Cunostintele Actuale Despre Problema Identificata

Capitolul 2: Cunostintele actuale despre problema identificata

Prezentare teoretica despre problema intalnita in capitolul 1.

Este capitolul de teorie. Aici te poti referi la:

– cap. 2.1 sistem informatic – valorifici raportul de cercetare din sem II.

Sistemul este un concept general. El este un ansamblu de componente care interecționează pentru realizarea unui obiectiv. Un sistem are o funcționalitate a lui, un mediu extern cu care interacționează prin intrări și ieșiri, are nevoie de comenzi pentru a nu perturba mediul.

Indiferent de natura sistemului, bucla cibernetică este de natură informațională. Componentele unui sistem informatic sunt date, prelucrări (soft), echipamente, rețele (internet), proceduri de realizare – metodologii – și de utilizare, oameni.

Evoluția informaticii:

Mediul climatizat;

Mini calculatoarele;

Stații de lucru;

PC/Laptop;

Putem spune că aici se dă cea mai dură bătălie!

Smartphone

Informația în general se explică în raport cu ”date”; datele sunt valori punctuale ale caracteristicilor, parametrilor unui proces sau eveniment. Ele în sine nu au nici o semnificație. Informația reprezintă un ansamblu de date care are o semnificație și care poate fi utilizată pentru asistarea deciziilor.

Sistem informatic

Un sistem informatic este un sistem care permite introducerea de date prin procedee, manuale sau culegerea automată de către sistem, stocarea acestora, prelucrarea lor și extragerea informației sub diverse forme.

Un element esențial în proiectarea de sisteme informatice este utilizarea elementelor teoriei sistemelor ca un mijloc ce asigură coerența etapelor.

Abordarea sistemică are la bază noțiunea de sistem. Sistemul este o secțiune finite în timp și spațiu a realității, descriind un ansamblu de elemente interconectate prin legături recirpoce care acționează în comun pentru atingerea unui obiectiv presatbilit.Astfel, un sistem presupune existența unor elemente, a unor relații și a unui scop.

Abordarea sistemică pentru rezolvarea problemelor activității dintr-o organizație are drept cadru definirea problemelor și oportunităților, iar apoi dezvoltarea de soluții. Studiul unei probleme și formularea de soluții implică următoarele activități relaționate:

cunoașterea și definirea problemei;

elaborarea de soluții alternative și evaluarea lor;

selectarea celei mai bune soluții, îmbunătățiri și implementarea acesteia;

efectele îmbunătățirii problemei întâlnite după implementarea acesteia.

Cunoașterea și definirea problemei

Pentru a rezolva o anumită problemă întâlnită în desfășurarea unor activități zilnice (în cazul nostru facem referire la aplicația de inventariere) este necesară cunoașterea și înțelegerea situației. Trebuie să separăm problemele de simptome, să determinăm obiectivele și să definim problema într-un context sistemic sau o viziune sistematică.

Problema este reprezentată de condiția care cauzează rezultatele nedorite.

Elaborarea de soluții alternative și evaluarea lor

Există mai multe posibilități de rezolvare a unei probleme, de aceea nu este bine să se treacă de la definirea problemei la o singură rezolvare; se limitează opțiunile fără a se considera avantajele sau dezavantajele fiecărei soluții. Pentru a construi niste soluții alternative se pot folosi soft-uri de simulare (softuri pentru fundamentarea deciziei). După ce s-au elaborat soluțiile alternative, acestea trebuie să fie evaluate pentru ca să se aleagă cea mai bună soluție. Scopul evaluării este de a determina care dintre soluții îndeplineste cele mai bune condiții în realizarea nevoilor oamenilor. Criteriile de evaluare pot fi aranjate în ordinea importanței sau „cântărite” în funcție de rolul lor în realizarea scopului sistemului.

Selectarea celei mai bune soluții, îmbunătățiri și implementarea acesteia

O dată ce toate soluțiile alternative au fost evaluate se poate face o comparație între acestea, iar apoi se poate selecta cea mai bună dintre ele. Daca se folosesc criterii multiple de comparație selecția celei mai bune soluții,îmbunătățiri devine un proces.

Dupa ce îmbunătățirea, soluția optimă a fost aleasă trebuie să treacă la construirea unui plan pentru aplicarea ei care precede implementarea soluției. Această etapă implică elaborarea unor specificații și mai apoi a unui plan (program) de implementare. Specificațiile elaborate vor conține descrieri detaliate ale caracteristicii personalului, software, hardware precum și a resurselor de date, a alternativelor și activităților necesare unui sistem informatic.

Pentru implementarea îmbunătățirilor alese, se vor specifica resursele, activitățile și timpul necesar. Pasul final este de a monitoriza îmbunătățirea adoptată și a o evalua. Există posibilitatea ca îmbunătățirea adoptată să fie un eșec.

