CUPRINS……………………………………………………………………………………….. ………………………….1… [615479]

1
CUPRINS
CUPRINS……………………………………………………………………………………….. ………………………….1
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………… …….. …………….3
CAPITOL 1 …………………………………………………………………………………………………………….. ….5
APA CA FACTOR DE MEDIU………………………………………………………….. ………………………. .5
1.1 Rolul apei în organism …………………………………………………………………… ……………5
1.2 Apele meteorice……………………………………………………………….. ……………… …………. 6
1.3 Apele subterane……………………………………………………………………………………….. ….6
1.4 Apele de sup rafață …………………………………………………………… …………………………. 8
1.5 Lacurile de acumulare……………………………………………………….. …………………………9
CAPITOL 2……………….. …………………………………………………………………… ………………………..11
POLUAREA MICRO BIOLOGICĂ A APEI……………………………………… ………………………. ..11
2.1 Poluarea apelor……………… …………………………………………………. ……………………….11
2.2. Consecințele biologice ale poluării apei……………………………… ………………………..11
2.3 Riscurile vehiculării și transmiterii hidrice a unui agent patog en………………………12
2.4 Microorganismele patogene transmisibile prin apă ………………. ………………………..12
2.4.1 Virusuri…………………………………………………………………………… …………..12
2.4.2 Bacterii…………………………………………………………….. …………………………13
2.4.3 Fungi……………………………………………………………………… ……………………1 7
2.4.4 Protozoare…………………………………………………………. …………………………1 7
2.4.5 Helminți…………………………………………………………….. …………………… …..17
CAPITOL 3…………………………………………………………………………………….. ……………………….20
INDICATORI BACTERIOLOGICI…………………………………………………. …………………………20
3.1 Condițiile bacteriologice de potabilitate a apei…………………… …………………. ………20

2
3.1.1 Numărul total de ger meni…………………………………….. ………………………..2 1
3.1.2 Germeni coliformi………………………………………………. ………………………..21
3.1.3 Streptococi fecali (enterococi)……………………. ………… ………………………..22
3.1.4 Germeni anae robi sulfito -reducători……………………… …………………………23
3.1.5 Bacteriofagi enterici……………………………………………. ………………………. .24
3.1.6 Pseudomonas aeruginosa……………………………………… ………………………..2 4
3.2 Norme sanitare……………………………………………………………….. …………………………25
CAPITOL 4………. ………………………………………………………………………….. ………………………….27
ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A APEI………………………………………. ………………………….27
INTRODUCERE…………………………………………………………………………… ………………………….27
MATERIALE ȘI ME TODE…………………………………………………………….. …………………………28
1. Prelevarea, transportul și păstrarea probelor de apă pentru analiza bacteriologică.. .28
2. Metoda membranei filtrante pentru determinarea indic atorilor bacteriologici ai apei.
Descriere generală……………………………………………………………………………….. ………29
3. Obiectiv 1. Frecvența de monitorizare, i dentificare și determinare a numărului to tal
de germeni la 220C și la 370C……………………………………………… …………………………31
4. Obiectiv 2. Frecvența de monitorizare, i dentificare și determinare a număr ului de
bacterii coliforme și a bacteriei Esch erichia coli …………………… ……………………….3 6
5. Obiectiv 3. Frecvența de monitorizare, i dentificare și determinare a numărului de
enterococi………………………. ……………………………………………. …………………………….42
REZULTATE ȘI DISCUȚII……………………………………………………………. ………………………….46
CONCLUZII…………………………………………………………………………. ……….. ………………………..56
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….. …………………………57

3
INTRODUCERE

Bacteriologia sanitară este acea parte a bacteriologiei care se o cupă cu contaminarea
factorilor de mediu și rolul acestora în transmiterea unor boli infecțioase . Hipocrat afirmă în
lucrările sale că factorii de mediu (apa, aerul, solul) joacă un rol important în producerea unor
boli molipsitoare. (Mănescu S., 1989)
Microbiota apelor cuprinde specii autohtone caracteristice ecosistemului, dar și specii
alohtone cu potențial patogen, provenite din sol, precipitații și diferite surse de contaminare
(ape uzate menajere, ape uzate provenite de la ferme de animale). Poluarea fecală a apei
potabile poate introduce o serie de agenți patogeni intestinali. Prezența lor este legată de boli
microbiene și purtători prezenți în comunitate, ceea ce pot provoca boli de la gastroenterită
ușoară până la dizenterie severă, uneori letală. Alte organisme prezente în mod n atural în
mediul înconjurător care nu sunt considerate agenți patogeni pot provoca diverse boli.
În mod ideal, apa potabilă nu trebuie să conțină microorganisme cunoscute ca fiind
patogene.
Lucrarea cu titlul „Evaluarea încărcăturii microbiene a unor probe de apă
potabilă pe parcursul procesului tehnologic” urmărește izolarea și identificarea
microorganismelor patogene din apa potabilă. Aceasta se face în scop epidemiologic (pentru
stabilirea rolului apei în apariția unor ca zuri de îmbolnăviri cu caracter hidric), în scop sanitar
(pentru caracterizarea sanitară a apelor unui bazin natural) și pentru stabilirea prezenței unor
surse de poluare care contaminează o sursă de apă potabilă (apa unui râu sau a un ei fântâni).
Lucrar ea es te împărțită în 4 capitole. Primul capitol denumit Apa ca factor de mediu
vizează rolul apei în organismul uman și importanța provenienței apei. Capitolul 2 Poluarea
micro biologică a apei se referă la transmiterea microbiologică a microorganismelor pa togene,
pe diverse căi de contaminare. Capitolul 3 Indicatori bacteriologici descrie condițiile de
potabilitate ai apei. Capitolul 4 Analiza microbiologică a apei potabile se referă la modul de
identificare , determinare și evaluare a microorganismelor pat ogene din apa potabilă.
Scopul lucrării este reprezentat de evaluarea încărcăturii microbiene a probelor de apă
pe to t traseul procesului tehnologic, și anume de la ieșirea din stația de tratare până la capăt de
rețea.

4
Obiective
1. Frecvența de monitorizare , identificare și determinare a numărului total de germeni ce
se dezvoltă la temperatura de 220C, respectiv 370C
2. Frecvența de monitorizare , identificare și determinare a bacteriilor coliforme și a
bacteriei Escherichia coli
3. Frecvența de monitorizare , identif icare și determinare a numărului total de enterococi

5
CAPITOL 1
APA CA FACTOR DE MEDIU

1.1 Rolul apei în organism
Mediul = „ansamblul elementelor fizice, chimice sau biologice, naturale și artificiale ,
care condiți onează viața umană, animală, vegetală sau o specie ”.(Le Petit Larousse,2003)
Apa reprezintă un costituent esențial pentru desfășurarea vieți i. Apariț ia vieții pe Terra
s-a realizat inițial în mediul acvatic. În compoziția țesuturilor vii, pro porția de apă are valori
ridicate, oscilând între 70% și 90%.
În organismul uman adult , proporția de apă reprezintă 60 -70% din greutatea
corporală. În țesuturile organ ismelor tinere, proporția de apă este și mai crescută, la copilul
nou-născut proporția fiind de 70 -80%, iar la embrionul uman 80 -90%.
Necesitățile fiziologice de apă ale organismului sunt permanente și sunt reprezentate
de 1-2 litri de apă pe zi care se s atisfac, atât prin ingestia de apă, cât și sub formă de alimente
care conțin apă în proporții crescute. Deperdiția de apă a organismului se realizează prin
eliminare din organism prin perspirație tegumentară, urină și fecale, fiind reprezentată de 1 -2
litri pe zi. Lipsa completă a aportului zilnic de apă nu poate fi tolerată de organ ism decât 4 -5
zile, după care viața încetează.
Datorită acestor caracteristici, apa reprezintă un factor al mediului ambiant , care
influențează și condiționează viața omului, a nimalelor și plantelor. Factorii de mediu sunt
naturali și artificiali. Cei naturali sunt reprezentați de aer, apă și sol, iar cei artificiali, așezările
umane, alimentația și locuința. Intersecțiunea complexă a acestor factori ecologici
condiționează dezv oltarea sănătoasă și evoluția omului în natură.
Alături de aer, apa reprezintă un element cu rol primordial în apariția și menținerea
vieții, ca și în dezvoltarea colectivităților omenești de -a lungul timpului. Dovezile le
reprezintă apariția primelor form e de viață în mediul acvatic, stabilirea primelor așezări
omenești în aproprierea râurilor și fluviilor, faptul că apa reprezintă mediul în care se
desfășoară toate procesele metabolice, precum și marea proporție de apă conținută de țesutrile
și organele t uturor viețuitoarelor.

6
Constituent esențial al materiei vii, apa reprezintă mediul propice de desfășurare al
tuturor proceselor fiziologice ca absorbția, difuzia și excreția, contribuind totodată la
menținerea constantelor de bază ale organismului: izoton ia, izotermia, echilibrul acido -bazic,
metabolismul intermediar. Datorită marii sale pute ri de dizolvare, apa este mediul în care se
petrec numeroase dispersii moleculare. Prin intermediul apei și sub influența enzimelor și
sărurilor dizolvate se realizeaz ă toate biosintezele și descompunerile care car acterizează însăși
viața. Apa ca mediu de reacție permite realizarea proceselor metabolice care asigură refacerea
permanentă a țesuturilor vii, fără apă toate aceste procese biologice nemaiputând fi realizate.
Sursele de apă care pot fi folosite în aprovizionarea cu apă a colectivităților umane
sunt reprezentate de cele trei faze ale circuitului apei în natură: apele meteorice, apele de
suprafață și apele subterane. (Mănescu S., 1989)
1.2 Apele meteorice
Apele meteorice provin din precipitațiile atmosferice: apele de ploaie , lapoviță și cele
rezultate din topirea zăpezilor, pure în momentul condensării lor în jurul particulelor de praf,
fum. Odată căzute la suprafața solului, apele meteorice se impurifică în co ntinuare cu
substanțe organice și anorganice, cu bacterii, ciuperci, virusuri, ouă de helminți și chisturi de
protozoare antrenate prin spălarea suprafeței solului pe care ele se scurg până la nivelul unde
sunt colectate. De obicei, nu îndeplinesc condiții le igienice, motiv pentru care nu sunt indicate
pentru alimentarea cu apă de băut. Prezintă debit foarte variabil și adesea redus, conținut
crescut în microorganisme, mai ales când est e păstrată un timp îndelungat, iar gustul este fad,
din cauza lipsei de săruri minerale.
În țara noastră, apele meteorice se folosesc foarte rar la aprovizionarea unor gospodării
rurale din regiunile de deal și în unele zone unde apele de suprafață lipsesc, iar apele
subterane se găsesc la mari adâncimi. (Mănescu S . și colab. , 1978)
1.3 Apele subterane
Apele subterane se formează în urma infiltrării apelor de precipitații prin straturile
solului sau a infiltrării apei râurilor și lacurilor prin albiile acestora și prin condensarea
vaporilor de apă din aerul atmosferic. Modul de infiltrare a apelor depinde de natura solului.
Cu cât porozitatea unui sol este mai mare, cu atât reținerea apei în porii solului este și ea mai
mare; nisipul are o porozitate în jur de 35%, pe când argila de peste 65%.

7
În linii mari, apa din sol se gă sește așezată în straturi succesive cunoscute sub
denumirea de zonele lui Hoffman :
– zona de evaporare este cea mai superficială și este permanent supusă fluctuațiilor
determinate de variațiile de temperatură ale atmosferei;
– zona de filtrare este zona străbă tută de apă, dar care reține diversele impurități. Ea are
un rol deosebit de important în protecția calită ții apelor subterane;
– zona de capilaritate este zona în care apa subterană se ridică în porii solului;
– zona apei propiu -zise sau a stratului purtător de apă cu o grosime variabilă, reprezintă
de fapt pânza de apă subterană. Sub această zonă se găseșt e stratul de sol impermeabil.
(Mănescu S. și colab., 1982)
În cazul solurilor cu permeabilitate redusă, cu o bună capacitate și eficiență de filtrare,
apa c oborâtă încet prin pori până la o rocă impermeabilă formând la suprafaț a acesteia o
pânză de apă subterană. Coborând, apa se purifică și antrenează substanțele minerale,
mineralizându -se. Substanțele în suspensie, i nclusiv bacteriile, ouăle de paraziți sun t reținute
la suprafața particulelor de sol, având loc astfel un proces natural de filtrare și purificare a
apei. În consecință apele subterane corect captate, înmagazinate și distribuite pot fi folosite
fără a mai fi purificate.
În cazul solurilor cu o p ermeabilitate crescută, apa se infiltează rapid, rezultă o rețea
subterană de canale prin care apa curge sub formă de adevărate pâraie. Aceste ape nefiind
suficient filtrate prezintă grade variate de poluare, iar în colectivitățile alimentate cu ape din
astfel de teritorii, s -au semnalat adesea episoade de boli hidrice. Apele freatice sunt apele care
se acumulează în cursul procesului de infiltrare deasupra primului strat impermeabil și servesc
ca sursă de aprovizionare cu apă mai ales colectivităților din mediu rural, care le exploatează
prin fântâni de adâncimi variabile. Când se găsesc la adâncimi mici, apele freatice prezintă
variații de debit și ale proprietăților organoleptice, fizice, chimice și biologice și sunt frecvent
poluate. Folosirea apelor fre atice trebuie să se facă în consecință cu precauții: captarea în
amonte de sursele de poluare, alegerea unor pânze de apă cu o acoperire de sol filtrant
suficient, amenajarea captării și asigurarea zonei de protecție sanitară.
Apele de adâ ncime se găsesc între două straturi impermeabile, cel inferior permițând
acumularea apei, iar cel superior, acoperitor, asigu rând prote cția ei; apa fiind închisă între cele
două straturi se află adeseori sub presiune. Din punct de vedere cantitativ, apele de adâncime
au un debit constant, neinfluențat de variațiile precipitațiilor atmosferice, sunt ferite de

