. Cunoasterea Grupului Mic cu Ajutorul Testelor Sociometrice

Argumentarea studiului:

Își faci un text prin care enunți:

Ce iți propui să faci

În ce domenii ale sociologie se încadrează demersul tău

Care este utilizazea demersului tău

Ce așteptări/estimări ai după realizarea sctudiului

Teoretizarea conceptelor:

Termenul de grup a pătruns în limba română din limba franceză . Acesta circulă sub doua forme- grup și grupă- ambele semnificând aproximativ același lucru: ansamblu sau colectiv de oameni având o sarcină sau un scop comun. Trăsătura comună a grupurilor este faptul că constituie o pluralitate de indivizi, intr-o solidaritate mai mult sau mai puțin accentuata.

Pentru a afla natura grupului trebuie sa avem in vedere numeroase criterii cu care putem defini grupul. Acestea ar fi: gradul de organizare, funcția sa, felul de interacțiune dintre membrii si distribuția rolurilor, felul de a trai in interiorul grupului (normele comune). În acest fel se pot preciza prezenta dimensiunilor structurale, funcționale si psihologice in definirea grupului.

Grupurile nu sunt elemente fixe, imuabile; ele se nasc, se dezvolta, se mențin, se dispersează .Un grup se constituie ca un ansamblu de persoane intre care se stabilesc anumite relații și care au un scop comun dar care se diferențiază după funcții sau sarcini. Există diverse grupuri: familia,echipele sportive sau artistice, amicițiile afective, atelierele unei uzine, cluburile culturale sau asociațiile religioase, celulele politice, găștile sau bandele.

Unii autori pun accentul mai ales pe interrelațiile ce se stabilesc între membri, pe interacțiune, altii pe diferentierile functionale sau de status sociometric dupa care se deosebesc membrii, iar altii insista asupra scopului comun, a obiectivului ce trebuie atins.

Pentru Lewin, interdependenta membrilor era criteriul unitar al unui grup, Cattell sugereaza ca tinand seama de interdependenta interna a indivizilor nu vom putea defini caracteristica fundamentala a grupului. El intelege prin grup o colectie de oameni in care existenta tuturor este utilizata pentru satisfacerea anumitor necesitati ale fiecaruia.

Tipologi și tipuri de grupuri:

Exista multe clasificari ale grupurilor si fiecare autor a realizat o clasificare diferita dupa marime, talie sau anvergura.

Dimensiunile grupurilor psiho-sociale: pentru ca un grup sa poata intra in categoria grupurilor psiho-sociale trebuie sa existe raporturi ale indivizilor intre ei si fiecarui membru al grupului sa I se ofere posibilitatea de a avea o perceptie individuala asupra altor membrii ai grupului.

Thomas si Fink au sistematizat studiile in care variabila independenta este marimea grupului, iar variabilele dependente sunt : realizarile, distributia functiilor, natura interactiunii, si organizarea grupului. In ceea ce priveste ,,activitatea”, marimea grupului are influenta asupra a patru variabile: calitatea activitatii, viteza, eficienta si productivitatea. Astfel, cei doi autori au descoperit ca in activitatea de rezolvare a problemelor, calitatea solutiilor e mai ridicata in grupurile de 12-13 persoane fata de grupurile de 6-8 persoane. In ceea ce priveste viteza rezolvarii, s-a observat faptul ca grupurile mai mari suscita un timp mai indelungat pentru a lua o hotarare. Eficienta- grupurile de 2 persoane sunt mai eficiente decat cele de 4 persoane. Productivitatea grupului, fiind definita ca numarul de unitati corecte produse intr-o unitate de timp, coreleaza cu marimea grupului, grupurile mai mici fiind mai productive decat cele mari.

In ceea ce priveste organizarea- pe masura ce creste marimea, descreste contributia membrilor mai putin activi.Pentru clasificarea grupurilor talia nu constituie decat un criteriu exterior, un criteriu ,,tehnic”.

Alti autori au folosit criterii care tin de ,,natura grupului” . De exemplu, Maisonneuve dupa o schema a lui Filloux, a gasit pentru grupul fata in fata patru criterii dupa raporturile pe care grupul le stabileste.

a) cu o organizatie sociala: in ceea ce priveste locul si raza de interactiune, grupul poate depinde direct de o organizatie sociala sau de un ansamblu de proiecte particulare, astfel grupul poate fi institutional sau spontan.

b) cu normele admise: aici sunt regulile grupului, moralul sau, pot sa fi existat sau care au rezultat din interactiunile membrilor. Asfel sunt grupuri formale sau informale.

c) cu scopurile colective: acestea sunt in functie de aspiratii , in acest caz grupul poate fi considerat scop sau mijloc.

d) cu un proiect stiintific- este cazul grupurilor de laborator aici membrii sunt reuniti pentru un experiment stiintific.

Dupa criteriile expuse de Maisonneuve, putem evalua diferite tipuri de grupuri: grpul de munca- institutional, formal, de lucru, artificial; clasa de elevi- grup institutional, formal, de lucru, constituit artificial: banda-grup spontan, nonformal, de lucru, natural.

O alta clasificare este cea a lui P. Arbousse-Bastide. El spune ca apartenenta si contactul permit identificarea tipurilor de grupuri corespunzatoare. (P. Arbousse-Bastide, op. cit.,p.26). Grupurile de apartenenta sunt acele grupuri la care se apartine fie prin aspiratie, fie prin participarea efectiva. Participarea efectiva poate fi la un grup si intr-un grup profesional sau familialfara ca ea sa antreneze o participare psihosociologica. Se mai poate aspira la participarea la un grup- aici apartenenta poate fi fictiva .

Grupul de referinta: este grupul de la care individul imprumuta normele si valorile. El poate indeplini doua functii: o functie comparativa unde individul isi evalueaza locul sau intre altii, si o functie normativa unde individul asimileaza si interiorizeaza normele si valorile grupului sau de referinta, pe care le transforma in propriile modele de comportament.

Mai exista si grupuri fata in fata sau ,, grupurile de contact” care pot fi accidentale, fortuite, voluntare sau artificiale.Grupurile ,,prin contact” sunt: grupuri de actiune-formate in vederea realizarii unei sarcini; grupuri de formare- cu scop educativ, pedagogic; grupuri de deliberare- membrii acestui grup se reunesc pentru a schimba puncte de vedere asupra unei anumite probleme; grupuri de decizie- acestea se reunesc pentru a gasi solutii practice pentru a rezolva o problema; grupuri de reflexiune- isi propun sa reflecteze asupra unei probleme pentru a elucida sau a progresa intr-o anumita directie; grupuri experimentale- isi propun sa observe ce se intampla in interiorul unui grup.

Grupul mic

Grupurile primare au fost descrise pentru prima oara de Cooley in ,,Social Organization” (1909). Dupa parerea lui grupurile primare sunt acelea care se caracterizeaza printr-o asociatie intima fata in fata si prin cooperare. Intr-un grup primar unitatea nu este una plina de armonie si dragoste ci este diferentiata si competitiva.

Cooley a descris patru tipuri de grupuri primar:

familia- este primul grup primar cunoscut de intreaga omenire;

grupul de joc al copiilor- este caracterizat prin cooperare si spontaneitate;

grupul de vecinatate- in viata afectiva a ruralului a jucat un rol important dar pana la aparitia oraselor industriale; se caracterizeaza prin sentimente de dreptate, generozitate, autoguvernare.

comunitatea de batrani- acest grup este format din indivizi care se cunosc din copilarie si se bazeaza pe intimitate si fuzionare a personalitatii.

Un alt autor, Mucchielli a impartit grupurile primare in patru categorii:

a) grupuri primare naturale (cum ar fi familia, satele mici, grupurile de amici),

b) grupuri primare artificiale (campul de vacanta, grupurile ,,laborator”),

c) grupurile primare durabile sau persistente(clasa scolara, banda, clubul),

d) grupurile primare momentane (comitete de conducere, de discutie).

Caracteristicile grupurilor primare:

Membrii acestor grupuri urmaresc in comun aceleasi scopuri, relatiile dintre ei pot deveni intense, exista o uniune morala intre membri, se construiesc norme, credinte, semne si ritualuri care sunt proprii grupului respectiv.

Dinamica grupului mic

Termenul de ,,dinamica” provine din limba greaca insemnand forta. ,,Dinamica grupului” inseamna fortele care actioneaza in interiorul unui grup. Aceste forte consta in nasterea grupului, modificarile pe care le pot suferi ulterior, consecintele. Aceasta expresie se datoreste lui Kurt Lewin. S-au facut foarte multe cercetari asupra dinamicii grupului care urmareau functionarea grupului, coeziunea si comunicatiile, conducerea si creativitatea.

Procesele grupului mic.

Structura si functiile grupului determina aparitia unor procese.Actualizarea structurii dar si functionalitatea grupului, fiind manifestate prin activitatile membrilor, antreneaza un complex proces interactional. Aceste interactiuni pot fi functionale atunci cand un grup se afla in fata indeplinirii unei sarcini, dar pot decurge si din aceea ca grupul este, pentru membrii sai, o realitate, o functie si o valoare ce pune in evidenta interesele si motivatiile membrilor.

Maisonneuve a descris cateva procese de grup: pornirea este de la functiile principale ale grupului – acelea de realizare a sarcinii , de mentinere si de satisfacere a nevoilor membrilor exista urmatoarele procese de grup:

de realizare a sarcinii,

de comunicatie,

afectiv-apreciativ,

de influenta.

Procesul de realizare a sarcinii: realizarea unei sarcini depinde de tipul de grup. In cazul grupurilor formale sarcina e prescrisa, iar in cele nonformale rezulta din interactiuni; in acest caz obiectivele grupului impun interactiunea membrilor pentru realizarea sarcinii doar pentru acea perioada apoi dupa atingerea telului grupul se dizolva.

Performanta unui grup depinde si de natura sarcinii. Aurora Perju-Liiceanu spune ca ,,rezolvarea de probleme in grup e conditionata de variabile ca: compatibilitate, comunicare si compozitia grupului” (Rezolvarea de probleme in grup si stil cognitiv individual, in ,,Interactiunea proceselor cognitive”, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 197, p. 269).

Daca grupul trece de la o sarcina la alta, structura sa interna se transforma . Exista un raport intre natura sarcinii, structura comunicatiilor in grup si capacitatea grupului de a rezolva o problema. Georges Friedmann a aratat in cadrul muncii la banda importanta ce o prezinta, pentru fiecare membru al lantului, sentimentul de solidaritate cu ceilalti muncitori, in acest caz sarcina sa se imbogateste in semnificatii si capata valente sociale mai adanci. In cadrul unui grup relatiile afective, prietenia sau simpatia dintre membri pot constitui factori ai productivitatii. Studiile sociometrice au incercat sa dovedeasca ca atunci cand indivizii sunt intrebati pe cine prefera pentru o anumita actiune, li se ofera posibilitatea sa-si aleaga din interiorul grupului pe cine simpatizeaza mai mult.

Motivatiile membrilor constituie, de asemenea, factori ai solidaritatii sau disolutiei grupului si implicit ale productivitatii.

Collins si Guetzkow disting doua tipuri de stimuli ce influenteaza interactiunile dintre sarcina si sistemele interpersonale: stimulii obstacole si stimulii recompense. Un obstacol poate veni din exterior, dar poate fi generat de relatiile interpersonale. Obstacolele sunt definite ca fiind problemele cu care grupul si membrii sunt confruntati, care provoaca productivitatea si comportamentul grupului limitat. De cealalta parte recompensele servesc pentru a influenta, mentine si motiva comportamentele grupului.

O problema in realizarea unei sarcini este distributia rolurilor in raport cu sarcina. Moreno spune ca fiecare rol apare ca o fuziune de elemente individuale si colective care dau rolului calitate, asigura adaptarea unica a individului. Luarea rolului presupune intrarea ain status-ul oficial oferit de structura functiei de grup, iar jocul rolului inseamna incercarea de a da, de a oferi tot ce poate individul pentru acoperirea status-ului functiei. Procesul de realizare a sarcinii este determinat de natura grupului si de structura sarcinii.

Procesul de comunicatie:tura sarcinii.

Procesul de comunicatie: un grup social nu poate exista daca intre membrii care compun acel grup nu exista comunicarea. Comunicatiile orale, scrise sau exprimate prin gesturi si mimica exprima in realitate relatiile interpersonale. Primul care a pus problema importantei comunicatiilor in grup a fost Kurt Lewin. El a observat ca intre membrii unui grup nu existau comunicatii deschise, atmosfera era tensionata si din aceasta cauza se creease un blocaj. Dupa ce au reusit sa treaca peste acest blocaj raporturile interpersonale au evoluat spre autenticitate si integrare pe planul muncii.Atunci coeziunea si solidaritatea au crescut ,amosfera de lucru s-a schimbat,la fel de mult a crescut productivitatea si creativitatea.(Gerald Bernard Mailhiot,Dynamique et genese des groupes,Paris, Edition de l’Epi, 1968, p. 92.)

A. Bavelas a dezvoltat ideile lui Lewin aspra comunicatiilor. El spune ca acestea nu exista decat atunci cand intre doua sau mai multe persoane se stabileste un ,,contact psihologic”.Din aceste contacte rezulta urmatoarele tipuri de comunicatii care variaza dupa: a) instrumentele utilizate pentru stabilirea contactului cu ceilalti; b) persoanele intrate in procesul de comunicatie; c) obiectivele urmarite.(Idem, p.99 si urm.)

Dupa instrumente,comunicatia poate devenii verbala sau nonverbala (gesturi,expresia fetei).

Dupa numarul persoanelor implicate,comunicatia poate fi in doi sau in grup. Comunicatia in grup se poate imparti in comunicatie intra-grup (adica intre membrii aceluiasi grup) si comunicatie inter-grup (contacte intre doua sau mai multe grupuri).

Dupa obiectivele propuse poate fii comunicatie de consum si comunicatie instrumentala. Cea de consum e comunicatia gratuita care rezulta din nevoia de a comunica si altuia universul personal. Cea instrumentala este utilitara si comporta o gandire anterioara;are scop de manipulare. Rezultatele acestei comunicari intre membrii din interiorul unui grup sunt: cu cat contactul psihologic este mai profound, cu atat comunicatia va avea sanse de autenticitate; cu cat comunicatia se va stabili de la om la om lasand la o parte mastile, status-urile, cu atat va fi mai autentica; cu cat comunicatiile intra-grup vor fi mai deschise,solidare, cu atat comunicatiile inter-grup vor avea sanse de autenticitate.

Comunicatiile indeplinesc cateva functii ca proces de grup: a) faciliteaza realizarea sarcinii; b) favorizeaza coeziunea grupului, uniformizeaza opiniile; c) valorizeaza grupul, permite afirmarea originalitatii grupului; d) rezolva problemele grupului, protejeaza grupul fata de exterior; e) actioneaza ca factor de unitate socio-cultural pentru toate grupurile umane; f) faciliteaza ca grupul sa devina cadru de referinta pentru individ. (Gerald Wackenheim, Communication et devenir personnel, Edit. de l’Epi. 1969, p.79 si urmat.).

Procesul afectiv-apreciativ: alegerea, respingerea sau perceptia presupune spontaneitatea afectiva exprimata intuitiv si imediat.Criteriul ,,afectiv” este criteriul alegerii sociometrice. Mary Northway spune ca grupul nu masoara gradul de acceptare al unui individ ci prefera fara a clasifica. In functie de nevoile fiecarui individ si de dorintele lui, prefera pe cel care il va ajuta sa-si satisfaca nevoile, pe cel care corespunde pattern-ului lor de actiune. Pentru a afla intr-un grup cine este persoana cea mai ,,populara” se foloseste un test sociometric. O metoda de validare a rezultatelor testului este participarea cercetatorului la viata grupului. Trebuie ca cercetatorul sa ia parte la toate discutiile dintre membrii grupului, aceste discutii fiind libere, spontane. O alta metoda de validare este compararea rezultatelor acestuia cu aprecierile unor observatori externi. Primul criteriu interapreciativ are valoare de actiune iar al doilea de diagnostic dar ele presupun raportarea la aceeasi sarcina.

Procesul de infuenta: influenta determina si este determinata de scopurile si sarcinile grupului, de relatiile afectiv-axiologice, de structura retelei de comunicatii pe care un grup le promoveaza. Procesul de influenta poate domina viata grupului, folosind ca ,,instrumente anexe” celelalte procese.

Multi autori identifica influenta cu autoritatea, cu puterea sau cu conducerea. Altii cred ca acest proces este modalitatea practica prin care se actualizeaza conformismul grupului si prin care se reprima incercarile deviante. In cazul acestui proces se vorbeste de conformism. Pentru Mucchielli, presiunea pentru conformitate are un caracter unificator: unifica opiniile, perceptiile, conduitele, informatiile etc. Presiunea pentru conformitate este determinate de doi factori: nevoia de aprobare si nevoia de certitudini. Din cele doua surse de presiune decurg doua tipuri de influenta asupra membrilor grupului: a) o presiune normativa care cere o conformare la standarde; b) o presiune ,,informationala” tinde sa faca acceptata ea singura o informatie in grup.(G. de Montmollin, Les processis d’influence sociale, Annee psychologique, 58 (2), 1958, p. 27-28).

Un alt termen care se foloseste in acest process este autoritatea. Exercitarea autoritatii presupune o relatie din care decurg cateva consecinte: daca termenii relatiei se modifica pe parcurs, acea relatie va suferi modificari; o autoritate stabilita asupra unei sfere sociale este limitata, ea nu se poate rasfrange si asupra sferelor invecinate. Dupa Gh. Bourceanu trasaturile autoritatii sunt: este o putere obiectiva, obiectivata in norme, regulamente, simboluri; se intemeiaza pe consimtamant si conformitate; presupune existenta unei ierarhii de roluri sociale.(Gh. Bourceanu, Autoritatea in psihologia sociala, ,,Sociologia in actiune” , II, 1973, p. 136).

