunge aici în principal dinspre sud, de pe drumul european E 581 (Tecuci – Huşi), după Munteni stânga (spre vest), către Ţepu, apoi prin Buciumeni, iar din centrul satului Buciumeni mai sunt 3 km, tot către nord, până la mânăstire(ultima parte din drum este prin pădure); se poate ajunge şi dinspre Adjud, prin Adjudu Vechi – Homocea – Ploscuţeni (se trece şi pe lângă Schitul „Sihastru” din judeţul Vrancea şi din bazinul Siretului).
Are hramul principal „Sfânta Treime” (a doua zi de Rusalii sau 51 zile după Paşte) și

„Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie). Mânăstirea datează din prima jumătate a

secolului al-XV-lea, fiind una dintre cele mai vechi vetre monahale, din județul Galați. În anul

1430 exista un schit de călugări, care slujeau într-o bisericuță din lemn,ce purta hramul „Sfântul Nicolae”.Se păstrează în documente, numele unui ctitor, în jurul anului 1700, serdarul Manolache Radovici, care reface în totalitate Schitul Buciumeni.
În anul 1750, schitul devine metoc al Episcopiei Romanului, hramul în această perioadă fiind „Sfânta Treime”. Între anii 1840-1844 se ridică o altă biserică, din cărămidă și turnul clopotniță.
Odată cu legea secularizării averilor mânăstirești, lăcașul va fi desființat, dar redevine mânăstire, între anii 1865 – 1879. Deși desființată oficial. în perioada comunistă, în așezământ mai rămân câteva monahii.
Din anul 1990, viața monahală capătă un nou suflu, prin grija Arhiepiscopului Dunării

de Jos, I. P. S. Dr. Casian Crăciun și astăzi, mânăstirea este bijuteria credincioșilor din eparhie.

Foto nr. 43 – Mânăstirea Buciumeni (sursa: arhiva personală, aprilie 2018).

Figura nr.59– Localizarea Mânăstirii Buciumeni pe harta topo 1:25.000, ediţia 1985

Figura nr. 60– Localizarea Mânăstirii Cârlomăneşti pe ortofotoplan al judeţului Galaţi, ediţia

2005.

Mânăstirea Cârlomănești (fig. 60) se află în apropiere de satul Cârlomănești, comuna Cerțești, în zona de nord-vest a Podişului Covurlui; se poate ajunge aici dinspre Tecuci, 20 km către nord-est, prin Ţigăneşti, Negrileşti, Tălpigi, Gârbovăţ; de asemenea se poate ajunge din Tecuci către est, prin Matca, Corod, Cerţeşti, Cârlomăneşti; mânăstirea se află în afara satului, din şoseaua Cerţeşti – Cârlomăneşti la 1,3 km spre sud, pe aşa-numita Vale a Mânăstririi.
Are hramurile „Sfinții Martiri Brâncoveni” (16 august) și „Sfântul Ierarh Nicolae” (6 decembrie). Prima atestare documentară, a acestei mânăstiri este un uric, datat din 5 aprilie 1445, în care apare menționat „schitul lui Ciunca Stan”, care avea prisacă (stupină) și fântână.Domnitorul Moldovei,Petru Vodă, în anul 1448 îi răsplătește pe Cernat-ploscarul și fratele său, pentru vrednicia aleasă ,dăruindu-le,,pădurea și mânăstirea de la Cârlomănești.”
La sfârșitul secolul al-XVII -lea erau la Mânăstirea Cârlomănești peste 400 de călugări. În secolul al-XVIII- lea,așezământul monahal va fi integrat curentului de reînnoire isihastă, promovat de Sfântul Paisie Velicikovski. În anul 1809 este menționată ca, metoc al Episcopiei Romanului, iar în anul 1821 este complet distrusă, în luptele purtate între eteriști și turci.

Foto nr. 44 –Mânăstirea Cârlomănești (sursa: arhiva personală, mai 2018).

Puținii călugări rămași vor construi, peste un an, o nouă mânăstire, a cărei biserică de cărămidă mai există și astăzi. În anul 1957, Mânăstirea Cârlomănești, lovită de un fulger este incendiată și va fi părăsită total. A fost reînființată, în anul 1997 la inițiativa Arhiepisopului Dunarii de Jos ,I.P.S. Casian și prin grija Protoieriei Tecuci. S-au construit în ultimii ani un paraclis, sfințit în anul 2004, cu hramul„Sfinţii Martiri Brâncoveni”( praznic pe data de 16 august) ,un arhondaric,o trapeză și un altar de vară. Biserica mare se află în fază de construcție.
Manăstirea Toflea (fig. 61) se află la marginea vestică a satului Toflea, aparţinând de comuna Brăhășești, undeva în sudul extrem al Colinelor Tutovei. Se ajunge aici dinspre Tecuci, pe şoseaua europeană E581 Tecuci – Huşi, la Gara Berheci se face stânga (către nord-vest), apoi prin Gohor din nou stânga (către vest), Brăhăşeşti, Toflea (de la şoseaua europeană până la mânăstire sunt aproximativ 18 km). Are hramurile „Sfinții Trei Ierarhi” (30 ianuarie) și „Sfântul Ștefan cel Mare” (2 iulie).
Această mânăstire este considerată a fi, după unele documente, ctitorie din a doua jumătate a sec-al.XVI-lea,a vornicului „Tofle cel Bătrân”. Ajungând în ruină, în anul 1667, căpitanul Florea și soția sa, Safta, înalță pe locul acesteia, un mic schit. În anul 1809 schitul aparţinea de Episcopia Romanului.În jurul anului 1850 ,vatra monahală a rămas pustie. Pe data de 29 iunie 2002 s-a sfințit locul, pentru o nouă mânăstire cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”. Începând din decembrie 2010, în noua biserică a mânăstirii se slujeşte conform rânduielilor mânăstirești.

Figura nr. 61 – Localizarea Mânăstirii Toflea pe imagine satelitară (programul Google Maps).

5.2. Biserici ortodoxe – monumente istorice sau/și de arhitectură

Bisericile ortodoxe, din spațiul studiat reflectă arhitectura moldovenească impusă prin originalitate și expresivitate artistică, în întreg spațiul european.Aceste biserici-monument istoric, cu o vechime foarte mare (majoritatea au fost construite după anul 1750) și cu o arhitectură deosebită constituie obiective turistice, din păcate foarte puțin mediatizate.
Cele mai vechi sunt: biserica din satul Dobrovăț cu hramul,,Pogorârea Sfântului Duh” (comuna Dobrovăț, jud. Iași), care a fost construită în anii 1503 – 1504 (este vorba de biserica mânăstirii Dobrovăț, ultima din perioada ștefaniană) și biserica din lemn „Sfinții Voievozi” din satul Mircești (Comuna Tăcuta, județul Vaslui), construită în anul 1532, dar refăcută în secolul al- XIX-lea.Doar bisericile care sunt prezente, în cadrul orașelor sunt popularizate prin pliante și broșuri tipărite sau pe diferite site-uri autorizate, cum este cel al Bibliotecii Județene „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui.

Monumentele cu valoare istorică şi de artă (inclusiv cele de factură religioasă) dau o valoare cultural-istorică aparte, în cadrul bazinului hidrografic al râului Bârlad: Biserica "SfântulGheorghe" din Bârlad , construită la inițiativa lui Ștefan cel Mare ,în anul 1496 şi reconstruită în anul 1636 de către Lupu Vasile (Foto nr.47); Biserica Domnească "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Vaslui, ctitorită de Ştefan cel Mare ,în anul 1490, biserică ce a avut rol de paraclis al Curţii Domneşti de la Vaslui, reconstruită în anul 1820, care are formă de cruce, bolţii şi pandantivii din tuf calcaros (Foto nr.46 ); Biserica "Sfântul Dumitru" din Bârlad, construită în anul 1636 (Foto 45 b); Biserica din lemn de la Armășeni, comuna Buneşti-Avereşti, construită în anul 1780, reabilitată în anul 1999, cu ajutorul soţiei lui Ion Diaconescu, Eugenia, născută în acest sat şi a consilierului fostului premier Radu Vasile, Minodora Ilie (Foto 45 c); Biserica "Adormirea Maicii Domnului " din Soleşti, ctitorită în anul 1860, în stil neoclasic, deţine cea mai veche evanghelie argintată, un chivot din argint şi o dveră pluşată, cărţi vechi cu scriere chirilică,
legate în piele etc.;

a) b) c)

Foto nr 45 Biserica "Sfântul Gheorghe" (a) şi Biserica "Sfântul Dumitru" (b) din

Bârlad;Biserica dinArmășeni (c) (sursa: arhiva personală, 2014)

.

Figura nr. 62 Harta Vechimea bisericilor ortodoxe din Bazinul hidrografic al râului Bârlad

În cele ce urmează voi prezenta câteva biserici orodoxe care se impun prin valoarea istorică, culturală și religioasă , un tabel centralizator al Bisericilor Ortodoxe, monument istoric din Bazinul Hidrografic al Bârladului ,precum și edificii religoase de alt cult.
Biserica Domnească ,,Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost ctitoria lui Ștefan cel Mare, din anul 1490 și era un paraclis , folosit pentru slujbele religioase ale Curții Domnești din Vaslui. Biserica a trebuit reconstruită din temelie, în anul1820 ,datorită avariilor provocate de cutremure.Bucurându-se de o localizare centrală,edificiul de cult religios devenit monument istoric de patrimoniu național ,în anul 2004 și se numără alături de Biserica ,,Precista” din Bacău, Biserica Sfântul ,,Nicolae Domnesc”din Iași, Biserica ,,Sfântul Ioan” din Piatra- Neamț, Biserica ,,Sfântul Gheorghe” din Hârlău și Biserica ,,Sfântul Nicolae-Popăuți” din Botoșani,printre bisericile orășenești construite ca parte a curților domnești, din localitățile respective.

Biserica este exponent al stilului arhitectonic moldovenesc,prezintă o formă de cruce,cu abside laterale semicirculare,un pronaos lărgit cu contraforturi, din piatră cioplită, în dreptul diaconului și proscomidiarului.