8
impurificări și contaminări, iar proprietățile lor fizice și chimice variază mai puțin decât
proprietățile apelor freatice, iar din punct de vedere microbiologic apa este nepoluată. Apele
de profunzime îndeplinesc de obicei condițiile microbiologice de potabilitate, fiind cu
prioritate recomandate pentru aprovizionarea cu apă potabilă a centrelor populate.
1.4 Apele de suprafață
Apele de suprafață provin din precipit ațiile atmosferice, din topirea zăpezilor și din
izvoare. Ele curg sau staționează la suprafața solului, conform înclinării acestuia. Compoziția
lor variază în funcție de caracteristicile bazinului hidrografic de alimentare, deci de natura
rocilor , terenur ilor din care -și adună apele și pe care le traversează, de anotimp, de aportul și
proprietățile altor ape pe care le primesc. Ploile și topirea zăpezilor produc modificări
importante, deoarece curgând la suprafața solului, spală și antrenează microorganism e,
pesticide, fertilizanți pe care le transportă în apă.
Pe lângă acestea, apele de supraf ață își modifică compoziția pe unele sectoare, chiar pe
distanțe apreciabile ca urmare a utilizării lor în anumite scopuri (menajere, industriale,
agricole) și în sp ecial după deversări de ape reziduale care pot modifica proprietățile fizico –
chimice și biologice ale apei atunci când nu se respectă regulile igienice la deversarea lor.
Când au debit suficient și relativ constant, apele de suprafață pot fi folosite în ap rovizionarea
colectivităților, însă datorită poluărilor determinate de multiple folosințe nu pot fi date în
consum direct, ci numai după o prealabilă tratar e și dezinfecție. Apele de suprafață se pot
clasifica în ape curgătoare, ape stătătoare și ape stagn ante.
Apele curgătoare sunt constituite din fluvii, râuri și pâraie, adevărate canale naturale
ale regiunilor pe care le drenează. Râurile și fluviile sunt ape curgătoare permanente, deci se
pot folosi ca surse de aprovizionare cu apă, dar pâraiele și tor enții sunt intermitenți, deci nu se
pot folosi în acest scop.
Compoziția apelor curgătoare variază pe parcurs de la izvor la vărsare. Principala lor
caracteristică în alegerea pentru aprovizionarea cu apă a unui centru populat este debitul. Din
acest punc t de vedere râurile prezintă variații foarte mari de debit în funcție de perioadele de
dezgheț și ploi torențiale, precum și perioadele de secet ă. Râurile pot fi considerate surse
posibile de alimentare cu apă numai când debitul lor, la nivelul cel mai scă zut, depășește
apreciabil cantitatea de apă necesară populației.

9
Compoziția apei de râu este modificată în an umite perioade de apele de șiro ire care
după ploi și dezgheț spală suprafețele solului, antrenând diverse impurități. Ca urmare,
conținutul în sub stanțe minerale și organice, microorganisme, ouă de paraziți, suspensii și
subatanțe chimice folosite în agricultură este mai crescut. Apele de precipitații, pe lângă faptul
că diluează conținutul mineral, cresc și ele cantitatea de substanțe organice și
microorganisme. Când datorită debitului măr it curgerea râului devine foarte rapidă,
microorganismele patogene sunt transportate într -un timp scurt la mari distanțe, astfel că
procesele naturale de autopurificare nu mai au timp să se exercite. Aceasta explic ă apariția
unor episoade de febră tifoidă sau dizenterie la un interval de timp de la apariția debitului
maxim, egal cu perioada de incubație a bolii respective. Râurile conțin o importantă floră
microbiană saprofită, adesea și patogenă.
În cursurile de a pă, există condiții variabile de dezvoltare a microflorei saprofite, ceea
ce explică conținutul de zeci sau sute de mii de bacterii pe 1 cm3 de apă. Numărul bacteriilor
coliforme este de asemenea crescut, ajunse în apă ca urmare a descărcării în apele de
suprafață a rezidurilor fecaloid -menajere provenite din centrele populate, a apelor reziduale
rezultate din obiective alimentare și ca urmare a diverselor folosințe ale apei, ca scăldat,
spălat. Cu cât densitatea populației este mai crescută în bazinul de a limentare a cursului de
apă respectiv, cu atât conținutul microbian este mai mare. Deoarece apele râurilor conțin
substanțe organice, microorganisme, nu pot fi folosite în alimentaț ia populației, decât după o
prealabilă purificare și dezinfecție.
Lacurile naturale când dispun de debite mari pot fi folosite în aprovizionarea cu apă,
prezentând și avantajul că au bazinul de alimentare mai limitat față de apele curgătoare și deci
pot fi mai ușor apărate împotriva poluării. De obicei apa lacurilor este mai cur ată decât apa
râurilor, deoarece posibilitățile de poluare sunt mai reduse, diluția eventualelor substanțe
poluante este foarte mare, iar alți factori ca: timp îndelungat de stagnare, însorire, contribuie
la menținerea purității apei, iar din diferențele de temperatură iau naștere curenți de apă cu
direcție verticală și ca urmare există pe lângă o stratificare a compoziției chimice și o
stratificare microbiană cu populații de bacterii și alge. (Mănescu S., 1989)
1.5 Lacurile de acumulare
Lacurile de acum ulare între apele de suprafață joacă un rol tot mai important în ultima
vreme, fiind folosit în multiple scopuri, ca aprovizionarea cu apă a centrelor populate și a
industriilor, furnizarea de energie electrică, irigații, sporturi acvatice. Zăgăzuirea râur ilor și

10
formarea lacurilor de acumulare sunt factori ce variază îmbunătățirea calității apei. Încetinirea
vitezei cursului de apă la nivelul lacului face ca procesele de sedimentare să se accentueze,
turbiditatea să scadă, iar conținutul mi crobian să se re ducă apreciabil, paralel cu desfășurarea
proceselor de sedimentare.
În lacurile adân ci, stratificarea termică și chimică influențează în mare măsură valorile
indicatorilor fizico -chimici, biologici și bacteriologici ai apei. Numărul bacteriilor heterotrof e
indică două maxime constituite din populații diferite, unul în zona stratului de schimbare a
temperaturii și altul în zona de fund a lacului. La nivelul maxim predomină bacteriile de
putrefacție, iar cel de -al doilea este constituit predominant de bacter ii metalo oxidante și
sulfobacterii.
În lacurile fără stratificare termică, cel mai mare număr de bacterii se constată în zona
de puternică dezvoltare a algelor și deasupra fundului lacului. Toamna și primăvara, când
curenții de apă produc turbulența acest uia, repartiția bacteriilor este mult mai uniformă, iar
datorită creșterii conținutului de oxigen , sulfobacteriile anaerobe scad puternic. După
precipitații abundente conținutul în bacterii și spori de ciuperci, mai ales în lacurile mici cr ește
intens, dar temporar. (Dart R. K., Stretton R. J., 1980)
Apa mărilor și oceanelor reprezintă 97,2% din totalul apei de pe Terra și are
caracteristica de a fi intens mineralizată. Din cauza mineralizării intense această apă nu poate
fi utilizată ca apă potabilă, deși cantitativ ea reprezintă o sursă inepuizabilă. Pentru a fi
folosită ca apă potabilă, ea este supusă unor tratamente speciale de demineralizare în instalații
ce folosesc procedee variate, ca rășini schimbătoare de ioni, distilare, electroliză. (Curs de
igienă, Alexa L.)

11
CAPITOL 2
POLUAREA MICRO BIOLOGICĂ A APEI

2.1 Poluarea apelor
Apa fecaloid -menajeră și apa uzată de la abatoare și fermele de animale conțin agenți
infecțioși din rezervorul animal -uman. Animalele și oamenii bolnavi ca și purtători i
asimptomatici excretă agenți patogeni care pot mai târziu să apară în apa reziduală, nămol și
apa de suprafață. Asemenea agenți patogeni sunt re prezentați de virusuri, rickett si, paraziți,
fungi și bacterii.
Câteva protozoare patogene sunt prezente în: nămol, ape reziduale de canal și apele de
suprafață. Astfel de protozoare sunt: Entamoeba și Giardia . Câteva protozoare potențial
patogene adesea prezente în astfel de probe sunt reprezentate de: Trichomonas , Hartmanella ,
Naegleria și Balanditium .
Unii fu ngi patogeni ca de exemplu: Cryptococcus , Histoplasma, Candida și
Trichophyton pot fi prezenți în nămol, apa reziduală de canal și apa de suprafață.
Coxiella burnetti este o rickettsie care poate fi prezentă în nămol, apă reziduală de
canal și apa de supr afață, în special în apa poluată de la abatoare și fermele de animale.
Cele mai importante genuri și specii de bacterii patogene care pot contamina apa sunt:
Salmonella, Pseudomonas, Vibrio, , Shigella, E. Coli, Yersinia, Clostridium perfringens ,
Campylo bacter, Brucella , Aeromonas, Listeria, Staphylococcus grup B și D, M ycobacterium,
Clostridium botulinum, Leptospira și Legionella. Shigella poate fi transmisă prin apa potabilă
contaminată, dar izolarea ei din nămol, apa reziduală de canal este dificilă ș i inconstantă.
(Mănescu S., 1989)
2.2 Consecințele biologice ale poluării apei
 formarea unui suport nutritiv pentru agenții patogeni;
 compromiterea procesului de demineralizare a apei prin blocarea schimburilor de ioni
folosiți ca material filtrant în inst alațiile de tratament;
 încetinirea proceselor de deferizare și demanganizare folosite drept mijloace de tratare
a apei;

12
 accelerarea procesului de coroziune a instalațiilor de tratare, transport și distribuție a
apei;
 formarea de compuși halogenați, cu pote nțial cancerigen, în cazul procesului de
clorinare a apei;
 formarea de compuș i organici care, în cantități foarte mici, sunt toxici sau cancerigeni;
 modificarea prop rietăților organoleptice;
 ridicarea costurilor pentru potabilizarea apei.
2.3 Riscurile veh iculării și transmiterii hidrice a unui agent patogen depinde de:
 specia microbiană;
 gradul de contaminare a sursei de apă;
 rezistența respectivilor agenți patogeni în mediul acvatic;
 natura sursei de apă (fântâni situate în apropiere de latrine);
 compoziț ia chimică a apei: pH, temperatura, gradul de oxigenare al apei;
 nivelul radiației solare;
 microbiota saprofită;
 densitatea bacteriofagilor și a protozoarelor;
 gradul și frecvența de împrospătare a stratului de apă;
 ritmul decontaminărilor sursei de apă și natura eventualelor decontaminări;
 condițiile igienico -sanitare;
 măsurile de supraveghere epidemiologică. (Curuțiu C., Curs)
2.4 Microorganismele patogene transmisibile prin apă
2.4.1 Virusuri
Adenovirusurile dau infecții ale c ăilor respiratorii superioar e și inferioare, congestie
oculară, simptome de enterită, uneori cu implicarea sistemului nervos central. Transmitere a
este predominat pe cale respiratorie, dar și prin apa din piscine.
Enterovirusurile sunt reprezentate de Poliovirusuri, Coxsackie și ECH O. Ele provoacă
infecții intestinale, hepatite, meningite și poliomielita. Enterovirusurile se multiplică în tractul
intestinal și se elimină cu fecalele. Transmiterea se face pe cale fecal -orală, dar și prin
poluarea fecală a apei potabile și de îmbăiere.

