Cum mă comport într -o bancă într -un magazin într -o agenție de [614107]

1
CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 2
Capitolul 1. Introducere în educația financiară ………………………….. ……………………….. 4
1.1 Importanța educației financiare, la nivel internațional ………………………….. … 4
1.2 Curriculum -ul la decizia școlii ………………………….. ………………………….. ……. 8
1.3 Rolul educației financiare în activitatea elevilor din ciclul primar ……………. 11
Capitolul 2. Educația financiară – baze teoretice ………………………….. ……………………… 14
2.1 Istoria banilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14
2.2 Banii la român i ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
2.3 EURO – nașterea unei monede ………………………….. ………………………….. ……. 20
2.4 Banii, ca măsură a valorii ………………………….. ………………………….. ………….. 21
2.5 Funcțiile banilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
Capitolul 3. Opționalul ”Educația financiară pe înțelesul copiilo r”- aplicație ……….. 28
3.1 Prezentarea premizei ………………………….. ………………………….. ………………… 28
3.2 Programa școlară ”Educația financiară pe înțelesul copiilor”, ca opțional
la ciclul primar ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
3.3 Cercetarea pedagogică ………………………….. ………………………….. ……………… 37
3.3.1 Sistem conceptual ………………………….. ………………………….. …………. 37
3.3.2 Meto de de colectare a datelor ………………………….. ……………………… 38
3.3.3 Stabilirea obiectivelor cercetării ………………………….. ………………….. 40
3.3.4 Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………….. 40
3.3.5 Descrierea clasei pe care se face cercetarea ………………………….. ….. 40
3.4 Extragerea si prelucrarea datelor ………………………….. ………………………….. … 44
3.5 Concluziile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………… 62
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 64
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 67
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 69

2
INTRODUCERE

Analfabetismul financiar este mai frecvent în rândul persoanelor cu venituri mici,
deoarece de obicei nu au acces larg la informații financiare exacte. Cu un astfel de
analfabetism, tinerii din gospodăriile cu venituri mici pot fi victim e mai târziu, ca adulți
pentru escrocherii, împrumuturi cu dobândă mare și creșterea datoriilor. Instruirea
persoanelor cu venituri reduse în managementul financiar poate fi un mod eficient de a -și
îmbunătăți cunoștințele în cinci domenii:
 practici de împr umut prădător,
 beneficii publice și de muncă,
 practici bancare,
 strategii de economii și investiții,
 și utilizarea creditului și a ratelor dobânzii.1
Tinerii învață adesea despre bani în mod informal prin socializare, cum ar fi
observarea și ascultarea adu lților influenți și a colegilor. Tinerii nu sunt introduși în mod
constant la o instruire mai formală pe probleme de bani – de exemplu, printr -un curriculum
de clasă sau o altă instruire privind economisirea, cheltuielile, indemnizațiile și importanța
conc entrării pe obiectivele pe termen scurt (adică achiziționarea unui articol, economisirea
de bani, achitarea unei datorii) pentru a putea ajunge la obiective financiare pe termen lung
(adică, economisirea colegiului, cumpărarea unei case) .2
Este important să identificăm lacunele financiare pe care le au tinerii cât mai bine.
De asemenea, este benefic să înțelegem preocupările specifice pe care tineretul le are
atunci când vine vorba de bani.
Un sondaj efectuat asupra unui grup divers de tineri și adulți cu privire la ceea ce
doreau să învețe despre finanțe, a constatat că preocupările dintre tineri diferă în cadrul
grupurilor de tineri în funcție de mediul lor.
Deși majoritatea adolescenților doreau să învețe despre bani, mai mult de jumătate
au dorit să în vețe într -un mod ușor. Aceasta ar putea include strategii care sunt convenabile,
să utilizeze tehnologia și care nu consumă timp pentru tineri.
”Nevoia de educație financiară a copiilor trebuie să se realizeze încă de la o vârstă
fragedă, atunci când aceșt ia încep să ceară prima bomboană, prima jucărie.

1 Zhan, Anderson și Scott, 2006
2 Shim, Serido, Bosch, & Tang, 2013; Kim & Chatterjee, 2013; Da nes, Rodriguez, & Brewton, 2013

3
Copiii trebuie să fie familiarizați cu banii, cu valoarea acestora, cum pot fi cheltuiți
cu responsabilitate, cum pot fi economisiți, investiți sau donați în scop caritabil.” (Ligia
Georgescu -Goloșoiu) .3
Ligia Georgescu -Goloșoiu este unul dintre cei mai importanți promotori ai educației
financiare în România. Este doctor în economie, cu peste 30 de ani de activitate derulată în
BNR, a publicat mai multe cărți și articole pe teme financiare, printre care și c artea „ Educație
Financiară – Banii pe Înțelesul Copiilor ”.
Aceste cuvinte ale doamnei Georgescu – Goloșoiu au rezonat foarte mult cu gândurile
mele și cu nevoia de a le explica celor mici de ce nu putem să cumpărăm tot ce ne dorim, de
ce obiectele sau ser viciile au costuri diferite și care este diferența de valoare din spatele
cifrelor care reprezintă banii.
O forță de muncă bine educată este crucială în lumea contemporană, iar lupta pentru
resursele naturale ocupă azi un loc secund, fiind devansată de lup ta pentru resurse umane.
Astfel educația a devenit treptat una dintre cele mai mari afaceri la nivel mondial și sectorul
privat a preluat treptat o mare parte din responsabilitatea educației pe tot parcursul vieții.
În societatea actuală, unde accentul se pune pe consum, este foarte important să ai o
populație educată și din punct de vedere financiar, deoarece tendința generală este de a face
cheltuieli iresponsabile, de creditare peste limita de suportabilitate individuală. Toate acestea
determină un dezec hilibru la nivelul economiei naționale.
Acestea sunt motivele pentru care am decis prezentarea unui opțional curricular, care
să le permită elevilor să se dezvolte dincolo de conținuturile obligatorii ale învățământului
de masă, să fie pregătiți pentru a deveni cetățeni responsabili.

3 Ligia Georgescu -Goloșoiu, ” Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor”

4
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN EDUCAȚIA
FINANCIARĂ

1.1 Importanța educației financiare, la nivel internațional

Prima problemă care este abordată este definirea educației financiare. Astăzi, există
multe definiții ale educației f inanciare. UNICEF (2012) a oferit o definiție simplă: „Educația
financiară include capacitatea de a fi ambele: alfabetizat financiar și capabil financiar ”. O
definiție similară a fost dată de Child Youth Finance International (CYFI) (2016):
„Alfabetizarea financiară este capacitatea unei persoane de a -și folosi cunoștințele,
înțelegerea și abilitățile pentru a -și gestiona finanțele personale ”.
OCDE (2012) a oferit o definiție ușor complexă în cadrul evaluării PISA a
studenților: „ Alfabetizarea financiară este cunoașterea și înțelegerea conceptelor și
riscurilor financiare, iar abilitățile, motivația și încrederea de a aplica astfel de cunoștințe
și înțelegere pentru a lua decizii eficiente între ele o serie de contexte financiare, pentru a
îmbunătăți bunăs tarea financiară a persoanelor și a societății, și să permită participarea la
viața economică ”.
În principiu, înseamnă capacitatea de a folosi cunoștințe și abilități pentru a lua
decizii adecvate de gestionare a banilor.
Acesta este un proces de -a lungu l vieții care începe cu primii bani depuși în contul
de economii la bancă și evoluând de -a lungul vieții în decizii privind investițiile și
gestionarea activelor financiare.
Educația financiară trebuie să ofere cunoștințe, abilități și încredere (CYFI, 20 16):
• Cunoaștere înseamnă a înțelege problemele financiare personale;
• Aptitudini înseamnă să poți aplica aceste cunoștințe pentru a gestiona finanțele
personale;
• Încredere înseamnă să te simți suficient de sigur de sine pentru a lua decizii
referitoar e la finanțele personale ale unuia.
Nivelul de educație financiară oferit tinerilor și copiilor în sistemele de educație
formală din Europa de Sud – Est este inadecvat, în timp ce capacitatea de a gestiona finanțele
este una dintre cele mai importante abil ități de viață.
Majoritatea copiilor cresc fără să știe nimic sau doar puțin despre finanțe, deși cu
acest lucru se ocupă oamenii aproape zilnic.

5
Profesorii consideră adesea că acei copii care nu au stăpânit cititul, scrisul și
matematica nu sunt în stare să învețe despre finanțe. Luther H. Hodges, fost secretar al
comerțului din SUA, a spus odată: „ Dacă ignoranța ar plăti dividende, majoritatea
americanilor ar putea face o avere din ceea ce nu știu despre economie ”.
Situația din zona balcanică este simila ră. Majoritatea tranzacțiilor din lumea
contemporană sunt produse monetar – financiare, care devin din ce în ce mai complexe, deci
este necesară dobândirea unor abilități financiare, care ar permite unui tânăr să fie competent
și conștient. Deși îmbunătăți rea programelor formale din școli este necesară, ar trebui să
avem în vedere, în continuare, că educația începe de acasă. Rolul părinților ca educatori
primari este extrem de important. Frecvent, părinții ezită să își învețe copiii din cauza
eșecului în fi nanțele proprii, nesiguranței personale în ceea ce privește finanțele, dorința de
a proteja copiii de subiecte dificile sau, pur și simplu, pentru că nu știu de unde și cum să
înceapă.
Unii părinți cred că exemplul muncii lor grele este suficient pentru co pii pentru a
înțelege sensul muncii și al banilor. Acest lucru nu este suficient, decât în cazuri foarte rare.
Copiii aud despre bani în multe locuri din afara casei: în stradă, la școală, la
pregătirea sportivă etc. După cum a remarcat N. S. Godfrey (2006 ), când cei mici încep să
conștientizeze lumea lor, devin conștienți de bani. Prin urmare, ar trebui copiii să înceapă să
învețe cât mai curând posibil principiile de gestionare a banilor. Ținând minte faptul că
aceștia sunt viitori agenți ai dezvoltării s ociale și economice, problema primește o
dimensiune socială și mai largă. Rolul financiar al educației înseamnă că tinerii dobândesc
abilități de viață care ar fi necesare pentru a funcționa ca cetățeni activi și responsabili.
Pe de altă parte, CYFI (2016 ) a remarcat că educația financiară ajută la:
 promovarea incluziunii financiare;
 progresul economiei;
 reducerea nivelului datoriilor neadministrabile;
 reducerea nivelului de sărăcie;
 ușurarea sarcinii securității sociale;
 reducerea costurilor etc.
Problem a educației financiare devine deosebit de importantă în timpul recesiunii sau
în perioadele de descreștere economică, când veniturile sunt în scădere, produsele financiare
devin mai scumpe, iar deficiențele sunt din ce în ce mai notabile.

6
Ca urmare a ignor anței, deciziile financiare greșite în astfel de circumstanțe ar putea
avea un impact pe termen lung atât asupra bunăstării financiare a persoanelor, cât și în
stabilitatea financiară în țării. Prin urmare, educația financiară ar trebui să servească la
prevenirea unor astfel de probleme.
În ultimii ani, lumea contemporană a devenit semnificativ complexă, schimbările
accelerându -se rapid, în special în domeniul finanțelor. Numărul instituțiilor financiare a
crescut, activele financiare ale economiilor avans ate au depășit multiplele PIB și numărul
instituțiilor financiare și al produselor financiare a crescut constant. Produsele financiare
devin atât de complexe încât mulți oameni nu înțeleg esența și cu atât mai puțin riscurile
potențiale pe care le poartă.
Pe de altă parte, produse financiare (împrumuturi și altele similare) sunt acum mai
mult decât oricând accesibile, cu reclame care „ademenesc” persoane și uneori chiar îi fac
să se simtă vinovați dacă nu reușesc să ia un împrumut și pierd astfel o ocazie atât de mare.
Acest lucru creează riscul ca indivizii să devină suprasolicitați, situație din care le va fi mai
dificil să iasă mai târziu.
Aspectele macroeconomice ale deciziilor greșite ale indivizilor sunt adesea
subestimate. Deși aceste decizii par min ore la nivel individual, agregarea lor ar putea avea
consecințe severe la nivelul țării. Educația financiară ar putea avea forma indivizi care, prin
adoptarea unor decizii mai bune, pot avea ca efect îmbunătățirea competitivității instituțiilor
financiare, o mai bună alocare a resurselor, niveluri mai scăzute de împrumuturi
neperformante și, în final, o creștere economică accelerată.
Generațiile moderne se confruntă cu numeroase provocări și alegeri noi, care nu au
fost până de curând. Vom menționa doar cât eva dintre cele cu care ne confruntăm în zilele
noastre, care nu existau în urmă cu câteva decenii: internet prin cablu și pe mobil, cumpărare
de mașini în împrumut sau leasing, investiții în acțiuni sau obligațiuni, debit sau cărți de
credit, alegerea pos ibilității de a investi în economii bancare, un fond de pensii sau titluri,
etc. Prin urmare, educația financiară a tineretului este în prezent mai importantă decât a fost
într-un trecut relativ apropiat.
Nivelul de educație financiară a tinerilor și copii lor nu este chiar satisfăcător în țările
dezvoltate. Criza financiară globală a declanșat schimbări imediate. Criza a arătat că multe
persoane și -au pierdut proprietatea din cauza ignoranței, iar întrebarea care apare din nou
este dacă ignoranța financiară a oamenilor obișnuiți, una dintre cauzele -cheie ale crizei, este
cauza pentru care nu au conștientizat riscurile pe care le acceptau.

7
Bernarke (2010), președintele Rezervei Federale a Statelor Unite ale Americii, a spus
cândva: „ Una dintre lecțiile cheie ale recentei crize financiare este importanța alfabetizării
financiare personale. În afară de îmbunătățirea luării deciziilor financiare personale,
învățarea principiilor economice pe studenți, îi va ajuta pe cetățeni să înțeleagă și să ia
decizii, astfel diminuându -se multe dintre problemele critice cu care se confruntă națiunea
noastră ”. Mai mult, ar trebui înțeles faptul că indivizii învață cel mai bine când sunt tineri.
Multe studii științifice au arătat importanța educației financiare.
Studiul OCDE (2 005) „ Îmbunătățirea alfabetizării financiare ” a arătat că în absența
educației financiare în lumea modernă, duce un nivel superior de supra -îndatorare și
faliment. Mai mult, multe studii au a arătat că lecțiile financiare pe care copiii le învață în
copil ărie îi ajută pe tot parcursul vieții.
Cel mai recent studiu al oamenilor de știință americani de la Harvard arată că lipsa
de bani poate scădea inteligența oamenilor și le poate încetini gândirea (Luburić și Fabris,
2014). Cercetarea OCDE (2014) desfășura tă în cadrul programului.
Programul PISA pentru copii cu vârsta de până la 15 ani a arătat că doar 10% dintre
copiii de cincisprezece ani pot analiza produse financiare complexe și pot rezolva non -rutină
probleme financiare, în timp ce 15%, în cel mai bun caz, pot lua decizii simple despre
cotidian, cheltuieli și știu scopul documentelor financiare de zi cu zi.
Un studiu al Universității de Stat din New York pe eșantionul de 17 și 18 ani a arătat
că elevii din gimnaziu abia au răspuns la o jumătate de între bări cu privire la finanțele
personale.
A. Siluanov (2013), ministrul Finanțelor al Federației Ruse, a prezentat esența
educației financiare în cel mai bun mod: „ Dezvoltarea economică a unei țări depinde în
mare măsură de competența sa financiară … Prin urmare, dezvoltarea și introducerea
strategiilor de alfabetizare financiară este un element vital al politicii noastre. Alfabetizarea
financiară a devenit o parte inalienabilă a educației în secolul 21 ".
Educația financiară în țara noastră este destul de neglijată și practic începe în timpul
școlii gimnaziale. Cu toate acestea, educația financiară ar trebui să înceapă în frageda
copilărie, atunci când personalitatea unei persoane este configurată și când trebuie învățată
cum să aibă o atitudine corectă faț ă de bani, cheltuieli, economii și alte probleme financiare.
Este esențial ca elevii să învețe valoarea banilor și importanța economisirii.
Există o serie de instituții și inițiative internaționale care se ocupă de acestă
problemă. S -au dezvoltat UNICEF și Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului.

8
Programul acceptat la nivel mondial de educație socială și financiară pentru copii cu
vârsta cuprinsă între 6 și 19 ani, care este implementată în nouăzeci de țări. Acest program
oferă copiilor cunoștințe de bază despre drepturile copilului, comportament auto –
responsabil, familie și comunitate, precum și obținerea unui obicei de economisire,
planificare și implementare a activităților ca început al educației antreprenoriale și
financiare.
În cadrul rețelei intern aționale pentru educație financiară, OCDE furnizează de
asemenea un forum de politici pentru ca guvernele să facă schimb de opinii și experiențe. În
plus, OCDE a publicat un set de publicații despre educația financiară pentru școli, pentru
femei, manuale p entru evaluarea programului de educație financiară, precum și principii
pentru dezvoltarea strategiilor naționale de educație financiară.
În cadrul Fondului de încredere din Rusia, Banca Mondială a elaborat liniile directoare
pentru evaluarea educației f inanciare. International Finance for Child and Youth (CYFI) este
o organizație internațională dedicată îmbunătățirii capacităților financiare ale copiilor și
tinerilor. Această organizație favorizează și ajută educația financiară, incluziunea financiară
și cercetarea. Suportul este furnizat și de multe alte organizații precum GIZ, UNCDF,
USAID, FinMark Trust etc .

1.2 Curriculum -ul la decizia școlii

Educația rămâne principala cale prin care valorile și tradițiile se transmit din
generație în generație, se modelează pentru a reflecta evoluțiile culturale și economice și se
ancorează în realitățile sociale contemporane.
Un alt rol al educației este cel social. Educația oferă fiecărui individ oportunitatea de
a acumula cunoștințele și de a își dezvolta atitud inile și abilitățile necesare pentru a deveni
un cetățean informat și activ, care contribuie la propășirea comunității sale și a națiunii.
Educația asigură astfel stabilitatea și dezvoltarea socială.
În ceea ce privește dezvoltarea personală, fiecare indi vid trebuie să aibă posibilitatea
de a se dezvolta potrivit potențialului propriu, astfel încât să poată asigura independența și
prosperitatea lui, a familiei pe care eventual decide să și -o întemeieze și a grupurilor din care
decide să facă parte.
Dezv oltarea personală continuă prin învățare pe tot parcursul vieții este esențială în
societatea contemporană.

