Cum aveau sa cunoasca ei adevarul absolut, daca pentru ei adevarul erau umbrele acelea?

     Platon prezinta o teorie globala privitoare la natura realitatii. Aceasta fiind: Teoria Ideilor, prin care el spune ca exista un taram al formelor perfecte care pot fi cunoscute prin intermediul intelectului. Pentru ca avea interes pentru problemele filozofice, hotaraste sa deschida o academie de cercetare si invatatura. Prin aceasta el isi propunea ca genul lui de educatie sa poata genera un conducator drept. Elementul primordial in teoria lui era: cunostinta, care spunea el ca e o inaltare de la lucrurile umbrite care sunt luate drept realitati. Prin cunostinta, spune el, se ajunge la intelegerea absoluta a formelor perfecte, dovedind ca realitatea este cu totul altceva decat ceea ce ei cunosteau.

            Platon se foloseste de ”alegoria pesterii”, pentru ca sa ne redea putin ce inseamna oamenii, care sunt prizonieri ai intunericului, prin necunostinta, si care pentru ei realitatea erau doar niste umbre ale adevaratelor forme, si cum prin cunostinta, acesti prizonieri aveau sa fie liberi si sa ajunga astfel la realitatea adevarata, la adevarul absolut, la cunoasterea formelor reale.

            Oamenii erau prizonieri intr-o incapere subterana intunecata, cu spatele la intrare de unde se intrezarea lumina. Din copilarie erau legati in intunericul acela fara a putea sa se intoarca spre lumina, din cauza legaturilor care le aveau la picioare si la gat. Pe drumul de deasupra lor, treceau oameni cu diferite obiecte, si tot ce vedeau acei prizonieri ai intunericului, erau doar niste umbre ale formelor perfecte. Pentru ei realitatea erau umbrele acelea care le vedeau reflexionate in peretele intunecat care le statea inainte. De aceea, pentru ei adevarul nu putea insemna altceva decat acele umbre.

Cum aveau sa cunoasca ei adevarul absolut, daca pentru ei adevarul erau umbrele acelea?

            Singura lor sansa de a cunoaste adevarul care sa le dea libertatea, spune Platon, este dezlegarea de lanturile intunericului si sa vina la lumina, sa vada ca ceea ce cunosteau ei de fapt ca adevar, erau umbra lucrurilor perfecte, ca adevarul nu sunt umbrele acelea.

Smulsi cu o forta puternica din acel intuneric, si adusi la lumina, ei ar  fi inceput sa vada lucrurile reale ca fiind ciudate, pentru ca notiunea de adevar pentru ei era alta. Insa dupa ce vor fi facut primii pasi in lumina vor fi putut sa vada ca adevarul absolut este in lumina, si astfel vor fi putut vedea Soarele, nu in apa si nici in reflexiile lui in intunericul in care erau legati ca prizonieri, ci asa cum este in splendoarea lui.

Acum avand notiunea adevarata asupra realitatii, si amintindu-si de vechea lui inchisoare a intunericului, cu siguranta ca nu ar mai vrea sa se intoarca la irealitate, la ceea ce de fapt nu era adevarat ci doar o umbra a adevarului.

            Teoria lui Platon spune ca trebuie sa existe niste realitati superioare la tot ceea ce este observabil, si ca o data ajunsi la cunostinta aceasta superioara, dincolo de ce se vede, atunci se ajunge la adevarul absolut. Aceasta realitate superioara, pentru Platon, era originea formelor perfecte si care trebuiau neaparat explorate prin contemplare si indepartarea de la ideile carnale, indepartarea de ceea ce se putea vedea. Legat de contemplare, Platon nu concepe ca omul de rand sa-si dea seama ca ceea ce vede sunt umbre ale formelor perfecte, ci pur si simplu sunt oameni care isi dau seama de ideile superioare si oameni care nu. Doar printr-o forta majora, care poate aduce pe cei din intuneric la lumina, va putea face ca ei sa vada adevarata realitate. In cazul acesta suntem de acord cuPlaton ca daca ar fi o forta superioara pentru a-i scoate din intuneric la lumina, ei ar vedea realitatea. Crestinismul spune ca singurul capabil si care detine forta ca sa faca legatura intre cele doua lumi este Hristos. Notiunea de perfect, in intelegerea lui Platon, era Forta Suprema care nu era Dumnezeul Crestinismului, ci doar o putere suprema cu toate superlativele, si care tind sa cred ca pentru el era egal cu creatie. Adica pentru Platon, Creator și creatie erau acelasi lucru, ceea ce in Crestinism este separat 100%. Intai a existat Divinitate apoi a fost conceputa creatia. Apoi pentru Platon teoria formelor perfecte, trebuiau sa fie demonstrate, sau justificabile rational.

            Pentru Platon, conducatorii statului trebuiau sa fie filozofi, care sa aiba o gandire superioara, si care ar trebui sa posede acea cunoastere a Binelui. Scopul era bunul mers al neamului omenesc: „Daca filozofii nu ajung buni regi ai statelor si nici cei care sunt numiti acum regi si conducatori nu devin filozofi adevarati sau buni… nu exista nici o scapare macar temporara de rau nici pentru state, si cred eu, nici pentru neamul omenesc.”

Responsabilitatea conducatorilor filozofi cred ca era copntemplarea in cautarea adevarului absolut, si astfel sa invete pe cei needucati.