CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [620596]

CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 1
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 2
1. POTENȚIALUL HIDROTU RISTIC AL LACURILOR – ASPECTE TEORETICE ………………………….. …………… 4
1.1. Potențialul turistic indus de proprietățile morfometrice ale lacurilor ………………………….. …….. 4
1.2. Potențialul turistic dat de tipurile genetice de lacuri ………………………….. ………………………….. . 7
1.3. Potențialul turistic dat de particularitățile morfologice ale țărmului lacustru ………………………. 8
1.4. Potențialul turistic oferit de proprietățile cantitative și calitative ale apelor lacustre ……………. 9
1.5. Potențialul turistic oferit de dinamica apelor lacustre ………………………….. ……………………….. 10
1.6. Potențialul turistic oferit de faună ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
1.7. Potențialul turistic lacustro -habital ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
2. POTENȚIALUL HIDROTURISTIC AL COMPLEXULUI LACUSTRU BELIȘ -FÂNTÂNELE ……………………….. 13
2.1. Localizare. Istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
2.2. Caracteristicile morfometrice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14
2.3. Caracteristicile climatice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 17
2.4. Relieful și vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
2.5. Hidrografia bazinului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 19
2.6. Activitățile turistice asociate complexului lacustru Beliș -Fântânele ………………………….. ……… 22
2.6.1. Potențialul oferit de lacurile de acumulare/de agrement ………………………….. ……………. 22
2.6.2. Elemente complementare de susținere a potențialului turistic ………………………….. ……. 22
– balneație, plimbări de agremen t – mijloace nautice ………………………….. ………………………….. ….. 22
2.7. Infrastructura de transport si de cazare ………………………….. ………………………….. ……………… 22
2.8. Analiza SWOT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
3. STUDIU DE CAZ ASUPRA GRADULUI DE CUNOAȘTERE ȘI VALORIFICARE A ZONEI ………………………. 23
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 24
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 24
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24

INTRODUCERE
Termenul turism, de origine engleză (prin filieră franceză), cu sensul de bază de călătorie
de plăcere, s -a extins asupra unei game foarte variate de activități economice în scopul destinderii
și a nevoii de evadare din cotidi anul urban în condițiile creșterii continue a nivelului de trai, dar și
al stresului la care organismul uman este supus în contextul civilizației industriale.
Turismul ca orice activitate economică are o anumită localizare, valorifică anumite
„resurse”. Din acest punct de vedere, turismul este acea activitate economică care încearcă să
exploateze avantajele pe care le oferă unele elemente ale peisajului (natural sau antropic), în scopul
valorificării superioare a acestora.

Valorificarea turistică a unei așezări sau a unui teritoriu înseamnă valorificarea produsului
turistic, ce reprezintă obiectul de schimb principal în cadrul economiei turismului și cuprinde un
complex de bunuri și servicii caracterizate printr -o repartiție diversificată sub raport calit ativ și
cantitativ în timp și spațiu. Valorificarea produsului turistic se realizează prin intermediul pieții
turistice ce reflectă transferarea produsului turistic de la producători la consumatori sub forma unui
„bun de larg consum” în cadrul turismului d e masă, a turismului social, caracteristic deceniilor
postbelice.

Baza materială turistică cuprinde ansambul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement,
alimentație publică și transport, destinate satisfacerii cererii turistice. Baza materială este a ceea
care permite „fixarea la obiectiv” a subiecților care, într -un interval de timp prestabilit, valorifică
componentele fondului turistic natural și antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic
și varietatea formelor de manifestare a acest eia, se impune în peisajul cu valențe turistice (unitate
montană, stațiune, centru urban sau așezare rurală) și face parte din ansamblul de măsuri ce
concură la amenajarea turistică.

Lacurile naturale sau artificiale constituie de multă vreme pretextul de zvoltării unor
activități turistice datorită efectului peisagistic. Turismul lacustru este o variantă intermediară între
turismul litoral și cel montan, având un caracter complementar. La latitudini acceptabile, apele
lacustre pot fi utilizate și pentru tu rismul balnear sau de agrement, iar în combinație cu relieful

montan, poate conduce la forme de turism dintre cele mai complexe (lacurile alpine). Cu toate
acestea, activitățile balneare sunt restricționate de particularitățile apelor lacustre (temperatură mai
mică, salinitate redusă, curenți mai slabi, absența plajelor etc.) și de aspectele ecologice care derivă
din concurența celorlalte activități economice, ecosistemele lacustre fiind mult mai sensibile decât
cele marine. Apropierea munților creează pent ru multe regiuni lacustre o ambianță deosebită,
ideală pentru un turism elitist polivalent, axat pe activități de animație (cazinouri, concerte,
festivaluri, concursuri sportive).
În România există peste 3.450 de lacuri (din care 2300 sunt naturale și 1150 artificiale) .
Suprafața totală a lacurilor este de circa 2.620 km2 ceea ce reprezintă 1,1% din suprafața țării
(Bătinaș & Sorocovschi, 2002) . Lacurile sunt în general mici ca suprafață, 91,5% din lacuri au
suprafața sub 1 km2.
Lucrarea de față se referă la valorificarea potențialului turistic al lacului de acumulare Beliș
– Fântânele din județul Cluj.
Lucrarea de față este structurată în ….

