Cum aș vrea să arate viitorul meu, cum văd eu viitorul [616810]

IMPACTUL MIGRAȚIEI PĂRINȚILOR
ASUPRA COPIILOR RĂMAȘI ACASĂ

2

București 2007
IMPACTUL MIGRAȚIEI PĂRINȚILOR
ASUPRA COPIILOR RĂMAȘI ACASĂ

3COORDONATOR
Gabriela Alexandrescu
Președinte Executiv – Organizația Salvați Copiii

AUTORI
Miriam Munteanu – Organizația Salvați Copiii
Elena Tudor – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (capitol V)

București, Intrarea Ștefan Furtună, nr.3
Sector 1, cod 010899
Tel.021 316 61 76; Fax: 021 312 44 86
e-mail: rosc@salvați copiii.ro
www.salvaticopiii.ro

4
Cuvânt înainte

Salvați Copiii România, este membru activ al Alianței Internaționale Salvați Copiii, este o
organizație neguvernamentală, non-profit, bazată pe implicarea voluntară a membrilor săi, ce
desfășoară activități în beneficiul copiilor, în special a celor aflați în dificultate. Salvați Copiii este
recunoscută pentru participarea sa activă și capacitatea de coordonare în dezvoltarea studiilor și
strategiilor naționale care au un impact direct în sistemul de protecție a copilului în România.
Salvați Copiii abordează orice fenomen social care are impact asupra copiilor, unul din
rolurile principale ale acesteia fiind acela de a promova și susține aplicarea Convenției ONU
privind drepturile copilului și de a se asigura de respectarea drepturilor copilului la toate nivelurile
societății românești. În acest sens, Salvați Copiii desfășoară activități de monitorizare a drepturilor
copiilor, se implică în identificarea tuturor problemelor cu care anumite categorii de copii se
confruntă și pe baza nevoilor si problemelor identificate dezvoltă și furnizează servicii speciale.
În prezent, România se confruntă cu un nou fenomen social, cu impact major asupra
copiilor și anume migrația unui număr din ce în ce mai mare de părinți către țările cu o economie
mai dezvoltată, părinți care își lasă copiii acasă în îngrijirea altor persoane, pe perioade
nedeterminate de timp.
Prezentul studiu reprezintă o analiză din prisma respectării drepturilor copiilor rămași în
țară în urma migrării externe a părinților și a fost întreprins cu scopul de a avea o imagine cât mai
clară asupra situației acestei categorii de copii, de a identifica nevoile, problemele și dificultățile lor,
toate acestea fiind un punct de plecare pentru dezvoltarea celor mai potrivite tipuri de servicii
destinate categoriei în cauză.

Gabriela Alexandrescu

Președinte Executiv
Salvați Copiii România

5
Mulțumiri

Dorim să adresăm mulțumirile noastre tuturor acelora care ne-au sprijinit în demersul
nostru, prin oferirea de date și informații importante ce au reprezentat un punct de pornire în
cercetarea realizată, tuturor acelora care ne-au sprijinit în culegerea datelor în locațiile în care s-a
realizat studiul (Suceava, Iași și Piatra Neamț) și de asemenea tuturor participanților la studiu (în
calitate de respondenți): copii, cadre didactice, consilieri școlari, părinți și bunici și reprezentanți ai
DGASPC și ai primăriilor din cele trei locații alese.

În acest sens, aducem mulțumirile noastre:
 Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului
 Directorilor, cadrelor didactice și consilierilor școlari din unitățile școlare care ne-au
sprijinit în realizarea focus-grupurilor și interviurilor pe parcursul întregii cercetări,
ajutându-ne să luam contact cu grupul țintă
 Membrilor și voluntarilor organizației Salvați Copiii din Filialele Suceava, Iași și Piatra
Neamț

Mulțumim în mod deosebit pentru sprijin și colaborare Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului, care ne-a pus la dispoziție date privind numărul copiilor rămași
acasă după plecarea părinților la muncă în străinătate și a avut amabilitatea de a ne prezenta
principalele măsuri întreprinse în vederea sprijinirii acestei categorii de copii. Situația conturată de
către ANPDC poate fi consultată în capitolul 5 al prezentei lucrări.

De asemenea aducem mulțumiri doamnelor Mihaela Carmen Plăcintă, Lucica Cosovan si
Dorica Cîmpan, cadre didactice la școala „Miron Costin” din Suceava, pentru proiectul pe care l-au
inițiat și coordonat și de asemenea oferit ca exemplu de „bune practici” în acest studiu.