Autoritatea nu se poate exercita in afara grupului social si in afara scopului comun. Puterea are o sfera mai larga decat autoritatea. Franch si Raven au impartit in urmatorul fel formele puterii: puterea fondata pe recompense, pe pedeapsa, pe legitimitate, pe competenta si pe identificare. Exista o diferenta intre puterea coercitiva sic ea legitima: in cea coercitiva supunerea se intemeiaza pe functie de intarire, care duce la rezistenta iar in cea legitima se fondeaza pe interiorizarea unei norme care produce o rezistenta mai mica sau chiar deloc Tendinta actuala considera puterea ca o influenta potentiala.

Grupul mic si principalele lui probleme:

Prima problema in acest sens incepe inca de la definirea grupului mic care consta in stabilirea continutului conceptului de grup in general. Trebuie inteles raportul dintre grupul mic (particular) si societate (general). Conceptia marxista defineste notiunea de grup social ca fiind ansambluri de indivizi constituite istoric intre care exista unul sau mai multe tipuri de relatii sociale determinate. Aceasta definitie dezvaluie doua trasaturi comune ale grupurilor sociale: ele nu au un caracter intamplator, sunt conditionate din punct de vedere istoric si indivizii grupului stabilind intre ei relatii sociale se pot constitui in grupuri de categorii diferite determinate calitativ.

A doua problema este aceea a determinarii diferentei lui specifice in raport cu alte tipuri de grupuri. Acesta problema este importanta deoarece de ea este legata nsasi existenta domeniului de cercetare a grupurilor mici ca un domeniu care este de sine statator, posedand trasaturi calitative specifice de alte ramuri ale investigatiei sociale. In literatura grupurilor mici sunt intalnite elemente care disting acest tip de grupuri de alte grupuri sociale. Aceste elemente sunt privite in majoritatea cazurilor de cei care s-au ocupat de problemele grupurilor mici ca pe niste fenomene care poseda doua caracteristici principale: a) un numar relativ strans de membri si b) intre care exista relatii directe.

Referitor la numarul de indivizi, multi autori stabilesc doar limita inferioara a marimii grupurilor mici (2 sau 3 indivizi), fara a preciza limita superioara. Oamenii, in cursul vietii lor, sunt membri a nenumarate grupuri mici sau mari, grupuri care le influenteaza personalitatea. Ei sunt membri ai unor natiuni, clase, paturi sociale, intreprinderi, vecinatati, familii, etc. Distinctia dintre grupurile mici si mari, in ceea ce priveste numarul de indivizi, isi gaseste justificarea atat in diferenta de continut dintre ele, cat si in rolul diferit pe care il au in dialectica socialului.

Grupurile mici, la fel ca cele mari, presupun existenta unor relatii sociale intre membrii. Insa, relatiile care se stabilesc in cadrul grupurilor mici au loc in mod direct, nemijlocit. In timp ce grupurile mari de oameni (de exemplu clasele) hotarasc liniile directoare ale istoriei, grupurile mici influenteaza mai ales asupra aspectelor particulare ale acesteia si asupra personalitatii indivizilor.

A treia problema in definirea grupurilor mici, se refera la calitatea lui intrinseca, sau mai bine spus la unitatea elementelor care-l constituie. Dupa cum am mai spus, grupul mic este alcatuit dintr-un numar relativ de membri. De exemplu, in munca fizica, grupul mic genereaza o forta materiala importanta sub forma cooperatiei. In ziua de azi, datorita tehnologiei inalte si modernizarii, grupul mic este chemat in conditiile organizarii contemporane a diferitelor activitati sociale, sa ia decizii care sunt hotaratoare pentru sectoare intregi ale vietii oamenilor pentru o perioada mai mult sau mai putin indelungata, care sa exprime intelepciunea colectivului.In cadrul grupurilor mici se naste o retea de relatii suprainteindividuale in stransa legatura cu personalitatile membrilor care o compun dar si cu relatiile lor interindividuale cu unele fenomene sociale extragrupale. Relatiile din cadrul grupurilor mici, stabilite in functie de sarcinile lor, se pot manifesta sub diferite forme: relatia de comunicatie (adica un individ comunica cu altul), relatia sociometrica (cand un individ prefera pe altul dintr-un anumit punct de vedere) si relatia de ,,dominare’’(cand un individ ,,domina’’ pe altul sau este ,,dominat’’ de altul). In ccursul vietii grupurilor mici, intre aceste tipuri de relatii se ivesc anumite succesiuni, proportii si legaturi care prezinta unele uniformitati. Grupul mic se prezinta ca un sistem deschis aflat in relatii complexe si permanente cu mediul inconjurator.

Dupa toate aceste pareri despre grupul mic, multi autori din literatura americana au incercat sa defineasca acest termen. De exemplu dupa opinia lui T. Parsons, Shils si Mills, procesele interpersonale care au loc in cadrul grupurilor mici sunt clasificate in urmatoarele tipuri: comportare, emotii, norme, teluri si valori. (Talcott Parsons and Edward A. Shils. ,,Toward a General Theory of Action”, Cambridge Mass: Harward University Press, 1951, p. 3-29, 53-76; Th. M. Mills. ,,The Sociology of Small Groups”, Prentice-Hall, Inc., New Jersey, 1967, p.58.).

Din punctul de vedere al acestora o definitie stiintifica a grupurilor mici trebuie sa cuprinda urmatoarele aspecte principale: a) ele includ anumite relatii sociale (legatura cu socialul); b) aceste relatii se manifesta la acest nivel sub forma unor relatii directe ceea ce le confera o calitate de sine statatoare in raport cu alte grupuri sociale; c) grupurile mici nu sunt numai suma membrilor lor si a relatiilor lor interindividuale, ci unitatea lor; d) ele reprezinta un sistem complex de relatii diferite ca tip(de comunicare, sociometrice si de ,,dominare’’) care sunt orientate si structuralizate in functie de sarcinile lor, influentat de personalitatile indivizilor care-l constituie si de relatiile lor interindividuale dar si de mediul social in care el isi desfasoara activitatea.

A patra problema care se ridica in legatura cu grupurile mici se refera la stiintele care au drept obiect aceste grupuri. Grupul reprezinta o realitate supraindividuala, nascuta ca urmare a interactiunii directe a unui numar redus de membri, in sensul realizarii unei sarcini sau obiectiv. Acest caracter complex constituie explicatia faptului ca grupul mic a fost si este abordat de pe pozitiile teoretice si metodologice ale mai multor stiinte.Dupa Mills, cercetarea grupului mic nu poate fi restransa la un singur domeniu: ea se petrece atat in cadrul unor stiinte sociale cum ar fi psihologia, psihologia sociala, psihiatria, sociologia, stiintele politice si antropologia, cat si in diverse sfere ale stiintei cum ar fi matematica, cibernetica si teoria generala a sistemelor.

Grupul mic nu este nici numai un obiect exclusiv al psihologiei sau psihologiei sociale si nici un fenomen totalmente sociologic.Grupul mic prezinta un interes in cercetarea psihologiei, psihologiei sociale si sociologiei datorita urmatoarelor considerente: psihologia nu poate explica personalitatea individului fara sa-l incadreze pe acesta in compania celorlalti indivizi cu care el are relatii directe; psihologia sociala are ca obiect contopirea psihologiilor individuale in fenomene psihosociale, care constituie un camp intermediar intre psihologic si social care insotesc socialul in anumite forme de manifestare ale sale; sociologia cerceteaza modalitatea specifica de structuralizare a socialului la un anumit nivel de organizare a vietii sociale, la acel nivel unde socialul si psihologicul coexista nemijlocit relevand existenta anumitor regularitati sau uniformitati.Sociologia priveste grupul mic ca un sistem social rezultat din interactiunea unor indivizi atat ca personalitati psihologice, cat si ca membri ai societatii care poseda o autonomie in raport cu restul societatii fiind angrenat in miscarea sociala generala, care da nastere istoriei.

Grupul mic- un sistem complex de fenomene si procese.

Grupul este privit ca un sistem de interactiune sociala din cateva puncte de vedere importante: cuprinsul lui (compozitia grupului, coalitiile si subgrupurile), marimea grupului, structura grupului (diferentierea rolurilor si relatiile de conducere), si dinamica lui (interactiune si echilibru). Malcolm si Hulda Knowles, in ,,Introduction to Group Dynamics” (Association Press, New York, 1959), considera ca grupul nu este o simpla colectie de oameni, ci o uniune de oameni care poseda urmatoarele calitati: o colectie de doi sau mai multi indivizi care pot fi identificati prin nume sau tip; prezenta unei constiinte de grup; scopuri comune; interdependenta in realizarea necesitatilor care decurg din indeplinirea scopurilor; interactiune (comunicatie, influenta si reactie reciproca); abilitatea de a actiona intr-o maniera unitara.

Parsons, Bales si Shils (Talcott Parsons, Robert F. Bales and Edward A. Shils. ,,Working Papers in the Theory of Action” , Glencoe, III: The Free Press, 1953”.) spun ca procesele interpersonale in grupurile mici se desfasoara pe urmatoarele niveluri: 1) comportari (cum actioneaza persoanele in mod deschis in prezenta altora), 2) emotii (energiile rezultate din experienta indivizilor, simtirile pe care ei le au unii in raport cu altii si in legatura cu ce anume iau ele nastere), 3) norme (ideile cu privire la felul in care un individ trebuie sa actioneze, sa simta si sa-si exprime simtirile sale), 4) teluri (ideile despre ceea ce este mai indicat de facut pentru grupuri luate ca unitati), 5) valori (ideile asupra a ceea ce este mai indicat ca grupurile luate ca unitati sa fie si sa devina).

Ei privesc grupul mic ca pe un sistem complex de cautare a scopurilor si de mentinere a limitelor sale. Acest sistem se manifesta in patru arii fundamentale: adaptarea (pentru cautarea de noi resurse si tehnici de obtinere a lor), realizarea sarcinii (sa inlature pidicile care ar putea interveni in activitatea grupului), integrarea membrilor (unirea partilor grupului si coordonarea activitatii lor) si modelul mentinerii grupului (in fata unor presiuni contrare, grupul trebuie sa fie capabil sa-si sustina standardurile in virtutea carora el actioneaza in mod obisnuit, sa reintareasca sensibilitatea membrilor si relatiile afective, sa aplice regulile sale, sa confirme credintele sale si sa-si afirme valorile). Intr-o concluzie, sociologii americani privesc grupul mic ca un sistem care trebuie sa se adapteze la mediul social inconjurator, care trebuie sa-si integreze membrii care-l compun, care urmareste realizarea unor sarcini si care prezinta o anumita stabilitate in desfasurarea proceselor sale.

Dupa parerea lui R. V. Harnack si T. B. Fest (R. Victor Harnack and Thorrel B. Fest. ,,Group Discussion, Theory and Technique”, Appleton-Century-Crafts, New York, 1964”) grupul mic trebuie privit ca un ansamblu complex de forte externe si interne care dau nastere unei rezultante ce nu este altceva decat dinamica grupului.Fortele externe sunt constituite din cerintele sarcinii care sta in fata grupului (deseori sunt stabilite de catre unitati sociale mai largi), din relatiile intergrupale si din faptul ca fiecare membru al unui grup mic este in acelasi timp membru si al altor grupuri. Fortele interne cuprind caracteristicile membrilor (personalitate, abilitate, stabilitate), caracteristicile grupului (teluri comune, marimea si structura lui) si atractia interpersonala.Toate aceste forte formeaza in fiecare moment al existentei grupului un echilibru. Dinamica grupului se realizeaza prin mijlocirea unor succesiuni continue a unor asemenea stari de echilibru.

J. E. McGrath (Joseph E. McGrath. ,,Social Psychology, A Brief Introduction”, Holt, Rinehart and Winston, New York, 1964.) propune un cadru de referinta pentru analiza grupurilor mici. Acest cadru de referinta include factori sau variabile care actioneaza in viata grupurilor mici. Exista sapte variabile fundamentale: compozitia grupului (abilitati, aptitudini, caracteristicile personalitatilor), structura grupului (structura procesului de munca, structura puterii, a comunicatiei, a afectivitatii), sarcina si mediul inconjurator (tipul sarcinii, conditiile de rasplata, presiunea mediului inconjurator), procesele grupului (comportarea legata de indeplinirea sarcinii, cominicatia, influenta, comportarea interpersonala), dezvoltarea grupului (dezvoltarea normelor, schimbarile survenite in modelul rolurilor), realizarea sarcinii (calitatea si cantitatea realizarii, alterarea relatiilor grupului cu mediul inconjurator) si efectele asupra membrilor grupului (schimbarea indivizilor, schimbarea atitudinilor si schimbarea efectelor de adaptare).

Aceste variabile se leaga intre ele: 1) compozitia grupului influenteaza structura grupului si este influentata de efectele pe care le exercita grupul asupra membrilor sai; 2) structura grupului este influentata de compozitia grupului, de sarcina si mediul inconjurator si, la randul ei, influenteaza procesele grupului; 3) sarcina si mediul inconjurator conditioneaza structura si procesele grupului si totodata este influentata de realizarea sarcinii; 4) procesele de grup sunt sub influenta structurii grupului si sarcinii lui, precum si a mediului inconjurator care determina la randul lor dezvoltarea grupului, realizarea sarcinii si efectele pe care le are grupul asupra membrilor sai; 5) dezvoltarea grupului si realizarea sarcinii sunt reciproc legate cu efectele pe care grupul le are asupra membrilor sai.

Pentru a intelege si mai bine ce este grupul mic se face o distinctie intre sistemul existential si cel gnoseologic al grupului mic. Sistemul existential se refera la ansamblul fenomenelor care constituie grupul mic ca atare, adica ca un domeniu al realitatii sociale. Sistemul gnoseologic include structurarea cercetarilor asupra grupului mic. In al doilea rand, sistemul existential al grupului mic poate fi privit ca un ansamblu de sisteme particulare care, fiecare dintre ele, se refera doar la un aspect al acestui fenomen. Sistemul existential este impartit in mai multe subsisteme: 1. sistemul static sau inventarial- se refera la fenomenele si procesele constitutive ale grupului mic privite fiecare in mod separat; 2. sistemul interrelational- ia in considerare relatiile dintre fenomenele si procesele grupului mic; 3. sistemul dinamic- tine seama de variabilitatea in timp a fenomenelor si proceselor grupului mic dar si a relatiilor dintre ele si 4. grupul mic ca un sistem deschis- pune accentul pe relatia dintre grupul mic ca un sistem intern, incadrat in viata sociala, si, prin urmare, in relatii cu acesta.

In abordarea sistemului existential al grupului mic exista o problema- aceea a determinarii fenomenelor si proceselor lui fundamentale. Grupurile mici contin patru fenomene si procese fundamentale:

elementele constitutive;

structura grupului;

procesele care au loc in cadrul lui;

efectele lui.

Prin elementele constitutive ale grupului mic intelegem acele elemente care sunt indispensabile pentru ca el sa ia fiinta si sa functioneze. Ele pot fi generale, adica pot fi descoperite in cazul existentei tuturor grupurilor, sau pot fi comune doar unor grupuri. In unele grupuri, numarul elementelor constitutive poate fi mai mare. In acestea poate fi constatata existenta unor subgrupuri (numite clici), un anumit model de functionare a grupului mic si o anumita structura a puterii(de obicei formala, adica precizata de catre mediul social in care grupul mic exista si isi defasoara activitatea.

C. J. Lammers (,,Stratification in a Small Group”, in ,,Human Relations”, vol. 20, nr. 3, 1967.) spune ca exista o distinctie principala intre grupurile mici care sunt si care nu sunt o parte a unor institutii sau organizatii mai largi. In cadrul celor care constituie o parte a unor asemenea organizatii, stratificarea grupului mic este strans legata de stratificarea sistemului social mai larg. Lammers defineste stratificarea ca ,,gradul in care un sistem social (grupul mic) contine subgrupuri sau categorii avand o putere si un prestigiu diferit” (Op. cit., p. 283.).

Sructura grupulor mici reprezinta un ansamblu complex de modele relativ stabile si interdependente ale pozitiei diferitelor elemente constitutive ale grupurilor unele in raport cu altele, stabilite in cursul activitatii de realizare a sarcinilor lor. Aceste modele constituie rezultatul proceselor petrecute in grup in decursul existentei lui si al relatiilor lui cu mediul inconjurator.Exista cateva tipuri principale de asemenea elemente ale structurii grupurilor mici: a) modelul rolurilor pe care le au membrii grupurilor sau unele subgrupuri in activitatea acestora; b) structura puterii reflecta pozitia membrilor, a unor relatii interpersonale sau subgrupuri, in ierarhia autoritatii; c) structura comunicatiei (reprezinta un set de legaturi de comunicatie posibile sau care sunt permise in timpul activitatii grupului); d) structura afectiv-axiologica (oglindeste pozitia membrilor grupului sau a diverselor relatii dintre ei din punctul de vedere al simpatiei de care se bucura in interiorul grupului si care exprima intr-o mare masura valoarea acestora in raport cu a altor elemente ale grupului).

Dupa cum am mai vazut, in cadrul grupurilor mici exista patru procese: de realizare a sarcinii, de comunicatie, de influenta si afectiv-axiologic.Procesul interactional de realizare a sarcinii grupului este diferit in functie de tipul sarcinii sau de scopurile fiecarui grup. In cazul activitatii de productie, el este identic cu procesul muncii si este in general un rezultat al nivelului de dezvoltare tehnica si sociala a oranduirii existente.

