Cunoașterea Lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie de Nyssa

Cunoașterea lui Dumnezeu la

Sfântul Grigorie de Nyssa

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………. 3

CARACTERISTICILE ESENȚIALE ALE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU ……………………………………………………………………………………. 5

Existența personală a lui Dumnezeu și necesitatea cunoașterii Lui ……………………………………………………………………………………. 5

Cunoașterea catafatică și cunoașterea apofatică ………………….. 5

Chipul lui Dumnezeu – premisă a cunoașterii lui Dumnezeu Cel în Treime ……………………………………………………………………………….. 6

Purificarea de patimi – condiție a cunoașterii lui Dumnezeu ………. 6

PROGRESUL ÎN CUNOAȘTEREA LUI DUMNEZEU……………………… 8

Mântuirea în Hristos prin Duhul Sfânt …………………………………… 8

Credința și faptele bune – manifestări ale cunoașterii lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții ……………………………………………… 8

IMPORTANȚA SOTERIOLOGICĂ A URCUȘULUI DUMNEZEIESC..10

Biserica – loc al cunoașterii și dobândirii mântuirii ……………………….10

Sfintele Taine – mijloace pe calea cunoașterii lui Dumnezeu …………10

Ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa ………………………. 11

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………. 13

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………… 14

INTRODUCERE

Cunoașterea lui Dumnezeu Cel în Treime reprezintă punctul de plecare al tuturor adevărurilor și fundamentărilor credinței creștine ortodoxe, deoarece acestea sunt implicate în însăși noțiunea de Dumnezeu ca existență personală absolută .

În creștinism, cunoașterea a fost considerată una dintre cele mai alese podoabe cu care Dumnezeu a înfrumusețat pe om și ca un instrument prețios în procesul de revenire și apropiere a omului de Dumnezeu .

Între om și Dumnezeu trebuie să existe un raport de chemare și răspuns, de vocație și dăruire . Însuși Mântuitorul Hristos ne-a spus că mântuirea noastră personală depinde în cea mai mare parte de cunoașterea lui Dumnezeu, în si prin El: „Aceasta este viața vesnică să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (In.17, 3). Fiecare credincios Îl cunoaște pe Dumnezeu în acțiunea Lui providențială prin care este condus în împrejurările concrete ale vieții sale .

Mișcarea fără sfârșit a omului spre cunoașterea lui Dumnezeu – cunoaștere care e nedespărțită de făptuirea binelui în propria ființă, întrucât cunoașterea de Dumnezeu e totodată unirea nehotărnicită cu realitatea Lui nesfârșită – constituie tema vie, existențială, a gândirii sfântului Grigorie de Nyssa, și este totodată tema practică a realizării sale ca om .

Sub aspectul unei vieți contemplative, Sfântul Grigorie de Nyssa († 394) este una din figurile cele mai reprezentative ale Bisericii creștine . Dotat cu o înclinație deosebită pentru viața contemplativă și cu o mare putere de speculație, el formează o înaltă concepție despre cunoașterea lui Dumnezeu, care, este expresia unei trăiri în Duh . Sfântul Grigorie de Nyssa nu are o lucrare specială în care să se ocupe numai de tratarea acestei probleme, ci învățătura sa despre cunoașterea lui Dumnezeu o aflăm aproape din toate scrierile sale .

CARACTERISTICILE ESENȚIALE ALE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU

Existența personală a lui Dumezeu și necesitatea cunoașterii Lui

Realitatea personală a Lui Dumnezeu (Iș. 13, 14) face posibilă persoanei umane cunoașterea Lui și implicit, experierea Lui, în comuniune de iubire deplină cu persoanele Sfintei Treimi. Persoana nu poate fi cunoscută decât în măsura în care se descoperă și numai așa poate fi înteleasă de alte persoane. Așadar cunoașterea lui Dumnezeu presupune existența personală a lui Dumnezeu Cel în Treime, care este trăsătura principală a cunoașterii în iubire a lui Dumnezeu .