6Listă de abrevieri

ANPDC Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
MECT Ministerul Educației, Tineretului și Cercetării
SPAS Serviciul Public de Asistență Socială
DGASPC Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
CDC Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului

7CUPRINS

Cuvânt înainte 4
Mulțumiri 5
Listă de abrevieri 6

I. INTRODUCERE 8

II. SCOPUL SI OBIECTIVELE STUDIULUI 10

III. METODOLOGIE 11

IV. REZULTATELE STUDIULUI 13
IV.1. Dreptul la familie si protecție 14
IV.2. Dreptul la sănătate și bunăstare 27
IV.3. Dreptul la educație 29
IV.4. Dreptul la opinie și participare 32
IV.5. Dreptul la timp liber, joc și activități culturale 33
IV.6. Dreptul la nediscriminare/ Incluziune Socială 34

V. AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA
DREPTURILOR COPILULUI – PERSPECTIVĂ ASUPRA SITUAȚIEI
LA NIVEL NAȚIONAL A NUMĂRULUI DE COPII RĂMAȘI FĂRĂ
PĂRINȚI ÎN URMA MIGRAȚIEI ȘI A MĂSURILOR ÎNTREPRINSE 36

VII. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PRIVIND GRUPUL ȚINTA –
DESCRIEREA PROIECTULUI „SUNTEM PRIETENII TĂI”
REALIZAT DE CĂTRE O ȘCOALA DIN SUCEAVA 45

VIII. CONCLUZIILE STUDIULUI 49

IX. RECOMANDĂRI 55

X. ANEXE 58

8

I. INTRODUCERE

„Copiii singuri acasă”- Un nou fenomen social pentru România

O economie de piață încă insuficient dezvoltată și facilitarea liberei circulații a persoanelor
în contextul candidării si, ulterior, aderării României la Uniunea Europeană sunt doi factori ce au
condus la niveluri ridicate de migrație a romanilor către țările mai dezvoltate ale Europei. Acest
fenomen capătă o amploare și mai mare în zonele mai „sărace” ale țării, zonele cu un nivel de
dezvoltare încă foarte scăzut, unde a găsi un loc de muncă a devenit o problemă majoră pentru
comunitate.
În prezent, zona de Nord-Est este regiunea cu cel mai scăzut grad de dezvoltare (PIB- ul pe
cap de locuitor este de 58391, față de regiunea de Vest cu o valoare a PIB-ului de 9679. În București PIB-ul atinge
valoare de 16162). Pe fondul unui grad scăzut de dezvoltare, datorat în mare parte si gradului de
urbanizare mai scăzut, regiunea de Nord-Est este zona care se confruntă cu un val migratoriu de
proporții, fenomen ce nu rămâne fără urme la nivelul comunităților respective.
În acest context, plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotare, fie în căutarea
unui loc de muncă propriu-zis, fie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a lăsat în urmă un
număr foarte mare de copii lipsiți de prezența părinților în procesul de creștere și dezvoltare.
Numărul din ce în ce mai mare de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate conturează un
nou fenomen social cu care România se confruntă în momentul de.
Conform celei mai recente comunicări din partea ANPDC, instituție care deține rolul
monitorizării acestui fenomen, sunt peste 82.464 de copiii rămași fără unul sau ambii părinți în
urma plecării acestora la muncă în străinătate. Dintre aceștia, 26.406 sunt copii care provin din
familii în care ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate; 47.154 sunt copii care provin din
familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate și 8.904 sunt copii care provin din
familii în care unicul susținător este plecat la muncă în străinătate. După cum observăm, aproape

1 PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat în PPP US $ pe 2004, Sursa: Institutul Național de Statistică

9jumătate din copii sunt rămași acasă fără nici un părinte (fie că au ambii părinți plecați, fie este
plecat unicul susținător).
Trebuie menționat însă că procesul de identificare și monitorizare inițiat și desfășurat de
ANPDC este în continuă perfecționare, fiind identificați un număr tot mai mare de copii de la
trimestru la trimestru. Numărul de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate credem
a fi mult mai mare decât cel identificat până în momentul de față de această instituție. Ne bazăm
atât pe limitele și problemele observate în teritoriu în ceea ce privește procesul oficial de
identificare cât și pe studiul recent al Fundației Soros – „Efectele Migrației – Copiii rămași acasă”
care indică un număr de două ori mai mare de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate doar
în rândul elevilor de gimnaziu.

