Cum Vinde Un Hipermarket Craciunul

Agronomie

Cum Vinde Un Hipermarket Craciunul

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul I

1.1 Publicitatea modernă

1.2 Marketingul ca proces complex (faptul că marketingul presupune comunicare, PR, vânzări)

1.3 Obsesia de consum (cum gândește, se comportă consumatorul, studii)

1.4 Mesajul publicitar,

– Textul și imaginea în campanie publicitară(in studiu de caz referire la cataloage, mesaje promo outside the store, in the store)

1.5 Strategii persuasive publicitare (decizia e la raft, metode de acaparare a clientului)

1.6 Marketing eficient (tipuri marketing, exemple: promoții- sampling)

1.7 Efecte în timp ale campaniilor publicitare (clișee textuale, identitatea brand-ului, brand awareness)

Capitolul II

2.1 Crăciunul- semnificații tradiționale și moderne (Crăciunul ca relație dintre laic, tradiție, spiritualitate și strategie de marketing)

2.2 Emoționalul în publicitate

2.3 Mitul publicitar versus clișeul publicitar

Capitolul III. Studiu de caz

3.1 Planificarea campaniei de Crăciun (plan de marketing, logistică, punere în scenă, crearea unei scene de basm într-o lume a retail-ului)

3.2 Tradiționalism versus efectele globalizării (obiceiuri redate în campania de Crăciun, clișee de marketing utilizate)

Comunicarea prin imagine (rolul semnificațiilor, coloristică, aranjare în pagină )

Comunicarea textuală

Mituri utilizate în campanie

Capitolul I

1.1 Publicitatea modernă

1.2 Marketingul ca proces complex (faptul că marketingul presupune comunicare, PR, vânzări)

1.3 Obsesia de consum (cum gândește, se comportă consumatorul, studii)

1.4 Mesajul publicitar,

– Textul și imaginea în campanie publicitară(in studiu de caz referire la cataloage, mesaje promo outside the store, in the store)

1.5 Strategii persuasive publicitare (decizia e la raft, metode de acaparare a clientului)

1.6 Marketing eficient (tipuri marketing, exemple: promoții- sampling)

1.7 Efecte în timp ale campaniilor publicitare (clișee textuale, identitatea brand-ului, brand awareness)

Capitolul II

2.1 Crăciunul- semnificații tradiționale și moderne (Crăciunul ca relație dintre laic, tradiție, spiritualitate și strategie de marketing)

2.2 Emoționalul în publicitate

2.3 Mitul publicitar versus clișeul publicitar

Capitolul III. Studiu de caz

3.1 Planificarea campaniei de Crăciun (plan de marketing, logistică, punere în scenă, crearea unei scene de basm într-o lume a retail-ului)

3.2 Tradiționalism versus efectele globalizării (obiceiuri redate în campania de Crăciun, clișee de marketing utilizate)

Comunicarea prin imagine (rolul semnificațiilor, coloristică, aranjare în pagină )

Comunicarea textuală

Mituri utilizate în campanie

[NUME_REDACTAT] este pe bună dreptate ridicată la rang de știință, iar acest lucru se întâmplă pe bună dreptate. Acest domeniu înglobează pe lângă cunoștințele practice de producție multimedia, cunoștințe de comunicare, semiologie, sociologie și psihologie. În orice proces de construcție a unui mesaj, fie el publicitar sau nu, contează foarte mult raportul dintre cerere și ofertă, deasemenea așteptările publicului țintă, astfel sociologia devenind vitală preproducției publicitare. Psihologia este esențială în generarea efectului scontat prin aplicarea ideii creative, acest lucru fiind posibil prin scenarizarea adecvată și utilizarea simbolurilor potrivite, de impact.

În prezent, comunicarea este direct legată de procesul de vânzare. Vorbind la un interviu, ne vindem cunoștințele, ne vindem pe noi practic. Simpla interacțiune cu un interlocutor capătă de multe ori aspecte de negociere, de promovare a unei idei, sau chiar de vânzare. Pragmatismul capătă contur în toate aspectele sociale. În acest context, este interesant de observat care sunt noile practici ale oamenilor din industrie, meniți a se ocupa cu prospectarea pieței, planificărea strategică și construirea mesajelor cu efect persuasiv imediat, altfel spus a actorilor din marketing.

Atribui denumirea de „actori” celor din marketing pentru că ei sunt la intersecția dintre publicitate și vânzare, așa cum actorii sunt la interecția dintre scenariu, regie și public. Contează cum acționează cei din marketing, pentru ca o campanie să aibă succes și vânzări, așa cum contează jocul actorices pentru ca piesa de teatru să fie apreciată și aplaudată.

Interesul personal pentru procesul de marketing se datorează actualului loc de muncă, în cadrul [NUME_REDACTAT], hipermarket în cadrul căruia am avut ocazia să învăț prin observație, să identific aspecte teoretice, dar mai ales să analizez reacții ale clienților, implicit să văd cum răspund aceștia la stimulii de marketing.

Este binecunoscut faptul că acest lanț de hipermaket-uri are preveniență franceză, ceea ce întărește procesul de globalizare, pe care românii îl îmbrățișează cu apetență mai ales vis-a-vis de tradiții, obiceiuri, dar și prin prisma dezvoltării tehnologice si organizării, aspecte principale benefice în acest proces. Consider interesant de analizat dacă politica de organizare, comunicare respectă întocmai procedura țării mamă sau totul suferă un proces de adaptare nevoilor, așteptărilor clienților români. Sunt tradițiile românești regăsite în strategiile de marketing? Care sunt elementele de marketing împrumutate și care este efectul utilizării acestora în construcția mesajului publicitar?

Cât de mult contează mesajul publicitar și cum se comportă consumatorul, cum face decizia de achiziție și ce anume îl determină să cumpere mai mult sau un anume produs? Acestea sunt doar câteva întrebări la care îmi doresc să găsesc răspunsuri prin analiza pe care o voi realiza în această lucrare.

Întrucât perioada sărbătorilor de iarnă este una semnificativă pentru marketeri, am ales ca în studiul de caz să fac referire la marketingul contemporan specific Crăciunului.

Ipotezele lucrării sunt următoarele:

Dacă mesajul vizual este de impact, atunci clientul va reține produsul și va alege implicit, hipermarketul în cauză, în devavoarea celorlalte concurente. Pe același principiu, dacă se aplică strategii vizuale semnificative în crearea mesajului publicitar, atunci clientul va alege un anume produs dintr-o lista de produse similare.

Aplicându-se strategii publicitare cu modele occidentale, atunci clienții vor fi influențați spre cumpărare, datorită trand-ului acceptat și perceput ca evoluție, modernism.

Dacă marketerii folosesc simboluri cu tradiție românească, atunci cliențiilor le va fi trezit spiritul patriotic și vor avea o reacție pozitivă în procesul de achiziție.

În studiul de caz voi puncta și impactul mesajului vizual, analizând reclamele outdoor, indoor, door to door, cele de la raft, evidențiind importanța memoriei versus impactul cu produsele la raft și procedeul de alegere finală. Voi analiza pe materialele de promovare semnificațiile semnelor iconice, mesajul textual, aranjarea lor în pagină și alte strategii de evidențiere pentru produsele promovate. Este interesat și de observat dacă în realizarea campaniei de comunicare specifică sărbătorilor de iarnă se pune accent pe tradiții românești sau se merge pe strategiile de marketing internaționale. Rezultatul este util pentru a puncta atenția pe care Carrefour o acordă identității tării gazdă, pentru că, în definitiv, hipermarketul reprezintă un business străin pe teritoriul românesc și ar trebui să se adapteze obiceiurilor naționale.

În funcție de confirmările sau infirmările ipotezelor de lucru, voi avea posibilitatea să trag niște concluzii referitoare la modul în care Carrefour marketează cel mai important moment de vânzare al anului.

Capitolul I

1.1 Publicitatea modernă

Indiferent de abordare, din punctul meu de vedere, cauzele globalizării mass-media sunt reprezentate de două elemente aflate în strânsă legătură: tendința de globalizare la nivel social, cultural, economic si politic și evoluția tehnologică ce permite circularea rapidă a informației și o face accesibilă sub numeroase formate. Dacă în secolul al XVI-lea dura nu mai puțin de șase luni ca informația să ajungă de pe bătrânul continent la coloniile englezești de peste Atlantic, acum tot ce ne dorim să aflăm se găsește la un click distanță.

Efectectele pe care globalizarea le are asupra mass-mediei sunt din cele mai diverse și pot fi analizate pe mai multe planuri. Se poate vorbi, în primul rând, fiind un aspect evident al globalizării, în plan economic, de extinderea giganților media. Companii cu cifre de afaceri de miliarde de dolari, precum AOL [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] sau Sony si-au extins afacerile pe toate continentele. Mai mult decât atât, produsele lor, atât cele media, cât și cele electronice de receptare a informației indiferent de suportul pe care aceasta este trimisă, s-au diversificat și adaptat nevoilor fiecărui public căruia ele se adresează.

Este interesant de observat traseul publicitar al marilor companii și modul în care circulă informația la nivelul domeniului de advertising. Deseori ideea publicitară a unor brand-uri renumite pleacă de peste ocean. În funcție de cultură și aprecierile oamenilor de publicitate locali, reclama va fi preluată identic și difuzată, sau va fi adaptată la nivel naționa, pentru ca mesajul său să fie adaptat pieței în cauză.