13
Reovirusurile determină infecț ii ale căilor respiratorii superioare și inferioare, cu
diaree, erupție și hepatite, în special la copii.
Virusul hepatitei A se multiplică în tractul intestinal și se elimină cu fecale.
Transmiterea se face prin contact de la persoană la persoană și prin poluare fecală a apei
potabile și de îmbăiere. Poate fi concentrat și transmis prin moluște care trăiesc în apă poluată,
dacă moluștele sunt consumate de oameni. (Bates J. și colab., 1984)
2.4.2 Bacterii
Escherichia coli enteropatogen, enterotoxic și enteroinvaziv, provoacă gastroenterite.
Sensibili sunt oamenii, în special copii și animalele domestice. Transmiterea infecției se
realizează prin poluare fecală a apei potabile, și a apelor neclorinate din bazine de înot și
ștranduri în aer liber.(Szewzyk U. și colab., 2000)
Pseudomonas aeruginosa provoacă infecții otice și oculare, infecții ale plăgilor,
arsurilor, ale căilor urinare și enterite. Microorganismul se întâlnește în sol, ape naturale
stătătoare sau de scurgere. Poat e fi izolat din produse clinice, în mediul de spital. Infecția se
poate transmite prin apa de îmbăiere contaminată, ștranduri și bazine de înot; de asemenea
prin apa minerală și băuturi răcoritoare îmbuteliate defectuos. În mediul de spital se poate
determ inată infecții nosocomiale. (Bîlbîie V., Pozsgi N., 1985)
Aeromonas , bacterie potențial patogenă pentru om, poate determina infecții
septicemice la gazde cu imunitatea compromisă, diaree, pneumonie, abcese, infecții ale
rănilor. Produc septicemii epizooti ce la animalele cu sânge rece (br oaște, salam andre, șerpi,
pești). Germenii se întâlnesc în apa dulce sau sărată, stătătoare sau curgătoare, curată sau
poluată. Sursa de infecție este apa de suprafață, în special apa cu conținut mare de compuși
organici, a pa din puțuri și animalele cu sânge rece. Transmiterea infecției se face prin
contactul cu apa de suprafață, ingestia, aspirația apei de suprafață sau consumarea de alimente
produse în mediile acvatice contaminate. (Bîlbîie V., Pozsgi N., 1985)
Clostridiu m botulinum se întâlnește sub formă sporulată în sol, pe vegetale și în
sedimentele de pe fundul mării și apelor dulci. Sporii pătrunși în organismul uman și animal
se transformă în formă vegetativă care elaborează toxine în condițiile de anaerobioză ce se
realizează în țesuturile devitalizate. Peștii din apele poluate sunt adesea contaminați cu
Clostridium botulinum . Toxina este produsă la temperaturi peste 60C pentru tipul E și peste

14
120C pentru alte serotipuri (A, B, C, D și E). Omul se îmbolnăvește prin consum de alimente
contaminate și toxinele conținute în produsele alimentare. Toxina este distrusă prin fierbere.
Clostridium perfringens – Clostridium perfringens tip A produce gangrenă gazoasă la
oameni și animale. Clostridium perfringens tip B produce enterite, iar tipul C forme de
enterite necrotice la oameni și animale.
Bacilii perfringens fac parte din microbiocenoza intestinală a omului și animalelor și
se elimină prin fecale, de asemenea prezente în sol și nămol, ape reziduale și îngrășăminte
naturale sub formă sporulată. (Fujioka R.S.,Schizumura R. K., 1985)
Klebsiella determină infecții ale tractului urinar și aparatului respirator.
Microorganismul este larg răspândit în natură, în sol, apă și în mod normal găsit în biocenoza
intestinală a oamen ilor și animalelor. Klebsiella reprezintă un risc potențial pentru sănătate în
cazul diferitelor utilizări ale apei potabile poluate fecal ; de asemenea, un risc de transfer a
rezistenței față de antibiotice prin factori R la alte tulpini patogene de entero bacterii.
(Mănescu S., 1989)
Listeria (Listeria monocytogenes) poate determina forme neuro mening eale,
septicemii, endocardite, avorturi și abcese. Microorganismul se elimină prin dejectele
animalelor domestice și sălbatice, păsări și oameni, și ajung pe vegetale și în apa reziduală de
canal. Transmiterea se face prin alimente și apă contaminate.
Mycobacteriile (M. turbeculosis, M. bovis, M. a vium și mycobacterii atipice )
determină la om, animale și păsări, tuberculoza și micobacterioze. Microorganismele se
elimină prin spută ș i fecalele omului ; în consecință mycobacteriile pot fi prezente în apa
reziduală de canal și nămol, în special de la santoriile de tuberculoză. Transmiterea infecției
se face pe cale respiratorie și prin ingestia apei poluate în timp ul îmbăierii. Mycobacteriile
supraviețuiesc în natură perioade lungi de timp. (Bîlbîie V., Pozsgi N., 1985)
Salmonella typhi și paratyphi A și B determină febra tifoidă și febra paratifoidă.
Microorganismul se localizează în intestinul bolnavilor și la pur tătorii sănătoși. Se elimină
prin fecale și urină. Transmiterea infecției se face fecal -oral de la bolnavi și purtători i
sănătoși , dar și prin apa potabilă poluată cu fecale care este în mod obișnuit contaminată cu
Salmonella ; de asemenea prin alimente con taminate. Salmonella typhi și paratyphi pot fi
concentrate în moluștele care trăiesc în apa poluată și transmise prin consumarea acestora ,
proaspete. Câteva celule bacteriene pot fi suficiente pentru a alcătui o doză infectantă.

15
Genul Salmonella are peste 1000 de specii, poate determina infecții enterice,
gastroenterite și toxiinfecții alimentare. Microorganismele se multip lică în intestinul uman , iar
excretorii asimptomatici sunt frecvenți; se pot multiplica și în alimente. Salmo nella este cel
mai frecven t agent al toxiinfecțiilor cauzate de alimente. În apă sunt necesare doze relativ
mari pentru a determina apariția infecției. (Madigan M. T. și colab., 1997)
Shigella ( S. flexneri, S. dysenteriae, S. sonnei, S. b oydii) provoacă dizenterie, cu
frecvență ma re în climatul umed și cald. Transmiterea se face pri n alimente contaminate, prin
apa poluată fecal sau muște. Epidemiile cauzate de apă survin în asociere cu contaminarea
fecală. Infecțiozitatea este foarte mare, doza infectantă poate fi reprezentată de c âteva celule
bacteriene. (Pokorny J., 1983)
Staphylococcus determină o largă paletă de infecții și intoxicații alimentare: furuncule,
abcese, meningite, septicemii, osteomielite, otite, supurații ale rănilor . Larg răspândit ă în
mediul ambiant se întâlnește în microbiocenoza tegumentelor , glandelor pielii și mucoaselor
la om și animalele cu sânge cald . A fost găsit în bazine de înot și ape naturale de îmbăiere.
Transmiterea infecțiilor are loc prin soluț ii de continuitate la nivelul te gumentelor și
mucoaselo r nazofaringiene. Staphylococcus apare în apa care conține poluanți organici, adică
ioni minerali și m aterii organice.(Tortora G. J. și colab., 1988)
Streptococi hemolitici de grup A și C Lancefield determină infecții respiratorii.
Transmiterea microorgan ismelor se face pe cale respiratorie. A fost găsit în piscine și apele
naturale de îmbăiere.
Streptococi de grup D Lancefield (S. faecalis, S. faecium, S. bovis și S. equinus)
determină infecții urinare și endocardită bacteriană subcutanată. Microorganism ele fac parte
din microbiocenoza intestinală a oamenilor și se elimină prin fecale. S. faecalis este folosit ca
indicator sanitar complementar de poluare fecală a apei potabile și alimentelor.
Vibrio cholerae (Vibrio El Tor) – boală exclusiv umană, se tra nsmite pe cale fecal –
orală și este excretat prin fecalele bolnavilor și purtătorilor sănătoși. Apa potabilă contaminată
este un important mijloc de transmitere, dar poate fi, de asemenea, răspîndit prin alimente
contaminate.
Vibrionii ne aglutinabili (de g rup non 0:1) determină gastroenterite. Microorganismele
se întâlnesc în apa reziduală de canal, apa de suprafață și produse alimentare din medii
acvatice , în special midii și stridii. Transmiterea se face prin apă, alimente contaminate;

16
păsările pot, de as emenea, să joace un rol în răspândirea acestor microorganisme. (Bîlbîie V.,
Pozsgi N., 1985)
Cyanobacterii – cunoscute sub numele de Cyanophycese sau alge verzi -albastre.
Cîteva tulpini ale unor specii de Cyanophycese s -au dove dit a fi producătoare de toxi ne, care
pot fi transmise la oam eni și animale, prin apă. Speciile raportate ca incluzând tulpini
producătoare de toxine sunt: Mictocystis , Nodularia spumigena, Anabaena, Aphynizomenon,
Caelospharium, Gleotrichia achinulata. Dozele mari produc paralizii g enerale cu o
mortalitate mare la animale, dozele mici produc reducerea producției de lapte la vaci,
oboseală generală, fotofobie și salivație, diaree și constipație. Pot produce reacții alergice la
oameni ce se îmbăiază în apa contaminată. (Mănescu S., 198 9)
Yersinia enterocolitica produce infecții intestinale, artrite acute și cronice, eritem
nodos, glomerulonefrite. Microorganismele se întâlnesc în intestinul uman, la porcine,
rozătoare, broaște, melci, pești și în apa de suprafață și freatică poluată fec al. Transmiterea
este directă fecal -orală de la persoană la persoană și prin alimente contaminate. Yersinia a fost
găsită în apă și la pești, atestând astfel că apa poate fi importantă în transmiterea infecției. (
Schremann D. A., Olson S. A., 1984)
Leptos pira deterrmină la om infecție generalizată febrilă cu nefropatie, conjuctivită,
uneori icter. Microorganismul se transmite prin urina animalelor domestice și sălbatice, care
contaminează apa. Leptospirele sunt capabile să penetreze prin mucoase și tegume nte intacte.
Infecția poate fi cont actată prin spălarea sau scăldatul în ape contaminate. Leptospirele
patogene pot supraviețui doar câteva ore în apa de mare și câteva zile în apele dulci. .
(Mănescu S., 1989)
Campylobacter jejuni –Campylobacter coli determină boli diareice umane și animale.
Rol etiologic posibil în ulcer gastroduodenal. Microorganismul se găsește în biocenoza
intestinală a porcilor, păsărilor, câinilor și oamenilor. Transmiterea se face prin alimente sau
mâini murdare contaminate, și uneo ri prin apă. (Rollins D. M., Colwell R. R., 1986)
Francisella tularensis provoacă la oameni și la animale cu sânge cald, în special
rozătoare, tularemia. Transmiterea infecției se realizează prin sângele supt de artropode,
ectoparazite, pe cale respiratori e, ingestie și contact direct. Microorganismele penetrează
direct prin tegumente și mucoase cauzând numeroase infecții transmise prin apă.

17
2.4.3 Fungi
Candida albicans produce candidoze cutaneo -mucoase și viscerale. Microorganismul
se întâlnește pe mucoa sele și tractul r espirator și digestiv al oamneni lor și animalelor. Găsit în
apa reziduală de canal, bazine de înot și frecvent izolat în număr mare din apele industriale
utilizate în industriile petrochimice. Este suspectată în transmiterea pri n apa de îm băiere , dar
nedovedită încă experimental.
2.4.4 Protozoare
Giardia lamblia determină enterocolită cu duodenojejunită. Parazitul are o distribuție
largă. Prezent în fecal e și medii contaminate (sol, apa de suprafață, apa reziduală de canal,
bazine inot). Tr ansmiterea directă fecal -orală de la individ la individ, este calea cea mai
frecventă de răspândire a lambliazei. Contaminarea fecală a alimentelor și apei are de
asemenea un rol important. (Bornuz M., și colab., 1981)
Balantidium coli produce enterocolit ă dizenteriformă. Microorganismul face parte din
biocenoza intestinală a porcinelor. Transmitere se face pe cale dir ectă f ecal-orală, prin
alimente și apa poluată fecal. Boală cu caracter profesional în marile complexe zootehnice de
porcine. (Mănescu S., 19 89)
Entamoeba histolytica determină sindromul de enterocolită diz enterică. Larg
răspândită în țările cu climat tropical din Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America Centrală și
de Sud. În țara noastră este eradicată. Protozoarul se localizează în intest inul bolnavilor și
purtătorilor, capătă caractere agresive, patogene, elaborează enzime histolitice și devine
hematofagă. Prin deversări de dejecte poate fi prezent în apa reziduală de canal și nămol din
canale. (Bornuz M., și colab., 1981)

2.4.5 Helminți – Nematode
Oxyuris (Enterobius vermicularis și Ascaris lumbricodes) provoacă helmintiaze
intestinale: oxyuriaza și ascaridioza. Transmiterea se face prin ouăle nematodelor care sunt
eliminate cu fecale. Periculoase pentru om sunt efluenții de apă reziduală de canal și nămolul
uscat utilizat la fertilizare. Transmiterea prin apa ștrandurilor și bazinelor de înot, intens
poluate fecal este posibilă, mai frecventă este însă transmiterea ouălelor prin fructe și legume
nespălate.