Referitor la iconagrafie,se pare că biserica originală era pictată atât în interior cât și în

exterior. S-ar părea că, picturile interioare datau de pe vremea lui Ștefan Cel Mare, iar celeexterioare, de pe vremea lui Petru Rareș. În1650, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei,arhidiaconul Paul de Alep, scria despre pictura exterioară: ,,Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane ale tuturor sfinților.La ușa de la intrare,pe peretele inferior e pictată scena Judecății din Urmă, în aur și azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiți pe cap, cu turbane și cealamale albe,cu caftane lungi și verzi, târându-se spre iad, cu mânecile lor largi și lungi, cu învelitoarele lor de lână galbenă,,
În partea de est ,a curții bisericii s-a descoperit în urma săpăturior arheologice, din 1958 un mic cimitir, cuprinzând pietre funerare din secolele al-XIX-lea și al-XX-lea ale foștilor proprietari și moștenitori ai domeniului Ghica din Vaslui. Unul dintre acestea,monumentul funerar din fontă, al lui Pavel și Elena Șubin, datat din perioada anilor, 1854-1889 a devenit chiar monument istoric, în 2004.
În timp au existat mai multe ipoteze, cu privire la motivele care au stat la baza construirii acestui locaș, respectiv un fragment, din letopisețul lui Grigore Ureche și mai târziu mărturia lui Misail Călugărul.
Acestea au fost excluse în anul 1882, când Teodor Burada a descoperit și publicat traducerea din slavonă a pisaniei bisericii, situată pe zidul de vest ,al monumentului. Inscripția atestă faptul că, edificiul a fost construit în cinci luni(perioada cuprinsă între 27 aprilie și 20 septembrie 1490).
Cercetările ulterioare au condus la descoperirea a două temelii de bisericuțe, poziționate lângă biserica actuală. De-a lungul veacurilor ,biserica vasluiană a suferit diverse avarii. În urma cutremurului din anul 1801, s-a crăpat turla de pe naos,construcția întreagă dărâmându-se, în anul1818, necesitând refacerea completă.
Edificiul a fost reconstruit în anul1820, de către Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt ,Costache Ghica, cu adăugarea unui pridvor și a unui turn de clopotniță.Între anii 1889-
1890, biserica a fost reparată din nou și ulterior pictată în ulei între anii 1893 -1894, de George

Ioanid, elev al pictorului ,Gheoghe Tătărăscu.

În anul1908, Episcopia Hușilor a solicitat autorităților locale, aprobarea lucrărilor de restaurare a turnului de clopotniță.Peste patru ani, Comisia Monumentelor Istorice efectuează cercetări ,în vederea restaurării bisericii iar lucrările s-au desfășurat, între anii1914-1928.
Pictura în ulei a fost din nou afectată. de cutremurul din 10 noiembrie 1940, fiind reparată .de zugravul Sebastian Constantinescu, urmând. ca în anul 1986 să se reia, un atent proces de curățare al acesteia.În anul 2007, s-a început construirea uni complex ecleziastic, unind biserica cu celebrele Curți Domnești. Astăzi zona este un parc arheologic,un mini-muzeu în aer liber care atrage turiști numeroși.

(

Foto nr.46 Biserica Domnească din Vaslui, Pisania veche din 1490 , Pisanie din anul 1820,

aparținând Mariei Cantacuzino (sursa: arhiva personală, 2014)

Biserica „Sfânta Marie Mare”

Se află situată în centrul orașului Vaslui, pe str. Nicolae Bălcescu nr. 1 și este a doua ca vechime, după Biserica Domnească ,ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Pentru prima dată apare menționată, la 30 iulie 1628, într-o carte domnească , a lui Miron Bârnovschi.
Hatmanul Costache Ghica, proprietarul orașului Vaslui, în a doua jumătate a sec al-XIX-

lea deținea și averile bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Cel mai prețios obiect de cult existent este o Evanghelie, tipărită în anul 1821, la Mânăstirea Neamț, pe timpul mitropolitului Veniamin Costachi. Colecția de cărți bisericești s-a păstrat și după incendiul, din anul1859, când biserica a ars din temelii.
Biserica a fost refăcută și pictată ,după primul război mondia,l cu sprijinul credincioșilor

din Vaslui. Alte restaurări de consolidare ale bisericii și clopotniței au fost realizate până in anul

1943, când primar al orașului era Ion Rășcanu (general de divizie) .

Picturile bisericii a fost realizate, în ordine de pictorii, Sebastian Constantinescu (1940), Constantin Blendea (1980), Constantin Nițulescu în anul 1990.
Biserica Domnească Vasile Lupu (fig. 47).

Este situată în orașul Bârlad, în Piața Victoriei nr. 1. A fost construită în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare, de unde vine și denumirea de ,,Domnească,,iar în prezent este polul de atracție al turiștilor, în orașul Bârlad. Vasile Lupu o reconstruiește în anul 1636 și între anii 1804 -1827 a fost recladită din temelii, deoarece a fost afectată de cutremure. Clopotnița și pictura interioară, (folosindu-se tehnica în ulei) au fost realizate ,în perioada anilor 1938 -1943.

Foto nr. 47– Biserica Domnească din Bârlad(sursa: arhiva personală, mai, 2018).

Între anii 1803-1860, în chiliile bisericii a funcționat o școală unde se preda limba moldovenească. Mai târziu,în perioada anilor, 1870-1919 era renumită ,prin școala de cântăreți bisericești.
Biserica are temelie de piatră,ziduri din cărămidă și o arhitectură distinctă,aparținând stilului neoclasic(panouri rectangulare). Turnul de clopotniță are trei niveluri și se încrie în același decor cu biserica.
Biserica a beneficiat de foarte multe avantaje domnești(secolele al-XIII-XIX-lea) și de donațiile obștei bârlădene (terenuri, prăvălii, case, cărți bisericești, icoane pe lemn, obiecte de cult din argint etc), unele fiind păstrate și azi.
Biserica Sfântul Ilie” este situată în orașul Bârlad, pe strada Paloda nr. 14.

Breasla Blănarilor, din orașul Bârlad construiește la nord de locul fostei biserici vechi, din lemn (anul1785) actuala biserică ,în perioada anilor 1859-1869. Zugravul I.Munteanu realizeză prima pictură murală, la sfârșitul secolului al-XIX-lea, care va fi refăcută, în perioada anilor 1932-1934. Alte lucrări de restaurare au fost realizate de Ministerul Culturii și Cultelor, între anii 1993-2004. În această biserică a slujit ca dascăl, diacon și preot paroh, Antovici, viitorul episop al Hușilor. Pe lângă biserică a funcționat și o școală.

Foto nr. 48 –Biserica ,,Sfântul Ilie” din orașul Bârlad (sursa: arhiva personală, aug. 2018).

Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”

Este situată în centrul orașului Tecuci, pe strada 1 Decembrie 1918. Este prima biserică din Tecuci ,înălțată în anul 1813 și care a preluat tradiția unei biserici mai vechi,care purta același hram,,Sfântul Gheorghe”. A devenit catedrala orașului ,în anul 1856,iar patrimoniul său s-a amplificat ,după distrugerea, în anul 1858, a Bisericii ,,Sfântul Ilie”, într-un incendiu. Catedrala a adăpostit atunci cărți, icoane vechi, dar și un policandru din tumbac. Lăcașul de cult a fost reparat, între anii1874 – 1882. În anul 1874 s-a înlocuit învelitoarea din draniță, cu una din
tablă.

Alte reparații au fost efectuate în 1882,după cutremur. Biserica ,,Sfântul Gheorghe” era și în acele vremuri ,centrul spiritual al orașului.În acest loc s-a oficiat la 6 aprilie 1882, un Te Deum, cu ocazia aniversării proclamării regale, iar la 30 noiembrie 1882 a fost întâmpinat aici, regele Carol I. Actuala catedrală a fost construită, în perioada 1938 – 1962, în stil bizantin și are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina.Lucrări de consolidare și restaurare se realizează și în perioada 2007 – 2010 (fig. nr. 49). Catedrala este principalul pol spiritual al orașului, în prezent, aici desfășurându-se cele mai importante evenimente ale orașului Tecuci.

Foto nr. 49 – Catedrala cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe” din centrul municipiului Tecuci;

(sursa: arhiva personală, aug. 2018).

În bazinul hidrografic al râului Bârlad există biserici ortodoxe- monument istoric și de arhitectură.Acestea se află pe lista monumentelor istorice și sunt înscrise din anul 2015 în Patrimoniul cultural național al României (conform listei monumentelor istorice din județeleVaslui, Galați, Iași, Neamț, Vrancea, Bacău / Ministerul Culturii /Monitorul oficial al României, partea I, nr. 113 bis) (Tabelul nr. 28).

Figura nr. 63 a – Bisericile ortodoxe – monument istoric din bazinul hidrografic al râului Bârlad, situate în
zonele centrală și nordică (vezi legenda la Fig. 63 b).

Figura nr. 63 b– Bisericile ortodoxe – monument istoric din bazinul hidrografic al râului Bârlad,

situate în zona sudică (legenda este aceeași și pentru fig. 63 a).

Tabelul nr. 28 – Bisericile ortodoxe – monument istoric din bazinul hidrografic al râului Bârlad

Denumire
Denumirea
Denumirea
Localizarea
Perioada

oraş/comună
sectorului
obiectivului




component




JUDEŢUL VASLUI

VASLUI
În oraş
Biserica Domnească cunoscută cu
denumirea ,,Sfântul Ioan
Bulevardul Ștefan cel
Mare ,nr.58
Anul 1820

BÂRLAD
În oraş
Biserica ,, Sfântul Ilie”(sau a
breslei blănarilor)
Str.Paloda nr.14
Anii 1859-1869



Bisericile,,Buna

Vestire”
și
Str.
Vasile
Pârvan
Anii 1822-1825



,,Sfântul Spiridon”



nr.6






Ansamblul
Bise
ricii
,,Sfâ
ntul
Str. Popa Şapcă nr.
11
Secolual-XIX-lea



Gheorghe(”sau

a
breslei





abagerilor)










Biserica „Sf. Voievozi”
Str. Sfinţii Voievozi
nr.2
Anii 1827-1840



Biserica „Vovidenia” şi „Cuvioasa
Paraschiva”
Str.Ștefan cel Mare
nr..1
Anul 1826,
În anul 1849 s-a
refăcut









Biserica „Sfântul Dumitru”
Str. Vasile Lupu nr.1
Anii 1830-1833



Biserica Domnească
Piaţa Victoriei nr.1
Anii 1840-1842



Capela „Sfântul Stelian,,(corp C în partea de sud)
Bd. Epureanu nr.19
Anul 1925



Biserica „Sf. Gheorghe”
Str. Popa Şapcă nr.11
Anii 1817-1825



Turn de poartă şi clopotniţă
Str. Popa Şapcănr. 11
Anii 1856-1859

NEGREŞTI
Sat Căzăneşti
Biserica
din

lemn,,Sfâ
ntul
39, Cartier Căzăneşti,
(situată in cimitir)
În anii 1818-1835



Nicolae”






au loc lucrări de
refacere.