1. POTENȚIALUL HIDROTURISTIC AL LACURILOR – ASPECTE
TEORETICE
Dintre principalele forme de prezență a hidrografiei în turism, un rol important îl au
lacurile.
Hidrologia lacurilor sau Limnologia (limnos (gr) –lac) studiază geneza cuvetelor lacustre,
dinamica, regimul și bilanțul apei din lacuri, caracteristicile cantitativ e și calitative ale acestor
unități acvatice (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Lacurile au o valoare turistică mai bine conturată decât apele curgătoare, în sensul că
varietatea peisagistică este mai mare. Valoarea turisti că este legată și de geneza lor, de proprietățile
morfometrice, de varietatea tipologică, de proprietățile cantitative și calitative, de dinamică, faună
precum și de potențialul lacustro -habital.

1.1. Potențialul turistic indus de proprietățile morfometrice ale lacu rilor
Caracteristicile morfometrice ale unităților lacustre se referă la parametrii printre care se
numără suprafața, adâncimea, lungimea și lățimea iar potențialul turistic al unui lac depinde în
mare măsură de acestea fiind influențat chiar în mod direct proporțional. În general, cu cât aceste
valori sunt mai mari cu atât potențialul turistic este mai ridicat iar unitățile sunt mai bine integrate
în circuitul turistic.
Dintre toate caracteristicile morfometrice cel mai important rol în desfășurarea unor
activități turistice este deținut de suprafața și adâncimea unității lacustre.
Suprafața lacului se referă la extinderea oglinzii apei la un anumit nivel, fiind exprimată în
mărimi corespunzătoare ordinului de mărime (m2, hectare sau km2). Suprafața lacul ui este un
indicator variabil, în concordanță cu oscilațiile de nivel ale apei din lac. De cele mai multe ori
oscilațiile sunt determinate de cauze naturale (climatice) și antropice (în cazul celor artificiale).
Această oscilație poate avea rol decisiv pen tru derularea unor activități turistice cu ar fi cele de
agrement nautic și pescuit . O reducere importantă a suprafeței lacului poate conduce la
restrângerea posibilităților de recreere prin intermediul sporturilor nautice ce folosesc

ambarcațiuni. Pe de a ltă parte o creștere a suprafeței lacustre ar putea conduce la inundarea unor
sectoare amenajate din zona de țărm (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Principalele lacuri naturale de pe Glob, ordonate după suprafață sunt1:

Tabel 1 Principalele lacuri naturale de pe Glob, ordonate după suprafață
Rang Lac Locație Suprafață
(km²)
1 Marea Caspică Azerbaidjan, Iran, Kazahstan,
Rusia, Turkmenistan 371000
2 Lacul Superior Canada, Statele Unite ale
Americii 82,414
3 Victoria Kenya, Tanzania, Uganda 69,485
4 Huron Canada, Statele Unite ale
Americii 59,596
5 Michigan Statele Unite 58,016
6 Tanganyika Burundi, Republica
Democratică Congo, Tanzania,
Zambia 32,893
7 Baikal Rusia 31,500
8 Lacul mare de urși Canada 31,080
9 Malawi Malawi, Mozambic, Tanzania 30,044
10 Lacul Slave Mare Canada 28,930
11 Erie Canada, Statele Unite ale
Americii 25,744
12 Winnipeg Canada 24,514
13 Ontario Canada, Statele Unite ale
Americii 18,960
14 Ladoga Rusia 17,700
15 Balkhash Kazahstan 16,996
16 Vostok Antarctica 15,690

1 https://ro.ripleybelieves.com/10 -largest -lakes -in-world -125, accesat în data de 03.10.2019, ora 14:25

17 Onega Rusia 9,700
18 Titicaca Bolivia, Peru 8,372
19 Nicaragua Nicaragua 8,264
20 Athabasca Canada 7,850
21 Turkana Etiopia, Kenya 6,405
22 Lacul de reni Canada 6,500
23 Issyk -Kul Kârgâzstan 6,236
24 Urmia Iran 5,200
25 Vanern Suedia 5,650
26 Winnipegosis Canada 5,370
27 Albert Republica Democratică Congo,
Uganda 5,299
28 Mweru Republica Democratică Congo,
Zambia 5,120
29 Nettilling Canada 5,066
30 Sarygamysh Turkmenistan, Uzebkistan 5,000
(tabel preluat de pe https://ro.ripleybelieves.com/10 -largest -lakes -in-world -125)

Adâncimea lacurilor este un alt parametru deosebit de important deoarece poate influența
circulația nautică cu ambarcațiuni în cazul unor valori reduse. Multe lacuri din regiunile tropicale,
sau din regiunile cu climat continental excesiv, suferă în timpul anului fluctuații importante
privind suprafaț a și adâncimea cuvetei lacustre . În cazul lacurilor cu adâncimi mari, se poate
asigura o varietate a activităților turistice, inclusiv cu practicarea scufundărilor acvatice. Tot de
acest parametru depinde și tipul de ambarcațiune ce se poate utiliza în navigația de agrement
(Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
De adâncimea și lățimea lacului depinde posibilitatea practicării unor sporturi nautice și
dezvoltarea navigației de agrement . Pe lacurile mari se pot organiza croaziere de câteva zile.
În ceea ce privesc posibilități le de amenajare a arealelor din regiunea litorală a lacului sunt
date de coeficientul de sinuozitate a malurilor.
Potențialul turistic dat de unitățile lacustre depind și de forma lacurilor,care influențeză
regimul termic, hidric și chimic al apei lacurilor. Uniformizarea termică și chimică sub acțiunea