18
Dracunculus medinensis determin ă filarioza de Guineea sau dracunculoza răspândită
în Africa, India și alte țări din climatul tropical și s ubtropical. Embrionii viermelui se dezvoltă
în intestinul uman la bărbați și femei. După fecundare, femela părăsește intestinul și migrează
către țes uturile subcutanate unde ajunge la întreaga sa dezvoltare și poate atinge 0,3 -1 m
lungime . Când este matur, aproape întreg viermele este ocupat de uter , care este plin de larve
încolăcite sub formă de spirală. În final el migrează în tegumentele de la pici or sau gleznă
pentru a descărca embrionii în apă. Noii embrioni eliminați caută o gazdă intermediară, care
este un crustaceu -Cyclopul. Dacă Cyclopii sunt înghițiți de om prin apa de băut, ei sunt
digerați de sucurile gastrice și larvele eliberate. Transmit ere se face prin apa potabilă in festată.
Cyclopii sunt înlăturaț i prin filtrare pe paturi de nisip, prin tratatrea în exces cu ca lciu și prin
fierberea apei ( încălzirea la 650C). Cyclopii sunt rezistenți la doze comparativ mari de clor.
Viermele poate mur i in situ și cu timpul se calcifică putând fi evidențiat radiologic. Traiectul
viermelui se poate infecta , producând flegmoane extinse. (Bornuz M., și colab., 1981)
Oncocerce volvulus – Oncocercoza, este o filarioză larg răspândită în țările tropicale.
Produce orbirea în proporție de 70 -80%, boală supranumită orbirea de apă. Parazitul se
localizează în țesutul celular subcutanat al omului unde se acumulează sub formă de noduli
subcutanați cu aspect de lipoame . Prezintă fenomen de migrație accentuat cu trop ism pentru
țesutul ocular. Omul este singurul izvor de infestație. Transmiterea bolii se face prin
înțepătura unor insecte hematofage din genul Simulium, care-și depun ouăle în apele de râuri
și lacuri. Combaterea și profilaxia se realizează prin insectici de care se pulverizează la
suprafața apelor.
Dibotriocephalus latus (Diphyllobothrium latum) provoacă botriocefaloza prin
infestare a intestinului cu această tenie. Țările mai cu seamă afectate sunt Finlanda, Canada,
Japonia, Filipine, Chile, Africa, dar ș i în țara noastră la populația de pescari din Delta Dunării.
Viermele adult se întâlnește la om și câine. Ouăle sunt eliminate prin fecale. Apa poate fi
contaminată cu apa reziduală de canal sau direct de câini. În apă, ouăle se dezvoltă în
embrioni în tim p de două săptămâni și apoi se găsesc prima lor gazdă intermediară: un
crustaceu (Cyclop, Diaptomus). Crustaceele infectate sunt ingerate de pești și larvele se
infestează mâncând pești proaspeți sau gătiți necorespunzător, sau icre. Peștele se infestează
trăind în apele poluate fecal.
Trematodela determină fascioloza sau distomatoza și schistosomiaza, foarte răspândită
în Egipt, Africa, China , Filipine. Doar câteva cazuri au fost raportate în Europa, deși

19
fascioloza ficatului este ceva neobișnuit. În prez ent, se întâlnesc mai frecvent datorită
răspândirii sistemului de irigare a culturilor legumicole.
Schistosoma haematobium determină schistosomiaza vezicii urinare. Ouăle sunt
eliminate în urină, rar în fecale. Răspândită în Egipt și unele țări din Africa .
Schistosoma mansoni și japonicum provoacă schistosomiaza intestinală. Ouăle sunt
eliminate prin fecale, rar în urină. Infecția este larg răspândită în America de Sud, Africa și
Asia. Schistostomele trăiesc în vena portă și ramurile ei și în venele mezen terice. Ouăle ajung
în apă prin poluare cu fecale, din care ies larve ciliate (miracidia). Acestea mor după
aproximativ 24h, înafară de cazul când ajung la o gazdă intermediară, un melc de apă dulce.
Aici, larva devine sporocist care dă mai departe alți sp orociști. Aceștia produc un număr mare
de cercari care părăsesc melcul și înoată activ în apă. Ei mor după aproximativ 48h, afară de
cazul când găsesc o cale de acces la corpul omenesc. Accesul se realizează prin penetrarea
prin tegumentele intacte sau a m ucoaselor gurii, dacă apa este înghițită. Ei intră apoi în
curentul sanguin, sunt purtați la ficat și vena portă și se transformă în adulți masculi și femele
în timp de aproximativ două luni . Contactul extern cu apa conținând cercari, în timpul spălării
și înnotului, este cel mai comun mod de infestare.
În apele reziduale și rezervoarele de apă, microorganismele patogen e, virusurile și
paraziții pot fi prezenți în mod intermitent și sporadic. Bacteriile patogene sunt în general mai
numeroase decât bacteriil e nepatogene și demonstrarea patogenității va depinde mult de
capacitatea selectivă a substratului folosit. Decelarea lor face necesară folosirea unor volume
mai mari de probe de apă, decât acelea utilizate pentru examinarea convențională a apei.
Dificultă ți speciale, caracterizând astfel de examinări, subliniază importanța standardizării
internaționale a mediilor de cultură, membranelor filtrante și metodelor biochimice utilizate.
În plus , este necesară și standardizarea modului de recoltare, a volumelor d e apă, transportul
probelor, ceea ce reprezintă o condiție de bază pentru comparabilitatea rezultatelor. (Mănescu
S., 1989)

20
CAPITOL 3
INDICATORI BACTERIOLOGICI
3.1 Condiții bacteriologice de potabilitate a apei
Majoritatea bolilor transmise prin apă au ca agenți etiologici microorganisme
eliminate prin tubul digestiv. De aici rezultă că prima și cea mai importantă condiție
bacteriologică de potabilitate a apei este absența din apă a enterobacteriilor patogene. Punerea
în evidență a acestora în apă fii nd destul de dificilă datorită pe de o parte metodelor mai
complicate, iar pe de altă parte a inc onstanței prezenței lor în apă. S pecialiștii în probleme de
bacteriologia apei au pus la punct metode pentru decelarea microorganismelor enterice din
componenț a microbiocenozei intestinale, care sunt ușor de izolat și identificat. Este logic să se
procedeze la cercetarea microorganismelor prezente în mod normal în materiile fecale ale
omului și animalelor cu sânge cald, care devin astfel indicatori de poluare fe cală a apei,
prezența lor relevând posibilitatea prezenței enterobacteriilor patogene. Invers, absența
microorganismelor din biocenoza intestinală, indică absența aproape certă a
microorganismelor patogene. Prin urmare, utilizarea microorganismelor din bio cenoza
intestinală ca indicatori ai poluării fecale mai degrabă, decât cercetarea microorganismelor
patogene, este un consens universal admis pentru supravegherea și evaluarea calității
microbiologice a apei. Există însă câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinească acești
indicatori ai poluării fecale a apei și anume:
– să fie prezenți constant și în cantitate mare în materiile fecale ale omului și animalelor
cu sânge cald;
– să fie absenți sau puțin numeroși în mediul exterior sau în alte surse;
– să fie ușor izolat, identificat și numărat prin examene bacteriologice simple și rapide;
– să permită stabilirea unei relații cantitative între numărul lor și nivelul de poluare al
apei;
– să fie incapabili să se multiplice în apă;
– să supraviețuiască în apă timp mai îndelungat decât microorganismele patogene și să
reziste un timp cât mai apropiat de cel al patogenilor, a căror prezență o indică la
acțiunea dezinfectanților.

21
3.1.1 Numărul total de germeni
Un prim indicator este reprezentat de numărul de bacterii din apă, care se dezvoltă la
370C sau microorganismele mezofile. Cu cât numărul acestor bacterii mezofile este mai mare,
cu atât se poate presupune că între ele se pot întâlni și microorganisme patogene. Cele mai
multe microorganisme din sistemele natural e ale apei sunt capabile de creștere la o
temperatură cuprinsă între 10 -250C. Acestea formează flora psihrofilă a apei.
Studiile efectuate au evidențiat că între aceste două flore există un raport 3:1 în
favoarea florei psihrofile în condițiile naturale. C u cât acest raport se micșorează, sau se
inversează în favoarea florei mezofile, cu atât nivelul de poluare al apei este mai probabil și
pericolul prezenței bacteriilor patogene mai crescut.
3.1.2 Germeni coliformi
Deși numărul de bacterii mezofile este un indicator util de apariția poluării , mai există
situații când numărul lor s -a situat în limite accepate și totuși au apărut epidemii hidrice.
Astfel a apărut necesitatea adoptării unor indicatori complementari de poluare.
Microorganismele cele mai mult ut ilizate ca indicatori ai poluării fecale sunt reprezentați de
grupul coliformilor în totalitate și coliformilor fecali ( Escherichia coli ) în special. Grupul
coliformilor este larg răspândit în natură și nu este considerat de o importanță epidemiologică
directă pentru examinarea apelor. Deși nu este exclusiv de origine fecală, grupul coliformilor
este prezent în cantitate mare în materiile fecale ale omului și animalelor cu sânge cald, ceea
ce permite decelarea lui, chiar după o diluare considerabilă. Decela rea coliformilor fecali
(termotoleranți) , în special a Escherichiei coli este dovada indiscutabilă a unei poluări fecale.
Termenul coliformi totali folosit , sau grupul coliformilor se re feră în mod obișnuit la
un anumit grup de bacterii aparținând famili ei Enterobacteriaceae ( din genurile Escherichia,
Citrobacter, Enterobacter și Klebsiella ), caracterizat ca bacili gram negativi, nesporulați,
oxidazo -negativi, capabili să se dezvolte în prezența de săruri biliare și a altor agenți cu
acțiune de suprafață , capabili să fermenteze lactoza la 35 -370C cu producere de acid și gaz în
timp de 24 -48h.
Coliformii care prezintă aceste caracteristici metabolice și la temperatura de 44 ±0,50C
sunt numiți fecali sau termotoleranți. Acești coliformi fecali care deter mină fermentarea
lactozei la 44± 0,50C cu producere de acid și gaz și care f ormează de asemenea indol la 44±
0,50C pornind de la triptofan sunt considerate Escherichia coli .(Mc Feters G. A. și colab.,
1986)

22
3.1.3 Streptococi fecali (enterococ i)
Un alt indic ator al poluării fecale a apei este reprezentat de grupul streptococilor fecali
sau enterococi ce fac parte din microbiocenoza intestinului uman și animal. Streptococii fecali
aparțin familiei Streptococcaceae , grupul D Lancefield (Streptococcus faecalis, Streptococcus
faecalis var. Zymogenes, liquefeciens, Streptococcus faccium var. Durans, Streptococcus
bovis, Streptococcus equinus și Streptococcus avium ) și se prezintă s ub formă de coci ovalari,
izolaț i sau în perechi, lanțuri scurte, gram pozitivi, imob ili, capabili să crească și să se
multiplice la temperatura de 450C în prezență de 40% săruri biliare și azidă de sodiu
(inhibitoare pentru coliformi și majoritatea celorlalte bacterii gram negative), pe medii cu pH
9,6 și pe medii conținând 6,5% clorură d e sodiu.
Streptococii fecali pot supraviețui un timp mai îndelungat în apă față de grupul
coliformilor, dar se găsesc în proporție mai redusă în fecalele umane, decât coliformii fecali.
Studii amănunțite privind incidența izolării streptococilor fecali din apel e fecaloid –
menajere, apele de ș iroire rezultate în urma ploilor și furtunilor, apele din crescătoriile
piscicole, dejecte umane și ale diferitelor mamifere domestice și sălbatice, a păsărilor, din
plante și insecte, au furnizat date noi care au dus la reevaluarea semnificației sanitare a
sistemului indicator coliformi fecali – streptococi fecali. Astfel, streptococii fecali sunt
prezenți în număr mai mare decât bacteriile coliforme în dejectele rezultate de la fermele de
animale, de la câini, pisici și diferite animale sălbatice. Apele de șiroire, de asemenea conțin
un număr mai crescut de streptococi fecali decât coliformi fecali . Dimpotrivă, dejectele
umane ș i apele fecalo id-menajere conțin cel puțin de 4 ori mai mulți coliformi fecali decât
strept ococi fecali.
Speciile Streptococcus bovis, Streptococcus equinus și Streptococcus avium sunt
indicatori ai poluării fecale , dejecte de la mamifere și păsări și ca urmare, acest grup indicator
al pol uării fecale poate fi folosit în situații în care apele sunt poluate cu dejecte de la fermele
de animale, de la c rescătoriile de păsări, rezidurile de la fabricile de lapte, de prelucrare a
cărnii, derivatelor de carne. Aceste trei specii de streptococi fecali nu rezistă mult în afara
tractului intestinal fiind rapid inactivate în mediul ambiant. Ca urmare, prezența lor în apă
constituie un indicator sensibil al poluării fecale foarte recente față de celelalte două specii.
Streptococcus faecalis și faecium prezente în fecalele umane și mult mai rezistente la
condițiile de mediu.

23
Alături de coliformi fecali, datorită rezistenței lor deosebite la agenții fizici, chimici și
biologici, strep tococii fecali au o importantă valoare sanitară ca indicatori de poluare fecală a
apei. Au existat situații în care prin analiza bacteriologică a apei nu au fost puși în evidență
coliformi i fecali (care sunt mai puțin rezistenți la procesul de dezinfecție a apei prin clorurare
decât streptococii fecali), dar s -au izolat streptococi fecali. Astfel, acest indicator de poluare
fecală amplifică sensibilitatea metodei de decelare a poluării fecale a apei și o face mai fiabilă
prin folosirea a doi indicatori, în loc de unul. (Althaus H. și colab., 1982)
3.1.4 Germeni anaerobi sulfito -reducători
Al treilea grup de bacterii, care au o valoare sanitară ca indicatori ai poluării fecale a
apei ală turi de coliformii fecali și streptococii fecali, este constituit de g rupul sporulaților
anaerobi sul fito-reducători al cărui reprezentant de interes primordial este specia Clostridium
perfringens . Sporulații anaerobi sulfito -reducători se găsesc în număr mai redus decât
coliformii fecali și strepto cocii fecali în intestinul uman, sunt reprezentați în proporție de 90 –
95% de specia Clostridium perfringens . Concentrații asemănătoare s -au găsit în ape reziduale
fecaloid -menajere. Decelarea acestor sporulați an aerobi are o importanță secundară pentru
stabilirea unei poluări fecale recente. Când se decelează prezența clostridiilor sulfito –
reducătoare într -o apă poluată fecal, coliformii și streptococii fecali sunt prezenți în cantități
mult superioare, sau pot fi absenți pentru că sporii clostridiilor pot să supraviețuiască în apă
perioade îndelungate și să p ersiste atunci când toate celelal te bacterii de poluare fecală au
dispărut. Prin urmare, acest indicator prezintă o evaluare deosebită pentru evaluarea unei
poluări îndepărtate sau intermitente. De asemenea, acești sporulați anaerobi pot fi utilizați ca
indicatori ai sup raviețuirii patogenilor sporulaț i în diferite etape de tratare a apei reziduale cu
intensă poluare fecală și ca test de eficien ță bacteriologic ă în procesele de epurare a
nămolului.
Reprezentantul principal al sporulaților anaerobi de origine intestinală, sulfito –
reducători, Clostridium perfringens este un bacil sporulat și capsulat, gram pozitiv imobil,
capabil să reducă sulfitul la sulfură fer oasă neagră într-un mediu de cultură, a căru i
temperatură optimă de dezvoltare a formei vegetative este de 450C, care coagulează laptele cu
formare de cheag alveolar și produce lecitinază.
Clostridium perfringens reprezintă un indicator complementar util al poluării fecale a
apei, deoarece este consecvent prezent în apa fecaloid -menajeră, rezistența sa la clorurare și
factorii de mediu este asemănătoare cu aceea a enterovirusurilor. Sporii acestor clostridii