9
În această perioadă de revoluții (politice, sociale, cibernetice, genetice etc.), fiecare
om se întreabă firesc: „Cine sunt eu?” (Întrebarea este valabilă pentru toate categoriile
sociale.); „Cum să fac bine ceea ce fac?”.
Pedagogia postmodernă răspunde la aceste întrebări prin următoarele corespondențe:
 atașament – pedagogia experiențelor pozitive;
 stimulare – pedagogia diferențiată;
 experimenta re – pedagogia activă;
 comunicare – pedagogie interactivă.
Ceea ce „produc” aceste pedagogii se proiectează în viitor. Această proiecție se
bazează pe valorile, conținuturile și structurile pe care le pune la dispoziție societatea de
astăzi.
„Conținutu l învățământului este acel ansamblu coerent, organizat și etapizat pe trepte
de școlarizare, care include cunoștințe, convingeri, modele atitudinale și comportamentale,
concepții despre om și menirea sa în societate, abilități intelectuale, profesionale și artistice
prin care sesizează formarea unei personalități armonioase, în concordanță cu cerințele
actuale și viitoare ale dezvoltării societății ”.4
Într-un sens foarte larg, un curriculum este un proiect educativ care definește:
a) scopurile și obiectivele unei acțiuni educative;
b) căile, mijloacele și activitățile folosite pentru a atinge aceste scopuri;
c) metodele și instru mentele pentru a evalua în ce măsură acțiunea a dat roade.5
Definiția dată de UNESCO, în 1975, este următoarea: „ Curriculumul conține orice
activitate educativă elaborată de școală și dirijată spre un scop, care are loc în interiorul
instituției sau în afara ei ”. („Expose’ de quelques concepts fundamentaux”). Etimologia
cuvântului este următoarea: „ curriculum ” = „ scurtă alergare ”.
Conceptul de curriculum deschide o direcție fundamentală în proiectarea și dezvoltarea
educației. El concentrează programul activității educaționale în integralitatea și
funcționalitatea sa. Aceasta se concretizează în plan de învățământ, programe școlare,
manuale școlare, ghiduri metodice care conduc la realizarea obiectivelor.6

4 N. Oprescu, „Curs de pedagogie”, 1988, pag. 35
5 D’Hainaut, „Programe de învățământ și educație permanentă”, EDP, București, 1982, pag. 83
6 Sorin Cristea „Dicționar de termeni pedagogici”, București, EDP, 1998, pag. 58

10
Ca structură, un curriculum cuprinde:
 curriculumul formal (documentele școlare oficial e, elaborate la nivel
național);
 curriculumul comun (trunchi comun) ;
 curriculumul speciali zat (precizează obiectivele educaționale speci fice unor
profiluri de studii);
 curriculumul ascuns („efectele subliminale” ale programelor școlare: mediul
clasei, relațiile educaționale) ;
 curriculumul nonformal (obiectivele pedagogice specifice activității
extrașcolare, comple mentare, dar instituționalizate);
 curriculumul informal (efectele pedagogice indirecte provenite din familie,
grupul de prieteni, stradă) ;
 curriculumul local (obiectivele pedagogice și conținuturile rezultate din
specificitatea zonei u nde își desfășoară activitatea școala respectivă).7
Acești termeni ai conceptelor sunt avansați prin intermediul Curriculumului Național
și reprezintă particularizări la specificul românesc ale terminologiei în domeniu, consacrați
pe plan internațional.
Curriculumul la decizia școlii acoperă diferența de ore dintre Curriculumul nucleu și
numărul maxim de ore pe săptămână, pe disciplină și pe un an de studii, prevăzute în planul –
cadru de învățământ. Obiectivele și conținuturile care intră în CDS nu sunt o bligatorii. Ele
însă fac parte din disciplina prevăzută în planul -cadru.
CDS se poate concretiza în: curriculum național aprofundat (CNA ); curriculum extins
(CE); curriculum elaborat în școli (CES ). CES presupune diverse tipuri de activități
opționale, p e care le propune școala sau le alege din lista avansată de la nivel central.
Acest tip de curriculum poate lua următoarele forme:
1. Opționalul la nivelul disciplinei – ofertă diferită față de aceea propusă de
autoritatea centrală;
2. Opționalul la nivelul ariei curriculare (interdisciplinar);
3. Opționalul la nivelul mai multor arii curriculare (transdisciplinar).
„În sensul larg al termenului, transdisciplinaritatea implică un anumit grad de
integrare între diferite domenii ale cunoașterii și între diferite abordări, ca și utilizarea unui
limbaj comun, permițând schimbări de ordin conceptual și metodic ”.8

7 L. Vlăsceanu, „Învățarea și noua revoluție tehnologică”, Ed. Politică, București, 1988,pag.110
8 L. Vlăsceanu, „Învăț area și noua revoluție tehnologică”, Ed. Politică, București, 1988,pag.110

11

1.3 Rolul educației financiare în activitatea elevilor
din ciclul primar

Încă de la vârsta la care copiii încep să vorbească în fraze și învață să numere , pot să
înțeleagă ce sunt banii. Copilul nu va acumula noțiuni complexe despre bani, dar poate fi
învățat valorile monedelor și ale bancnotelor. Mai târziu, călătoria în lumea banilor poate
începe cu adevărat! Copilul va putea să rețină valoarea fiecărei mo nede și bancnote folosind
jocul ”De -a magazinul”, unde va exersa vânzarea -cumpărarea, va identifica prețurile și va
calcula câți bani trebuie să plătească și cât să primească rest. Astfel pot înțelege că banii au
valoare și pot afla cum se obțin banii și c um pot fi folosiți eficient. Ulterior, având câțiva
bani de buzunar sau banii pe care îi primesc cu diferite ocazii, copiii pot să facă diferența
între nevoi și dorințe și își pot prioritiza dorințele.
Începând cu vârsta de 10 ani, copiii au învățat de ja că banii pot cumpăra aproape orice
și încep să își pună întrebări importante despre bani. Îi interesează cum pot câștiga bani și își
stabilesc obiective financiare pe termen scurt. Este important ca adulții din viața lor să le fie
alături pentru a le r ăspunde la întrebări și a -i ajuta să ia decizii corecte legate de bani.
După 14 ani, cuvinte precum credit, dobândă, inflație și taxe ar trebuie să facă parte
din vocabularul unui copil. Ar trebui să înțeleagă, să poată să explice și să folosească aceș ti
termeni cu ușurință. Pentru a -l ajuta să asocieze mai ușor aceste noțiuni poți chiar să îi
împrumuți sume mici de bani pentru a -și satisface nevoile sau dorințele, dar va trebui să își
asume costul banilor împrumutați și anume dobânda. Ar trebui să știe deja ce este acela un
buget și să folosească unul pentru a -și ține evidența banilor și a cheltuielilor pe care le face
și pentru a -și planifica9 următoarele achiziți i.
Începând cu vârsta de 18 ani, tinerii pot alege dacă vor pe lângă studii să aibă și un job
part-time pentru a -și suplimenta veniturile sau dacă vor un job pe timpul verii pentru a -și
satisface nevoile și dorințele. Ar trebui să fie deja interesați s ă înceapă să economisească
pentru obiective mai importante cum este o vacanță, o mașină sau chiar o casă.
Protecția și înmulțirea banilor vor deveni o prioritate pentru ei și se vor interesa de
oportunitățile de investiții .
Consider că este responsabilitatea noastră, a părinților și profesorilor deopotrivă, de a
crește copii capabili, responsabili, încrezători și care se pot adapta ușor la cerințele societății

9 Monica Mititelu – Ce este Planificarea Financiar ă Personală?, https://www.abcd arfinanciar.ro/author/monica

12
actuale, unde tentaț iile sunt foarte mari și aceste deprinderi ale copiilor de azi vor crea o
societate mai stabilă din punct de vedere economic.
De-a lungul timpului, s -a pus accent foarte mare pe formarea intelectuală a copiilor.
În ultimii ani, s -a constatat că educația intelectuală, pentru a fi valorificată cu atât mai mult
cu cât se ține cont și de dezvoltarea inteligenței emoționale.
Dintre aptitudinile necesare practicării unei meserii, cea mai generală dintre acestea
este denumită generic inteligența.
În ultimii a ni, mai mulți cercetători ai inteligenței umane au reiterat limitările vechiului
mod de a aborda inteligența. Profesorul Howard Gardner a revoluționat modul de a privi
inteligența umană odată cu publicarea rezultatelor studiilor sale în celebra sa carte “ Frames
of Mind ” din 1983. El releva faptul că nu există un singur tip de inteligență responsabil de
succesul nostru în viata, testul IQ nefiind singurul factor care determină inteligența umană;
el susține că inteligența înseamnă învățare și adaptare și că a cest lucru include mai multe
aspecte.
Howard Gardner a formulat inițial o listă cu 7 tipuri de inteligență :
 inteligența lingvistică,
 inteligența logico -matematică,
 inteligența spațială,
 inteligența muzicală,
 inteligența chinestezică,
 inteligența intra personală
 inteligența interpersonală.
Primele 2 tipuri de inteligență sunt utilizate frecvent în programele educaționale din
școli și sunt măsurate prin testul IQ, următoarele trei au fost asociate cu arta, iar pe ultimele
ultimele Howard le -a numit “int eligența personală”, acestea din urmă formând Inteligența
Emoțională, măsurată prin EQ.10
În societatea capitalistă din care facem parte, este necesară încă un tip de inteligență și
anume inteligența financiară.
Atunci când stăpânim noțiuni elementare de educație financiară (extras de cont,
dobândă, card, bancomat etc) avem o cultură financiară. Aceasta este unul din factorii care
contribuie la bunăstarea personală. Prin educație financiară se dorește a -i învăța pe copii cum

10 Howard Gardner –”Teoria inteligențelor multiple”

13
să-și gestioneze resursele pro prii. În primul rând, că banii se obțin prin muncă și, de aceea,
trebuie cheltuiți cu responsabiliate, economisiți, investiți, donați în scop caritabil.
Educația financiară a fost introdusă în școli ca materie, având următoarele obiective:
1.1 creșterea gradu lui de implicare a cadrelor didactice, copiilor și părinților acestora în
activități de educație financiară și cunoașterea mai bună a particularităților culturale
românești;
2.1 conturarea unei imagini complete a modului în care banii sunt percepuți, cheltuiți cu
responsabilitate, economisiți, investiți în societatea de azi sau donați în scop caritabil
și împrumutați, concomitent cu dobândirea unor abilități de gestionare a banilor.
Disciplina opțională “ Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor ” a fos t
concepută la nivelul ariilor curriculare Om și societate și Matematică și științe și are ca
obiectiv integrator “ formarea unui comportament rațional în relație cu banii, prin
antrenarea copiilor în activități ce stimulează gândirea logico -creativă ”.
Programa școlară pentru educația financiară are următoarele finalități:
– cunoașterea și utilizarea limbajului specific din sfera banilor și băncilor;
– formarea și dezvoltarea capacității de explorare/investigare a fenomenului bancar;
– formarea și dezvoltarea u nor deprinderi și abilităț i de utilizare a mijloacelor și
tehnicilor bancare;
– dezvoltarea și manifestarea interesului pentru economisirea și gestionarea
banilor.

14
Capitolul II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1 Istoria banilor

Practic, istoria banilor se confund ă cu istoria oamenirii, cele două entități fiind greu
de separat.
Din cele mai vechi timpuri, se vorbește despre schimburile comerciale dintre oameni,
adică despre troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii "bani" ai
omenirii, din păcate greu de mânuit și perisabili. Între anii 3000 și 2000 înainte de Hristos,
în Mesopotamia, s -au pus bazele sistemului bancar de astăzi, templele și palatele dovedindu –
se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor, produse agricole și materiale preți oase. Câteva
sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui Hamurapi legifera activitățile bancare.
Ceva mai la est, în China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile
comerciale erau folosite cochilii de scoici; în timp, scoicile s -au do vedit extrem de rezistente
pe piețele monetare, în unele zone din Africa, fiind folosite până la jumătatea secolului XX.
Alte forme neobișnuite de bani sunt colții de câine, folosiți în insulele Solomon din
Pacific; brățările, folosite în Coasta de Fildeș; clopoțeii de bronz (Zimbabwe) sau cuțitele
(China).11
Un vânător care dorea să cumpere o strachină de lut mergea la atelierul unui olar.
Putea să -i plătească doar cu produsele realizate din munca sa, cu pieile sau carnea animalelor
capturate și astfel el u mbla împovărat de greutatea mărfurilor pe care le ofera. Dacă olarul
nu avea nevoie nici de piei și nici de carne, dacă nu se realiza coincidența simultană a
necesităților reciproce, atunci schimbul nu era posibil. Olarul, chiar dacă pe moment nu avea
nevo ie de produsele vânătorului, se arata dispus să accepte unele pentru a le păstra în vederea
unor schimburi viitoare, dar pentru aceasta, carnea nu era bună din cauză că se deteriora
rapid. Ar accepta însă o piele, dar vânătorul poate considera că nu exista coincidența valorilor
mărfurilor interschimbabile. Pielea unui animal este indivizibilă, ar fi pierdut din valoare
dacă ar fi fost fracționată, astfel nu putea fi folosită în achiziționarea de mărunțișuri.
Acele mărfuri care sunt mai tranzacționabile dec ât altele s -au impus ca mijloc de
schimb sau bani de tip marfă, însă nu doar această condiție (acceptabilitatea universală a
mărfurilor folosite drept mijloc de schimb) a selectat natural anumite mărfuri pe post de

11 Davies, Glyn. 2002. A history of money from ancient times to the present day. 3rd ed. Cardiff: University
of Wales Press

15
mijloc de schimb: ușurința în transport ș i stocare (valoarea mărfurilor să fie mare prin
comparație cu volumul sau cantitatea lor, să nu necesite condiții speciale de păstrare);
divizibilitatea lor (să poată fi folosite atât la cumpărarea de mărfuri scumpe cât și la cea de
mărfuri ieftine), diviz area putându -se face fără a diminua din valoarea mijlocului de schimb;
perisabilitatea sau degradarea în timp (să poată fi păstrate fără a -și pierde din valoare în
timp) și să nu poată fi ușor falsificat .
O problemă sensibilă a banului de tip marfă este l egată de atracția de a produce o
anumită cantitate mai mare din acel bun folosit cu precădere ca mijloc de schimb: o creștere
a cantității de tutun ar diminua valoarea acestuia prin comparație cu alte bunuri (o cantitate
mai mare de tutun ar fi folosită pe ntru a cumpăra orice alt bun). Metalele (prețioase sau nu)
au răspuns cel mai bine la toate aceste caracteristici (incluzând aici și dependența mai redusă
de producția artificială de mijloace de schimb prin faptul că metalele nu pot fi produse
artificial, ci doar descoperite în natură).12
Din Neolitic, s -a folosit un tip de negoț, cu metale, care nu sunt atât de mari, ar
putea soluționa toate aceste probleme pentru că se bucură de caracteristicile banilor :
 Acceptul universal . Banii trebuie să fie o marfă d orită de toți.
 Ușor de transportat. Să acumuleze valoare mare în mici cantități și să nu fie
nevoie de recipiente fragile. Astfel nu au valoare nici uleiul și nici vinul.
 Divizibil . Să servească pentru achiziționarea de mărfuri scumpe și ieftine. Să
poată fi fracționat fără să -și piardă din valoare.
 Incoruptibil. Proprietatea care a rezultat a fi cea mai dificilă de îndeplinit: să nu –
și piardă din valoare odată cu trecerea timpului.
Cine ar fi putut să semnaleze apariția monedelor metalice, apropiate de for ma
modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? El critica spiritul mercantil al locuitorilor
Libiei, colonie grecească din Asia mică: aceștia nu numai că nu s -au mulțumit să bată
monedă, dar au și inventat magazinele. Primele monede au apărut în 640 -630 î.Hr., fiind
fabricate din electrum (un aliaj din aur colectat din râurile actualei Anatolii și din argint,
combinate în proporții egale). Apariția monedei, repede adoptată în variate forme de restul
civilizației antice, a dus la apariția primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul
celui de -al cincilea secol î.e.n., opera în Asia Mică.

12 Cristian Păun , 2010, ” Banii, băncile centrale, po litica monetară și reglementarea sistemului bancar
modern”

16
Tot din acea perioadă, monedele și -au făcut apariția în China, având formă rotundă
și fiind realizate din metal; nu încorporau o valoare foarte mare și s -au dovedit incomode în
tranzacții costisitoare, spune Glyn Davis în lucrarea sa " Istoria banilor ".
Cetățile grecești Atena și Corint au început să bată monedă proprie în 575 – 570 î.Hr.,
iar un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s -a apucat să pr oducă, în Lidia,
monede de aur și argint. Capturat de persani, Cressus a deschis drum primilor bani spre
Persia.
Apariția monedelor duce inevitabil la ceea ce, peste secole, în presa financiară se va
numi " success stories "; prima astfel de poveste a fost c ea a sclavului atenian Pasion, care în
anii 394 -371 î.Hr., a devenit cel mai înstărit și faimo s bancher grec, recâștigându -și totodată,
libertatea.
În timp ce Pasion își dezvolta pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma,
gâștele se dovedeau paznici vigilenți al Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale
cetății). Preveniți de gâște asupra atacurilor galilor, romanii i -au mulțumit zeiței Moneta, din
al cărei nume derivă cuvântul money.
Mânuirea banilor se dezvoltă: în Grecia, cu 335 de ani înainte de Hristos, dobânda
practicată pentru activități cuminți, ca de pildă morăritul, era de 10%, în timp ce pentru
activități care implicau riscuri sporite, bunăoară transportul naval, o dobândă de 30% era cu
totul normală.
Alexandru cel Mare poate tre ce drept unul dintre primii mari cheltuitori ai lumii:
întreținerea uriașei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle și
prăzile sale bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare, Alexandru a
simplificat cursul de schi mb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de
aur.
Pe măsura trecerii timpului, sistemul financiar mondial – pentru că putem vorbi deja
despre așa ceva – se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii de confruntă,
în tim pul celui de -al doilea Război Punic (dintre Roma și Cartagina), cu inflația generată de
enorma cerere de bani necesari pentru plata trupelor, în vreme ce insula grecească Delos
devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă și el: apar banii din
piele (de cerb), cu o valoare de 40.000 de monede de bază.
Romanii au reacționat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat
ca materii prime, pe lângă aur și argint, metale mai puțin prețioase, cum ar fi arama.
Împăratul O ctavian Augustus (33 î.Hr. – 14 d.Hr.) a reformat atât sistemul monetar, cât și pe
cel al taxelor, impozitând tranzacțiile comerciale, deținerea de terenuri și câștigurile.