Părintele Dumitru Stăniloae spune că Sfântul Grigorie face deosebirea între cele ce sunt adică cele create, și Cel necreat, Cel ce nu-și are existența de la altul, ci există prin Sine. El este infinit iar infinitul nu scade și nici nu crește . Cele afirmate de Sfântul Grigorie despre Dumnezeu ca existență prin excelență, fiindcă nu are nevoie de nimic, par să ne arate că această cunoștință nu ne este dată printr-o vedere, ci prin considerații ale rațiunii .

În gândirea sa privind cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie de Nyssa are ca temă principală urcușul sufletului spre Dumnezeu, pentru a se face părtaș de bunurile dumnezeiești și a fi capabil de a se împărtăși cu ele . În lucrarea Viața lui Moise el aseamănă urcușul pe care l-a făcut Moise pe munte cu urcușul pe care trebuie să-l facă sufletul spre Dumnezeu. Din gândirea lui reiese că este absolut necesar să-L cunoaștem pe Dumnezeu, prin lucrarea virtuților, în drumul spre dobândirea împărăției cerurilor.

Cunoașterea catafatică și cunoașterea apofatică

Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește de asemenea despre ambele căi ale cunoașterii lui Dumnezeu uneori diferețiindu-le, și alteori îmbinându-le. Mai mult vorbește însă de cunoașterea apofatică, pentru că, și după el, în ea este inclusă cea catafatică sau rațională .

În primele capitole din „Marea cuvântare catehetică” vorbește despre cunoașterea rațională, dar arată că prin aceasta „omul poate doar să-și facă o idee tainică într-o mică măsură despre învățătura cunoașterii lui Dumnezeu, fără a putea tălmăci în cuvinte adâncimea inexprimabilă a tainei acesteia” .

Așa ajunge Sfântul Grigorie să vorbească de un alt mod de cunoaștere a lui Dumnezeu și anume cunoașterea negrăită sau apofatică, care se numește așa întrucât prezența tainică a lui Dumnezeu experiată de ea, depășește putința de definire prin cuvinte și este de negrăit iar la ea se ajunge în primul rând prin credință .

Chipul lui Dumnezeu – premisă a cunoașterii lui Dumnezeu Cel în Treime

Sfântul Grigorie de Nyssa spune că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu dar prin căderea în păcatul strămoșesc omul a luat chipul pământului, și fiind robit de patimi și nemaiputându-L cunoaște pe Dumnezeu, nu-și mai poate însuși mântuirea. Dar omul este eliberat de păcat prin Mântuitorul Hristos care a redat chipului dumnezeiesc frumusețea cea dintâi și astfel, poate să ajungă pe culmile desăvârșirii, luând ca model al frumuseții viața lui Moise .

Tot Sfântul Grigorie subliniază că acela care „a slujit prin faptele sale toată viața nestricăciunii, fără îndoială că nu va primi în sine stricăciunea. Căci cel ce s-a făcut cu adevărat după chipul lui Dumnezeu și nu s-a abătut cu nimic de la intipărirea lui Dumnezeu în el, poartă în sine semnele dumnezeiești, și se va asemăna în toate cu arhetipul, înfrumusețându-și sufletul cu nestricăciunea, cu neschimbarea și cu neamestecarea nici unui păcat”.

Purificarea de patimi – condiție a cunoașterii lui Dumnezeu

În teologia acestui Sfânt Părinte, un capitol larg dezvoltat îl ocupă păcatul, sub variatele lui aspecte. El pune accentul pe libertatea de voință a omului în săvârșirea păcatului și a consecințelor lui dezastroase asupra sufletului omenesc . Folosirea greșită a dorințelor împotriva naturii abate de la singura dorință potrivită cu natura, adică dorința de Dumnezeu, care-i ”dorința supremă” .

După Sfântul Grigorie de Nyssa procesul de purificare începe prin taina Sfântului Botez, pe care o compară cu trecerea poporului iudeu prin Marea Roșie. Botezul este simbolul morții și al învierii în Hristos, al morții față de lumea păcatului (de Egiptul robiei) și al învierii la o viață nouă de lumină și de adevăr. El accentuează faptul că prin botez se face începutul credinței noastre și al urcușului duhovnicesc.