24
sulfito -reducătoare pot supraviețui mai mu lt timp în apă decât grupul coli formilor și rezistă la
dezinfecție când concentrația, pH -ul sau durata contactului nu sunt satisfăcătoare. Persistența
lor în apele dezinfectate indică prezența deficiențelor în procesele de tratare a apei. ( Stringer
M. F., Watro n G. N., 1985)
3.1.5 Bacteriofagi enterici
Bacteriofagii enterici sunt virusuri adaptate la parazitismul intracelular al
enterobacteriilor. Ca urmare, aria de răspândire a bacteriofagilor enterici în mediul extern
corespunde ariei de răspândire a enteroba cteriilor. Din intestinul uman și animal,
bacteriofagii enterici sunt diseminați în mediu, prezența lor putând fi decelată și în apă.
Fagii enterici reprezintă un indicator indirect al poluării cu virusuri enterice având în
vedere faptul că determinarea indicatorilor bacteriologici obișnuiți ai poluării fecale nu poate
constitui un indicator valabil pentru poluarea virală a apei. Decelarea bacteriofagilor coli
rezistenți la procesele de tratare a apelor, reprezintă un indicator mai bun de apreciere a
poluării enterovirale cu toate că nu s -au putut stabili o corelație directă între nivelul
bacteriofagilor enterici și enterovirusurile Polio, Echo, Hepatita A. Bacteriofagii enterici fiind
mai rezistenți la acțiunea dezinfectantă a clorului decât coliformii ș i streptococii fecali, pot
oferi informații suplimentare asupra eficienței dezinfecției apei prin clorurare în instalațiile
centrale de aprovizionare.
3.1.6 Pseudomonas aeruginosa
Pseudomonas aeruginosa este o specie bacteriană larg răspândită în natură ( apă, sol),
frecvent izolată însă și de pe mucoase, piele și tubul digestiv al omului (15-33%) și animalelor
sănătoase. Apare în dejectele umane în cantității mult mai mici decât coliformii, de unde și
controversa din literatura de specialitate privind luar ea în considerare a intestinului uman ca
habitat principal susținută de numărul mai mic din fecale și de frecvența redusă a purtătorilor
sănătoși de Pseudomonas aeruginosa . Este o bacterie ce nu poate supraviețui prea mult în
mediu uscat, fiind prin excele nță acvatică, ce poate să se multiplice chiar în prezența unor
cantități mici de hrană și are o capacitate destul de mare de rezistență la substanțe
dezinfectante.
Specia Pseudomonas aeruginosa face parte din familia Pseudomonadaceae (grupul
speciilor flu orescente), cuprinde bacili gram negativi , nesporulați care sintetizează doi
pigmenți caracteristici, piocianina și fluoresceina, sunt oxidazo -pozitivi, reduc nitrații în

25
nitriți, lichefiază gelatina, oxidează glucoza, reduc acetamidele amoniac și sunt rez istente la
compuși cuaternari de amoniac. În codiții deficitare de igienă, specia Pseudomonas
aerigunosa este frecvent izolată din mediul spitalicesc unde poate genera infecții
intraspitalicești; Pseudomonas aeruginosa reprezintă principala bacterie condiț ionat patogenă
ce determină infecții grave la indivizi cu deficit imunitar.
I s-a semnalat constant prezența în apele uzate menajere și efluenții stațiilor de
epurare. În apa reziduală se găsește în general în prezența coliformilor, dar au existat situați i
cînd a fost izolată din apa potabilă, chiar în absența coliformilor fecali, probabil datorită
anumitor materiale sau deficiențe de construcție ale rețelei de distribuție care îi favorizează
creșterea. Deși s -a preconizat utilizarea anumitor microorganis me pentru a evalua calitatea
igienică a apei potabile, totuși nici decelarea calitativă și nici determinarea cantitativă a
speciei Pseudomonas aeruginosa nu constituie un element esențial al supravegherii curente a
calității igienice a apei potabile. Deter minarea prezenței acestei bacterii în apa potabilă nu
trebuie să se utilizeze pentru cercetarea curentă a poluării fecale. Cercetarea speciei
Pseudomonas aeruginosa prezintă interes în anumite împrejurări, dând o idee asupra
caracteristicilor generale ale rețelei, precum și în situații ca: prepararea în spital a
amestecurilor de rehidratare, a alimentelor pentru nou -născuți și produselor farmaceutice,
pentru supravegherea aprovizionării cu apă a spitalelor.
Cercetarea bacteriilor patogene din apă se poate face, în scop epidemiologic, pentru
stabilirea rolului unei ape în apariția unor cazuri de îmbolnăviri cu caracter hidric, în scop
sanitar pentru caracterizarea sanitară a apelor unui bazin natural, sau stabilirea prezenței unor
surse de poluare care cont aminează apa unui râu sau a unei fântâni.
3.2 Norme sanitare
În funcție de utilizarea ei, apa trebuie să îndeplinescă o serie de condiții de calitate.
Legea nr. 458/200 2 republicată în 2011 , cuprinde condițiile de calitate pe care trebuie
să le îndeplin ească o apă pentru a fi folosită în scop potabil. Ea trebuie să aibă anumite
proprietăți organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice. Indicatorii bacteriologici sanitari
propusi și analizați prin metodele de analiză curentă trebuie să se încadreze în an umite limite.
Aceste limite s -au stabilit în funcție de categoria de apă folosită ca s ursă de aprovizionare cu
apă, câ t și sistemul de instalație și de mărimea colectivității care este aprovizionată de această
instalație.

26
Tabel 1. Condiții de calitate pen tru apa potabilă din surse naturale și rețeaua de distribuție (Legea nr. 458/2002
republicată în 2011)
Parametru/UM Valori limită admise Standard
Eschericia coli (UFC/100ml) 0 SR EN ISO 9308 -1/2015
Enterococi (UFC/100ml) 0 SR EN ISO 7899 -2/2002
Bacteri i coliforme (UFC/100ml) 0 SR EN ISO 9308 -1/2015
Număr colonii la 220C (UFC/ml) Nici o modificare
anormală SR EN ISO 6222/2004
Număr colonii la 370C (UFC/ml) Nici o modificare
anormală SR EN ISO 6222/2004
Pseudomonas aeruginosa (UFC/250ml) 0 SR EN ISO 16 266/2008
Clostridium perfringens (UFC/100ml) 0 SR EN ISO 26461 -2 : 2002
Clostridium perfringens trebuie monitorizat în apa potabilă pentru situațiile când sursa de apă
este de suprafață sau mixtă.
Pseudomonas aeruginosa trebuie moni torizat de obicei în a pa îmbuteliată.

27
CAPITOL 4
ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A APEI
INTRODUCERE
Calitatea apei potabile are o componentă microbiologică și una fizico -chimică.
Furnizarea apei de la robinet pentru populațiile urbane și rurale, necesită un sistem complex
de colectare, depozitare, tratare și distribuție. Apa de la robinet rămâne totuși sensibilă la
contaminarea chimică sau microbiologică. În cazul contaminării microbiologice, locuitorii
sunt sfătuiți să fiarbă apa înainte de consum sau să folosească apa îmbute liată ca o alternativă,
iar în cazul contaminării chimice, locuitorii sunt sfătuiți să se abțină de la consumul de apă de
la robinet în totalitate până când problema este rezolvată.
Apa potabilă nu trebuie să exercite efecte nocive asupra organismului. Car acteristicile
care fac orice apă potabilă sunt impuse prin lege și cuprind mai multe grupe de condiții.
Efectuarea supravegherii calității apei potabile se realizează în baza prevederilor
Legea nr. 458/2002 republicată în 2011 și a HGR 974/2004, cu modifi cările și completările
ulterioare.
Scopul lucrării este reprezentat de evaluarea încărcăturii microbiene a probelor de apă
pe tot traseul procesului tehnologic, și anume de la ieșirea din stația de tratare până la capăt de
rețea.
Obiective
1. Evaluarea, ident ificarea și determinarea numărului total de germe ni ce se dezvoltă la
temperaturi de 220C, respectiv 370C
2. Evaluarea, identificarea și determinarea bacteriilor coliforme și a bacteriei Escherichia
coli
3. Evaluarea, identificarea și determinarea numărului tota l de enterococi

28
MATERIALE SI METODE
1. Prelevarea, transportul și păstrarea probelor de apă pentru analiza bacteriologică
Prelevarea, transportul și păstrarea probelor de apă pentru analiza bacteriologică se
face în conformitate cu prevederile standa rdului SR EN ISO 19458/2007 – Calitatea apei.
Prelevarea pentru analiza microbiologică.
Frecvența recoltării probelor este condiționată de sistemul de instalație și de mărimea
colectivității care este aprovizionată de această instalație . (Legea nr. 458/200 2 republicată în
2011)
Sterilizarea flacoanelor se face după ce au fost spălate, limpezite și uscate. Partea
superioară a flaconului închis cu dopul de sticlă se înfășoară cu un capac de hârtie care se
leagă cu sfoară de gâtul flaconului, după ce între do p și gâtul flaconului se interpune o fâșie
îngustă de hârtie. Sterilizarea se face în etuvă la caldură uscată, la 1800C timp de 1 oră, sau în
autoclav la 1210C timp de 20 minute.
Prelevarea probelor de apă se efectuează numai în recipiente sterile. Pentru
recoltarea acestor probe, se deschide robinetul și se lasă să curgă apa 5 -10 minute. Se închide
robinetul și se flambează. Se deschide din nou robinetul și se reglează debitul în așa fel încât
să se formeze o coloană de apă continuă de maximum 1 cm diamet ru. Se scoate dopul
flaconului împreună cu capacul de hârtie. Flaconul ținut cu mâna de partea inferioară se
așează drept sub coloana de apă și se umple până la 1 -2 cm sub dop pentru a putea realiza o
bună omogen izare a probei înaintea analizării . În cazul când apa de analizat este dezinfectată
prin tratare cu un oxidant (ex. clor, cloramină, ozon) înainte de st erilizarea flaconului pentru
recoltarea probei, se introduce în flacon 1 ml soluție de 0,5% tiosulfat de sodiu pentru 100 ml
apă ce urmează a fi pre levată (pentru stoparea acțiunii dezinfectantului).
În cazul determinărilor bacteriologice curente este suficientă prelevarea unui volum de
probă de 250 -500 ml. În timpul recoltării probelor de apă, se va evita orice posibilitate de
contaminare accidental ă a apei.
Flaconul cu proba prelevată se etichetează corespunzător, înscriindu -se pe etichetă
date privind numărul probei, denumirea și caracteristicile punctului de recoltare , data și ora
recoltării și eventuale caracteristici ale locului de recoltare.

29
Transportul și păstrarea probei de apă – după prelevare, probele trebuie
transportate la o temperatură de 5 ±30C în truse frigorifice ( cutii izoterme). Pro bele se
transportă la laborator cât mai repede posibil ( maximum de 6 ore) după efectuarea recoltării.
Timpul maxim până la efectuarea analizelor bacteriologice nu va depăși 8 -18 ore, păstrate la
întuneric și la o temperatură de 5± 30C.
2. Metoda membranei filtrante pentru determinarea indicatorilor bacteriologici ai apei
Principiul metodei
Proba de apă sa u diluții le corespunzătoare ale acesteia, sunt filtrate prin membrane de
celuloză sterile (diametrul porilor 0,45µm), proce s în care microorganismele sunt reținute pe
suprafața membranei. Unitatea de filtrare este conectată la un sistem de creare a vidului care
determină absorbția/aspirarea probei examinate.
După filtrare membrana este transferată pe un mediu de cultură selectiv, în plăci Petri
și incubată în condiții specifice pentru fiecare grup de bacterii. În timpul incubării, factorii
nutritivi din med iile de cultură trec prin membrana filtrantă favorizând dezvoltarea de colonii
bacteriene tipice care pot fi numărate direct.
Descrierea sistemului de filtrare
Sistemul de filtrare Sartorius este alcătuit din:
 instalația de filtrare – suport bază cu 3 ho ldere pentru pâlnii ;
 vas de colectare a filtratului cu dop siliconic ;
 furtun din cauciuc pentru racordarea la sursa de vid ;
 pompă electrică de vid .
Alte echipamente/materiale:
 dispenser pentru membrane ;
 membrane de celuloză .