17
În toată această perioadă, la greci, cele mai folosite unități monetare erau halcou sul
(confecționat din aramă, el echivala cu o treime de obol), obolul (o șesime de drahmă),
drahma (din argint), staterul (din aur, echivalent cu patru drahme) și talantul (600 de
drahme). Romanii foloseau libra și uncia, ambele din aramă, denarii din argi nt și aureus -ii
din aur.
Aurelian (214 -275 d.Hr.) a încercat să contracareze flagelul printr -o emisiune de noi
monede de aur pur, cărora le -a ridicat valoarea de două ori și jumătate.
Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s -a diversificat, fiecare r egat folosind
propriul sistem monetar. Monedele bizantine și -au păstrat puterea de circulație – în special
cele bătute pe timpul domniei lui Constatin cel Mare: milliarense, siliqua și solidus , la
mijlocul secolului al IX -lea apărând, pe lângă monedele pla ne, și unele concave (skeyphate).
Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul , grosul și talerul, iar statele germane
au adoptat pfeningul, care în Anglia a devenit penny. Împăratul bizantin Alexis I Comnenul,
în cadrul marii reforme monetare din anii 1092 – 1093, a emis perperul. Moneda a fost bătută
până la finele domniei lui Andronic al III -lea, în 1328.
În secolul XII, statele germanice au emis piese noi, așa -numitele bactreate – bani de
tinichea, foarte subțiri, care foșneau. În secolul XI II, în Anglia a apărut sterlingul, o monedă
din argint, în Austria – creițarul (cu o cruce, kreutz, pe revers), iar la Florența – florinul,
realizat din aur. Cruciadele și sumele importante de bani necesare finanțării acestora au
constituit un stimul puter nic pentru sistemul bancar european.
În jurul anului 900, în China au apărut banii de hârtie, iar în 960, emisiunile de
bancnote au devenit regulate.
Banii de hârtie au fost folosiți și de Imperiul Mongol, care, după 1230, includea și
China, În următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în India, Japonia și Persia. După anul
1400, putem vorbi deja de hiperinflație – o bancnotă cu valoarea nominală de 1.000 de
monede ajunge să valoreze doar trei.
Europenii au aflat despre banii de hârtie de la Marco Polo care, între 1275 și 1292, a
trăit în China. Din 1400, au început să apară băncile, la Barcelona și Genova, în timp ce la
Florența a fost legalizată modificarea dobânzilor.
Anul 1440 a însemnat inventarea tiparului, fapt datorat lui Gutenberg. Pentru a pute a
fi folosită la producerea banilor, tiparnița a fost modificată, printre alții și de Leonardo da
Vinci, cu 200 de ani înainte de apariția primelor bancnote în lumea occidentală.

18
Pentru europeni, a urmat perioada marilor descoperiri geografice – Americile , drumul
spre India – iar dezvoltarea comercială aferentă lor a fost cât se poate de benefică pentru
evoluția sistemului financiar.

2.2 Banii la români

Primele monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în cetățile
grecești. Au circu lat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur și tetradrahme de
argint. Geto -dacii au imitat monedele grecești, dar tehnicile de batere a acestora erau
primitive.
În secolul II după Hristos, cucerirea romană a făcut din denar moneda oficială,
ulterior trecându -se la monedele bizantine, care au susținut schimburile comerciale până în
secolul al XIV -lea. După anul 1000, au început să apară și monede locale – dinari, ducați,
taleri de argint și șilingi de bronz în Țara Românească , groși, dinari, taleri de argint și
șilingi de bronz în Moldova , ducați de aur, taleri, dinari de argint și șalăi de aramă în
Transilvania . În Țările Române au circulat și monede străine: dinarul de argint, asprul de
argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur, di narul unguresc de argint, altîn -zlotul
turcesc de aur, leul olandez de argint, ducatul olandez de aur, talerii olandezi de argint,
testonul de argint, piastrul turcesc de argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul
unguresc de aur, ducatul austriac de aur.
Leul a devenit monedă națională odată cu adoptarea, în 1867 , a Legii pentru
înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale, guvernul român din
vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la
fabricile Watt & Co. și Heaton din Birmingham. În lege se preciza că unitatea monetară,
leul, se compune din cinci grame argint, din care 835/1.000 argint fin, iar restul aliaj.
Monedele emise până în 1877 au avut valori de 1, 2, 5 și 10 bani (fabricate din a ramă), 50
de bani (argint), 1 și 2 lei (argint) și 20 de lei (aur). Între anii 1877 și 1900, statul român a
pus în circulație atât monede de aramă, argint și aur, cât și de nichel. La 27 februarie 1880,
guvernul I. C. Brătianu depunea la Cameră proiectul p entru întemeierea Băncii Naționale a
României, după modelul Băncii din Belgia (1850). Prin Legea monetară din 1867 s -au
stabilit normele emisiunii și circulației monedelor naționale de aur și argint și ale monedelor
divizionare, iar prin legea biletelor ip otecare din 1877, s -au introdus temporar în circulație
banii de hârtie.

19
La 27 octombrie 1890 sistemul bănesc al țării s -a axat exclusiv pe aur, urmând
tendințele băncilor străine. Monedele de aur românești aveau o valoare egală cu cea a
monedelor corespunz ătoare din Franța, Italia, Belgia, Elveția, Grecia.
Printre bancnotele emise de BNR s -au numărat cele de 20 de lei și de 1.000 de lei în
1881; acestora le -au urmat banii de cupru, argint, nichel, cupru -nichel, moneda de aur de
100 de lei, bancnotele de 20, 100 și 1.000 de lei, între 1904 și 1906; 2 lei de argint și 50 de
bani de argint în 1910; 25 și 50 de bani de hârtie în 1917; bancnote de 1, 2 și 5 lei în 1917.
După primul Război Mondial, în România circulau în paralel mai multe monede, iar
în vederea un ificării monetare, prin înlocuirea acestora cu leii emiși de BNR s -a decis
retragerea din circulație a coroanelor și a rublelor.
În 1935 a fost emisă moneda de 250 de lei din argint, în 1937 cea de 50 de lei din
nichel, iar în 1938 – moneda de 100 de lei d in nichel. Între anii 1920 – 1931, au fost puse în
circulație bancnote cu valori cuprinse între 1 și 5.000 de lei, iar în perioada 1939 – 1944,
statul român a emis noi monede din argint, zinc și fier placat cu nichel. Tot în anul 1935, s –
a hotărât reînfiin țarea Monetăriei Naționale.
În 1941, au apărut bancnotele de 500 și 2.000 de lei, iar între anii 1944 – 1948 au fost
bătute monedele de 500 de lei de argint, 2.000 de lei de alamă, 25.000 de lei de argint, 10.000
de lei de alamă, 100.000 de lei de argint, 50 de bani și 1 leu de alamă, 2 lei tombac și 5 lei
de aluminiu.
După preluarea puterii politice de către comuniști, guvernul a trecut la etatizarea
băncilor, la data de 11 august 1958 procesul culminând cu dizolvarea și trecea în stare de
lichidare a bănc ilor și instituțiilor de credit, singurele exceptate fiind BNR și CEC. Între anii
1945 – 1947, au intrat în circulație bancnotele de 100.000, 1.000.000, 5.000.000 și 100 de
lei, iar după reforma monetară din 1947, bancnota de 1.000 de lei (1948), cea de 50 0 de lei
(1949) și biletul de 20 de lei emis de Ministerul Finanțelor (1950).
O altă bancnotă de 1.000 de lei a fost pusă în circulație în 1950 de către Banca
Națională a Republicii Populare Române, iar în 1952, Ministerul Finanțelor a emis
bancnotele de l a 1 până la 100 de lei. În 1966, Banca Națională a Republicii Socialiste
România a lansat bancnotele de 1, 3, 5, 10, 25, 50 și 100 de lei.

20
2.3 EURO – nașterea unei monede

Moneda europeană a fost lansată la începutul anului 1999, dar a fost pusă în circulație
la începutul anului 2002. Producerea bancnotelor a început în iulie 1999, procesul implicând
15 imprimerii, aflate pe teritoriile tuturor celor 12 state afiliate atunci la zona euro: Belgia,
Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Lux emburg, Olanda, Austria, Portugalia și
Finlanda.
Spre deosebire de bancnotele euro, pe care sunt desenate poduri și ferestre imaginare
ce evocă un continent abstract, reversurile versiunilor naționale ale monedelor euro
creionează cele 25 de secole de isto rie a Bătrânului Continent. În 1996, Uniunea Europeană
a decis ca – spre deosebire de cele șapte bancnote euro, identice pentru toate țările – monedele
de 1, 2, 5, 10, 20 și 50 de eurocenți și de 1 și 2 euro să aibă "fețe naționale". Grecia a ales
pentru u nitate o cucuvea – în fapt, reproducerea celei gravate în secolul V î.Hr. pe moneda
ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro, dar bătând cea mai veche monedă din
lume, drahma, Atena a făcut astfel referință și la personajul mitologic care și -a împrumutat
numele continentului: tânăra Europa răpită de Zeus împodobește moneda de 2 euro.
Italia și -a adus pe monedă cele mai mari talente și cele mai glorioase dintre epoci: de
la Colosseum și "Proporțiile ideale ale corpului uman" de Leonardo da Vinci, la "Nașterea
lui Venus" de Botticelli.
În același registru, Austria a reținut în metal monumente ale Vienei (Catedrala
Sfântul Ștefan, Belvedere), iar Spania fațada catedralei Santiago de Compostela și chipul lui
Miguel de Cervantes, autor al universalulu i "Don Quijote de la Mancha".
Alte țări au ales să își afișeze altfel suveranitatea: cele trei țări Benelux și -au
reprezentat monarhii pe toate monedele: regina Beatrix a Olandei, regele Albert II al Belgiei
și Marele Duce Henri de Luxembourg.
Suveranul sp aniol Juan Carlos, simbol al tranziției democratice din perioada 1975 –
1981, este prezent pe monedele de 1 și 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să pună în lumină
secolul al XII -lea (cel al independenței), cu sigiliile regale de la 1134 (primul an din ist oria
sa), 1142 și 1144.
Germania a imprimat pe 1 și 2 euro vulturul său tradițional, Franța a păstrat -o pe
tânăra Marianne, iar Irlanda nu a renunțat la harpa celtică. Austria a făcut apel și la "datoria
ecologică", reproducând cele trei flori ale Alpilor: floarea de colț, gențiana și ciuboțica –
cucului.

21
Pentru a întreține continuitatea cu monedele lor naționale, Germania, Franța și
Finlanda au reluat motivele deja binecunoscute: ramura de stejar, semănătoarea și leul
heraldic.
Austria a făcut alegerea cea mai simbolică, deși în detrimentul notorietății:, monedele
de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în 1905, premiul
Nobel pentru Pace.

2.4 Banii, ca măsură a valorii

Mărimea valorii mărfurilor e determinată în urma rapo rtării acestora la (sau asimilării
lor cu) un anumit număr de bani, de aceea aceștia din urmă servesc drept întruchipare și
unitate de măsură generală a valorilor marfare. Totodată, trebuie să se țină cont de faptul că
criteriul de bază al comensurabilităț ii mărfurilor nu sunt banii propriu -zis, ci valoarea însăși
a mărfurilor, care exprimă consumul de muncă socialmente necesară producerii lor,
concretizată în bani.
Această constatare ne permite să tragem concluzia, că la baza stabilirii prețurilor la
mărfu ri stă mărimea cheltuielilor de muncă socialmente necesară pentru producerea lor. La
calcularea prețurilor mărfurilor, ca mărime inițială se ia nu volumul individual al
cheltuielilor de muncă necesară unui singur producător de mărfuri, ci volumul cheltuiel ilor
de muncă socialmente necesară producerii mărfurilor. Tocmai de aceea în prețuri sunt
incluse cheltuielile socialmente necesare pentru producerea fiecărui tip de marfă.
Acest mod de abordare a problemei determinării valorii mărfurilor pe calea stabilir ii
prețurilor ne ajută să înțelegem mai bine cum își îndeplinesc banii funcția de mijloc
de măsură a valorii . Caracterul activ al influenței banilor se manifestă prin modul de folosire
a lor în scopul stimulării reducerii costurilor de producție a mărfuril or, precum și prin modul
de exprimare de către ei nu numai a mărimii absolute, ci și a mărimii relative a valorii
anumitor mărfuri și, prin urmare, a raportului de prețuri dintre mărfuri.
În faza timpurie a constituirii relațiilor schimbului de mărfuri (pe rioada circulației
banilor de metal), evaluarea în bani a mărfurilor se efectua cu ajutorul unor unități speciale,
legalizate de măsurare a substanței materiale a unui singur echivalent general al valorii – aur
sau argint. Datorită acestui fapt, mărfurile puteau fi raportate între ele potrivit unei proporții
constante de metal monetar, adică unei unități de măsură strict stabilite. Ulterior, aceasta se

22
numea etalon al prețurilor – o cantitate anumită de metal, care în țara dată era considerată
unitate monet ară. Ca rezultat, banii au făcut ca mărfurile să devină comensurabile cu ajutorul
etalonului oficial al prețurilor, ce servea pentru calcularea prețurilor costului tuturor
mărfurilor.
Prin urmare, banii, îndeplinind funcția de măsură a valorii, jucau rolul de intermediar
la stabilirea prețului mărfii. Totodată, funcția banilor , ca măsură a valorii , o îndeplineau
banii reali (cu valoare deplină), fiindcă aceștia posedau ei înșiși o valoare concretă, creată
de munca socialmente necesară. În același timp, înde plinirea acestei funcții a banilor
decurgea în mod ideal, ca un proces bine gândit încă înainte de schimbul pe bază de bani, și
de aceea nici nu avea nevoie de prezența banilor reali.
Mai târziu, însă, etalonul prețurilor, treptat, a început a se separa de conținutul
exprimat prin masă (greutate), fapt care, în ultimă instanță, s -a soldat cu ivirea contradicției
dintre unitatea de măsură stabilită oficial (etalon) și conținutul efectiv de metal al unității
monetare însăși. Sistemul valutar din Jamaica (1976 -1978) a anulat prețul oficial la aur,
paritățile de aur în vigoare (proporțiile conținutului de aur al unităților bănești) și, respectiv,
etalonul oficial al prețurilor, care a fost înlocuit cu etalonul efectiv al prețurilor, stabilit
spontan în procesul schimbului de piață.
În noile condiții ale circulației banilor de credit lipsiți de valoare proprie (discreți),
modul de executare a funcțiilor de măsură a valorii a suferit unele schimbări. În primul rând,
trebuie să se țină cont de faptul că banii de cre dit, ca expresie a capitalului bănesc, servesc
circulația capitalului, nu a mărfii, și de aceea îndeplinirea de către ei a funcției de măsură a
valorii depășește cadrul sferei de schimb, servind și sfera de producție. Acest fapt denotă
faptul că, în circul ația banilor de credit neconvertibili (de hârtie), prețurile se reflectă
nemijlocit în mărfuri, iar aurul își pierde importanța lui ca unitate de măsură specifică a
valorii reprezentative a banilor de credit și de hârtie.
Așadar, în condițiile relațiilor d e marfă -bani dezvoltate, prețul începe a se forma deja
în procesul de producție, iar în sfera schimbului are loc definitiva recunoaștere publică a lui.
Mărimea (nivelul) prețului este determinată, în primul rând, de valoarea bancnotei, care e
stabilită de valoarea mărfurilor reprezentate de ea și de numărul bancnotelor aflate în
circulație. În plus, mărimea prețului depinde de raportul dintre cererea și oferta pieței pentru
această marfă.
Tocmai de aceea, în condițiile economiei de piață dezvoltate, prețul reprezintă o
formă de manifestare a raportului de schimb al mărfii date față de toate celelalte mărfuri, nu
numai față de o singură marfă monetară sub formă de metal nobil. Datorită acestui fapt,

23
esența funcției de măsură a valorii banilor actuali trebuie să includă și ideea că funcția
menționată o pot îndeplini și banii cu valoare redusă (nominali). Dar în asemenea caz e
nevoie, în primul rând, de recunoașterea publică a comodității utilizării unității monetare în
calitate de etalon pentru măsurarea valori lor relative ale diferitelor bunuri și resurse.
Totodată, e necesar să fie recunoscute și unele noi particularități sau caracteristici ale
etalonului prețurilor, ale nivelurilor și corelațiilor dintre prețurile diverselor mărfuri, care
deocamdată, se prea poate, că se bazează în mare măsură pe tradiționalele corelații existente
în cazul utilizării banilor cu valoare deplină. E important să se aibă în vedere faptul că
schimbarea prețurilor nu se produce numai în legătură cu schimbarea etalonului lor, cu
procesele informaționale, ci și în legătură cu schimbarea valorii mărfurilor .
În plus, la stabilirea prețurilor la mărfuri trebuie să se țină cont de faptul existenței
unei cereri solvabile, de raportul efectiv dintre oferta de mărfuri și cererea solvabilă etc .
Căci, când oferta depășește cererea, prețurile scad și, prin urmare, pentru a putea vinde
mărfurile, trebuie reduse prețurile.
Natura banilor a evoluat în timp. Primii bani erau, în genere, bani -marfă – obiecte
realizate din materiale care aveau valoare de piață, precum monedele din aur. Ulterior, banii
reprezentativi au constat în bancnote care puteau fi schimbate pentru o anumită cantitate de
aur sau argint. Economiile moderne, inclusiv cea a zonei euro, se bazează pe moneda
fiduciară. Aceasta reprezint ă bani care constituie un mijloc legal de plată și sunt emiși de o
bancă centrală, însă, spre deosebire de banii reprezentativi, nu pot fi convertiți, de exemplu,
într-o cantitate fixă de aur. Banii nu au valoare intrinsecă – în principiu, hârtia utilizată pentru
bancnote este lipsită de valoare; cu toate acestea, sunt acceptați în schimbul bunurilor și
serviciilor, deoarece populația are încredere că banca centrală va menține valoarea banilor
stabilă în timp. În cazul în care băncile centrale nu ar reuși s ă facă acest lucru, moneda
fiduciară și -ar pierde rolul de mijloc de schimb general acceptat și caracterul atractiv de
mijloc de tezaurizare.
Etalon al valorii banilor, ca mijloc de măsură a valorii sunt următoarele criterii:
1. Moneda servește drept numitor comun al tuturor bunurilor economice – prin exprimarea
valorii bunurilor într -un echivalent monetar se permite compararea lucrurilor altfel
incomparabile;
2. Banii măsoară valoarea de schimb a bunurilor (în comerț), dar nu valoarea de
întrebuințare (utilitate a);

24
3. Prin introducerea banilor (și înlăturarea trocului) se micșorează numărul de prețuri –
dispar prețurile relative (adică raporturile de schimb a două bunuri), toate prețurile se
exprimă în bani.

