Cunicultura sau cuni culicultura reprezintă ansamblul științelor, tehnicilor și practicilor aplicate în fermele de creștere a iepurilor domestici…. [600266]

CAPITOUL XIII .

XIII. CUNI CULICULTURA

Cunicultura sau cuni culicultura reprezintă ansamblul științelor, tehnicilor și practicilor
aplicate în fermele de creștere a iepurilor domestici.

Producțiile iepurilor

Producțiile iepurilor se referă l a carne, blănițe sau piei și păr și la posibilitatea folosirii lor
ca animale de experiență.
Producți a de carne se obține de l a majoritatea raselor de iepuri prin sacrificarea
acestora la vârsta de 5 -6 luni; randamentul la sacrificare este în medie de 65% , ajungând în
cazul raselor îngrășate și la animalele castrate la 75%. Carnea de iepure are un procent ridicat
de proteine (19 -22%) – în contextul actual , producția de carne este cea mai căutată , motiv
pentru care cursul va fi axat pe această producție .
Producția de blănițe sau piei este condițio nată de rasă, s ex, vârst ă, stadiul năpâ rlirii. Cu
toate că b lănițel e de iepure sunt c ălduroa se, ușoare și ieftine , nu au căutare pe piață.
Producția de păr se poate obține de la toate rasele, dar părul de calitate se obține
îndeosebi de la cele sp ecializate (rasa Angora). Cantitatea de păr obținută de la un animal
variază de la 120 la 600 g.
Creșterea iepurilor ca animale de laborator asigură materialul biologic pentru buna
desfășurare a cercetărilor în multe domenii ale științei.

XIII.1. ÎNSUȘIRI BIOLOGICE ȘI POTENȚIALUL PRODUCTIV LA RASE DE IEPURI

Însușiri biologice generale care influențează nivelul producțiilor

Însușirile biologice care influențează producțiile iepurilor de casă sunt reprezentate de:
Precocitate somatică – aceasta este deosebit de accentuată , atât în ceea ce privește
creșterea , cât și dezvoltarea; la șase luni , iepurii își măresc greutatea de 60 -90 ori și în primele
trei luni ating mai mult de 40% din greutatea adultului.
Precocitate a sexuală este de asemenea impresionantă; la 4 -5 luni , iepuroaicele pot fi
montate.
Prolificitate a este de asemenea o însușire cu o valoare ridicată; o iepuroaică produce în
medie 7 -8 pui și poate avea 7 -9 fătări/an , ceea ce poate să însemne 50 – 80 pui / an.
Practic , de la o femelă , pe durata primului an de viață se pot obține trei fătări; în tru-un an
de activitate reproductivă de la o iepuroaică și fiicele sale se pot obține 300 pui.

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
310 Conversia hranei este de asemenea bună; pentru un kg spor sunt necesare 3 -4 UN,
care pot proveni în bună parte din furaje voluminoase și grosiere.
Principalele rase d e iepuri de casă

Cele aproximativ 100 rase de iepuri de casă provin din Oryctolagus cuniculus1 (iepurele
de vizuină sau pădure ) și pot fi clasificate după mai multe criterii:
– după producția principală , rasele sunt împărțite în rase de carne, de blană și
mixte ;
– după greutatea corporală atinsă la maturitate a somatică pot fi rase mari (peste 5
kg), mijlocii (3-5 kg), mici (2-3 kg) și pitice (sub 2 kg);
– după însușirile blănii , se pot diferenția: rase cu păr scurt (rasele rex), lung
(Angora și Vulpe) și mediu (majoritatea).
În cazul orientării creșterii spre producția de carne , interesează rasele mari și rasele
mijlocii. În general, rasele mari ajung la maturitate la greutăți de cel puțin 5 kg , iar rasele mijlocii
au ritmuri de creștere mari în primele luni de viață (vezi tabelul XIII.1).

Tabelul XIII.1
Valori de referință pentru evoluția în greutate (kg) a raselor de iepuri
Rasa Vârsta în luni
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Uriaș alb (Termond) 0,7 1,6 2,6 3,6 4,6 5,2 5,8 6,3
2. Uriaș belgian 0,7 1,6 2,6 3,6 4,6 5,4 6,0 6,5 7,0
3. Pestriț uriaș german 0,6 1,2 2,3 3,5 4,5 5,0 5,5 6,0
4. Neozeelandez alb 0,6 1,4 2,2 3,2 3,7 4,1
5. Argintiu german 0,5 1,3 2,2 2,8 3,5 3,8 4,1 4,5
6. Albastru vienez 0,5 1,2 2,2 2,8 3,4 3,8 4,1 4,3
7. Argintiu francez 0,5 1,3 2,2 2,8 3,4 3,8 4,1 4,5
8. Chinchilla mare 0,5 1,3 2,2 2,8 3,4 3,8 4,1 4,5
9. Negru vienez 0,5 1,2 2,2 2,8 3,4 3,8 4,1 4,3
10. Japonez 0,5 1,0 1,8 2,5 2,9 3,2 3,5 3,8
11. Californian 0,5 1,0 1,7 2,3 2,8 3,4 4,0
12. Alaska 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 2,9 3,2 3,5
13. Angora 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 2,9 3,2 3,4 3,5
14. Hasen 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 2,9 3,2 3,5
15. Havana 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 2,9 3,2 3,5
16. Pestriț (Fluture) în trei culori 0,5 0,9 1,7 2,0 2,5 3,0 3,3 3,6 3,75
17. Weissgrannen (Înspicat cu alb) 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 2,9 3,2 3,5
18. Castor rex 0,5 0,9 1,4 1,9 2,4 2,8 3,3 3,5
19. Albul vienez 0,5 0,9 1,5 2,0 2,4 2,7 3,2 4,0
20. Neozeelandez roșu 0,5 0,9 1,5 2,0 2,4 2,7 3,2 3,6 4,0
21. Chinchilla mic 0,4 0,9 1,3 1,8 2,2 2,5 2,8
22. Himalaia (Iepurele rusesc) 0,4 0,8 1,2 1,7 2,0 2,3
Prelucrare după Bura, 2006

Rasele pretabile pentru producția de carne sunt rasele care până la vârsta de 6 luni ajung
la greutatea de minimum 3 kg (vezi anexa I )

1 Denumirea provine de la oryctar = scormonitor, lagus = iepure și cuniculus = vizuină, galerie (Georgeoni și col., 1974).

CUNILICULTURA

311 XIII.2. TEHNOLOGIA ÎNMULȚIRII IEPURILOR DE CASĂ

Instinctul genezic apare la iepuri începând cu vârsta de 3 luni, atunci când ajung la 40%
din dezvoltarea corporală a adultului înregistrată la vârsta de 12 -15 luni.

Vârsta introducerii și ieșirii de la reproducție

Reproducția tineretului cunicul de sex femel începe la vârsta de 15 săptămâni; la
iepuroaică , căldurile durează 3 -4 zile și se repetă la interval de 6 -10 zile (6 -7 zile primăvara și
toamna și 8 -10 zile vara).
Ieșirea de la reproducție se face la vârsta de 2½ -3 ani la femel e și 1½ -2 ani la masculi.