30

Fig. 1 Sistem de filtrare S artorius

Fig. 2 Membrană filtrantă, pensă

31
Procedura generală de lucru cu instalația de filtrare
 unitatea de filtrare se racordează la sistemul de vid și se deschide pompa electrică de
vid;
 se sterilizează prin flambare suprafața de suport a membranei t imp de 3 -5 secunde,
insistând pe marginile exterioare fără a atinge clapeta de ridicare a membranei ;
 se dispensează o membrană sterilă ;
 cu ajutorul pensei sterilizate se scoate membrana din ambalaj și se așează cu fața
grida tă în sus, pe suportul de inox ;
 se așează pâlnia p e suport până se aude un clic; n u se atinge interiorul pâlniei ;
 se toarnă proba în pâlnie până la gradația dorită ;
 se filtrează proba cu ajutorul vidului, până când toată cantitatea de apă trece prin
membrană ;
 se închide valva pentru a în chide vidul sub membrană ;
 se prinde pâlnia cu mâna, se înclină lejer în spate pentru a o separa de suport ;
 se ridică membrana cu o pensă sterilizată prin flambare ;
 se transferă membrana într -o cutie Petri cu mediu de cultură solid. Membrana se
așează cu su prafața gridată în sus ;
 dacă mai este nevoie de o filtrare suplimentară (alte analize pentru aceeași probă) se
pune doar o nouă membrană pe suportul de inox, se păstrează aceeși pâlnie și se repetă
pașii anteriori. Dacă nu se mai filtrează aceeași pro bă, p âlnia se flambează din nou;
 când se trece la filtrarea/analiza unei probe noi, flambarea suprafeței de suport a
membranei timp de 3 -5 secunde este suficientă pentru a preveni contaminarea
încrucișată a diferitelor probe între ele ;
 plăcile Petri vor fi intr oduse ulterior în incubator cu capacul cutiei în jos .

3. Obiectiv1. Frecvența de monitorizare și i dentificare a numărului total de germeni la
temperaturi de 220C și 370C
Determinarea numărului total de germeni la 220C și la 370C din probele de apă se
realizează în conformitate cu prevederile standardului SR EN ISO 6222/2004 .
Principiul metodei
Numărul total de bacterii se determină utilizând metoda încorporării. Se inoculează
volume de probe sau diluții ale acesteia, prin amestecarea cu mediu de cultură specific ce

32
conține agar, în plăci P etri, urmat de incubarea la 22±20C timp de 68±4 ore sau 37 ±20C timp
de 44±4 ore.
Materiale și medii de cultură
 apă tamponată sterilă soluției de lucru sau apă fiziologică sterilă;
 cutii Petri sterile;
 sticlărie sterilă (eprubete, pipete, baloane , cilindrii );
 medii de cultură: geloză cu extract de drojdie (yeast extract agar) ;
 termostat reglat la 370C;
 termostat reglat la 220C.

Fig. 3 Cutii Petri, sticlărie sterilă (eprubet ă, pipet ă, balo n, cilindru )

33

Fig. 4 Medi u de cultură: geloză cu extract de drojdie (yeast extract agar)

Fig. 5 Termostat electric

34
Mod de lucru
Din proba de apă se realizează o schemă de diluții zecim ale în apă fiziologică sterilă în
funcție de nivelul de contaminare presupus al probei.
Efectuarea diluțiilor – într-o eprubetă sterilă ce conține 9 ml apă fiziologică sterilă se
introduce steril 1 ml probă. Cu altă pipetă de 1 ml se omogenizează conținutul. Se obține
astfel diluția 10-1. Cu aceeași pipetă cu care s -a omogenizat conținutul, se tr ece 1 ml din
diluția 10-1 într-o eprubetă cu 9 ml apă tamponată sterilă, obținându -se diluția 10-2. Se repetă
operația până la obținerea diluțiilor dorite.
Însămânțarea – din proba de apă omogenizată prin mișcări de rotire ale flaconului în
plan orizontal , în ambele sensuri, se ia cu pipeta un volum de 1 ml și se introduce într -o cutie
Petri. În cazul probelo r cu un grad mare de contaminare este necesar să se însămânțeze și
diluții ale probelor: 10-1, 10-2.
În fiecare cutie Petri cu proba nediluată sau dil uată se adaugă 15 -20 ml mediu yeast
extract agar, topit și răcit la 450C. Se omogenizează conținutul plăci i Petri prin mișcări de
rotație laterale , pe masa de lucru. În acest mod se asigură distribuția adecvată a coloniilor.
Plăcile Petri sunt menținute pe masa de lucru pentru a se solidifica mediul de cultura (15 -20
minute). Se inoculează cel puțin o placă pentru fiecare temperatura. Pe capacul fiecărei cutii
Petri se notează numărul probei, diluția însămânțată, data analizei.
Timpul dintre adăugarea volum ului de probă și a mediului topit în placa Petri nu
trebuie să depășescă 15 minute.
Incubarea – cutiile Petri însămânțate se așează cu capacul în jos în termostat și se
incubează la 22 ±20C timp de 68±4 ore sau 37 ±20C timp de 44±4 ore. Se examinează plăcil e
imediat ce sunt scoase din termostat; dacă acest lucru nu este posibil, acestea se depozitează la
5±30c și se examinează în 48 ore.
Exprimarea rezultatelor
Se numără coloniile care s -au dezvoltat în fiecare placă, atât la suprafață cât și în
interiorul m ediului de cultură și se calculează numărul de unități formatoare de colonii
prezente în 1 ml probă (UFC/ml) pentru fiecare temperatură de incubare. Se iau în considerare
plăcile în care densitatea coloniilor dezvoltate permite o numărare corectă (între 10 și 300
colonii/placă). Plăcile care prezintă creștere confluentă nu sunt luate în considerare.
Se calculează numărul de unități formatoare de colonii (UFC) pe 1 ml probă.
Calcularea numărului de bacterii care se dezvoltă la 220C și la 370C se realizează
conform SR EN ISO 8199/2008 – Linii directoare pentru numărarea microorganismelor în
mediul de cultură, cu ajutorul următoarei formule:

35
Cs=
xVs
unde:
Cs= numărul de unități formatoare de colonii în volumul de referință al probei Vs;
Z= suma tuturor coloniilor numărate în cutiile Petri pentru diluțiile d 1, d2, ….. di;
Vs= volumul de referință ales pentru exprimarea numărului de microorganisme din probă.
Vtot= (n 1V1d1)+(n 2V2d2)+………………… …..(n iVidi)
unde:
n1,n2……………… ni = numărul de plăci însămânțate pentru diluțiile d 1,d2,……………………. di;
V1,V2,………….. Vi = volumele utilizate (însămânțate) pentru diluțiile d1,d2,……………………. di;
d1,d2,…………….. di = diluțiile realizate (d 1=1 pentru proba nediluată, d 2=0,1 pentru diluția 10-1).
Dacă nu se observă dezvoltarea de colonii în plăcile inoculate rezultatele se exprimă:
nedetectabil în 1 ml.
Dacă există mai mult de 300 colonii pe plăcile inoculate cu diluțiile cele mai mari
utilizate, rezultatele se exprimă: >300UFC/ml.

Fig. 5 Evidențierea coloniilor de germeni la 220C și la 370C

36
4. Obiectiv2 . Identi ficarea și d eterminarea numărului de bacterii coliforme și a bacteriei
Escherichia coli
Determinarea numărului de bacterii coliforme și a bacteriei Escherichia coli din
probele de apă, prin metoda membranei filtrante, se realizează în conformitate cu standardul
SR E N ISO 9308 -1/2015.
Principiul metodei
Metoda de determinare a numărului de bacterii coliforme și Escherichia coli are la
bază filtrarea unor volume dintr -o probă sau diluțiile acesteia printr -o membrană și incubarea
membranelor pe mediul agar cromogen pentru bacterii coliforme la 37± 20C timp de 21 ±3 ore.
Volumul minim de filtrare este de 10 ml probă sau diluții ale acesteia pentru a se asigura o
distribuție uniformă a bacteriilor pe membrana filtrantă.
Se aplică pentru apa potabilă destinată consumului uma n, astfel: apa în stare naturală
sau după tratare, indiferent dacă este furnizată prin rețeaua de distribuție, din rezervor, în
sticle îmbuteliate ori în alte recipiente; apa provenită din surse locale (fântâni, izvoare); toate
tipurile de apă folosite ca sursă alimentară.
Materiale și medii de cultură
 sistem filtrare Sartorius ;
 membrane filtrante sterile cu diametrul între 47 și 50 mm și dimensiunea porilor de
0,45µm ;
 pensă cu margini rotunde;
 apă tamponată sterilă soluției de lucru sau apă fiziologică ste rilă;
 sticlărie sterilă (eprubete, pipete, baloane);
 cutii Petri;
 medii de cultură specifice: mediu agar cromogen pentru bacterii coliforme (CCA –
chromocult coliform agar), mediu Tryptone soy Agar (TSA), bulion tri ptofan
(opțional)
 reactiv pentru testul oxi dazei;
 reactiv Kovasc´s;
 termostat reglat la 370C;
 termostat reglat la 440C

37

Fig. 6 Mediu agar cromogen pentru bacterii coliforme (CCA -chromocult coliform agar) , mediu Tryptone
soy Agar (TSA)

Fig. 7 Test pentru oxidază Fig. 8 R eactiv Kovasc´s

38
Mod de lucru
Testul de prezumție – se filtrează 100 ml din probă printr -o membrană filtrantă cu
diametrul porilor de 0,45µm, după omogenizarea corespunzătoare a probei. În cazul probelor
cu un grad de contami nare mai mare este necesar să se filtreze și să se facă diluții (10-1, 10-2).
După filtrare se plasează membrana într -o cutie Petri ce conține mediu agar cromogen
(CCA pentru bacterii coliforme), evitându -se formarea bulelor de aer între membrană ș i
mediu , apoi se incubează la 37± 20C timp de 21 ±3 ore. Mediul de cultură este verificat pentru
sterilitate, incubându -se în condiții similare o placă Petri cu mediu agar cromogen inoculată.
Prelungirea timpului de incubare le 44 ±4 ore poate determina o sensibilit ate mai mare a
analizei și poate fi utilă mai ales în cazul plăcilor care nu prezintă colonii tipice după 21 ±3
ore.
Se examinează membrana și se numără ca:
 bacterii coliforme prezumtive care nu sunt Escherichia coli toate coloniile care dau
reacție ß -D-galactozidază pozitivă (având culoare de la roz până la roșu). Pentru a
evita rezultatele fals pozitive date de bacteriile oxidazo -pozitive ( Aeromonas sp.) ,
coloniile prezumtive trebuie confirmate prin testul pentru oxidază: reacția negativă la
testul oxida zei confirmă prezența bacteriilor coliforme .
 Escherischia coli – coloniile care au reacție ß -D-galactozidază și ß -D-glucuronidază
pozitive (a vând culoare de la albastru închis până la violet). Mediul CCA conține o
substanță cromogenă (acid 5 -bromo -4-cloro -3-indoxil -ß-D-glucuronic) care este ținta
glucuronidazei, enzimă specifică pentru Escherichia coli care taie legătura între
glucuronid și cromofor, determinând colorarea celulelor și coloniilor în albastru.
 Bacteriile coliforme totale reprezintă suma tutur or coloniilor oxidazo -negative de
culoare de la roz până la roșu și a tuturor coloniilor de culoare de la albastru închis
până la violet.
Unele tulpini de Escherichia coli, care sunt și ß -D-glucuronidază negative, precum
parotipul E. coli O157 , nu sunt det ectate ca E. coli, dar pot fi cuantificate ca bacterii
coliforme pe mediu agar cromogen sunt ß -D-galactozidază pozitive.

39

Fig. 9 Evidențierea coloniilor de Escherichia coli și a bacteriilor coliforme pe mediu CCA
Testul de confirmare pentru bacterii co liforme – se efectuează testul oxidazei
realizându -se subculturi din toate coloniile prezumtive ca bacterii coliforme sau dintr -un
număr reprezentativ (cel puțin 10) prin efectuarea de pasaje pe mediu TSA (Tryptone Soy
Agar).
Realizarea testului pentru ox idază:
– plăcile cu mediu TS A însămânțate se incubează la 37± 20C timp de 21 ±3 ore;
– se pun 2 -3 picături din reactivul pentru testul oxidazei proaspăt preparat pe o hârtie de
filtru;
– cu o baghetă din sticlă, un bețișor aplicator de lemn, ansă din plastic sau p latină se
recoltează o colonie și se plasează pe hârtia de filtru;
– apariția culorii albastru intens în decurs de 30 s se consideră a fi o reacție pozitivă.
Se pot utiliza și teste pentru oxidază din comerț, urmând instrucțiunile de lucru ale
producătorului .

40

Fig. 10 Colonii de bacterii coliforme însămânțate pe mediu TSA și testul confirmării oxidazei

Testul suplimentar de confirmare pentru E. coli – în afară de exprimarea ß-D-
glucuroni dazei, E. Coli sunt bacterii capabile să producă indol din triptofan. De aceea, în
cazul în care există dubii în privința prezenței coloniilor de E. coli pe mediu agar cromogen,
testul indolului poate fi utilizat ca o confirmare suplimentară. Reacția pozitivă la testul
indolului confirmă prezența E. coli.
Eprubetele cu medi u bulion triptofan inoculate cu colonia de interes se incubează la
44±0,50C timp de 21 ±3 ore și se verifică producerea de indol prin adăugarea a 0,2 -0,3 ml de
reactiv Kovasc´s. Apariția unui inel de culoare roșu intens la suprafața mediului de cultură
confirmă producerea de indol.