Așadar și în cazurile companiilor gigant și în discursul despre uniformizarea formatelor reclamelor trebuie luat în considerare relația global-local. Mai exact trebuie observat faptul că deși tendința este de globalizare prin extinderea circulației acestor produse care au un trunchi comun de caracteristici, faptul că acestea se adaptează cerinței publicului reprezintă o localizare a acestora, mai mult decât o globalizare.

Creatorii de publicitate au un rol destul de dificil atunci când pornesc procesul de creație. Fie că au un brief, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, pe care trebuie să îl respecte întocmai, fie că pot da frâu liber imaginației după propriul scenariu, aceștia trebuie să fie conștienți că scopul final al mesajului este să vândă.

Există o mare diferență între psihologia reclamei și psihologia consumatorului, iar publicitarii trebuie să țină cont și de acest aspect. Contrar, mesajul lor nu va reuși să vândă, prin urmare, reclama nu va avea suscces. Deși legăturile dintre cele două sunt evidente, ele reprezintă direcții fundamentale diferite în psihologie.

Psihologia consumatorului de care vorbește [NUME_REDACTAT] (2004, p.14) este experimentală, psihologii experimentaliști proiectează de obicei design-uri care arată cum se aseamană oamenii în răspunsul pe care îl dau la stimuli și cum pot fi interpretate aceste răspunsuri pentru a explica comportamentele lor.

Psihologia reclamei este diferită, deoarece reprezentanții psihologiei diferențiale sunt axați pe persoană, căutându-i calitățile și caracteristicile pentru a putea să îi înțeleagă comportamentul persoanei care comunică.

Termenii pe care îi regăsesc în practicile oamenilor din publicitate sunt specificați în engleză din simplul motiv că astfel ilustrate, conceptele vor fi percepute cu o mai mare credibilitate. România merge foarte mult pe fenomenul globalizării, împrumutând fel de fel de practici și elemente de construcție a vieții în societate. Deși conceptele pe care le-am identificat a fi niște practici de hard selling nu figurează în surse, definirea lor în limba engleză va fi mai interesantă, mai atrăgătoare.

Marketingul ca proces complex (faptul că marketingul presupune comunicare, PR, vânzări)

Momentul anilor '90 este reprezentativ pentru începutul democrației. Această democrație de tip capitalist a avut implicații felurite asupra societății și a vieții spirituale a cetățenilor. [NUME_REDACTAT]-Oancea punctează niște caracteristici relevante privind schimbările perioadei în cauză: „este vorba despre accentul deosebit care s-a pus din 1990 încoace pe comercializarea oricăror tipuri de produse, și ca atare, și a celor spirituale. Simbolurile mai mult sau mai puțin religioase, sărbătorile și obiceiurile poporului nostru sunt în prezent tot mai des ținta micilor și marilor comercianți.”

În acest fel, mesajul marketer-ilor pare individualizat și special creat, gândit pentru cumpărătorul român. Conceptul este unul simplu, respectând criteriul cerere-ofertă. Atât timp cât românii consumă produse tradiționale, de ce nu ar lărgi sfera de producție producătorii străini pentru a suplini cererea, respectiv nevoile sau așteptările lor. În acest fel au ajuns multinaționale precum Mc'Donald's să vândă mici românești, chifteluțe sau papanași, sub egida „Sărbători românești”. În acest fel sunt câștigați noi clienți care poate până acum aveau o aversiune față de brand-ul american și nu se numărau printre clientela lanțului de restaurante.

De multe ori, adaptarea simbolurilor românești la strategii de marketing străine nu face altceva decât să rezulte un fiasco privind gradul de realism și semnificație: „De la simpli [NUME_REDACTAT] de pe sticlele promoționale de sucuri, bere, ulei, până la marionetele alpiniste agățate pe diversele clădiri din centrul Bucureștiului, care voind să sugereze, probabil, metoda modernă de aducere a cadourilor, reușesc, mai degrabă să ne inducă ideea atacului unui [NUME_REDACTAT] infractor, de la comercializarea unui întreg arsenal de inimioare și ursuleți, de multe ori cu un gust îndoielnic, până la realizarea unor adevărate emisiuni-concurs maraton dedicate, chipurile, [NUME_REDACTAT], toate acestea nu sunt altceva decât mutilări ale semnificațiilor simbolurilor sau sărbătorilor în cauză, atentate la latura spirituală a vieții.”

În consecință, nu se poate aprecia că această formă de capitalism comercial este benefică valorilor, obiceiurilor sau tradițiilor românești. Pericolele strategiilor de marketing care utlizează acest sistem pot include aspecte precum: sufocarea sărbătorilor prin reclame, sindromul cadourilor, profanarea unor momente de sărbătoare prin comprimarea lor la bani, consum și profit.

1.3 Obsesia de consum (cum gândește, se comportă consumatorul, studii)

[NUME_REDACTAT] este cunoscut pentru studiile sale în sociologie. În lucrările “Sistemul obiectelor” și “Societatea de consum” se preocupă de problema psihologică a consumului în societățile capitaliste, de problema obsesiei pentru consum.

Publicitatea revelează într-o mai mică sau mai mare măsură, două din cele trei imperative fundamentale cerute de captarea mediatică: spectacolul și empatia. Dar dacă ea caută să capteze o țintă, o face înainte de toate, pentru a conduce, prin diferite strategii, către un act de consum. Prin aceste discursuri, publicitatea țintește un obiectiv pe care se ferește să-l clarifice: a face cunoscut un produs consumatorilor potențiali, pentru a-i asigura vânzarea.

Cu săptămâni bune înainte de „sărbătorile marketing-ului”, media este invadată de mesaje cu promoții, concursuri, lansări de produse, rapoarte de responsabilizare socială ale companiilor sau simple campanii de comunicare utilizând simboluri specifice perioadei în cauză. [NUME_REDACTAT] există un fenomen paradoxal. Deși media prezintă o situație economică precară, fiecare găsește resursele necesare pentru a cumpăra toate cele de trebuință pentru masa specifică sărbătorii ce urmează, iar magazinele rămân goale, fiind chiar nevoite să prelungească programul pentru a face față cererii și implicit, să suplimentele stocurile pentru produsele specifice: carne de miel, ouă, cozonaci de Paște, și carne de porc, cârnați, leber, bomboane de pom și cele de trebuință bradului pentru Crăciun.

În special în perioada Crăciunului, oamenii sunt înnebuniți să caut cadouri pentru cei dragi, iar dacă există resurse financiare, cu atât mai mult, cumpărătorul va găsi ceva potrivit pentru sine, cadoul pe care și-l oferă singur, ca un simplu capriciu de îi va crește stima de sine și va atrage aprecieri din partea apropiaților, atunci când este cazul.

În fiecare an se observă același obicei de achiziție: oamenii un moment prielnic, o sărbătoare, precum Crăciunul, pentru ca în sfârșit să cumpere un obiect, lucru de care are nevoie. Se pare că fixarea unui moment de acest gen, reprezintă un imbold de mobilizare și este mai predispus să renunțe la niște bani pentru a-și cumpăra acel lucru dorit. [NUME_REDACTAT] susține că nu este doar o recompensă pentru dorințele de achiziție reprimate, după cum urmează: „Utilizarea sărbătorilor drept prilejuri de a ne face nouă înșine cadouri, precum și belșugul pe care unii dintre noi sunt dispuși să-l mimeze de sărbători în pofida nivelului nostru de trai scăzut, decât un sindrom al capitalismului comercial, or o reminiscență a risipei saturnalice.”

O imagine poate spune cât o mie de cuvinte. De aceea publicitari folosesc imagini puternic semnificative, pentru a oferi impact asupra produsului pe care îl reprezintă.

Modul de folosire cotodiană a obiectelor constituie o schemă aproape autoritară de prezumție a unei lumi. Or, ceea ce ne arată obiectul tehnic , care nu pretinde decât o participare formală, e o lume lipsită de eforturi, o abstractizare și o mobilitate totală a energiei, o eficiență totală a gestului-semn. Mitul funcționalist e însă doar o prezumție asupra totalităților tehnice, plecând de la semne. ”

„În sistemul coerent actual, reușita unui ansamblu se află la nivelul constrângerilor de abstracție și asociere. Termenul de ansamblu, corelat cu cel de ambianță, reintroduce orice element posibil în logica sistemului, oricare ar fi subiectivitatea investită". Toate elementele vizuale care alcătuiesc întregul, adică mesajul în sine, capătă în contextul semnificației reclamei un rol mitologic. Având la bază strategii de marketing, ce presupun atât interesul pentru a decodifica mesajul, dar și elementul persuasiv, în general reclamele folosesc tehnici variate de atragere a atenției și de a stimula gândirea astfel încât să fie reținute.

În contextual astfel creat, consider că [NUME_REDACTAT] are dreptate atunci când susține că societatea se întâlnește cu obsesia pentru consum. Iar pentru că producătorii de publicitate cunosc slăbiciunile populației, manipulează prin mesaj și reușesc să determine potențialul client să simtă o nevoie de acel produs fie prin stimuli afectivi, fie prin tehnici ce amintesc de Piramida lui Maslow, astfel încât, într-un final, individul devine cumpărător. În acel moment, al nu achiziționează doar un produs, ci o poveste a produsului, care sugerează apartenența la lumea din care face parte clientul respectiv.