Căldurile și monta

Semnele estrului sunt de factură comportamental ă și fiziologic ă: din punct de vedere
comportamental, femela este neliniștită, agitată, răscolește așternutul și își smulge părul
abdominal cu care încearcă să facă cuibul de fătare; introdusă în cușca masculului , iepuroaica
acceptă monta. Din punct de vedere al fiziologiei aparatului reproducător, organele genitale
externe s unt edemațiate și de culoare roșie -aprins.
Monta presupune o operațiune prealabilă; î nainte de introducerea femelei la mascu l, se
recomandă efectuarea masajului vulvei până când femela efectuează mișcarea caracteristică a
trenului posterior, care indică excitația și dorința de împerechere.
După introducea femelei în cușca masculului se urmărește să se efectueze două monte
în decurs de câteva minute, după care femela s e readuce în cușca ei, notând într -o eventuală
fișă data montei și masculul cu care s -a realizat monta . La această speci e, momentul încheierii
actului coital este pus în evidență de faptul că mascu lul scoate un sunet (icnet) specific și se
trântește în decubit lateral.
Pentru controlul gestației , iepuroaica s e readuce la mascul după 6 zile; dacă nu
manifestă interes pentru mascul se consideră că poate fi gestantă , urmând a fi diagnosticată
după alte 6 zile. Femelele în călduri care refuză împereche rea cu un anume mascul vor fi
introduse la altul, pentru care manifestă int eres. O altă metodă de a induce acceptarea este
mutarea femelei într -o cușcă vecină cuștii masc ulului , pentru a se obișnui cu prezența acestuia.
La tineretul femel , prima depistare a căldurilor și prima montă se realizează prin tatonare,
ducând femelele în cușca masculilor , până când acestea acceptă monta. Este important de
reamintit faptul că, la iepuroaică, ovulația este provocată de actul sexual.
Dacă femela introdu să la mascul nu este în călduri aceasta se agită, nu acceptă masculul
și îl evită , aleargă prin cușcă și păstrează coada lipită de corp ; în si tuații limită ,se trântește,
vocalizează strident , ripostează și atacă masculul, uneori putând să îl castreze mușcând u-l de
testicule . Masculii se folosesc pentru realizarea a 2 -6 monte/zi ; montele se execută doar sub
supravegherea directă a operatorului.

Perioada gestației

La iepuroaică , implantarea zigoților are loc la sfârșitul celei de -a 8-a zi de la amfimixie.
Placenta la iepuroaică are o formă discoidală și, după modul de angrenare a vilozităților cu
endometru, este de tip hemocorial .

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
312 Gestația durează în medie 30-31 zile, cu limite de variabilitate cuprinse între 28 -33 zile .
Diagnosticul gestației devine facil începând cu ziua 12 -14 zile de la montă : la palparea
transabdominală fetușii apar ca un șirag de mărgele. În ultima treime a gestației , sfârcuirile sunt
tumefiate , apoi turgescente, moment care poate fi considerat semn prodromal al fătării.
Pregătirea cuibului pentru fătare se face cu 4 -5 zile înainte de parturiție la femelele
primipare și imediat după înțărcare la cele multipare. La iepu roaicele la care se observă
pregătirea cuibului, la 8 -14 zile de la mo ntă se impune o nouă montă , întrucât nu sunt gestante.

Fătarea , lactația și înțărcarea puilor

Fătarea se realizează ușor, durează 20 -30
minute și are loc în perioadele de liniște maximă , de
regulă noaptea sau dimineața devreme. În timpul
fătării , iepuroaica adoptă o poziție ghemuită, care -i
permite să se ajute cu dinții la extragerea puilor.
În situația în care nou-născuții sunt pe
pardoseala cuștii, se mută de către îngrijitor în cuibul
cu păr; orice control al cuibului se face după
îndepărtarea iepuroaicei și cu mâinile bine spălate ,
pentru a nu imprima puilor miros străin; în caz contrar ,
există riscul canibalismului (risc accentuat de prezența
câinilor, pisicilor , șobolanilor etc.) .
Femelele alăptează o singură dată pe zi, în
general dimineața, timp de 3 -5 minute. Producția de lapte variază de la 50 -270 g/zi; pe întreaga
perioadă a lactație i se produc 3 -4 litri de lapte.
Femelele care nu alăptează puii (de regulă puii ies afară din cuib și își caută mama) vor fi
puse forțat în poziția de alăptat; de regulă , după 2 -3 supturi , lactația se desfășoară normal.
Controlul cuibului se face la 2 -3 zile de la fătare, perioadă după c are nu mai este
necesară îndepărtarea femelei din cușcă , ci doar atragerea spre un colț mai îndepărta t de cuib
(administrarea hranei , de exemplu).
La vârsta de 21 zile se recomandă scoaterea pa ielor din cuib, pentru a favoriza ieșirea
puilor din cuibul de fătare și consumul de furaje și apă.
Înțărcarea puilor se face la vârsta de o lună (28 -32 zile); de regulă, iepurii înțărcați de la o
mamă se cazează în aceeași cușcă, câte 7-8 iepurași în fiecare cușcă.

Sexarea tineretului

Pentru a evita comportamentul agresiv și exacerbarea celui sexual , se recomandă c a, în
funcție de etapa de vârstă , creșterea să se facă diferențiat , astfel:
– iepurii sugari se cresc împreună cu mama lor;
– de la înțărcare până la vârsta de două luni creșterea se face în boxe comune ,
câte 6 -8 iepuri , de regulă de la aceeași iepuroaică mamă .
– la vârsta de cel mult , două luni tineretul cunicul se sexează (vezi figura XIII.2);
– masculii de reproducție se cazează în cuști i ndividual e;
– femelele, dacă nu manifestă comportament a gresiv, se cazează în grupe de 3–5
/ cușcă până la vârsta de trei luni;
– după vârsta de trei luni și femelele se introduc în cuști individuale.

Figura XIII.1. Cuib de fătare
Lebas, 2002

CUNILICULTURA

313 Reînceperea ciclului sexual

Depinde esențial de sistemul de exploatare; de regulă, în sistemele intensive și la
iepuroaicele cu pui puțini , o nouă montă se face cât mai repede după fătare.

XIII.3. SISTEME DE ÎNTREȚINERE A IEPURILOR DE CASĂ

Sistemel e de întreținere a iepurilor de casă se pot diferenția după densitatea animalelor
pe unitatea de suprafață construită , ritmul de reproducție, tipu l de adăpost, inventarul utilajelor
folosite, tipul hrănirii în: sisteme intensiv e, semiintensiv e și extensiv e.

XIII.3.1. Sistem e de întreținere intensiv ă

Indiferent de grad, i ntensivizarea nu este dată de dimensiunea fermei , ci de nivelul
producțiilor de ca rne sau produși /femelă /cușcă sau /hală.
Tehnologia exploatării intensive trebuie să aibă în vedere particularit ățile fiziologice ale
iepurilor și anume faptul că acest animal este fricos și relativ sensibil. Din aceste considerente
în halele destinate întreținerii iepurilor factorii de microclimat trebuie să fie asigurați și menținuți
la valori optime . Practic, întreținerea iepurilor se face în hale cu microclimat dirijat , în care se
evită manifestarea factori lor de stres reprezentați, în principal, de modificările bruște ale
temperat urii, umidit ății, lumin ii, ventilați ei, precum și de zgomotele puternice.

XIII.2. Contenția în vederea sexării și morfologia aparatului genital extern la iepure
contenția (sus), organ genital copulator la mascul cu vârsta de 6 săptămâni (penis tubar) și la mascul adult
(stânga jos – cu litra „d” s -au simbolizat degetele operatorului) și organ genital extern la femelă cu vârsta
de 6 săptămâni (fantă) și la femela adultă (dreapta jos)
Lebas, 2002

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
314 În caz contrar , factorii de stres cauzează hipersecreția adrenalinei , supraso licitarea
glandelor suprarenale și creșterea riscului de apariție a tulburărilor circulatorii, respirator ii ori
digestive.
Microclimatul în halele de creșt ere intensivă