„Copiii singuri acasă” – un fenomen nou ce abia începe a fi studiat

Plecând de la faptul ca legislația, prin Convenția ONU privind drepturile copilului, precum și
prin Legea 272/2004, apără interesele copilului, am considerat a fi necesară o cercetare asupra
situației în care se află acești copii rămași fără îngrijire părintească, fiind importantă evidențierea
nevoilor pe care ei le au pentru a crește într-un mediu propice dezvoltării normale și armonioase.
Necesitatea unui studiu asupra acestui grup țintă, pe baza căruia să se poată acționa, devine și mai
mare în contextul existenței unui număr relativ mic de cercetări finalizate care să ofere o imagine
clară asupra efectelor plecării părinților asupra copiilor rămași acasă și care să evidențieze „zonele”
unde sunt necesare instituirea unor măsuri de protecție.

Dintre studiile cu privire la copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate amintim câteva dintre
acestea:
1. „Singur Acasă”- studiu realizat în cadrul proiectului „Home Alone” proiect administrat de Asociația
„Alternative Sociale” în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași, Inspectoratul de Poliție
Județean Iasi și Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială Iași. Studiul a fost realizat de
S.C. Introspekt SRL, coordonator cercetare Dr. Gabriela Irimiescu.
2. ”Efectele migrației – copiii rămași acasă”, studiu realizat în cadrul unui program de cercetare mai
amplu „Migrație și Dezvoltare”, program inițiat, finanțat și implementat de către Fundația Soros
România
3. „Problemele copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate”- studiu realizat în cadrul Universității
Dunărea de Jos din Galați. Coordonatorul studiului As. Drd. Viorel Rotilă.

10

II. SCOPUL SI OBIECTIVELE STUDIULUI

Cercetarea „Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă” și-a propus să
evidențieze impactul pe care plecarea părinților îl are asupra bunei dezvoltări a copiilor, nevoile pe
care acești copii le au pe perioada lipsei părinților, și de asemenea, pe baza nevoilor evidențiate, să
recomande și să dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru acest grup țintă.
De asemenea, studiul își propune să analizeze situația grupului țintă (a copiilor cu părinți
plecați să muncească în străinătate) din perspectiva respectării drepturilor copilului garantate prin
Convenția ONU privind drepturile copilului care a fost ratificată și de România și prin Legea 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În concluzie, scopul general al studiului a fost acela de face o analiză cât mai completă
asupra situației copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma plecării a unuia sau a ambilor
părinți la muncă în străinătate. Astfel, pentru a atinge obiectivul general al studiului s-a urmărit
evaluarea:
• mediului familial în care acești copii cresc și se dezvoltă și a relațiilor pe care ei le
stabilesc cu cei în a căror grijă rămân;
• nevoilor specifice pe care le au copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate și a
gradului de acoperire a acestor nevoi (nevoile emoționale cât și cele raționale: de
hrană, bunăstare, acces la servicii de sănătate);
• schimbărilor comportamentale ale copiilor în urma plecării a unuia sau a ambilor
părinți;
• impactului plecării părinților asupra procesului de învățare/ educație (cu accent pe
riscul de abandon școlar);
• gradului de participare și implicare socială a copiilor rămași acasă;
• serviciilor la care grupul țintă poate apela și măsura în care acestea funcționează și
• identificarea măsurilor necesare pentru limitarea impactului negativ al acestui
fenomen asupra dezvoltării, educației si bunăstării copiilor.