Revenind la atitudinea pro sau contra celor susținute de Baudrillard în studiile sale, consider că are foarte mare dreptate, întrucât strategiile de manipulare ale brandurilor nu mai cunosc limite și ar face uz de orice sistem afectiv, identitar, astfel încât să ajungă mai ușor la public și să influențeze în sensul dorit.

Societatea de consum reprezintă societatea contemporană ce aparține de țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, deasemenea produse peste cerința consumatorilor de cei care dețin monopoluri, impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată.

Există și genul de reclamă care știe exact publicul său țintă și i se adresează ca atare, folosindu-se de repere sociale cu care se identifică, chiar tradiții și obiceiuri. Însăși ideea dă dreptate teoriei societății de consum, însă de data aceasta, cred că imaginarului creator îi este permis să se folosească de elementele simbol ale zonelor, ceea ce cu siguranță va mulțumi orgoliul publicului vizat.

Consumul devine un “mod activ de relație (nu numai cu obiectele, ci și cu colectivitatea și cu lumea), un mod de activitate sistematică și de răspuns global pe care se întemeiază întregul nostru sistem cultural". De aici rezultă că nu consumăm obiectul, ci relația în sine.

Constrângerea de a consuma nu e datorată vreunei fatalități psihologice, (cine a băut va bea și de acum încolo). Nu putem constrânge consumul iar oamenii de publicitate cunosc acest fapt și profită la maxim, înregistrând câștiguri foarte mari de pe urma campaniilor inspirate.

Comportamentul de consum presupune verificarea produsului și a felului în care acestea răspund dorințelor și nevoilor consumatorului. Conform lui Wright și Lynch (1995), încrederea consumatorului este mai mare în cazul unei experiențe de consum în mod direct, decât atunci când acea experiență este comunicată printr-un demers publicitar. Aceeași concluzie au ajuns și Nowlis și McCabe: consumatorul preferă să experimenteze personal produsul și proprietățile sale materiale, decât ca aceasta să le fie descrise verbal.

Alegerea unei mărci preferate se face în trei etape, fiecare fiind mai dificile atunci când decizia este luată în urma contactului direct decât atunci când este luată prin intermediul comunicării publicitare.

În primul rând, insușirile senzoriale ale mărcilor trebuie să fie codificate cu exactitate de către consumator. Deoarece, prin natura lor, caracteristicile senzoriale ale produsului sunt complexe și ambigue, este mai dificil de codificat.

În al doilea rând, comparațiile între diversele mărci se fac secvențial. De aceea, însușirile senzoriale din prima experiență trebuie reactualizate în mod corect din memorie.

În al treilea rând, trebuie luat în considerare faptul că diferențele mărcilor comprate sunt evaluate în timpul luării deciziei, procesul alegerii fiind afectat de măsura în care acestea pot fi "aliniate" pe baza unor catacteristici similare.

1.4 Mesajul publicitar (cataloage, mesaje promo outside the store, in the store)

În general, publicitatea, este percepută ca o formă plătită de prezentare și promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio si TV) de către un sponsor bine precizat. Multe companii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestora, care presupun interesul pentru produs/ serviciu și achiziționarea.

Reclama (clamare) ar fi, după G. Lochard și H. Boyer (1998), primul tip de publicitate, scopul său fiind acela de a face cunoscut un bun de consum și caracteristicile sale, în special prețul.

Reclama este acea activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

Publicitate este promovarea realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. [NUME_REDACTAT] organizații folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns, o reacție din partea acestuia. Analizând comparativ termenii publicitate și advertising, observăm că percepția generală se schimbă. În realitate, publicitatea înseamnă acțiunile prin care faci cunoscut un lucru publicului, o difuzare de informații în public, caracterul a ceea ce este public.

Advertising-ul face referire la pachetele plătite de promovare pe canalul necesar. De regulă, agențiile de publicitate sunt cele care decid mediul propice și eficient de comunicare plătită a unei companii, pentru ca aceasta să se bucure de feedback prin sau vânzări directe și implicit de succes.

Indiferent de modalitatea de promovare a mesajului unei companii, acesta trebuie să respecte niște criterii:

Dacă este emis în online, trebuie să includă elemente de multimedia (text, imagine,link video, trimitere către alte articole, link-uri conexe). Vizibilitatea, exemplificarea ajută receptorul mesajului să priceapă, iar un mesaj bine contstruit cu siguranță îl va influența, măcar ca brand awareness.

Orice mesaj comunicat trebuie să includă cuvintele cheie ale conceptului de promovat. Aceasta este o strategie care ajută la strategia [NUME_REDACTAT] Optimisation. În acest fel, caracteristice brand-ului ajută site-ul, respectiv mesajele comunicate să crească în clasamentul Google, mai ales dacă brand-ul include un magazin online, ca în cazul [NUME_REDACTAT].

Deși serviciul de advertising este realizat de firme specializate în publicitate, departamentele de comunicare trebuie să țină cont de aspectele menționate și să le integreze în brief-ul oferit agențiilor, pentru ca publicitatea realizată de oamenii de comunicare din companie să fie în concordanță cu advertising-ul ca serviciu extern.

Textul și imaginea în campanie publicitară

Comunicarea prin imagine se realizează cu ajutorul diverselor instrumente de comunicare, cum ar fi: televizor, video, calculator, videoproiector, diapozitive. Dezvoltarea acestui tip de comunicare se datorează nevoii moderne de a însoți orice transmitere de mesaje cu imagini care pot prezenta produsul ca atare, fotografia lui, schema de funcționare, părți componente, hărți, grafice, fotografii.

Imaginile vizuale trebuie să îndeplinească anumite funcții.

să atragă atenția prin elemente cum ar fi contrastul, culoarea, compoziția neobișnuită;

să informeze, să joace rolul de mediator al unor trăiri;

să constituie un instrument important în influențarea comportamentului uman.

Percepția este strâns legată de memorie. Ea mobilizează ambele emisfere ale creierului, deși emisfera dreaptă este asociată cu vederea. Stimulul vizual suscită memoria, legătura cu aceasta fiind mai srânsă decât în cazul cuvintelor, atât în ce privește stocatul informației, cât și aducerea aminte.

Percepția influențează modul în care acționăm. Dacă imaginile văzute sunt violente, persuasive sau unilaterale vom fi predispuși sau tentați să vedem și să acționăm conform specificului acestor imagini.

Reprezentarea este definită ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare, dar schematice a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor, în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Rezultat al procesului de reprezentare, imaginea mentală păstrează o mare asemănare cu cea perceptivă, ce cuprinde însușiri intuitive, figurative.

Reprezentările vizuale au o funcție importantă în cadrul procesului complex al imaginației reproductive și creatoare, întrucât actele imaginative constă în combinarea și recombinarea imaginilor din experiența anterioară, ceea ce presupune că bogăția și varietatea reprezentărilor constituie o condiție favorabilă pentru activitatea umană, în general. De altfel, s-a constatat că memoria nu reprezintă conservarea imaginilor, ci reconstituirea lor.

Viața omului și a societăților sunt legate de realități palpabile și de imagini iconografice, artistice și mentale, dar nu există imagini cărora să nu le corespundă cuvinte, așa cum nu există cuvinte care să nu fie acompaniate de imagini. Ele sunt mijloacele pe care indivizii le folosesc în procesul comunicării.

Termenul imagine provine din latinescul Imago și poate fi definit ca ansamblul percepțiilor pe care un individ le are față de un obiect. Dar percepția noastră asupra lumii nu este suma percepției unor părți componente, ci o percepție globală care cuprinde totalitatea așteptărilor, ideilor și sentimentelor pe care le are o persoană față de un obiect. Imaginea este portretul subiectiv, impregnat psihologic și cultural al realității.Putem spune că imaginea este un mediu prin care se comunică o informație vizuală, atât prin formă, cât și prin conținut.

În ceea ce privește imaginea, în tipologia semnelor, Pierce o va include în clasificarea sa ca pe o subcategorie a icoanei. Putem vorbi de un caracter heterogen al imagini, înțelegând prin aceasta felul în care ea reunește și coordonează într-un cadru fix (între niște limite) diferite categorii de semne: "imagini" în sensul teoretic al termenului (semne iconice, analogice) dar și semne plastice: culori, forme, compoziție internă, textură, și semne lingvistice, limbaj verbal. Relația dintre ele, interacțiunea dintre ele, dă un sens pe care noi am învățat, mai mult sau mai puțin conștient, să-l descifrăm.

Mijloacele de comunicare sunt reprezentate de mijloacele tehnice sau fizice de convertire a mesajului într-un semnal capabil să fie transmis printr-un canal. Imaginile publicitare sunt dintre imaginile care se pretează cel mai bine la analiză. Adesea sinonime chiar cu termenul de "imagine", ele constituie un fel de prototip de imagine mediatică, atunci când este vorba despre mai mult decât o imagine. Ea a fost una dintre primele obiecte de observație pentru semiologia imaginii de debut a anilor 1960 și care, la rândul ei, a introdus un nou arbore teoretic în publicitate.