Albeşti
Sat Albeşti
Biserica „Sfinții. Voievozi”
97, În centrul satului,
în cimitir
Anii 1873-1875

Băceşti
Sat Băbuşa
Biserica din
lemn
„Sfâ
ntul
210, În cimitir(partea
Nord-Vest a satului)
Anii1836-1837



Nicolae. ”









Sat Ţibăneştii
Biserica
din

lemn,,Sfâ
ntul
131, În cimitir(partea
de Sud-Est a satului)
Anul 1837


Buhlii
Nicolae,,








Bogdana
Sat
Biserica din lemn și vălatuci
,,Schimbarea la Față,,
7, În cimitirul satului
(partea de Nord-Vest)
Anii 1841-1846


Similişoara




Bogdăneşti
Sat
Biserica din lemn și vălătuci
,,Sfântul.Nicolae,,(a fostului schit
Bogdănești)
393,În cimitir(partea
Anul1851(suferă



Bogdăneşti

de Nord-Vest a
transformări
în




satului).
sec.al-XX-lea)



Sat Orgoieşti
Biserica din lemn,,Adormirea
35, În cimitir(partea
Anul1750(refăcut
ă în sec al XIX- lea)



Maicii Domnului,,(a fostului schit
de Nord-Vest a




Orgoeștii Vechi,,)
satului)



Sat Vlădeşti
Biserica din lemn şi vălătuci
„Sfântul. Voievozi”
48, În cimitirul
Sec.al –XIX- lea (
suferă
transformări in sec.al- XX-lea)




satului(300m distanța





de sat ,in partea de





Nord-Est)


Bogdăniţa
Sat Cârţibaşi
Biserica din lemn,,Sfântul
La 1 km distanță de
vatra satului Cârțibași
Anul 1833



Nicolae” (a fostului schit Cârțibași)




Sat Cepeşti
Biserica,,Sfinții Trei Ierarhi”
În cimitirul satului
Anii 1834-1839




Cepești


Boţeşti
Sat Gugeşti
Biserica „Sfântul Nicolae”
525,În curtea
Anul 1819




conacului Arghiropol


Buneşti
–
Sat Armăşeni
Biserica
din

lemn,,
Sfinții
53, În cimitir(partea
de Vest a satului)
Anul 1868,

Avereşti


Voievozi”






(multiple refaceri











în sec al XX lea)

Codăeşti
Sat Pribeşti
Biserica
„Naşterea
Maicii
323, în zona de Sud a
conacului
Anul 1834



Domnului”








Costești
Cătunul
Biserica
satului
cu
hra
mul
150, în zona de est a
Anul 1817

186

Chițcani
„Adormirea Maicii Domnului”
satului Chițcani




Sat Pârveşti
Mănăstirea Pârveşti
23, În cimitirul din
centrul satului
sec. al -XIX -lea



Biserica din Lemn Sf. Nicolae şi
turnul clopotniţei
23, În cimitirul din
centrul satului
Anii 1816-1820

Cozmeşti
Sat Băleşti
Biserica
din

lemn„Adormirea
277, În cimitirul din
centrul satului
Anul 1806



Maicii Domnului”






Sat Fâstâci
Mănăstirea
Bis
erica
„Sf.
108, În zona de Nord
a satului
Anul 1721



Fâstici
Nicolae”






Turn de poartă şi
clopotniţă

Anul 1808




Casă egumenească

Anul 1808




Zid de incintă

Anii 1834-1851


Sat Cozmeşti
Bserica
din

lemn
,,Sfântul
71, În centrul satului
cu Cozmești
sec. al -XIX -lea



Nicolae”








Creţeşti
Sat Budeşti
Bisericile
„Sf. Dumit
ru” şi „Sf.
6, În zona sudică a
satului
Anii 1864-1867



Nicolae”








Dăneşti
Sat Botoaia
Biserica din lemn și vălătuci
„Sfântul Nicolae”
21, În zona centrală a
satului
Anul 1757
În anul1857 a fost
Refăcută.







Deleşti
Sat
Biserica din lemn,a fostului schit
În cimitir(partea de
Nord a satului)
Anul 1756


Mânăstirea
Hârșova cu hramul,,Adormirea





Maicii Domnului”




Sat Rădueşti
Biserica din

le
mn
„Sfântul
În cimitir(partea de
de Est a satului)
Anul 1818



Gheorghe ”







Dragomireşti
Sat
Biserica din lemn,, Vovidenia ,,cu
284, În cimitir(partea
Anul1774,


Dragomireşti
hramul „Intrarea Maiciii
de Nord-Vest a
Anul



Domnului în Biserică,,
satului)
1839(refaceri)

Dumeşti
Sat Dumeşti
Biserica din lemn „Sfinții Împărați
Constantin și Elena”
343,În cimitirul
Anul 1820




satului Dumești


Fruntișeni
Grăjdeni
Biserica
din

lemn
„Sfântul
95, În cimitirul din
centrul satului
Începutul sec. al-
XIX-lea



Gheorghe”










Mănăstirea Grajdeni – Biserica,,
259, la o distanță de
1,5km. Sud de satul
Grăjdeni
Anii 1853-1860



Sfântul Nicolae” şi ,,Sfânta





Treime”



Gârceni
Sat
Ansamblul bisericii din lemn
4, În cimitir (partea
Anii 1784-1787


Dumbrăveni
„Nașterea Sfântului Ioan
de Nord-Vest a
Din anul1814 sunt



Botezătorul”(cuprinde biserica din
lemn și turnul de clopotniță)
satului)
refaceri
multiple.


Sat Gârceni
Ansamblul
bis
eri
cii
din lemn
14,
În
cimitirul
Perioada secolelor



„Sfântul Nicolae”


satului


XVIII-XIX



Biserica
din
lemn
„Sfântul
14,În cimitirul din sat
Anul 1823



Nicolae”










Turn clopotniţă
14, În cimitir(în
Sec.al-IX-lea,





partea de Nord-Vest a
(refăcut
în




satului)
anul1998)




Mănăstirea Mălăieşti – Biserica din
lemn,, Sfinții Voievozi ,,
26, este situată în
Anul 1826




punctul numit ,,La





Mălinești”



Satul Trohan
Biserica din
lem
n „Adormirea
123, În cimitirul din
partea Vest a satului
Trohan
Anul 1824,



Maicii Domnului”



(refacere în anul
1940)

Ghergheşti
Sat Corodeşti
Biserica
din

lemn
„Sfântul
142, În cimitir(partea
Anul 1743



Nicolae,,





de Sud-Vest a










satului)


Ibăneşti
Sat Mânzaţi
Ruinele fostei Biserici cu
304, În cartierul
Anul 1761



,,Tăierea Capului Sfântului Ioan
Mânzați-




Botezătorul,,
Boierești(partea de





Sud-Vest a satului)


187
Ivăneşti
Sat Coșești
Biserică construită din lemn cu
În cimitirul satului(in
partea de Sud-Vest)
Anul 1795
Anul
1882(refacută)



hramul ,,Cuvioasa Paraschiva ”










Sat Ivăneşti
Biserica
din
lemn
,,Sfântul
În cimitirul fostului
sat(cartierul Golofta- Balica)
Anul1774



Nicolae,,(fo
stul
schit
Golo
fta-

În anul 1820 se



Hușenii-Balic
a,,




reface

Lipovăţ
Sat
Biserica din lemn Sf. Nicolae,
(fostul Schit Orgoeştii Noi)
19, În cimitir( partea
Anul 1792


Căpuşneni

de Sud-Vest a





satului)



Sat Chiţoc
Biserica
„Naş
terea
Maicii
1,În cimitir(partea de
Nord a satului)
Anii 1852-1855



Domnului”









Sat Lipovăţ
Biserica din lemn Sf Gheorghe( a
fostului Schit Lipovăţ – Zografu)
18,În cimitir(partea
Anul 1626




de Nord-Vest a
În anul1717se




satului
reface

Micleşti
Sat
Biserica „Sfântul Nicolae”
349, În centrul satului
unde este și cimitirul
Anii 1830-1832


Micleşti





Satul Popești
Biserica cu hramul ,,Tăierea
125,În cimitir(Nord-
Secolul
al-XIX-



Capului Sf.Ioan Botezătărul”
Est satului,500 m de
sat)
lea


Olteneşti
Sat Cucuteni
Biserica
din
lemn,,Sfi
nții
123,În cimitir(la 500
m Sud de sat)
Anul 1817



Voievozi,,(ruine)






Oseşti
Sat Oşeşti
Biserica
din
lemn,,Sfi
nții
256, În zona de Nord-
Est a satului
Anul 1815



Voievozi”








Pogana
Sat Bogeşti
Biserica
din lemn,,Adorm
irea
4, În partea de Sud-
Anul 1817



Maicii Domnului”



Est a satului, în
În anul 1924 au









cimitir
loc lucrări de










reabilitare


Satul
Biserică din lemn veche
6,În cimitir,punctul
Anul 1777


Cârjăoani

„Măstăcani”(în partea
Înnul1930 suferă




de SV a satului)
transformări.