vântului se realizează mai ușor la lacurile cu suprafețe și adâncimi mai mici. La lacurile cu
suprafață mică și adâncime mare apar pe verticală difereț ieri termice și chimice mari. Forma unei
cuvete lacustre depinde de originea ei și poate lua diferite aspecte: circulară (lacuri glaciare de
circ, lacuri vulcanice din cratere), semicirculară (lacurile eoliene), sub -rectangulare alungite
(lacurile de graben), neregulată (lacurile din re giunile afectate de glaciațiunea cuaternară) (Bătinaș
& Sorocovschi, 2002) .
Cunoașterea caracteristicilor morfometrice ale lacurilor are o importanță deosebită pentru
practicarea activităților vizate iar unele sporturi nautice cum ar fi yachting -ul sau surfing -ul pe lac
se pot desfășura numai pe arii lacustre de mari dimensiuni și pe care se pot forma valuri (de
exemplu spați i litorale marine sau oceanice).

1.2. Potențialul turistic dat de tipurile genetice de lacuri

Originea cuve tei lacustre ne oferă un prim criteriu de clasificare a tipurilor genetice de
lacuri. În funcție de aceasta se pot deosebi două tipuri de lacuri: naturale și antropice.
Criteriul genetic a fost dezvoltat de Hutchinson în lucrarea ''A treatise on limnology '' (1975)
a identificat 75 de tipuri genetice de cuvete lacustre care au fost grupate în 11 grupe majore. Au
fost identificate unități lacustre a căror atractivitate este superioară altora. Cele mai relevante din
acest punct de vedere turistic sunt lacuril e glaciare, lacurile sărate și lacurile cu p otențial ihtiologic
ridicat (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Lacurile mai pot fi clasificate și în funcție de localizarea acestora precum și de poziția
geografică. Astfel avem după loca lizare, criteriul impus de coordonatele geografice (latitudine și
longitudine), care impun un anumit tip climatic cu influețe asupra unităților lacustre iar după
poziția geografică avem lacuri de munte, lacuri de podiș sau colinare, lacuri de câmpie și lac uri
din zone litorale. La acestea se adaugă și criteriul localizării față de căile de comunicație și ariile
locuite generatoare de turiști. Acestea din urmă influențează foarte mult potențialul turistic al unei
unități lacustre.
Cuveta lacustră care a fos t determinată de factori endogeni beneficiază de câteva elemente
distincte. Prin urmare, lacurile de origine tectonică sunt în general de dimensiuni mari (suprafețe
și adâncimi mari) și au o morfologie litorală mai puțin complicată și forme alungite. Cele mai

reprezentative pentru turism sunt lacurile relicte, cele de graben și cele cu dublă origine: tectono –
glaciare și tectono -vulcanice.
Lacurile vulcanice sunt situate în conuri vulcanice sau în caldeire. Acestea nu prezintă
dimensiuni ridicate și au form e cvasi -circulare, nebeneficiind de un interes mare din partea
turiștilor. Puține lacuri de acest tip oferă un fond piscicol, ele fiind evaluate mai degrabă su b aspect
peisagistic.
Lacurile fluviatile. Acestea se dezvoltă în unități acvatice care au un potențial turistic
ridicat. Acest potențial fiind exprimat prin diverse elemente cum ar suprafețe le mari, maluri le
joase, fond ul piscicol important. Aceste caracteristici permit o bună desfășurare a activităților
turistice nautice și de agrement.
Lacurile marine sunt situate în vecinătatea țărmurilor marine și oceanice prezentând
suprafețe și adâncimi mari având un potențial turistic ridicat pentru valorificarea sporturilor
nautice și a pescuitului de agrement. Localizarea acestora se află de obice i în zonele joase, cu
altitudine mică, excepție făcând lacurile de graben de pe teritoriul african.
Lacurile care s -au format prin eroziune sunt specifice arealelor calcaroase, cu gips și sare.
Cele mai interesante lacuri din punct de vedere turistic sun t cele situate pe depozitele de sare,
potențialul lor turistic fiind dat de mineralizarea și satisfacția termică.
Lacurile antropice sunt cele care au fost realizate de către om în diverse scopuri: obținerea
energiei electrice, alimentarea cu apă a local ităților, amenajarea unor sisteme de irigații, recreere
și creșterea peștelui. De la scopul lor inițial, cel economic, acestea au căpătat în timp valențe
turistice datorită peisajului și accesului facil precum și a posibilității de desfășurare a unor sport uri
nautice. Lacul, Beliș – Fântânele, supus studiului de caz din această lucrare, se încadrează în
această categorie.

1.3. Potențialul turistic dat de particularitățile morfologice ale țărmului lacustru
Potențialul și posbilitățile de diversificare a a ctivităților turistice depind foarte mult de
modul de dezvoltare a elementelor morfologice, care sunt foarte variate datorită diversității
genetice a cuvetelor lacustre și a caracteristicilor morfometrice. Lacurile cu maluri abrupte au un
potențial turisti c mult mai redus decât cele cu plajă bine dezvoltată iar prezența golfurilor, băilor

și estuarelor favorizează dezvoltarea navigației de agrement. Tot un rol important aici, îl are si
gradul de insularitate.