Unul din procesele interactionale cel mai mult studiat este acela al comunicatiei. Membrii, in relatiile lor directe, stabilite in grupurile mici, pot transmite si receptiona o multime de informatii in ceea ce priveste continutul (idei, valori, sentimente) si influenta lor in realizarea de catre grup a sarcinilor sale sau chiar in viata indivizilor luati in mod separat.

Procesul de influenta, care este considerat in multe cazuri sinonim cu relatia de conducere (leadership), este inteles ca un fenomen de influentare interpersonala, exercitata intr-o situatie data si orientata, prin intermediul procesului de comunicatie, spre realizarea unui tel sau unor teluri specifice.(Robert Tannenbaum, Irving R. Weschler and Fred Massarik. ,,Leadership and Organization: A Behavioral Science Approach”, New York, McGraw-Hill, 1961, p. 24.). Relatia de conducere presupune intotdeauna incercarea conducatorului sau a celui care influenteaza de a afecta comportarea celorlalti membri ai grupului.

De obicei se face distinctie intre influenta exercitata de catre un membru al grupului asupra celorlalti, ca urmare a pozitiei sale oficiale stabilite de mediul social inconjurator, si intre influenta pe care un individ o manifesta si realizeaza in virtutea unor calitati proprii, care devin adevarate forte active in relatiile interpersonale cu alti indivizi.

Procesul afectiv-axiologic se refera la sentimentele de simpatie pe care membrii unui grup mic le manifesta unii in raport cu altii in cursul relatiilor lor directe. In cadrul grupului se creeaza o coeziune intre membrii. Aceasata coeziune si atmosfera grupurilor mici influenteaza atat realizarea obiectivelor generale, cat si o anumita presiune asupra membrilor sai, in sensul acceptarii unor idei, norme sau valori sau efectuarii anumitor activitati. Studierea influentelor grupurilor mici asupra personalitatii indivizilor a capatat o mare extindere in literatura sociologica si psihosociologica sub forma a doua probleme cu o arie de cercetare foarte vasta: socializarea copilului (efectele familiei, scolii, grupurilor de prieteni asupra procesului de formare a personalitatii copilului) si socializarea adultului (schimbarea unor trasaturi ale personalitatii lui, tratarea delicventei, readaptarea individului la noile valori sociale). (L. Broom and P. Selznick. ,,Sociology”, Harper and Row, New York, 1963, p. 93-132.).

Legat de grup exista o problema a variabilitatii in timp a fenomenelor si proceselor grupului mic, precum si a relatiilor dintre ele.Aceasta problema justifica existenta unui sistem dinamic al grupului mic. In legatura cu sistemul dinamic al grupurilor mici sunt trei probleme: 1. la realizarea dinamicii grupului mic contribuie toate elementele si procesele lui componente dar si interrelatiile dintre ele. Acest lucru inseamna ca in studierea miscarii lui trebuie sa se ia in considerare atat sistemul inventarial, cat si cel interrelational al grupului mic. Traiectoria grupului si miscarea pe axa ei sunt conditionate de relatiile lui cu mediul social. 2. Conform parerii lui K. Lewin, dinamica grupului se realizeaza printr-o contrabalansare a fortelor de diferite semne si intensitati. Aceasta contrabalansare da nastere unei stari mai mult sau mai putin stationare, a unui echilibru social. 3. Miscarea grupului este denumita deseori locomotia grupului avandu-se in vedere faptul ca grupul se poate schimba in timp. Aceasta notiune nu implica sensul miscarii, ea a fost corelata cu conceptul de tel, scop.

In general grupul mic este privit in conexiune cu viata sociala de catre multi sociologi si psihologi. De exemplu, G. C. Homans distinge in cadrul sistemului total al acestui fenomen doua sisteme analitice separabile: cel extern- care se refera la relatiile dintre sentimente, activitati, interactiuni si norme privite ca raspunsuri ale membrilor grupului la necesitatile impuse de supravietuirea lui intr-un mediu inconjurator. Sistemul intern- se refera la elaborarea acestor elemente (sentimente, activitati etc.) de catre membrii grupurilor in cursul relatiilor lor directe. Intre sistemul intern si cel extern exista o interactiune de tipul feedback, in cadrul careia, rolul determinat il detine sistemul intern.

Din analiza diferitelor aspecte ale grupului mic privit ca un sistem social integral si mai ales din analiza raporturilor grupului mic cu societatea se desprind cateva concluzii legate de problema determinismului acestui fenomen. De aici se desprind doua laturi ale determinismului grupului mic: latura particulara se refera la semnalarea aspectelor inerente, ireductibile la alte fenomene, ale determinismului grupului mic. Ea urmareste sa descopere relatiile de cauzalitate, necesitate si logice care se petrec in cadrul grupului mic inteles ca un sistem social integral . In cazul acesta, se pune accentul pe evidentierea grupului mic ca un fenomen posedand o calitate proprie si, intr-o anumita masura, independent in raport cu societatea. Latura generala se refera la integrarea determinismului grupului mic in determinismul social general.

Individul vs. grupul mic:

R. K. Merton, in teoria lui cu privire la grupul de referinta, a dat o mare importanta calitatii individului de a fi membru al unui grup. (,,Social Theory and Social Structure”, in ,,The Free Press”, New York, 1967, p. 284-297.). Un membru al unui grup se afla in relati cu ceilalti membri ai grupului in conformitate cu anumite modele stabilite, se considera el insusi ca membru al grupului si, este privit ca atare de alti indivizi aflati in afara grupului. Exista multe probleme in acesta privinta care a fost explicata de multi autori. Un individ intra intr-un grup cu o ,,zestre” personala si sociala dupa care devine membru al acelui grup. Acea ,,zestre” personala si sociala cu care individul intra intr-un grup este constituita din cinci elemente:

1. fondul psihotemperamental al individului,

2. necesitatile lui psihologice si biologice,

3. memoria sociala si psihosociala,

4. ansamblul relatiilor sociale, psihosociale si psihobiologice in care este angrenat individul

5. necesitati sociale(munca, aspiratia spre cultura) si psihosociale (pentru afectiune, recunoastere). Ele scot in evidenta mai multe aspecte: 1+3 exprima fondul latent al personalitatii unui individ, constituit din elemente relativ stabile. Cu ajutorul lor individul ,,face fata” stimulilor care se ivesc in viata lui; 2+5 reprezinta fondul activ al personalitatii unui individ, ele constituie elementele mai putin stabile ale acestuia; 4 reprezinta o sursa permanenta de stimuli pentru activitatea si comportarea unui individ; 5 coloreaza comportarea individului, o face imprevizibila sub anumite aspecte si solicita creativitatea si spontaneitatea lui.

Toate aceste elemente se convertesc in teluri si credinte sociale, dar si intr-un model particular de componente. In principiu, cunoasterea calitatii de membru al unui grup trebuie sa integreze individul respectiv ca element component al grupului aflat doar sub forma de premisa sau posibilitate, precum si intreaga influenta pe care o exercita grupul mic asupra lui, fie modificandu-i calitatile anterioare, fie generandu- altele noi. Pentru a scoate in evidenta calitatea specifica a individului in pozitia de membru al unui grup mic, multi autori americani folosesc folosesc conceptul de rol. Unul dintre acesti autori este R. Linton care a definit rolul in stansa legatura cu categoria de status: ,,Un status-spune acesta-,spre deosebire de individul care-l poate ocupa, este o simpla colectie de drepturi si indatoriri”. (R. Linton. ,,The Study of Man”, Appleton-Century-Crafts, 1964, p. 113). Rolul reprezinta, in schimb, ,,acceptul dinamic al status-ului” (Op. cit.,p. 114). Cand un individ indeplineste drepturile si indatoririle care constituie status-ul respectiv, inseamna ca el realizeaza un rol.

Conceptul de rol are o dubla semnificatie: un sens particular-fiecare individ are o serie de roluri pe care le indeplineste si un sens general-rolul unui individ ca suma totala a rolurilor lui si care exprima ceea ce el trebuie sa faca pentru societate si ceea ce el poate astepta de la ea.

Parsons considera ca raportul dintre rolul pe care il joaca un individ si asteptarile altui individ in legatura cu felul in care trebuie jucat rolul respectiv se poate institutionaliza. Un astfel de proces de institutionalizare se caracterizeaza printr-o situatie in care un individ vrea sa faca ceea ce un alt individ asteapta de la el. Acest lucru se explica in principal prin aceea ca, in cadrul grupurilor, indivizii pot accepta aceleasi norme sau valori pe care ei apoi, voit sau nu, constient sau inconstient, le exteriorizeaza in comportarea lor, unii in raport cu ceilalti. In interiorul grupului, in relatiile directe dintre membri, ei joaca rolurile in care sunt pusi nu numai in functie de caracteristicile propriei lor personalitati, ci si in functie de asteptarile celorlalti.Rolurile pe care ei trebuie sa le joace le sunt atribuite in functie de pozitia lor sociala (de status-ul lor).

Exista doua probleme in legatura cu membrul unui grup: individul nu trece in mod automat si de la sine in calitatea de membru al unui grup mic. El parcurge un real proces de echilibrare a propriei personalitati necesitatilor relatiilor directe la care este solicitat in grupul mic, dar si a altor fenomene si procese care au loc in cadrul acestuia. In al doilea rand, se iveste necesitatea analizarii influentei pe care o exercita asupra individului noua lui calitate de membru al unui grup mic. Socializarea priveste ajustarea indivizilor la viata grupului in contextul dinamic al grupului luat ca intreg. Ea are in vedere doua aspecte: procesul prin care noii membri intrati in grup isi insusesc normele, valorile si caile ei de comportare si procesul prin care grupul modeleaza judecatile, perceptiile si conceptiile membrilor sai. Procesul prin care grupul modeleaza judecatile, perceptiile si autoconceptiile membrilor sai a fost denumit procesul de conformare.

Apartenenta individului la grupul mic poate avea consecinte atat pozitive cat si negative; dar aceste consecinte trebuie puse in legatura cu tipul oranduirii sociale existente si cu stadiul ei de dezvoltare si caracterul consecintelor respective este conditionat de oranduirea sociala numai sub forma de tendinta. Individul are nevoie de un suport social pentru valorile si credintele lui sociale. In cazul in care el nu reuseste sa devina membru al unui grup care sa-i asigure un asemenea suport, el poate manifesta semne de neliniste si dezorganizare personala.

Metodologia demersului investigativ:

În conformitate cu obiectivele și scopurile demersului nostru investigativ, ne-am propus aplicarea unui aparat metodologic care să surprindă realitatea socială într-un mod pertinent astfel încât rezultatele cercetării noastre să-și dovedească fiabilitatea.

„Cunoașterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoașterea personalității membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoașterea colectivului de elevi vizează surprinderea acelor caracteristici prin care se definește ca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un grup social. Putem spune ca identificarea unor trăsături personale ne oferă posibilitatea să înțelegem mai bine semnificația rolurilor pe care le joaca elevii, iar prin intermediul acestora să pătrundem în mecanismul procesului de interacțiune, mecanism care declanșează și determină caracteristicile colectivului ca un tot unitar. Cunoașterea poate parcurge și drumul invers, de la trăsăturile definitorii colectivului, prin intermediul comportamentelor ce rezultă din exercitarea rolurilor, la condițiile interne și particularitățile psihologice ale membrilor săi. În acest al doilea sens putem spune că tehnicile sociometrice asigură o cunoaștere amănunțită mai ales a structurii informale/afective dar și în mod indirect a caracteristicilor de personalitate a elevilor. Fiecare colectiv are, după cum am văzut, structura sa proprie, care se manifestă diferit. Cunoașterea sintalitatii colectivului de elevi/studenti și a personalității fiecăruia dintre ei nu constituie doua acțiuni paralele sau independente una de alta. Dimpotrivă, ele se completează reciproc nu numai din punct de vedere gnoseologic, al informațiilor pe care ni le oferă ci și din punct de vedere metodologic. Cunoscând sintalitatea vom putea face diverse aprecieri cu privire la unele componente ale personalității, și invers, cunoscând personalitatea indivizilor din care este format colectivul, vom putea interpreta unele manifestări ale sintalitatii.

Cunoașterea dinamicii colectivului reclamă un studiu longitudinal și folosirea unor metode corespunzătoare. Un astfel de studiu ne indica nu numai tendință generală de evoluție a colectivului, ci și principalele momente nodale ale acestei evoluții.

În circumscrierea metodelor de cunoaștere a colectivului de elevi important este nu numai cum sunt alese ci și modul în care sunt folosite sși combinate. Ținând seama de interdependența care există între sintalitatea colectivului și personalitatea membrilor săi va trebui sa apelăm la metode specifice ambelor domenii, cu condiția ca ele sa fie astfel aplicate și folosite încât sa ne ofere cât mai multe date despre colectiv ca unitate socială, ca întreg.

Vom enumera, mai jos, metodele și tehnicile de cunoaștere a colectivului de elevi/studenți cu obiecția că ne vom opri în descriere cu predilecție asupra tehnicilor sociometrice.

1. Observația psihosociala este considerată una dintre metodele fundamentale deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea și asigură obținerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrării si interpretării [statistice]. Această observație este recomandabil a fi facută de diriginte deoarece aceștia sunt persoane pregătite psihopedagogic, sunt coparticipanți la viața colectivului, prezenta lor nedenaturând fenomenele și manifestările supuse observării. [În studiul de față noi am folosit abilitățile profesionale ale dirigintelui de clasă, prof. Angela MORARIU, în contextul în care acesta are, pe de o parte, o specializare adecvată- absolvent de sociologie, și, pe de altă parte, este un bun cunoscător al grupului.]

Situatiile si fenomenele asupra carora se concentreaza observatia pot fi:

Metoda chestionarului, [folosită de noi în acest studiu, ca o a doua formă de culegere a datelor], este una din cele mai răspândite metode în cercetarea socială și psihologică. Specificul sau constă în faptul că se bazează pe formularea unor întrebări la care subiecții anchetați urmează să raspundă verbal sau în scris.

Metoda experimentului [pe care nu am folosit-o datorită lipsei de resurse financiare și de timp] este expresia concludentă a interdependenței dintre cunoaștere și acțiune. Această metoda presupune stabilirea unei relații cauzale între variabila independentă și cea dependentă. Se impune un control riguros din partea cercetătorului asupra tuturor componentelor situației experimentale, astfel încât relația dintre variabile și modificarea fenomenelor să fie foarte bine cunoscută și manipulată.

Metoda scărilor de opinii și atitudini (scări de apreciere) se caracterizează prin aceea că introduce anumite diferențieri în răspunsurile subiecților, după intensitatea cu care-și exprima opiniile în legătura cu diferite fenomene. [Nu am folosit acestă metodă întrucât, în cazul nostru, nu este relevantă. Sunt cazuri în care elevii ne-au atras atenția că ordinea în care au enumerat, să zicem, cei 3 colegi cu care ar dori să realizeze un rpoiect didactic, nu este relevantă, în contextul în care ar prefera, mai degrabă, să colaboreze cu colegul de pe treapta a-II-a decât cu cel de pe prima treaptă] Răspunsurile sunt precodificate și ordonate asemănător unei game, sub forma ascendentă/descendentă, în funcție de intensitatea/fermitatea care ar corespunde opiniei celui ce răspunde.”

Tehnica sociometrică

Obiectul si metoda sociometriei. „Inițiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originar din România. El afirmă că sociometria se ocupă doar de o parte a realității sociale, și anume de relațiile interpersonale, acordând o importanță deosebită aspectelor cantitative și calitative ale acestora. "Sociometria are ca obiect studiul matematic al proprietăților psihologice ale populațiilor "În cazul nostru tehnica sociometrica se ocupă cu studiul relațiilor interpersonale, îndeosebi acelor relații simpatetice care se bazează pe atracții și respingeri între membrii colectivului. Se realizează cu ajutorul unor formule și calcule matematice surprinderea unor calități/caracteristici relaționale ale grupului de elevi.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee destinate să înregistreze și să măsoare configurația și intensitatea relațiilor interpersonale din interiorul grupului școlar. Sub această denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere a materialului faptic, cât și cele de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabile pentru cunoașterea concreta a interacțiunilor ce se stabilesc în cadrul colectivului de elevi/studenți. Studiul sociometric are o triplă orientare: în primul rând cunoașterea de către diriginte, psiholog sau sociolog a afinităților exprimate de membri grupului și implicit a relațiilor din cadrul colectivului; în al doilea rând o cunoaștere mai bună de către elevi a propriilor lor poziții în grup; si în al treilea rând, dar nu cel din urma, îmbunătățirea relațiilor și a climatului psihosocial a grupului școlar prin acțiuni psihologice specifice.

Prin testul sociometric, ca instrument al metodei sociometrice, se pot determina:

– amplasamentul, statutul unui elev/student în câmpul relațiilor interpersonale (lider, popular, izolat, ignorat, respins, etc.);

– structura sociologică globală a grupului și a subgrupurilor din cadrul său;

– diversele centre de influență;

– percepția grupului față de un anumit membru;

– coeziunea de grup, etc.

Ușor de administrat și prelucrat, oferind foarte multe date asupra microgrupului cercetat, testul sociometric poate crea ușor iluzia instrumentului "ideal". Totuși trebuie atrasă atenția asupra unor limite privind utilizarea testului sociometric: acesta nu epuizează totalitatea relațiilor interpersonale, ceea ce implica în mod obligatoriu corelarea lui cu alte metode și tehnici de cercetare; criteriile testului sociometric trebuie corelate cu orientarea valorică și cu motivațiile preferințelor exprimate; pentru asigurarea succesului cercetării trebuie creată o atitudine de înțelegere, dispoziții și atitudini favorabile ale subiecților față de test; cercetătorul trebuie să dea dovadă de delicatețe și competență psihologică și sociologică, el este recomandabil a fi un observator participant care sa creeze la elevi sentimentul utilității participării lor la test, sa-i implice personal.