2.5 Funcțiile banilor

Rolul banilor în economie este pus în evidență de funcțiile pe care aceștia le
îndeplinesc în cadrul vieții economice. Conform teoriei obiective a valorii, banii îndeplinesc
următoarele funcții:
 măsura a valorii ;
 mijloc de circulație;
 mijloc de plată;
 mijloc de tezaurizare;
 bani univers ali.

a) Functia de măsurător al valorii
Cu ajutorul banilor măsurăm valoarea tuturor mărfurilor și evaluăm activitățile
economice, cheltuielile și rezultatele trecute, prezente și viitoare. Banii îndeplinesc această
funcție în calitate de bani ideali (ima ginari), prezența lor nefiind neapărat necesară. Unitatea
bănească proprie fiecărei țări constituie etalonul general, care diferă de la o țară la alta.
Expresia bănească a măsurării valorii este prețul. Prețul este expresia bănească a valorii
mărfurilor, a dică suma de bani la care se vinde și se cumpără pe piață un bun economic sau
serviciu.

b) Mijloc de schimb
Banii sunt un intermediar în schimbul de mărfuri. O dată cu apariția banilor schimbul
sub forma trocului (M -M) este înlocuit cu schimbul de marfă c ontra bani, adică M -B-M
(schimbul de mărfuri prin intermediul banilor). Aceasta formulă conține două acte distincte
și anume: M -B (vânzarea) și B -M (cumpărarea). Aceste două acte pot fi de multe ori separate
în timp și spațiu. Banii îndeplinesc funcția de mijloc de schimb în calitate de bani reali
(prezenți efectiv) în numerar sau în conturile bancare.

25
c) Mijloc de plată
Banii îndeplinesc această funcție în cele mai diferite împrejurări și anume: la plata
salariilor, la plata impozitelor, chiriilor, amenz ilor, la plata datoriilor față de creditori, datorii
rezultate din cumpărarea mărfurilor pe credit sau din împrumuturile de bani.

d) Mijloc de tezaurizare (acumulare)
Acumularea de bani, în special de aur, pentru o perioadă mai lungă de timp, cu un
anumit scop a fost denumită de știința economică tezaurizare. Tezaurizarea a fost o
operațiune specifică formațiunilor precapitaliste. După aceea și mai ales în zilele noastre,
datorită dezvoltării creditului, tezaurizarea clasică și -a pierdut sensul, deoarece m oneda de
hârtie nu are valoare proprie și se deprecia.

e) Funcția de formă universală sub care se constituie rezervele agenților economici,
simbol al avuției, deținerea lor conferind posesorului forță și putere economică.

f) Funcția de bani universali este îndeplinită de bani în relațiile dintre țări. În
această calitate a funcționat mai mult timp marfa -aur, îndeplinind funcția de măsură a valorii,
mijloc de schimb și de plată. În prezent, în relațiile dintre țări funcționează monedele
convertibile (dolar ul, euro, yenul etc.).
Alți economiști extind sau comprimă aceste funcții.
Astfel, Virgil Madgearu arăta că moneda (banii) au următoarele funcții:
 mijloc general de schimb,
 măsurătoare de valoare,
 transmisiune de valoare,
 transmisiune de capital, în circ ulația de credit,
 mijloc de economisire în două forme ( de tezaurizare sau de capitalizare).

Economiștii contemporani pun accent pe rolul banilor în procesul schimbului de
mărfuri și în ansamblul mecanismului de reglare a vieții economice. Din aceasta pe rspectivă,
majoritatea se opresc asupra a trei funcții, și anume:
 mijloc de schimb : banii se interpun în cadrul schimbului de mărfuri;
O dată cu apariția lor, schimbul sub forma trocului este înlocuit de schimbul de marfă
pe bani. În această calitate, ban ii apar ca bani reali, cu existență efectivă. Procesul de schimb

26
al mărfurilor prin intermediul banilor presupune efectuarea a două acte opuse și
complementare: transformarea mărfurilor în bani, (respectiv vânzarea) și transformarea
banilor în marfă (respe ctiv cumpărarea).
Deci, prin intermediul banilor, fiecare bun și serviciu poate fi schimbat pe alt bun și
serviciu. Separarea celor două acte, datorită existenței banilor, permite amânarea
cumpărăturii, respectiv transformarea banilor în marfă. Deci exist ă posibilitatea ca cele două
acte ale schimbului (transformarea mărfurilor în bani și transformarea banilor în marfă) să
nu coincidă în timp și spațiu. În anumite condiții, această necoincidență poate crea dificultăți
schimbului de mărfuri, încetinindu -l sau chiar obturându -l, cu efecte negative asupra întregii
economii. Întreruperea lanțului celor două tranzacții conține posibilitatea crizelor
economice. Pentru îndeplinirea acestei funcții este necesar să existe o anumită cantitate de
bani în circulație.

 măsură a valorii : este o funcție deosebit de importantă a banilor.
În concepția clasică, banii de aur îndeplinesc această funcție, deoarece ei înșiși sunt
marfă și au valoare. Așa cum greutatea se măsoară cu altă greutate, lungimea cu altă lungime,
și valoarea mărfurilor se măsoară cu ajutorul altor valori. Banii în această funcție se prezintă
ca o oglindă în care se reflectă valoarea tuturor celorlalte mărfuri din societate. Pentru a
îndeplini această funcție, nu este nevoie de prezența banilor alături d e marfă a cărei valoare
o măsoară, ci este suficient ca ei să existe în societate.
În concepția economiștilor contemporani, banii apar ca unitate de calcul, ca un
instrument general de măsură. Valoarea mărfurilor se exprimă cu ajutorul banilor din preț,
deci printr -un raport cantitativ. Aceasta funcție este îndeplinită și de banii de hârtie a căror
curs este forțat, deoarece, deși ei nu au valoare, au capacitatea de a stabili acel raport
cantitativ de schimb, adică raportul de schimb comparabil. Se precize ază că nu este
obligatoriu ca măsurarea unei anumite mărimi să se efectueze cu mărimi asemănătoare.
Există instrumente de determinare a unor mărimi care nu au la baza mărimile respective,
exemplu: termometrul pentru măsurarea temperaturii, voltmetrul pentr u măsurarea
intensității curentului, etc. Drept urmare și banii de hârtie, care nu au valoare, se prezintă ca
un astfel de instrument, putând măsura și exprima valoarea mărfurilor (bunuri și servicii)
prin preț.

27
 conservare de valoare : banii îndeplinesc această funcție, deoarece ei apar
ca întruchipare a avuției.
Obținerea banilor prin vânzarea bunurilor și serviciilor dă posibilitatea economisirii
lor, adică și a altui tip de consumație. Economisirea se bazează pe asigurarea că valoarea
banilor la care se renunță va fi regăsită în integritatea sa în viitor, atunci când vor fi utilizați
banii economisiți. Economisirea este posibilă numai datorită existenței banilor. Acest lucru
necesită garanția menținerii valorii și deci a posibilității stocării acesteia .
Funcțiile banilor pun în evidență rolul pe care ei îl au în societate, de ”sânge” al
acestui organism complex care este economia.13.

13 P.A. Samuelson, ”Study Guide to Accompany Economics”, 2000

28
Capitolul III. OPȚIONALUL ”EDUCAȚIA
FINANCIARĂ PE ÎNȚELESUL COPIILOR„ – APLICAȚIE

3.1 Prezentarea premizei

”Pornind de la rolul esențial pe care o bancă centrală îl are în cadrul economiei
naționale, Banca Națională a României sprijină procesul de educație financiară, prin
implementarea, în colaborare cu Ministerul Educației Naționale, a unor proiecte
educaționale. În urma a probării programei școlare de către ministerul educației, Consiliul
de Administrație al Băncii Naționale a României a dispus demararea primei etape de
implementare a disciplinei opționale ” Educație financiară pentru învățământul primar ”,
la nivel național. În acest fel, vom putea veni în sprijinul copiilor cu vârste cuprinse între 8
și 10 ani care sunt dornici să cunoască și să înțeleagă cât mai multe despre bani și bănci.
Odată cu asimilarea conceptelor financiare de către copii, porțile Băncii Naționale a
României vor fi deschise pentru a -i primi în vizite tematice și a -i învăța buna practică
bancară, urmărindu -se îmbinarea cunoașterii valorilor culturale românești cu aceea de
utilizare eficientă a finanțelor proprii. Prin aceasta, copiii vor fi ajutați să devină
consumatori informați și educați, viitori buni manageri ai propriilor bugete. Ca și în
practica europeană în domeniu, încurajăm, totodată, vizitarea Muzeului și Bibliotecii Băncii
Naționale a României, precum și ale R.A. Monetăria Statului și Impri meriei Băncii
Naționale a României de către copii și dascălii acestora, pentru o mai bună înțelegere a
conceptelor financiare și vizualizarea fluxurilor bancare. Această strategie, cu siguranță va
conduce la schimbarea mentalității și comportamentului viit orilor adulți și va îmbunătăți
relația directă dintre bancheri și clienți .”14
Identificând nevoia copiilor din România de a cunoaște cât mai multe detalii despre
bani și despre bănci și având în vedere faptul că acest subiect nu prea a fost tratat în litera tura
pentru copii, Ligia Georgescu Goloșoiu a fost motivată să elaboreze o carte cu ilustrații,
dedicată celor mici, în care să prezinte, pe înțelesul lor, câte ceva din acest vast subiect.
Astfel, a fost elaborată cartea „ Banii pe înțelesul copiilor ”. Ace astă carte a apărut la Editura
Didactică și Pedagogică în luna iunie 2007.

14 Mugur Isărescu – ”Gânduri de început”, Revista ”Educație financiară”, nr.1/2016

29
„Încă din faza de elaborare a cărții, am pus accentul pe ceea ce este mai important
pentru copii și anume să -i învățam cum să economisească de mici banii, întrucât bunul
obicei al e conomisirii începe de la o vârstă fragedă. Explicându -le copiilor importanța și
procedurile economisirii, precum și operațiunile băncii, în general, cartea contribuie la
conferirea unei încrederi a copiilor în bănci, dar și la deprinderea procedeului econo misirii
și cheltuirii banului cu înțelepciune”.15
Din studiile comparative realizate în diverse țări pe problematica în cauză, s -a
observat că elevii din aceste țări, inclusiv cei de pe continentul american, sunt familiarizați
de mici cu noțiunile legate de bani și bănci, având în vedere că la nivelul țărilor dezvoltate
acestea au fost deja introduse în școli. De exemplu, „lecția de finanțe” este o disciplină
opțională în școlile din Anglia, unde copiilor le sunt predate elemente esențiale pentru a fi
pregăt iți să -și gestioneze eficient bugetul personal.
„Pentru a veni tot mai mult în sprijinul copiilor din România de a înțelege și de a
reține cât mai multe date și informații din carte, am elaborat și un „Caiet al elevului” cu
aplicații practice care respectă principiile psiho -pedagogice deja cunoscute ale învățării,
dar recomandă și metode noi, atractive de predare, cum ar fi prin joc sau prin “Arta
prezentării vizuale”. De asemenea, caietul elevului ține seama și de cele mai adecvate
metode în predarea de că tre dascăli a acestor noțiuni noi în cadrul unei discipline cu
caracter opțional la școala primară intitulată „Educația financiară – Banii pe înțelesul
copiilor”.16
Prin jocurile distractive, rebusurile și desenele de colorat din Caiet se urmăresc, de
fapt, repetarea și fixarea noțiunilor teoretice introduse prin intermediul lecțiilor din carte.
Astfel, folosind un limbaj simplu și clar, apelând la proiecții de filme documentare, folosind
echipamentele de tehnică de calcul și vizualizare, întâlniri și dezbat eri în care să fie invitați
în mijlocul elevilor oameni din domeniul bancar, copiii sunt atrași și rețin mult mai ușor
noile concepte și proceduri.
Prin conținutul său educațional specific, disciplina opțională „ Educația financiară ”
a contribuit la educare a copiilor în acest domeniu. Pe lângă elementele teoretice noi
introduse în carte, copilul se bucură și de o descriere a modului în care se economisesc banii
(deschiderea unui cont de economii, vizualizarea certificatului de depozit, a libretului de
econom ii, a extrasului de cont), învață să calculeaze dobânda la suma existentă într -un cont,
cum se calculează un sold, componentele unei file de cec, modul de utilizare a cardului, etc.

15 Ligia Georgescu Goloșoiu – interviu Revista ”Educaț ie financiară”, nr.1/2016
16 Ligia Georgescu Goloșoiu – interviu Revista ”Educație financiară”, nr.1/2016

30
Cartea “ Banii pe înțelesul copiilor ” a reprezentat, astfel, o noutate în d omeniul
educației financiare a copiilor din România. Ca manual, cartea este o provocare pentru
generația actuală de copii, copii care s -au născut cu calculatorul „în brațe”.
Având aceste materiale ca sursă pentru activitatea de la clasă, am considerat că e ste
foarte util să vin în sprijinul elevilor și să propun un opțional care să reprezinte o premiză
foarte importantă în dezvoltarea lor și în pregătirea pentru viață.

3.2 Programa școlară ”Educația financiară pe înțelesul
copiilor”, ca opționa l la ciclul primar

Pentru opționalul pe care îl propun, am creat o programă corespondentă ce va fi
trimisă ulterior spre aprobarea inspectoratului școlar.
Programa școlară a fost elaborată ținând cont de prevederile Legii educației
naționale, Legea nr. 1 /2011, precum și de recomandarea Parlamentului European și a
Consiliului Uniunii Europene privind competențele cheie din perspectiva învățării pe
parcursul întregii vieți (2006/962/EC), încercând să dezvolte elevilor din școala primară
conturarea celor 8 competente cheie , precum:
– comunicare în limba maternă;
– comunicare în limbi străine;
– competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii;
– competența digitală;
– a învăța să înveți;
– competențe sociale și civice;
– spirit de inițiativă și antr eprenoriat;
– sensibilizare și exprimare culturală.

31
Competențe generale
1. Cunoașterea și utilizarea limbajului specific din sfera banilor și băncilor;
2. Formarea și dezvoltarea capacității de explorare/investigare a fenomenului
bancar;
3. Formarea și dezvol tarea unor deprinderi și abilități de utilizare a mijloacelor
și tehnicilor bancare;
4. Dezvoltarea și manifestarea interesului pentru economisirea și gestionarea
banilor.

Competențe specifice și exemple de activități de învățare :
1. Cunoașterea și utilizarea limbajului specific din sfera banilor și băncilor
1.1 Însușirea unor termeni din domeniul banilor și băncilor în situații diverse
Exemple de activități de învățare
– utilizarea de glosare, texte, liste de cuvinte etc., pentru desprinderea sensului
unor terme ni specifici;
– completarea unor texte lacunare, vizând identificarea/denumirea noțiunilor noi
dobândite;
– descrierea elementelor de identificare a monedelor, a bancnotelor și a
elementelor de siguranță aflate pe acestea;
– exerciții de recunoaștere și asociere de valută cu zona sau țara corespunzătoare;
– realizarea unor discuții, compuneri, referitoare la informațiile primite în timpul
vizitelor organizate la muzee, bănci, alte instituții;
– construirea și rezolvarea unor rebusuri pe teme financiar – bancare;
Însușirea unor termeni din domeniul banilor și băncilor în situații diverse.

1.2 Recunoașterea modalităților de gestionare/administrare a banilor
Exemple de activități de învățare:
– descrierea mijloacelor de economisire utilizate în familie;
– identificarea me todelor de economisire și de administrare a unui cont bancar;
– descrierea elementelor de siguranță necesare unui card, respectiv carnet de
cecuri;
– exerciții de recunoaștere și explicare a unor servicii bancare electronice;

32
2. Dezvoltarea capacităților de expl orare/ investigare a fenomenului bancar
2.1 Documentarea privind evoluția sistemului bancar din România
Exemple de activități de învățare:
– dezbateri pornind de la ideea legăturii dintre loc de muncă – meserii – salarii;
– exerciții de identificare a rolului ban ilor în schimbul lucrurilor;
– descrierea evoluției monedelor, respectiv a bancnotelor în România;
– evidențierea rolului Monetăriei Statului, a Imprimeriei Băncii Naționale a
României, respectiv a Băncii Naționale a României.

2.2 Identificarea situațiilor î n care se realizează un schimb în natură (troc) sau o
operațiune bancară
Exemple de activități de învățare:
– descoperirea situațiilor în care se poate realiza un troc, precum și condițiile
necesare realizării acestuia;
– exemplificarea actelor de schimb în ca re au fost implicați;
– descrierea unui schimb realizat și motivarea tranzacției realizate;
– identificarea rolului deținut într -un schimb: vânzător/cumpărător;
– vizite la sediile unor sucursale bancare pentru a cunoaște direct operațiunile
care se pot realiza acolo;
– jocuri de societate de tip “Monopoly”;

2.3. Utilizarea operațiilor aritmetice pentru înțelegerea unor tranzacții financiare
simple
Exemple de activități de învățare:
– transpunerea unor tranzacții financiare simple în limbaj matematic (de
exemplu: depunere = adunare);
– analizarea unor probleme cu conținut financiar -bancar: identificarea și
analizarea componențelor tranzacției; identificarea operațiilor prin care se
ajunge la rezolvare; identificarea formulei de calcul;
– crearea de probl eme utilizând termeni din domeniul financiar -bancar (sold,
retragere, depunere, curs valutar, profit);

33
2.4 Evidențierea rolului și importanței schimbului valutar;
Exemple de activități de învățare:
– exerciții de identificare a situațiilor și locurilor în care se poate realiza un
schimb valutar;
– joc de rol: ” Plec în excursie!”;

2.5. Descrierea circuitului banilor în economie și anumite fenomene: împrumut,
investiții
Exemple de activități de învățare:
– prezentarea importanței circulației banilor prin crearea unor scenete ad -hoc;
– realizarea portofoliului elevului, care să conțină referate, proiecte și fișe de
documentare despre împrumut/credit bancar (condiții, avantaje/dezavantaje) și
despre întreprinzători celebri și ideile lor de afaceri;

3. Formar ea și dezvoltarea unor deprinderi și abilități de utilizare a mijloacelor
și tehnicilor bancare
3.1. Identificarea mijloacelor și tehnicilor bancare utilizate
Exemple de activități de învățare:
– identificarea mijloacelor tehnice folosite în instituțiile ban care (P.O.S.,
bancomat);
– utilizarea unui card la bancomat, P.O.S.;
– folosirea, în condiții în siguranță, a unui card la cumpărăturile on line;
– jocuri de rol “La librărie”, “La bancă”;

3.2. Utilizarea mijloacelor și tehnicilor bancare în activitățile propus e la clasă
Exemple de activități de învățare:
– realizarea de minimachete (bancă, bancomat, card);
– folosirea bancnotelor specimen în jocurile didactice;
– analizarea modului de utilizare a unui card.