1.4. Potențialul turistic oferit de proprietățile c antitative și calitative ale apelor
lacustre

Aceste caracteristici se referă la volumul de apă disponibil și implicit la valorificarea
potențialului turstic existent prin posibilități de derulare a unor activități turistice.
Lacurile cu volum mare de ap ă sunt cele mai căutate, deoarece ele permit desfășurarea unei
game foarte variate de activități turistice. Totodată, un volum mare de apă se definește și printr -o
suprafață generoasă dar și o adâncime semnificativă, dezvoltarea sporturilor nautice și a na vigației
de agrement fiind strâns dependente de aceste caracteristici.
Potențialul turistic este dat și de proprietăți fizice precum ar fi temperatura și chimice
(gradul de mineralizare, compoziția chimică etc.). Acestea oferă posibilitatea dezvoltării
turismului curativ.
În timp ce transparența și culoarea lacurilor nu au un rol semnficativ în dezvoltarea
activitățile turistice, dintre proprietățile fizice un rol important este jucat de temperatură.
Regimul termic al apei este legat atât de condițiile t ermice cât și de gradul de salinitate, de
volumul apei, de forma cuvetei lacustre, de curenții de apă s.a. (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Stratificația termica directă este cea mai răspândită și presupune temperaturi mai ridic ate
la suprafață și mai scăzute la fund, până la 4°C, în timp ce stratificația termică indirectă, specifică
lacurilor din zonele reci, cuprinde temperaturi de la 0°C la suprafață și +4°C la adâncimea maximă.
Când temperatura are valori asemănătoare pe toat ă verticala, din cauza mișcărilor de
convenție, stratificația este uniformă. Acest fenomen denumit ''homotermie'' apare la lacurile din
zona temperată, primăvara și toamna când are loc schimbarea stratificației directe în indirectă și
invers, cuprinzând te mperaturi de aproximativ +4°C, fenomen ce se regăsește și pe timpul verii la
lacurile mai puțin adânci când temperaturile sunt mai ridicate, ca urmare a amestecului intens
produs de vânt (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Gradul de mineralizare și compoziția chimică reprezintă o altă caracteristică importantă în
ceea ce privește conturarea potențialului turisic al unui lac. Astfel avem lacuri cu apă dulce (sub 1

g/l), lacuri cu apă salamastră (concentrație între 1 – 24,7 g/ l), lacuri cu apă sărată (24,7 – 50g/l) și
lacuri cu apă suprasărată (peste 50g/l). Lacurile dulci și salamastre dispun de un potențial piscicol
ridicat, iar celelalte două categorii favorizează potențialul balnear. Lacurile dulci fac parte din clasa
hidrochimică a apelor bicarbonate și carbonate, iar lacurile salamastre și sărate, din clasa sulfată.
Lacurile suprasărate din clasa clorurată.
Nămolurile au și ele un rol important în devoltarea activităților turistice, proprietățile lor
curative fiind cunos cute încă din antichitate. Nămolurile terapeutice se împart în sedimente
terapeutice și pământuri terapeutice.
În funcție de originea și de calitățile lor fizico -chimice în țara noastră identificăm trei
categorii de peloizi: nămoluri sapropelice (de lima n- Lacul Techirghiol, Agigea, Mangalia); de
lac (Amara, Lacul Sărat); nămoluri fosile (Sovata, Ocna Sibiului); nămoluri de depozit din izvoare
sulfuroase (Săcelu), turbe ''humus' ' (zona Borsec, Bihor, Dornelor) și nămolurile minerale de izvor
(Sângiorz -Băi). La Geoagiu – Băi și Someșeni se găsesc sedimente vegetale – minerale (Bătinaș
& Sorocovschi, 2002) .
Aici se impune să mentionăm faptul că poluarea are un aspect negativ în promovarea
turistică atât prin ordin estetic cât și în ceea ce privește implicațiile în ecosistemul acvatic (mai
ales prin poluarea cu materiale flotabile:pungi, PET -uri etc.).

1.5. Potențialul turistic oferit de d inamica apelor lacustre

Dinamica apei din lacuri se realizează prin mișcări permanente generate de imisari sau
afluenți și periodice sau temporare (curenți,valuri), care sunt provocate de vânturi, apa afluenților
și mai rar de maree. Valurile pe lacuri se formează cel mai frecvent datorită forței eoliene. Acestea
afectează stratul de la suprafața apei până la adâncimea de 20 -40 m. Amplitudinea valurilor este
determinată de direcția vântului, intensitatea acestuia, dar și de configurația cuvetei lacustre: l a
Marile Lacuri Americane valurile ating 4 m. Particularitățile dinamice ale apei lacurilor, care se
manifestă sub forma valurilor, influențează pozitiv potențialul turistic al lacurilor de dimensiuni
mari deoarece permit practicarea unor sporturi nautic e precum: yachting -ul, surfing -ul pe lac, kite –
surfing -ul, kite -boarding. Sunt însă situații când dinamica prea ridicată a apei lacustre influențeză

negativ unele activități turistice ca balneația litorală sau de larg, practicarea sporturilor cu motor
sau scufundatul (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .
Variațiile bruște ale presiunii atmosferice generează seișele, care sunt mișcări oscilatorii,
care cuprind întreaga suprafață a lacurilor. Seișele pot fie longitudinale sau transversal e, iar puntul
fix în jurul căruia se fac aceste basculări se numește ''nod''.