Modalitatea de alcătuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului sociometric precum și prezentarea rezultatelor va fi redată sub forma unui algoritm, particularizat la colectivitatea urmărita. Putem să le definim ca metode sau etape ale tehnicii sociometrice:

– testul sociometric;

– matricea sociometrica;

– indicii sociometrici;

– sociograma (reprezentarea grafică a relațiilor);

– cadranele sociometrice;

– prezentarea în față clasei/individual a rezultatelor.

Instrumentul de lucru: testul sociometric este considerat instrumentul principal și punct de plecare în cunoașterea diferitelor aspecte a procesului de interacțiune ce se manifestă în colectiv. El oferă doar materialul brut în legătură cu aspectele relaționale ale elevului și ale grupului în totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra și numai pe baza celor rezultate vom putea cunoaște aceste aspecte.

Toate aprecierile, interpretările și rezultatele obținute în urma prelucrării sunt dependente de fidelitatea datelor oferite de test. Fidelitatea depinde de sinceritatea răspunsurilor la întrebările testului, sinceritate care la rândul ei este determinată de felul în care a fost întocmit testul și de modul în care a fost aplicat.

Testul sociometric constă în formularea unor întrebări prin intermediul cărora se solicită fiecărui elev să-și exprime simpatiile și antipatiile față de ceilalți colegi ai săi. Foarte important este ca întrebările sa aibă la baza criterii atent alese, care să fie în concordanță cu interesele, preocupările și aspirațiile tuturor elevilor, dar și cu interesele cercetării. Este necesar să li se ofere elevilor suficiente motive pentru a răspunde cât mai sincer.

Etapele aplicării testului sociometric:

a) membri grupului primesc motivări, li se explica scopul cercetării:

– fiecare își va cunoaște mai bine locul în grup;

– în repartizarea anumitor sarcini se va ține cont și de preferințele interpersonale,

– se va ține cont de relațiile sociopreferențiale și în structura formală a grupului;

b) se obține încrederea subiecților în caracterul confidențial al răspunsurilor la întrebări;

c) se distribuie membrilor grupului formularele cu întrebări ce urmează a fi completate și se explica clar modul de completare;

d) se precizează caracteristicile situației:

– grupul în cadrul căruia se fac alegerile și respingerile;

– sensul fiecărei întrebări;

– limitarea la un anumit număr de răspunsuri, se recomandă 3 sau 5 răspunsuri în funcție de mărimea grupului;

– se explică faptul că poate răspunde atât cât corespunde preferințelor sale dar să nu depasească numărul maxim indicat;

– se precizează faptul că ordinea preferintelor este o ordine valorică, cel de pe locul întâi sa fie cel mai preferat, iar următorii în ordine descrescatoare; [Precizăm că în cazul studiului nostru nu s-a putut implementa această exigență deoarece membrii grupului nu au înțeles cu claritate această exigență]

– nu se impune o limită de timp pentru completare.

e) se recoltează răspunsurile.

Testul sociometric se poate folosi într-o cercetare transversală pentru a surprinde evoluția relațiilor colectivului. Astfel testul urmează a fi administrat periodic, iar rezultatele obținute să fie comparate între ele. Trebuie specificat faptul că reluarea testului la intervale prea scurte îi diminuează eficacitatea, subiecții orientându-se mai mult după răspunsurile anterioare, care sunt încă vii în memorie, decât după ceea ce simt în momentul respectiv. De asemenea în cazul în care intervalele sunt prea mari riscăm să pierdem din vedere dependenta strictă dintre fenomene. Putem recomanda pe baza experienței reluarea testării sociometrice anual.

Interpretarea: Matricea sociometrică

Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu doua intrări, unde atât pe verticală cât și pe orizontala sunt trecuți elevii din colectivul respectiv. Pe verticală se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizați, iar pe orizontală percepțiile pozitive și negative atribuite de asemenea colegilor.

Matricea sociometrică este mai mult un instrument tehnic decât unul de cunoaștere. Ea facilitează descoperirea și ordonarea datelor brute pe care ni le oferă testul și asigură condițiile necesare pentru manipularea și prelucrarea lor.

Pe verticală se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, cu culoare rosie +3, +2, +1 puncte în dreptul colegilor aleși, preferați, iar cu culoare albastra – 3, – 2, – 1 puncte în dreptul colegilor respinși, nominalizați la întrebarea a doua. Pe orizontala se trec percepțiile pozitive reprezentate prin cercuri rosii și percepțiile negative reprezentate prin cercuri albastre. Mai apoi în capetele de tabel ale matricii sociometrice se calculează suma punctelor obținute din alegeri și respingeri și suma percepțiilor pozitive/negative.

Indici sociometrici.

Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric și trecute în matrice se pot calcula o mulțime de indici sociometrici. Prezentăm mai jos câțiva din cei mai importanți indici sociometrici:

a) indicele statusului sociometric arată poziția ocupată de o persoana în cadrul grupului și se calculează după formula:

I=n / (N- 1),

n = numărul alegerilor primite de respectiva persoana,

N = numărul membrilor grupului

b) indicele expansivității sociometrice permite determinarea cantitativă a orientării individului spre membrii grupului prin luarea în calcul atât a expansivității pozitive cât și a expansivității negative:

I = (E+) + (E-) = [(n+) / (N- 1)] + [(n-) / (N- 1)]

(n+) = număr de alegeri emise

(n-) = număr de respingeri emise

N = numărul membrilor grupului

Acest indice măsoară și gradul de integrare a individului în grup, cu cât valoarea e mai mare cu atât individul e mai bine integrat în grup.

c) indicele sensibilității raționale exprimă capacitatea individului de a-și evalua propria sa poziție în grup; exprimă acuratețea percepției relațiilor sociometrice cu privire la propria persoana.

I = Aa / Ap

Aa = numărul așteptarilor de a fi ales

Ap = numărul alegerilor primite

d) indicele asocierii persoanelor în cadrul grupului se calculează după formula:

I = n / [ k(N- 1)/2 ]

n = numărul relațiilor simetrice

N = numărul membrilor grupului

k = numărul alegerilor permise

Cu cât valoarea indicelui asocierii e mai mare cu atât relațiile în grup sunt mai bune.

e) indicele coerenței grupului exprimă, de asemenea, calitatea relațiilor sociometrice la nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul este mai coeziv:

I = R×q / U×p

R = numărul alegerilor reciproce,

U = numărul alegerilor unilaterale

p = k / (N- 1), q = 1 – p

k = numărul alegerilor permise

N = numărul membrilor grupului

Interpretarea datelor culese: Sociograma

Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrică putem întocmi sociograma care ne prezintă, sub forma grafică, relațiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidență printr-un mod grafic nu numai locul fiecărui elev ci și diverse tipuri de rețele interpersonale. Aceste rețele se cuantifică în sociogramă prin diferite simboluri grafice.

Exista doua categorii de sociograme, individuale și colective. Primele nu sunt altceva decât un extras din sociograma colectiva și prezintă situația unui elev așa cum rezulta ea din totalitatea relațiilor cu ceilalti colegi.

O sociogramă se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legăturilor dintre molecule) sau sub forma "țintă" (relațiile sunt prezentate în cadrul unui număr de cercuri concentrice). Numărul cercurilor din care e formata "ținta" poate fi mai mic sau mai mare în funcție de numărul elevilor din clasa sau în funcție de distanta sociometrică dintre elevi. Este recomandat un număr de cercuri impar astfel încât cercul de nivel mediu (de ex. cercul 4 din 7) este nivelul corespunzător statutului sociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, în care se afla elevii cu punctajul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului de "neintegrare", în care se afla elevii cu punctaj total negativ.

Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este așezat în centrul cercului numărul 1(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai mic cu atât se departează mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup.

Sociograma colectivă ne oferă posibilitatea cunoașterii structurii preferențiale ce se stabilește în interiorul colectivului, indicându-se în mod grafic cine cu cine relaționează din punctul de vedere al afinităților. […]Se pot realiza analize multiple și foarte complexe, cât și aprecieri calitative diverse în funcție de: numărul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formează, statutul sociometric al elevilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanța dintre ei, etc. Dacă un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are altă semnificație decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric mai mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificație pozitiva sau una negativa în raport cu poziția subgrupului din care face parte în cadrul colectivului clasei.

Cadranele sociometrice ne oferă posibilitatea de a prelucra și interpreta relațiile interpersonale sub aspectul dinamicii lor în timp. Comparând datele ce figurează în cadrane se pot desprinde o serie larga de trăsături ale colectivului ca întreg. Observând ponderea distribuției elevilor în cadrane se pot cunoaște influențele și "constrângerile" pe care colectivul le poate exercita asupra lor. Procedeul cadranelor surprinde fenomenele sociale în intimitatea lor.

Prezentarea sociogramei se poate face în fata clasei (punctând pe aspectele generale) dar și individual (punctând pe aspectele particulare ale elevului). Trebuie să subliniem că este recomandat a se scoate în evidență partea pozitivă a concluziilor astfel încât să îmbunătățim climatul psihosocial, să încălzim relațiile dintre elevi. Se impune conștientizarea fiecărui elev asupra rolului, statutusului și poziției sale în grup în mod realist și consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile negative.

Aplicație a testului sociometric într-un grup de elevi. Studiu de caz: clasa XI-a SS, Liceul „Constantin Diaconovici Loga

„Asistăm în ultimul timp, la o diversificare și perfecționare a metodelor și procedeelor de investigatie, de colectare și prelucrare a materialului faptic. Mai mult ca oricând societatea contemporană simte nevoia unei cunoașteri tot mai profunde a propriilor sale fenomene și mecanisme pentru a putea apoi interveni în dirijarea lor. Cercetarile sociologice se orientează tot mai mult spre microsocial și mai ales asupra grupului mic. Aceasta se datorează în primul rând prin specificul organizării activităților umane care se concentrează tot mai mult spre grup (echipa sportiva, colectiv de munca, clasa de elevi, plutonul etc.) incluzând în același timp diverse domenii: (sport, industrie, educație, armata etc.).

Tehnicile și metodele de cunoaștere a grupului mic permit nu numai să surprindă momentele manifestate la acest nivel ci și să recomande pe baza celor constatate, modalități concrete de acțiune în vederea ameliorării unor manifestări sau deviante, conducând spre creșterea eficienței activității. Latura practic-aplicativă a psihosociologiei iese astfel cu pregnanță în evidență. Cercetările întreprinse asupra grupului mic au un caracter concret și urmăresc o finalitate (îndeosebi cele de sociometrie asupra cărora ne vom apleca în această lucrare) practica, determinata.

Înainte de a face o paralela între grup și colectivul de elevi/studenți dorim să evidențiem prin ce se caracterizează din punct de vedere psihosocial grupul.[…]”

Context teoretic:

„Cu toate că grupul ca și calitate sociala a fost și este supus unor multiple investigări este dificil să se ajungă la o definiție unanim acceptata a acestuia. Grupul social (din punct de vedere general) este definit ca fiind "un ansamblu de persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica, rezultate din relațiile și procesele psihosociale dezvoltate în cadrul său".

Caracteristicile grupului de elevi:

Se pot distinge câțiva parametri/caracteristici, specifici, care circumscriu conținutul conceptului de grup mic:

1. Mărimea grupului mic este între 3 (dupa unii autori 2/4) si 35- 40 de membri. Limita superioara este dependentă și de durata funcționării grupului ca unitate de sine stătătoare.

2. Relațiile dintre membri grupului sunt directe, de tipul "face to face", aceasta însemnând ca fiecare poate comunica și efectua schimb de informații cu toți ceilalți. Prin urmare grupul apare ca un sistem de interacțiune socială, prin care subiecții își coordonează reciproc intențiile și preocupările, modelându-se unii pe alții.

3. Fiecare grup se caracterizează printr-o structură configurațională proprie, care rezultă din interdependența statutelor și rolurilor membrilor din care este format. Astfel ținând cont de conținutul și funcțiile acestor statute și roluri putem distinge mai multe variante structurale ce se întrepătrund și se completează reciproc (structura de comunicare, structura decizională și executivă, structura sociometrică – determinata de distribuția afinităților și atracțiilor interpersonale).

4. Coeziunea grupului constituie o rezultantă a concentrării tuturor forțelor ce acționează asupra indivizilor pentru a se menține în cadrul grupului. Coeziunea este considerată ca fiind o condiție indispensabilă apariției și acțiunii unor norme comune acceptate la nivelul grupului. Grupul acționează ca unitate de sine stătătoarea numai în momentul când a atins un nivel minim de coeziune.

5. Dinamica grupului subliniază că grupul se află într-o continuă mișcare și transformare; într-un proces neîntrerupt de adaptare și acomodare. Se poate vorbi de o dinamică internă (transformările structurii interne, a personalității membrilor) și de o dinamică externă (transformările ce au loc între grup și calitatea socială pe fondul căruia ființează).

6. Grupurile se constituie în vederea realizării unor scopuri și rezolvării unor sarcini. Acestei caracteristici îi este proprie o puternică încărcătura motivațională, ajungând și direcționând activitatea și comportamentul membrilor grupului.

Toate aceste caracteristici se afla într-o strânsă interdependență, conținutul lor având o pondere diferita de la un domeniu la altul.”

Analogia dintre grupul mic si colectivul de elevi

„Definirea noțiunii de colectiv, la majoritatea autorilor, se realizează folosind ca gen proxim noțiunile de "totalitate"/"grup", A. S. Makarenko, prin studiile sale, desprinde două coordonate ale unui colectiv de elevi, prezența scopului și caracterul sau de organizare social.

În sens logic grupul constituie noțiunea generală, iar colectivul noțiunea specie. Din punct de vedere al sferei grupul este o noțiune supraordonată iar colectivul de elevi o noțiune subordonată. Definind colectivul de elevi prin analogie cu grupul social se recunoaște necesitatea circumscrierii caracteristicilor proprii colectivului pentru al diferenția de alte grupuri sociale. Luând în considerare notele definitorii ale grupului mic se pot preciza sensul psihosocial și pedagogic dobândite prin raportarea lor la colectivul de elevi:

a) Din punct de vedere al mărimii colectivului, acesta este format dintr-un număr ce oscileaza între 10- 15 si 30- 35 de elevi. Reunirea lor în colectiv este determinată de dorințele sau opțiunile școlare a celor în cauză, dar în același timp și de factori obiectivi. În momentul constituirii clasa este un grup formal, instituționalizat prin masuri administrative și organizatorice atât la nivel central cât si la nivelul scolii. Ulterior între elevi se stabilește o rețea complexă de relații interpersonale, informale, afective și spontane, care completează si substituie relațiile formale în cadrul colectivului de elevi sau studenți. Datorită climatului psihosocial specific, a timpului petrecut împreuna, aceste relații formale dar mai ales informale se amplifică puternic, implicând o deosebită dinamică. În interiorul clasei se concretizează constituirea unor subgrupuri în cadrul cărora domina îndeosebi relațiile informale.

b) Relațiile din interiorul colectivului de elevi, indiferent că sunt informale sau formale, se bazează pe contacte directe, de tipul "face to face". Astfel că clasele de elevi și grupele de studenți pot fi considerate grupuri primare, în timp ce anul de studiu, liceul sau universitatea sunt grupuri secundare. La nivelul colectivului școlii, relațiile dintre membri săi sunt mai îndepărtate în spațiu și timp, cu o frecvență mai redusă, fiind lipsite de acea încărcătură afectivă specifică relațiilor directe și permanente din interiorul clasei.

c) Structura colectivului de elevi este generată de interrelațiile existente între membri ei. Aceste interrelații se pot structura în funcție de interdependenta rolurilor și statusurilor, astfel încât putem distinge doua structuri fundamentale: o structură formală și o structură informală.

Prima, structura formală apare ca rezultat al investirii oficiale a elevilor sau studenților în diferite roluri (șef de grupă, șef de clasă…). În urma acestor investiri cu roluri făcute de diriginte, decan de an, vor apărea în mod firesc diverși lideri oficiali /formali, permanenți/temporari. Aceștia formează un organism de conducere însărcinat cu urmărirea, îndeplinirea, atingerea unor obiective comune. Structura formală este un rezultat al unificării acestor relații formale într-un tot unitar. Forma și conținut ei sunt determinate de autoritatea și modul în care se iau deciziile și se îndeplinesc sarcinile. Prezența dirigintelui ca lider formal adult, imprimă un anumit specific rețelei relaționale a structurii formale, atât pe orizontală cât si verticală. Liderul formal și cel informal manifestă mai multe funcții printre care asigurară condițiile în vederea atingerii scopurilor sau acțiuni îndreptate în vederea menținerii coeziunii grupului.

Structura informală se caracterizează prin aceea ca interacțiunea dintre membri grupului de elevi, nu este impusă sau reglementată din exterior, ea este rezultatul firesc, natural și spontan al relațiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc între elevi. Acestea sunt relații interpersonale între personalități diferite, care se influențează reciproc, prin care elevii se percep, comunică, actionează și reacționează unii în raport cu alții, se cunosc, se apropie, se asociază, se îndrăgesc, se ajuta, se împrietenesc sau dimpotrivă, se suspectează, devin geloși, se resping etc. Structura informală are un caracter afectiv, simpatetic și, deopotrivă, empatic, bazat pe legături sociometrice de simpatie, antipatie și indiferență între membri săi. Putem spune că este vorba de "expansiunea afectivă" (atitudinea elevului față de ceilalți colegi), dar în același timp și de "incluziunea afectivă" (atitudinea clasei față de elev).