În anii 1960 Barthes elaborează mecanismul de funcționare a imaginii în termeni de retorică. Propunerea este încă timidă, dar Barthes înțelege totuși termenul de retorică sub două aspecte: pe de-o parte ca mod de convingere și argumentare (ca inventio) și pe de altă parte, în termen de figuri (stil sau elocutio) și acestea legate de imagine. Barthes îi recunoaște imaginii facultatea de a provoca o semnificație secundară plecând de la o semnificație primară, de la un semn plin. De exemplu, fotografia (semnificant) care îmi permite să recunosc tomate, ardei iuți sau cepe (semnificați) constituie un semn plin (un semnificant legat de un semnificat).

Mesajul este acel lucru pe care un emițător îl transmite, indiferent de mijlocul de comunicare folosit. Pentru semioticieni mesajul reprezintă construcția de semne care, prin intermediul interacțiunii cu ceilalți receptori, produce înțelesuri. Important este textul și modul în care este citit. Lectura este procesul de descoperire a semnificațiilor, proces care apare atunci când cititorul interacționează cu textul sau îl negociază. Negocierea înseamnă antrenarea experienței culturale a cititorului în legătură cu semnele și codurile care compun textul. Astfel, cititori cu experiențe sociale diferite sau aparținând unor culturi diferite pot găsi înțelesuri diferite în același text.

1.5 Strategii persuasive publicitare (decizia e la raft, metode de acaparare a clientului)

– Realizarea de reclamele simple

Limbajul publicității se recomandă a fi unul codificat, care să presupună gândire din partea receptorului. Tocmai pentru ca acesta să poată înțelege mesajul, este bine ca limbajul să fie unul accesibil publicului larg și în același timp să poată îndeplini scopul textului, mai exact intenționalitatea reclamei, de a furniza un mesaj comprehensibil publicului țintă.

Reclamele simple sunt mult mai apreciate, în defavoarea celor foarte încărcate, care obosesc ochiul și te determină să renunți la a mai încerca să descifrezi mesajul, întrucât au fost folosite fie mai multe stiluri de scriere, fie prea multe culori, ori reclama este mult prea încărcată.

– Nu se vinde produsul, ci beneficiile sale

Cu siguranță o campanie de publicitate vrea să maximizeze toate resursele sale pentru a ajunge la cât mai multă lume. Pentru ca acest lucru să fie posibil, se ține cont și de următorul aspet: caracteristicile forte ale produsului sunt cele care trebuie promovate, valorificate, și nu semnificantul în sine. Aceste puncte tari sunt ușor de identificat prin realizarea unei analize SWOT.

– Aluziile sexuale garantează success

Este binecunoscut faptul că sexul frumos vinde de când s-au pus bazele publicității și până astăzi. În cazul unui viitor brand care vrea să își creeze o imagine bună, care să sugereze rafinament, elenganță, reclamele vizuale deocheate nu ar face atlceva decât să atragă atenția bărbaților, care de această dată sunt excluși din start din publicul potențial.

În schimb, se recomandă utilizarea unui simbol al feminității, care sugerează cele menționate și mai presus de orice, reprezintă statutul social al celui care o poartă.

– Folosirea celebrităților este binevenită. Astfel, notorietatea persoanei care va avea funcția de brand ambassador va fi un plus în a atrage atenția, iar mesajul publicitar își va îndeplini funcțiile.

Indiferent de scopul creatorului, dacă un mesaj este prea încifrat și folosește cuvinte greoaie, scopul publicitar nu va fi cel scontat. Prea multe fraze, sau un text prea lung nu vor reuși decât să plictisească receptorul, care cu siguranță va respinge reclama respectivă.

– Folosirea elementelor de contrast

Reclamele de astăzi trebuie să vină cu imagini ieșite din comun. Și una dintre tehnicile care permit obșinerea unei astfel de imagini constă în folosirea contrastelor. O imagine banală nu se va evidenția în condițiile în care mesajele publicitare sunt pretitindeni, fie că vorbim de panouri stradale, site-uri web accesate pe mobil sau reviste.

– Utilizarea elementelor care emoționează.

Dacă sexul vinde, atunci în mod clar, copiii și animalele emoționează. Care este diferența? Nici una, întrucât emoțiile vând la fel de bine. poate avea succes dacă reușește să emoționeze cititorul. Iar copiii și animalele funcționează în acest caz foarte bine.

– [NUME_REDACTAT] ca textul publicitar să fie citit în întregime, mesajul trebuie să fie lizibil. Realitatea este că mulți cititori renunță la descifrarea mesajului pentru că acesta li se pare greoi. Ca urmare, marea provocare pentru oamenii de publicitare este să facă procesul lecturii, al vizionării unuș cât se poate de simplu. Doar conținutul în sine nu va atrage cititorii. Cel mai bine scris, mai plin de semnificație și mai eficient text va fi ignorat dacă nu este lizibil.

1.6 Marketing eficient (tipuri marketing, exemple: promoții- sampling)

În perioada sărbătorilor, fie ele de Paște sau de Crăciun, companiile lansează concursuri prin care promit câștigâtorilor premii la care oricine visează, și deși șansele sunt extrem de mici, ambajalul care menționează posibilitatea de participare la concursul ce oferă premiul mult dorit va influența decizia de achiziție. „Produsele promoționale – cadou (de cele mai multe ori doar ambalate festiv) la prețuri promoționale (de cele mai multe ori la fel de mari ca în restul anului, dacă nu chiar mai mari, fiindcă, în definitiv este vorba de altfel de produse, unele presupuse noi) umplu piețele și supermarket-urile.”

1.7 Efectele în timp ale campaniilor de publicitate

O societate devine modernă în momentul în care activitatea ei principală este producerea și consumul de imagini, când imagini cu puteri extraordinare determină nevoile noastre de la realitate și sunt substitute dorite în locul experienței proprii, devenind indispensabile unei economii sănătoase, stabilității politice și căutării fericirii.

La începutul său, publicitatea avea rolul de a informa consumatorul de apariția unui nou produs. Acum, rolul ei este de a construi imaginea produsului, imagine care necesită suporturi culturale care să o faca verosimilă și acceptată.

Publicitatea poate avea o influență atât de puternică asupra societății încât poate face oamenii să creadă că cu cât cumpără mai multe produse, cu atât vor fi mai fericiți. Această afirmație se argumentează pornind de la teoria că reclamele au creat o cultură a consumatorului în care cumpărarea de noi produse devine fundația valorilor, plăcerilor și scopurilor societății.

Publicitatea are un impact social major prin susținerea comunicării mass-media. Ziarele, revistele, posturile de radio, televiziune au ca sursă principală de venituri publicitatea, de aceea reclamele de comunicare și informare în masă sunt gratuite sau costă foarte puțin. Fără această sursă de venit, acestea nu ar exista sau nu s-ar fi dezvoltat așa cum le vedem astăzi. Având un rol atât de important în economie, influența publicității asupra canalelor de știri ar putea fi foarte mare și din această cauză ar putea îngrădi curgerea liberă a informației. De exemplu, reporterii și editorii vor ezita în momentul în care ar trebui să prezinte o știre negativă legată de un sponsor important. Ca rezultat, societatea s-ar putea să nu fie prevenită despre o eventuală acțiune dăunătoare a acelui sponsor. Cei mai mulți membri ai canalelor media de știri neagă existența unei asemenea presiuni din partea sponsorilor. Există, însă, și voci care recunosc că nu ar putea să fie foarte agresivi în scrierea unui articol care ar putea deranja un sponsor important.

Pot exista și alte metode prin care publicitatea poate avea un efect negativ asupra societății și a mijloacelor de informare. De exemplu, companiile care vor să-și facă publicitatea la televiziune vor alege programele cele mai populare, lipsite de controverse, pentru evitarea unei anumite părți a audienței. Drept urmare, acestor audiențe li se oferă programe de divertisment originale sau mai nonconformiste, sau programe de știri referitoare la anumite teme mai controversate. Sponsorii sunt interesați ca reclamele lor să ajungă la consumatori cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, iar show-urile sunt construite în așa fel încât să atraga acele categorii de vârstă. Dacă ratingul show-ului scade sau nu atrage publicul țintă, suportul pentru acel show va fi retras și nu va mai fi produs.

Copiii acordă o mare atenție televiziunii. Cercetările arată ca aceștia privesc reclamele ca pe o emisiune și de aceea nu reacționează critic la mesajele transmise și acest lucru îi face foarte vulnerabili. Mulți adolescenți își iau ca standarde de frumusețe personajele feminine și masculine care apar în reclame și încearcă apoi să le atingă cu orice preț și prin orice metode.

Există o legătură pozitivă între reclamă, atenție și nivelul cunoștiintelor indivizilor în plan cognitiv. Comportamentele afective ale reclamei iau forma unei evaluări pe care publicul o face cu privire la subiectul reclamei. În privința efectelor comportamentale, reclamele nu au o influență mare asupra celor care au convingeri înrădăcinate în timp și care sunt de regulă instruiți.O serie de modele unilaterale ale comunicării publicitare au fost propuse de Adam și Bonhomme, acestea fiind concepute ca un raport dispropoțional între emitentul unui mesaj care deține canalele mediatice și folosește limbajul pentru a persuada indivizii. Reuniți colectiv sub numele de „țintă”. Acest proces de desfășoara într-un cadru lipsit de delimitări culturale, unde participarea destinatarilor necesită o slabă participare. Aceste modele sunt împărțite în două categorii:

Modele liniare – comunicarea publicitară este considerată o înșiruire de acțiuni între autorul reclamei și reacția publicului. Expeditorul manipulează în mod deliberat mesajul astfel încât destinatarului îi este indus un sentiment de frustrare și insatisfacție care poate fi atenuat numai cu ajutorul unor anumite produse. Cea mai simplă formă a acestor modele este cea dezvoltată de Laswell, în care există un emitent, un referent (conținut), un receptor (audiența), un canal-contact (mass-media) și anumite efecte.