Sat Pogana
Biserica din lemn Sfinții Voievozi”
1, În cimitir(centrul satului)
Anii 1811-1812

Poieneşti
Sat Floreşti
Mânăstirea
Palatul egumenesc
În zona de nord a
satului omonim
Anii 1858-1880



Florești







Turnul de poartă și
clopotniță

Anii 1852-1859




Zidul de incintă

Anii 1800-1821

Puieşti
Sat Cetăţuia
Biserica din lemn a fostului schit
de la Strâmba, cu hramul „Sfântul
Nicolae”
168, În cimitirul
Anul 1670




satului Cetățuia
Anii





1751,1838(trans-





formări)


Sat
Biserica din lemn și vălătuci
,,Sfinții Voievozi”
23, În cimitir(partea
de Est a satului)
Sec.al XIX lea
Anul
1946(refaceri)


Fântânele





Sat Puieşti
Biserica din lemn„Sfântul Nicolae”
586,În cimitirul
Anul 1806




cartierului Puiești-





sat(în partea de Sud-
Vest a satului)


Pungeşti
Sat
Biserică din lemn care a aparținut de schitul Armășoaia
226,În cimitir(partea
Anul 1869


Armăşoaia

de Vest a satului)


Rafaila
Sat Rafaila
MânastireaRa
faila,


188,În Nord-Estul
Anul 1834



Biserica,,Nașt
erea

Maicii
satului Rafaila




Domnului”










Biserica
di
n
lemn
„Sfinții
645,În cimitir(în
Anul 1838



Voievozi”





centrul satului)


Rebricea
Sat Drăxeni
Biserica construită din lemn
cu
400, În cimitirul
Anul 1850



hramul „Sfânt
ul N
icolae”


satului Drăxeni



Sat
Biserica
„Adormirea
Maicii
96,În cimitirul satului
Anul1792


Tatomireşti
Domnului”








188
Roșiești
Satul
Gura-
Biserica „Sfântul Nicolae ”
34, În cimitirul
Anul 1853


Idrici


satului menționat


Soleşti
Sat Soleşti
Biserica,,AdormireaMaicii
În partea estică a
conacului
Anul 1859-1860



Domnului,,





Biserica„Sfântul Nicolae”
271,În cimitir
Anul 1726



Biserica,,N
așterea
Maicii
242, În centrul satului
Anul1845-1847



Domnului ”






Satul
Biserica veche din lemn cu hramul
„Sfinții Voievozi”
31,În cimitir(partea
Anul 1785
Anul
1906(refaceri)


Muntenești

de Nord-Vest a





satului)


Tăcuta
Sat Mirceşti
Biserica
din
lemn
„Sfinții
8A, În cimtirul
Anul1532,



Voievozi”



satului ;acesta se află
la 2km Vest de satul
Mircești
A fost reconstruită
în secolul al XIX- lea


Sat
Biserica „Sfântul Nicolae”
50, În zona de Nord- Est a satului
Anul 1804


Protopopeşti





Sat Tăcuta
Biserica „Sfântul Gheorghe”
74,La Sud de conac
Anul 1839

Tanacu
Sat Tanacu
Biserica construită din lemn cu
hramul ,,Sfinții Voievozi”
119,În cimitirul situat
Anul 1712




în centrul satului





Tanacu




Biserica din
lemn
„Sfântul
866,În
Anul 1819



Nicolae. ”



cimitir,cartierul








Burghelești(în partea








de Sud-Est a satului)


Tătărani
Sat Valea lui
Bosie
Biserica construită din lemn
25,În cimitir(partea
Anul 1806-1807



„Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
de Est a satului)


Todireşti
Sat Cotic
Biserica
din
lemn
,,Sfinții
148,În cimitir(în
Anul 1850



Voievozi”



partea de Sud-Vest a
satului)



Sat Drăgeşti
Biserica
din
lemn
„Sfântul
150,
În
Nordul
Anul1783



Gheorghe ”


satului


Anul










1878(refaceri)


Sat
Biserica din lemn
„Cuvioasa
85,În cimitirul satului
Sofronești
Anul1783,


Sofroneşti
Paraschiva”



Anul








1957(refaceri)

Văleni
Satul Văleni
Biserica din lemn „Adormirea
Maicii Domnului”
În centrul
Anii 1811-1815




satului,unde este și
cimitirul


Vinderei
Sat Obârşeni
Biserică construită din lemn cu
hramul „Sfântul Nicolae”
154,
În
centrul
Anul 1764




satului,este
biserica





din cimitir



Voineşti
Sat Obârşeni
Biserica din lemn „Adormirea
Maicii Domnului”
21, În cimitirul
Anul1818




satului Obârșeni



Sat
Biserică construită din lemn cu
hramul „Sfântul Nicolae”
42, În cimitirul
Anul1795,
Refăcută în anul
1829


Stâncășeni

satului Stâncășeni



Sat Voineşti
Biserica din
lemn
„Cuvioasa
108, În cimitir(în
Anul 1745



Paraschiva”


centrul satului)


Vultureşti
Sat Buhăești
Biserica din lemn „Adormirea
Maicii Domnului”
347,În locul numit
cimitirul,,Cărcășeni”,
Anul 1798
Refaceri în anul
1830









Biserica din lemn și vălătuci
„Sfinții Împărați Constantin și
Elena”
30, În cimitirul din
centrul satului
Anul 1834


Sat Ciofeni
Biserică construită din lemn cu
hramul„Sfântul Nicolae ”
31,În cimitir,la
Anul 1819




aprox.1 km (in partea





de Sud-Vest a





satului)



Sat
Biserica din lemn și vălătuci
32,
În
cimitirul
Anul1852

189

Dobrosloveşti
„Sfântul Dumitru”
satului
În sec.al -XX-lea
se reconstruiește


Sat Telejna
Biserica „Sfânții Voievozi”
(construită din vălătuci și lemn)
21,În cimitir, la 2km
de cartierul Telejna
Deal ( la Vest de sat)
Anul 1816


Sat Zăpodeni
Ansamblul
Biserică din lemn
cu hramul „Sfântul
Nicolae”
În cimitir,cartierul
Anii 1770-1775



Bisericii

Zăpodenii de Sus,( în




,,Sfântul

partea de Nord-Est)




Nicolae”
Turn clopotniţă
La Vest de biserică
Renovări multiple






în secolul al XIX-
lea ;adaptare






arhitecturală în






secolul al- XX-
lea

Zorleni
Sat Popeni
Biserica „Sfîntul Gheorghe”
384, În cimitirul
Anul1811




satului Popeni



Sat Simila
Biserica cu hramul „Sfinții
230, în centrul satului
Anul 1827-1830



Împăraţi Constantin şi Elena”



JUDEŢUL IAŞI

Dolheşti
Sat
Biserica din lemn,, Buna Vestire”
În cimitirul satului
Anul 1691


Brădiceşti




Dobrovăţ
Sat Dobrovăţ
Biserica
din
lemn

,,Sfântul
În satul
Dob
rovăț
Anul 1797



Pantelimon
”




Moldoveni






Mănăstirea Dobrovăţ
În zona Dobrovăț –
Rusi
Sec. XVI – XX



Biserica „Pogorârea Sf. Duh”



Anul 1503-1504



Biserica
Turn clopotniţă



Anul 1743



paraclis „Sf.
Zid de incintă



Secolul al XVIII
lea



Gheorghe”






Ciorteşti
Sat
Biserica cu
hramul

,,Tăierea
Str.Bisericii noi,nr.26
Anul 1809


Coropceni
Capului

Sfântului
Ioan





Botezătorul”







Schitu-Duca
Sat
Schitu
Biserica
,,Ad
ormirea
Maicii
Sat Schitu Duca
Anul 1705


Duca

Domnului,,









Sat Slobozia
Biserica ,,Sfântul. Nicolae”
In centrul satului
Anul1721


Sat Pocreaca
Biserica
,,Duminica

Tuturor
Pe valea
par
aului
Sfârşitul secolului



Sfinţilor”





Pocreaca


al XIX-lea


Sat Poieni
Biserica ,,Sfântul Nicolae”



Anul 1841

Grajduri
Sat
Ruinele schitului din ,,Poiana cu
schit”
În pădurea Boroseşti
Sec al XVII lea


Grajduri





sat Pădureni
Biserica lui ,,Cujbî”
Din Poiana cu Cetate.
Secolul al XVII-
lea

Scheia
Sat Şcheia
Biserica
din
lemn

,,Sfântul
În cimitirul satului,pe
un deal cu livadă
Secolul al XVII-
lea



Gheorghe”








Scânteia
Sat Boroşeşti
Biserica din
lemn
,,Naşterea
În cimiti
rul
din
Anul 1812



Sfântului
Ioa
n Bo
tezătorul”
centrul satului





(Sânziene)










Ipatele
Sat Bacu
Biserica „Sfântul Nicolae”
La marginea satului
Anul 1789

Mironeasa
Sat
Ansamblul
Bserica „Adormirea
La 9km Sud-Vest de
Iași



Schitu
Schitului
Maicii Domnului”




Hadâmbului
Hadâmbu –
Turnul de intrare



Secolul al XVII-
lea



Dealu Mare
Zidul de incintă








Corp anexă








Parc





Ţibăneşti
Sat Ţibăneşti
Biserica
„Duminica

Tuturor
Face parte din




Sfinţilor”





Ansamblul conacului




Biserica „Sfântul Spiridon”
În satul Tiganasi
Anul 1802



Biserica
di
n
lemn
,,Sfinții
În cimitirul satului
Anul 1780

190



Voievozi”




Dagâţa
satul
Biserica din lemn ,,Sfântul,Ioan
Botezătorul”
În satul Manastirea
Anul 1723


Mănăstirea




Madârjac
satul
Biserica din lemn ,,Adormirea
Maicii Domnului”
În nordul satului
Anul 1785


Mădârjac






Biserica din lemn ,,Sfântul Grigore
Bogoslovul”
În centrul satului
Anul 1816

JUDEŢUL NEAMŢ

Bozieni
Sat
Biserica din
lemn
,,Cuvioasa
Strada Eternităţii
Anul 1680


Crăieşti
Paraschiva”





JUDEŢUL BACĂU

Plopana
Sat
Rusenii
Biserica
din
lemn
„Sfinții
Satul Rusenii de Sus
Anul 1802


Răzeşi

Voievozi”






Filipeni
Sat Mărăşti
Biserica din lemn „Adormirea
Maicii Domnului”
În centrul
satului
Anul 1808,




Mărăști

Anii1900,1921






(refacută)

Răchitoasa
Sat Oprişeşti
Biserica „Sfinții Apostoli Petru şi
Pavel”
În partea de Sud a
satului
Anul 1750


Sat
Biserica din
lemn
„Cuvioasa
În partea de Nord-
Anul 1677


Răchitoasa
Paraschiva”


Vest a satului








Răchitoasa




Mănăstirea Răchitoasa
Pe valea Zeletinului
Secolele XVII –
XVIII



Biserica
„Adormirea
Maicii
Sat Rachitoasa
Anul 1698



Domnului”








Zid de incintă


Anul 1704



Clădiri vechi (N, NE, S)


Anul 1739

Motoşeni
Sat
Biserică veche din lemn
În centrul
satului
Anul 1763


Fântânele

Fântânele





Bisrică veche din lemn
În cătunul
Anul 1774




,,Fundătura Țepoaia”


Podu
Sat Fichiteşti
Biserica
din
lemn
,,Sfântul
În centrul satului
Anul 1813

Turcului

Gheorghe,,







Sat Podu
Biserica „Sfântul Ilie”
Sat Podu -Turcului,pe
Anul 1834


Turcului

DN 11A ,Podu-





Turcului


JUDEŢUL VRANCEA

Corbiţa
Sat
Ansamblul bisericii „Adormirea
Maicii Domnului”, Biserica din
lemn şi Turn clopotniţă
La intersecţia DJ
Anul 1760