Cele două laturi constituie un tot indisolubil, una neputând exista fără cealaltă. Conexiunea complexă dintre ele conduce la o interinfluențare reciprocă, expansiunea fiind predominat individuală iar incluziunea predominat socială, ambele au un caracter psihosocial. În funcție de aceste relații informale apar așa zișii lideri informali/persoane preferate. Daca liderii formali se impun mai ales în virtutea rolului și funcției pe care le dețin, liderii informali se impun în virtutea unor calități personale apreciate de colegii lor, carismatice. Cele doua tipuri de structuri, formală și informală, specifice colectivului de elevi, se afla într-o strânsă interdependență. Structura informală se cristalizează după un anumit timp dar are o dinamică și dezvoltare proprie, continuă. Tocmai de aceea studiul sociometric asupra căruia ne vom opri mai apoi, nu poate fi realizat cu succes, astfel încât să surprindă o anume stabilitate relațională, decât după un anumit timp de la formarea clasei, timp în care elevii să reușească să se cunoască între ei, sa manifeste simpatii sau antipatii.

d) Coeziunea grupului. Din punct de vedere sociologic colectivul de elevi ca realitate supraindividuală, nu poate fi redusă la suma particularităților psihice ale elevilor, ea fiind o rezultantă, calitativ deosebită, ce apare tocmai din interacțiunile stabilite între ei. Coeziunea colectivului reflectă convergența dintre membri săi, concentrarea interacțiunii lor în vederea integrării elevilor într-un tot unitar.

e) Dinamica colectivului surprinde totalitatea transformărilor ce au loc în interiorul clasei, transformări care îi imprimă acestuia în timp o anume traiectorie. Dinamica este determinată de adaptarea, integrarea sau subordonarea celor doua structuri, de contradicțiile, conflictele, intoleranța/toleranța dintre membri colectivului, care se manifestă și se modifică permanent.

f) Ca oricare alt grup colectivul de elevi se constituie în vederea desfășurării unei activități și a atingerii unor scopuri fundamentale. Din acest punct de vedere colectivul de elevi este un "grup educațional" în care membri lui sunt orientați spre realizarea unor scopuri majore cu semnificație socială și finalitate educativă.

Structura, interacțiunea și conținutul circumscriu, toate la un loc, specificul colectivului ca grup social microstructural. Cunoașterea lor este deci o premisă indispensabila pentru toate acțiunile educative ce se întreprind asupra sa. Fiind un grup social microstructural înseamnă că prezința specificul și legitătile sale proprii. Pentru cunoașterea lor trebuie sa apelam deci la metode si procedee adecvate acestei realități.”

Instrumentarul demersului investigativ:

Prin instrumentarul metodolog aferent lucrării de față vom expune scopul lucrării, obiectivele aferente îndeplinirii scopului propus, ipotezele de lucru și ipoteza generală și, nu în ultimul rând, definirea și operaționalizarea conceptelor la care facem referire/utilizate în lucrarea de față.

Considerăm că aparatul metodologic construit este coerent și bine articulat, supuându-ne eventualelor sugestii metodologice și perspective de abordare. Ca orice demers investigativ în câmpul socialului, în urma demersului sociologic realizat conform instrumentarului de față, prognozăm că vom obține date fiabile.

Scopul cercetării:

În general, scopul unei lucrări are o importantă funcție practică, pe de o parte, în sensul creării unui dat căruia demersul realizat trebuie să răspundă și, pe de altă parte, un important conținut teoretic, legitimând în sens metodologic și funcțional demersul realizat.

Scopul: Cunoașterea unui grup de elevi cu ajutorul testului sociometric și identificării modului în care membrii unui grup asupra căruia se aplică un test sociometric înțeleg a se implica într-un asemenea demers de percepție și participare al membrilor grupului la o asemenea experiență.

Pentru îndeplinirea acestui scop am considerat oportun a realiza un experiment, aplicarea propriu-zisă a unui test sociometric asupra unei clase de elevi alese aleatoriu. Ne-am adresat conducerii Colegiului Național „Constantin Diacolovici Loga” și, înțelegând demersul și scopul demersului nostru, colaboratorii noștrii au decis a ne sprijini în acest sens, recomandându-ne o clasă de elevi oarecare. Alegerea clasei de elevi s-a făcut judicios, alegerea acesteia fiind pur întâmplătoare. Profesorul diriginte al acestei clase este prof.Angela Morar, absolvent al Facultății de Sociologie și Psihologie, și, asumându-și inițiativa de a sprijinii și susține demersul nostru, în cadrul unei ore de dirigenție a solicitat elevilor ei să răspundă unui chestionar, unui test sociometric. Elevilor le-a fost explicat în ce consta contribuția lor, care este scopul asumat al demersului de față și aceștia s-au arătat entuziasmați.

Obiectivele cercetării:

Obiectivele demersului nostru se împart în două paliere: pe de o parte urmărim realizarea unui test sociometric pe un grup de elevi, iar, pe de altă parte, modul în care înșiși respondenții la acest studiu recunosc și se recunosc în rezultatele testului sociometric aplicat, deci, în acest context, vom avea două obiective principale și obiectivele secundare manite a le secunda.

Cunoașterea unui grup de elevi cu ajutorul testului sociometric, în sensul identificării ierarhiilor informale care se manifestă la nivelul grupului de elevi analizat, clasa a-XI-a SS, Colegiul Național CD LOGA. Acest obiectiv va fi pus în practică prin aplicarea propiu-zisă a testului sociometric și prelucrarea datelor obținute.

Obiectivele secundare aferente primului obiectiv principal:

Identificarea ierarhiilor sociale, informare, realizate la nivelul grupului de elevi, din clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, privind interesul școlar.

Identificarea ierarhiilor sociale, informare, realizate la nivelul grupului de elevi, din clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, privind organizarea activităților de voluntariat, activități civice, activități extrașcolare

Identificarea ierarhiilor sociale, informare, realizate la nivelul grupului de elevi, din clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, privind petrecerea timpului liber.

Identificarea criteriilor după care elevii clasei studiate, clasa a-XI-a SS, își selectează colegii împreună cu care doresc să colaboreze în vederea realizării activității școlare (echipe de lucru, proiecte didactice, alte sarcini de lucru în echipă/ pe grupe)

Identificarea criteriilor după care elevii clasei studiate, clasa a-XI-a SS, își selectează colegii împreună cu care doresc să colaboreze în vederea realizării activității extrașcolare (echipe de lucru), activități de voluntariat și alte activități civice și de interes civic.

Identificarea criteriilor după care elevii clasei studiate, clasa a-XI-a SS, își selectează colegii împreună cu care doresc își organizeze și să își petreacă timpul liber

Identificării modului în care membrii unui grup asupra căruia se aplică un test sociometric înțeleg a se implica într-un asemenea demers de percepție și participare al membrilor grupului la o asemenea experiență.

Obiectivele secundare aferente celui de-al doilea obiectiv principal:

Identificarea modului în care membrii grupului de elevi ai Colegiului Național „C.D. LOGA” de implică în participarea la un asemenea demers (obiectiv îndeplinit prin realizarea unor Observații ale operatorului de teren);

Asumarea de către grupul cercetat, clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, al rezultatelor demersului investigativ, (obiectiv îndeplini7 prin aplicarea unui minichestionar)

Asumarea de către dirigintele grupul cercetat, clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, prof.Angela Murariu, a rezultatelor demersului investigativ, (feed-beack înregistrat.)

Ipotezele cercetării:

Ipoteza reprezintă o formă de cunoaștere a gândirii științifice care dă posibilitatea trecerii de la cunoașterea comună la cunoașterea legilor de producere a acestor fapte. Așa cum preciza Theodore Caplow (1970, 119), „o ipoteză este enunțul unei relații cauzale într-o formă care permite verificarea empirică”.

Fred N. Kerlinger (1964, 18) definea ipoteza astfel: „O ipoteză este un enunț conjectural despre relația dintre două sau mai multe variabile”. Rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci probabilă. Johan Galtug (1967, 310) dă următoarea definiție: „O ipoteză este o propoziție despre felul în care un set de unități S este distribuit într-un spațiu de variabile X1, X2, X3, … ,Xn”. În structura ipotezei se regăsesc: o unitate (grup, societate, instituție, persoană etc.), variabilă (coeziune, democrație, ierarhie, inteligență etc.) și un set de valori al variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepțională ș.a.m.d.). Doar dacă este testabil, un enunț poate avea calitatea de ipoteză. Prin testare, prin confruntarea cu realitatea, ipotezele pot fi verificate (Chelcea, 2001).

Miftode (2003) consideră că: „Ipotezele pot fi enunțate apriori sau pe baza unei preanchete și documentări. Nu este recomandat să formulăm ipoteze bazate numai pe intuiție, afară de cazul când aceasta operează ea însăși asupra unui material empiric destul de bogat și destul de „proaspăt” ”. Precizăm că, în conformitate cu scopul și obiectivele noastre ne propunem 4 ipoteze de lucru, ele făcând referire la strategia de gestioneare a seturilor criterii pe elevii le utilizează în deciziile luate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la corelația

Cu cât rezultatele școlare ale unui elev sunt mai bune, cu atât popularitatea sa este mai mare, pobabilitatea ca el să fie ales de elevi în cadrul echipelor de lucru fiind mai mare.

Cu cât un elev are o mai mare capacitate empatică, făcându-se mai plăcut în rândul celorlalți colegi, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.

Cu cât un elev dovedește mai mult spirit de echipă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.

Cu cât un elev este perceput a fi mai distractiv, mai de gașcă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece impreună cu aceștia timpul liber.

Cu cât un elev este perceput a fi mai deschis către nou, mai inovativ, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece impreună cu aceștia timpul liber.

Definirea și operaționalizarea conceptelor:

Prin acest demers urmărim, în cele ce urmează, definirea și operaționalizarea conceptelor cu care vom opera pentru pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

Definirea conceptelor

Sociometrie= (lat. socius, „ființă socială", „social", lat. metrum „măsurătoare"). În accepțiunea originară, indicată prin însăși etimologia cuvîntului, s. înseamnă măsurarea fenomenelor sociale (prin intermediul metodelor statistice). În înțelesul său uzual și actual însă, s. desemnează concepția teoretică și sistemul metodologic creat și impus în sociologie și psihosociologie de L J. Moreno, în jurul anilor 30, odată cu apariția lucrării Who shall survive ?. Doctrina moreniană pornește de la o viziune psihologizantă asupra societății, de factură bergsoniană, în centrul căreia se află noțiunile de spontaneitate și creativitate pe baza cărora este fundamentat un ansamblu de tehnici și procedee de diagnostic și de analiză a relațiilor interpersonale din cadrul grupurilor mici.

În opinia lui Moreno, „realitatea socială" este rezultatul interacțiunii între două paliere distincte ale socialului și anume: „societatea externă" sau „macrostructura", reprezentată prin totalitatea structurilor sociale instituționalizate și oficiale, bazate pe reguli și norme de funcționare de tip birocratic, cum ar fi statul, biserica, școala, armata etc. și „matricea sociometrică" sau „microstructura" considerată factorul determinant al întregii dezvoltări sociale formată din multitudinea relațiilor preferențial afective de atracție-respingere-indiferență, ce se stabilesc în mod spontan la nivelul microgrupurilor și au un caracter neoficial și informai.

Acest din urmă palier, spre deosebire de primul careeste direct observabil prin însuși caracterul său instituționalizat, este ascuns, invizibil, implicit. Pentru a putea fi evidențiat este necesară analiza sociometrică ce poate fi realizată cu ajutorul unor tehnici speciale, între care testul sociometric ocupă locul privilegiat, între „societatea externă" și „matricea sociometrică" tind să se stabilească raporturi contradictorii de opoziție și conflict, justificate de Moreno prin natura diferită a celor două straturi sociale: pe de o parte, „societatea externă", lipsită de flexibilitate, încearcă să impună structuri formale și rigide; pe de altă parte, constelațiile afective ale „microstructurii" tind să propulseze manifestări spontane și novatoare.

Armonizarea relațiilor între cele două paliere ale „realității sociale" nu este posibilă, socotește Moreno, decît prin înfăptuirea „revoluției și reconstrucției sociometrice", al cărei țel este crearea unei societăți în care macrostructura să coincidă cu microstructura.

Imaginea universului social creată de Moreno precum și proiectul său al „revoluției sociometrice" sînt, de la bun început, superficiale și utopice. Pe de altă parte însă, s. are meritul de a fi introdus în cîmpul investigației sociologice fenomenele interindividuale și procesele afective și de a fi creat o metodologie viabilă de diagnostic și de ameliorare a acestor fenomene și procese ale grupului mic. De altfel, singurele concepții moreniene preluare în literatura de specialitate pentru valoarea lor explicativă și operațională sînt cele care definesc geneza, extensiunea și intensitatea raporturilor psiho-afective din cadrul microgrupurilor. Acestea sînt: teleelementul, atomul social, molecula socială, socioidul.

Teleelementul, caracterizat de Moreno drept „cea mai mică unitate de sentiment transmisă de la un individ la altul", este o caracteristică a afectivității umane ce face posibilă legătura intersubiectivă, de tipul atracție-respingere-indiferență dintre oameni, dintre ei și rolurile lor, dintre ei și anumite obiecte. Ansamblul rețelelor „tele" ce se cristalizează în jurul unei persoane constituie atomul social ce poate fi mai bogat sau mai rarefiat în funcție de „unitățile de sentiment" pozitive, negative sau neutre îndreptate spre persoana respectivă. Interrelaționarea atomilor sociali generează molecula socială, care la rîndul său este unitatea constitutivă a socioi-dului (o constelație de molecule sociale).

Descifrarea tuturor acestor configurații afectiv-preferențiale se poate realiza cu ajutorul metodelor sociometrice de „măsurare aici și acum" a structurilor informate din interiorul grupurilor, și anume: testul sociometric, psihodrama, sociodrama, matricea sociometrică. Arsenalul metodologiei sociometrice include, alături de procedee de cunpaștere a vieții afective a grupurilor, și procedee de ameliorare și reconstrucție psiho-socială a relațiilor interpersonale nefuncționale sau indezirabie, și anume psihodrama și sociodrama.

Testul sociometric= "Instrument de bază al arsenalului metodologic al sociometriei moreniene ce permite descrierea cantitativă și calitativă a structurii socioafective și a organizării informale a grupurilor primare așa cum sînt ele constituite „aici și acum" în situațiile reale de viață. Cu ajutorul testul sociometric pot fi evidențiate: configurația spontană a relațiilor preferențiale de atracție, respingere, indiferență, poziția ocupată de fiecare membru al grupului în raport cu ceilalți (identificarea celor izolați, a celor populari), rețelele de comunicare ce se stabilesc în grup (eventualele tensiuni sau conflicte latente, sub-grupurile, clanurile formate din cei care se aleg între ei). Într-un testul sociometric sînt formulate întrebări prin care se solicită fiecărui membru al grupului restrîns să arate cu cine dorește și cu cine nu dorește să se asocieze într-o activitate precisă: muncă, sport etc. Pentru obținerea unei imagini cît mai complexe și cît mai autentice a configurației inter-relațiilor preferențiale, sociometrii recomandă utilizarea mai multor criterii de exprimare a preferințelor ce vor fi alese în funcție de natura și situația concretă a grupului studiat (grup de copii, de adolescenți sau adulți) grup ce ființează în școală, în industrie, administrație etc. Pentru o „radiografiere" cît mai obiectivă a configurației relaționale a grupului restrîns, datele brute furnizate de testul sociometric se cer completate cu alte metode psihologice și interpretate cu prudență."

