Cum S a Impus Femeia de a Lungul Timpului

In majoritatea societatilor, diferentele dintre rolurile barbatilor si a femeilor sunt diferite dar si inegale. Suntem educati ca barbatii sa aiba un caracter dominant, iar femeia ostila si supusa. Diferențele de comportament dintre bărbați și femei, este de părere Anthony Giddens, se produc în urma învățării sociale a identității feminine și masculine- a feminității și masculinității.1

În societatea românească, bărbații și femeile sunt tratați diferit, iar aceaste diferențe au ca rezultat o poziție inferioară a femeilor: muncesc mai mult, sunt plătite mai puțin, au condiții de viață mai proaste, au mai multe responsabilități, au mai puțin timp liber, sunt nevoite să accepte ca bărbații să ocupe un loc privilegiat în raporturile cu ele. De la inceputurile istoriei femeiile au fost vazute dintr-o perspectiva negativa, fiind considerate un „rău necesar izolat în niște activități fără strălucire, ființă inferioară, devalorizată în mod sistematic sau disprețuită de bărbați”2

Teorii feministe

Feminismul a apărut în urmă cu trei secole, în Europa occidentală, fiind o mișcare protestatară, susținută de femei. Obiectivele ei vizau, în special, discriminarea de gen și sexuală, praticată în familie și instituții3. Dacă la început, feminismul s-a manifestat prin publicarea unor lucrări protestatare, treptat, a dobândit noi dimensiuni, politice, determinate de progresul social, economic și spiritual.

Scriitoarea revoluționară Olympe de Gouges, inspirată de Declarația drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică; în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o Vindication of the Rights of Woman (1792).

Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică și tipologică a condițiilor sociale și psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă, provoacă încă de la apariție un interes imens și este considerată până astăzi textul fondator al feminismului contemporan.

Simone de Beauvoir analizează deopotrivă tipologiile malformate rezultate din complicitatea implicită cu modelul tutelar: "tânăra fată", "mama", "narcisista", "prostituata", îndrăgostita", "femeia mistică" etc. Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice și mai ambițioase ale cărții: autoarea evită capcana unei simple poziționări trans-sociale revendicative și diferențialiste a femeii, vizând în permanență o emancipare transcendentă a sa, căutarea libertății proprii, a unei construcții autonome de sine întemeiată pe libertatea umană. "Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext", ele "fac inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul", subliniază ea în finalul cărții, pentru a distinge adevărata miză transcendentă a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului.4

Exista trei valuri ale feminismului: feminismul valului I, caraterizat ca “feminism al egalității’ pentru că scopul său a fost dobândirea unui statut juridic egal pentru femei în raport cu bărbații. Acest val a răspuns problemelor unei categorii de femei: cele albe, de cultură europeană, aparținând clasei de mijloc.El s-a adresat mai puțin problemelor rasiale, celor specifice femeilor muncitoare, precum și țărancilor. La mijlocul secoluli XX, după o lungă perioadă de militantism feminist, egalitatea dintre bărbați și femei s-a păstrat la nivelul legislației, și a devenit prea puțin un fapt de viață.5 Cel de-a doilea val stă sub semnul diferenței și aleliberării. Acesta apare odată cu “The feminine mystique”, carte scrisă de BettyFriedan în 1963, dar și prin apariția cărții Simonei de Beauvoir,”Al doilea sex”, în Franța, în 1949. Acest val se bazează pe ideea că deși la nivel formal femeile au accesla toate nivelurile vieții, totuși ele sunt marginalizate. Cel de-al treilea val, numit și postfeminism, are la bază ideea că femeile nu trebuie să fie tratate ca niște victime, deoarece această abordare reduce șansa femeilor de a se afirma.