Modele modulare – comunicarea publicitară este abordată din aceeași perspectivă, cu schimbarea procesului în elemente care pot fi combinate fără restricție. Dintre aceste modele cele mai importante sunt modelul triadic (learn, like, do) care stabilețte comunicare în trei etape: cognitivă (a afla), afectivă (a-ți plăcea un produs) și practică (a face – o acțiune concretă) și modelul presupunând divizarea comunicării în componente precum comunicarea – emitent, comunicarea – receptor, comunicarea – referent, comunicarea – contact, comunicarea – cod.

Clișee publicitare

„Având în vedere faptul că aceleași mesaje publicitare sunt retransmise de posturi diferite, indicarea postului reprezintă doar un mod de identificare a greșelii, nu o atribuire a responsabilității. În genere, în mesajele publicitare s-au regăsit abaterile de la normă semnalate și în monitorizarea emisiunilor de televiziune: apariția pe ecran a unor texte fără diacritice (mai ales la OTV), unele erori de acord – „Arostol descoperă cele mai bine ascunse cuiburi de molii” (Kanal D) – corect: cuiburile de molii ascunse cel mai bine; „apoi vine împlinirea, podiumul, medaliile” (Prima TV, reclamă la Catena) – corect: apoi vin împlinirea, podiumul, medaliile – și mai ales formele greșite ale adverbului maximum și minimum: „în maxim 10 secunde” (OTV, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) – corect: în maximum 10 secunde; „Creditul se aprobă în maxim trei zile” (Kanal D, reclamă la [NUME_REDACTAT] Bank) – corect: în maximum trei zile; „în maxim 5 zile” (Pro TV, reclamă la BCR) – corect: în maximum 5 zile; „minim 3 luni” (Pro TV, reclamă la Prostamol) – corect: minimum 3 luni; „minim 3 indicii” (Antena 1) – corect: minimum 3 indicii; „ca să trăiești la maxim experiența UEFA EURO 2012” (Pro TV, reclamă la Orange) – corect: la maximum etc.”

Publicitatea poate avea o influență atât de puternică asupra societății încât poate face oamenii să creadă că cu cât cumpără mai multe produse, cu atât vor fi mai fericiți. Această afirmație se argumentează pornind de la teoria că reclamele au creat o cultură a consumatorului în care cumpărarea de noi produse devine fundația valorilor, plăcerilor și scopurilor societății.

Publicitatea are un impact social major prin susținerea comunicării mass-media. Ziarele, revistele, posturile de radio, televiziune au ca sursă principală de venituri publicitatea, de aceea reclamele de comunicare și informare în masă sunt gratuite sau costă foarte puțin. Fără această sursă de venit, acestea nu ar exista sau nu s-ar fi dezvoltat așa cum le vedem astăzi. Având un rol atât de important în economie, influența publicității asupra canalelor de știri ar putea fi foarte mare și din această cauză ar putea îngrădi curgerea liberă a informației. De exemplu, reporterii și editorii vor ezita în momentul în care ar trebui să prezinte o știre negativă legată de un sponsor important. Ca rezultat, societatea s-ar putea să nu fie prevenită despre o eventuală acțiune dăunătoare a acelui sponsor. Cei mai mulți membri ai canalelor media de știri neagă existența unei asemenea presiuni din partea sponsorilor. Există, însă, și voci care recunosc că nu ar putea să fie foarte agresivi în scrierea unui articol care ar putea deranja un sponsor important.

Pot exista și alte metode prin care publicitatea poate avea un efect negativ asupra societății și a mijloacelor de informare. De exemplu, companiile care vor să-și facă publicitatea la televiziune vor alege programele cele mai populare, lipsite de controverse, pentru evitarea unei anumite părți a audienței. Drept urmare, acestor audiențe li se oferă programe de divertisment originale sau mai nonconformiste, sau programe de știri referitoare la anumite teme mai controversate. Sponsorii sunt interesați ca reclamele lor să ajungă la consumatori cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, iar show-urile sunt construite în așa fel încât să atraga acele categorii de vârstă. Dacă ratingul show-ului scade sau nu atrage publicul țintă, suportul pentru acel show va fi retras și nu va mai fi produs.

Copiii acordă o mare atenție televiziunii. Cercetările arată ca aceștia privesc reclamele ca pe o emisiune și de aceea nu reacționează critic la mesajele transmise și acest lucru îi face foarte vulnerabili. Mulți adolescenți își iau ca standarde de frumusețe personajele feminine și masculine care apar în reclame și încearcă apoi să le atingă cu orice preț și prin orice metode.

Intenționalitatea brand-urilor este să genereze clișee, fie comportamentale, fie la nivel lexical. În publicitate, stereotipurile sunt utilizate în promovarea și influențarea anumitor imagini, idei și produse datorită faptului că reprezintă o modalitate facilă de a recrea anumite scheme recognoscibile care oferă publicului o senzație de familiaritate și confort .

Ipoteza legată de interacțiuni sociale este că dacă o exprimare eronată ajunge în limbajul uzual al maselor fără evaluarea corectitudinii acesteia, atunci înseamnă că expresia respectivă depășește scopul ironizării, riscul fiind de introducere în viitorul DOM, odată ce majoritatea populației va folosi respectiva sintagmă.

Strategiile de marketing se fac vizibile prin însuși profilul publicațiilor de can-can. Modalitatea de a îmbrăca informația, astfel încât să capete aspect de senzațional, inedit denotă un imaginar creativ stereotip, ușor de intuit de public.

“Sexul vinde” este un stereotip folosit în tot ce ține de marketing, iar în condițiile sistemului concurențial sexualitatea devine normalitate. Fără a se ține cont de faptul că publicațiile respective pot ajunge în mâinile copiilor și cu siguranță se întâmplă acest lucru, patronatele ziarelor de acest tip scapă de orice vină prin lipsa unor legi mai aspre.

Teoretic, sexualitatea are un impact persuasiv, care influențează în trei feluri, după cum menționează Gould (1994):

1.“Materialul sexual ar putea crește atenția dată mesajului, o condiție necesară pentru schimbarea de atitudine.

2. Materialul sexual ar putea conduce la dorință, iar plăcerea stării create s-ar putea transfera produsului sau recomandărilor din mesaj conducând la o schimbare de atitudine.

3. Produsul, instituția sau recomandările din mesaj ar putea să primească o încărcătură sexuală prin asocierea lor cu simulul sexual. Această încărcătură ar putea face atunci produsul, instituția sau recomandările acceptabile.”

Această tehnică folosită în publicațiile de can can de a utiliza imaginile indecente chiar și pe prima pagină este o tehnică de persuasiune stereotip asupra publicului, în special a părții masculine. De regulă, imaginile ocupă o cât mai mare suprafață a paginii și sunt însoțite de titluri scrise mare, pentru a se putea citi de la distanță și a stârni interesul trecătorilor, care ulterior vor dori să își satisfacă acea curiozitate. Realizatorii reușesc deci să atragă atenția, să intensifice reținerea mesajului și chiar să răspundă emoțional pozitiv la imagine prin transferul semnificativ la aste aspecte ale mesajului.

Persuasiunea semnifică acțiunea exercitată asupra cuiva în scopul de a-l determina să creadă sau să facă ceva. Persuasiunea este folosită zi de zi de cel care sugerează cu abilitate o anumită conduită, și induce un anumit comportament, în cazul de față, publicul se va întâlni cu situația în care va împrumuta cuvinte și expresii din textele de presă.

Îmbinarea acestor strategii de persuasiune, cu efect de magnet pentru public este o pseudo-artă și presupune evaluări frecvente de piață, interviuri în profunzime cu cei care constituie publicul tău țintă, dar și cu cei care nu cumpără produsul, pentru a putea analiza cu ce anume poți să îi stârnești interesul, fără a schimba profilul publicației.

Întrucât imaginile sunt atent alese, pentru a-ți capta privirea, pentru a șoca și a te determina să lecturezi, atunci și reclamele trebuie să beneficieze de un imaginar creativ pe măsură, pentru a avea impactul scontat asupra publicului.

Practic se respectă o rețetă tipar pentru a realiza un tablou complet în care mesajul este construit pentru un anumit public, care acceptă și agreează limbajul sărac, injurios, senzaționalist.

Capitolul II

2.1 Crăciunul- semnificații tradiționale și moderne (Crăciunul ca relație dintre laic, tradiție, spiritualitate și strategie de marketing)

„[NUME_REDACTAT], a nașterii Mântuitorului are rădăcini adânci în [NUME_REDACTAT], zeu suprem dătător de viață, numit la greci Helios, la români Sol”.