Lărgăşeni

Adjud-Podu





Turcului- Lărgăşeni


Tănăsoaia
Sat Năneşti
Biserica din lemn „Intrarea în
Biserică”
În centrul satului, DN
Focşani- Brăila
Anul 1776

JUDEŢUL GALAŢI

Buciumeni
Sat
Biserica „Sfânta Treime”
În nordul satului, la
4 km de acestea, în
pădurea Buciumeni
Anul 1800


Buciumeni




Nicoreşti
Sat Nicoreşti
Biserica
„Naşterea
Maicii
În partea centrală a
satului
Anul 1728



Domnului”
- Ne
gustori






Ansamblul Bisericii-Serdaru:
În centrul satului
Anul 1780



biserica şi Turnul de clopotniţă





Ansamblul bisericii „Sfântul
În localitate
lângă
Anul 1807



Nicolae” – Banu: biserica şi zidul
de incintă
primărie



Cerțeşti
Sat Cerțeşti
Biserica din lemn „Adormirea
Maicii Domnului”
În localitate, în
Anul 1776




cimitirul satului




191Analizând datele centralizate în tabelul de mai sus, centralizare care a făcut referire la monumente de arhitectură cu statut de obiectiv de cult religios, au fost încadrate în această categorie atât bisericile cât şi mânăstirile, indiferent de perioada în care au apărut şi au fost constatate următoarele:
– 52 de monumente de cult religios au apărut înainte de anul 1800: 24 în judeţul Vaslui (din care

1 cu statut de mânăstire), 15 în judeţul Iaşi (din care 1 cu statut de mânăstire), 8 în judeţul Bacău

(din care 1 cu statut de mânăstire), 2 în judeţul Vrancea, 3 în judeţul Galaţi;

– 80 de biserici şi mânăstiri au fost construite în perioada cuprinsă între anii 1800 – 1900: 66 în

judeţul Vaslui (din care 4 mânăstiri, 3 turnuri cu clopolniţă, 2 ziduri de incită, 1 casă egumenică),

7 în judeţul Iaşi, 1 în judeţul Neamţ, 4 în judeţul Bacău, 2 în judeţul Galaţi;

– 10 obiective de cult religios după anul 1900: 9 în judeţul Vaslui (din care 1 cu statut de mânăstire şi 1 turn cu clopolniţă), 1 în judeţul Iaşi.

Foto. nr. 50 (stânga) – Biserica „Sf. Spiridon” din Bârlad (sursa: arhiva personală, aug. 2018).

Foto.nr. 51 (dreapta) – Biserica de lemn, monument istoric, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sat Lărgășeni, comuna Corbița, județul Vrancea (sursa: arhiva personală, mai 2018).

Foto nr.52 – Biserica de lemn, monument istoric, având hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, din satul Oprișești, comuna Răchitoasa, județul Bacău (sursa: arhiva personală, mai 2018).5.3. Alte edificii religioase – monumente istorice sau de arhitectură

Biserica romano – catolică ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel”se află pe Strada Mărăşeşti, nr. 2. în orașul Vaslui. Episcopul Marcu Bandulovici Bandini consemnează, prima mărturie, despre existența unei biserici catolice, în orașul Vaslui, în documentul ,,Codex Bandinius,,în anul 1646 (Diaconescu 2006) .
Din aceste scrieri aflăm că, biserica a suferit un incendiu ,în anul 1626 și tot ce a mai fost recuperat ,a fost luat de Biserica Romano-Catolică din Huși.
Prezența catolicilor ,în Vaslui este semnalată de Gheorghe Ghibănescu, în lucrarea sa,,Vasluiul-studii documente,,(1926), unde precizează că, în secolele al-XVIII-XIX-lea nu erau mai mult de 20 de familii catolice.
Sfânta liturghie s-a oficiat într-o casă particulară ,până la finalizarea construcției

bisericii, de către un preot catolic, venit din Iași.

În anul 1942 se constituie un comitet de inițiativă, care face demersuri legale. pentru construirea actualei biserici catolice. Autorizația de construcție a fost emisă pe data de 19 septembrie 1942 de Primăria Vaslui, și s-a finalizat în mai puțin de un an, sfințindu-se pe data de 26 aprilie 1943.
Construcția bisericii impresionează, prin stilul gotic amestecat cu trăsături

moderne,turnul cloptniței fiind asimetric și de proporții reduse.


Foto nr. 53 – Biserica romano – catolică, având hramul „Regina Sfântului Rozariu”, din municipiul Bârlad (sursa:

arhiva personală, aug. 2018).

Numărul mare de credincioși catolici, din eparhia catolică se datorează reorganizării

administrativ teritoriale ,din anul 1968, când orașul Vaslui devine reședință de județ.

Parohia catolică Vaslui s-a întemeiat în anul 1986, cu aportul numărului de catolici din regiunea Huși, având și o filială în municipiul Bârlad.Biserica romano – catolică din Bârlad este situată pe Bulevardul Republicii, nr. 11. Prima biserică din lemn apare menționată în documente, din anul1630 până in anul 1762. Tătarii au incendiat-o în anul 1759. O altă biserică a fost construită, între anii 1902-1904, care va fi și ea afectată de cutremurele din anii 1940, 1977și 1986. Catolicii au înălțat în anul 1990, actuala biserică catolică din Bârlad ,,Regina Sfântului Rozariu”. (fig. 67).
Biserica romano – catolică din Tecuci este situată pe Strada Tecucel, nr. 3A. În anul

1940 s-a amenajat într-un imobil, prima capelă, unde se țineau slujbele religioase. Biserica

actuală este construită în anul 1991 și are hramul ,,Nașterea Sfintei Fecioare Maria.”

În acest spațiu geografic, comunitatea evreiască a fost numeroasă având un trecut cu o istorie tumultoasă. În anul1943, Vasluiul avea o populație de 13000 de oameni, din care mai bine de 3800 erau evrei (http://arhivelenationale.ro/Comunitati-Evreiesti-din-Romania.-1818-
1959). În Bârlad, înainte de anul 1950 erau 4500 de evrei ,iar astăzi au rămas doar 27. În orașul Tecuci mai sunt doar 12 familii de evrei. Mărturii ale existenței acestei comunități stau lăcașurile de cult mozaic, astăzi foarte puțin frecventate, iar unele declarate monumente istorice (Streja, Schwarz, 2012).
Sinagoga din Bârlad este situată pe strada Sfântul Ilie nr. 5, fiind cunoscută locuitorilor ca „Templul cel Mare”, din anul 1834. Are o suprafaţă de 243 m2 şi este construită în stil neoclasic local. Este declarată monument istoric (fig. 68). În apropiere se află și o casă de rugăciuni evanghelică.
Sinagoga din Vaslui se găsește pe Strada Ștefan cel Mare nr 93 și a fost construită în

secolul al-.XX-lea .

În orașul Tecuci sunt două sinagogi: una pe Str. Bran, construită în anul 1840 și alta pe

Str. Gh. Asachi nr. 8, din sec. al-XX-lea.

Foto nr.54 – Sinagoga din Bârlad,

de pe strada „Sf. Ilie”, numită și

„Templul cel Mare”; (sursa: arhiva

personală, aug. 2018).CAPITOLUL VI EDIFICII CULTURALE

Prin tematica acestui studiu a fost vizată prezentarea unei continuităţi atât a preocupărilor ce privesc turismul dintr-o regiune,a patrimoniului turistic în cadrul turismului, dar şi a implementării corecte a potenţialului cultural specific, în vastul domeniu al activităţilor turistice. Realizarea acestor obiective a fost posibilă atât prin identificarea elementelor ce definesc spaţiul specific bazinului hidrografic al Bârladului, cât şi prin prezentarea responsabilă a fenomenelor geografice,a modului de integrare în teritoriu acestora şi corelarea elementelor identificate. Experienţa acumulată în domeniul geografiei şi în activitatea mea didactică mi-a oferit posibilitatea să abordez caracteristicile potenţialului turistic cultural,prin observarea evenimentelor culturale şi intraculturale de-a lungul timpului.
Tematica oferă posibilitatea de a prezenta, analiza complexă a fondului turistic natural şi antropic într-o formă sugestivă şi sintetică fără a ignora aspectul calitativ. Peisajul cultural impune o prezentarea a condiţiilor naturale şi antropice ce stau la baza dezvoltării, specificul comunităţilor, respectiv ocupaţiile şi meşteşugurilor tradiţionale, arhitectura tradiţională, resurse turistice etnografice, prezentarea evaluării vestigiilor istorice, a edificiilor cultural şi religioase , a resurselor de infrastructură ,de circulaţie turistică, cât şi reflectarea lor în mediul local.
În acest scop este necesară realizarea unei baze corecte a potenţialului turistic cultural şi a activităţii turistice specifice regiunii bazinului hidrografic al Bârladului, printr-un proces de inventariere a fondului existent şi a diferenţierii elementelor componente, a posibilităţilor de integrare a acestuia în рrοgrame dе οrganizarе şi dеzvοltarе turistică.
La nivelul teritoriului bazinului hidrografic al Bârladului a fost identificat un potenţial turistic natural, care prin componentele sale a fost inserat activităţii turistice (parcuri, păduri, rezervaţii naturale etc.) şi un potenţial turistic datorat vestigiilor arheologice, monumente istorice şi culturale (monumente de istorie, monumente de arhitectură, monumente de artă, elemente de etnografie, elemente economice şi construcţii cu valoare turistică etc.), care a permis popularizarea regiunii şi introducerea într-un sistem care să permită organizarea activităţilor turistice.6.1. Aspecte general privind specificul cultural