Relații interpersonale: “Tip de relații sociale caracterizate prin faptul că sînt stabilite între persoane (nu grupuri, instituții, colectivități) și sînt regizate într-o măsură semnificativă de logica necesităților umane individuale. Multe necesități individuale sînt satisfăcute în relațiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii și anxietății, afiliere, securitate, statut, prestigiu. Omul este o ființă socială și în sensul că „are nevoie de celălalt om". Dinamica acestor necesități orientează și reglează relațiile dintre persoane. Sînt relații constituite în primul rînd pentru satisfacerea necesităților de sociabilitate: relațiile de prietenie, „distracția" în comun, relațiile de dragoste. Și în relațiile sociale (relațiile de muncă, politice) componenta interpersonală este puternică. Logica relațiile interpersonale se poate suprapune sau interfera cu logica relației sociale, distorsionînd-o pe aceasta sau facilitînd-o. Relațiile interpersonale s-au dovedit a fi importante atît din punctul de vedere al individului uman (psihologic), cît și al funcționării societății (sociologic). Psihologic: normalitatea psihologică și dezvoltarea umană nu reprezintă o stare strict individuală, ci se realizează în contextul relațiile interpersonale Acestea pot fi un mediu patogen (inhibiții, dependență, manipulare, exploatare și utilizare a celuilalt, agresivitate, închidere, neîncredere, ostilitate și concurență, într-un cuvînt alienare interpersonală) sau dimpotrivă un mediu supcîtiv pentru manifestarea sănătoasă a personalității umane, pentru dezvoltarea umană (suport psihologic, stimulare, deschidere, sinceritate, feedback pozitiv). Un mediu interpersonal pozitiv, suportiv, bazat pe acceptare reciprocă, stimă, sinceritate, feedback pozitiv reprezintă o condiție esențială a dezvoltării personale. Pentru aceasta este necesar, pe de o parte, să se promoveze un nou tip de relațiile interpersonale, bazate pe noi valori, iar pe de altă parte o organizare socială care să elimine ostilitatea și dominarea. Din acest punct de vedere, antropologul american Ruth Benedict introduce conceptul de societate sinergică: o societate care asigură condițiile sociale și instituționale ce fac posibilă fuzionarea „egoismului" și „altruismului"; atunci cînd o persoană urmărește satisfacții personale, automat ajută pe ceilalți, iar cînd acționează altruist obține totodată recompense și satisfacții pentru sine însuși. Din perspectiva relațiile interpersonale s-a formulat una dintre cele mai interesante critici ale alienării, dezumanizării produse de anumite tipuri de organizare socială. În opoziție s-a cristalizat proiectul unei societăți astfel organizate încît să permită dezvoltarea egală, democratică a tuturor membrilor săi, denumit de A. Maslow societate eupsihică. Social: organizarea sistemelor sociale care nu ține seama de necesitățile umane complexe, recurgînd la metode de coerciție, nu poate atinge nivele ridicate de eficiență. Funcționarea normală și eficientă a societății nu poate avea loc (și în acest sens s-au acumulat argumente importante), decît în condițiile în care oferă un mediu social suportiv, pozitiv pentru membrii săi. Încă din anii '30, cercetările conduse de Elton Mayo au dus la elaborarea teoriei „relațiilor umane" (The Human Problems of Industrial Civilization, 1933), cu mare impact asupra organizării întreprinderilor. Teza centrală a „relațiilor umane" este că necesitățile complexe ale oamenilor (stimă, respect, mediu uman suportiv, pozitiv, starea de satisfacție) reprezintă o importantă sursă motivațională a performanței. Umanizarea relațiilor de muncă este o cale de a obține performanțe ridicate. De aici s-a dezvoltat o întreagă orientare în sociologia organizațională fundată pe ideea utilizării „resurselor umane ale întreprinderii". O organizație eficientă, creativă, flexibilă se fundează pe relațiile interpersonale deschise, stimulative, în care fiecare membru participă activ, dezvoltîndu-și și afirmîndu-și propriile capacități (Rensis Likert, New Patterns of Management, 1961). Ignorarea individului uman reprezintă o sursă importantă de perturbări și ineficientă. În lucrările sale, Chris Argyris (Interpersonal Competence and Organizational Effectiveness, 1962 și Integrating the Individual and Organization, 1964) propune un nou tip de organizație care să asigure maximizarea satisfacerii necesităților sociale ale personalității umane ca sursă a eficienței organizației, bazat pe competența interpersonală. Reconstituirea relațiile interpersonale după o logică umană pozitivă reprezintă obiectul diferitelor tehnici de grup dezvoltate în ultimele decenii, dintre care cele mai cunoscute sînt T-Grupul și Grupul de întîlnire. Carl Rogers, întemeietorul acestuia din urmă, aprecia că descoperirile teoretice și tehnice legate de utilizarea grupului sînt echivalente ca importanță cu descoperirea energiei nucleare. Toate formele de învățare de grup se centrează pe principiul că relațiile interpersonale pot să reprezinte frîne sau dimpotrivă facilitatori ai dezvoltării personale, cooperării și colaborării. Unele tehnici de învățare în grup (T-Grupul) încearcă să sporească capacitatea de înțelegere de sine și a celorlalți, a proceselor interpersonale, de grup, pentru a mări capacitatea acțiunii sociale; alte tehnici (Grupul de întîlnire) sînt orientate mai mult spre dezvoltarea personalității, prin eliminarea inhibițiilor sociale, prin crearea unor relațiile interpersonale reciproc suportive. Psihologia umanistă a adus contribuții importante la reconsiderarea relațiile interpersonale și sociale din perspectiva necesităților umane. Relațiile interpersonale au intrat în atenție și datorită unei dileme organizatorice a societății actuale. În problema interferenței celor două logici, a activităților sociale, colective, și a relațiile interpersonale purtătoare ale logicii individului uman, se înfruntă două strategii distincte: a. Promovarea unor relații sociale depersonalizate („strategie mecanicistă"). Pentru a exclude subiectivismul, promovarea intereselor personale, comportamentul uman în contextul diferitelor activități sociale trebuie să fie supus unor norme riguroase, generale și impersonale, care să-l reglementeze strict din perspectiva logicii sistemului social. Relațiile sociale devin strict funcționale, impersonale, rezultat al îndeplinirii stricte și exclusive a cerințelor rolurilor sociale. Această strategie a fost criticată din două puncte de vedere distincte: Consecințe umane distructive. Persoana umană este pulverizată într-o mulțime de roluri ce exprimă o logică exterioară, propria sa logică rămînînd cronic subdezvoltată. Este o strategie frustrantă pentru indivizi pentru că blochează autodezvoltarea și satisfacerea necesităților umane în relațiile sociale. Are deci un efect dezumanizant. Consecințe sociale negative: Subdezvoltarea personală, frustrarea necesităților umane de ordin social generează inevitabil rigiditate, dificultăți în comunicare și cooperare; frustrarea necesităților umane are consecințe dezorganizatoare, perturbatoare pentru activitățile sociale propriu-zise. b. Promovarea unei strategii expresive sau „organice": găsirea unor modalități de îmbinare armonioasă a logicii sociale cu logica umană, în cadrul unor reiații care să promoveze eficient atît finalitățile sociale, cît și cele personale. Activitățile sociale, umanizate, în care omul își exprimă și actualizează capacitățile sale, personalitatea sa de ansamblu, sînt de fapt înalt eficiente și din punct de vedere social. Doar o societate umanizată este o societate care funcționează eficace.”

Operaționalizarea coneptelor:

Subiectul abordat de noi înacestă lucrare nu este unul dintre cele mai complexe și ca ataare nu considerăm potrivit a accede la o operaționalizare a concepelor excesiv de laborioasă.

CONCEPTUL:

– activități în cadrul grupului de elevi (insituție școalră)

Dimensiunile:

solidaritate mecanică (elevii împreună cu care ai realizat un proiect didactic, făcând parte din aceeași echipă)

solidaritate organică (colegii cu care ți-ai dori a realiza un proiect didactic, făcând parte din aceeași echipă cu ei)

Indicatori:

atitudine pozitivă față de colegi

atitudine negativă față de colegi

CONCEPTUL:

– activități în timpul liber

Dimensiunile:

solidaritate organică

Indicatori:

atitudine pozitivă față de colegi

atitudine negativă față de colegi

Prelucrarea datelor cu ajutorul programului SPSS 10.1:

În conformitate cu scopul sumat și obiectivele propuse, în cele ce urmează am întreprins un demers deprelucrare statistică privind spațiile invetigate de chetionarul nostru care nu fac obiectul prelucrarilor specifice sociogramei.

Astfel, în cele ce urmează redăm un set de criterii prin care avem acces la un setul de valori al elevilor, valori care reglementează atitudinal comportamentul și deciziile elevilor în ceea ce privește rețeau socială pe care aceștia și-o formează.

Criterii de alegere/respingere a colegilor pentru colaborarea în vederea realizării de activități didactice (activități pe echipe- ipotetice- de 3 persoane):

În cadrul acestui demers, utilizând facilitățile programului SPSS 13.0.1 am optat pentu identidicarea principalelor criterii pe baza cărora elevii din clasa a-XI-a SS, Colegiul Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, își aleg/ resping colegii cu care doresc să colaboeze, în cadrul aceleiași echipe de lucru, pentu realizarea unui proiect didactic, pe de o parte, și, pe de altă parte, pemtru organizara de activități extrașcolare.

Prima analiză statitiscă pe care o vom prezenta mai jos face referire la un set de criterii ce stau la baza deciziilor de a selecta/de a respinge un coleg/ o colegă pentru activitățile didactice. Astfel, fără a cuantifica valoric cele 3 oportunități de răspuns liber pe care le-au avut la dispoziție, pentru a realiza o ierarhizare, am optat, în similaritate cu obiectivele asumate de noi pe parcursul acestei lucrări, pentru o nonvalorizare ierarhică a răspunsurilor date/ chestionar deoarece elevii ne-au atras atenția că, pentru ei, unele criterii precizate sunt la fel de importante, altfel spus, ca de exemplu, un criteriu expus pe linia de variantă răspuns liber „a:__________________” este la fel de importantă ca o variantă de răspuns liber expusă pe linia „b:_____________”. În mod tradițional trebuia să optăm pentru o strategie ce prevede cuantifiarea primului răspuns cu 3 puncte, celui de-al doileacu două puncte iar răspunsul liber acordat pe planul trei cu un singur punc, în cazul strategiile de alegere al elevulu respectiv iar, în cazul criteriilor de respingere a unui coleg, analog, dar, folosind o algoritmcă a logicii, conotând negativ, astfel:

varianta de răspuns liber „a:_______________”cu -3 puncte

varianta de răspuns liber „b:_______________”cu -2 puncte

variante de răspuns liber „c:_______________”cu -1 punct.

Criterii de alegere a unui coleg în vederea colaborării pentru realizarea unui proiect didactic în echipe de 3 persoane:

În tabelul de mai jos redăm criteriile de selecție al colegilor parteneri așa cum au fost ele clasificate pe nuclee semantice, categorii de coninut alcătuite în urma prelucrării răspunsurilor acordate de către elevi.

În categoria interesul s-au încadrat răspunsurile elevilor care au surprins, prin retorica lor, exigențe ce vizează interesul sau dezinteresul colegilor parteneri pentru activitatea didactică pe care o au de făcut. În acestă axă tematică se incadrează numai răspunsurile care vizează interesul contextulal, pentru acea activitate didactică și nu interesul școlar general, pentru școală și rezultatele școlare. După cum se relavă în tabelul de mai sus, FIG 1, 11 elvi au precizat că țin cont de inetresul pe care posibilul coleg îl alocă proiectului, activității didactice în cauză, pe care echipa o are de realizat. Dacă am ține cont de poziția alocată, prelucrarea statistică realizată relevă că 6 [procentual vorbind, 54,4%] din cei 11 elevi al căror răspuns se încadrează în acestă axă tematică au considerat că interesul/dezinteresul pentru activitatea didactică avuta ca obiect de lucru pentru echipă este cel mai important, punându-l pe prima poziție, iar pe poziția a treia un număr de 5 persoane din cele 11, adică un procent de 45,5%.

În categoria lucruEchipă s-au încadrat răspunsurile elevilor care au surprins, prin retorica lor, exigențe ce vizează capacitatea de a lucra a partenerilor aleși (celălalte 3 persoane) în echipă. Aici s-au încadrat persoanele care au răspuns „să fie un coleg bun”, „să de-a dovadă de colegialitate” etc. după cum se observă în tabelul de mai sus, tot 11 persoane din 28, cât este efectivul total de elevi, au declarat că iau în considerare acestăvariabilă în decizia de a alege sau nu să lucreze cu un coleg. Astfel, după cum relevă și prelucrarea statistică, un număr de 2 elevi (16,7%) au enunțat acest criteriu la opțiunea a de răspuns liber. 5 elevi la obțiunea b de răspuns, procentual vorbind, în acest context, de41,7% din totalul de elevi care au ales acest criteriu de selecție, anume 11 persoane, iar un numă de, din nou, 5 peroane au enunțat acest criteriu de selecția al persoanei cu care doresc să colaborze pe poziția c, deci, din nou, un procent de 41,7 din cei 11 elevi (corespunzător a 39,3%) din totalul de elevi ai clasei, cei 28 de elevi.

În categoria receptivitate am inclus răspunsurile ce vizau capacitatea și deschiderea elevilor la tema propusă de dascălul materie. În această axă tematică nu au fost incluse răspunsurile ce vizau interesul pentru realizarea unui poriect

didactic, oricare ar fi acele, ci,mai egrabă, interesul față de tema propusă pentru activitatea didactică. După cum se poate oberva din tabelul de mai sus, 7 persoane, elevi ai clasei a-XI-a SS, Colegiul Național „C.D. LOGA” au acordat răspunsuri ce au fost incluse în acestă axă tematică. Dintre aceștia, după cum seobservă în tabelul alăturat, o persoană (14,3%) din cei ce au notat un răspuns ce s-a încadrat acestui nucleu semantic, a acordat un răspuns ce vizează receptivitatea colegului ales față de subectul propus, 4 persoane, procentual vorbind 57,1%, au acordat un răspuns care se încadrează acestei axe tematice ca al doilea criteriu și, n fine, 2 persoane, procentual vorbind 28,6%, au acordat un răspuns încadrabil în acest nucleu semantic drept al treilea criteriu de selecție. Reamintim că poziția acordată criteriului bnu este, în toate cazurile, valorică, elevi precizând acest lucru. În interpretarea finală vom ține cont de acest considerent, dar în prelucrarea statistică din acestă parte a lucrării vom lua în calculul abordării noastre statistice și cinsiderente valorice, chiar dacă acestea sunt cu un grad scăjut de pertinență.

Următoarea temă pe care au supus-o atenției nostre răspunsurile acordate vizează cunoștințele colegilor din domeniul în care au se încadrează lucrarea pe care o au de făcut. În acest sens, doar 4 elevi, din cei 26, adică 14,3% din colectivul de elevi al clasei a-XI-a SS din Colegiul Național CD LOGA au oferit răspunsuri privind bagajul de cunoștințe din domeniul de realizare a proiectului în echipă ca și criteriu de selecție. Notarea ierarhică s-a făcut în felul următor: 1 elev a precizat acestă exigență pe poziția 1, doi elevi au preciyat acest criteriu pe poziția a doua iar 1 elev pe a-III-a poziție. Considerăm că gama de răspunsuri regăsite sun acest nucleu semantic este restrânsă, un număr foarte mic de elevi luându-l în considerare.

Cel mai iportant criteriu de slecție al unui coleg în echipa de lucru este responsabilitatea, în acest sens 19 elevi din cei 28 au oferit răspunsuri prin care atrăgeau atenția că responsabilitatea și seriozitate sunt foarte importante în decizia de a alege un coleg drept partener. Din perspectivă ierarhică, dacă luăm în considerare acest aspect, cele mai multe persoane, 11 elevi din cei 19, au precizat acestă exigență pe primul loc, un număr de 7 elevi (31,8% din numărul de elevi care au oferit răspunsuri încadrabile în acestă axă tematică) au precizat acestă exigență pe locul al-II-lea iar un elev a suprins acest aspect pe poziția a-III-a.

Rezultatele școlare reprezintă un diacritic de legitimare a prestigiului

social, astfel că 10 elevi din clasa a-XI-a SS au precizat că rezultatele școlare sunt importante în decizia privind alegerea unui coleg ca memebru al unei potențiale echipe de lucru pe echipe. Dintre aceștia, 2 elevi au relevat importanța rezultatelor școlare pe primul loc, un număr de 4 elevi (40% din cei care au acordat importanță acestui criteriu de selecție a colegilor parteneri de echipă) au pus acestă exigență pe locul II și, în fine, tot 4 elevi au expus acest criteriu, dar sub diverse forme de exprimare (notele obținute, să nu liosescă de la ore, samd)pe ultima poziție.

Un al criteriu de selecție a colegilor cu care elevii clasei a-XII-a SS, Colegiul Național CD LOGA doresc să colaboreze vizează relațiile empatice. Sub această axă tematică am inclus enunțurile de genul „să mă înțeleg bine cu el”, „să-mi fie prieten”, „să ne înțelegem bine”, etc… din cei 28 de elevi au clasei, numai 9 elevi și-au exprimat acest criteriu: 4 persoane, procentual vorbim de 44,4% dintre elevi care au enunțat acest criteriu de alegere al unui coleg de clasă drept partener pentru un proiect diactic, au enunțat acestă exigență pe locul I, 3 elevi l-au enunțat pe locul secunda iar 2 elevi au enunțat criterii ce se subscriu acestei axe tematice.

După cum se poate observa din tabele expuse mai sus, fără a acorda încărcătură valorică conform poziției ocupate de criteriu în grila de răspunsuri aferentă testului socimetric aplicat, cel mai important criteriu de selecție a unui coleg de clasă pentru realizarea unui proiect didact/activitate școlară îl reprezită responsabilitatea și seriozitatea în ceea ce privește ctivitatea școlară, acest criteriu fiind urmat de interesul/dezinteresul pentru proiectul în cauză și capacitatea de a lucra în echip, criterii situate pe aceeași treaptă ierarhică. Criteriile cu cea mai scpzută importanță privind alegerea unui coleg drept partener de proiect/activitate didactică vizează cunoștințele celuilalt din domeniul de inserție a proeictului (4 persoane) și totuși, la o distanță semnificativă, (7 persoane) receptivitatea coegilor la tema de proiect/activitate dedactică dată spre soluționare elevilor.

Criterii de respingere a unui coleg în vederea colaborării pentru realizarea unui proiect didactic în echipe de 3 persoane:

În tabelul de mai jos redăm criteriile de respingere al colegilor parteneri așa cum au fost ele clasificate pe nuclee semantice/categorii de coninut alcătuite în urma prelucrării răspunsurilor acordate de către elevi în cadrul testului sociometric aplicat.

Fără a intra în amănunte, vom comenta setul de criterii după care elevii clasei a-XI-a SS refuză a alege o anumită persoană, colag de clasă, să colaboreze cu ea în vederea realizării unui proiect/activități didasctice.