Efectele îmbunătățirii problemei întâlnite după implementarea acesteia

Proiectarea și dezvoltarea de sisteme informatice este o activitate deosebit de importantă pentru o organizație. În vederea proiectării, abordarea sistemică reprezintă cea mai bună soluție.

Efectele îmbunătățirii ajută la dezvoltare aplicațiilor și eficientizarea modului de lucru la nivel de companie. Cele mai multe aplicații informatice se bazează pe analiza informațiilor dintr-o organizație.

O altă abordare asemănătoare celei exemplificate mai sus este atunci când o viziune sistemică se folosește pentru a dezvolta sisteme informatice utilizând mai mulți pași într-un ciclu avem asa numitul ciclu al dezvoltării de sisteme informatice. Pentru această etapă pașii urmăriți și elementele produse sunt:

investigarea sistemului – studiul de fezabilitate;

analiza sistemului existent – necesitățile funcționale;

proiectarea sistemelor – specificațiile de sistem;

implementarea sistemelor – sistemul operational;

întreținerea sistemului – îmbunătățirea sistemului;

Investigarea sistemului

Primul pas în procesul de elaborare este de a investiga sistemele existente. Această investigație poate include studii preliminare ale sistemului informatic propus cu soluții pentru rezolvarea problemelor ce vor urmări:

⇒ determinarea faptului că există sau nu o problemă;

⇒ elaborarea unui studiu de fezabilitate;

⇒ dezvoltarea unui plan de management.

Studiul de fezabilitate este un studiu preliminar care investigheaza necesarul de informatii si determina necesarul de resurse, costuri, avantaje precum si fezabilitatea proiectului propus. În acest sens, fezabilitatea poate fi:

fezabilitate organizațională – care se canalizează asupra modului în care sistemul informatic propus atinge obiectivele organizației;

fezabilitate economică – care pune accentul pe costurile și beneficiile sistemului propus în relație cu costurile dezvoltării și operării sale;

fezabilitate tehnică – care se ocupă de necesitățile de hardware și software și de modul în care acestea pot fi achizitionate în timp;

fezabilitate operațională – ce analizează dacă managerii, angajații etc., pot opera, utiliza sistemul propus.

Analiza sistemului existent – premergător elaborării unui nou sistem trebuie făcută o analiză a sistemului prezent (manual sau informatic). Această analiză implică studiul activităților, resurselor și serviciilor sau produselor. Se mai analizează modul în care sistemul actual utilizează:

– hardware, software, persoanele, convertirea lor în produse informatice;

– cum se efectuează introducerea, transmiterea, prelucrarea și controlul datelor.

Analiza necesiăților patrimoniale – este o etapă importantă în care pașii urmăriți sunt:

determinarea necesităților informationale;

determinarea posibilităților prezente de prelucrare a informațiilor;

elaborarea unui necesar funcțional.

Designul sistemului – dacă analiza sistemului descrie ce fel de sistem trebuie folosit pentru îndeplinirea scopului, designul sistemului specifică cum sistemul își va atinge obiectivele. Designul este constituit din specificații utilizate pentru:

– dezvoltare de softuri;

– achiziția de hardware;

– testarea sistemului;

– alte activități legate de implementarea sistemului.

Totodată, designul sistemului are la bază trei activități:

– design-ul interfaței cu utilizatorul;

– datele utilizate;

– procesul.

Designul interfaței – se referă la interacțiunea ce va avea loc între utilizatorul final și aplicație. Acesta trebuie să fie atractiv și ușor de utilizat, să poată fi folosite și alte echipamente de introdus date (de exemplu un scanner sau validator). Interfața cu utilizatorul are în vedere:

– ecranele de afișare;

– dialogurile interactive dintre calculator/utilizator;

– formulare de introducere a datelor;

– documente;

– rapoarte.

Designul datelor – are în vedere structura bazei de date și a fișierelor ce vor fi utilizate de noul sistem informatic. În acest caz trebuie avut în vedere:

– atributele sau caracteristicile entităților (obiecte, oameni, locuri, eveniment);

– relațiile ce se stabilesc între aceste entități;

– stabilirea condițiilor pentru ca datele utilizate să fie valide.

Designul procesului – această activitate are în vedere resursele software, adică aplicațiile utilizate precum și procedurile prin care acestea vor fi utilizate de sistem. Astfel, în această etapă se vor elabora:

– specificații detaliate de programe și proceduri;

– specificații care să întrețină controlul funcțional și să analizeze performanțele sistemului.

Specificațiile de sistem vor fi orientate către:

– resursele hardware;

– resursele software;

– resursele de personal.

Implementarea sistemului

Implementarea de sisteme informatice bazate pe computer într-o organizatie implica, din punct de vedere managerial schimbari majore în procesele comerciale, în structurile organizationale precum si în relatiile de munca.