1.6. Potențialul turistic oferit de faună

Datorită resurselor de pește și implicit prin practicarea pescuitului sportiv, lacurile au devenit
destinații turistice importante. În ace st sens cele cu potențial piscicol ridicat sunt cele de șes și
colinare, fiind și cele mai căutate în acest sens.
În lacurile de acumulare, cum este și cel supus analizei în lucrarea de față, care au un volum de
apă ridicat s -au dezvoltat specii de pești aparte, de talie mai mare decât speciile din apele
curgătoare. Speciile cele mai întâlnite în lacurile și în râurile din România sunt: babușca, plătica,
păstrăvul, știuca, bibanul, cleanul, crapul.
Observarea și studierea avifaunei, a păsărilor sălbatice, cunoscut în literatură ca Bird -watching,
este un turism aparte iar cel mai important areal din România pentru acest tip de activitate este
Delta Dunării. Acest tip de turism a debutat prin anii 1700 fiind apanajul unei clase aristocrate, iar
pe parcursul timpului acesta a devenit un hobby pentru peste 60 de milioane de oameni din diverse
țări. Pe plan internațional, un exemlu in acest sens ar fi Parcul Național Kus Cenetti din Turcia
(Bătinaș & Sorocovschi, 2002) .

1.7. Potențialul turistic lacustro -habital

Concretizate în asocieri cu valențe turistice, între diferitele forme de habitat și lacuri se pot
delimita mai multe legături. Habitatele umane și rurale și -au definit poziția în raport cu aceste
unități acvatice, val orificând în acest sens potențialul oferit de acestea. Putem astfel lua în
considerare valorificarea mediului lacustru prin activități economice și recreative. În analiza
relațiilor stabilite un unitățile lacustre, putem menționa rolul poziționării, rolul funcției dezvoltate

de către habitat, respectiv cel al toponimiei localităților. Relațiile între așezări și unități lacustre
sunt ilustrate în Tabelul 2 (Bătinaș & Sorocovschi, 2002) :

Tabel 2 Relații î ntre așezări și unități lacustre

Criteriu Tipul Exemple
Poziția așezării Localități situate pe țărmul
lacurilor Chicago, Toronto, Zurich,
Năvodari, Amara
Localități situate pe insulele
lacustre Meldrum Bay, Gore Bay
(Insula Minitoulin pe lacul
Huron, S.U.A.)
Funcția Administrativă (capitale) Stockholm (lacul
Malaren), Tunis (lacul
Tunis)
Portuară Toronto (lacul Ontairo),
Bicaz (lacul Izvorul
Muntelui)
Toponimia Denumirea asociată cu numele
lacului Salt Lake City (pe malul
Marelul Lac Sărat), Lacul
Roșu, Lacul Sărat
Denumirea asociată cu noțiunea
de lac, baltă, iaz Balta Albă (Buzău),
Poiana Lacului (Argeș)
(Sursa :Tabel preluat din Bătinaș & Sorocovschi, 2002 )

2. POTENȚIALUL HIDROTURISTIC AL COMPLEXULUI LACUSTRU
BELIȘ -FÂNTÂNEL E
2.1. Localizare. Istoric
Comuna Beliș2 este situată la poalele masivului Vlădeasa din Munții Apuseni, la o
altitudine de 1,125 m, în partea de sud -vest a județului Cluj, la 80 km de reședința de județ și 30
km de Huedin, la interferența a două unități montane din cadrul Munților Apuseni, respectiv
Munții Gilăului, Muntele Mare și Munții Bihorului Vlădeasa.
Comuna este alcătuită din următoarele 6 sate: Bălcești, Beliș, Dealu Botii, Giurcuța de Sus,
Poiana Horea și Smida. Satul Giurcuța de Jos a fost dezafectat prin decretul 223/19723 pentru
construirea barajului de acumulare Fântânele.
Nu se cunoaș te data exactă a formării localității, se presupune însă că aceasta a fost formată
de păstorii care veneau cu turmele prin zonă la pășunat. Aceștia și -au ridicat în zonă colibe, iar
ulterior s -au așezat în zonă, rămânând definitiv acolo. Pe la 1737 în docu mentele vremii este
amintită și localitatea Beliș.
La începutul anilor 1970, pe vatra veche a satului Beliș s -a construit barajul Beliș –
Fântânele, iar c rearea lacului de acumulare, un imens luciu de apa de circa 900 de hectare a fost
posibilă doar cu transmutarea vetrei satului, pe deal, la circa 3 km distanta, acolo unde se afla
astăzi. Satul vechi, Giurcuța de Jos, cu vatra și mormintele strămoșilor a fost inundat de apele
lacului de acumulare Fântânele. Vara când nivelul ap elor lacului scade, se pot vedea ruinele
satului, în special biserica.
Înainte de a rămâne pe fundul unui lac4, vechiul sat Belis era situat pe valea Somesului
Cald, între dealuri muntoase, iar biserica de pe deal veghea casele din lemn ale moților.
Îndele tnicirle localnicilor erau cele tradiționale: lucratul lemnului, creșterea animalelor, familie ș i
biserica din centrul satului.
Însă, la începutul anilor ’70, în urma proiect ării lacului de acumulare Beli ș-Fântânele,
oamenii au aflat ca satul lor urma s ă fie inundat, iar ei evacua ți. Așadar, a început contruirea noului
sat Beli ș. Rând pe r ând, carele trase de boi, au c ărat în susul dealului bucat ă cu bucat ă din