Temperatura, prin nivelul său, influențează starea de sănătate, consumul de furaje și
funcția de reproducție . Temperatur a din hală , înregistrată în decursul unei zile , nu trebuie să
înregistreze diferențe mai mari de 2 -4oC; temperatura critică inferioară pentru iepuri este de
5oC, iar cea maximă de 30oC, iar temperaturile optime depind de categorie astfel:
– în maternitate , la iepuroaicele mame, temperatura optimă este de 17-19oC, iar în cuib
30-32oC;
– la tineret : 22-23oC în primele 2 -3 zile după înțărcare, 20 -22oC între vârsta de 4 -6
săptămâni și 16 -18oC în intervalul 6 -14 săptămâni;
– la iepurii adulți , temperatura optimă este cuprinsă în intervalul 14-16oC.
Neasigurarea temperaturilor optime po ate genera anumite deficiențe, și anume: la peste
20oC scade apetitul și ritmul de creștere , iar sub 10oC temperatura devine factor favorizant
pentru bolile digestive și respiratorii, diminuează capacitatea de reproducție și contribuie la
creșterea consumului de nutrețuri pentru termogeneză.
Umiditatea relativă cuprinsă între 65 -80% asigură confortul biologic al iepurelui. Nivele
ale umidității relative afla te sub 55% sau peste 85% sunt considerate critice pentru viața
iepurilor.
Ventilația are un rol
important în împrospătarea
aerului din adăpost, evacuarea
gazelor nocive, scăderea
temperaturii și a excesului de
umiditate din adăpost (tab elul
XIII.2).
Volumul de aer care
trebuie asigurat iepurilor
depinde de temperatura optimă și greutatea vie a iepurilor și necesitatea păstrării vitezei
curenților de aer în anumite limite (vezi tabelul XIII.2).
La proiectarea gurilor de ventilație se va avea în vedere ca distanța dintre orificiile de
admisie a aerului și iepuri să fie de cel puțin 1,2 -1,5 m. Limita maximă admisă în aerul
adăpostului este de 5 ppm pentru amoniac și metan, 10 ppm pentru hidrogen su lfurat și 0,01%
pentru dioxid de carbon.
Lumina uniformă are o influență puternică asupra funcției de reproducție la iepuri.
Programul de lumină depinde de categorie astfel:
– la iepuroaicele din maternitate – 16 ore lumină/zi , cu o intensitate de 3 -4 W/m2;
– la masculi – 10 ore lumină/zi cu o intensitate de 2 W/m2;
– la tineretul de reprod ucție , după înțărcare , până la vârsta de trei luni se asigură 8
ore lumină/zi cu o intensitate de 1 -2 W/m2. Cu 4 -8 zile înainte de prima montă se
trece brusc la program de 10 ore lumină/zi.
– la tineretul pentru carne se poate utiliza un program de 2 -3 ore lumină/zi cu o
intensitate de numai 0,5 W/m2.
Tabelul XIII.2
Norme de ventilație pentru iepurii crescuți în adăpost
Tempe –
ratur a, oC Umidita –
tea, % Viteza aerului ,
m/s Volumul de aer
m3/h și kg GV
12-15 60-65 0,10-0,15 1,0-1,5
16-18 70-75 0,15-0,20 1,5-2,0
19-22 75-80 0,20-0,30 2,0-2,5
23-25 80-85 0,30-0,40 2,5-3,0
Prelucrare d upă Bura, 2006

CUNILICULTURA

315 Tipuri de c uști utilizate în creșterea intensivă a iepurilor

Bura (2006) recomandă pentru fermele de creștere intensivă a iepurilor două tipuri de
cuști: etajate și pe un singur nivel , montate pe fose profunde.
Cuștile etajate sunt dispuse în baterii pe 2 -3 niveluri (etaje – vezi figura XIII.3 și XIII.4),
astfel ca pardoseala cuștii ultimului etaj să nu depășească 1 ,70 m față de cota aleii de serviciu .

Figura XIII.3. Baterii pe două niveluri pentru Iepuri
1 – cușcă de maternitate; 2 – cușcă de tineret; 3 – cuib de fătare; 4 – hrănitor de maternitate; 5 – hrănitor
pentru tineret; 6 – plan înclinat pentru dejecții; 7 – schelet metalic de rezistență . După Bura, 2006

Cuștile sunt dispuse piramidal, sunt prevăzute cu hrănitoare, adăpătoare și cu planuri
înclinate prin care se dirijează dejecțiile spre canalele colectoare pentru dejecții.
Avantajele bateriilor cu cuști sunt date de faptul că permit utilizarea eficientă a spațiului și
permit automatizarea adăpării și furajării.
Dezavantajele cuștilor montate pe baterii etajate sunt:
– iluminatul neuniform – lumina fiind mai slabă la cuștile inferioare;
– igienizarea greoaie;
– dificultăți în menținerea microclimatului cauzate de suprafețele mari de evaporare a
dejecțiilor de pe planurile înclinate sau tăvile pentru dejecții;
– inspecția greoaie a iepurilor în cuștile superioare ;

Figura XIII.5. Cușca de maternitate
1 – cușca propriu -zisă; 2 – cuib de fătare; 3 –
orificiul dintre cușcă și cuib; 4 – hrănitor; 5 – ușiță de
acces în cușcă; 6 – ușiță de acces în cuib. Figura XIII.6. Cușca pentru tineret
1 – cușca propriu -zisă; 2 – hrănitor; 3 – ușiță de
acces în cușcă.

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
316 Bura (2006) sugerează că, urmare a dezavantajelor, morbiditatea și mortalitatea sunt mai
ridicate și, în multe cazuri, producțiile obținute și raportate la unitate de suprafață de pardosea
sunt inferioare celor realizate în urma creșterii în baterii pe un singur nive l.
Cuștile pe un singur nivel (flat-deck ) sunt confecționate din plasă de sârmă zincată
sudată sau fixat ă cu ajutorul unor cleme din tablă și sunt montate deasupra unor fose profunde
de colectare a dejecțiilor. Fiecare cușcă dispune de un sistem propriu de adăpare și furajare, iar
dejecțiile cad liber prin grilaju l pardoselei cuștii în tr-o fosă.
De regulă, fosa are o adâncime de 90 – 120 cm și are rol de depozit al dejecțiilor care se
evacuează o dată la 2 – 3 ani. În acest timp , ca urmare a fermentației , are loc sterilizarea
dejecțiilor; noxele rezultate din fermentație și excesul de umiditate din fosă sunt exhaustate prin
orificiile amplasate pe pereții laterali ai fosei, pe sub spațiul gol de sub aleea de acces dintre
două fose (vezi figura XIII.10). Pentru absorbția umidității se recomandă ca î nainte de pop ularea
halei, pe suprafața fundului fosei , să se așeze un strat de 15 cm rumeguș sau amestec de
rumeguș cu paie. În crescătoriile intensive din țara noastră se folosesc două tipuri de cuști: de
maternitate și de tineret , ambele au form ă paralelipipedică și sunt confecționate din plasă de
sârmă sudată în puncte și protejată contra coroziunii prin zincare.
Cușca de maternitate (figura XIII.5) descrisă de Bura 2004 are mai multe componente:
– cușca propriu -zisă are lățimea de 49 cm, adâncimea de 56 cm și înălțimea de 31 cm și
este confecționată din plasă de sârmă zincată;
– cuibul de fătare se atașează pe latura frontală a cuștii, având aceeași lățime; adâncimea
este de 25 cm,iar înălțimea de 31 cm. Cuibul are pardoseala dublă , pentru a se realiza o
pardosea caldă, prin prinderea paielor între cele două pardoseli. Accesul din cușcă în cuib se
face printr -un orificiu pătrat cu latura de 15 cm.;
– adăpătoarea compusă din pipa adăpătorii, fixatorul pipei și adăpătoarea cu cui poantou;
– hrănitorul este confecționat din tablă zincată sau porțelan, are formă paralelipipedică , cu
partea inferioară fixată de pardoseala cuștii. Partea superioară a hrănitorului este deschisă,
pentru a permite administrarea hranei, iar fundul este concav, for mă care favorizează
alunecarea furajului și consumul integral al acestuia. În interiorul hrănitorului se află un plan
înclinat, care dirijează treptat furajul spre zona de hrănire , împărțită în două compartimente.
Cușca pentru tineret (fig. XIII.6) este fo rmată din:
– cușca propriu -zisă, care are o lățime de 49 cm, adâncime de 65 cm și înălțimea de 31
cm. Constructiv, cușca este compusă din cinci panouri din plasă de sârmă: corpul principal din
plasa de sârmă are ochiuri de 20 x 5 mm (alcătuiește podeaua, s patele, partea de jos a
frontonului și partea din spate a plafonului cuștii), peretele frontal (are forma literei „L”), pereții
laterali (din plasa de sârmă cu ochiuri de 20 x 20 mm) și ușa cuștii.