Turismul cultural de cele mai multe ori este catalogat ca fiind un turism de vizitare, datorită caracterului său practic, care presupune cunoaşterea prin observarea directă a obiectivului vizat, instruirea individului prin cunoaştere şi recreerea spirituală, de aici şi calificativul de resursă turistică.
În prezent, patrimoniul cultural reprezintă atât pentru zona luată în analiză cât şi pentru alte regiuni ale României, o resursă degradabilă, chiar dacă există o serie de resurse de dezvoltare venite atât din mediul intern cât şi din mediul extern. Păstrarea şi dezvoltarea resurselor patrimoniului cultural şi transformarea acestuia în obiectiv turistic sunt utile în identificarea de parteneriate şi resurse financiare ,pentru ca acestea să fie integrate în comunitate.
Oferta turistică din regiunea bazinului hidrografic al Bârladului se bazează pe existenţa elementelor culturale, sociale şi economice, cât şi pe elementele naturale, dar în mod special pe baza obiectivelor culturale şi istorice, prin vechimea acestora, care reuşesc să pună în evidenţă regiunea.
Atât identificarea, cât şi actualizarea listei cu obiective turistice din bazinul hidrografic al Bârladului a avut ca suport resursele bibliografice, completate cu informaţiile obţinute în urma practicii de teren. Astfel, au fost inventariate obiectivele culturale şi istorice (vestigii dacice, cetăţi şi biserici fortificate, construcţii contemporane etc.), obiective etnografice şi folclorice (creaţii populare şi materiale evidenţiate de obiceiuri, festivaluri artistice, datini, dansuri, literatura orală etc.), obiective naturale (parcuri, păduri, rezervaţii naturale etc.)
Tot din categoria atracţiilor turistice deosebite fac parte şi obiectivele antropice, în acest sens ajutându-le vechimea. Acestea au fost încadrate în categoria obiectivelor culturale datorită omului modern, care a început să aprecieze trecutul şi fondul istoric al umanităţii, trecut considerat ca fiind ideal, o sursă de inspiraţie, care necesitatea cunoaşterea şi înţelegerea.
Practicarea turismului în arealul bazinului hidrografic al Bârladului a fost posibilă şi datorită reţelei rutiere judeţene modernizată, chiar dacă cea locală nu este modernizată, afectând, astfel, vizitarea acelor obiective aflate în exteriorul acestor drumuri modernizate.
Obiectivele şi diferitele forme de interes turistic se grupează atât în lungul principalelor artere hidrografice, care în mare parte beneficiază de drumuri comunale nemodernizate, cât şi a drumurilor modernizate.Figura nr. 64 – Edificiile culturale din bazinul hidrografic al râului Bârlad (obiectivele localizate în programul ArcGIS pe harta topografică a României, ediţia 1985 şi pe ortofotoplanuri ale judeţelor, ed. 2005 scara 1:25.000).

6.2.Patrimoniul turistic cultural

Patrimoniul turistic cultural specific bazinului hidrografic al Bârladului, analizat sub aspectul atractivităţii evidenţiază faptul că, existenţa obiectivelor culturale asigură accesul la turism mai multor categorii de populaţie, indiferent de venituri sau nivel de pregătire, vârstă, persoane cu handicap sau tineret, deoarece pachetele şi programele turistice au fost realizate ca toţi turişti să aibă acces la acestea.În regiunea luată în studiu, sub aspect cultural, se impun o serie de monumente de arhitectură din diferite secole, situri arheologice, o reţea muzeistică semnificativă, biblioteci apărute în diferite perioade istorice, instituţii artistice care au ca obiectiv principal organizarea de spectacole şi concerte, atât locale cât şi regionale, echipe de teatru recunoscute regional şi naţional, o serie de manifestări etnofolclorice, tarafuri şi colective de obiceiuri populare etc.
În cele ce urmează vor fi prezentate într-o sinteză principalele categorii de monumente, fiind evidenţiate principalele obiective considerate atractive, prin care bazinul hidrografic al Bârladului se impune în peisajul turistic:
– vestigii arheologice: cetatea geto-dacică de la Buneşti-Avereşti, o davă fortificată, cu trei niveluri de locuire din perioade diferite (prefeudale, geto-dacică, epoca bronzului – cultura Nouă) ;cetatea antică Piroboridava de la Poiana-Nicoreşti (Foto 55); situl arheologic Valea Seacă, cunoscut pentru cele 547 de morminte, care au aparţinut unei aşezări şi necropole din epoca migraţiilor; situl arheologic Trestiana, o aşezare din neolitic, fiind recuperate o serie de materiale arheologice, ceramică, unelte, dar şi artefacte confecţionate din cornuri şi dinţi de animale, bijuterii ; fortificaţiile (cetăţile) din pământ de la Bârlad, din evul mediu, construite de Ştefan cel Mare; ruinele medievale ale Curţii Domneşti de la Vaslui, din anul 1490; Movila lui
Burcel; Bătălia de Vaslui .

Foto nr. 55 Cetatea antică Piroboridava de la Poiana-Nicoreşti: privire de ansamblu şi obiecte găsite în urma săpăturile arheologice (sursa: www.comunapoiana.n.nu)

– monumente de artă plastică cu valoare arhitecturală: fostul Palat al Justiţiei din Vaslui; conacul Rosetti – Balş din satul Pribeşti; conacul Prezan din satul Schinetea Vaslui; conacul din satul Soleşti, construit de familia Rosetti – Solescu ș.a.;- monumente de artă plastică comemorative: monumentul funerar al lui Pavel Şubin aflat în curtea Bisericii "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Vaslui; statuia lui Ştefan cel Mare de la Băcăoani; statuia lui Nicolae Roşca Codreanu din Bârlad; bustul scriitorului Alexandru Vlahuţă; bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza ș.a.;
– muzee şi case memoriale: Muzeul Vasile Pârvan înfiinţat de Stroe Belloescu în anul 1914; Muzeul Mixt din Tecuci care conţine exponate de arheologie, artă plastică şi numismatică; Muzeul etnografic Muntenii de Sus adăpostit de o casă ţărănească, construită din bârne şi care conţine elemente de artă populară; Casa memorială Emil Racoviţă; Casa Mavrovordat; Casa Ghica din Vaslui ș.a.

6.2.1. Situri arheologice
Bazinul hidrografic al Bârladului reprezintă o regiune străveche cu caracter de continuitate, cu începuturi încă din paleolitic, cu urme evidente ale civilizaţiei de tip familial.
Pentru turism importante sunt dovezile materiale descoperite în aceste situri, la suprafaţa solului sau în interiorul acestora şi modul în care sunt prezentate în cadrul muzeelor ce adăpostesc aceste mărturii ale continuităţii societăţii umane moldoveneşti.
Situl arheologic conform literaturii de specialitate şi a definiţiei generale prezentată în DEX, ediţia 2016, reprezintă "arealul unui habitat uman, pe suprafaţa căruia regăsim vestigii arheologice din diferite perioade de timp". Conform listelor furnizate de Patrimoniul cultural naţional al României, a actualizărilor permanente ale Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în anul 2015, în regiunea luată în studiu, au fost înregistrate un număr de
72 situri arheologice, împărţite după cum urmează: 29 situri arheologice în judeţul Vaslui (40,3%), 21 situri arheologice în judeţul Iaşi (29,2%), 3 situri arheologice în judeţul Neamţ (4,2%), 9 situri arheologice în judeţul Bacău (12,5%), 9 situri arheologice în judeţul Galaţi (12,5%) şi 1 sit arheologic în judeţul Vrancea (1,3%) (Fig.nr.60, Tab.nr.29).

Figura nr. 60 Frecvenţa siturilor arheologice în funcţie de localizareSituaţia actuală a acestor situri la nivelul întregului bazin hidrografic poate fi urmărită în

tabelul centralizator nr. 29 şi în reprezentarea cartografică ce însoţeşte această prezentare.

Tabelul nr.29

Situri arheologice din diferite perioade aflate pe teritoriul bazinului hidrografic al
Bârladului

Denumire
Denumirea
Denumirea


Localizarea
Secolul / Perioada / Cultura

oraş/comună
sectorului
sitului
arheologic




component
(aşezării)





JUDEŢUL VASLUI

VASLUI
În oraş
Punctul arheologic
la 2,5 km sud-vest de
municipiul Vaslui
Sec. XV
Epoca medievală



„Dealul Paiului” –
cetate din pământ





Curţile domneşti
din
Str. Ghica Vodă
Sec. XV – XVI



municipiul Va
slui

(în sudul bisericii
Epoca medievală






„Sfântul Ioan”)


Albeşti
Sat
Cetate
La circa 6 km în estul
satului( în pădure şi la
300 m S-SV de locul fostului schit Vladnic)
Sec. IV – III î.e.n.
Latène


Comi Albeşti




Băcani
Sat Suseni
Ruinele fostei
Ruinele le regăsim în
curtea fostului IAS
Sec. XVII
Epoca medievală



biserici,din Suseni cu





hramul ,,Adormirea





Maicii Domnului”



Banca
Sat
Sit
Aşezare
Pe malul stâng al
Sec. IX – X



Gara Banca
arheologic,

râului Bârlad( la
Epoca
medievală



punct „Şapte

aproximativ 800 m
timpurie




case”, azi
Aşezare
vest de sat )
Sec. IV e.n



Sălcioara


Epoca migraţiilor

Bogdăniţa
Sat Schitu
Biserica „Sfântul.
Ruine aflate
în
Anii 1845-1847



Nicolae” – Ruinele
cimitirul satului



Buneşti
–
Sat Armăşeni
Sit
Aşezare
Pe malul stâng al
Sec. X – XI


Avereşti


arheologic
Aşezare
pârâului Crasna( la
Epoca
medievală






circa 2 km sud de sat
timpurie






Aşezare
şi la 200 m nord de
Sec. VI – VII






moara Negruţi)
Epoca migraţiilor





Aşezare

Sec. III – IV e.n







Epoca bronzului







târziu







cultura Noua



Sat Buneşti
Cetate
la 1 km est de sat(zonă
numită„Dealul
Bobului sau Bob )
Sec. IV – III î.e.n
Latène
Cultura geto-dacică

Ciocani
Sat
Sit
Necropol
„Dealul Balaurului” se
află la 300 m est de satul Podu Petriș
Sec. IV e.n


Podu Petriş
arheologic,
ă

Epoca bronzului



punct
Aşezare





„Dealul






Balaurului”




Creţeşti
Sat Creţeşti
În Dealul Cetății-cetate
La o distanță de 2 km
de sat,în pădure
Sec. IV – III î.e.n

Dăneşti
Satul Dăneşti
În locul numit„La Islaz”
– aşezare
într-o zonă de păşune.
la 500m sud de satul
Dănești
Evul mediu

Dodeşti
Satul Dodeşti
Sit
necropol
În punctele,,La Șipot”
,,Călugăreasca”la
Evul mediu



arheologic
ă






în punctele
Aşezare
limita dintre Dodești și
cartierul Tămășeni
Evul mediu timpuriu



satului
Aşezare

Secole V – VII
Perioada migraţiilor



Dodești






numite:La
Aşezare

Secolele. IV e.n
Epoca romană târzie



Șipot și






Călugăreaca
Aşezare

Sec. II –

III
e.n



punctele La


Perioada romană




Şipot şi
Aşezare

Hallstatt



Călugăreasc
Aşezare

Epoca bronzului



a







Aşezare

Eneolitic

Dumeşti
Sat Dumeşti
Punctul „Între pâraie” –
aşezare
Aflată la 1 km nord-
est de sat
Eneolitic
Cultura Cucuteni