34
4. Dezvoltarea și manifestarea interesului pentru studiu l fenomenului financiar –
bancar
4.1. Analizarea situațiilor în care se pot economisi bani
Exemple de activități de învățare:
– identificarea modurilor prin care un copil poate să câștige bani;
– prezentarea expunerilor personale despre “de ce și cum pot econom isi bani?”;
– identificarea de tipuri de conturi și de carduri folosite;

4.2 Identificarea modalităților de gestionare a banilor
Exemple de activități de învățare:
– experimentarea rolului de mic antreprenor care gestionează o afacere prin
prezentarea și sus ținerea acesteia în fața colegilor;
– realizarea unor referate despre întreprinzători celebri și ideile lor de afaceri;

Recomandări privind conținuturile și sugestiile metodologice

Pentru opționalul de ”Educație financiară” propus la nivelul claselor III -IV, se va
avea în vedere folosirea unor strategii didactice moderne, care să îl pună pe elev în situații
similare celor din realitate, pentru ca eficacitatea deprinderilor obținute și a cunoștințelor
asimilate să fie maximă (de exemplu, prin utilizarea uno r imagini din viața reală care
ilustrează reguli de comportamente într -o instituție bancară, asumarea de
roluri/responsabilități în cadrul jocurilor de rol propuse).
De asemenea, conversația euristică bazată pe un dialog dinamic cu elevii clasei poate
fi folosită pentru analizarea unor aspecte legate de economisire sau de aspectele pozitive ale
utilizării instrumentelor moderne de efectuare a plăților (de exemplu, identificarea nevoilor
de economisire, a modalităților de economisire, a avantajelor/dezava ntajelor diferitelor
tipuri de economisire, a locurilor în care pot fi utilizate cardurile bancare, descrierea modului
de folosire a acestora).
Crearea unor contexte dilematice simple, în care elevii sunt solicitați să caute soluții,
poate contribui la înț elegerea firească a necesității adoptării unor comportamente, respectiv
a deținerii unor informații (de exemplu: „Ce faci dacă.. .?, Cum poți să rezolvi urmă toarea
situația …?”). La aceasta poate contribui jocul de rol bazat pe empatie, vizând: formarea și
exersarea unor deprinderi de utilizare a instrumentelor moderne de plată; dezvoltarea
capacităților cognitive, afective și volitive ale copiilor; asimilarea unor modele de relații

35
interpersonale, manifestarea creativității (de exemplu, jocuri de rol în gru purile de
apartenență, cu tema: „Cum mă comport într -o bancă?/ într -un magazin/ într -o agenție de
turism/ la piață?”).
Pot fi folosite metode activ – participative, precum: Ciorchinele, Cadranele, Cubul,
Pălăriile gânditoare , atât frontal, cât și ca strat egie de lucru în echipă, dezvoltându -se, în
egală măsură, deprinderile de comunicare, de negociere și de soluționare a sarcinilor primite
în contexte relaționare diferite (de exemplu, la subiecte legate de valută, de antreprenoriat,
de organizare și derul are a unei licitații cu obiecte realizate la orele de abilități practice sau
educație plastică).
Ca în orice activitate de predare – învățare, există un ciclu al etapelor, respectiv:
 Planificare, respectiv proiectarea pe unități : selectarea obiectivelor de
învățare ținând cont de ceea ce știu deja copiii despre problematica ce
urmează a fi discutată și conceperea de activități de învățare pentru
îndeplinirea obiectivelor, astfel formulate; (vezi anexa 3 -4)
 Implementare – desfășurarea activităților de învăța re;
 Verificare (obținerea feedback -ului) – certificarea a ceea ce au înțeles
(învățat) elevii;
 Evaluare – reflecție asupra reușitei activității de învățare și planificarea
activităților de învățare viitoare.
Pentru fiecare dintre etapele acestui ciclu, înv ățătorul are nevoie de o serie de
competențe specifice. Acestea nu sunt competențe generice, aplicabile fiecărei discipline.
Învățătorul are nevoie, de exemplu, să cunoască anumite tipuri de activități de învățare care
pot fi utilizate în acest dome niu – cum ar fi discuția, joc de rol, simulările, activitatea
de proiect – și cum pot fi acestea utilizate eficient în educația financiară. În mod similar,
învățătorii trebuie să cunoască tipurile de învățare care pot fi evaluate în domeni ul educației
financiare și modul în care pot fi evaluate.
Educația financiară reprezintă o formă distinctă de activitate educațională al cărei
scop este să pregătească elevii pentru a dobândi abilități de management al banilor și de
adoptare a deciziilo r care au consecințe financiare, utilizând astfel forme de învățare
distincte. Cadrele didactice trebuie să cunoască foarte bine aceste forme de învățare și să le
poată pune în practică în diferite situații. Acestea includ forme de învățare care sunt:
• inductive – se prezintă elevilor probleme concrete de rezolvat sau asupra cărora
trebuie să ia o decizie, încurajându -i să generalizeze pentru alte situații similare, în loc de a
porni de la concepte abstracte;

36
• active – elevii sunt încurajați să învețe în ti mp ce desfășoară o anumită acțiune, în
loc de a asculta pur și simplu ce li se spune;
• relevante –conceperea unor activități de învățare în jurul unor situații reale din
viața familiei, a comunității;
• bazate pe colaborare – se folosesc activitățile pe grupuri și învățarea prin
cooperare;
• interactive – se organizează activitatea de predare pe baza unor discuții și
dezbateri;
• critice –elevii sunt încurajați să gândească ei înșiși, cerându -le opiniile și punctele
de vedere ș i ajutându -i să-și dezvolte capacitățile de argumentare;
• bazate pe participare – elevii au posibilitatea să contribuie la propria învățare,
sugerând, de exemplu, subiecte de discuție, de cercetare sau evaluându -și propria activitate
de învățare sau pe cea a colegilor.
Formele de învățare derivă direct din scopul educației financiare, iar profesorii
trebuie să știe foarte bine să le folosească, să știe, de exemplu, cum să conducă discuțiile și
dezbaterile, cum să organizeze activitățile pe grupuri și să u tilizeze diferite tipuri de întrebări
etc.
Cadrele didactice pot opta și pentru derularea unor activități nonformale și informale ,
precum:
– Vizite la Muzeul Băncii Naționale, Monetăria Statului, Imprimerie, la diverse
bănci, care le oferă copiilor posibilit atea de a observa, analiza și experimenta în mod direct
cum se bat monedele, cum se obține o bancnotă și care sunt operațiunile ce se desfășoară
într-o bancă.
– Serbări școlare cu piese de teatru în care copiii sunt personaje ce reprezintă bănuții;
– Parteneri ate cu alte școli în scopul realizării unor proiecte simple;
– Expoziții cu lucrările elevilor (machete de bănci, compuneri, referate etc).
Instrumentele de evaluare trebuie să evidențieze progresul realizat de fiecare elev pe
parcursul anului școlar, concom itent cu însușirea competențelor propuse în programa școală.
La disciplina Educație Financiară sunt recomandate metode moderne de evaluare, probe
orale și scrise, probe practice, autoevaluare, miniproiecte, portofolii, elevul fiind îndrumat
și încurajat.

37
3.3 Cercetarea pedagogică

3.3.1 Sistem conceptual

Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică, ce are drept scop
explicarea științifică, înțelegerea, optimizarea și prospectarea activității de instruire și
educare. Ea se bazea ză pe inves tigarea teoretică și /sau practic – aplicativă a relațiilor
funcționale și cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional.
Cercetările pedagogice pot fi inițiate și derulate de către specialiști, între care se
numără cercetătorii din do meniul pedagogic, psihologic, istorici ai educației și
învățământului, teoreticieni, practicieni ai educației, dar și de către cadrele didactice la toate
nivele și formele de învățământ.
Metodele de cercetare pedagogică reprezintă calea delimitată pentru a ajunge la
obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic. În cadrul
cercetării pedagogice se utilizează noțiunea de eșantion, care reprezintă un anume număr de
cazuri delimitate din populația școlară care urmează să f ie supusă investigației. În orice
cercetare pedagogică, se constituie și se utilizează două eșantioane, unul experimental și altul
de control. Eșantionul experimental este acela asupra căruia se intervine în mod deliberat
pentru a verifica ipoteza propusă. Eșantionul de control este cel martor, asupra lui nu se
intervine.
Se poate vorbi de un sistem al metodelor de cercetare care cuprinde: observația;
experimentul – metodă fundamentală; convorbirea – interviul; ancheta – chestionarul, testul;
studiul docum entelor școlare și a rezultatelor obținute la învățătură de subiect; metoda
bibliografică, bază a documentării; metoda monografică; metoda istorică; metoda studiului
de caz; metode statistico – matematice, ca metode auxiliare de cuantificare ale cercetării . În
cadrul metodelor de cercetare pedagogică, se poate organiza o grupare a acestora în felul
următor:
a) metode de colectare a datelor;
b) metode de prelucrare statistică a datelor.
Categoria de metode de colectare a datelor cuprinde un segment aparte, cons tând din
teste psihologice și psihopedagogice utilizate.

38
3.3.2 Metode de colectare a datelor

a) Observația este o metodă principală de investigație directă, care se manifestă ca
un act sistematic de urmărire atentă a procesului instructiv – educativ, în ansamblul său, ori
sub diversele lui laturi, aspecte, situații, fără să aducă modificări din partea cercetătorului.
Observația are un caracter constatativ, de diagnoză educațională. Datele obținute din
observație se înregistrează cât mai exact, fără i nterpretări, într -un caiet special, denumit
jurnal (protocol) de observații.
Pentru a înlătura apariția unor fenomene perturbatoare, în rândul subiecților (elevilor,
studenților), observația trebuie astfel realizată încât să posede caracter cât mai firesc , natural,
spontan. Observația ca metodă de cercetare științifică trebuie să fie subordonată unor
obiective precizate anterior, să fie planificată, să se efectueze o pregătire anterioară, să se
asigure o formulare corectă a datelor observației și desigur, să se precizeze valorificarea
datelor observației.

b) Experimentul (metoda experimentală)
Metoda experimentală este o metodă principală de investigație pedagogică directă,
fiind definită ca o „observație” provocată. Experimentul presupune modificarea fe nomenului
pedagogic investigat, creându -i-se condiții speciale de apariție și desfășurare, în mod repetat,
orientat și controlat. Experimentul află și măsoară efectele obținute (produse) într -o situație
provocată, prin introducerea unuia sau a mai multor f actori determinanți. Experimentul
pornește de la ipoteze științifice și de lucru formulate anterior și are ca scop optimizarea
procesului pedagogic, urmărind fie ameliorarea unor soluții instructiv – educative, fie
descoperirea altora noi, calitativ superi oare, mai moderne și mai eficiente.
Astfel, cercetarea se derulează în două grupe paralele de subiecți (clase, școli
etc.): o grupă (clasă sau școală) în care se provoacă fenomenul, denumită grupă, clasă, școală
experimentală, în care se introduc anumiți factori determinanți, în baza ipotezelor formulate;
o altă grupă (clasă, școală) în care nu se provoacă fenomenul, ci se fac numai observații
obișnuite de constatare, denumite grupă, clasă, școală de control sau „martor”. Compararea
rezultatelor la cele do uă grupe cercetate, confirmă ipotezele dacă experimentul a adus ceva
nou.

39
c) Convorbirea („interviul”) este o metodă de cercetare directă prin care se
discută în mod intenționat cu subiecții și factorii educativi, pentru obținerea de date în
legătură c u desfășurarea procesului instructiv -educativ. Ea se derulează sub formă de dialog
– interviu sau sub formă de discuții – dezbateri. Se recomandă ca interviul (convorbirea) să
nu aibă caracter rigid, „prea oficial”, ci unul cât se poate de firesc, normal, natural, chiar
„ocazional” spontan și mai ales sincer.

d) Ancheta (chestionarul) este o metodă de cercetare directă, sub forma unei
„convorbiri în scris” dintre cercetător și subiecți. Ea este o probă care constă din răspunsurile
date de subiecți la o s erie (baterie) de întrebări sau chestiuni denumite itemi, scrise pe un
formular special, denumit chestionar sau test, în legătură cu o temă educațională. În general,
chestionarul putându -se multiplica, ancheta poate testa un număr relativ mare de subiecți,
într-un timp relativ scurt. Testul se completează în mod individual de către subiecți, fie sub
supravegherea cercetătorului, fie acasă, în mod independent.
Chestionarele trebuie să îndeplinească anumite condiții: să nu aibă întrebări ambigue,
echivoce; să nu fie prea complexe, să nu sugestioneze pe cel care răspunde; să nu aibă itemi
prea mulți (50 -80); să ceară răspunsuri scurte, clare, chiar codificate. De asemenea, este
necesară cuprinderea unui număr cât mai mare de subiecți, care să dea răspunsurile î n mod
independent, pentru diminuarea coeficientului de subiectivitate. Testele trebuie să fie
însoțite, în mod obligatoriu, de baremuri (punctaje) de evaluare pentru fiecare item, astfel
încât evaluarea lor să fie relativ constantă, egală și corectă, obiec tivă pentru fiecare subiect.
Rezultatele testării (anchetei) trebuie corelate (confruntate) cu cele obținute prin alte
metode de investigație.

e) Studiul documentelor școlare este o metodă de investigație indirectă, în sensul că
nu se obțin date direct d in procesul educațional sau de la subiecți, ci dintr -o serie de
documente școlare, care reflectă, în scris, conținutul educației, procesul desfășurat sau
rezultatele muncii elevilor și studenților, precum și a factorilor educativi. Asemenea
documente care oferă date pentru analiză sunt: planurile de învățământ, programele și
manualele școlare alternative, planurile manageriale și strategice ale factorilor educativi,
cataloagele de note, notițele, tezele, proiectele și portofoliile elevilor; produsele mater iale
din expoziții, laboratoare, contracte de cercetare etc. realizate de cadre didactice, elevi și
studenți.

40
3.3.3 Stabilirea obiectivelor cercetării

 Creșterea nivelului de achiziții de cunoștințe, deprinderi și abilități ale elevilor
din clasa pe care o coordonez în ceea ce privește noțiunile financiare de bază;
 Observarea avantajelor și a dezavantajelor aplicării informațiilor obținute, atât
în procesul didactic, cât și în viața de zi cu zi;
 Îmbogățirea portofoliului personal al elevilor, care, co nform Legii educației
naționale nr.1/2011, reprezintă ”cartea de identitate educațională” a acestora.

3.3.4 Ipoteza cercetării

Predarea opționalului ” Educația financiară pe înțelesul copiilor ” la clasă, îi va ajuta
atât pe elevi, cât și pe părinții lor, să dobândească informații minime, dar foarte utile de
educație financiară, care le va permite gestionarea conștientă și asumată a fondurilor bănești
de care dispun sau vor dispune.
Profesorul va crea un climat educațional mai permisiv și va determina dez voltarea
unor relații educaționale firești în cadrul învățării.
În calitate de propunător al opționalului, am posibilitatea să apreciez evoluția
personală a fiecărui elev și să utilizez materiale și mijloace diverse în scopul îmbunătățirii
permanente a de prinderilor și capacităților acestuia, în scopul încurajării și evidențierii
fiecărui progres la nivel personal.
Evaluarea rezultatelor școlare a fost făcută astfel încât să sprijine actul învățării, prin
orientarea și stimularea activității elevilor, ev idențierea aptitudinilor fiecăruia și crearea
unui climat de colaborare și fair -play, în detrimentral climatului competitiv, acesta fiind
benefic într -un stadiu ulterior de învățare.

3.3.5 Descrierea clasei pe care se face cercetarea

Prezentare general ă
Experimentul s -a desfășurat în anul școlar 2017 -2018, la clasa a III -a de la Școala
Gimnazială, sat Tăriceni, comuna Șirna, Structura Școala Gimazială, sat Hăbud, respectiv
clasa a IV -a, în anul școlar 2018 -2019.
Această clasă cuprinde un număr de 14 de elevi cu vârsta de 9 -10 ani: 8 fete și 6
băieți. Dintre acești elevi 2 elevi provin din familii destrămate. Nivelul de pregătire al

41
colectivului a fost eterogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale; 20% dintre
elevi provenind din famili i care nu le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării
într-un mediu echilibrat. Acest lucru se datorează faptului că o parte dintre părinți nu au
absolvit 8 clase, motiv pentru care sunt incapabili să le ofere vreun sprijin în efecutarea
teme lor elevilor, locuiesc în condiții precare și nu au un loc de muncă permanent.
Starea generală de disciplină a colectivului: în mare măsură sunt disciplinați.
Elevi care ridică probleme:
a) sociale: 5 elevi ( situația financiară precară etc.)
b) la învățătură: 3 elevi cu dificultăți de învățare
c) comportamentale: 1 elev
În clasă nu există tendința de subdiviziune, de separare. Acest lucru poate se
datorează și faptului că, în activitățile de învățare care presupun cooperare și lucru în echipă,
s-a reușit elimi narea segregării colectivului.
Alegerea responsabilităților din clasă se face cu acordul majoritar al membrilor
acestuia prin vot, ceea ce duce la menținerea unui echilibru prin realizarea sarcinilor,
responsabilităților pe care le au de îndeplinit fiecare dintre ei.
Ca grup școlar are o vechime de 3 ani și jumătate. Se poate spune că se observă o
oarecare omogenitate a clasei în ceea ce privește relațiile interumane, manifestată prin
capacități intelectuale și aspirații suficient de asemănătoare, prin rel ații de simpatie, de
atracție și nu de respingere, inclusiv pentru elevii nou veniți în colectiv.
Relațiile ce s -au stabilit între membrii acestui colectiv de elevi arată un grad mare
de coeziune, manifestat deseori prin interesul crescut față de starea c elorlalți colegi, în
diferite situații, precum și de atitudinile luate în diverse ocazii.
Foarte important este și rolul învățătorului, care, prin atitudinea lui, deschisă față de
elevi și bazată pe comunicare firească, respect și încredere, a făcut să fie perceput de aceștia
drept colaborator, care dovedește înțelegere, entuziasm și prietenie, ceea ce determină
consolidarea coeziunii grupului.

Specificul clasei ca microgrup social

La început de an școlar, elevii au fost solicitați să alcătuiască un regulament al clasei,
să ia decizii cu privire la regulile și procedurile pe care trebuie să le respecte. Acest demers
este justificat, pentru că le dă școlarilor posibilitatea de a controla tot mai multe aspecte ale
activității desfășurate în clasă și de a-și asuma responsabilitatea propriilor acțiuni,

42
bineînțeles, sub supravegherea învățătorului clasei. Acest demers a avut ca efect sporirea
autocontrolului elevilor în ceea ce privește reacțiile impulsive, precum și căutarea unei
modalități de comunicare mult mai eficiente.
În cadrul acestui grup sunt evidente relațiile de colegialitate și prietenie. Elevii
lucrează cu plăcere pe grupe, fără să țină seama de apartenența socială sau intelectuală.
Degajarea cu care lucrează determină la cei mai mulți conf ormism, acceptare și favorizează
o atmosferă destinsă de lucru între membrii colectivului. Îndeplinirea unor sarcini sau
activități comune determină, între elevi, o serie de relații funcționale de interdepedență, în
vederea atingerii obiectivului propus. Evident că viața în grup comportă și aspecte
”conflictuale”, dar acestea au rezolvare imediată.
În activitățile extracurriculare, copiii au dat dovadă de autonomie, independență în
raport cu alte grupuri cu care am desfășurat activitățile. Atât în clasă , cât și în afara ei, în cea
mai mare măsură, elevii respectă normele de comportare civilizată în cadrul grupului,
adecvate locului în care s -au desfășurat activitățile.
Pentru o mai bună cunoaștere a elevilor, au fost aplicate diverse chestionare, cu
scopul de a afla mai multe despre familie, dar și despre elev (anexele 1,2); au fost completate
fișe de observație colectivă.
Fiind în clasa a III -a, elevii au trecut de perioada de acomodare și se poate spune
că vorbim despre un colectiv unitar, coopera tor, cu o sintalitate bine definită, care adoptă
relații preferențiale pozitive între elevi, au anumite afinități ce favorizează colaborările și
asigură o coeziune internă necesară unei activități productive.