Sfântul Grigorie afirmă că fără purificarea de patimi, prin dobândirea virtuților, nu- L putem cunoaște pe Dumnezeu și, deci nu putem ajunge la desăvârșire. Dar nici despre desăvârșire nu putem spune că o putem atinge, pentru ca desăvârșirea nu se cuprinde în niște hotare: „Deci și virtutea are un singur hotar: nehotărnicirea. Cum ar putea deci să ajungă cineva la marginea căutată, neaflându-se o margine?”

PROGRESUL ÎN CUNOAȘTEREA

LUI DUMNEZEU

Mântuirea în Hristos prin Duhul Sfânt

Sfântul Grigorie de Nyssa vorbind despre cortul pe care-l vede Moise în întunericul de pe muntele Sinai îl aseamănă cu Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu, Care fiind cortul nefăcut de mână, le cuprinde și le conduce spre Sine pe toate. El este astfel ipostasul ultim al tuturor, este ipostasul prin fire al celor dumnezeiești și ipostasul prin fire al celor create. El se poate face și cort făcut sau omenesc, pentru că este Modelul omului, pentru că omul e și el un cort, care e făcut să aibă și pe Dumnezeu Cuvântul în sine, fiind întărit prin el în capacitatea de a cuprinde toate. Întrupându-Se ca om Cuvântul lui Dumnezeu însuși S-a fixat în calitate de cort între noi, sau firea noastră omenească, cuprinzând din însuși interiorul omenesc toate și în același timp întărind în omenescul nostru la maxim capacitatea de a cuprinde toate. El cuprinde prin noi toate într-un mod omenesc, și noi cuprindem prin El toate, într-un mod dumnezeiesc. Iar omul fiind chemat să fie și el cort în cortul dumnezeiesc, iar Cuvântul dumnezeiesc, cort deplin înfăptuit în cortul omenesc, sau un singur cort în corturile omenești, omul e chemat să fie și el Biserică, sau în Biserică, adică să le cuprindă pe toate împreună cu ceilalți semeni și să fie cuprins de toți .

Fiecare e chemat să se roage și să mijlocească pentru toți, fiind legat prin cuvânt, în mod activ și conștient cu Dumnezeu-Cuvântul și cu semenii săi și, prin Dumnezeu-Cuvântul, făcut om, referindu-se la Dumnezeu-Tatăl, prin puterea Duhului Sfânt

Credința și faptele bune – manifestări ale cunoașterii lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții

Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă că cei care „urcă pe calea suitoare și greu de stăpânit a virtuții, sprijinindu-se în toiagul credinței prin bunele nădejdi”, își însușesc mântuirea în Hristos, căci „credința este încredințarea celor nădăjduite” (Evr. 11, 1). Tot Sfântul Grigorie spune că faptele bune trebuie să izvorească din inimă și să fie făcute ca pentru Dumnezeu.

Dumnezeu ni se adresează și trezește responsabilitatea noastră într-un mod deosebit de pătrunzător prin fețele celor lipsiți. În aceaste situații trebuie să ne gândim că așa cum Dumnezeu ne cere să ajutăm pe alții, așa cere și altora să ne ajute pe noi în cazul în care vom avea nevoie. În fiecare sărac și asuprit și bolnav ne întâmpină Hristos, în mâna întinsă a celui sărac e mâna întinsă a lui Hristos, în vocea lui stinsă, auzim vocea stinsă a lui Hristos, suferința lui din pricina lipsei și a umilinței e suferința lui Hristos pe cruce, pe care noi prelungim. În toate se coboară Dumnezeu la noi și ni se face cunoscut. Toate împrejurările și persoanele prin care ne grăiește Dumnezeu sunt apeluri și chipuri vii și transparente ale Lui; Dumnezeu cel simplu Se coboară la noi într-o multitudine de forme si de situații, propriu zis în toate situațiile și formele vieții noastre. Prin toate acestea Dumnezeu este cunoscut pe măsura iubirii noastre față de El și de semeni.