Cel mai importante criteri provește lipsa seriozității, seriozitatea, mai degrabă lipsa seriozității fiind privită ca un criteriu de respingere, pentru 18 persoane, procentual vorbind de 64,3% dn totalul elevilor, a unui coeg decăt de, dăcă dovedește seriozitate, al alege. În acest context putem preciza că, la nivel de cogniție colectivă, seriozitatea nu este privită ca o virtute ci, mai degrabă, ca un dat pe care fiecare actor social trebui să și-l însușească. Un alt criteriul important care gestionează decizia de a respinge o potențială colaborare cu un coleg de clasă face referire la dezinteresul acordat de „celălalt” proiectului didactic/activității didactice pe care o are echipa de făcut. Astfel, un număr de 13 persoane, procentual vorbim de 46,6%, au oferit răspunsuri ce se subscriu axei tematice interes/dezinteres pentru activitatea ce o are echipa de realizat.

Cele mai săzute criterii de a respinge un posibil parteneriat cu un coleg de clasă face referire la receptivitatea celuilalt la tema dată. Astefl, numai 2 persoane, cu un corespondent de 7,1% din totalul elevilor, au precizat că țin cont de recptivitatea privind tema dată la realizarea proiectului sau vizând activitatea didactică pe care echipa o are de realizat. Nici o persoană nu a meționat, ca și criteriu de respingere a unui posibil parteneriat cu un ecoleg, lipsa de cunoștințe cu referire la domeniul din care trebuie echipa să organizeze activitatea didactică sau realizarea proiectului didactic.

Criterii de alegere/respingere a colegilor pentru colaborarea în vederea organizării timpului liber (activități pe echipe- ipotetice- de 3 persoane):

În acest sens, utilizând facilitățile programului SPSS 13.0.1. vom recurge la prelucrarea statistică a răspunsurilor acordate de elevii clasei a-XI-a Științe Sociale din cadrul Colegiului Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, după ce am încercat construirea unui set de axe tematice pe baza răspunsurilor primite de la elevi.

Cel mai important criteriu de selecție a colegilor de clasă impreună cu care ceilalți doresc să-și petreacă timpul liber este asemănarea dintre respondent și celălalt. Ca ataare, 13 persoane, din totalul efectivului de elevi ai clasei a-XI-a SS din liceul timișorean caută alți colegi similari lor.

Pe o treaptă ierarhică inferioară asemenării se află umorul, în sensul acesta, umorul, este un criteriu după care se configurează micile solidarități între

elevi. 9 elevi au menționat umorul dintre care, după cum se observă în tabelul alăturat, 4 persoane au pus umorul pe prima poziție ca criteriu de selecție a colegului împreună cu elevii doresc să-și petreacă timpul liber, 3 elevi au pus acestă opțiune de răspuns pe treapta a doua iar doi dintre cei ce au ales umorul ca și criteriu de selecție al colegilor împreună cu care dorește să-și petrecă timpul liber, să organizeze o petrecere au pus ca o ultimă, a treia, obțiune de răspuns.

9 este o cifră destul de prezentă în analiza noastră, spre exemplu și în acest context 9 elevi ai clasei a-XI-a SS din liceul bănățean au precizat că

colegul împreună cu care doresc să-și petreacă timpul liber trebuie să fie distractiv. Acestei axe tematice se subscriu răspunsuro precum: să fie de viață, să fie de gașcă, să fie baiat mișto cu care să mă pot distra, sa fie distractiv, să nu fie monotonă prezența lui… După cum se observă în tabelul de mai sus,  7 elevi au ales acestă obțiune pe prima poziție, deci, procentual vorbind, 77,8% dintre persoanele care au ales ca și criteriu de selecței a colegilor cu care doresc să-și petreacă timul liber, iar două persoane au poziționat acest criteriu pe a treia opțiune.

Alte criterii după care elevii clasei a-XI-a SS, din Colegiul Național «Constantin Diaconovici LOGA» își aleg colegii de joacă sunt:

inovativSurprinzător, 6 persoane, în sensul că 6 elevi ai clasei au precizat că așteaptă de la colegul împreună cu care ei își petrec timpul liber sau organizează un chef trebuie să fie o persoană inovativă, surprinzătoare, deschisă către noi;

sociabil, acesta este un criteriu ales de numai 6 elevi ai clasei, un număr foarte mic. Elevii nu au definit ce înseamnă pentru ei a fi sociabil, eu au scris pe foile de răspuns, pur și simplu, sociabil, deci acest criteriu nu a fost contruit ca un cumul de răspunsuri, spre deosebire de celălalte cazuri, ci ca un conținut de sine stătător.

4 elevi pretind că au pretenția ca paetenerul cu care își petrec timpul liber să fie persoane de încredere, «să nu te lovescă pe la speate», să fie sinceri, «să nu fie cu două fețe.

4 elevi cer, ca și criteriu de selecție pentru petrecerea timpului liber, ca colegii cu care iși petrec timpul liber sau, mai bine spus, respsctând ad literam conținutul întrebării, să fie persoane comunicative. Și în acest caz, acets criteriu a fost de sine stătător, nu s-a recurs la construirea unui nucleu semantic, a unei axe tematice.

Prelucrare statistică: calcularea indicelui statusului sociometric

Calcularea indicelui de status socioetric s-a făcut utilizănd formula standard preposă de literatură de specialitate. S-au contabilizat voturile favorabile și defavorabile (aferente întrebărilor Q1 și Q3) pentru activitățile didactice ale elevilor, pe de o parte,iar pe de altă parte, s-au contabilizat voturile favorabile și defavorabile privind activitățile de timp liber (Q6 și Q7).

S-a făcut totalul între voturile obținute de fiecare eleve, pe linie, prin adunarea totalului de voturi obținute de aceștia cu referire la intențiile de a colabora cu colegii lor în ceea ce privește timpul liber și activitățile școlare iar rezultatul obținut a fost împărțit la numărul total de elevi din care s-a scăzut cifra 1, aferentă elevului care nu a avut posibilitatea de a se vota pe sine însuși.

În cele ce urmează vom prezenta grafic opțiunile elevilor, conform intențiilor pe care ei și le-au exprimat privind colaborarea cu colegii lor. Acestă prezentare grafiă a fost obținută după ce s-a calculat indicele de status sociometric și, în prealabil, am realizat o amplă contabilitate a voturilor exprimate de elevi.

Pentru realizarea acestei prezentări grafice nu am utilizat SPSS, ci obțiunea Microsift Excel din pachetul Office 2000, întrucât graficul prezentat este pertinent și ușor de utilizat. Am încercat realizarea unor prelucarări statistice cu ajutorul SPSS 15.0.1.0, accesând opțiunea Analze-Multiple Response, dar procesul de prelucrare ar fi fost extrem de laborios, pe deo parte, iar, pe de altă parte, datele obținute nu ar prezentat unmare grad de interes.

Verificarea ipotezelor:

Primele ipoteză pe care dorim să le verificăm fac referire la un criteriile de selcție a colegilor de către subiecți și posibilitatea fiecăruia de a fi ales de celălalt în contextul unui parteneriat privind activitatea didactică.

Cu câ rezultatele școlare ale unui elev sunt mai bune, cu atât popularitatea sa este mai mare, pobabilitatea ca el să fie ales de elevi în cadrul echipelor de lucru fiind mai mare.

Pentru a verifica acestă ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă rapunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegherile elevilor înceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică d emai sus arată că numai 10 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare rezultatele școlare. 2 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 4 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 4 elevi au enunțat acest aspect dpret al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriul rezultate școlare au fost aleși doi elevi, anume Oana Elena D și Andreea I. La a doua enunțare a criteriului rezultate școlaredrept criteriu de selecție au fost alese Andreea I, cu 1 referință, Andrei Ioan cu 1 referință și Roxana M, cu 2 referințe. La a treia enunțare a criteriului rezultate școlare drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Andreea I, Flavia Andrea, Amalia Ioan și Georgiana Cristina.

Cu cât un elev are o mai mare capacitate empatică, făcându-se mai plăcut în rândul celorlalți colegi, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.

Pentru a verifica acestă ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă rapunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegherile elevilor înceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică de mai sus arată că numai 9 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare capacitatea empatică a colegilor lor, astfel 4 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 3 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 3 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriul capacitatea empatică au fost aleși 4 elevi, anume Cătălin Filip, cu o referință, Răzvan cu o referință și Andreea I cu 2 referințe. La a doua enunțare a criteriului capacitatea empatică drept criteriu de selecție au fost alese Andreea I, cu 2 referințe, și Amalia T, cu 1 referință. La a treia enunțare a criteriului capacitate empatică drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Andreea Loredana și Flavia Andreea.

Cu cât un elev dovedește mai mult spirit de echipă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.

Pentru a verifica acestă ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă rapunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegherile elevilor înceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică de mai sus arată că 11 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul de echipă al colegilor lor, astfel 2 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 5 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 5 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul de echipă au fost aleși 2 elevi, anume Cătălin Filip, cu o referință, și Miruna Ionela cu o referință. La a doua enunțare a criteriului spiritul de echipă drept criteriu de selecție au fost aleși Răzvan, cu 1 referință, Roxana M cu o referință, Anita Oana cu o referință Tiberiu Robert cu o referință, și Andrei Ioan, cu 1 referință. La a treia enunțare a criteriului spiritul de echipă drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Cătălin Filip, Oana Elena, Lucian, Flavia Andreea și Cătălina Adelina.

Cu cât un elev este perceput a fi mai distractiv, mai de gașcă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece impreună cu aceștia timpul liber.

Pentru a verifica acestă ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă rapunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegerile elevilor înceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică de mai sus arată că 9 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul distractiv, de gașcă, al colegilor lor, astfel 7 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, nici unul dintre elevi nu au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 2 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul distractiv, de gașcă, au fost aleși 7 elevi, anume Claudia, Răzvan, Miruna Ionela, Ioana, Aurora Victoria, Diana Roxana și Claudia Nicoleta, cu o referință. La a treia enunțare a criteriului spiritul distractiv, de gașcă drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Marcel Tiberiu și Tiberiu Robert, cu o referință de fiecare.

Cu cât un elev este perceput a fi mai deschis către nou, mai inovativ, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece impreună cu aceștia timpul liber.

Pentru a verifica acestă ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă rapunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegerile elevilor înceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică de mai sus arată că numai 6 elevi din 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul inovativ, deschiderea către nou, al colegilor lor, astfel 1 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 2 dintre elevi nu au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 4 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul inovativ, deschiderea către nou, a fost ales 1 elev, anume Lucian, cu o referință. La a doua opțiune de selecție a acestui criteriu, spiritul inovativ, deschiderea către nou, au fost reperate 2 referineț, anume una aatribuită lui Aurora Victoria și una Rosaliei Alina. La a treia enunțare a criteriului spiritul inovativ, deschiderea către nou drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Cătălin Filip, Oana Elena, Aurora Victoria, Roxana M.

Raportul de cercetare:

Prin acestă cercetare,așa cum a, precizat și înscopul enunțat și asumat de noi, ne-am propus a testa o metodă de cunoașterea unui grup de elevi cu ajutorul testului sociometric și identificării modului în care membrii unui grup asupra căruia se aplică un test sociometric înțeleg a se implica într-un asemenea demers de percepție și participare al membrilor grupului la o asemenea experiență. Pentru îndeplinirea acestui scop am considerat oportun a realiza un experiment, aplicarea propriu-zisă a unui test sociometric asupra unei clase de elevi alese aleatoriu. Ne-am adresat conducerii Colegiului Național „Constantin Diacolovici Loga” și, înțelegând demersul și scopul demersului nostru, colaboratorii noștrii au decis a ne sprijini în acest sens, recomandându-ne o clasă de elevi oarecare. Alegerea clasei de elevi s-a făcut judicios, alegerea acesteia fiind pur întâmplătoare. Profesorul diriginte al acestei clase este prof.Angela Morar, absolvent al Facultății de Sociologie și Psihologie, și, asumându-și inițiativa de a sprijinii și susține demersul nostru, în cadrul unei ore de dirigenție a solicitat elevilor ei să răspundă unui chestionar, unui test sociometric. Elevilor le-a fost explicat în ce consta contribuția lor, care este scopul asumat al demersului de față și aceștia s-au arătat entuziasmați.

Instrumetul de lucru folosit de noi a vizat întrebări privind criteriile de selecție ce stau la baza rațiunii de a alege un coleg sau altul în vederea cooperării pentru realizarea de activități didactice și proecte didactice și, pe de altă parte, a identifica acei elvi care se află în preferințele unor coegilor lor. În conformitate cu scopul sumat și obiectivele propuse, în cele ce urmează am întreprins un demers deprelucrare statistică privind spațiile invetigate de chetionarul nostru care nu fac obiectul prelucrarilor specifice sociogramei. Astfelprin următorul demers realizat am redat un set de criterii prin care am avut acces la un setul de valori al elevilor, valori ce reglementează atitudinal comportamentul și deciziile elevilor în ceea ce privește rețeau socială pe care aceștia și-o formează.

O intrebare pusă de noi a vizat Criterii de alegere/respingere a colegilor pentru colaborarea în vederea realizării de activități didactice (activități pe echipe- ipotetice- de 3 persoane). În categoria interesul s-au încadrat răspunsurile elevilor care au surprins, prin retorica lor, exigențe ce vizează interesul sau dezinteresul colegilor parteneri pentru activitatea didactică pe care o au de făcut. În acestă axă tematică se incadrează numai răspunsurile care vizează interesul contextulal, pentru acea activitate didactică și nu interesul școlar general, pentru școală și rezultatele școlare. După cum se relavă în tabelul de mai sus, FIG 1, 11 elevi au precizat că țin cont de inetresul pe care posibilul coleg îl alocă proiectului, activității didactice în cauză, pe care echipa o are de realizat. Dacă am ține cont de poziția alocată, prelucrarea statistică realizată relevă că 6 [procentual vorbind, 54,4%] din cei 11 elevi al căror răspuns se încadrează în acestă axă tematică au considerat că interesul/dezinteresul pentru activitatea didactică avuta ca obiect de lucru pentru echipă este cel mai important, punându-l pe prima poziție, iar pe poziția a treia un număr de 5 persoane din cele 11, adică un procent de 45,5%.

În categoria lucruEchipă s-au încadrat răspunsurile elevilor care au surprins, prin retorica lor, exigențe ce vizează capacitatea de a lucra a partenerilor aleși (celălalte 3 persoane) în echipă. Aici s-au încadrat persoanele care au răspuns „să fie un coleg bun”, „să de-a dovadă de colegialitate” etc. după cum se observă în tabelul de mai sus, tot 11 persoane din 28, cât este efectivul total de elevi, au declarat că iau în considerare acestăvariabilă în decizia de a alege sau nu să lucreze cu un coleg. Astfel, după cum relevă și prelucrarea statistică, un număr de 2 elevi (16,7%) au enunțat acest criteriu la opțiunea a de răspuns liber. 5 elevi la obțiunea b de răspuns, procentual vorbind, în acest context, de41,7% din totalul de elevi care au ales acest criteriu de selecție, anume 11 persoane, iar un numă de, din nou, 5 peroane au enunțat acest criteriu de selecția al persoanei cu care doresc să colaborze pe poziția c, deci, din nou, un procent de 41,7 din cei 11 elevi (corespunzător a 39,3%) din totalul de elevi ai clasei, cei 28 de elevi. În categoria receptivitate am inclus răspunsurile ce vizau capacitatea și deschiderea elevilor la tema propusă de dascălul materie. În această axă tematică nu au fost incluse răspunsurile ce vizau interesul pentru realizarea unui poriect didactic, oricare ar fi acele, ci,mai egrabă, interesul față de tema propusă pentru activitatea didactică. După cum se poate oberva din tabelul de mai sus, 7 persoane, elevi ai clasei a-XI-a SS, Colegiul Național „C.D. LOGA” au acordat răspunsuri ce au fost incluse în acestă axă tematică. Dintre aceștia, după cum seobservă în tabelul alăturat, o persoană (14,3%) din cei ce au notat un răspuns ce s-a încadrat acestui nucleu semantic, a acordat un răspuns ce vizează receptivitatea colegului ales față de subectul propus, 4 persoane, procentual vorbind 57,1%, au acordat un răspuns care se încadrează acestei axe tematice ca al doilea criteriu și, n fine, 2 persoane, procentual vorbind 28,6%, au acordat un răspuns încadrabil în acest nucleu semantic drept al treilea criteriu de selecție. Reamintim că poziția acordată criteriului bnu este, în toate cazurile, valorică, elevi precizând acest lucru. În interpretarea finală vom ține cont de acest considerent, dar în prelucrarea statistică din acestă parte a lucrării vom lua în calculul abordării noastre statistice și cinsiderente valorice, chiar dacă acestea sunt cu un grad scăjut de pertinență. Următoarea temă pe care au supus-o atenției nostre răspunsurile acordate vizează cunoștințele colegilor din domeniul în care au se încadrează lucrarea pe care o au de făcut. În acest sens, doar 4 elevi, din cei 26, adică 14,3% din colectivul de elevi al clasei a-XI-a SS din Colegiul Național CD LOGA au oferit răspunsuri privind bagajul de cunoștințe din domeniul de realizare a proiectului în echipă ca și criteriu de selecție. Notarea ierarhică s-a făcut în felul următor: 1 elev a precizat acestă exigență pe poziția 1, doi elevi au preciyat acest criteriu pe poziția a doua iar 1 elev pe a-III-a poziție. Considerăm că gama de răspunsuri regăsite sun acest nucleu semantic este restrânsă, un număr foarte mic de elevi luându-l în considerare. Cel mai iportant criteriu de slecție al unui coleg în echipa de lucru este responsabilitatea, în acest sens 19 elevi din cei 28 au oferit răspunsuri prin care atrăgeau atenția că responsabilitatea și seriozitate sunt foarte importante în decizia de a alege un coleg drept partener. Din perspectivă ierarhică, dacă luăm în considerare acest aspect, cele mai multe persoane, 11 elevi din cei 19, au precizat acestă exigență pe primul loc, un număr de 7 elevi (31,8% din numărul de elevi care au oferit răspunsuri încadrabile în acestă axă tematică) au precizat acestă exigență pe locul al-II-lea iar un elev a suprins acest aspect pe poziția a-III-a..Rezultatele școlare reprezintă un diacritic de legitimare a prestigiului social, astfel că 10 elevi din clasa a-XI-a SS au precizat că rezultatele școlare sunt importante în decizia privind alegerea unui coleg ca memebru al unei potențiale echipe de lucru pe echipe. Dintre aceștia, 2 elevi au relevat importanța rezultatelor școlare pe primul loc, un număr de 4 elevi (40% din cei care au acordat importanță acestui criteriu de selecție a colegilor parteneri de echipă) au pus acestă exigență pe locul II și, în fine, tot 4 elevi au expus acest criteriu, dar sub diverse forme de exprimare (notele obținute, să nu liosescă de la ore, samd)pe ultima poziție. Un al criteriu de selecție a colegilor cu care elevii clasei a-XII-a SS, Colegiul Național CD LOGA doresc să colaboreze vizează relațiile empatice. Sub această axă tematică am inclus enunțurile de genul „să mă înțeleg bine cu el”, „să-mi fie prieten”, „să ne înțelegem bine”, etc… din cei 28 de elevi au clasei, numai 9 elevi și-au exprimat acest criteriu: 4 persoane, procentual vorbim de 44,4% dintre elevi care au enunțat acest criteriu de alegere al unui coleg de clasă drept partener pentru un proiect diactic, au enunțat acestă exigență pe locul I, 3 elevi l-au enunțat pe locul secunda iar 2 elevi au enunțat criterii ce se subscriu acestei axe tematice.