Punctul „La Şanţuri” –
aşezare întărită
Aflată în pădure( la
aproximativ 5 km sud- est de sat )
Sec. IV – III î.e.n
Latène
Cultura geto-dacică

Epureni
Sat Horga
Sit
Aşezare
În zona podului C.F.R.
pe partea dreaptă
Sec. VII – VIII
Evul mediu timpuriu



arheologic







Aşezare

Sec. IV e.n









Perioada

romană






târzie







Aşezare

Cultura geto-dacică și
cultura Latène




Aşezare

Epoca de bronz târzie
Cultura Noua




Aşezare

Perioada cuprinsă






secolelor IV – III î.e.n
Cultura Latène

Gârceni
Sat Gârceni
Sit
Aşezare
În partea sud-estică a
satului
Perioada romană



arheologic,
Aşezare

Cultura Hallstatt



punct
Aşezare

Epoca de bronz
Cultura Monteoru



„Coada






Plopilor”
Aşezare

Perioada eneolitică






Prezența Culturii






Cucuteni A şi A-B



Sit
Necro-
Zona dintre râul Elan
sec. II – IV e.n
Epoca romană



arheologic,
polă
și șoseaua




punctul
Necro-
principală,Bârlad-
Epoca bronzului



Giurcani
polă
Murgeni,,pe o lungime
de 9Km ,la 2km de limita sudică a satului Gârceni


Griviţa
Sat Trestiana
Sit arheologic, punctul
„Trestiana”
la 500 m nord-vest de
satul Trestiana
Neolitic timpuriu

Ibăneşti
Satul Ibănești
Sit
Aşezare
Pe un teren arabil la 2
Perioada

secol
elor



arheologic

km de sat(partea
XVI – XVIII







vestică)
Perioada

ev
ului






mediu







Aşezare

Perioada
medievală




Aşezare

târzie







Aşezare

Perioada secolelor V
– VII
Perioada migraţiilor




Aşezare

Secolul al- IV-lea e.n






Perioada romană






târzie




Aşezare

Culura Latène și

201






Cultura geto-dacică

Ivăneşti
Sat Ivăneşti
Sit
Aşezare
La 1 km nord de sat
Sec. XVII – XVIII
Epoca medievală



arheologic







Aşezare

Sec. X – XII






Epoca medievală






timpurie




Aşezare

Perioada secolelor II –
III e.n
Perioada romană




Așezare

Cultura Latène






Perioada culturii






geto-dacică




Aşezare

Hallstatt

Olteneşti
Sat Târzii
Punctul arheologic „La
Cetate” sau „Stana” – cetatea
Aflat la marginea sud-
sud-estică a satului(în
pădure)
Sec. V – IV î.e.n
Latène

Perieni
Sat Perieni
Sit
Aşezare
La marginea
nord-
Sec. III – IV e.n
Perioada romană



arheologic,

vestică a satului





punct „Râpa
Aşezare


Cultura
Latène
și



Râşcanilor”/



geto-dacă





,,Roşcanilor










Aşezare


Cultura Hallstatt




Aşezare


Perioada neoliticului







târziu și din etapa







ceramicii liniare




Aşezare


Perioada neoliticului







târziu







Piese arheologice







datate din cultura







Starcevo-Criș

Poieneşti
Sat Poieneşti
Sit
Necro-
la marginea de vest a satului
Sec. XIV – XVI
Epoca medievală



arheologic,
polă





punct
Necropol

Sec. II – I î.e.n



„Dealul
ă

Latène târziu



Teiului” sau


Cultura Poieneşti-



„Măgura”


Lukasevka




Aşezare

Sec. III e.n






Epoca daco-romană




Aşezare

Sec. III e.n






Epoca daco-romană






cultura Poieneşti-






Vârteşcoi




Aşezare

Sec. IV – III î.e.n
Latène
Cultura geto-dacică




Aşezare

Epoca bronzului






Cultura Noua




Aşezare

Neolitic








Cultura
Cucuteni,






faza A III



Rebricea
Sat
Sit
Așezare
Pe dealul ,,La Chiuă”
așezat în partea de est
a satului
Secolul al VIII-lea


Rateşu Cuzei
arheologic,

Aşezare

perioada evului



punct „La


mediu timpuriu



Chiuă”
Aşezare

Secolele V – VI
Perioada migraţiilor




Aşezare

Secolul al IV-lea e.n






Perioada romană






târzie

202



Aşezare


Cultura Latène




Aşezare


Culura Hallstatt




Așezare


Perioada
epocii







bronzului târziu





Aşezare


Perioada







neolitică,cultura







Cucuteni,faza A




Așezare


Perioada







neoliticului,aparține







culturii Precucuteni




Aşezare


Neolitic timpuriu







cultura Starcevo-Criş

Roșiești
Satul
Situl
Așezare
Într-o zonă cu teren
Din secolele II – III
e.n
Perioada romană


Gura Idrici
arheologic

arabilpe malurile




din locul

Râului Idrici,la




„La Coşere”
Aşezare
marginea satului,în
Cultura Latène




Aşezare
zona nord-estică
Cultura Hallstatt




Aşezare

Perioada






eneolitică;piese






arheologice cu aspect
corespunzător pentru






cultura Stoicani-






Aldeni




Aşezare

Eneolitic






Cultura Cucuteni A

Suletea
Sat Federeşti
Punctul arheologic
La 1,5 km sud-vest de
sat
Sec. IV – III î.e.n
Latène
Cultura geto-dacică



„Cetăţuia” – cetate





Castru
În zona
punctului
Sec. II e.n




arheologic

Epoca romană

Todireşti
Sat Drăgeşti
Sit
Aşezare
Punct aflat la 500 m
sud-sud-vest de sat
Perioada secolelor X
– XVII
Evul mediu



arheologic,






punct „Sub






Silişte”
Aşezare

Perioada secolelorV –
IX
Perioada migraţiilor




Aşezare

Perioada secolelor II –
IV e.n
Perioada romană




Aşezare

Cultura Latène și






piese arheologice din
perioada geto-dacică




Aşezare

Epoca bronzului






târziu






cultura Noua

Zorleni
Sat Simila
Sit
Necro-
La 2,5 km nord-nord-
Sec. IV – V



arheologic,
polă
vest de municipiul
Epoca migraţiilor



punct

Bârlad ;pe ambele
cultura Sântana de



„Baraj”

maluri ale pârâului
Mureş




Aşezare
Valea Seacă ,la 3 km
Secolele al X –lea,și





Sud-Vest de satul
al – XI-lea





Simila
Perioada medievală






timpurie




Aşezare

Perioada secolelor IV

203





- VPerioada






migraţiilor piese






arheologice care






aparțin






culturiisântana de






Mureș

JUDEŢUL IAŞI

Dolheşti
Sat Brădiceşti
Sit
Aşezare
La circa 700 m sud-
vest de sat
Sec. XV – XVI



arheologic,


Epoca medievală



punct
Aşezare

Sec. XI – XII



„Odaie”


Epoca medievală






timpurie




Aşezare

Sec. IV p.Chr.
Epoca daco-romană




Aşezare

Sec. II – III e.n
Epoca romană




Aşezare

Sec. V – I î.e.n
Latène




Aşezare

Sec. VI – V î.e.n
Hallstatt final




Aşezare

Cultura Hallstatt






grupul Cozia

Ciorteşti
Sat Şerbeşti
Sit
Aşezare
La 2,5 km sud-vest de
sat
Latène



arheologic


Cultura geto-dacică



„Fundătura
Aşezare

Sec. IV î.e.n
Epoca daco-romană



11”







Aşezare

Epoca medievală




Aşezare

timpure






Cultura Dridu

Dobrovăţ
Sat Dobrovăţ
Sit
Aşezare
la 2 km de mănăstirea
Sec. I î.e.n-I e.n
Latène



arheologic,

Dobrovăţ şi la




punct
Aşezare
marginea sud-vestică a
Sec. III – I î.e.n
Latène



„Cetăţuie”

satului





Aşezare

Sec. IV – III î.e.n
Latène



Punctul arheologic
Aflată la circa 3 km
Epoca
medievală



„Palanca” – fortificaţie
nord-vest de sat, teren
timpurie





aflat între pâraiele






Pietrosu şi Palanca





Sit
Aşezare
la circa 3 km la sud de
sat( pe partea dreaptă a şoselei Dobrovăţ – Codăeşti)
Sec. XVI – XVII
Epoca medievală



arheologic,






punct
Aşezare

Sec. IV p.Chr.
Epoca daco-romană



„Tarlaua






Velniţa”




Schitu Duca
Sat Dumitreştii
Sit
Aşezare
la 200 m de nordul
satului
Sec. IV p.Chr.
Epoca daco-romană


Gălăţii
arheologic,






punct
Aşezare

Sec. II – III e.n
Latène târziu



„Tarlaua






Rachiţă I –
Aşezare

Sec. III – I î.e.n
Latène



II”







Aşezare

Hallstatt




Aşezare

Paleolitic superior –
gravettian



Sit
Aşezare
La 1km sud-vest de
Sec. IV p.Chr.
Epoca daco-romană



arheologic,

biserică,pe partea




punct
Aşezare
dreaptă a șoselei pe
Sec. II – III e.n
Latène târziu



„Tarlaua

sensul de drum Iași-




Cimitir”
Aşezare
Vaslui
Sec. II î.e.n

204





Latène




Aşezare

Paleolitic superior –
gravettian

Grajduri
Sat Poiana
Sit
Aşezare
punctul ,,,La Cetate se
Perioada din eneolitic
Piese datate Culturii Cucuteni, faza A Cultura Latène



arheologic,

află în marginea




punct

satului Poiana




„Cetate”




Scheia
Sat Scheia
Situl
Aşezare
la nord-est de satul
Şcheia
Sec. III – II î.e.n.
Cultura Latène



arheologic






din punctul
Aşezare

Perioada romană



„Humărie”
Aşezare

Perioada
secolelor






VIII – X







Perioada
medievală






timpurie



Sat
Sit
Aşezare
la 200 m vest-sud-vest de sat
Sec.II –III e.n.
Epoca romană


Satu Nou
arheologic,






punctul
Aşezare

Sec.XI – XII



„Promoroa-






ce-Gârla lui






Chifor”