2 https://primariabelis.ro/
3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Beli%C8%99,_Cluj
4 https://www.i -tour.ro/lacul -belis -fantanele -din-judetul -cluj/

gospod ăriile Beli șului. A șa au fost mutate gospod ării cu via ța sătenilor cu tot. Biserica nu a p utut,
însă, fi mutat ă, așa încât a fost golit ă de icoane, obiecte de cult, ve șminte biserice ști, clopote și
acoperi ș, ce au fost duse și ele în deal , în noul sat .

2.2. Caracteristicile morfometrice
Elemente morfometrice/Lac Beliș – Fântânele
Suprafață (km²) 9,8
Temperatura minima oC -5 oC și – 7 oC cu minim absolut – 32 oC
Temperatura medie oC + 4 oC la + 6 oC
Temperatura maximă oC + 12 oC la 16 oC cu maxim absolut + 36 oC
Lungimea (km) 22
Lățimea maximă (m) 710
Lățimea m inim ă (m) 30
Gradul de colmatare Lacul s -a colmatat în 30 de ani de funcționalitate
cu 8,21 %, cu un ritm anual mediu de colmatare de
582, 6 mc / an.
Coeficientul de sinuozitate al malurilor –
Batimetrica Conform Figură 1
Volumul (m³) 213000000

Figură 1 Batimetrica lacului

Sursa: S.P.E.E.H. Hidroelectrica. S.A

Acumularea Fântânele5 face parte din bazinul hidrografic Someș Crasna fiind situat pe râurile Beliș
și Someș Cald. Acumularea Fântânele este situată pe râul Someșul Cald în aval 3, 90 km de
confluența cu pârâul Beliș afluent de dreapta.
Acumularea Fântânele se întin de pe râul Someșul Cald, pe pârâul Beliș și pe afluenții lor.
Pantele râurilor Someșul Cald, Beliș și ale afluenților lor diferă, fiind mai mari pe pârâul Beliș și
pe afluenții râurilor Someșul Cald și Beliș și mai mici pe râul Someșul Cald, lucru ce expl ică
cantonarea aluviunilor depuse în timp în lac, mai mult în cuveta râului Someșul Cald și mai puțin
pe pârâul Beliș și pe afluenți.
Râul Someșul Cald izvorăște din munții Vlădeasa, curge apoi prin munții Vlădeasa și
munții Gilăului la vest și munții Bih orului și Muntele Mare la est până la confluența cu râul

5 Informații obținute în ancheta proprie de la S.P.E.E.H. Hidroelectrica. S.A. conform solicitării nr.6252 / 20.01.2020

Figură 2 Cote, niveluri și volume caracteristice lacului de acumulare Fântânele

Sursa: S.P.E.E.H. Hidroelectrica. S.A

Someșul Rece. Munții Bihorului, constituie cea mai înaltă zonă din Carpații Apuseni și sunt
constituiți din șisturi cristaline acoperite cu depozite paleozoice și mezozoice cu intercalații de
calcare jurasice și triasice ceea ce favorizează numeroase fenomene carstice.
Eroziunea solurilor este slabă și predomină eroziunea fluviatilă a malurilor și versanților.
Precipitațiile medii anuale sunt mari de 1200 -1400 mm, favorizând scurgerea de suprafață și
eroziunea în rocile cuaternare: pietrișuri și nisipuri. Pe râul Someșul Cald grosimea depunerilor
variază între 1 – 6 m. Depunerile de aluviuni sunt atât în profil longitudinal cât și transversal. În
profil transversal, depunerile de aluviuni sunt crea te de afluenții ce debusează în lac atât pe malul
drept cât și pe cel stâng. În unele zone depunerile sunt cantonate pe centrul lacului. Râul și -a creat
o albie în depozitele de aluviuni și se deplasează când spre malul drept când spre malul stâng sau
curge pe mijlocul râului. Procesul de aluvionare este influențat de durata și intensitatea
precipitaților și de momentul producerii lor în timpul anului. Eroziunea este mai puternică în
perioada martie – iunie când cantitatea de precipitații este mai mare. Er oziunea se produce și în
perioadele de iarnă datorită variaților de temperatură care produc fărâmițarea rocilor. În lac, rolul
principal îl joacă variația nivelului apei zilnice la exploatarea hidroenergetică care duce la eroziune
și surpări de maluri. La fel dinamica apei și fenomenele de îngheț – dezghet care accelerază
eroziune și depunerile.
2.3. Caracteristicile climatice
Clima6 este tipică de munte, în general umedă și rece pe culmile înalte, cu atenuare treptată
spre regiunile joase. Etajarea pe vertical ă se manifesta în toți factorii determinanți ai climei.
Temperatura medie anuală a aerului este de 2°C în masivele Biharia și Vlădeasa, 4°C în zona
platformei calcaroase și ajunge la 10°C în Depresiunea Beiuș. În luna ianuarie temperatura medie
a aerului e ste de -7°C în munții înalti și de -3°C în depresiune, iar temperatura medie a aerului în
iulie este de 10°C în zona montană și 20°C în depresiune.