Figura XIII.4. Baterii pe două niveluri pentru iepuri
Baterie de cuști pentru maternitate și îngrășare la nivelul inferior și creștere material de reproducție la
etaj (stânga); Baterie de cuști cu dispunere semicanadiană cu maternitate -îngrășare la nivelul inferior și
creștere material de reproducție/îngrășare la nivelul superior (mijloc). Baterie de îngrășare cu dispoziție
semicaliforniană (dreapta). Lebas, 2002

CUNILICULTURA

317 Pe pereții laterali , la cota +152 mm față de nivelul par doselii , sunt fixate șinele -suport
care permit fixarea cuștii deasupra fosei de colectare a dejecțiilor și a resturilor vegetale .
– adăpătoare a este identică cu cea de la cuștile de maternitate.
– hrănitorul de formă paralelipipedică este din tablă zincată și are zona de furajare
divizată în 4 -5 compartimente care împiedică evadarea iepurașilor.
Această cușcă este destinată iepurilor tineri; de la înțărcare , respectiv vârsta de 28 -30
zile, până la vârsta de sacrificare sau de introducere la reproducție, respectiv vârsta de 3½ luni .

XIII.3.2. Tehnologia creșterii în sistem intensiv

Creșterea intensivă a iepurilor se face în hale speciale; f luxul tehnologic al procesului de
producție într -un modul funcțional format din două compartimentări (celule pentru maternitate și
tineret) se realizează printr -un circuit închis , după principiul „ totul plin, totul gol ”. Fiecare modul
se populează și se de populează o dată la 2 -3 ani , dependent de gradul de umplere al fosei
pentru dejecții, în medie 0,5 m/an .
Hale pentru reproducer ea și creșter ea intensiv ă

Creșterea intensivă a iepurilor nu depinde de numărul iepurilor; spre exemplu, creștere a
intensivă se poate realiza și în cazul un ei hale ca acee a prezentată mai jos (vezi fig ura XIII.7).
Din punct de vedere funcțional , hala prezintă următoarele compartimentări:
– celula destinată activității de reproducție – practic, în această celulă se întrețin
reproducătorii adulți, masculi și femeli, precum și puii până la înțărcare;
– celula destinată creșterii tineretului, celulă destinată creșterii de la înțărcare până la
livrare sau trecere la reproducție.
– camera tampon, care poate fi situată între cel e două celule sau la capătul halei ;
aceasta împiedică curenții de aer să pătrundă direct în celule, servește și ca depozit pentru
furaje și joacă rol de filtru sanitar -veterinar al halei, fiind prevăzut ă cu instalații de spălare a
mâinilor și de dezinfecț ie a încălțămintei.
Spre exemplu, în cazul unui efectiv matcă de 50 iepuroaice (figura XIII.7, jumătatea
stângă) în fiecare din cele două celule se găsesc două fose semiprofunde, cu adâncimea de
0,60m și lărgimea de 1,60 -1,80m dispuse în lungimea halei. Între două fose , există o alee de
circulație de 0,60 -0,75m, sub care se găsește un canal destinat colectării și evacuării aerului
viciat (figura XIII.10). Deasupra foselor sunt montate pe două rânduri 50 cuști pentru iepuroaice,
10 cuști pentru masculi, 32 cuști pentru tineret femel înlocuire și 36 cuști de tip falt -deck pentru
îngrășare.

Figura XIII.6. Cuști pentru iepuri pe un singur nivel (flat-deck)
Cușcă maternitate -îngrășare (stânga); cuib fătare (mijloc) și cușcă îngrășare (dreapta)
Lebas, 2002

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
318
În varianta românească, descrisă de Frățilă și col. (1985) , creșterea intensivă a iepurilor
se realizează în hale cu suprafața individuală de 1200 m2. În fiecare celulă se găsesc cinci fose
profunde (cu adâncimea de 90 -120 cm) dispuse în lungimea halei. Între fose, sub aleile de
circulație , se găsește de asemenea canalul destinat colectării și evacuării aerului viciat (fig ura
XIII.10). Pe fiecare fosă sunt montate 172 cuști, așezate pe două rânduri, iar întreaga hală este
echipată cu 860 cuști. În celula de reproducție , pe fiecare fosă profundă sunt dispuse 155 cuști
pentru femele și 17 cuști pentru masculi, pe când în celula de tineret sunt montate 775 cuști
pentru tineret și 85 cuști de așteptare.

Pregătirea halei în vederea populării

Pregătirea halei în vederea populării celulelor constă în derularea următoarelor
operațiuni:
– curățenia mecanică, spălarea, dezinfecția și văruirea – lucrări terminate cu o
săptămână înaintea populării;
– mont area și numerot area cuștil or, în funcție de necesar (vezi ex emplul anterior );
– analiza chimică și bacteriologică a sursei de apă ; acest tip de analiză se recomandă a
se realiza periodic , cel puțin o dată la șase luni;
– se verifică funcționalitatea sistemului de ventilație și încălzire, a adăposturilor și
starea de funcționalitate și etanșeitate a ușilor;
– se asigură materialele auxiliare: fișe de evidență, tăblițe, găleți, cuști, instrumen tar,
dezinfectante, medicamente;
– cu trei zile înainte de populare se dezinfectează interiorul celulei (cu Virkon S ) și se
etanșează perfect adăpostul, timp de 24 ore;
– cu o zi înainte de populare se aerisește bine adăpostul, iar în caz că se impune se
încălzește celula până se atinge temperatura de 18oC în maternitate și 15 -18oC la
tineret și umiditatea optimă (60 -75%).

Figura XIII.7. Modele de compartimentare interioară a hălii pentru creșterea intensivă a
iepurilor în cuști pe un singur nivel
1 – module pentru reproducție; 2 – modul pentru creștere – îngrășare 3 – zonă tampon cu filtru și depozit

CUNILICULTURA

319 Tehnologia exploatării intensive a sectorului de maternitate

Popularea celulei de reproducție se face cu tineret în vârstă de 14 săptămâni și
greutatea de 2,7 -2,8 kg; iepurii sunt individualizați2 și sunt însoțiți de certificatul sanitar -veterinar
și de certificatul de calitate.
La populare, fiecare reproducător va fi introd us în cușca în care va rămâne până la
încheierea activității de reproducție. Începerea activității de reproducție are loc la vârsta de 16
săptămâni și greutatea de 3 -3,1 kg.
Controlul stresului de transport/ populare – în vederea prevenirii bolilor provocat e de
stresul de transpor t/populare , se recomandă efectuarea preventivă a unor tratamente , în
general cu rol antistres :
– pulverizarea Misoseptol, soluție 25% (0,5 l la 1000 m3) sau Aerospet -spray (o apăsare
de 5 secunde pentru 40 m3), pentru prevenirea bolilor respiratorii.
– administra rea vitaminei C în apa de băut, în doză de 1 g la 10 l apă, timp de 4 -5 zile , în
special pentru prevenirea bolilor digestive .
Alegerea mătcii se face după atingerea vârstei de introducere la reproducere de 15
săptămâni ; înainte de împerechere se recomandă un control clinic prin inspecția și palparea
fiecărui reproducător , după cum urmează :
– la masculi se verifică organele genitale și prezența unor eventuale afecțiuni: abcese
subcutane, tulburări digestive, afecțiuni respi ratorii, pododermatite, râie auriculară etc.
– la femele se controleaz ă existența acelorași afecțiuni; în plus , se examinează
mamelele sub aspectul prezenț ei unor mamite sau a unor posibile mușcături.
Pregătirea cuibului – din punct de
vedere tehnologic, pregătirea acestui loc
constă în introducerea unui strat de paie
de 5 cm grosime; acestea se acoperă cu
un grilaj metalic , care permite formarea
unei pardoseli tip sandwich care împiedică
femela să împrăștie paiele. Deasupra
grilajului se pun alte paie, din care femela
își va amenaja cuibul pentru fătare.
Monta și inseminarea – raportul
optim între masculi și femele este de 1 /8 
1/10. De regulă, montele se execută
dimineața devreme sau seara. După două
zile consecutive în care a efectuat monte, masculului i se asigură o zi de pauză. Monta naturală
poate fi î nlocuită cu inseminarea; prin inseminare, cu materialul seminal recol tat de la un mascul
se pot fecunda între 2000 -5000 femele/an.
Fătarea – se realizează în cu șca de fătare; l a naștere , puii au o greutate de 50 -70 g, sunt
golași (fără păr), cu ochii închiși și cu canalele auditive înfundate. Pentru a -i proteja termic ,
iepuroaica îi acoperă cu părul smuls de pe corp. Uneori, iepuroaica manifestă canibalism,
consum ându -și puii imediat după naștere.