În general în domeniul managementului se remarcă:

– necesitatea implicării managerilor în designul organizațional;

– necesitatea implicării managementului resurselor umane – incluzând activități pentru dezvoltarea spiritului de inițiativă, a motivării și a recompensării personalului;

– analiza și definirea tuturor aspectelor privind organizația, dezvoltarea de programe, costurile și riscurile cu scopul de a maximiza beneficiile de pe urma schimbării.

Implementarea de sisteme informatice trebuie văzută ca un proces care asigură respectarea planului elaborat. Astfel, procesul de implementare urmărește investigarea, analiza și designul ca etape ale dezvoltării sistemului.

Activitățile principale ale procesului de implementare sunt:

achiziționarea de software, hardware și servicii;

dezvoltarea de software;

pregătirea (trainingul) personalului;

elaborarea documentației de sistem;

elaborarea sistemului pilot.

Achiziționarea de software, hardware și servicii

Achizițiile de software, hardware și servicii informatice sunt o activitate deosebit de importantă. Sursele de achiziție pot fi firmele mai mari sau mai mici cu avantaje sau dezavantaje pentru fiecare (în general preț și servicii).

Furnizorii de servicii informatice pot fi:

– producătorii de computere;

– distribuitorii de computere;

– integratorii de sisteme (care dețin responsabilitățile privind sistemele informatice pentru o organizație, fiind o sursă externă);

– consultanții independenți (ca persoane individuale).

Evaluarea de software, hardware și servicii

Pentru a evalua și selecta achizițiile de soft și hard trebuie avut în vedere:

să se ceară furnizorilor oferte și propuneri bazate pe specificațiile de sistem;

să se prezinte necesarul minim din punct de vedere al performanțelor pentru toate produsele achiziționate;

dacă sunt oferte asemănătoare, pentru determinarea celei mai bune se va elabora un sistem de punctaj în functie de anumiți factori de evaluare.

Atunci când se evaluează hardware-ul trebuie să se analizeze performanțele fiecărui echipament din punct de vedere al caracteristicilor sale:

– performanțele: viteza de lucru, componentele, capacitate, fiabilitate;

– cost: prețul total al componentelor;

– disponibilitate: data livrării (posibilitatea de livrare imediată);

– compatibilitate: cu echipamentele existente sau cu alte echipamente ce urmează a fi achiziționate;

– modularitate: posibilitatea de a interschimba echipamentele;

– tehnologie: data fabricației și generația din care face parte echipamentul;

– ergonomie: ușurința în exploatare, confortabilitatea, lipsa radiațiilor;

– relația cu mediul: nu afectează mediul, consum redus de energie;

– software: compatibilitate cu soft-ul necesar, existent driverelor;

-service și documentare: existența de suport on-line, documentații, perioada de garanție, energie;

Factorii de evaluare pentru software:

– eficiența: rezultatele oferite în urma prelucrării, viteza de prelucrare, performanțele;

– flexibilitatea: posibilitatea de a prelucra datele oferite de alte soft-uri sau de a folosi rezultatele prelucrării altor programe;

– securitate: măsura în care datele nu sunt afectate de atacuri informatice, viruși și posibilitatea de a asigura secretul acestora;

– limbaj: dacă soft-ul se găsește în limba locală;

– hardware: existența de conflicte cu hardware;

– cost: prețul de achiziție;

– disponibilitate: posibilitățile de livrare imediată sau data livrării;

– compatibilitate: cu alte soft-uri sau sisteme de operare existente sau în curs de achiziție;

– tehnologie: data fabricației, versiunea programului sau generația din care face parte;

– documentaia: dacă este completă, forma în care se gasește, limba în care este scrisă;

– ergonomie: dacă softul este ușor utilizabil în exploatare și accesibil;

– suport: daca există asistență on-line, perioada cât durează aceasta.

Evaluarea serviciilor informatice

În cazul în care se dorește utilizarea acestui sistem de lucru, trebuie să se aibă în vedere performanțele, dezvoltarea de sisteme, întreținerea – cheltuielile cu întreținerea, ușurința întreținerii, trainingul, back-up, accesibilitatea, hardware-ul, software-ul

În general întretinerea sistemului privește testarea, documentarea, trainingul si alte activități legate de ea.

Testarea sistemului implică următoarele activități:

– testarea hardware-ului și a conexiunilor;

– testarea și modificarea (dacă e cazul) a programelor;

– testarea procedurilor de prelucrare a informațiilor.

Documentarea servește ca o metodă de comunicare a personalului responsabil cu dezvoltarea, implementarea și întreținerea sistemelor informatice. Aceasta e importantă în diagnoza erorilor și a reparării lor.