IMPORTANȚA SOTERIOLOGICĂ A

URCUȘULUI DUMNEZEIESC

Biserica – loc al cunoașterii și dobândirii mântuirii

Întemeierea Bisericii, spune Sfântul Grigorie de Nyssa este creațiunea lumii din nou a lumii: în ea, după cuvântul proorocului Isaia se creează cerul nou (Is. 65, 17), care este tăria credinței în Hristos, precum zice Pavel (I Tim. 3, 15) .

Biserica este mediul în care se pregătește hrană duhovnicească tuturor celor care fac parte din ea, prin iconomii tainelor lui Dumnezeu. În gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa, Biserica este trupul lui Hristos. În Biserică îl putem cunoaște pe Hristos, Capul ei, care „nu duce numai resează și trezește responsabilitatea noastră într-un mod deosebit de pătrunzător prin fețele celor lipsiți. În aceaste situații trebuie să ne gândim că așa cum Dumnezeu ne cere să ajutăm pe alții, așa cere și altora să ne ajute pe noi în cazul în care vom avea nevoie. În fiecare sărac și asuprit și bolnav ne întâmpină Hristos, în mâna întinsă a celui sărac e mâna întinsă a lui Hristos, în vocea lui stinsă, auzim vocea stinsă a lui Hristos, suferința lui din pricina lipsei și a umilinței e suferința lui Hristos pe cruce, pe care noi prelungim. În toate se coboară Dumnezeu la noi și ni se face cunoscut. Toate împrejurările și persoanele prin care ne grăiește Dumnezeu sunt apeluri și chipuri vii și transparente ale Lui; Dumnezeu cel simplu Se coboară la noi într-o multitudine de forme si de situații, propriu zis în toate situațiile și formele vieții noastre. Prin toate acestea Dumnezeu este cunoscut pe măsura iubirii noastre față de El și de semeni.

IMPORTANȚA SOTERIOLOGICĂ A

URCUȘULUI DUMNEZEIESC

Biserica – loc al cunoașterii și dobândirii mântuirii

Întemeierea Bisericii, spune Sfântul Grigorie de Nyssa este creațiunea lumii din nou a lumii: în ea, după cuvântul proorocului Isaia se creează cerul nou (Is. 65, 17), care este tăria credinței în Hristos, precum zice Pavel (I Tim. 3, 15) .

Biserica este mediul în care se pregătește hrană duhovnicească tuturor celor care fac parte din ea, prin iconomii tainelor lui Dumnezeu. În gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa, Biserica este trupul lui Hristos. În Biserică îl putem cunoaște pe Hristos, Capul ei, care „nu duce numai pe unul, deosebit dintre toți, la convorbirea cu Dumnezeu, ci îi hărăzește fiecăruia, deopotrivă vrednicia aceasta, îmbiind tuturor celor ce voiesc harul cel de obște al curăției” . Unindu-se într-una fapta dreptății și harul Duhului, în sufletul în care se unesc, îl umplu pe acesta împreună de viața fericită. Aceasta nu se poate realiza decât în cadrul Bisericii, trupul lui Hristos, plin de puterea și energiile de viață dătătoare ale Duhului Sfânt. Așadar, Sfântul Grigorie de Nyssa sublinează energia sau împreuna-lucrare a harului, cu osteneala omului pentru dobândirea mântuirii personale .

Sfintele Taine – mijloace pe calea cunoașterii lui Dumnezeu

A progresa în cunoașterea lui Dumnezeu înseamnă a progresa în viața duhovnicească. Credinciosul dorește, printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare să participe la divin . Astfel Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă că prin Sfintele Taine ale Bisericii dobândim, nu numai puterea lui Hristos care ne întărește împotriva păcatelor și pentru creșterea în virtute, ci și o cunoștință mai înaltă a lui Dumnezeu, prin credință, bazată pe experiența vieții lui Hristos, primită în Taine. Tainele Bisericii au un rol foarte însemnat pentru creșterea omului în cunoașterea lui Dumnezeu .