2 Tineretul de reproducție crescut în sistem intensiv este individualizat prin aplicarea de crotalii, la masculi în urechea
dreaptă și la femele în urechea stângă. Iepurii crescuți în sistem semiintensiv sunt individualizați cel mai adesea, prin
tatuaj, în momentul înțărcării. În acest caz, în urechea dreaptă se imprimă ; spre exemplu , RO4 (adică RO de la
ROMÂNIA și 4 care reprezintă numărul curent din registrul gene alogic la rasa respectivă ). În urechea dreapt ă se trece,
de exemplu T96, ceea ce reprezintă: T de la județul Timiș, 9 de la luna în care s -a născut (septembrie), iar 6 este ultima
cifră a anului în care s -a născut iepurele (2006).

Figura XIII.8. Evoluția exteriorului la puii
sugari
Pui sugari de iepure cu vârste de 1, 7, 14, 21 și 28 zile
Lebas, 2002

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
320 În sistemul intensiv, imediat d upă fătare se controlează cuibul, se numără puii, se elimină
resturile placentare și puii m orți. După 24 ore de la naștere, la cuiburile cu peste 8 pui se
practică redistribuirea la mame -doici, la iepuroaice care au fătat mai puțini pui. Pentru a fi
adoptați mai ușor, puii transferați sunt acoperiți cu părul din cuibul de adopție.
Controlul creșterii puilor se face periodic prin cântăriri de control .
Programarea la montă a iepuroaicelor se face în funcție de numărul de produși fătați , astfel:
– iepuroaicele cu mai puțin de 5 pui sunt date la montă la 5 -6 zile de la fătare ;
– iepuroaicele cu 5-7 produși sunt programate la 8 -15 zile de la fătare ;
– iepuroaicele cu mai mult de 8 produși sunt programate la 24 -48 ore după înțărcare.
–
Tehnologia exploatării intensive în celula de tineret
Hrănirea constă în asigurarea
necesarului zilnic conform rației (vezi tabelul
XIII.3); exce pție fac primel e zile, în care
fiecare animal va primi maximum 100 g nutreț
combinat granulat (cu 17% proteină brută și
15% celuloză brută). Ulterior, furajarea
tineretului după înțărcare se face la discreție.
Rația se administrează o dată pe zi, calculată
la numărul de produși din fiecare cușcă.
Supravegherea fluxului și a creșterii
constă în activități care se desfășoară zilnic și
periodic:
Zilnic se realizează inspecția animalelor
și verific area funcționalității echipamentelor;
practic, se verifică starea generală a
animalelor , consumul de furaje, funcționarea
adăpătorilor și microclimatul și se curăță
hrănitoarele d e resturi de furaje sau de
excremen te.
Periodic, de regulă săptămânal, au loc
cântăririle de control pentru a urmări evoluția
greutății corporale a tineretului și a stabili
sporul acestora. În acest scop se stabilește o
zi din săptămână în care se fac cântăriri de
control la aceleași cuști reprezentative pentru
fiecare grupă de congeneri săptămânali –
practic, se cântăresc iepuri cu vârste multiplu
de 7 zile (adică 35, 42, 49, 56, 63, 70 și 77 zile).
Acumularea și evacuarea dejecțiilor

În majoritatea sistemelor intensive , acumularea și evacuarea dejecțiilor se face prin una
din următoarele două metode:
– evacuarea dejecțiilor la interval de 1 -3 zile;
– acumularea dejecțiilor în fose profunde și evacuarea lor după circa 2 – 3 ani de la
populare;

Figura XIII.10. Circulația aerului în adăpost în
situația ventilației negative (prin depresiune):
1 – cușcă; 2 – fosă profundă pentru dejecții; 3 – orificii
de evacuare a aerului; 4 – canal de evacuare a
aerului; 5 – ventilatoare exhaustoare; 6 – alee de
serviciu; 7 – gură de admisie a aerului proaspăt. După
Bura, 2006

CUNILICULTURA

321 Tabelul XIII.3
Recomandări pentru rațiile destinate iepurilor de casă
Compoziție
(pentru r ații cu 89% substanță uscată ) Tineret în
creștere
(4-12 săpt.) Iepuroaice cu
pui Furaj unic
(îngrășare,
maternitate)
Proteină brută, % 16 18 16
Proteină digestibilă, % 12 13,5 12,4
Aminoacizi
Metionină + cistină 0,55 0,62 0,6
Lizină 0,75 0,85 0,8
Arginină 0,8 0,8 0,9
Treonină 0,55 0,7 0,6
Triptofan 0,13 0,15 0,14
Energie digestiblă, kcal/kg 2400 2700 2400
Raport prot. digestibilă /energie digest.
g/ 1000 kcal 45 53 48
Grăsimi, % 2,5 4 3
Fibre
Celuloză brută, % 15 12 14
Lignină (ADL), % minimum 5 3 5
Celuloză adevărată, % minimum 13 9 11
Raport lignină / celuloză adevărat ă 0,4 0,35 0,4
Hemiceluloză, % mini mum 12 9 10
Amidon, % maximum 14 fără 16
Minerale
Calciu 0,7 1,2 1,1
Fosfor 0,4 0,6 0,5
Potasiu 0,7 1 1
Sodiu 0,22 0,25 0,22
Clor 0,28 0,35 0,3
Magneziu 0,3 0,4 0,3
Vitamine
Vit. A, UI/kg (maximum 15 000 UI) 6 000 10 000 10 000
Vit. D, UI/kg (maximum 1500 UI) 1 000 1 000 1 000
Vit. E, ppm minimum 30 50 50
Vit. K, ppm 1 2 2
Vit. C, ppm (+250 ppm, în caz de
căldură) 0 0 0
Vit. B1, ppm 2 2 2
Vit. B2, ppm 6 6 6
Vit. B6, ppm 2 2 2
Vit. B12, ppm 0,01 0,01 0,01
Acid folic, ppm 5 5 5
Acid pantoténic, ppm 20 20 20
Niacin a, ppm 50 40 40
Biotin a, ppm 0,1 0,2 0,2
După Lebas, 2004

Indiferent de metoda practicată , trebuie avut în vedere faptul că la un efectiv de 100 de
femele matcă (incluzând masculii, tineretul de înlocuire și pentru carne) se produc zilnic circa
35 – 40 kg crotine tari și 70 – 80 l de urină.

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
322 Volumetric, pentru
depozitarea pe durata unui an a
dejecțiilor provenite de la cele
100 iepuroaice, este nevoie de
64,4 m2 pentru dejecțiile solide și
41,7 m2 pentru dejecțiile lichide,
atunci când are loc separarea
urinei de partea solidă.
Pentru păstrarea
microclimatului în halele mari
este necesară exhaustarea
aerului viciat – de regulă soluția
aleasă este cea a ventilației
negative; practic ventilatoarele
montate pe aleile de circulație
permit reducerea la minimum a vitezei curenț ilor de aer și menținerea microclimatului deasupra
foselor cu dejecții și purin.