După cum se poate observa din tabele expuse mai sus, fără a acorda încărcătură valorică conform poziției ocupate de criteriu în grila de răspunsuri aferentă testului socimetric aplicat, cel mai important criteriu de selecție a unui coleg de clasă pentru realizarea unui proiect didact/activitate școlară îl reprezită responsabilitatea și seriozitatea în ceea ce privește ctivitatea școlară, acest criteriu fiind urmat de interesul/dezinteresul pentru proiectul în cauză și capacitatea de a lucra în echip, criterii situate pe aceeași treaptă ierarhică. Criteriile cu cea mai scpzută importanță privind alegerea unui coleg drept partener de proiect/activitate didactică vizează cunoștințele celuilalt din domeniul de inserție a proeictului (4 persoane) și totuși, la o distanță semnificativă, (7 persoane) receptivitatea coegilor la tema de proiect/activitate dedactică dată spre soluționare elevilor.

O altă întrebare pusă de noi elevilor avizat identificarea unui set de criterii perin care am avut acces la raționalitatea și valorile ce stau la baza decizie de a respinge uncoleg,în ceea ce privește colaborarea școlară. Fără a intra în amănunte, vom comenta setul de criterii după care elevii clasei a-XI-a SS refuză a alege o anumită persoană, coleg de clasă, să colaboreze cu ea în vederea realizării unui proiect/activități didactice. Cel mai importante criterii privește lipsa seriozității, seriozitatea, mai degrabă lipsa seriozității fiind privită ca un criteriu de respingere, pentru 18 persoane, procentual vorbind de 64,3% dn totalul elevilor, a unui coeg decăt de, dăcă dovedește seriozitate, al alege. În acest context putem preciza că, la nivel de cogniție colectivă, seriozitatea nu este privită ca o virtute ci, mai degrabă, ca un dat pe care fiecare actor social trebui să și-l însușească. Un alt criteriul important care gestionează decizia de a respinge o potențială colaborare cu un coleg de clasă face referire la dezinteresul acordat de „celălalt” proiectului didactic/activității didactice pe care o are echipa de făcut. Astfel, un număr de 13 persoane, procentual vorbim de 46,6%, au oferit răspunsuri ce se subscriu axei tematice interes/dezinteres pentru activitatea ce o are echipa de realizat. Cele mai săzute criterii de a respinge un posibil parteneriat cu un coleg de clasă face referire la receptivitatea celuilalt la tema dată. Astefl, numai 2 persoane, cu un corespondent de 7,1% din totalul elevilor, au precizat că țin cont de recptivitatea privind tema dată la realizarea proiectului sau vizând activitatea didactică pe care echipa o are de realizat. Nici o persoană nu a meționat, ca și criteriu de respingere a unui posibil parteneriat cu un ecoleg, lipsa de cunoștințe cu referire la domeniul din care trebuie echipa să organizeze activitatea didactică sau realizarea proiectului didactic.

Un alt set de întrabări a vizat modul în care elvii își aleg pritenii împreună cu care ășipertrc timpul liber, din rândul colegilor. În acest sens, utilizând facilitățile programului SPSS 13.0.1. vom recurge la prelucrarea statistică a răspunsurilor acordate de elevii clasei a-XI-a Științe Sociale din cadrul Colegiului Național „Constantin Diaconovici LOGA” din Timișoara, după ce am încercat construirea unui set de axe tematice pe baza răspunsurilor primite de la elevi. Cel mai important criteriu de selecție a colegilor de clasă impreună cu care ceilalți doresc să-și petreacă timpul liber este asemănarea dintre respondent și celălalt. Ca ataare, 13 persoane, din totalul efectivului de elevi ai clasei a-XI-a SS din liceul timișorean caută alți colegi similari lor. Pe o treaptă ierarhică inferioară asemenării se află umorul, în sensul acesta, umorul, este un criteriu după care se configurează micile solidarități între

elevi. 9 elevi au menționat umorul dintre care, după cum se observă în tabelul alăturat, 4 persoane au pus umorul pe prima poziție ca criteriu de selecție a colegului împreună cu elevii doresc să-și petreacă timpul liber, 3 elevi au pus acestă opțiune de răspuns pe treapta a doua iar doi dintre cei ce au ales umorul ca și criteriu de selecție al colegilor împreună cu care dorește să-și petrecă timpul liber, să organizeze o petrecere au pus ca o ultimă, a treia, obțiune de răspuns. 9 este o cifră destul de prezentă în analiza noastră, spre exemplu și în acest context 9 elevi ai clasei a-XI-a SS din liceul bănățean au precizat că

colegul împreună cu care doresc să-și petreacă timpul liber trebuie să fie distractiv. Acestei axe tematice se subscriu răspunsuro precum: să fie de viață, să fie de gașcă, să fie baiat mișto cu care să mă pot distra, sa fie distractiv, să nu fie monotonă prezența lui… După cum se observă în tabelul de mai sus,  7 elevi au ales acestă obțiune pe prima poziție, deci, procentual vorbind, 77,8% dintre persoanele care au ales ca și criteriu de selecței a colegilor cu care doresc să-și petreacă timul liber, iar două persoane au poziționat acest criteriu pe a treia opțiune. Alte criterii după care elevii clasei a-XI-a SS, din Colegiul Național «Constantin Diaconovici LOGA» își aleg colegii de joacă sunt:

inovativSurprinzător, 6 persoane, în sensul că 6 elevi ai clasei au precizat că așteaptă de la colegul împreună cu care ei își petrec timpul liber sau organizează un chef trebuie să fie o persoană inovativă, surprinzătoare, deschisă către noi;

sociabil, acesta este un criteriu ales de numai 6 elevi ai clasei, un număr foarte mic. Elevii nu au definit ce înseamnă pentru ei a fi sociabil, eu au scris pe foile de răspuns, pur și simplu, sociabil, deci acest criteriu nu a fost contruit ca un cumul de răspunsuri, spre deosebire de celălalte cazuri, ci ca un conținut de sine stătător.

4 elevi pretind că au pretenția ca paetenerul cu care își petrec timpul liber să fie persoane de încredere, «să nu te lovescă pe la speate», să fie sinceri, «să nu fie cu două fețe.

4 elevi cer, ca și criteriu de selecție pentru petrecerea timpului liber, ca colegii cu care iși petrec timpul liber sau, mai bine spus, respsctând ad literam conținutul întrebării, să fie persoane comunicative. Și în acest caz, acets criteriu a fost de sine stătător, nu s-a recurs la construirea unui nucleu semantic, a unei axe tematice.

Verificarea ipotezelor, ținând cont de contextul de față, s-a realizat anevoios. Totuși, am încercat identificarea câtorva sensuri și valori pe care le pot luat corelațiile bivariate și realizate în acest sens. Primele ipoteză pe care ne-am propus a le verifica făceau referire la un criteriile de selecție a colegilor de către subiecți și posibilitatea fiecăruia de a fi ales de celălalt în contextul unui parteneriat privind activitatea didactică.

Prima ipoteză a fost „cu câ rezultatele școlare ale unui elev sunt mai bune, cu atât popularitatea sa este mai mare, pobabilitatea ca el să fie ales de elevi în cadrul echipelor de lucru fiind mai mare”, iar rezultatele aferente imterpretării sale snt următoarele: 10 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare rezultatele școlare. 2 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 4 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 4 elevi au enunțat acest aspect dpret al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriul rezultate școlare au fost aleși doi elevi, anume Oana Elena D și Andreea I. La a doua enunțare a criteriului rezultate școlare drept criteriu de selecție au fost alese Andreea I, cu 1 referință, Andrei Ioan cu 1 referință și Roxana M, cu 2 referințe. La a treia enunțare a criteriului rezultate școlare drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Andreea I, Flavia Andrea, Amalia Ioan și Georgiana Cristina.

A doua ipoteză pe care ne-am propus a o testa a fost:”cu cât un elev are o mai mare capacitate empatică, făcându-se mai plăcut în rândul celorlalți colegi, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.” iar rezultatele statistice au reverberat că arată că numai 9 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare capacitatea empatică a colegilor lor, astfel 4 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 3 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 3 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriul capacitatea empatică au fost aleși 4 elevi, anume Cătălin Filip, cu o referință, Răzvan cu o referință și Andreea I cu 2 referințe. La a doua enunțare a criteriului capacitatea empatică drept criteriu de selecție au fost alese Andreea I, cu 2 referințe, și Amalia T, cu 1 referință. La a treia enunțare a criteriului capacitate empatică drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Andreea Loredana și Flavia Andreea.

A treia ipoteză a vizat o corelație între spiritul de echip și posibilitatea de alegre pentru a face parte dintr-o echip, acestă ipoteză fiind formulată astfel: „Cu cât un elev dovedește mai mult spirit de echipă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către elevi ca să facă parte dintr-o echipă privind organizarea și realizare unui proeict sau activități didactice.” Pentru a verifica această ipoteză am recurs la o prelucrare statistică aferentă răspunsului multimplu, întrucât am dorit să gestionăm toate alegerile elevilor în ceea ce privește opțiunile lor pentru un coleg sau altul, pe de o parte și criteriile lor de selecție a unor colegi sau alții, pe de altă parte. Interpretarea statistică de mai sus arată că 11 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul de echipă al colegilor lor, astfel 2 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 5 elevi au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 5 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul de echipă au fost aleși 2 elevi, anume Cătălin Filip, cu o referință, și Miruna Ionela cu o referință. La a doua enunțare a criteriului spiritul de echipă drept criteriu de selecție au fost aleși Răzvan, cu 1 referință, Roxana M cu o referință, Anita Oana cu o referință Tiberiu Robert cu o referință, și Andrei Ioan, cu 1 referință. La a treia enunțare a criteriului spiritul de echipă drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Cătălin Filip, Oana Elena, Lucian, Flavia Andreea și Cătălina Adelina.

O penultimă ipoteză pe care ne-am propus-o a o verifica a fost „Cu cât un elev este perceput a fi mai distractiv, mai de gașcă, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece imp impreună cu aceștia timpul liber.” Interpretarea statistică realizată ne-a condus la rezultatul că 9 elevi in 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul distractiv, de gașcă, al colegilor lor, astfel 7 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, nici unul dintre elevi nu au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 2 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul distractiv, de gașcă, au fost aleși 7 elevi, anume Claudia, Răzvan, Miruna Ionela, Ioana, Aurora Victoria, Diana Roxana și Claudia Nicoleta, cu o referință. La a treia enunțare a criteriului spiritul distractiv, de gașcă drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Marcel Tiberiu și Tiberiu Robert, cu o referință de fiecare.

Și, în fine, ultima ipoteză a cercetării noastre, „Cu cât un elev este perceput a fi mai deschis către nou, mai inovativ, cu atât crește posibilitatea ca el să fie ales de către colegii lui pentru ași petrece impreună cu aceștia timpul liber.” ne-a condus la rezultatele statistice conform cărora 6 elevi din 28 de membrii ai clase a-XI-a SS, Colegiul „CD LOGA” au luat în considerare spiritul inovativ, deschiderea către nou, al colegilor lor, astfel 1 elevi au enunțat acest criteriu pe primul loc, 2 dintre elevi nu au enunțat acest criteriu ca a doua opțiune iar 4 elevi au enunțat acest aspect drept al treilea criteriu. La prima enunțare a criteriului spiritul inovativ, deschiderea către nou, a fost ales 1 elev, anume Lucian, cu o referință. La a doua opțiune de selecție a acestui criteriu, spiritul inovativ, deschiderea către nou, au fost reperate 2 referineț, anume una aatribuită lui Aurora Victoria și una Rosaliei Alina. La a treia enunțare a criteriului spiritul inovativ, deschiderea către nou drept criteriu de selecție, cu numai o referință au fost aleși elvii Cătălin Filip, Oana Elena, Aurora Victoria, Roxana M.

Anexele lucrării:

Instrumentul de lucru:

Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Catedra de Sociologie și Antropologie

Test sociometric numărul:………

Salut, sunt Valentina Scutașu, studentă la Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara și împreună cu colegii mei realizăm un studiu despre grupul vostru de colegi (de clasă).

Vă garantăm confidențialitatea datelor și vă rugăm să fiți cât mai sinceri și spontani în răspunsurile date.

SET 1: Solidaritate Mecanică/Solidaritate Organică- instituție școlară

Q1. Enumerați trei colegi cu care ați colaborat pentru realizarea unui proiect școlar (referat pe grupă, lucrare de laborator, etc).

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q2. Enumerați trei colegi de cu care v-ați fi dorit să realizați un proiect școlar (referat pe grupă, lucrare de laborator, etc).

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q3. Enumerați trei colegi cu care nu ați dori să realizați un proiect școlar (referat pe grupă, lucrare de laborator, etc)

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q4. Enunțați care sunt criteriile după care vă selectați un coleg pentru a deveni parteneri într-un proiect didactic.

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q5. Enunțați care sunt criteriile după care vă selectați colegii cu care nu ați dori să deveniți parteneri într-un proiect didactic.

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

SET 2: Solidaritate Mecanică/Solidaritate Organică- timp liber

Q6. Enumerați trei colegi cu care ați dori să realizați o activitate extrașcolară (acțiuni civice și de voluntariat, participări la diferite evenimente, cluburi, etc)

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q7. Enumerați trei colegi cu care nu ați dori să realizați o activitate extrașcolară (acțiuni civice și de voluntariat, participări la diferite evenimente, cluburi, etc)

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q8. Enumerați trei colegi împreună cu care ați dori să realizați o petrecere surpriză pentru un alt coleg?

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q9. Care ar fi acel coleg despre care considerați că merită a se organiza o petrecere surpriză?

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q10. Enunțați care sunt criteriile după care vă selectați un coleg pentru a deveni parteneri în organizarea timpului tău liber.

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Q11. Enunțați care sunt criteriile după care vă selectați colegii cu care nu ați dori să deveniți parteneri în organizarea timpului tău liber.

a.___________________________________________

b.___________________________________________

c.___________________________________________

Indicele testului sociometric (activități școlare)

Tabelul statistic ce oferă o „contabilitate primară” a obțiunilor elevilor privind intenția de a colabora cu un coleg sau altul în vederea realizării unui proiect didactic/școlar:

În cele ce urmează vom prezenta grafic opțiunile elevilor, conform intențiilor pe care ei și le-au exprimat, privind colaborarea cu colegii lor în ceea ce privește activitatea lor școlară.

Indicele testului sociometric (activități extrașcolare)

Tabelul statistic ce oferă o „contabilitate primară” a obțiunilor elevilor privind intenția de a colabora cu un coleg sau altul în vederea realizării unui proiect didactic/școlar:

În cele ce urmează vom prezenta grafic opțiunile elevilor, conform intențiilor pe care ei și le-au exprimat, privind colaborarea cu colegii lor în ceea ce privește activitatea lor școlară.

Lista elevilor respondenți:

Resurse de documentare:

În cadrul studiului de față am folosit atât resurse digitale, reunitw în domeniul de webgrafie, cât și resurse tipărite, reunite în arealul bibliografie recomandate.

Bibliografie:

1. Filaret Sântion – "Aplicatii practice de psihologie militarǎ", Editura Militarǎ, Bucuresti, 1983

2. Ioan Nicola – "Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi ", Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti, 1978

3. Ion Radu – "Psihologie scolara ", Editura stiintifica, Cluj Napoca, 1974

4. Paul Popescu – Neveanu – " Manual de psihologie pentru cl. a X- a ", Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti 1993

5. Catalin Zamfir – "Dictionar de sociologie " Editura Babel, Bucuresti, 1993

6. Marin Calin – "Teoria educatiei " Editura ALL, Bucuresti, 1996

7. Gheorghe Niculescu – "Sociologie militara, studii " Editura Militara, Bucuresti, 1977

Webgrafie:

http://www.e-scoala.ro/psihologie/testul_sociometric.html

http://www.dictsociologie.netfirms.com

www.socio.uvt.ro