6 Informații obținute în ancheta proprie de la S.P.E.E.H. Hidroelectrica. S.A. conform solicitării nr.6252 / 20.01.2020

2.4. Relieful , solurile , vegetația și fauna
Relieful comunei Beliș – Fântânele se diferențiează prin culmile ma sivilor Munților Bihor
și văile afluenților Someșului Cald. Munții Bihorului sunt o grupă montana a Munțiilor Apuseni,
având cel mai înalt vârf, Vârful Curcubata Mare, cu 1849 m.

Comuna Beliș se individualizează prin altitudinea cuprinsă între 1000 metri si 1300 metri
și prin existența lacului de acumulare Fântânele -Beliș. Relieful comunei prezintă forme carstice
spectaculoase: chei, peșteri, cascade. Subsolul comunei , din punct de vedere geologic, are aceeași
structură ca restul Munților Gilăului, fiin d constituit din granite și roci metamorfice sub formă de
șisturi cristaline care se pot observa foarte bine în profilele malurilor tăiate de Someșul Cald în
zona Fântânele – Gura Leșului.
Complexul Beliș – Fântânele face parte din Parcul Na tural Apuseni. Principalele tipuri de
soluri existente în teritoriu sunt: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri
hidromorfe, soluri neevoluate și trunchiate și soluri organice. Dintre molisolurile prezente în PNAp
face parte rendzina formată pe cal care tectonice și versanți cu expoziții diverse. Argiluvisolurile
sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi, șisturi sericitoase și pe versanți slab
înclinați cu expoziții diverse
Cambisolurile cuprind următoarele tipuri: soluri brune eumezobazice formate pe roci
bogate în minerale calcice și feromagneziene – calcare, dolomite, conglomerate, gresii calcaroase
pe versanți cu expoziție și pante diverse. Aceste soluri sunt favorabile dezvoltării arboretelor de
fag în amestec cu paltinul ș i frasinul pe versanți umbriți și a arboretelor de gorun în amestec cu
teiul, jugastrul pe versanți însoriți; soluri brune acide formate pe roci acide bogate în minerale
feromagneziene, pe versanți cu expoziții și pante diverse, și sunt favorabile arborete lor de molid.
Podosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale care s -au format în condiții de
climă foarte umedă și rece, pe roci acide și podzoluri care s -au format în condiții de climă bogată
în precipitații și rece, pe substrat acid. Dator ită prezenței pe alocuri a substraturilor impermeabile
în conexiune cu un regim hidric cu exces de umiditate se întâlnesc și soluri hidromorfe, situate pe
luncile unor pâraie. Pe suprafețe restrânse se întâlnesc solurile organice, reprezentate prin tipul d e
sol turbos tipic.

Vegetația în Munții Apuseni este etajată pe verticală: goluri alpine, păduri de rășinoase și
păduri de foioase. În locurile pietroase apar tufele de ienupăr, smirdar, afine si coacăze. Jneapănul
apare rar, ca de exemplu în Piatra Grăito are sau pe culmea de est a Vlădesei.
Pădurile montane de fag alături de specia dominantă apare paltinul si uneori mesteacănul,
apare un număr mare de specii de arbori, arbuști și subarbuști. Pădurile de amestec de fag cu stejar
apar pe versanții vestici. Î n amestecul de fag cu stejar mai apare gorunul, teiul, frasinul, ulmul,
alunul.
În poienițe și răriști crește zmeurul și mai rar murul. Afinul este foarte răspândit în toată
zona iar în pădurile umbroase și umede cresc o varietate mare de ciuperci comestib ile dintre care
cea mai cunoscută este hribul. În zona Fântânele s -au dezvoltat crângurile, deși solurile sunt brun
acide sărace și cu o fertilitate naturală scăzută.
Populația piscicolă din barajul de acumulare Beliș – Fântânele cuprinde următoarele speci i:
Păstrăv, Caras, Biban, Roșioara, Coregon si Lostriță.
Fauna zonei este bogată și se compune din diferite specii de păsări și animale: pasărea de
stâncă numită și brumărița (Prunella), cinteza (Fringilla coelebs), fluturașul de stânca (Tichodroma
muraria ), veverița (Sciurus vulgaris), nevăstuica (Mustela nivalis), corbul (Corvus corax), bufnița
(Bubo bubo).
În etajul pădurilor de conifere este prezent cocoșul de munte, ciocănitoarea neagră, mierlele
negre.
Pădurile și tufișurile pășunilor subalpine și alp ine adăpostesc: mistreți (Sus scrofa), râși
(Lynx lynx), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), iepuri (Lepus europaeus) și urși (Ursus
arctos).