„[NUME_REDACTAT] a fost prima oară consfințită la Roma în anul 354. Cum în Biblie nu exista o dată corespunzătoare asupra nașterii lui [NUME_REDACTAT], și cum [NUME_REDACTAT], o tradiție considerată păgână- era atât de înrădăcinat în conștiința oamenilor, încât ar fi fost greu să fie eradicat pur și simplu, [NUME_REDACTAT] a decis să suprapună strategic peste importanta dată de 25 decembrie, adică ziua nașterii lui [NUME_REDACTAT] Mithras, cea de-a doua sărbatoare a creștinătății, nașterea lui [NUME_REDACTAT], adică Crăciunul”.

Fiecare analiză a unui concept începe prin descifrarea etimologiei cuvântului. În cazul Crăciunului, în România s-au realizat îndelung cercetări pentru a găsi originea cuvântului. „Gh. Mușu, în studiul Din istoria formelor de cultură autohtonă, făcând studiul lingvistic mitic de Crăciun, accepta premisa cercetătorului albanez E. Cabej, care preconiza că termenul vine de la cuvântul Kro-cul, adică butuc”. Cel din urmă menționează că la albanezi, denumirea Crăciun vine de la buturugă, căreia i se spunea crencia; aceasta se aprindea de Crăciun, ca sărbătoare a natalității lui Iisus. Urmărind răspândirea geografică a cuvântului, s-a observat că acesta se regăsește doar la slavii și popoarele din imediata vecinătate a României, la o parte din bulgari, cehi și slovaci- Kraciun, la ucrainiei- Kerecunj, iar la unguri Karacson.

O întrebare care i-a preocupat pe cercetători, pe oamenii bisericii, dar și pe oamenii de rând a vizat existența lui [NUME_REDACTAT]: este el un simbol sacru sau profan?

„În 1809, scriitorul american [NUME_REDACTAT], în cartea sa [NUME_REDACTAT] Knickerbockers îl descrie pe [NUME_REDACTAT] ca pe un bătrân care poartă pălărie joasă cu borouri mari, pantaloni până la genunchi, cizme și o pipă lungă. În 1822 scriitorul american [NUME_REDACTAT], în poemul A visit from [NUME_REDACTAT] îl descrie ca pe un cobold (spiriduș) rotofei, imagine care a persistat multă vreme în desenele timpului.”

Principalul aducător de daruri, izvorât din personajul [NUME_REDACTAT] este cunoscut a fi [NUME_REDACTAT]. Însă pe teritoriul celorlalte țări, datează alte personaje al căror rol mitologic este de a aduce darurile în perioada sărbătorilor de iarnă. Spre exemplu, în Germania, în secolul al XVI-lea, [NUME_REDACTAT], care nu era de acord ca personajul aducător de daruri să fie reprezentat de [NUME_REDACTAT], a creat pentru copiii protestanți un nou aducător de daruri, [NUME_REDACTAT], ca mesager al lui Iisus, înfățișat de fetițe care umblau din casă în casă, acoperite cu voal alb, pentru a îndemna la rugăciune; însă obiceiul nu a avut succes de durată. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] era întruchipat de [NUME_REDACTAT], prezență feminină, iar în Rusia, bunica era aducătoarea de daruri- Babouschka.

„[NUME_REDACTAT] comunistă, unde creștinismul a fost scos în afara legii, [NUME_REDACTAT] a fost înlocuit cu [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]), personaj îmbrăcat în albastru în loc de tradiționalul roșu sl Crăciunului, ce venea să aducă daruri copiilor, de data aceasta cu ocazia [NUME_REDACTAT].” Ulterior, [NUME_REDACTAT] a fost preluat de toate tările din Europa care au fost rub regim comunist.

Momentul tranziției conceptului peste ocean a fost unul de cumpănă, acesta iscând multe controverse legate de ordinul ideologico-religios. „Așa cum în Europa de după Reformă, sărbătorile sezoniere și, în mod special, Crăciunul au fost interzise pe motivul imoralității pe care ar fi promovat-o, și pe meleagurile [NUME_REDACTAT], primii emigranți puritani au încercat să aplice aceleași reguli,condamnând vehement Crăciunul și simbolurile legate de acesta.” Aceștia nu aveau voie să cânte colinde, să ofere daruri sau să facă orice alt manifest specific. În ciuda acestor considerente, anul 1770, a fost momentul în care [NUME_REDACTAT], precursorul lui [NUME_REDACTAT] a reușit să pătrundă pe teritoriul american direct în [NUME_REDACTAT], numit atunci [NUME_REDACTAT], prin intermediul imigranților danezi.

Responsabil de imaginea vizuală a lui Santa este ilustratorul și caricaturistul [NUME_REDACTAT]. Acesta a publicat în revista [NUME_REDACTAT], între 1863 și 1886 propria viziune a aducătorului de daruri. „El l-a descris pe Santa într-o tunică roșie îmblănită cu o centură lată de piele, în fiecare an adăugând tot mai multe detalii versiuniisale despre legenda lui Santa, inclusiv atelierul de acasă, de la [NUME_REDACTAT], și [NUME_REDACTAT] și a celui Cuminte. Tot el a fost și cel care a ilustrat în tablourile sale pentru prima dată tradiționalii ciorapi de Crăciun, pe care copiii îi atârnă de coș sau îi așază lângă acesta în așteptarea cadourilor.”

Pomul de [NUME_REDACTAT] de Crăciun este o datină care vine din Apus, folosită în zona urbană, întrucât țăranii n-o cunosc, după cum menționează [NUME_REDACTAT] în cartea sa, „Sărbătorile la români”.

„[NUME_REDACTAT] spune că s-a minunat mult pentru întâiul pom pe care l-a văzut la un neamț. Atunci a socotit că în acea casă a murit cineva. După ce m-am făcut mare am văzut că obiceiul se întinde, precum se întinde și năvălirea în gloată a străinilor de alt neam în orașele noastre.”

Trecerea dintre ani și tradițiile culinare

Perioada sărbătorilor de iarnă nu face referire strict la cele trei zile de Crăciun, ci și la [NUME_REDACTAT], care are simbolistica sa aparte. Market-erii cunosc tradițiile și ceea ce trezește spiritul patriotic, tradiționalist și exploatează imaginea unor simboluri pentru a vinde cât mai mult.

Tradițiile culinare primează în procesul de promovare a valorilor românești în cadrul hipermarket-urilor. Se cunoaște apetența românilor pentru bucatele alese și masa îmbelșugată care trebuie să aibă cât mai multe feluri de mâncare pentru un an bun. „Absolut la toate popoarele există credința Cum începe [NUME_REDACTAT], așa va decurge întregul an. Poate că nici o altă perioadă a anului nu este atât de bogată în datini..(..) În general pe masă trebuie să fie 12 feluri diferite de mâncare, aceasta reprezentând cele 12 luni ale anului. [NUME_REDACTAT] centrală se mănâncă preparate din carne de porc și căpățână de porc, deoarece se crede că porcul este aducător de noroc. El este simbolul virilității și fertilității.”

Colindele, [NUME_REDACTAT] sunt acele urări care se cântă în perioada Crăciunului, având și denumirea de colindă sau corindă. „Cuprinsul colindului este foarte felurit și, prin urmare, împărțirea colindelor în categorii felurite este cu neputință de făcut. Două categorii par mai bine deosebite, una ar cuprinde colindele cu un conținut religios, iar alta pe cele cu un conținut lumesc.”

În toată perioada sărbătorilor, începând cu prima zi de Crăciun, copiii au obiceiul de a merge cu steaua. Copiii care umblă cu steaua se numesc stelari, uneori sunt trei – trei crai- li numai arareori umblă mai mulți stelari cu o stea. Aceștia, potrivit spuselor lui [NUME_REDACTAT], imită vestimentația magilor, purtând haine cât mai asemănătoare celor care au vestit [NUME_REDACTAT].

„Steaua se face dintr-o veșcă sau văcălie de coajă de tei, o sită veche sau altceva, în care se pun niște bețe, obișnuit 6, 8 sau 12 coarne triunghiulare, care se învelesc cu hârtie de diferite culori. O parte a stelei este acoperită cu o zugrăveală sau un desen ce închipuie [NUME_REDACTAT] în iesle, iar în cealaltă parte o hârtie albă sau tot un desen religios.”

Plugușorul și sorcova

Îl auzim de [NUME_REDACTAT] și este o amintire frumoasă pentru fiecare dintre noi, un simbol românesc, „specific autohton, care nu există decât pe teritoriile fostei Dacii. El este descins din calenda [NUME_REDACTAT] al românilor. ([NUME_REDACTAT]) Este o urare colectivă ce-și are originea în sărbătorile romane numite Opalia. (G.Dem. Teodorescu), un descântec construit pe un rit de separațiune și de agregare pentru expulzarea iernii și rechemarea verii. (Th. Speranția).”

Etimologia cuvântului sorcovă este de origine slavă, derivă de la sorok, adică patruzeci, „numărul corespunzător celor 40 de lovituri care se dau cu sorcova asupra celui căruia i se urează, în timpul recitării colindului.” Această tradiție întregește obiceiul colindelor de iarnă și presupune urări de fertilitate, sănătate și puritate.