XIII.3.3. Întreținerea în sisteme semiintensive

Sistemele semiintensive sunt întâlnite frecvent în gospodării, ferme de tip familial și
const au, în principal în creșterea iepurilor în cuști individuale sau grupate în baterii, dispuse pe
unul sau mai multe niveluri (fig ura XIII.11 și XIII.12).
Materialele constructive pentru aceste cuști sunt variate și pot fi lemn, oțel, plasă de
sârmă, tablă, mase plastice , cărămidă etc .
Din punct de ved ere al amplasării , cuștile , volierele sau padocurile pot fi dispuse:
– în exterior, direct sub cerul liber;
– sub copertine simple;
– în șoproane sau adăposturi.
Tipuri de adăposturi și cuști utilizate în creșt erea semiint ensivă

Indiferent de tipul constructiv și amplasamentul acestora, p entru asigurarea condițiilor de
creștere și dezvoltare a iepurilor, cuștile trebuie să îndeplinească mai multe condiții :
– să protejeze iepurii împotriva intemperiilor și caniculei ;
– să nu permită nici accesul altor animale (păsări, rozătoare, animale de pradă) în cușcă
și nici evadarea iepurilor și puilor lor din cușcă;
– să asigure un loc confortabil d in punct de ved ere termic și al spațiului d e odihnă și
mișcare , dependent de rasă, c ategorie productivă, stare fiziologică și vârsta iepurilor ;
– să fie prevăzute cu utilajul necesar pentru furajare, a dăpare, fătare și evacuarea
dejecțiilor ;
– să asigure condiții optime de zooigienă (să nu se îmbibe cu urină, să fie ușor de curățat
și dezin fectat);
– să fie construite din materiale ieftine, durabile și ușor de procurat.
Pentru buna exploatare a cuștilor pentru iepuri trebuie ca adâncimea lor să nu
depășească 60 cm, în caz contrar crescătorul întâmpină dificultăți în curățirea cuștii și în
prinderea animalelor în colțurile opuse ușii.

Figura XIII.9. Baterii de cuști pe unul și două niveluri
Lebas, 2002

CUNILICULTURA

323 În cazul bateriilor etajate, pardoseala ultimului nivel nu trebuie să depăș ească 17 0 cm de
la suprafața solului, pentru a ușura manipularea și observarea animalelor cazate.

Figura XIII.11. Cuști amplasate în exterior
Baterii de cuști pe trei niveluri (stânga) și pe un nivel (dreapta) , Lebas, 2002

Figura XIII.12. Padocuri și voliere
Padoc amplasat în adăpost și ieșire spre voliere amplasate la exteriorul adăpostului , Lebas, 2002

Bateriile constituite din cuști etajate , cu pardoseala tip grătar, trebuiesc prevăzute sub
cuști fie cu tăvițe pentru colectarea dejecțiilor, fie cu tablă înclinată (sub un unghi de 35 -400)
înspre spate și care favorizează scurgerea dejecțiilor într -un canal colector (confecționat din
beton sau materiale plastice) , dispus în spatele bateriei.

Accesorii necesar în cuștile pentru iepuri de casă

Accesoriile necesare în cuștile și voliere le pentru iepuri s unt reprezentate de: jgheab ul
pentru nutrețuri de volum, hrănitorul pentru nutrețuri concentrate sau granulate, adăpătoarea și
cuibul de fătare.
Jgheabul pentru volum inoase este utilizat pentru ad ministrarea judicioasă și igienică a
fânului, furajul ui verde și rădăcinoaselor. Jgheabul se atașează p e partea exterioară sau
interioară a cuștii; acesta este format din coș și tăviță.
Hrănito arele pentru concentrate pot fi: simpl e sau semiautomat e.
Adăpăto arele utilizate pot fi simple , semiautomate sau cu nivel constant.
Adăpăto arele simple sunt, în fapt, recipiente confecționate din tablă, ceramică sau sticlă.

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
324 Adăpăto arele semiautomate sunt reprezentate de multe variante constructive:
O variantă poate fi reprezentată de recipiente din sticlă cu apă, fixată cu gura în jos, pe
peretele din față a cuștii. Gura sticlei se dispune la circa 2 cm de fundul unui vas (smălțuit sau
din tablă galvanizată) din care iepurele bea apă.
Un alt sistem constă dintr -o sticlă cu apă dispusă cu gura în jos , ce are un dop (din plută
sau cauciuc) prin care trece o țeavă (cu diametrul de 5 – 6 mm) de cupru sau de sticlă. Din sticla
plină , așezată cu gura în jos, apa va curge doar atunci când iepurele bea apă, deoarece prin
scăderea nivelului apei în sticlă va intra aer și va dezlocuii apa și vidul din interior.
Adăp ătoarele cu nivel constant const au în faptul că de la un rezervor central pentru apă,
prevăzut cu plutitor, pleacă mai multe conducte care alimentează vasele de adăpare situate la
același nivel , pe baza principiului vaselor comunicante.
Adăpătoare cu niplu ri – sunt similare cu cele utilizate în creștere a păsărilor.
Cuibul de fătare are aspectul unei lădițe (fig. XIII.13) și este amplasat în fiecare cușcă
populată cu femel e gestante. Constructiv, c uibul poate fi din lemn (cel mai călduros), tablă (cel
mai rece), azbest (este fragil; se introduce
în cușcă), carton presat (se uzează repede)
sau din sârmă (se fixează pe peretele
frontal al cuștii și se căptușește cu carton
presat).
Pe peretele dinspre cușcă al cuibului,
există un orificiu circular sau pătrat. În
plafonul cuștii se găsește o ușă de vizitare.
Pardoseala cuibului poate fi compactă sau
confecționată din plasă de sârmă, caz în
care cu 3 – 4 zile înainte de fătare se
acoperă cu carton presat. În vederea
pregătirii pentru fătare, în cuib se introduce
un strat de paie (5 -6 cm), care se poate
scoate când puii au vârsta de 21 zile.

XIII.3.4. Sistemul de întreținere extensiv

În sistemul de întreținere extensiv
creșterea se face în adăposturi simple
(șoproane, grajduri) sau în aer liber,
reproducerea este natur ală iar furajarea se
face cu resurse vegetale din flora spontană
(prin păscut); pe durata iernii și în
perioadele în care furajele naturale lipsesc
sau sunt insuficiente , sistemul prevede
hrănirea suplimentară cu fibro ase, grosiere,
suculente și mai rar cu concentrate. Practic,
întreținerea extensivă nu permite control ul
creșterii , ci expunerea animalelor la
intemperiile naturii; în consecință , rezultatele economice nu sunt întotdeauna favorabile
(Rebreanu, 1983).

Figura XIII.13. Cuib de fătare.
Cu dimensiuni de 60x35x35 și gură de intrare cu diametrul
de 20 cm, Lebas, 2002

Figura XIII.10. Creșterea iepurilor în țarcuri
Lebas, 2002

CUNILICULTURA

325 Variantele de creștere în sistemul de întreținere extensiv, utilizate ma i ales în ferme
familiale, sunt creșterea în țarcuri și creșterea la sol.
Creșterea în la sol

Creșterea în țarcuri constă în întreținerea unei femele și a puilor în țarcuri înierbate cu
suprafața de 50 -60 m2 , cu acces în cuiburi de lemn (70x50x40 cm) sau sub șoproane.
Furajarea se face cu iarba din țarc și, dependent de sezon, se suplimentează cu masă
verde, fân, paie, coceni, suculente și concentrate. Adăparea se face în vase simple sau în
adăpători semiautomate. Reproducerea se face prin montă dirijată.
Acest sistem folosește ineficient suprafețe întinse de teren, motiv pentru care nu poate fi
utilizat în creșterea unor efective mari.

Creșterea în voliere

Creșterea se fac în voliere sau sub
șoproane compartimentate, cu pardoseala
din pământ.
În fiecare compartiment sunt 6 – 10
iepuroaice și un iepuroi , asigurându -se 15 –
20m2/iepuroaică. Sistemul de montă este în
harem; la sfârșitul gestației , iepuroaicele
sapă cuiburi subterane în care fată și își
cresc puii.
Hrănirea adulților și puilor se face cu
masă verde, fân, suculente și concentrate.
De regulă, de la o femelă se pot
obține anual 50 – 70 kg carne în greutate vie.

XIII.4. MĂSURI TEHNICO -ECONOMICE ÎN CRE ȘTEREA IEPURILOR DE CASĂ

Nivelul p roducți ei, eficiența economică și nivelul profitului unei ferme de iepuri sunt
influențate esențial de: numărul de produși livrați pe cap de femelă, viteza de creștere a
acestora, sistemul de creștere și pierderile prin mortalitate. Practic, activitatea trebuie
subordonată îmbunătățirii însușirilor legate de:
– performanțele de reproducție – concretizat e în nu mărul de pui , numărul de fătări și
greutatea puilor înțărcați;
– rezultatele de producție – apreciate prin sporul mediu zilnic și consumul specific de
furaje ;
– calitatea carcasei – apreciată după randamentul la sacrificare, pondere a cărnii de
calitate superioară și însușirile organoleptice.
Din punct de vedere sanitar -veterinar , în creșterea iepurilor de casă cea mai mare grijă
trebuie acordat ă măsurilor profilactice pentru prevenirea bolilor infectocontagioase. În principal,
prevenirea bolilor se realizează prin aplicarea unor măsuri de zooigienă și sanitar -veterinare.