2.5. Hidrografia bazinului
Bazinul Hidrografic al Someșului Mic este format din sub -bazinele râurilor Someșul Rece
și Someșul Cald, cu afluenții lor, la care se adaugă, din punct de vedere hidrologic, și bazinul
superior al Văii Ierii (până la barajul Bondureasa) și afluenții ei de stânga – Calul și Șoimul. Acest
sistem a pecetluit legătura dintre Someșul Rece și Someșul Cald, care, pe lângă faptul că se unesc
în acumularea Gilău, mai au acum două legături artificiale subterane, prin care Someșul Rece își

dăruiește o mare parte din ape Someșului Cald. Din lacul Beliș -Fântânele, apa este deviată prin
subteran, print r-un tunel de 8,475 km, până la turbinele Centralei Hidroelectrice Mărișelu, situate
adânc în inima muntelui. După un nou parcurs subteran de 3,65 km, apele ies la suprafață la coada
lacului Tarnița.
Barajul și Lacul Fântânele. La 26 noiembrie 1976 baraju l a atins înălțimea de 92m,
înghițind 2.300.000mc de stâncă. Barajul a stăvilit apele Someșului Cald la care se adaugă apele
Răcătăului adunate în barajul Izvorului Alb și cele adunate prin captările Someșul Rece, Negruța,
Șoimu, Lindru și Iara, obligate s ă parcurgă o cale subterană pe sub Mărișel. Astfel, bazinul lacului
aduna 220 milioane mc de apă, întinzându -se pe o lungime de 22km.
Râul Beliș este un râu important pentru Someșul Cald, deoarece în sector ul inferior pe
valea sa s -a creat lac ul de acumulare (Lacul Beliș), continuare a Lacului Fântânele de pe Someșul
Cald. Râul Beliș are ca afluent important pe Apa Caldă cu Pârâul Negru. Râul are 21 km lungime
și 122 kmp suprafață bazinului hidrografic (Indrieș, -).

Figură 3 Bazinul hidrografic Valea Beliș (sud)

Sursa: Indrieș, A. ( -). Bazinele hidrografice de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni. Universitatea din Oradea,
Departamentul de Științe ale Educației, Oradea. Preluat în decembrie 5, 2019, from http://scribd.com

Figură 4 Bazinul hidrografic Valea Beliș (nord -est)

Sursa: Indrieș, A. ( -). Bazinele hidrografice de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni. Universitatea din Oradea, Departamentul
de Științe ale Educației, Oradea. Preluat în decembrie 5, 2019, from http://scribd.com

Figură 5 Bazinul hidrografic Valea Beliș (centru)

Sursa: Indrieș, A. ( -). Bazinele hidrografic e de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni. Universitatea din Oradea, Departamentul
de Științe ale Educației, Oradea. Preluat în decembrie 5, 2019, from http://scribd.com

2.6. Activitățile turistice asociate complexului lacustru Beliș -Fântânele
2.6.1. Potențialul oferit de lacurile de acumulare/de agrement
2.6.2. Elemente complementare de susținere a potențialului turistic
– balneație, plimbări de agrement – mijloace nautice
2.7. Infrastructura de transport si de cazare
În comună se poate ajunge cu automobilul, de la Cluj pr in Drumul European E60 pîna în
Huedin, apoi prin DJ 101, care traversează comuna.
2.8. Analiza SWOT
PUNCTE TARI
 Zonă cunoscută la nivel județean
 Locație ușor accesibilă (DN1)
 Poziționarea în interiorul Parcului Natural Apuseni
 Existența infrastructurii turi stice de bază
 Posibilitatea practicării sporturilor nautice, a sporturilor de iarnă, pescuit, vânătoare
 Existența traseelor montane
 Obiceiuri și legende specifice – legenda satului strămutat, capturarea lui Horea
 Existența unor obiective naturale, culturale, religioase și istorice de interes local și
național
 Lipsa sezonalității (fiind o zonă care oferă posibilități de agrement atât în sezonul rece
cât și în sezonul cald)
PUNCTE SLABE
 Infrastructură de bază insuf icient dezvoltată
 Investiții reduse în sectorul turistic
 Lipsa/numărul redus al restaurantelor cu specific local, vânătoresc, pescăresc
 Distanța mare între satele componente ale comunei
 Insuficienta promovare a potențialului turistic

 Facilități și ser vicii de recreere inadecvate
 Lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a turismului
 Lipsa unui brand local
 Trasee turistice nemarcate
 Motivația slabă și lipsa de încredere a populației când vine vorba de investiții care ar
putea fi făcute în turism
 Colaborare deficitară între actorii relevanți din comunitate în ceea ce privește
dezvoltarea turismului
OPORTUNITĂȚI
 Posibilitatea accesării fondurilor europene
 Investiții în structuri de acomodare, de recreere
 Interes crescut pentru practicarea formelor active de turism nautic
 Interes crescut pentru stilul de viață rural și recreere în natură
AMENINȚĂRI
 Indiferență față de mediul înconjurător, în general, de patrimoniul turistic, în special
 Poluarea cu deșeuri precum și distrugerea acvifaunei prin practicarea pescuitului de tip
braconaj
 Număr fluctuant de turiști
 Existența unităților de cazare neînregistrate

3. STUDIU DE CAZ ASUPRA GRADULUI DE CUNOAȘTERE ȘI
VALORIFICARE A ZONEI
Metodologia cercetării
Metode de promovare a zonei

CONCLUZII
ANEXE

BIBLIOGRAFIE