Toate aceste simboluri sunt dovada faptului că există o legătură puternică între religie și toate simbolurile care reprezintă sărbătorile de iarnă specific românești. Implicațiile globalizării se fac simțite, întrucât în zilele noastre, tradițiile nu se mai păstrează sau respectă cu autenticitate, fiind împrumutate cât mai multe obiceiuri occidentale.

[NUME_REDACTAT], marketing-ul atinge cote maxime în perioada sărbătorilor de iarnă, care oficial, încep pe 6 decembrie; în realitate însă, magazinele sunt ornate iar produsele specifice își ocupă locurile pe raft încă de la sfârșitul lunii noiembrie. Această etapă se încheie după [NUME_REDACTAT], deși, calendaristic, sărbătorile de iarnă iau sfârșit după Bobotează- 6 ianuarie și [NUME_REDACTAT]- 7 ianuarie, însă aceste două zile nu reprezintă un interes comercial deosebit. [NUME_REDACTAT] sunt alte perioade prielnice capitalismului comercial: [NUME_REDACTAT], respectiv Dragobetele, 1-8 Martie, Paștele și mai nou 1 Iunie, și Halloween-ul.

Emoționalul în publicitate

În perioada sărbătorilor, fenomentul de marketing ia o amploare pesonalizată, în funcție de simbolurile fiecărui prilej de celebrare. Unul din simbolurile specifice sărbatorilor de iarnă este [NUME_REDACTAT], în alte țări cunoscut ca: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Sinterklass, Nikolaus, [NUME_REDACTAT].

Tradiția cadourilor datează încă de pe vremea romanilor, când se ofereau daruri cu prilejul noului an. Dacă în trecut, cetățenii simțeau această sărbătoare prin prisma tradițiilor, a obiceiurilor și a bucuriei datorate semnificației religioase, emoționalul s-a transferat asupra obiceiului de a primi, respectiv a darui cadouri. [NUME_REDACTAT] Crăciun a devenit în prezent un motiv pentru a ne arăta sentimentele prin intermediul bunurilor materiale. Impactul major al personajului [NUME_REDACTAT] este asupra copiilor, care sunt adepții acestui mit, care naște mari dileme de credibilitate și mister odată cu depășirea vârstei copilăriei.

La români există tradiția că o haină nouă îți va aduce noroc și belșug dacă este purtată cu prilejul unei sărbători, de aici și dorința accentuată de achiziție în pragul zilelor importante de peste an. Emoția celebrării în haine noi nu ține doar de obiectul vestimentar în sine, ci de un întreg proces: planificarea unei ținute, cercetarea de piață pentru a monitoriza toate ofertele, identificarea unor piese cu personalitate, satisfacția achiziției, mulțumirea de produs și calitățile acestuia, prin care se realizează activarea de brand. Prin activarea de brand, practic produsul atestă promisiunile brand-ului.

2.3 Mitul publicitar versus clișeul publicitar

Imaginea unui produs reprezintă personalitatea acestuia. La această imagine contribuie numele, prețul, stilul publicității și natura produsului. Astfel, orice reclamă trebuie să consolideze imaginea unei mărci. Prin publicitate trebuie proiectată în mod constant aceeași imagine întrucât aceasta atrage cumpărătorii și îi poate fideliza.

Barthes susține că „Mitul este o legendă, după cum vrea etimologia lui grecească, o povestire simbolică (…) un furt de sens, o deturnare a semnului, a cărui cea dintâi funcție este să denoteze, conotația parazitând denotația. Mitul este un semn global. Substanța acestui semn, oricare ar fi natura ei – limbaj verbal, fotografie, pictură, afiș, rit- este redusă la o simplă funcție semnificantă, la statutul de limbaj”.

Raportat la contemporan, Barthes spune despre mit că este vorbire: „mitul este un sistem de comunicare, este un mesaj. Mitul poate fi un obiect, o idee, un mod de semnificare, o formă".. Publicitatea acestui brand vine în contradicție cu toate campanile de comunicare precedente și dorește să se implice în problemele societății și să ofere awerness în rândul indivizilor.

Nu orice mesaj, indiferent dacă e video sau prin capătă valoare mitologică. Mitul este legat direct de semiologie, știința semnelor inițiată de Saussure.

Pentru el, un semnificat este un concept, semnificantul este imaginea acustică pe care o percepem, iar relația dintre concept și imagine este semnul. De reținut este că semnificația este însuși mitul, așa cum semnul saussurian este cuvântul.

Mitul stimulează asocierea cu ceva ce deja cunoaștem și căruia îi putem aplica interpretare, ceea ce poate oferi repere diferite de percepere a sensului indicat.

„Modul de folosire cotodiană a obiectelor constituie o schemă aproape autoritară de prezumție a unei lumi. Or, ceea ce ne arată obiectul tehnic , care nu pretinde decât o participare formală, e o lume lipsită de eforturi, o abstractizare și o mobilitate totală a energiei, o eficiență totală a gestului-semn. Mitul funcționalist e însă doar o prezumție asupra totalităților tehnice, plecând de la semne. ”

Toate elementele vizuale care alcătuiesc întregul, adică evenimentul în sine, capătă un rol mitologic.

Decodificând mesajul publicitar, acesta capătă un efect de halou ceremonial al spotui care îndepărtează orice limită temporală sau spațială. În cadrul evenimentului, “structura manifestărilor a fost modelată de tiparul unor cadre rituale consacrate și reognoscibile: demarcarea spațială, tratamentul simbolic al timpului, un anumit scenariu gestual solemn, asumarea unor roluri și a unui discurs simbolic, apelul la paradigme cu rezonanță mitică și identitară, generarea unei stări de consens și de coeziune comunitară, opusă celei sociale cotidiene".

Efectul de halou al experiențelor anterioare are un rol extrem de important din punct de vedere psihologic. Mesajele pozitive versus mesaje pozitive primează în importanță față de realitatea înconjurătoare. “Stereotipurile si simbolurile culturale formează o unitate structurală cu fundalul psiho-sociologic al publicului: stereotipurile reprezintă un element indispensabil al organizăriiși anticipării experienței sociale; clișeele ordonează realitatea, dar falsifică percepția adevărată a realității, inducând simplificări mecanice telespectatorilor și pseudopersonalizări ale realității obiective".

Imaginea este situată între concept și percepție și se încadrează, ca și modalități de comunicare în seria: “difuzare, propagare, propagandă". Rolul imaginilor este de a transmite în timp informații veridice despre punctele de interes surprinse de fotograf.

Neuropsihologia susține că “imaginea indivizilor despre un obiect social este condiționată de cunoașterea acelui obiect social, dar și de convingerile sau credințele lor, care se realizează în măsura în care există confirmări practice”

Capitolul III. Studiu de caz

3.1 Planificarea campaniei de Crăciun (plan de marketing, logistică, punere în scenă, crearea unei scene de basm într-o lume a retail-ului)

„Consumatorii se orientează în această perioadă mai ales către magazinele cu suprafețe mari de vânzare, hypermarketurile fiind asaltate de cumpărători.” Motivele sunt de înțeles, posibilitatea de a găsi într-un singur loc toate produsele necesare, timpul câștigat în acest sens, accesibilitatea de a folosi autoturismul pentru un transport facil al cumpărăturilor, plus atmosfera de sărbătoare din locație, pentru că, după cum bine știm, atât hypermarket-urile, cât și mall-urile care gâzduiesc acește magazine sunt într-o continuă provocare de a orna, pregăti un design cât mai frumos specific fiecărui prilej de celebrare.

Pregătirea se face începând de la clădire până la strategia de aranjare a produselor la raft și ambalajele tipărite în tonul sărbătorii. Practic, pregătirile pentru vânzările din decembrie încep pentru retail-eri chiar de la finalul lunii octombrie, când furnizorii își prezintă ofertele de produse in- out, acele produse specifice sezonului, care se vând strict în acea perioadă, după care ies din stoc.

Decorul de Crăciun abundă în brazi de Crăciun, îmbodobiți în diferite stiluri, toate elementele decorative, muzica specifică, dar și produsele de sezon crează un mediu prielnic desfășurării cumpărăturilor într-un mediu liniștit, vesel, care îndeamnă la satisfacerea nevoilor mai mult sau mai puțin de trebuință imediată.

În fiecare an, comercianții se vin cu oferte concurente pentru a da o mână de ajutor gospodinelor, în prezent femeile de carieră care nu mai au timp de pregătirea bucatelor în propria bucătărie și apelează la produsele, serviciile din market-uri.

Există variate tipuri de campanii de responsabilizare socială, care strâng alimente ori bani pentru cei cu probleme de sănătate ori în dificultate.

3.2 Tradiționalism versus efectele globalizării (obiceiuri redate în campania de Crăciun, clișee de marketing utilizate)

„Toate produsele tradiționalte, care altădată erau făcute în casă, întreaga familie muncind zile bune pentru pregătirea lor, acum se pot cumpăra într-o clipită de la orice supermarket: cozonaci, turtă dulce, tobă, cârnați, sarmale, caltaboși, leber. Mai nou, au apărut firme specializate care îți fac toată curățenia în casă dar, la cerere, îți pot pregăti masa ori decora casa cu beteală, beculețe, aducându-ți bradul gata îmbodobit.”