Figura VIII.11. Creșterea iepurilor în voliere
mobile , Lebas, 2002

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
326
Măsuri sanitar e-veterinar e

Măsurile de ordin sanitar -veterinar frecvent uzitate în creșterea iepurilor sunt următoarele:
– dezinfec ția cuștilor reproducătorilor înainte de sezonul de reproducție, la începutul
sezonului cald și la începutul iernii;
– dezinfec ția lunară a cuștilor destinate tineretului;
– dezinfecția ori de câte ori apare o boală transmisibilă
– aplicarea m ăsurilor care se impun odată cu apariția unei boli (carantinarea, izolarea
animalelor bolnave, tratamentul etc.) ;
– menținerea în carantin ă a iepuri lor nou introduși în crescătorie pentru o perioadă de cel
puțin 10 zile;
– ecarisarea corectă .

Măsurile de ordin igienic

Din punct de vedre zooigien ic se a u în vedere condițiile de creștere, îngrijire și hrănire , în
scopul asigurării sănătății și productivității normale a iepurilor dintr-o exploatație , indiferent de
intensitatea exploatării . Dintre măsurile de zooigienă necesare mai ales în sistemele extensive
și semiintensive sunt:
– amplasarea adăpostului pe un teren uscat, ferit de curenți, vânturi și umezeală;
– asigurarea densit ății optim e în cuști – acestea trebuie să fie curate, spațioase,
luminoase, călduroase iarna și răcoroase vara;
– padocurile iepurilor trebuie să fie curate, înierbate, umbrite și cu spații pentru
adăpostir ea iepurilor în cazul intemperiilor;
– furajele ve rzi administrate în hrana iepurilor trebuie să fie bine controlate , pentru
evitarea administrării unor plante toxice: pelin, crin, rădăcini de păpădie, pătrunjel, cucută etc.;
– în cazul suspiciunii sau existenței unei boli se interzice tran sferul de echipamente, furaje
sau lichide de la o cușcă la alta.

XIII.5. BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ

1. BURA. M., Fascicule de curs la disciplina cuniculicultură, animale de blană și vâna t, Editura Eurobit,
Timișoara, 2003.
2. ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Ninth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA
3. FURTUNESCU, AL., ȘTEFĂNESCU, GH., MANOLOIU, G., 1966, Cartea specialistului în creșterea
animalelor Editura A.S.
4. LEBAS, F., 2015, Reproduction : la femelle in www.cuniculture.inf.
5. LEBAS. F ., 2002, Biologie du lapin . www.cuniculture.info.
6. LEBAS. F., COUDERT P., DE ROCHAMBEAU H., THEBAULT R.G., 1996. Le Lapin, Élevage et Pathologie
(nouvelle édition révisée). FAO éditeur, Rome.
7. MANON, T. 1999, Le lapin – nos amis les animaux. Le jousr. Quebec.
8. MIRABITO , L., 2007, Logement et bien -être du lapin : plus de questions que de réponses ? , Production
Animale, INRA, vol. 20.
9. MORAR, R., PUSTA D., 1999. Zootehnie specială , Vol.III. Editura Relief.
10. REBREANU I. BURA, M., Îndrumător de lucrări practice la creșterea iepurilor, animalelor de blana si
laborator . Lito, IAT, 1986.
11. REBREANU I. Curs de creșterea iepurilor, animalelor de blana si laborator . Lito, IAT, 1990.
12. SAS, E., HUȚU, I., 2004. Zootehnie – lucrări practice, Editura Eurostampa, Timișoara.

CUNILICULTURA

327
ANEXA I, CURS XI
Rase specializate pentru producția de carne
URIAȘ GERMAN Culoare: agouti, negru,
albastru, chinchila și havana
L trunchi: 70 -90 cm
L. urechi: 19 -20 cm
L. păr: 3 -4 cm
G ♂/♀: 7,0/5,5 kg
M sex: 10 -12 luni
Prol. născ/înțărc: 9/6 pui
V. sacrificării: 4 luni NI/OFD: Géant Allemand, se crește din 1500 în Flandra,
Belgia
Descriere: trunchi lung, cilindric, urechi mari, cărnoase
drepte și rotunjite la vârf, purtate în V. Blana este cu puf
des, spic uniform distribuit.
Caracteristici: rasă pre tențioasă; la sacrificare , tineretul are
greutatea de 3,5 -3,6 kg și carcasă de 1,9 kg.
Specializare: carne
Utilizare: în ferme mici, hobby
[Foto: http://www.ffc.asso.fr]

F. URIAȘ GERMAN Culoare: alba cu desen negru
lucios sau albastru închis
L. trunchi: 58 -66 cm
L. urechi: 6 -19 cm
L. păr: 2,5 cm
G ♂/♀: 6,0/5,0 kg
M sex: 8 -10 luni
Prol. născ/vii: 9/9 pui
V. sacrificării: 4 luni
[Foto: http://www.thebrc.org] OFD: Ținutul Rinului
Descriere: trunchi de formă cilindrică, urechi în V, blana
este cu puf des, spic puternic.
Caracteristici: desenul capului consta intr -un fluture pe bot,
cu aripi pline care se întind până la colțul gurii. Inelele
ochilor sunt uniforme și late; pe corp prezintă dungă pe
partea dorsală și lateral are 6 -8 pete colorate cu diametrul
de 3 cm. La sacrificare tineretul are o greutate de 3,1 -3,5
kg și o carcasă de 1,7 -1,9 kg.
Utilizare: pentru carne, hobb y

BERBEC GERMAN Culoare: sălbatică, alb, albino,
negru, albastru, havana,
chinchilla.
Lungime: 70 cm
L. urechi: 38 -45 cm
L. păr: 3,5 -4 cm
G ♂/♀: 5,5/5,0 kg
M sex ♂/♀: 12/9 luni
Prol. născ/înțărc: 9/6 pui OFD: iepuri Patagonezi și Andaluzi
Descriere: corpul masiv, compact in formă de cilindru,
urechi mari și cărnoase cu capetele rotunjite, blana are
puful deosebit de des.
Caracteristici: dezvoltare mare a nasului, Capul și urechile
sunt puternic pigmentate. Desenul corpului acoperă
trunchiul ca o manta întinsă.
Utilizare: carne, blană
[Foto: http://www.thebrc.org]

BERBEC ENGLEZ Culoare: toate culorile
L. urechi: 62 -65 cm
L. păr: 3 cm
G ♂/♀: 4,5/3,5 kg
M sex ♂&♀: 5 luni
Prol. născ/vii: 5 -8/5-8 pui
V. sacrificării: 3 -8 luni
[Foto : http://www.thebrc.org]
Sin./OFD: Bélier anglais, English lop, incertă
Descriere: trunchi suplu, cap convex, urechi blegi, aproape
alungit. Puf des, înspicare fină.
Caracteristici: urechi de lungime mare și lățime la
jumătate de 12 cm, cu vârfurile ro tunjite; la sacrificare are
greutăți de 2 -4,5 kg și carcase de 1,1 -2,6 cu un conținut
mai mare de grăsime. Pretențios la calitatea așternutului
Specializar e/Utilizare: carne, blană

ARG. FRANCEZ Culoare: argintie cu nuanță de
învechit
L. păr, are trei tipuri:
– scurt:1,8 -2,0 cm
– mediu: 3 -3,5 cm
– lung: > 6 cm
G ♂/♀: 4,5/4,0 kg
M sex ♂/♀: 8/6 luni
Prol.năs/vii: 9 -10/8 pui
V. sacrificării: 4 luni OFD: 1600, Franța
Descriere: trunchiul ușor alungit, proporționat. Ochi maro,
urechi cu vâ rfuri rotunjite, blana deasă, puful viguros, spicul
uniform.
Caracteristici: docil, rustic, nu se admite culoarea neagră
sau întrepătrunsă cu păr alb; la sacrificare tineretul are o
greutate de 3,0 kg și o carcasă de 1,7 kg.
Specializare / utilizare: carne , blană
[Foto: http://www.cuniculture.info]