Metodologia cercetării
Metode folosite în expe riment:
 metoda observației ;
 metoda convorbirii ;
 metoda testelor de cunoștințe ;
 metoda analizei produselor activității și a cercetării documentelor;
 testul docimologic.

43

Fig.1 Metode folosite în experiment
Cercetarea s -a desfășurat după cum urmează :
 Etapa inițială (pregătitoare) – am analizat curriculum -ul, manualul și Caietul
elevului, am schițat planificarea școlară și proiectarea acesteia pe unități de învățare, mi -am
pregătit mapa pentru perioada de evaluare inițială – aceasta jucând un rol import ant în
proiectarea demersurilor educative următoare .
 Etapa de efectuare – este etapa introducerii factorului de progres .
 Etapa de evaluare (finală ) – testarea finală – este etapa de comparare a
rezultatelor, pentru a se vedea progresul/ regresul elevilor .
În prima etapă – etapa de evaluare inițială – am ținut cont de nivelul clasei și
particularitățile elevilor.
Prin evaluarea inițială am încercat să identific nivelul achizițiilor inițiale ale
elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și ab ilități, în scopul asigurării premiselor
atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare; “ este indispensabilă pentru a
stabili dacă subiecții dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi
învățări ”. 17

17 Manolescu , Marin – Evaluarea școlară – metode, tehnici, instrumente , Meteor Press, 2005 10%30%
25%30%
5%
0%5%10%15%20%25%30%35%
metoda observației
metoda convorbirii
metoda testelor de
cunoștințe
metoda analizei produselor
activității și a cercetării
documentelor
testul docimologic

44
3.4 Extragerea s i prelucrarea datelor

Testul folosit pentru evaluare inițială la clasa IV -a, a fost conceput cu itemi variați,
cu un grad mediu de dificultate.
La testarea inițială au fost urmărite următoarele obiective:
O1: să definească banii;
O2: să recunoască tipu rile de unități monetare folosite;
O3: să dea exemplu de cel puțin 3 monede cunoscute;
O4: să dea cel puțin trei exemple de folosire a cardului bancar;
O5: să recunoască definiția corectă a termenului de ”economisire”.

45
Testul propus
Numele și prenumel e elevului ………………………………………….
TEST DE EVALUARE INI ȚIALĂ

1. Ce sunt banii?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………… …
………………………………………………………………………………………. ………………………………………
2. Ce unități monetare se folosesc în România? Bifează răspunsurile corecte și unește -le
cu imaginile potrivite!
monede bancnote bijuterii

3. Dați cel puțin 3 exemple de monede cunoscute de voi:
……………………………………………………………………………………………… ..
……………………………………………………………………………… ………………..
……………………………… ………………………………………………………………………………………………..
4. Unde putem folosi cardul bancar?
………………………………………………………………………………………………
………………………………………… ………………………………………………
5. ”Economisire” înseamnă:
a) Folosire rațio nală a mijloacelor bănești sau materiale
b) A aduna bani în pușculiță ;
c) A cumpăra orice atunci când vr ei

46

Rezultatele obținute la aceasta probă:

Fig. 2 Rezultatele testării inițiale

Rezultatele obținute la această probă mi -au permis să observ că:
 elevi i nu citesc cu atenție cerința exercițiilor ;
 datorită vocabularului sărac, nu cunosc înțelesul unor cuvinte date ;
 știu ce este cardul, dar nu cunosc modalitățile de folosire ale acestuia ;
 cunosc doar două monede internaționale;
 cunosc accepțiunea limita tă a termenului de ”economisire”.

În urma acestor observații, au fost luate următoarele măsuri :
 se va lucra cu dicționarul pentru descoperirea sensului noțiunilor de economie
utilizați și pentru îmbogățirea vocabularului ;
 se face planificarea unități lor de consolidare, acordând un număr mai mare de ore
acolo unde au fost întâmpinate dificultăți ;
 se va aplica o fișă de recuperare.
Având în vedere rezultatelor obținute, s -a aplicat o fișă de recuperare pentru
cei 6 elevi care au luat suficient și insuf icient.

La proba de evaluare inițială, constatativă a nivelului de cunoștințe al elevilor,
rezultatele au indicat nivele de pregătire diferite, înregistrându -se următoarele rezultate :
5
3
4
2
FB
B
S
I

47

Tabelul nr. 1 – Rezultatele elevilor la testarea inițială
Nr. elevi Procente Calificativ
5 35,71% FB
3 21,42% B
4 28,57% S
2 14,28% I

În etapa a doua – etapa de efectuare (formativ – ameliorativă) – am aplicat probe de
evaluare formative individuale la opționalul ” Educația financiară pe înțelesul copiilor ”.
Prin ace ste probe de evaluare am urmărit progresul școlar al fiecărui elev, dar și avantajele
și dezavantajele evaluării formative. Acesta răspunde în cel mai înalt grad funcțiilor pe care
trebuie să le aibă actul de evaluare: de ameliorare, de producere a unor sc himbări imediate
și cu efecte pozitive în pregătirea elevilor.
Pentru a integra actul evaluării în lecție, în procesul de învățământ, am avut în vedere
caracteristicile evaluării formative :
 ritmul alert al verificărilor. Indiferent de felul probelor, aces tea s-au succedat cu
o frecvență ridicată, determinată, în principal, de numărul de obiective specifice unei teme
și de necesitatea rezervării unui interval de timp destinat ameliorării, în urma căreia au apărut
schimbări semnificative.
 obiectivele au fost corelate cu conținutul învățării și cu modul de abordare al
conținutului învățat.
 evaluarea formativă a constituit urmarea firească a activităților de învățare, fiind
gândită sub aspectul obiectivelor (ce?), al modalităților de rezolvare (cum?), al conți nutului
probei (prin ce?) și al aplicării (când?) .
 indiferent de tipul probei prin care au fost evaluați elevii (oral, scris, practic,
metode alternative de evaluare), rezultatele au fost analizate și interpretate. Interpretarea a
constat în analiza rezul tatelor aceluiași elev, obținute într -un interval relativ scurt, sesizând
sensul evoluției sale și depistând cauzele de ordin pedagogic care au condus la rezultatele
respective.
 au fost luate măsuri imediate. În funcție de rezultatele constatate, am proce dat la
adaptarea activității în continuare: fie în direcția ameliorării prin măsuri de reînvățare, fie în

48
direcția dezvoltării achizițiilor deja dobândite de elevi, prin sarcini care solicită efortul
intelectual într -un mod superior celor anterioare .
Prin evaluarea formativă am urmărit dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse
și am putut continua demersul pedagogic spre obiective mai complexe. Unicul scop al
evaluării formative este să poată identifica situațiile în care elevul întâmpină o dific ultate, în
ce constă aceasta și să -l informeze, atât pe el cât și pe profesor.
Evaluarea formativă a fost aplicată de -a lungul celor două semestre. Probele, fie ele
orale, scrise sau de alt tip, au fost discutate cu elevii sub aspectul atingerii performanț ei
stabilite, al realizării corecte a sarcinii, al gravității, frecvenței și tipurilor de greșeli.
În această etapă am folosit intens metode și tehnici diverse de evaluare. În urma
analizei rezultatelor obținute am adoptat decizii adecvate de organizare a unor activități
diferențiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învățătură, cât și cu elevii ce
au manifestat goluri de cunoștințe.
Astfel, am pus accentul pe conștientizarea progresului personal, în paralel cu
încercarea de a ameliora l acunele sau ambiguitățile fiecărui elev legate de un anumit
conținut, folosind notarea cu calificative pentru fiecare item, dar și a întregului test. Am avut
în vedere stimularea elevilor și încurajarea autoperfecționării, având în vedere, în același
timp, și păstrarea unei păreri obiective asupra gradului de realizare al obiectivelor testelor
formative.
Pot menționa că evaluarea formativă :
 este axată pe progres și se face pe parcursul învățării;
 este frecventă ;
 vizează cunoștințele, competențele și metodo logiile în raport cu o normă
prestabilită, dar și cu o sarcină mai complexă de învățări ulterioare despre care elevul își face
o reprezentare;
 se extinde și asupra procesului realizat . 18
Rezultatele obținute au fost analizate, comparate și prezentate în t abele grafice,
diagrame.Vor fi prezentate probe de evaluare formativă care au fost aplicate atât în semestrul
I , cât și în semestrul al II -lea .

18 Radu I.T. -Evaluarea în procesul didactic , E.D.P., 2007

49

Astfel, la capitolul ” Banii ”, a fost conceput un test cu diferiți itemi, cu grad mediu
de dificultate. Au fost urmărite următoarele obiective:
O1: să definească noțiunea de ”troc”;
O2: să aleagă răspunsul corect despre banii românești, dintre informațiile propuse;
O3: să completeze textul lacunar cu informații despre unitatea monetară a Uniunii
Europene;
O4: să asocieze corect fața cu verso -ul bancnotelor românești.

50
Testul propus
Numele și prenumele elevului…………… ………………
TEST DE EVALUARE FOR MATIVĂ
BANII

1. Ce reprezintă ”TROCUL”?
……………………………………………………………………. ………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………….. ……………………………..
2. Alege varianta corectă de răspuns! Bifează căsuța corespunzătoare răspunsului corect:
a) Leii, despre care învățăm la Educație financiară, sunt :
 animalele de la Grădina Zoologică ;
 banii pe suport de polimer care se folosesc la noi în țară;
 regii animalelor;
b) Portretul compozitorului George Enescu se află pe bancnota cu valoarea de:
 10 lei;
 200 lei;
 5 lei;
c) Fabricarea banilor pe suport polimeric se face la:
 Imprimeria Băncii Naționale a României;
 Monetăria Statului;
 acasă;
3. Completează textul lacunar, cu cuvintele din paranteză:
Banii utilizați în Uniunea Europeană se numesc …………………… …………………… .
O sută de ……………. ………………… .. sunt egali cu un……………………………………..
(eurocenți, euro, euro )

51
4. Unește fața cu verso -ul ba ncnotei corespunzătoare:

Rezultatele obținute la aceasta probă:

Fig. 3 Rezultatele testării formative – ”Banii”
7
4
3
FB
B
S

52
Urmărind rezultatele obținute la această probă, am observat următoarele:
 elevii nu au înțeles foarte bine noțiunea de ”troc” ;
 și-au însuțit foarte bine informațiil e despre bancnotele folosite în România;
 știu care sunt banii folosiți în Uniunea Europeană, dar completează cu
deficiențe textul lacunar.

În urma acestor observații au fost luate următoarele măsuri :
 se vor face mai multe jocuri de rol în care să se folo sească trocul ;
 se va viziona un filmuleț, în care se prezintă moneda Uniunii Europene și
subdiviziunile acesteia;
 se va aplica o fișă de recuperare.

La capitolul ” Economisirea ”, a fost conceput un test cu diferiți itemi, cu grad mediu
de dificultate. A u fost urmărite următoarele obiective :
O1: să definească noțiunea de ”valoare nominală” a banilor;
O2: să dea exemple de modalități de câștigare a banilor;
O3: să unească noțiunile de ”nevoi” și ”dorințe” cu definiția corectă, exemplificând;
O4: să utiliz eze corect cuvinte asociate noțiunii de ”economisire” completând textul
lacunar cu cuvintele date;
O5: să explice termenii de ”dobândă„ și ”credit”.

53
Testul propus
Numele și prenumele elevului…………………

TEST DE EVALUARE FOR MATIVĂ
ECONOMISIREA
1. Ce reprezin tă ”valoarea nominală a banilor”?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………..
……………………………………………………………….. ………………………………………………………. …….
2. Dă cel puțin 3 modalități de câștigare a banilor:
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… …………
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………
…………………………………………………………………………………….. ………… ……………………………..
3. Unește cuvântul cu definiția corespunzătoare și apoi dă câte un exemplu:
Nevoi: ceea ce ne face să ne simțim mulțumiți, dar să
nu esențiale vieții Exemplu de nevoie
Dorințe: necesitățile oamenilor pentru tr aiul de zi cu zi Exemplu de dorință

4. Completează textul lacunar, cu cuvintele din paranteză:
……………………………….. banilor reprezintă operațiunea de ………………. a banilor la bancă,
pentru o anumită perioadă de ……………….. , numită ………………………….., perioadă pentru care
banca acordă o …………………………. Pentru aceasta este nevoie să vă deschideți un …………….
de economii.
(timp , scadență, economisirea, păstrare, dobândă, cont )
5. Alege vari nta corectă de răspuns!
a) Adăugarea de bani în contul de economii se numește:
 retragere de bani
 depunere de bani
 calculare a dobânzii

54

b) Scoaterea de bani din contul de economii se numește:
 depunere de bani
 acordare de credit
 retragere de bani
c) Pe ntru su ta de bani economisită la bancă, aceasta îți acordă:
 un stilou cu numele băncii
 vizită la orășelul copiilor
 dobândă
6. De ce îți oferă banca dobândă?
……………………………………………………………………………………… ………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………. ………………………
7. Ce reprezintă creditul?
………………………………… ……………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………. ……………………….

Rezultatele obținute la aceasta probă:

Fig. 4 Rezultatele testării formative – ”Economisirea”

6
5
2
1
FB
B
S
I

55

Urmărind rezultatele obținute la această probă, am observat următoarele:
 elevii au definit foarte bine noțiunea de ”valoare nominală a banilor” ;
 au dat e xemple de modalități de câștigare a banilor;
 știu să facă diferența dintre nevoi și dorințe, dând exemple corespunzătoare;
 și-au însușit parțial noțiunile legate de economisire.

În urma acestor observații au fost luate următoarele măsuri :
 se va vizita o sucursală de bancă pentru a vedea c um se poate deschide un cont de
economii;
 se vor invita reprezentați ai unor bănci, care să explice beneficiile economisirii și
modalitățile de economisire.

Pentru capitolul ” Servicii bancare electronice” a fost concep ut un test cu diferiți
itemi.. Au fost urmărite următoarele obiective (vezi anexa 7):
O1: să unească cuvintele ”cont”, ”card”, ”filă CEC”, cu imaginea potrivită;
O2: să dea 3 exemple de elemente de identificare ale cardului bancar;
O3: să utilizeze corect cuvinte asociate noțiunii de ”card bancar”, completând textul
lacunar cu cuvintele date.

56
Testul propus
Numele și prenumele elevului …………………………………………………….

TEST DE EVALUARE FOR MATIVĂ
SERVICII BANCARE ELECTRONICE
1. Unește imaginea cu denumirea potrivită!
card filă de CEC extras de cont

2. Ce este imprimat pe un card bancar?
-………………………………………………………..
-………………………… …………………………….
-……………………………………………………….
3. Completează textul lacunar:
Bancomat este traducerea din limba …………….. a prescurtării ……….. Cardurile au
un cod ……………., pe care trebuie să îl știe doar ……………… ……………… …… ……
Ele pot fi folosite la ………………….., ……………………………….. sau
…………………..
(ATM, engleză, magazine, hoteluri, PIN, plăți on line, proprietarul )

Fig. 5 Bancomat

57
Rezultatele obținute la aceasta probă:

Fig. 6 Rezultatele testării formative – ”Servicii bancare electronice”

Urmărind rezultatele obținute la aceast ă probă, am observat următoarele:
 elevii au identificat corect imaginile corespunzătoare cuvintelor date;
 au enumerat parțial corect elementele de identificare ale cardului bancar;
 au completat corect textul lacunar, demonstrând că au asimilat bine infor mațiile
despre serviciile bancare electronice.

În urma acestor observații au fost luate următoarele măsuri :
 se va propune crearea unei machete care să reprezinte un ATM, a unor carduri, ce
vor fi folosite la clasă, în jocurile didactice propuse;
 se va f olosi metoda brainstorming pentru descoperirea avantajelor, respectiv
pericolelor pe care le presupune utilizarea serviciilor bancare electronice.

Pe tot parcursul perioadei de cercetare au fost aplicate diferite probe de evaluare
formativă, conținând atâ t itemi obiectivi (cu alegere duală, multiplă, de tip pereche), cât și
itemi semiobiectivi, de completare.

7
4
2
FB
B
S

58
În urma aplicării testelor de evaluare formativă am constatat u rmătoarele :
AVANTAJELE evaluării formative:
 permite elevului să -și remedieze erorile și lacunele imediat după apariția lor și înainte
de declanșarea unui proces cumulativ;
 oferă un feed -back rapid, reglând ”din mers” procesul;
 este orientată spre ajutorul pedagogic imediat;
 oferă posibilitatea tratării diferențiate (I. Cerg hit);
 dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi;
 reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu -l pe cel destinat învățării;
 sesizează punctele critice în învățare.

DEZAVANTAJELE evaluării formative, după I. Cerghit, sunt:
 “aplicar ea acestei strategii de evaluare, foarte pretențioasă, necesită o organizare
riguroasă a predării, competență în precizarea obiectivelor, în stabilirea sarcinilor, în
alegera tehnicilor de evaluare” 19;
 “recursul la evaluarea formativă este testul unei peda gogii a rigorii, a lucidității și
a eficienței ”.20
Folosirea calificativelor la evaluările formative i -a determinat pe elevi să se ajute
unii pe alții în înțelegerea conținuturilor mai puțin accesibile, atât în cadrul activităților pe
grupe, cât și în timp ul recreațiilor, astfel încât a crescut gradul de coeziune în cadrul
colectivului. Această idee a fost susținută și de mine, prin evidențierea calităților fiecărui
elev, în detrimentul spiritului de competiție.

Evaluarea sumativă
Evaluarea sumativă a avu t rolul de a întregi tabloul datelor cu privire la pregătirea
elevilor, al informațiilor și observațiilor „culese” prin tehnicile de evaluare formativă.
Probele de evaluare sumativă au fost precedate de recapitulări în cadrul cărora
accentul a căzut pe te me de sinteze, pe integrarea cunoștințelor în sisteme, pe aplicații în
scopul reașezării cunoștințelor în sisteme și al evidențierii acelor capacități a căror formare
s-a urmărit pe o perioadă de timp mai mare.