Sit
Aşezare
la marginea de nord-
vest a satului
Perioada eneolitică și



arheologic,


fazele A,AB ale



punctul


Culturii Cucuteni



„Promoroa-
Așezare

Perioada secolelor II-
III-e.n



ce-Nord”







Aşezare

Perioada cuprinsă






între secolele VIII-IX




Așezare

Din perioada






secolelor XVI-XVII



Sit
Așezare
În zona de sud –est a
satului
Eneoliticul Final



arheologic,


Cultura mormintelor



punctul


cu ocru



„Şesul lui
Așezare

Perioada bronzului



Ştefan”


Târziu și prezența






pieselor arheologice






din Cultura Noua




Așezare

Sec. II – III e.n.
Epoca romană




Aşezare

Sec.V – VI






Epoca migraţiilor




Aşezare

Sec.XVI – XVII

Scânteia
Sat Boroşeşti
Sit
Aşezare
pe pantele vestice ale
Sec. XIII




arheologic,

Dealului Cujbă( la
Epoca
medieval



punctul

circa 1 km nord de sat)
timpurie




„Cujbă”
Aşezare

Sec. XI – XII






Epoca medievală






timpurie




Aşezare

Eneolitic final






Cultura Horodiştea –
Erbiceni



Sit
Necro-
Pe versantul sudic al
Dealului Boroseşti( la circa 500 m vest de sat)
Sec. III-I î.e.n



arheologic,
polă

Latène târziu



punct „Pe


cultura Poieneşti-



Lesa”


Lukaşevka




Aşezare

Sec. XVII – XVIII
Epoca medievală




Aşezare

Sec. IV şi VI e.n






Epoca medievală

205






timpurie




Aşezare


Sec. III-I î.e.n
Latène




Aşezare


Sec. IV – III î.e.n
Latène




Aşezare


Eneolitic final







cultura Horodiştea –
Erbiceni

Ipatele
Sat Bâcu
Sit
Aşezare
Punct aflat între pârâul
Stavnic şi drumul spre satul Cioca – Boca (comuna Şcheia), la circa 1 km nord-est de sat
Sec. III – IV e.n
Epoca daco-romană



arheologic,






punct
Aşezare

Latène



„Doschina”


cultura geto-dacică



Sit
Aşezare
Punct aflat pe malul
Secolele XVI-XVII



arheologic,

stâng al pârâului
Perioada medievală



punct „Beci”
Aşezare
Stavnic şi pe dreapta
Secolele V-VI





drumului spre satul
Perioada migrațiilor




Aşezare
Frenciugi (comuna
Secolul al – IV-le
după Christos perioadadaco-romană





Şcheia) la 500 m est
de sat





Aşezare

Secolele II – III e.n
Cultura Latène târzie




Aşezare

Perioda bronzului






târziu






Cultura Noua

Ţibăneşti
Sat Ţibăneşti
Sit
Aşezare
La marginea
nord-
Epoca medievală



arheologic,
Necro-
vestică a satului





punct „La
polă






Şanţuri”





Ţibana
Sat Poiana
Sit arheologic, punct
pe un platou înalt (la
3 km nord-nord-est)
Sec. IV – III î.e.n
Latène


Mănăstirii
„Între Şanţuri” -cetate



Dagâţa
Sat Boatca
Sit arheologic,
la limita cu comuna
Ţibana( la circa 3 km nord-nord-est de sat)
Eneolitic
Cultura Cucuteni, faza A



punct „Cetatea Mare”





sau „Cetatea Gârbeşti”




Sat Dagâţa
Sit
Aşezare
Punct aflat în
Sec. XVI – XVII
Epoca medievală



arheologic,

marginea de sud-est a




punct
Aşezare
satului
Sec. XI




„Dealul


Epoca
medievală



Ţintirim II”


timpurie





Aşezare

Sec. VIII – X






Epoca medievală






timpurie




Aşezare

Latène






cultura geto-dacică



Sit
Biserică
la circa 300 m de
Epoca medievală



arheologic,
Aşezare
marginea sud-estica a
Sec. II î.e.n
Latène



punct

satului




„Saivane”




JUDEŢUL NEAMŢ

Bozieni
Sat Bozieni
Sit
Aşezare
În sat ( zona cunoscută
,,Cenuşărie,,)
Sec. II – III e.n



arheologic,
Aşezare

Sec. XV – XVII



punct „La






Cenuşărie”






Aşezare
În sat în zona
Sec. XV – XVII




cunoscută Cuptoare


Bîra
Sat Rediu
Sit
Cetate
În sat ( zona cunoscută
,,Cetate,,)
Sec. XVIII



arheologic,
de





punct „La
pământ



206


Cetate”
Aşezare


Sec. IV e.n




Aşezare


Hallstatt




Aşezare


Eneolitic







Cultura Cucuteni

JUDEŢUL BACĂU

Onceşti
Sat Bărboasa
Punctul arheologic
pe malul drept al
Epoca bronzului,
Cultura Monteoru



„Podul Morii” – aşezare
râului Berheciului( la
600 m în partea sudică a satului Onceşti)




Sit
Aşezare
la 200 m nord de
Secolul al- V-lea î.e.n
Cultura Hallstatt târziu



arheologic,

Biserica „Naşterea




punct

Maicii Domnului” din




„Dealul
Aşezare
sat
Perioada Bronzului
târziu dar și piese arheologige datate Cultura Noua



Bărboasei”





















Așezare

Perioada epocii
bronzului și prezența
Culturii Monteoru
















Sat Onceşti
Punctul arheologic
În partea vestică a
satului
Sec. VIII – IX
Epoca medieval timpurie



„Poarta Ţarinei” sau





„Dâmbul lui Gologan” –
aşezare





Punctul „Valea Iepei” –
necropolă
la marginea de est a
satului
Sec. II – III e.n
Epoca romană
Cultura carpică

Răchitoasa
Sat Dănăila
Punct

arheologic
la 1,2 km nord de sat
Sec. II î.e.n – sec. I
e.n
Latène
Cultura geto-dacică



„Salahor
-
Putini” –





aşezare





Vultureni
Sat Lichitişeni
Sit
Aşezări
În partea vestică a
satului
Cultura Cucuteni



arheologic,


Sec. IX – X




punct „Pe


Epoca
medieval



tablă”


timpurie







Sec. III – IV e.n
Epoca daco-romană






Epoca bronzului
târziu
Cultura Noua




















Eneolitic
Cultura Cucuteni








Glăvăneşti
Sat Glăvăneşti
Punct arheologic
La nord de sat, de-a
Sec. IV-III î.e.n
Epoca daco-romană



„Cociuba Dămăcuşa” –
lungul drumului




aşezare
comunal



Sat Muncelu
Sit
Aşezare
Punct arheologic aflat
la 1 km vest de sat
Perioada secolelor II –
I î.e.n
Piese care aparțin
Culturii Latène și
Culturii Geto-dacice



arheologic






Tăvădăreşti,






punct






„Valea






Glodului”







Aşezare

Perioada
epocii






bronzului





Aşezare

Perioada neolitică

Podu Turcului
Satul Căbești
Punctul arheologic
În nordul
satului
Perioada
bronzului



numit,,Râpa Bujorii,,
Căbești

târziu și
piese






arheologice
care






aparțin de


207







JUDETUL VRANCEA

BOGHEȘTI
Satul Iugani
Punct
Așezare
Pe valea pârâului
Secolulal- IV –lea e.n



arheologi
Necropol
Pereschiv,malul stâng
Perioada migraţiilor




ă
al acestuia, la 3 km est
și piese arheologice





de sat
care aparțin de






Cultura Sântana –de-
Mureș-Cerneahov

JUDEŢUL GALAŢI

Ghidigeni
Sat Gârbovăţ
Punct arheologic -„La
Zahareasca” – aşezare
la 1,5 km sud-est de
sat
Sec. XIII – XII î.e.n

Epoca bronzului târ- ziu

Cultura Noua













Brăhăşeşti
Sat Cosiţeni
Punct arheologic
la confluenţa văilor
Sec. IV – III î.e.n
Latène
Cultura geto-dacică



„Cetăţuia” ( a fost o
râurilor Zeletin şi




cetate construită din
Berheci şi la 300 m




pământ)
nord de şoseaua ce





leagă aşezările Gohor-
Brăhăşeşti


Buciumeni
Sat Buciumeni
Sit arheologic
Între localităţi
Sec. II – IV e.n
Epoca migraţiilor



Valul lui Atanaric



Ţepu
Sat Ţepu
Sit arheologic
Între localităţi
Sec. II – IV e.n
Epoca migraţiilor



Valul lui Atanaric



Umbrăreşti
Sat Umbrăreşti
Punct arheologic –
la marginea de est a
satului Tămăşeni
Sec. IV î.e.n



aşezare


Eneolitic târziu






Cultura Gumelniţa,






aspectul Stoicani –






Aldeni

Barcea
Sat Barcea
Sit
Aşezare
la 500 m V de şoseaua
ce leagă localităţile
Tecuci-Galaţi
Secolul al -IV-lea e.n



arheologic,
Necropol

Perioada migraţiilor



punct
ă

Piese arhelogice



„Grădina de


datate din Cultura



zarzavat”


Sântana-de –Mureș-






Cerneahov

Munteni
Sat Munteni
Sit arheologic Valul lui
Atanaric
Între localităţi
Sec. II – IV e.n
Epoca migraţiilor

Corod
Sat Corod
Sit arheologic Valul lui
Atanaric
Între localităţi
Sec. II – IV e.n
Epoca migraţiilor

Matca
Sat Matca
Sit arheologic Valul lui
Atanaric
Între localităţi
Sec. II – IV e.n
Epoca migraţiilor



Analizând datele referitoare la siturile arheologice aflate în bazinul hidrografic al

Bârladului, centralizate în tabelul de mai sus, se evidenţiază următoarea situaţie: din Paleolitic –

2 situri; din Neolitic – 8 situri; din Eneolitic, Cultura Cucuteni, Cultura Gumelniţa – 14 situri; din Hallstatt – 10 situri; din sec. IV – III î.e.n Latène – 37 situri; din sec. IV – III î.e.n Cultura geto- dacică – 16 situri; din sec. II – III, Epoca romană, Cultura carpică; Epoca migraţiilor – 14 situri; din sec. III – IV e.n – 8 situri; sec. IV e.n, Epoca migraţiilor – 36 situri; din epoca medievală – 42
situri.

208