La început, sufletul a fost spălat de neștiință, prin apa botezului, și a fost luminat de lumina lui Hristos primită în el cu această Taină, cunoscând de acum sensul existenței și putând înainta prin iubirea de Hristos, în orizontul luminii lui nesfârșite .

Sfânta Euharistie stă în centrul sfințirii credinciosului. Atunci când vorbește de minunile legate de mana din pustie, Sfântul Grigorie de Nyssa vede în acestea un chip al Euharistiei. Îndumnezeirea continuă în cei care participă la trupul slăvit a lui Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi” . Îndumnezeirea în gândirea Sfântului Grigorie e o urcare interioară, neîncetată către unirea cu Dumnezeu; ea „nu are decât o limită, aceea de a nu avea niciuna” .

Ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa

Potrivit Sfântului Grigorie de Nyssa, sufletul fiind atras de Dumnezeu, este într-o continuă mișcare ascendentă către treptele superioare ale plenitudinii harului și îndumnezeirii. Această învățătură dezvoltată de Sfântul Grigorie poartă numele de epectază .

Epectaza se explică prin faptul că Dumnezeu după ființă, este inaccesibil, rămâne mereu trascendent și stimulează mereu întinderea după El. Oricât ar înainta creatura spre El, ea nu-l poate cuprinde niciodată după ființă, pentru că nu poate fi niciodată infinită în act . Omul nu poate să aibe legătură și să coopereze cu esența lui Dumnezeu căci ar fi Dumnezeu în acest caz, dar el poate intra în legatură reală cu cele dumnezeiești prezente în energiile Sale .

O nouă imagine însuflețește toată opera Sfântului Grigorie: aceea a alergătorului, care uitând de ceea ce este în urma lui, tinde spre ceea ce este înainte. Această viziune a omului lansat către necunoscut, depășindu-se fără încetare, atât de aproape de concepțiile moderne, este o apreciere originală și specifică la Sfântul Grigorie de Nyssa .

Toate operele spirituale ale Sfântului Grigorie sunt construite pe ideea unei depășiri continue a naturii umane. În acest sens a comentat Cântarea Cântărilor, în care el vede căsatoria mistică a sufletului (și a Bisericii) cu Dumnezeu. Iubita care își urmărește iubitul este sufletul în căutarea Dumnezeului său. Iubitul se ridică și îi scapă, tot așa și Dumnezeu: cu cât sufletul Îl cunoaște mai mult, cu atât El îi scapă, și cu atât sufletul Îl iubește mai mult. Cu cât Dumnezeu îl satisface mai mult prin prezența Sa, cu atât sufletul este mai însetat de prezența Sa tot mai deplină și se avântă în căutarea Lui. Cu cât este mai plin de Dumnezeu, cu atât Îl descoperă ca fiind mai transcendent. În acest fel, sufletul este străpuns de prezența divină, dar se cufundă tot mai mult în esența inepuizabilă în măsura în care este esență pură. Astfel această căutare devine fără sfârșit. În această dilatare infinită a sufletului, în care iubirea se revarsă neîncetat și se reînnoiește „din început întru început”, Grigorie vede noțiunea creștină de fericire. Dacă cineva ar cunoaște natura însuăși a lui Dumnezeu, atunci el ar fi Dumnezeu. Unirea făpturii cu Creatorul reprezintă avântul fără de margini în care sufletul cu cât este mai împlinit, cu atât simte, fericit, că distanța dintre sine și esența divină este din ce în ce mai mică, dar permanent infinită, o distanță care îi îngăduie să iubească și să il cheamă la iubire. Dumnezeu ne cheamă și ne implică în această chemare, care Îl descoperă și care Îl ascunde în același timp; iar noi nu putem ajunge până la El decât prin această relație, care, pentru a fi posibilă, este necesar ca, în esența Sa, Dumnezeu să rămână pentru todeauna inaccesibil .