Se știe că preparatele din carne de porc sunt vedeta vânzărilor în perioada sărbătorilor de iarnă, aceastea fiind cele mai dorite de clienți, care doresc să pregătească masa de Crăciun sau Revelion după datina românească. După cum am menționat în capitolul anterior, porcul este aducător al norocului, simbolizând fertilitate.

3.3 Comunicarea prin imagine (rolul semnificațiilor, coloristică, aranjare în pagină )

[NUME_REDACTAT] de importantă din perspectiva noastră este legătura între culoare și psihicul uman. Asfel culorile sunt delimitate între calde și reci. Culorile calde (roșu, portocaliu, galben) favorizează procesele de adaptare și un tonus ridicat organismelor, iar cele reci (albastru, indigo, violet) facilitează opoziția, căderea și au un efect sedativ, calmant. Aceste valorizări ale culorilor sunt folosite pentru a incălză spațiul, pentru a-l mări sau micșora, chiar apropia. De asemenea culorile sunt definitorii pentru temperamente și personalități diferite și transmit mesaje diverse când sunt folosite în particularizarea vestimentației indivizilor. De aceea culoarea hainelor pentru serviciu este diferită de cea a hainelor de seară sau de discotecă. La serviciu, culoarea trebuie să favorizeze concentrarea, sobrietatea, în timp ce la plimbare sau în cluburi sunt preferate culorile deschise, vesele sau chiar ușor stridente.

În cazul domeniului creativ, materialul publicitar este semnificantul, iar mesajul receptat, anume semnificatul depinde foarte mult de percepția publicului și de gradul de accesibilitate și intenționalitate al sursei.

După conținutul mesajului publicitar

a.“Reclame conotative, care sunt bazate mai mult pe sugestie, pe transmiterea de emoții și mai puțin pe conținutul de informații.

b. Reclamele denotative, care urmăresc în primul rând să transmită informații".

Comunicarea textuală

Publicitatea este una din formele de comunicare ce avansează extraordinar de repede. Multitudinea de mesaje emise către publicuri și aglomerarea urbană, respectiv condensarea multor mesaje în calupurile publicitare, îi determină pe creatorii de mesaje să fie din ce în ce mai inventivi și să găsească modalități neconvenționale de a atrage atenția asupra mesajelor sale. Ideile pot părea de fiecare dată noi, însă la bază, conceptele sunt aproximativ aceleași. Fie că se folosesc clișee verbale, obiceiuri sau simboluri mitice, de multe ori se întâmplă ca reclamele să nu fie doar mesaje temporare, ci să se instaleze în mentalul societății, oferind fie modele comportamentale, fie stereotipii de exprimare.

Mituri utilizate în campanie

Printre conceptele care reușesc să motiveze publicul să aibă inițiativa achiziționării sunt următoarele: frica, vanitatea, fericirea, sănătatea, utilitatea, prețul, oportunitatea, mândria, emoția, notorietatea, sentimentul.

Frica de un pericol este cea mai puternică tehnică indusă publicului de a deveni din target, un target atins prin vânzarea realizată. Astfel vom observa mulți subiecți care cumpără servicii de asigurări medicale, asigurări de viață și orice alt produs sau serviciu care îi va scăpa de un pericol aproape iminent. Tehnica astfel creată are un grad maxim de manipulare, iar post cumpărare, clientul va obține nevoia de siguranță de care avea nevoie.

Redarea stării de bine creată de utilizarea unui produs este o aluzie clară de manifestare a invidiei, prin care potențialul client va dori să își îmbunătățească nivelul stimei și a încrederii de sine, oferindu-și acel ceva pe care ceilalți îl au iar lui îi lipsește.

Motivațiile alegerii unor produse sunt extrem de diverse. La baza lor însă este presupusa nevoie a clientului de proprietățile produsului, de beneficiile pe care le poate căpăta cumpărând. Post achiziție, clientul se va simți mulțumit de alegerea făcută și va simți că și-a făcut un capriciu, ceea ce îl va face mai fericit. Starea de satisfacție se va dori a fi repetată, astfel și procesul de achiziție.

Sănătatea este un pion de mare importanță în influențarea deciziei clientului de cumpărare. Folosind conceptul de viață sănătoasă, vom identifica reclame de succes care au vândut foarte bine, indiferent că au prezentat mâncare sănătoasă, medicamente, servicii medicale, produse cosmetice, pachete turistice sau orice alt produs/ serviciu care poate reprezenta un indiciu ce contribuie la starea de sănătate.

Modul în care sunt evidențiate proprietățile unui produs, caracteristicile sale benefice, vor determina subiecții să identifice faptul că viața lor depinde de acel ceva pe care nu îl dețin momentan. Multe reclame vând prin sugestia de îmbunătățire a calității vieții. Ușurarea activităților cotidiene este un element determinant în decizia de cumpărare.

De multe ori ni se întâmplă să mergem la un anumit supermarket pentru că în reclamă prezentau cel mai mic preț la un anume produs. Nu neaparat utilitatea lui sau calitatea extraordinară ne determină să facem această alegere, ci inducerea unui presupus avantaj. Tot ce înglobează existența unei oferte, a unei reduceri, sugerează publicului că trebuie neapărat să profite de ocazie și să cumpere.

Tot mai des observăm opulență, în special în rândul autoturismelor. Costurile mari nu sunt o barieră atunci când elemente precum comfortul, luxul, respectul de sine sunt punctele forte ale unei promovări. Mai mult chiar, satisfacția clientului post achiziție este enormă pentru că beneficiile produsuluivor reuși să se mândrească de alegerile sale, respectiv de puterea sa de a deține acel lucru.

Există un clișeu “emoția vinde”, care cu siguranță nu da niciodată greș. Elementul care sensibilizează va reuși să aibă un impact mare asupra publicului. În cazul în care clipul publicitar ajunge pe internet, acesta va deveni viral în scurt timp, datorită apetenței utilizatorilor de a împărți cu ceilalți lucruri care ne influențează emoțional.

Emoționalul are o mare influență asupra intensității reacțiilor emoționale la receptarea mesajului publicității, asupra nivelului de implicare a consumatorului și reacția față de acestea. Se produce o corelație a imaginii de sine a consumatorului și imaginea mărcii, ceea ce influențează decizia de achiziție. Iubirea este practic o subdiviziune a conceptului emoționalului. Orice material care induce starea de perfecțiune și feerie a iubirii va reuși să intre în antenția colectivă și implicit, va vinde. De multe ori reclamele fac un scenariu cu tema iubirii, produsul sau serviiciul neavând nici o legătură cu regia în sine. Impactul va fi însă pe măsură, cu atât mai mult cu cât receptorul mesajului va analiza ceea ce i s-a transmis și va încerca să găsească simbolistica între intenția publicitarului și efectul reclamei.

Un element în plus de credibilitate este asocierea brad-ului cu o personalitate. Cu cât persoana aleasă este mai plăcută și apreciată de publicul larg, cu atât mai bine. Astfel, motivația cumpărătorului va fi mai puternică, întrucât produsul respectiv este folosit de cei mai pretențioși. Proximitatea este și nu este relevantă. O vedetă internațională va face reclama să fie virală în scurt timp, însă o vedetă la nivel național va aduce un plus de simpatie brand-ului, dar mai ales încredere în ceea ce se vinde. Toate aceste elemente sunt criterii de publicitate pe care eu le-am identificat în reclame și pe care eu le consider concepte de hard selling în advertising.

Bibliografie:

Online

http://www.carrefour.ro/

http://www.magazinulprogresiv.ro/cauta/carrefour.html?

http://www.smark.ro/articol/28332/infografic-starcom-christmas-and-new-year-s-eve-romanian-customs-and-traditions

http://www.smark.ro/articol/28103/carrefour-organizeaza-si-anul-acesta-o-colecta-de-alimente-pentru-nevoiasi

http://www.smark.ro/articol/28310/cele-mai-cumparate-cadouri-de-craciun-ale-romanilor-in-2013

http://www.iqads.ro/articol/28235/mos-craciun-in-2013-suparat-obez-hipster

http://www.smark.ro/articol/28157/barbatii-mai-cheltuitori-decat-femeile-in-preajma-sarbatorilor

http://www.iqads.ro/articol/27043/rolul-showroom-ului-in-promovarea-materialelor-promotionale

http://www.iqads.ro/articol/28396/top-fbmonitor-cele-mai-vizibile-branduri-de-hipermarketuri-si-supermarketuri-in

http://www.smark.ro/articol/28354/8-000-de-jucarii-au-fost-colectate-de-autovit-ro-si-carrefour-pentru-copiii

http://www.smark.ro/articol/26969/carrefour-romania-ofera-37-000-pachete-cu-rechizite-elevilor

http://www.smark.ro/articol/26037/carrefour-lanseaza-produsele-marca-proprie-inspirate-testate-si-aprobate-de

http://www.smark.ro/articol/25636/update-carrefour-primul-mare-retailer-care-intra-in-zona-de-grocery-ecommerce-in

http://www.smark.ro/articol/25166/andreea-mihai-despre-evolutia-carrefour-in-2012-noi-unitati-deschise-marci

http://www.smark.ro/articol/23549/carrefour-promoveaza-produsele-fabricate-in-romania-printr-un-catalog-dedicat

http://www.smark.ro/articol/20370/brandurile-sarbatorilor-in-cora-lujerului-carrefour-vitantis-si-real-vitan