41

Fig. 11 Testul indolului, reacție pozitivă (inelul roșu) , confirmarea Escherichia coli

Exprimarea rezultatelor
Se iau în considerare membranele în care densitatea coloniilor dezvoltate permite o
numărare corectă (între 10 și 1 00 colonii/membrană). Dacă numărul de colonii obținut este
mai mare se va repeta analiza și se va adauga o nouă soluție . Se calculează numărul de unități
formatoare de colonii (UFC)| la 100 ml proba.
Calculul numărului de bacterii coliforme și E. coli se realizează conform SR EN ISO
8199/2008 – Linii directoare pentru numărarea microorganismelor în mediul de cultură, cu
ajutorul următoarei formule:
X V s (formula 1)
unde:
Cs= numărul de unități formatoare de colonii în volumul de referință al probei V s;
Z= suma tuturor coloniilor numărate pe membrane pentru diluțiile d 1, d2,……d i;

42
Vs= volumul de referință ales pentru exprimarea numărului de microorganisme din
probă
Vtot= (n 1V1d1) + (n 2V2d2) +…………………….+(n iVidi)
n1, n2, ………….n i = numărul de membrane însămânțate pentru diluțiile d 1, d2,……..d 3
V1, V2,…………V i= volumele de testare utilizate pentru diluțiile d 1, d2, ……..d i
d1, d2, …….. …..di= diluțiile realizate
Calculul numărului de UFC/1 00 ml după realizarea testului de confirmare
După realizarea identificării și confirmării se calculează numărul estimat de colonii
confirmate pentru fiecare placă, utilizând formula:
X=
xz (formula 2)
unde:
X= numărul estimat de colonii co nfirmate per placă
k= numărul de colonii confirmate
n= numărul de colonii caracteristice transferate pentru confirmare
z= numărul total de colonii tipice numărate pe membrană
Calculul numărului de UFC/100 ml (C s) se realizează înlocuind în formula nr. 1 pe Z cu X .

5. Obiectiv3. Identificarea și determinarea numărului de enterococi
Determinarea numărului de enterococi din probele de apă, prin metoda membranei
filtrante, se realizează în conformitate cu prevederile standardului SR EN ISO 7899 -2/2002.
Princi piul metodei
Metoda de determinare a numărului de enterococi intestinali se bazează pe filtrarea
unor volume dintr -o probă de apă sau diluțiile acesteia printr -o membrană cu diametrul porilor
de 0,45µm. Membrana se plasează pe un mediu selectiv solid care conține azidă de sodiu
(pentru a nu permite creșterea bacteriilor gram -negative) și clorură de 2,3,5 -trifeniltetrazol,
incoloră , care este redusă la formazan roșu de către enterococii intestinali.
Coloniile tipice de enterococi pe acest mediu sunt colonii bombate, având în întregime
sau doar în centru culoare roșie, maro sau roz.

43
Coloniile tipice trebuie confirmate prin transferul membranei pe care aceste colonii se
află pe un mediu agar azidă -bilă-esculină, preîncălzit la 440C. Enterococii intestinali
hidrolizează esculina din acest mediu în 2 ore. Produsul final al acestei reacții este 6,7 –
hidroxycoumarin, care în combinație cu ionii trivalenți de fier dau un compus de culoare
maronie spre negru care difuzează în mediu.
Materiale și medii de cultură
 sistem filtrare Sartorius ;
 membrane filtrante sterile cu diametrul între 47 și 50 mm și dimensiunea porilor de
0,45µm;
 pensă cu margini rotunde;
 apă tamponată sterilă soluției de lucru sau apă fiziologică sterilă;
 sticlărie sterilă (eprubete, pipete, baloane);
 cutii Petri;
 medii de cultură specifice: Slanetz -Bartley, mediu agar azidă -bilă-esculină;
 termostat reglat la 370C;
 termostat reglat la 440C.

44

Fig. 13 Mediu Slanetz -Bartley , mediu agar azidă -bilă-esculină

Mod de lucru
Testul de prezumție – se filtrează 100 ml din probă printr -o membrană filtrantă cu
diametrul porilor de 0,45 µm, după omogenizarea corespunzătoare a probei prin mișcări ale
flaconului în plan orizontal, în ambele sensuri. În cazul probelor cu un grad de contaminare
mai mare este necesar s ă se filtreze și diluții ale acestora: 10-1, 10-2.
După filtrare se plasează membrana într -o cutie Petri ce conține mediu Slanetz –
Bartley, evitându -se formarea bulelor de aer între membran ă și mediu și se incubează la
37±20C timp de 44±4 ore. Mediul de cu ltură este verificat pentru sterilitate, incubându -se o
placă Petri cu mediu Slanetz -Bartley, neinoculată, în condiții similare.
După incubare se examinează membrana și se iau în considerare ca fiind tipice toate
coloniile bombate care au în întregime sau doar în centru culoarea roșie, maro sau roz.
Testul de confirmare – se transferă membrana pe care s -au dezvoltat colonii tipice
(fără inversarea poziției acesteia), cu ajutorul unei pense sterile, într -o placă Petri ce conține

45
mediu agar azidă -bilă-esculin ă, preîncălzit la 440C. Placa se incubează la 44+0,50C timp de 2
ore, după care se citește imediat rezultatul.
Se numără ca enterococi intestinali toate coloniile tipice ce prezintă o culoare maronie
spre negru ce difuzează în mediul din jurul coloniilor.

Fig. 14 Colonii tipice de enterococi evidențiate pe mediu Slanetz -Bartley
Exprimarea rezultatelor
Se iau în considerare membranele în care densitatea coloniilor dezvoltate permite o
numărare corectă (între 10 și 100 colonii/membrană). Dacă numărul de co lonii obținut este
mai mare se va repeta analiza și se va adăuga o nouă diluție.
Se calculează numărul de unități formatoare de colonii (UFC) la 100 ml probă în
conformitate cu standardul SR EN ISO 8199/2008, similar cu calculul pentru bacterii
coliforme.

46
REZULTATE ȘI DISCUȚ II
Apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, să fie lipsită de microorganisme,
paraziți sau substanțe, care prin număr sau concentrație pot constitui un pericol potențial
pentru sănătatea umană.
Pentru acest studiu de caz s-a urmărit evaluarea calității apei potabi le din rețeaua
publică, atât din mediul urban cât și din mediul rural. Astfel, în perioada martie 2016 –
februarie 2017, de pe raza județului Călărași au fost prelevate și analizate în scopul
monitorizării de audit, un număr de 283 probe apă pentru determina rea parametrilor
microbiologici . Apele recoltate sunt ape de adâncime provenite din 16 microcentrale ca re
asigura sursa de apa potabilă a județ ului. Prelevarea s -a realizat atâ t de la ieșirea apei din
microcentrală cât ș i de la nivelul capetelor de reț ea (apa care ajunge la consumator).
Parametrii microbiologici analizați sunt: bacterii coliforme, Escherichia coli , enterococi,
număr total de germeni la 220C și număr total de germeni la 370C.
Obiectiv 1. Frecvența de monitorizare și identificare a numărului total de germeni la
220C și 370C
Pentru NTG la 220C, respectiv 370C valorile conform Legii nr. 458/2002 republicată în
2011 privind calitatea apei potabile, trebuie să nu prezinte nicio modificare anormală/1 ml.
Prelevarea probelor de apă pentru identificare numărului total de germeni la 220C și
370C se face conform legislației în vigoare ( depinde de numărul de consumatori și de m3 apă
livrați) . În studiul nostru s -a prelevat probe trimestrial din 16 localități, s -a analizat un număr
de 55 probe apă potabilă care provin atât de la ieșirea din stația de tratare, cât și de la capăt de
rețea (apa care ajunge la consumatori).
Numărul total de germeni mezofili care se dezvoltă la 220C, este un indicator global
care permit e aprecierea încărcăturii microbiologice a probelor de apă analizate.
Semnificația sanitară a germenilor ce se dezvoltă la 220C contribuie la estimarea
potențialului microbian descompunător și al nivelului de încărcare cu substanțe organice ușor
biodegrad abile, determinat de poluarea antropică.
Cu cât numărul total de microorganisme ce se dezvoltă la 370C este mai mare, se
presupune că riscul prezenței unor microorganisme patogene este mai crescut.

47
Tabel 1. Valori obținute în urma identificării numărului total de germeni pentru cel e 55 probe

Nr.
Crt.

Locul recoltei
Număr
probe
Valori NTG la 220C
UFC/1ml

Valori NTG la 370C
UFC/1ml
1 Oltenița 8 0 0 0 0 1 0 0 0
2 Ulmeni 3 0 12 0 0 2 6 0 0
3 Valea lui Soare 3 0 0 16 0 36 42 0 0
4 Spanțov 3 76 0 196 13 12 0 182 0
5 Chirnogi 3 268 0 0 0 0 0 480 0
6 Crivăț 3 0 0 30 0 0 5 0 0
7 Căscioarele 3 0 16 48 0 3 42 17 0
8 Mitreni 3 3 0 180 0 0 7 24 0
9 Curcani 3 242 127 65 18 84 32 135 6
10 Budești 3 0 0 0 0 0 0 0 0
11 Șoldanu 4 12 0 21 0 3 0 57 0
12 Fundeni 3 862 198 71 0 39 220 134 0
13 Dorobanțu 4 40 20 114 0 2 46 193 0
14 Nana 3 5 8 0 0 9 11 0 0
15 Gălbinași 2 680 140 0 0 120 0 110 0
16 Frumușani 4 83 24 142 0 28 42 96 0

Fig. 15 Variația valorilor de NTG la 220C și 370C pentru cele 55 probe de apă analizate
Din totalul probelor prelevate prezența numărului total de germeni la 220C s-a
identificat în 30 probe ceea ce înseamnă 54%, iar pentru numărul total de germeni la 370C s-a
identificat în 34 probe ceea ce înseamnă 61%.

48
Obiectiv 2. Frecve nța de monitorizare, i dentificare și determinare a numărului de
bacterii coliforme și a bacteriei Escherichia coli
Bacteriile coliforme sunt analizate pentru a stabili dacă apa potabilă este sau nu este
bună pentru consum. Dacă acestea apar într -o probă d e apă, de cele mai multe ori, indică
contaminarea sursei cu patogeni fecali . Cele mai multe bacterii coliforme nu cauzează nici o
afecț iune, doar unele tulpini de Escherichia coli enteropatogene pot cauza îmbolnăviri destul
de grave. Prezența bacteriilor coliforme în apă indică în general, o poluare recentă.
Concentrația maxim admisă pentru bacteriile coliforme trebuie să corespundă L egii nr.
458/2002 republicată în 2011 privind calitatea apei potabile, și trebuie să fie 0/100 ml .

Tabel 2. Valorile UFC/ 100ml pentru bacteriile col iforme corespunzatoare celor 283 probe apă
Nr.
crt.

Locul
recoltei
Număr
total
probe
sursă

Valori bacterii coliforme
UFC/ 100ml

Număr
total
probe
cons.
Valori
bacterii
coliforme
UFC/ 100ml Nr. total probe
necoresp .

Sursă
Cons.
1 Oltenița 47 0 0 0 0 0 0 33 0 0 0 0
2 Ulmeni 12 0 1 0 0 0 0 2 1 1 1 2
3 Valea lui
Soare 11 0 0 0 8 0 0 2 16 26 1 2
4 Spanțov 11 42 0 0 82 0 86 2 0 20 3 1
5 Chirnogi 14 0 0 28 28 0 16 1 46 16 3 2
6 Crivăț 14 0 0 0 16 0 0 1 16 0 1 1
7 Căscioarele 14 0 1 0 42 0 1,5 1 0 16 3 1
8 Mitreni 13 0 0 1 34 7 0 2 1 11 3 2
9 Curcani 11 38 0 61 88 1 22 1 23 0 5 1
10 Budești 13 0 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0
11 Șoldanu 12 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
12 Fundeni 10 12 0 0 26 0 28 2 16 0 3 1
13 Dorobanțu 12 0 0 13 0 0 2 1 2 0 2 1
14 Nana 13 0 0 34 84 0 0 1 0 0 2 0
15 Gălbinași 9 33 0 88 64 0 24 1 82 0 4 1
16 Frumușani 11 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0

49

Fig. 16 Variația valorilor de bacterii coliforme pentru cele 283 probe de apă an alizate

Fig. 17 Raport bac terii coliforme din probele de apă recoltate de la sursă

50
Din analiza rezultatelor testelor pentru bacterii coliforme reiese că acest indicator se
situează în limitele legale admise pentru un numă r de 196 probe apă recoltate de la sursă , ceea
ce reprezintă 86%, iar pentru un număr d e 31 probe apă, valorile depășesc limita admisă.

Fig. 18 Raport bacterii coliforme din probele de apă recoltate de la consumator
Pentru probele de apă recoltate de la consumator rez ultatele testelor pentru bacterii
coliforme sunt în limitele legale admise pentru un numă r de 42 probe apă , ceea ce reprezintă
74%, iar pentru un număr d e 15 probe apă, valorile depășesc limita admisă.
Detectarea bacteriilor coliforme în apa tratată indică faptul că sistemul de tratare a apei
nu funcțione ază în mod satisfăcător, prezenț a substanțelor organice în exces, sau o
contaminare ulterioară tratării.
Prezența coliformilor în apa potabilă nu are o importanță epidemiologică directă
pentru că, existența acestora nu este totdeauna în relație cu prezența bacteriilor coliforme
termotolerante sau a enterobacteriilor patogene.
Escherichia coli este o bacterie ce poate cauza infecții serioase , face parte din grupa
enterobacteriilor care trăiesc ca epifit în tractusul digestiv. Unele specii produc o toxină
puternică ce determină diaree sanguinolentă și rar pot cauza probleme hematologice grave și
chiar insuficiență renală. Cel mai comun tip de Escherichia coli este O157:H7. În unele cazuri
de dezechilibrare a microflorei intestinale, aceste bacterii pot produce îmbolnăviri printr -o
înmulțire masivă sau apariția unor tulpini toxicogene. Pentru Escherichia coli valorile
conform Legii nr. 458/2002 republicată în 2011 privind calitatea apei potabile, trebuie să fie
0/100 ml .