19 Cerghit, Ioan – Sisteme de instruire alternative și complementare ,Ed. Aramis, București, 2002
20 Cerghit, Ioan – Sisteme de instruire alternative și complementare ,Ed. Aramis, București, 2002

59
Fiecare evaluare sumativă a avut obiectivele corelate cu ceea ce au învățat elevii și
cu modul în care au învățat pe parcursul perioadei de predare -învățare. Astfel, evaluarea
sumativă a decurs firesc, fără stres, elevii având formată convingerea că nu vor avea de
demonstrat altceva decât ceea ce au învățat.
În aceeași ordine de idei, am urmărit și evoluția individuală a elevilor și efectul
stimulativ, dar obiectiv, al calificativelor de la testele formative.
Am aplicat probe de evaluare sumativă, atât la sfârșitul unei unități de învățare, cât
și la sfârșitul semestrului I și al II -lea.

Evaluarea sumativă :
 este finală , având loc după învățare;
 regrupează mai multe unități de studiu, face bilanțul ;
 “se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale aplicării
unor cunoștințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într –
o perioadă mai lungă de instruire ” (S.N.E.E.)

La evaluarea sumativă de la finalul semestrului al II -lea, s -au avut în vedere
următoarele obiective (vezi anexa 9):
O1: să recunoască formele ba nilor utilizați în România;
O2:să recunoască moneda utilizată în Uniunea Europeană;
O3: să definească ”economisirea”;
O4: să dea 3 exemple de modalități de economisire;
O5: să completeze un text lacunar cu informații despre, cont, dobândă și servicii
banca re electronice.

60
Testul propus
Numele și prenumele elevului……… ……………… ……

TEST DE EVALUARE SUM ATIVĂ
1. Alege varianta corectă de răspuns! Bifează căsuța corespunzătoare răspunsului corect:
a) Leii, de spre care am învățat la educația financiară, sunt :
 animalele de la Grădina Zoologică;
 banii pe suport de polimer care se folosesc la noi în țară;
 regii animalelor;
b) Banii sunt sub formă de:
 bancnote;
 bilete;
 monede;
c) Fabricarea banilor pe suport polimeric se face la:
 Imprimeria Băncii Naționale a Româ niei;
 Monetăria Statului;
 acasă;
2. Unește denumirea cu imaginea corespunzătoare și apoi încercuiește moneda folosită în
Uniunea Europeană:
dolar euro yen

3. Ce este economisirea ?
…………………… …………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………. ………………………. ………..

61
4. Scrie 3 exemple de economisire:
-……………………………………………..
-………………………………………………
-……………………………………………….
5. Completează textul lacunar, folosind te rmenii din paranteză:
……………………………….. banilor reprezintă operațiunea de ………………. a banilor la bancă,
pentru o anumită perioadă de ……………….., numită ………………………….., perioadă pentru care
banca ac ordă o …………………………. Pentru aceasta este nevoie să vă deschideți un …………….
de economii.
Bancomat este traducerea din limba …………….. a prescurtării ……….. Cardurile
au un cod ……… ……………. ……..
(timp , scadență, ATM, engleză, plăți on l ine, economisirea, păstrare, dobândă, cont, PIN )

Rezultatele obținute la aceasta probă:

Fig. 7 Rezultatele testării sumative

Urmărind rezultatele obținute am constatat că majoritatea elevilor și -au dobândit
cunoștințele referitoare la noțiunile dobând ite în cadrul orelor de ”Educația financiară pe
înțelesul copiilor” .

9
4
1
FB
B
S

62
Toți elevii au dat dovadă că stăpânesc foarte bine cunoștințele legate de moneda
națională, respectiv a Uniunii Europene, în schimb au întâmpinat unele dificultăți la definirea
economis irii. În funcție de rezultatele obținute elevii au fost solicitați să lucreze exerciții de
ameliorare/dezvoltare.
Ca o modalitate de a pune în valoare evoluția elevilor în ceea ce privește educația
financiară, am susținut o lecție deschisă la nivelul Cercu lui pedagogic al învățătorilor din
județul Prahova, derulat în semestrul al doilea. Lecția a avut ca subiect ”Povestea banilor” și
a făcut parte din unitatea de învățare ”Banii”.
În cadrul activității au fost folosite mai multe mijloace și metode didactic e, precum:
metoda ” Ciorchinele ”, metoda ” Cadranelor ”, rebusul, respectiv o scenetă, în care elevii au
putut să își pună în valoare atât cunoștințele, cât și talentul actoricesc. ( vezi anexele 5 -8)
Activitatea a fost un succes, la finalule ei, mai multe col ege s -au arătat interesate în
a alege, pentru anul școlar următor, acest opțional la clasă.

3.5 Concluziile cercetării

Comparând rezultatele obținute la evaluarea inițială cu rezultatele obținute la ultima
probă, se observă înregistrarea unui progres di n partea elevilor. Aceștia au obținut
calificative mai bune la sfârșitul fiecărei unități de învățare, la proba sumativă decât la proba
inițială, ceea ce înseamnă că măsurile ameliorative/de recuperare au fost utile, făcându -i pe
elevi să depășească neajun surile întâmpinate pe parcursul unității.
Aplicarea unor metode active și interactive, folosirea unor mijloace de învățare
adecvate, îmbinarea activităților frontale cu cele diferențiate și individuale au fost modalități
care au creat condiții pentru amel iorarea randamentului școlar al elevilor.
Prin experimentul efectuat s -a dovedit ca probele de evaluare devin atractive pentru
elevi în funcție de tipul de item folosit dacă sunt gândite, redactate și țin cont de
particularitățile de vârstă ale elevilor .
Datele obținute au pus în evidență faptul că situațiile diferite, create în experiment,
reprezintă o modalitate optimă pentru progresul individual al fiecărui elev. Elevii cu rezultate
inițiale mai slabe au obținut rezultate mai bune ca urmare a utilizării activităților de
reînvățare/dezvoltare, a diversificării tipurilor de itemi, în dar și a modului de prezentare a
acestora (fișele ce au conțin sarcini multiple, dar și imagini atractive) . Punerea copiilor în

63
situații diferite constituie un mijloc de a d escoperi ce anume îi mobilizează mai mult. Ca
efect al folosirii diferitelor tehnici și instrumente de evaluare elevii au devenit mai deschiși
la ceea ce este inedit, sunt mai încrezători în forțele proprii, mai motivați, manifestând o
atitudine creativă.
Am remarcat, de asemenea, că folosirea calificativelor nu ca o metodă de evidențiere
și pedepsire a greșelilor, ci ca evidențiere a lacunelor pentru înlăturarea acestora și pentru
progresul personal, i -a stimulat pe elevi în dorința de autocunoaștere și ap reciere obiectivă a
nivelului în care se află în fiecare moment.
Nici un instrument de evaluare nu poate fi considerat universal valabil pentru toate
obiectivele și conținuturile și nu poate furniza un tablou cuprinzător al schimbărilor și
rezultatelor el evilor.
În educație trebuie să se țină seama de tot ce îi trebuie copilului ca să se manifeste și
dezvolte cât mai armonios cu putință. Această idee trebuie să se manifeste într -un adevărat
principiu pe care orice cadru didactic trebuie să și -l însușească și să-l respecte.
În urma evaluării rezultatelor elevilor în acest an școlar la opționalul ”Educația
financiară pe înțelesul copiilor”, am observat că evaluarea inițială, formativă, sumativă
reprezintă un comportament esențial și definitoriu al procesului de învățământ situat pe
același plan cu dobândirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor și că, dacă îți dorești
ridicarea fiecărui elev pe un plan superior celui la care se afla inițial, este necesară
evidențierea fiecărei reușite personale și nu c rearea unei competiții la nivelul colectivului.

64
CONCLUZI I

Am pornit de la ipoteza că predarea opționalului ”Educația financiară pe înțelesul
copiilor” , îi va ajuta atât pe elevi, cât și pe părinții lor, să dobândească informații minime,
dar foarte util e de educație financiară, care le va permite gestionarea conștientă și asumată a
fondurilor bănești de care dispun sau vor dispune.
În calitate de propunător al opționalului, am avut posibilitatea să apreciez evoluția
personală a fiecărui elev și să util izez materiale și mijloace diverse în scopul îmbunătățirii
permanente a deprinderilor și capacităților acestuia, în scopul încurajării și evidențierii
fiecărui progres la nivel personal. Un rol foarte important în aprecierea evoluției fiecăruia a
avut-o evaluarea constantă a cunoștințelor, deprinderilor și aptitudinilor dobândite de elevi.
Evaluarea ar trebui să reprezinte nu doar un mod de contr ol al cantității de informații,
cunoștințe , memorate de elev, ci mai ales un criteriu de reorientare curriculară , de regândire
a metodelor, a obiectivelor, a programului de învățare al elevului etc. și de aceea, în cadrul
reformei învățământului, se pune problema realizării unei evaluări calitative, de tip
descriptiv, evaluare activă și pozitivă, care să aibă expres ie concretă, atât pentru învățător,
cât și pentru ceilalți factori implicați direct în proces: elevi și pări nți sau îndrumători ai
elevilor .
Mutând accentul de la evaluarea cunoștințelor memorate pe evaluarea capacităților
dobândite de elevi prin actul e ducativ, va fi repusă în drepturi evaluarea, în calitatea ei de
componentă a sistemului de învățământ.
Evaluarea calitativă, cu caracter preponderent formativ, are în vedere activizarea
elevului ca participant la propria formare, conștientizându -i perman ent nivelul propriilor
performanțe, dar și căile pe care trebuie să le urmeze în învățare. Astfel, va ajunge să facă
eforturi conștiente pentru dobândirea unor capacități, competențe, abilități, care să -i permită
operaționalizarea cunoștințelor și a inform ațiilor, în așa fel încât, procesul instructiv la care
particip ă să devină eficient pentru el.
Evaluarea nu este o inovație. Ea trebuie reașezată în parametri proprii de eficiență,
pentru a putea acționa asupra elevului, în sensul de a -i indica etapele pa rcurse, performanțele
obținute, eventualele dificultăți și soluții de depășire a acestora, cât și asupra învățătorului,
în sensul de a -i confirma sau nu, parțial sau total, resursele, metodele, strategiile folosite .

65
De-a lungul activităților derulate, elev ii au manifestat un interes crescând de a
parcurge materia acestui opțional și de a efectua toate deplasările și activitățile adiacente, ce
au presupuns derularea opționalului.
Pe lângă activitățile derulate în clasă, împreună cu elevii am derulat și mai m ulte
activități extrașcolare (vizite).
Prima vizită s -a derulat la Monetăria Statului, unde elevii au putut vedea drumul
parcurs de o monedă de la idee, machetă, respectiv până la ștanțare. Aici au putut vedea cât
de multe persoane sunt implicate în ”nașt erea” unei monede, dar și care sunt elemente de
siguranță pe care trebuie să le conțină o monedă. Elevii au fost impresionați și și -au dorit să
programăm foarte curând după accea, următoarea vizită.
Cea de -a doua vizită s -a desfășurat la Banca Națională a României, unde elevii au
luat contact cu ceea ce înseamnă un sistem de securitate maximă. Aici au vizitat muzeul
Băncii și au fost fascinați de istoria Leului. Au putut vedea cei mai vechi bani care au circulat
pe teritoriul Țărilor Românești, cum au evolu at de -a lungul timpului și au putut corela, sub
îndrumarea ghidul, informațiile de istorie și geografie cu cele despre bani.
O altă vizită, i -a apropiat de viața actuală, pentru că a fost o vizită într -o sucursală
bancară. Directorul acesteia le -a descris o operațiune bancară, ce înseamnă un cont, ce
presupune deschiderea acestuia, le -a vorbit despre conturile de economii, despre credite și
despre carduri.
Din toate aceste activități, elevii au înțeles ce înseamnă banii, cum se obțin aceștia și
cât de impo rtantă este economisirea.
La finalul anului școlar, fiecare elev a venit și a prezentat în fața clasei ce a reușit să
facă sau să achiziționeze cu banii pe care i -a economisit de -a lungul unui an școlar, subliniind
faptul că acum a înțeles că nu este sufic ient doar să vrei ca să obții un anumit lucru.
În urma discuțiilor pe care le -am purtat cu părinții elevilor, foarte mulți mi -au spus
că nu credeau că atât de repede se vor vedea efectele unui astfel de opțional, că li s -a părut o
materie greoaie pentru ni ște copii atât de mici, dar că, pe parcurs, au realizat cât de multe
lucruri interesante au învățat copiii și cât de mult li s -a schimbat perspectiva asupra a ceea
ce înseamnă un venit, cheltuieli și economii. În altă ordine de idei, au menționat faptul că și
ei au aflat lucruri noi, despre care nu știau și ei înșiși au început, de exemplu, să ceară mai
multe informații atunci când solicită un credit.

66
Acest feed -back mi -a întărit convingerea că introducerea opționalului ”Educația
financiară pe înțelesul c opiilor” , ca materie de studiu încă din clasele primare, este benefică
atât pentru elevi, care vor deveni niște adulți mai educați din punct de vedere financiar, cât
și pentru societate, pentru că indizivi mai bine educați înseamnă o economie mai sănătoasă ,
înseamnă oameni care se expun mai puțin unor situații riscante.

67
BIBLIOGRAFIE

1. Zhan, Anderson și Scott, 2006
2. Shim, Serido, Bosch, & Tang, 2013; Kim & Chatterjee, 2013; Danes, Rodriguez, &
Brewton, 2013
3. Radoica Luburić –”Educația financiară pentru copii și tineri”, articola publicat în
”Journal of Central Banking Theory and Practice ”
4. N. Oprescu, „Curs de pedagogie”, 1988, pag. 35
5. D’Hainaut, „Programe de învățământ și educație permanentă”, EDP, București,
1982, pag. 83
6. https://tribunainvatamantului.ro/
7. L. Vlăsceanu, „Învățarea și noua revoluție tehnologică”, Ed. Politică, București,
1988, pag. 110
8. https://appe.ro/
9. https://www.abcdarfinanciar.ro/author/monica/
10. https://resurseumane1001.wordpress.com/2012/06/26/cele -7-tipuri -de-inteligenta/
11. Davies, Glyn. 2002. A history of money from ancient times to the present day. 3rd
ed. Cardiff: University of Wales Press.
12. Dorin Oancea , revista ”Descoperă. Ro/ E lumea ta”( octombrie 2011) –” O istorie a banilor, de la
colții de câine la conturile virtuale”,
13. Cristian Păun , 2010, ” Ba nii, băncile centrale, politica monetară și reglementarea
sistemului bancar modern”
14. https://www.ecb.europa.eu/
15. https://economiaonline.ro/
16. https://appe.ro/despre -noi/proiecte/de -la-joc-la-educatie -financiara/
17. https://eumed.net/
18. https://creeaza.com/
19. https://youth.gov/
20. P.A. Samuelson, ”Study Guide to Accompany Economics”, 2000
21. Manolescu Marin, “ Curriculum pentru invatamantul primar si prescolar”,
Editura Credis, Bucuresti,2006,
22. Ligia Georgescu Goloșoiu, ” Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor”
(manual) – auxiliar curricular pentru clasele I -IV

68
23. Ligia Georgescu Goloșoiu, ” Educație financiară – Banii pe înțelesul copiilor”
(caietul elevului) auxiliar curricular pentru clasele I -IV
24. Banca Națională a României „ Romanian money and securities”, București,
2009
25. Colectiv Muzeul Băncii Naționale a României – „Incursiune în istoria leului”,
București 2008
26. „ Educatie pentru societate” – programa aprobata prin ordin al ministrului
nr.3656/29.03.2012
27. Isărescu, Mugur – ”Gânduri de început”, Revista ”Educație financiară”, nr.1/2016
28. Georgescu -Goloșoiu, Ligia – interviu Revista ”Educație financiară”, nr.1/2016
29. Manolescu , Marin – Evaluarea școlară – metode, tehnici, instrumente , Meteor Press,
2005

69
ANEXA 1
FIȘĂ PERSONALĂ a elevului / elevei :

Numele………………………. Prenumele…………………… ………………………
Data și locul nașterii…………………………………………… …………………… ..
Naționalitatea……………………. Religia………………… …………………… ……

Numele și pre numele părinților:
Tata…………………………. Mama………………………….
Profesia / ocupația și locul de muncă:
Tata………………………….. Mama………………………….
………………………….. …………………………

Adresa completă:………………………………………………… ……………………
………………………………………………… ………………… ……………………
Nr. telefon fix: …………………….
Nr. telefon mobil:
Tata………………………………… Mama…………………….
Alte nr. de telefon utile (bunici etc.):………………… e -mail: ………………………………….
Alte observații: …………………………. ……………………………………………………………………….. ..

Copilul este adus dimineața la școală de ………………………………………. și este luat
de ……………………….. ………….. .

Boli, sensibilități,restricții: …………………………………………………………………………………….. .
…………………………………………………………………………………………….. …………………. ………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………..
Evenimente deosebite petrecute în viața copilului (în perioada 2008 -2010) car e considerați
că l-au marcat si i -au influențat evoluția școlară:
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. …
……………………………………….. ………………………………………………………………………………. ….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……….. ……

70
Cine va supravegh ea pregătirea temelor?.. …………………………… …………………………………..
……………………………………………………….. ………………………….. ……………………………………..
Activități în t impul liber:
 făcute cu plăcere………………………………………………. ……………
 făcute cu greutate (impuse)………………………………………………………

Cum apreciați activitatea desf ășurată la clasă în primii trei ani de școală (CP si a II -a)?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………. .
…………………………………………………………………………………….. ………………………………. ……….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………… ..

Care sunt așteptările dvs. legate de a doua jumătate a ciclul ui primar (cls. a III -a și a IV -a) ?
…………………………………………………………………………………………………………….. …………….. ….
……………………………………………………………… ………………………………………………………….. ……
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………

NUMELE PĂRINTELUI: ……………………………… ……….. .
SEMNĂTURA: ……………………………….. ……….
DATA: …………………………………………

71
ANEXA 2

FIȘĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ

 I. DATE PERSONALE

1. Numele și prenumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Data și locul nașterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Domiciliul .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Clasa . . . . . . . . . .
 II. STRUCTURA FAMILIEI
1. Numele și prenumele părinților mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
tata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Atitudinea familiei față de copil: . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 III. PROCESELE COGNITIVE ȘI STILUL DE MUNCĂ INTELECTUALĂ
1. Memoria: . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Atenția: . .. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Limbajul:
– vocabular bogat;
– exprimare frumoasă
și corectă; – exprimare ușoară
și corectă; – vocabular redus;
– exprimare
greoaie; – vocabular foarte
sărac;
– exprimare
incorectă.

72
 prezintă tulburări de scris – citit;
 prezintă tulburări de pronunție (dislalii);
 alte mențiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Stilul de muncă:
 organizat;
 inegal, cu fluctuații în salturi;
 neglijent, copiază temele de la alții;
 mari lacune în cunoștințe, rămâneri în urmă la învățătură și la alte activități;

 IV. CONDUITA ELEVULUI LA LECȚIE ȘI ÎN CLASĂ
1. Conduita la lecție:
 atent, participă activ, cu interes;
 atenția și interesul inegale, fluctuante;
 de ob icei pasiv, așteaptă să fie solicitat;
 prezent numai fizic, cu frecvente distrageri
2. Purtarea în general:
 exemplară, ireproșabilă;
 corectă, cuviincioasă, bună;
 cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
 abateri comportamentale grave, dev ianță.