CHINCHILLA MARE Culoare: chinchilla, gri
deschisă ÷ albăstruie
L. trunchi: 55 -58 cm
L. urechi: 13 -15 cm
L. păr: 3 cm
G ♂&♀: 3 -5,5 kg
M sex ♂/♀: 9 -10/7 luni
Prol.năs/vii: 7 -10/6-8 pui
G la naștere: 42/58 g [Foto:
http://www.thebrc.org] NI/OFD: Franța, în Europa apare în public pentru prima
dată la expoziția din Paris, 1913.
Descriere: trunchi alungit, svelt și bine proporționat, larg și
ușor îndesat cu pieptul lat. Blana are puful des, spicul bine
reprezentat.
Caracteristici: imediat sub limita de sus a blăniței se află un
strat negru de 3 cm lățime. Defecte: puf foarte rar, păr prea
lung sau prea scurt ș.a.
Specializare: blană, carne
Utilizare: pentru producția de blănuri

ALBASTRU VIENEZ Culoare: albastru închis cu
luciu satinat
L. urechi: 13 cm
L. păr: 3,5 cm
G ♂/♀: 4,25/3,5 kg
M sex ♂/♀: 10 -11/8-9 luni
Prol. născ/înțărc: 9/7 pui
G la naștere: 63 g
V. sacrificării: 5 luni NI/OFD: Austria, 1884
Descriere: trunchi masiv, cilindric, bine proporționat, urechi
în V și subțiri, cu vârfurile rotunjite. Blana este cu puf des,
spic puternic.
Caracteristici: puful este de culoare puțin mai deschisă
decât culoarea de acoperire, la sacrificare are 3,5 kg și o
carcasă de 2 kg.
Utilizare: pentru ca rne și blană
[Foto: http://www.ffc.asso.fr ]

PRODUCTII ANIMALIERE

© Ioan Huțu, 201 6
328
ALB VIENEZ Culoare: alb curat
L. trunchi: 40 -50 cm
L. urechi: 11 -12,5 cm
L. păr: 3 cm
G ♂/♀: 4,0/3,5 kg
M sex ♂&♀: 7 -8 luni
Prol. născ / înțărc: 6/5 pui
V. sacrificării: 7 luni
[Foto: http://www.ffc.asso.fr] NI/OFD: Blanc de Vienne, 1892, Austria
Descriere: trunchi masiv, cilindric, gâtul scurt, urechile în V
și cărnoase, bine acoperite cu păr. Blana este foarte
deasă, cu spicul elastic.
Caracteristici: are ochi albaștri, nu este albinotic; la
sacrificare , tineretul are 3,5 kg și o carcasă de 2,0 kg.
Defecte: blana cu densitate redusă, părul prea lung sau
prea scurt.
Specializare: carne
Utilizare: hobby, carne și blană

NEOZEE L. ROȘU Culoare: roșcată cu luciu intens
L. urechi: 12 -12,5 cm
L. păr: 2 cm
G ♂/♀: 4,0/3,5 kg
M sex ♂&♀: 5 -6 luni
Prol. născ/înțărc: 7/6 pui
V. sacrificării: 3 luni
[Foto: http://www.thebrc.org] OFD: America de Nord, California, 1910
Descriere: cap convex, urechi erecte, trunchi ușor alungit,
înălțime medie, bine proporționat. Puful este foarte des și
părul des și aspru.
Caracteristici: docil, prezintă zone inelare perioculare
depigmentate, abdomenul și partea inferioară a cozii pot fi
colorate ceva mai deschis; la sacrificare , tineretul are 2,7
kg și o carcasă de 1,5 kg.
Specializare: carne

NEOZEEL .ALB Culoare: alb curat
L. trunchi: 47 -50 cm
L. urechi: 11 -12,5 cm
L. păr: 3 cm
G ♂/♀:4,5 -5,4/4 -5 kg
M sex ♂&♀: 5 luni
Prol. năs/înțărc: 10/8 pui
V. sacrificării: 4 luni OFD: America de Nord, 1910
Descriere: trunchi butucănos, scurt , cu o lărgime peste
normal, cu musculatura foarte bine dezvoltată și blana
foarte deasă.
Caracteristici: animale precoce, prolifice, remarcabile prin
capacitatea de alăptare și îngrijire a puilor; la sacrificare
tineretul are 3,2 kg și o carcasă de 1,9 kg.
Specializare: carne[Foto: http://www.thebrc.org]

CALIFORNIAN Culoare: alb curat fără amestec
de cenușiu sau galben
L. urechi: 11 -12 cm
L. păr: 3 cm
G ♂&♀: 3,50 -4,75 kg
M sex ♂&♀: 5 -6 luni
Prol.năs/vii: 8-10/8-9 pui
V. sacrificării: 5 luni OFD: America de Nord, 1923
Descriere: trunchi masiv, lat și cu o musculatură puternică.
Ochi roșii, urechile în V, puternice, bine acoperite cu păr și
rotunjite la capete.
Caracteristici: docil, extremități (bot, urech i, membre,
coadă) negre, la sacrificare tineretul are 3,2 kg și o carcasă
de 1,9 kg.
Specializare / utilizare: carne, hibrizi industriali
[Foto: http://www.thebrc.org]

ANGORA Culoare: angora alb și colorat
Prod. lână ♂/♀ : 900/750 g
L. urechi : 13-13,5 cm
G: 3,5 kg
M sex ♂/♀: 7/8 luni
Prol. năs/înțărc: 7/6 pui
V. sacrificării: 12 -60 luni
[Foto: http://www.cuniculture.info] OFD: 1723 în Franța , apoi în Anglia, Franța și Danemarca
Descriere : trunchi ușor alungit, cilindric, bine proporționat
cu o lățime și o adâncime mare; cap convex cu urechi în V.
Densitatea și lungimea lânii sunt uniforme; este de 10 ori
mai călduroasă decât cea de oaie
Caracteristici: caracterele de rasă determină frumusețea:
clopoțeii urechilor, moțul frunții, bărbia, favor iții obrajilor și
perdelele membrelor .
Specializare / utilizare: lână, mohair

ALASKA Culoare: negru strălucitor cu
reflexe albăstrui
L. urechi: 11,5 -12 cm
L. păr: 3 cm
G ♂&♀: 3,1 -4,0 kg
M sex ♂/♀: 9 -10/7-8 luni
Prol.năs/vii: 7 -10/6-8 pui
V. sacrificării: 6 (7 -12) luni
[Foto: http://www.thebrc.org] OFD: 1911, Germania, obținut prin încrucișările raselor
Olandeză, Rusească, Havana și Argintii.
Descriere: urechi în V, trunchiul este butucănos și bine
proporționat, nările negre, ochi de culoare m aroniu închis.
Linia spatelui este rotunjită , cu crupă bine îmbrăcată în
musculatură.
Caracteristici: la sacrificare are 2,5 -2,8 kg și o carcasă de
1,4-1,6 kg.
Specializ./utilizare: carne

HASEN Culoare: maro -roșcat, vulpie,
strălucitoare
L. urechi: 12,5 -14,5 cm
L. păr: 2,5 cm
G ♂&♀: 3,5 -4,25 kg
M sex ♂/♀: 10/8 luni
Prol. năs/înțărc: 8 -10/6 pui
V. sacrificării: 7 -8 luni
OFD: Belgia
Descriere: cap cu profil drept, urechi în V; corpul mult
alungit, înălțat, cu abdomenul purtat ridicat față de sol;
membre anterioare lungi , subțiri și drepte; pieptul lat și
frumos purtat; codița lungă și purtată dreaptă. La
sacrificare tineretul are 3 kg și o carcas ă de 1,40 kg.
Defecte: corpul îndesat, membre anterioare scurte, codița
prea scurtă, urechile sub 14 cm.
Utilizare: blană, piele, hobby și carne
[Foto:h ttp://www.petplanet.co.uk]