51
Escherichia coli este mai sen sibilă decât streptococii fecali la procesul de dezinfecție a
apei prin clorinare. Este un indicator de poluare fecală recentă a apei (nu rezistă mult timp la
condițiile de mediu din apă).
Tabel 3. Valorile UFC/100ml pentru Escherichia coli corespunzatoare celor 283 probe apă

Nr.
crt.

Locul recoltei
Nr.
total
prob
e
sursă

Valori Escherichia coli
UFC/100 ml

Nr.
total
probe
cons.
Valori
Esch.
Coli
UFC/
100 ml Nr. Total
probe
necorespunzăt
oare

Sursă
Cons.
1 Oltenița 47 0 0 0 0 0 0 33 0 0 0 0
2 Ulmeni 12 0 0 6 0 0 0 2 0 0 1 0
3 Valea lui Soare 11 0 1 1 1 1 0 2 1 0 4 1
4 Spanțov 11 0 0 34 0 0 12 2 0 0 2 0
5 Chirnogi 14 4 0 0 3 0 0 1 0 5 2 1
6 Crivăț 14 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
7 Căscioarele 14 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
8 Mitreni 13 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0
9 Curcani 11 61 0 42 11 1 0 1 0 23 4 1
10 Budești 13 0 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0
11 Șoldanu 12 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
12 Fundeni 10 2 0 0 3 0 28 2 8 0 3 1
13 Dorobanțu 12 0 0 0 2 0 0 1 0 0 1 0
14 Nana 13 17 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0
15 Gălbinași 9 1 0 0 23 0 4 1 0 0 3 0
16 Frumușani 11 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0

Fig. 19 Variația valorilor de Escherichia coli pentru cele 283 probe de apă an alizate

52
Din analiza rezultatelor testelor pentru Escherichia coli reiese că acest parametru se
situează în limite le legale admise pentru un număr de 258 probe apă, ce ea ce reprezintă 91%,
iar pentru un număr d e 25 probe apă, valorile depășesc limita admisă.
Escherichia coli este un indicator de poluare fecală a apei, este mai sensibilă decât
streptococii fecali la pr ocesul de dezinfecție a apei prin clorinare.

Fig. 20 Raport Escherichia coli din probele de apă recoltate de la sursă

Fig. 21 Raport Escherichia coli din probele de apă recoltate de la consumator

53
Raportul Escherichia coli din probele de apă potabilă recoltate de la sursă și de la
consumator , conform legislației în vigoare sunt de 208 (probe de apă de la sursă) la 50 (probe
de apă de la consumator).
Raportul Escherichia coli din probele de apă nepotabilă recoltate de la sursă și de la
consumator, conform legislației în vigoare sunt de 21 (probe de apă de la sursă) la 4 (probe de
apă de la consumator).
Obiectiv 3. Frecvența de monitorizare, i dentificare și determinare a numărului de
streptococi fecali ( enterococi ).
Streptococii fecali sunt bacterii din microbiota intestinului uman și animal și pot
supraviețui un timp mai îndelungat în apă față de grupul c oliformilor fe cali, dar se găsesc în
proporție mai redusă în fecalele de origine umană decât coliformii fecali. Datorită rezistenței
deosebite la a genții fizici, chimici și biologici, streptococii fecali indică o contaminare fecală
sigură și veche a apei. Pentru enterococi valorile conform Legii nr. 458/2002 republicată în
2011 privind calitatea apei potabile, trebuie să fie 0/100 ml .
Tabel 4 . Valori le UFC/100ml pentru streptococi fecali corespunzatoare celor 283 probe apă

Nr.
Crt.

Locul recoltei
Număr
total
probe
sursă

Valori streptococi fecali
UFC/100 ml

Număr
total
probe
cons.
Valori
strept.
fecali
UFC/
100 ml Nr. total
probe
necoresp.

Sursă
Cons.
1 Oltenița 47 0 0 0 0 0 0 33 0 0 0 0
2 Ulmeni 12 0 5 0 0 1 0 2 0 1 2 1
3 Valea lui Soare 11 0 0 3 0 1 0 2 3 0 2 1
4 Spanțov 11 4 2 0 0 1 0 2 1 0 3 1
5 Chirnogi 14 22 9 5 1 1 1 1 0 7 6 1
6 Crivăț 14 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
7 Căscio arele 14 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
8 Mitreni 13 0 0 0 0 0 15 2 0 0 1 0
9 Curcani 11 0 2 76 0 0 2 1 0 0 3 0
10 Budești 13 0 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0
11 Șoldanu 12 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
12 Fundeni 10 3 1 2 28 1 0 2 0 0 5 0
13 Dorobanțu 12 0 0 0 1 0 3 1 0 0 2 0
14 Nana 13 7 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0
15 Gălbinași 9 0 0 10 5 4 0 1 8 0 2 1
16 Frumușani 11 0 1 0 0 0 0 2 0 0 1 0

54
Fig. 22 Variația valorilor de streptococi fecali pentru cele 283 probe de apă an alizate
Din analiza rez ultatelor testelor pentru strept ococi fecali reiese că acest parametru se
situează în limitele legale admise pentru un număr de 250 probe apă, ce reprezintă 88%, iar
pentru un număr de 33 probe apă, valorile depășesc limita admisă.
Streptococii fecali indică o contaminare fecală sigură ș i mai veche a apei, sunt
rezistenți la agenții fizici, chimici și biologici.

Fig. 23 Raport streptococi fecali din probele de apă recoltate de la sursă

55

Fig. 24 Raport streptococi fecali din probele de apă recoltate de la consumator
Raportul streptococ ilor fecali dintre probele de apă potabilă recoltate de la sursă și de
la consumator, conform legislației în vigoare sunt de 194 (probe de apă de la sursă) la 56
(probe de apă de la consumator).
Raportul streptococilor fecali dintre probele de apă nepotabi lă recoltate de la sursă și
de la consumator, conform legislației în vigoare sunt de 28 (probe de apă de la sursă) la 5
(probe de apă de la consumator).

56
CONCLUZII
 Apa este o resursă prețiosă care trebuie ocrotită, atât pentru sănătatea și traiul n ostru,
cât și pentru vegetația și fauna de pe această planetă să se poate dezvolta într -un mod
armonios.
 Probele de apă sunt monitorizate în pemanență de Direcția de Sănătate Publică
(monitorizare de audit), precum și de distibuitorii de apă în sistemele c entralizate
(monitorizare de control).
 Se recomandă să se efectueze frecvent analize microbiologice pentru a ști dacă apa
respectă standardele în vigoare.
 În cadrul studiului realizat s -au observat diferențe ale calității apei pe magistralele de
distribuți e. Chiar dacă apa pompată de către distibuitor este conform Legii nr.
458/2002 republicată în 2011, pe traseul de la punctul de distribuție până la
consumator s -a identificat probe de apă neconforme normelor în vigoare.
 Cauzele principale pentru depășirile parametrilor trebuie identificate pentru a lua
măsurile necesare ca apa care ajunge în sistemele de tratare, de distribuție ori direct la
consumatori să fie una cât mai curată cu putință.
 Una din posibilitatea ca apa livrată prin sistemul de distribuție s ă-și schimbe calitatea
este legată de conductele interne.
 Atunci când există analize neconforme cu legislația în vigoare, se impune o
sistematizare a procesului de monitorizare, respectiv a îmbunătățirii sistemelor de
distribuție.
 Nerespectarea siguranțe i apei potabile poate expune comunitatea la riscul izbucnirii
unor boli infecțioase intestinale și a altor boli.
 Este necesară instruirea tuturor furnizorilor cu privire la posibila sursă de contaminare
și sistemul de distibuție a apei potabile.
 Evaluarea calității apei potabile este esențială pentru a asigura o apă potabilă de
calitate destinată consumului uman și pentru toate scopurile casnice obișnuite.
 Accesibilitatea și disponibilitatea apei potabile este esențială pentru dezvoltarea
durabilă și un ele ment esențial în sănătate.
 Din totalul celor 283 probe analizate, apariția Escherichia coli a fost de 9 %, bacterii
coliforme 16%, streptococi fecali 12 %, NTG la 220C și NTG la 370C de 60 %.

57
BIBLIOGRAFIE
1. Althaus H., Dott W., Havemeister G., Muller H., Sac re C. – Faecal streptococci as
indicator organisms of drinking water, Zent. Bl. Bakteriol. Microbiol. Hyg., 1 Abt
Orig. A., 1982, 252, 2, 154 -165
2. Bates J., Goddard M. R., Butler M. -The detection of rotaviruses in products of
Wastewater treatment, J. Hyg. C amb., 1984, 93,639
3. Bîlbîie V., Pozsgi N., Bacteriologie medicală, vol. II, 1985
4. Bornuz M., Elias M. I., Fazakas B., Dăncescu P., Simionescu O., Petcu I.,
Parazitologie medicală, Editura didactică, 1981, 24, 45
5. Dart R. K., Stretton R. J. -Microbiological asp ects of pollution control, 1980
6. Fujioka R S., Schizumura R. K. – Clostridium perfringens a reliable indicator of
stream water quality, J. Water Pollut. Cont rol.Fred., 1985, 57, 10, 986
7. Hejkal T. W., Keswick B., Labelle R. L., Gerba C. P., Sanchez Y., Dress man G.,
Hafkin B., Melnick J. L. – J. Am. Water Work Assoc., 1982, 74, 318
8. Lawrence G. -Necrotizing enteritis and Clostridium perfringens, J. Infect. Dis., 1986,
153, 4, 803 -804
9. Legea nr. 458/2002 republicată în 2011, privind calitatea apei potabile
10. Madigan M. T., Martinko J. M., Parker J. – Brock biology of microorganisms, 8 th edn,
International Edition, 1997
11. Mănescu S. -Microbiologie sanitară, Edit. Medicală, București, 1989 , 42-60
12. Mănescu S., Cucu M., Diaconescu L. M., Chimia sanitară a mediului, Edit. Medi cală,
București, 1979, 13
13. Mănescu S., Dumitrescu H., Bărduță Z., Diaconesu M. L., Chimia sanitară a mediului,
Edit. Medicală, București, 1982, 14
14. Mc Feters G. A., Kippin J. S., Le Chevallier M. W. -Injured coliforms in drinking
water, Appl. Environ. Microbi ol. 1985, 50, 4, 755 -762
15. Melnick J. L., Safferman R., Rao V. C., Goyal S., Berg G., Dahling D. R., Wright B.
A., Akin E., Stetler R., Sorber C., Moore B., Sobsey M. D., Moore R., Lewis A. L.,
Wellings F. M. -Appl. Environ. Microbiol., 1984, 47, 144
16. Misliaev a L. A., Veselinova -Stoianova T. B., Bagdasarian G. A. -Ghig. I. Sanit., 1985,
2, 47
17. Pokorny J. -Detection of Shigellae in aqueous environment, Cesk. Hyg., 1983, 28, 10,
513-517

58
18. Prati L., Cenci P., De Bartolomeo A., Cavazzani G. – Clostridium perfringens as a
water quality index, Ig. Mod., 1983, 80, 2, 186 -202
19. Rollins D. M, Colwell R.R – Viable but nonculturable stage Campylobacter jejuni and
its role
20. Sekla L., Stackiw W., Kay C., Buckenhout L. -Can. J. Microbiol., 1980, 48, 3, 239 -544
21. Selwood J., Dadswell J. V ., Slade S. S. – J. Hyg. Camb., 1981, 86, 2, 217
22. SR EN ISO 19458:2007 – Calitatea apei – prelevare pentru analiza microbiologică
23. SR EN ISO 8199:2008 – Ghid general pentru numărătoarea microorganismelor
24. SR EN ISO 6222:2004 – Numărarea microorganismelor prin inocularea în medii de
cultură
25. SR EN ISO 9308 -1:2015 – Detecția și numărarea bacteriilor coliforme și a Escherichia
coli – metoda filtrării prin membrană
26. SR EN ISO 7899 -2:2002 – Identificarea și numărarea enterococilor intestinali –
metoda filtrării prin m embrană
27. Stefanikova L., Daubner I. -Hygienia importance of potentially pathogenic bacteria in
water, CesK. Hyg., 1985, 30, 5, 72 -81
28. Stringer M. F., Watro G. N. – Faecal carriage of Clostridium perfringens, J. Hyg., 1985,
95, 2, 277 -289
29. Szewzyk U., Szewzyk R ., Manz W., Schleifer K. H., 2000, Annu. Rev. Microbiol. 54,
81-127
30. Tortora G. J., Funke B. R., Case C. I., 1988, Microbiology an introduction, 3 rd edn.
Benjamin/Cumming, California
31. Zavate O lga, Cajal N. – Enterovirusuri nepoliomielitice. Implicații în pat ologie și în
poluarea mediului ambiant, Edit. Academiei Române, București, 1983, 121
32. Zarnea G. – Tratat de microbiologie generală, Edit. Academiei Romăne, București, vol.
II, 1984
33. https://fr.wikipedia.org/wiki/Le_Petit_Larousse