 V. CONDUITA ÎN GRUP, INTEGRAREA SOCIALĂ A ELEVULUI
1. Participarea la viața de grup:
 mai mult retras, rezervat, izolat, puțin comunicativ;
 participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat;
 este în contact cu grupul, se integrează, dar pre feră sarcinile executive;
 caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabilește ușor relații, vine cu
idei și propuneri;
 activ, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator al grupului.

73
2. Cum este văzut de colegi:
 bun coleg, sensibi l, te înțelegi și te împrietenești ușor cu el;
 bun coleg, săritor la nevoie, te poți bizui pe el;
 preocupat mai mult de sine, individualist, egoist.
3. Colegii îl apreciază pentru:
 rezultatele la învățătură;
 pentru că este prietenos, apropiat.

 VI. TRĂSĂTU RI DE PERSONALITATE
1. Temperamentul:
 puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv, activ,
rezistent la solicitări, cu tendințe de dominare a altora;
 exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, ușor adaptabil, vorbăreț, guraliv,
nestatornic;
 calm, controlat, reținut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
solicitări repetitive;
 hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
 tip combinat.

2. Emotivitate (simplă):
 foarte emotiv, excesiv de timid, emoțiile îi perturbă activitatea;
 emotiv, dar fără reacții dezadaptative;
 neemotiv, îndrăzneț.

4. Dispoziție afectivă predominantă:
 vesel, optimist;
 mai mult trist, deprimat.
4. Însușiri aptitudinale:
 lucrează repede, rezolvă ușor și corect sarcinile de învă țare;
 rezolvă corect, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie ;
 lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp;

74
5. Trăsături de caracter în devenire:
a) atitudini față de muncă:
 pozitive
 negative
b) atitudini față de alții:
 pozitive
 negative
c) atitudini față de sine:
 pozitive
 negative

RECOMANDĂRI EDUCATIVE:
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………
………………………… ……………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………… ……
…………………………………………………………………………………………………… …………………………..

75
Anexa 3

EXEMPLU DE PLANIFICARE

Nr.
crt. Unități de învățare Obiective
de
referință Conținu turi Nr. ore
Perioada Obs

SEMESTRUL I – 17 ORE

1. BANII ȘI VIAȚA
OAMENILOR 1.1
2.1
2.2  Povestea banilor
 Trocul
Recapitulare /Evaluare 1
2

3

2. MONEDA
NAȚIONALĂ A
ROMÂ NIEI 1.1
2.1
2.2  Leul – apariție
 Monede și bancnote
românești de ieri și de azi
 Monedele – Monetăria
Statului
 Bancnotele –
Imprimeria Băncii
Naționale a României
 Recapitulare
 Evaluare 1
1

1

1

1
1 6

3. MONEDA
NAȚIONALĂ A
ALTOR ȚĂRI 1.1
2.4  Valuta/ Casa de schimb
valutar
 Monede etalon: dolarul
american, euro
 Recapitulare / Evaluare 1
2
1 4
4. RECAPITULARE
SEMESTRIALĂ 1.1
2.1
2.2
2.4  Jocuri didactice
 Jocuri de rol
 Evaluare 2
1
1 4

76

SEMESTRUL al II – lea – 17 ORE

1. ECONOMISIREA 1.1
1.2
2.3
4.1
4.2  Valoarea banilor;
 Salariul;
 De ce economisim bani?
Modalități de
economisire a banilor
 Contul bancar de
economii: libretul de
economii / certificatul de
depozit
 Ce sunt investițiile?
Modalități de a investi
banii
Investiții cu risc
Recapitulare / Evaluare 1
1
2

1

2

1
1 9

2. DOBÂNDA ȘI
CECUL 1.1
1.2
2.2
2.3
3.1
3.2
2.5
4.2
 Modalități de plată
– Numerarul/” Cash -ul”
 Contul bancar de
economii:
– soldul, dobânda,
extrasul de cont
 De ce împrumutăm?
Modalități de împrumut
 Creditul bancar:
– ce este?
– cum se poate obține?
– avantaje/ dezavantaje
 Recapitulare și
evaluare 1

1

1

1

1 5
3. SERVICII
BANCARE
ELECTONICE 1.1
1.2
 Modalități de plată
– Cardul (bancomat, codul
PIN, avantajele cardului,
tipuri de cardu ri, POS)
– Plăți on line
 Recapitulare finală
 Evaluare sumativă
1

1
1 3

77
Anexa 4

EXEMPLU DE PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

Unitatea tematică: Banii și viața oamenilor
Număr de ore: 3

Detalieri
de
conținut Obiect.
de
referin –
ță Activități de învățare Resurse
a) materiale
b) procedurale
c) forme de
organizare a
colectivului Evaluare Nr.
de
ore
Data O
b
s.
1 2 3 5 6 7 8
Povestea
banilor 1.1
2.1
2.2 – simulări ale unor situații de
comportare în diferite spații
comerciale;
– exerciții de ide ntificare a
rolului banilor în schimbul
lucrurilor;
– descrierea unui schimb în
natură realizat și motivarea
tranzacției realizate;
a) – prezentare
Power -point, planșe,
manualul, caietul
elevului
b) – conversația
euristică, explicația,
exercițiul,
problem atizarea,
jocul didactic („La
cumpărături”)
c) – activitate
frontală; activitate
individuală, 1.observa –
rea
sistemati –
că
2.teme
pentru
acasă
1

Trocul 1.1
2.2
– utilizarea de glosare, texte,
pentru desprinderea sensului
unor cuvinte (”troc”);
– exerci ții de descoperire a
situațiilor în care se poate
realiza un troc și condiții le
necesare realizării acestuia ;
– exemplificarea actelor de
schimb în natură în care au
fost implicați;
– descrierea unui schimb în
natură realizat și motivarea
tranzacției reali zate;
– identificarea rolului deținut
într-un schimb:
vânzător/cumpărător;
– exersarea unor roluri
specifice ;
– expunerea unor păreri
personale legate de diverse
situații create, într -o manieră
logică și coerentă. a) – prezentare
Power -point, planșe,
manualul, caietul
elevului, obiecte
diverse
b) – conversația
euristică, explicația,
demonstrația,
exercițiul,
problematizarea,
jocul didactic („La
târg”)
c) – activitate
frontală; activitate
individuală, activități
în perechi – observa –
rea
sistemati –
că
– probe
orale
– fișe
individua –
le de lucru
– teme
pentru
acasă
(vezi
”Caietul
elevului”,
pag. 4 -6) 2

78
Unitate
Unitatea tematică: Moneda Națională a României
Număr de ore: 6
Detalieri
de
conținut Obiect
de
referin
-ță Activități de învățare Resurse
a) mate riale
b) procedurale
c) forme de
organizare a
colectivului Evaluare Nr.
de
ore
Data O
b
s.
1 2 3 5 6 7 8
Leul –
apariție 1.1
2.1 – utilizarea de glosare pentru
desprinderea sensului unor
termeni specifici;
– colectarea și prezentarea unor
informații des pre necesitatea
apariției unei unități monetare
proprii pe teritoriul României;
– discuții eurisitce, pornind de la
materialele prezentate;
– completarea și prezentarea
datelor despre alte state care
folosesc leul, respectiv denumirea
specifică a acestora . – prezentare Power –
Point, planșe,
manualul, caietul
elevului
– conversația
euristică, explicația,
exercițiul,
problematizarea,
– activitate frontală;
activitate
individuală, -observarea
sistematică
sistematică
– teme
pentru
acasă
1

Monede
și
bancno te
româneșt
i de ieri și
de azi 2.1 – activități dirijate de formulare de
întrebări referitoare la evoluția
monedelor, respectiv a
bancnotelor;
– colectarea și prezentarea unor
informații despre bani, monede și
bancnote;
– descrierea evoluției monedelor și
bancnotelor în România sub forma
unei povestioare lucrată pe echipe; – prezentare Power –
Point, planșe,
manualul, caietul
elevului,
– conversația
euristică, explicația,
exercițiul,
problematizarea
– activitate frontală;
activitate pe echipe -observa rea
sistematică
– fișe
individuale
de lucru
– teme
pentru
acasă 1

Monedele 1.1
2.1
– utilizarea de glosare, texte, liste
de cuvinte etc., pentru
desprinderea sensului unor
termeni specifici;
– completarea unot texte lacunare,
vizând identificarea/ denumirea
noțiunilor nou – dobândite;
– descrierea elementelor de
identificare a monedelor și a
elementelor de siguranță aflate pe
acestea;
– construirea și rezolvarea unor
rebusuri pe teme financiar
bancare;
– descrierea evoluției monedelor
în România;
– evidențierea rolului Monetăriei
Statului; – prezentare Power –
Point, planșe,
manualul, caietul
elevului, modele de
monede
– conversația
euristică, explicația,
demonstrația,
exercițiul,
problematizarea,
jocul
didactic(„Castelul
fermecat”)
– activitate frontală;
activita te
individuală,
activități în echipă -observarea
sistematică
– probe
orale
– fișe
individuale/
colective de
lucru
– teme
pentru
acasă
(vezi
”Caietul
elevului”,
pag. 7) 1

79

Bancno –
tele 1.1
2.1
3.2
-utilizarea de glosare, texte, liste
de cuvinte etc., pent ru
desprinderea sensului unor
termeni specifici;
– completarea unot texte lacunare,
vizând identificarea/ denumirea
noțiunilor nou -dobândite;
-descrierea elementelor de
identificare a bancnotelor și a
elementelor de siguranță aflate pe
acestea;
-construire a și rezolvarea unor
rebusuri pe teme financiar
bancare;
– evidențierea rolului Imprimeriei
Băncii Naționale a României ;
-realizarea de minimachete
(bancă, bancomat, card);
-folosirea bancnotelor specimen în
jocurile didactice; – prezentare Power –
Point, planșe,
manualul, caietul
elevului, modele de
monede
– conversația
euristică, explicația,
demonstrația,
exercițiul,
problematizarea,
jocul didactic („ La
librărie”)
– activitate frontală;
activitate
individuală,
activități în echipă -observarea
sistematică
– probe
orale
– fișe
individuale/
colective de
lucru
– teme
pentru
acasă
(vezi
”Caietul
elevului”,
pag. 8 -11) 1
Recapitul
are 1.1
2.1
2.2
3.2
– exemplificarea actelor de schimb
în care au fost implicați;
– descrierea unui schimb realizat și
motivarea tr anzacției realizate;
-construirea și rezolvarea unor
rebusuri pe teme financiar
bancare;
-activități dirijate de formulare de
întrebări referitoare la evoluția
monedelor și a bancnotelor;
– colectarea și prezentarea unor
informații despre bani, bancnote;
-realizarea de minimachete
(bancă, bancomat, card);
-folosirea bancnotelor specimen în
jocurile didactice;
– realizarea de compuneri în care
să descrie vizitele realizate la
Monetărie, Imprimerie, muzeu;
-prezentarea referatelor realizate
în urma documentăr ii
suplimentare. – fișă de lucru
– activitate frontală
– teme pentru acasă
(vezi ”Caietul
elevului”, pag. 12 –
16) -observarea
sistematică
– fișe
individuale
de lucru
– fișă de
autoevalua –
re

1

Evaluare 1.1
2.1
2.2
3.2 – rezolvarea exercițiilor propuse
pe fișa de evaluare, în
conformitate cu planul de
recapitulare realizat – fișă de evaluare – evaluare
individuală 1

80
Anexa 5
TEMA OPȚIONALULUI ALES

1
2
3
4
5
6
7
8

9
10
11
12
13
14
15
16

18

1. Moneda națională a României este …………………………
2. Prima monedă românească s -a numit………… ……… ……
3. Subdiviziunea leului este ………… ………………… …….
4-5. În anul 1920 are loc retragerea banilor străini din circulație și schimbarea lor în
lei, numită………..
6. Schimbul unei mărfi cu alta de aceeași valoare se numește…………. ……………
7. Pentru munca depusă, oamenii primesc un… ……………… …..exprimat în bani.
8. Moneda un tilizată în Uniunea Europeană este …… ……………………… ………
9. Dobânda este o sumă suplimentară de bani pe care o . ……………………………
10. O modalitate de a aduna banii este. ………………………………………… .…..
11. Banii confecționați din metal se numesc . ….….….….….….….….….….….…..
12. B anii pe suport de polimer se numesc . ….….….….….….….….….….….……..
13. Banca …..….….….o dobândă pentru creditul acordat.
14-15. Banca unde se află Tezaurul României, în care se păstrează banii. 17

81
16. Pentru a retrage banii de la bancomat ai nevoie de un ….….….….….….….…
17. Bancnotele sunt tipărite la ….….….….….…. Băncii Naționale.
18. Monedele sunt confecționate de . ….….….…. Statului.
( Răspunsul aflat pe verticală este EDUCAȚIE FINANCIARĂ)

82
Anexa 6

METODA CIORCHINELE

EDUCAȚ IE
FINANCIARĂ
EDUCAȚIE
FINANCIARĂ

83
Anexa 7
METODA CADRANELOR

CADRANUL I
Alcătuiți câte 2 propoziții în care cuvântul ”leu / lei” să aibă înțelesuri diferite.

CADRANUL II
Rezolvați următoarele exerciții și reconstituiți:
50 bani + 50 bani =_______ bani =________ leu
1 leu+50 bani +50 bani=________ lei
50 lei+1 l eu+10 lei=________ lei
100 lei+5 lei+1 leu=________ lei
200 lei+200lei=________ lei

Rezolvați următoarele exerciții:
+ = bani = leu

+ + = lei

+ + = lei

+ + = lei

+ = lei

84
CADRANUL III
Povestește, pe scurt, ultima ta aniversare, utilizând cuvintele: bani, bănci, bancomat,
economisire, card, PIN.
CADRANUL IV
Compune o ghicitoare despre bancomat.

85
Anexa 8
ÎN GRĂDINA CU BANI

Dramatizare

Povestitorul: Ca fiecar e poveste, și aceasta începe cu “A fost o dat ă ca niciodată… ”. Ba nii
nu au fost obținuți dintotdeauna de la bancomate. Aceștia au o istorie mai îndelun gată și s-
au dezvoltat de -a lungul a mii de ani.
Bănuțul: -Bună! Eu sunt un “Bănuț”. Aș dori să vă povestesc câte ceva despre mine, dar și
despre prieteni de -ai mei. De fapt, noi toți formăm ceea ce numim “Bani”.
Povestitorul: Cu mult timp în urmă, oamenii nu foloseau bani. Ei schimbau produsele cu
alte produse de care aveau nevoie. Acest tip de schimb se numește “troc”.
Povestitorul: Primele monede au apărut în Asia Mică, în urmă cu aproximativ 2600 de ani.
Grecii antici au început să fabrice monede de arg int și de bronz. În Roma Antică, fabr icarea
de monede se realizează î n templul luno Moneta, de unde își are originea cuvântul “moneda”.
Mai târziu au apărut și primele bancnote. Majoritatea țărilor europene aveau propriile
bancnote și monede, numite monede naționale.
Povestitorul: Primele monede au ajuns pe teritoriul țării noastre prin intermediul coloniștilor
greci. Strămoșul leului a fost lowentaler -ul. Mai târziu, leul a devenit moneda națională,
împărțită în 100 de unități numite bani.
Domitorul Alexan dru Ioan Cuza începe prima reformă monetară și decretează leul ca
monedă națională, la data de 14 aprilie 1867.
Bănuțul: În prezent, există două feluri de bani: monede și bancnote. Monedele se realizează
la Monetăria Statului.
Moneda de 1 ban: Eu sunt mone dă cu valoarea cea mai mică, de un ban. Sunt confecționată
din metal și am culoarea galbenă. Banul reprezintă a suta parte dintr -un leu. Ei sunt prietenii
mei.
Moneda de 5 bani: Eu sunt moneda de culoare roșiatică, cu valoarea de 5 bani.
Moneda de 10 bani: Am v aloarea de 10 bani și am culoarea argintie.
Moneda de 50 de bani: Eu sunt moneda cu valoarea cea mai mare, de 50 de ba ni și am
culoarea galben deschis.
Prezentatorul: După anul 1990, în țara noastră s -au confecționat bani de diferite valori. M ai
târziu, banii de hârtie au fost înlocuiți cu bani tipăriți pe suport de polimer.

86
Bancnota de 1 leu: Eu sunt bancnota de 1 leu. Am culoarea verde și pe mine se află desenat
portretul istoricului, scriitorului și jurnalistului Nicolae Iorga. Pe verso este Mănăsti rea
Argeșului și stema Tării Românești.
Bancnota de 5 lei: Am valoarea de 5 lei. Mă recunoașteți ușor după culoarea violet și după
portretul compozitorului, dirijorului și violonistului George Enescu. Pe verso este Ateneul
Român și un fragment de partitură muzicală.
Bancnota de 10 lei: Pe mine mă recunoașteți după portretul pictorului Nicolae Grigorescu.
Am valoarea de 10 lei și culoarea roșcată. Pe verso este o casă din Oltenia și tabloul
“Rodica”.
Bancnota de 50 lei: Sunt bancnota de 50 de lei. Am culoare a galbenă și pot fi recunoscută
după portretul aviatorului și inventatorului Aurel Vlaicu. Pe verso este o schiță a avionului
său și un cap de vultur.
Bancnota de 100 lei: Pot fi recunoscută ușor după portretul dramaturgului, scriitorului și
nuvelistului I on Luca Caragiale. Am culoarea albastră și valoarea de 100 lei. Pe verso este
clădirea Teatrului N ațional din București și o statuie a scriitorului.
Bancnota de 200 lei: Sunt bancnotă portocalie cu valoarea de 200 de lei. Pe față se află
portretul poetului Lucian Blaga, iar pe verso “Gânditorul de la Hamangia” și o veche moară
de apă.
Bancnota de 500 lei: Mă recunoașteți ușor după portretul marelui poet Mihai Eminescu. Am
culoarea gri și valoarea de 500 de lei. Pe vreso este o pagină din ziarul “Timpul”, un tei și
clădirea Bibliotecii Centrale Universitare din Iași.
Povestitorul: Banii pe suport de polimer se realizează la Imprimeria Băncii Naționale a
Româ niei. Pe fiecare bancnotă se află semnătura casierului central și a guvernatorului Băncii
Naționale a R omâniei.
Domnul guvernator Mugur Isărescu afirma:
“Banii pot oglindi cu acuratețe aspecte relevante pentru istoria, cultu ra și civilizația
oricărui stat. De asemenea, ei pot reprezenta o sursă prețioasă de informații despre
evenimente și personalități ma rcante din viața unei națiuni.
Mai mult decât atât, bacnotele și monedele reprezintă adevărate produse culturale,
omniprezente în viața cotidiană a fiecăruia dintre noi, chiar și acum, în era banilor
electronici”.