Documentarea implică manuale pentru procedurile operaționale, mostre de formulare pentru introducerea datelor, mostre de rapoarte.

Trainingul este un component vital care servește la buna funcționare a sistemului. Acesta poate include pregătirea introducerii datelor, pregătirea procedurilor de lucru, pregătirea personalului în înțelegerea necesității sistemului și pregătirea specifică pentru anumite elemente de hardware și software.

Întreținerea propriu zisă este reprezentată de activitățile de monitorizare, evaluare și modificare operațională a sistemului prin care se pot face și unele îmbunătățiri.

Funcțiile de întreținere includ:

– efectuarea de corecții în dezvoltarea sau utilizarea sistemului care include și o revizuire periodică sau un audit pentru sistem, pentru a se asigura că sistemul funcționează corespunzător;

– efectuarea de schimbări în sistem datorate modificării mediului de afaceri sau a activității în general.

– cap 2.2 calitatea produselor software – îți propun să preiei din suportul de curs “Calitate soft – caracteristici”de la Sisteme informatice doua categorii de caracterisitci:

Calitatea proceselui de realizare este determinată de calitatea metodelor, tehnicilor și instrumentelor utilizate pentru realizarea produsului, precum și de calitatea metodelor și mijloacelor utilizate pentru conducerea procesului.

Calitatea produsului depinde de calitatea procesului prin care a fost realizat și reflectă rezultatul final al acestui proces.

Calitatea internă a unui produs program:

totalitatea caracteristicilor produsului care determină capacitatea acestuia de a satisface necesitățile explicite și implicite ale utilizatorului, în condițiile de utilizare specificate.

Calitatea externă a unui produs program:

reprezintă calitatea produsului final care se determină prin testarea produsului într-un mediu simulat și se bazează pe rezultatele evaluării calității interne.

Calitatea în utilizare a unui produs program:

reprezintă perspectiva utilizatorului asupra calității produsului și se referă la efectul calității interne și externe asupra utilizatorului final

2.2.2. Caracteristici de calitate

Caracteristici referitoare la utilizare:

– La calitate internă și externă: subcaracteristica de Interconectivitate de la caracteristica de Funcționalitate si toate subcaracteristicile de la Utilizabilitate

– La calitate in utilizare: toate cele 4 caracteristici.

Pentru calitatea internă și externă avem:

Funcționalitate

Utilizabilitate

Pentru calitatea in utilizare:

Eficacitate

Productivitate

Siguranță

Satisfacție

O caracteristică care aparține calității interne și externe este funcționalitatea; se referă la capacitatea produsului de a oferi funcțiuni care satisfac necesitățile explicite și implicite ale utilizatorului, în condițiile de utilizare specificate.

Subcaracteristicile de calitate specifice funcționalității sunt acuratețea, adecvența, interoperabilitatea, securitatea și conformitatea. În această lucrare vom aplica subcaracteristica de interoperabilitate, care se referă la interacțiunea cu unul sau mai mute sisteme sau produse specificate.

O altă caracteristică de calitate internă și externă este utilizabilitatea; se referă la capacitatea produsului de a fi înțeles, învățat, utilizat și considerat atrctiv de utilizator, în condițiile de utilizare specificate.

Subcaracteristicile de calitate pentru utilizabilitate ușurința de înțelegere, ușurința de învățare, ușurința de operare, atractivitate și conformitate.

Ușurinșa de înțelegere reprezintă posibilitatea oferită utilizatorului de a înțelege în ce măsură produsul este adecvat nevoilor sale, precum și modul de operare, în condiții specificate de utilizare.

Ușurința de învățare reprezintă posibilitatea oferită utilizatorului de a învăța modul în care se aplică produsul.

Ușurința de operare se referă la posibilitatea oferită utilizatorului de a opera produsul și de a controla funcționarea acestuia.

Atractivitatea este capabilitatea produsului de a fi atrăgător sau plăcut utilizatorului.

Conformitatea se referă la respectarea prevederilor din standardele, reglementările legate, ghidurile de stil referitoare la utilizabilitate.

Altă categorie de caracteristici se referă la calitatea în utilizare. Aceste caracteristici sunt eficacitatea, productivitatea, siguranța și satisfacția.

Eficacitatea este capacitatea produsului de a permite utilizatorilor să realizeze integral și cu acuratețe obiectivele specificate, într-un context de utilizare specificat.

Productivitatea este capacitatea de a asigura un consum adecvat de resurse raportat la eficacitatea obținută, într-un context de utilizare specificat.

Siguranța se referă la capacitatea produsului de a asigura niveluri de risc accesptabile pentru utilizatori, pentru platform de execuție și pentru mediu, într-un context de utilizare specificat.

Satisfacția este capacitatea produsului de a satisface cerințele utilizatorilor, într-un context de utilizare specificat.