CONCLUZII

Sfântul Grigorie de Nyssa, urmând Sfântului Apostol Pavel care zice: „Cele dinapoi uitându-le la țintă alerg” (Filip. 3, 13), vorbind de existența și cunoașterea lui Dumnezeu Unul Întreit, ca o condiție esențială la împropierea mântuirii personale, a evidențiat o învățătură specifică, și anume cea a epectazelor. Mișcarea în odihna eternă a lui Dumnezeu va fi a celor ce au conlucrat în viața pământească cu harul dumnezeiesc, însușindu-și mântuirea personală prin eforturi continue pană la „starea bărbatului desăvârșit” (Ef. 4, 13), aceea a Mântuitorului Hristos, „Calea, Adevărul și Viața” (In. 14, 6), „Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” (Apoc. 1, 8), al tuturor existențelor create .

Din învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa, putem remarca că el respinge cu hotărâre o viață creștină încremenită în același stadiu, dar desprindem convingerea că viața creștină adevărată trebuie să se afle într-un continuu progres, atât pentru al cunoaște și înțelege pe Dumnezeu, cât și a desăvârșirii și săvârșirii binelui în raporturile cu semenii.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare:

Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în P.S.B, vol. 29, traducere de Pr. prof. D. Stăniloae și Pr. Ioan Buga, Note de Pr. prof. D. Stăniloae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor- Omilia XIII, în P.S.B, vol. 29, traducere de Pr. prof. D. Stăniloae și Pr. Ioan Buga, Note de Pr. prof. D. Stăniloae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

Idem, Marele cuvânt catehetic, în P.S.B. vol.30, traducere și note de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1998.

Manuale, dicționare, enciclopedii:

Bria, Pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Bucuresti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

Cărți:

Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

Lossky, Vladimir, Introducere în Teologia Ortodoxă, în românește de Lidia și Remus Rus, pref. de Pr. prof. D. Gh. Popescu, București, Editura Sophia, 2006.

Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I., Bucuresti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

Studii și articole:

Davideanu, Pr. drd. C., Cunoașterea lui Dumnezeu după Sfântul Grigorie de Nyssa, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 4, 1988.

Farahat, Drd. Kamal, Cunoașterea lui Dumnezeu condiție a mântuirii personale în gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa, în „Ortodoxia”, nr. 2, 1988.

Fer, Drd. Nicolae, Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de espectază la Sfântul Grigorie de Nyssa, în „Ortodoxia”, nr. 1, 1971.

Stănescu, Magistrand N. V., Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigore de Nyssa, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1958.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare:

Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în P.S.B, vol. 29, traducere de Pr. prof. D. Stăniloae și Pr. Ioan Buga, Note de Pr. prof. D. Stăniloae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor- Omilia XIII, în P.S.B, vol. 29, traducere de Pr. prof. D. Stăniloae și Pr. Ioan Buga, Note de Pr. prof. D. Stăniloae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982.

Idem, Marele cuvânt catehetic, în P.S.B. vol.30, traducere și note de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1998.

Manuale, dicționare, enciclopedii:

Bria, Pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Bucuresti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

Cărți:

Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

Lossky, Vladimir, Introducere în Teologia Ortodoxă, în românește de Lidia și Remus Rus, pref. de Pr. prof. D. Gh. Popescu, București, Editura Sophia, 2006.

Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I., Bucuresti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

Studii și articole:

Davideanu, Pr. drd. C., Cunoașterea lui Dumnezeu după Sfântul Grigorie de Nyssa, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 4, 1988.

Farahat, Drd. Kamal, Cunoașterea lui Dumnezeu condiție a mântuirii personale în gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa, în „Ortodoxia”, nr. 2, 1988.

Fer, Drd. Nicolae, Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de espectază la Sfântul Grigorie de Nyssa, în „Ortodoxia”, nr. 1, 1971.

Stănescu, Magistrand N. V., Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigore de Nyssa, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1958.