11

III. METODOLOGIE

In acord cu obiectivele propuse pentru acest studiu s-a optat pentru o cercetare de tip
calitativ, fiind nevoie de un demers cu caracter exploratoriu pentru a pune în evidență cât mai
complet nevoile pe care un copil, cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, le are și
măsura cât și nivelurile la care acesta are nevoie de protecție din partea instituțiilor Statului sau a
societății civile.
In cercetarea calitativă s-au urmărit în principal percepțiile și atitudinile pe care acești copii
le au asupra propriei situații, a nevoilor pe care ei le au cât și percepția lor asupra soluțiilor posibile
la propriile problemele. Deoarece copiii sunt cei care resimt cel mai puternic problemele pe care le
întâmpină, tot ei sunt și cei mai în măsură să stabilească prioritatea aspectelor care necesită a fi
rezolvate. Pentru a avea însă o imagine de ansamblu asupra dificultăților și a obstacolelor
întâmpinate de copii dar și a soluțiilor posibile, cercetarea a fost extinsă și la nivelul învățătorilor,
profesorilor, consilierilor școlari și reprezentanților direcților de asistență socială și protecție a
drepturilor copilului.
Metodele folosite au fost focus-grupul și interviul, metode ce permit investigarea în
profunzime a percepțiilor și atitudinilor subiecților investigați. Ghidurile de discuție destinate
copiilor și tehnicile folosite au fost adaptate în funcție de vârsta acestora cu scopul de a obține
rezultate relevante pentru fiecare grupă de vârstă. La grupele mici de vârstă (8-12, 12-16 ani) au
fost folosite mai multe tehnici proiective (tehnica desenului, a colajului de poze, poveștii despre o zi obișnuită
din viața lor de copil) pentru a facilita comunicarea și exprimarea propriilor percepții și emoții legate
de lipsa temporară sau definitivă a părinților (ghidurile de interviu pentru fiecare categorie în parte și
descrierea metodelor folosite pentru copii sunt anexate prezentului studiu).
Menționăm că participarea copiilor la acest studiu a fost voluntară, acordându-se o grijă
specială minorilor mai sensibili la problematica abordată, urmărind ca discuția despre lipsa
părinților să nu aducă acestora nici un fel de prejudiciu la nivel emoțional.

12 Cercetarea a fost realizată în trei locații (Suceava, Iași și Piatra Neamț) – reședințele
județelor indicate a avea numărul cel mai crescut de copii cu unul sau ambii părinți plecați la
muncă în străinătate, în procesul de monitorizare realizat de către ANPDC.
Structura interviurilor și focus-grupurilor pentru fiecare localitate a fost următoarea:

Nr. Grup investigat Metoda abordata Nr. de unități
1. Copii 8-12 ani Focus –grup 2
2. Copii 13-14 ani Focus –grup 2
3. Copii 15-18 ani Focus –grup 2
4. Părinți rămași acasă singuri Focus –grup 2
5. Întreținători ai copiilor cu părinții
plecați Focus –grup 2
6. Cadre didactice Focus –grup 2
7. Consilieri școlari Interviu în profunzime 4
8. Reprezentanți ai DASPC Interviu în profunzime 2

În total, în cele trei locații la acest studiu au participat 60-70 elevi cu vârste cuprinse între 8
și 18 ani, 40 de persoane care au în întreținere acești copii (fie unul din părinți care a rămas în țară,
fie alte rude mai apropiate sau mai îndepărtate, fie vecini sau cunoștințe), 40 de cadre didactice atât
din învățământul primar cât și din cel gimnazial, 8 consilieri școlari și 6 reprezentanți ai direcțiilor
de asistență socială din cadrul primăriilor și al direcțiilor județene de asistență socială și protecția
drepturilor copilului.

13

IV. REZULTATELE STUDIULUI

Pentru a evidenția măsura în care migrația părinților peste hotare are impact asupra
minorilor rămași acasă, rezultatele cercetării au fost abordate din perspectiva respectării drepturilor
copilului prevăzute, la nivel internațional, prin Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și la nivel
național, prevăzute și prin Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. În analiza
rezultatelor prezentului studiu, s-au urmărit în principal elemente legate de mediul familial în care
copiii, lipsiți de îngrijirea părintească, cresc și se dezvoltă, elemente legate de starea de sănătate și
bunăstare prin evidențierea nevoilor pe care acești copii le au, elemente legate de educația, cultura
și petrecerea timpului liber și nu în ultimul rând, s-a urmărit măsura în care este respectat dreptul la
participare, dreptul de nediscriminare, incluziune socială și la măsuri de protecție specială.
„Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la
20 Noiembrie 1989 a presupus trecerea drepturilor copilului dintr-un cadru mult mai larg, cuprins în Declarația Universală
a Drepturilor Omului, într-unul specific care, în scurt timp, a devenit un important instrument pentru guverne, organizații
neguvernamentale și internaționale.
România, odată cu ratificarea Convenției Drepturilor Copilului prin Legea nr. 18/ 1990, a devenit una dintre
primele țări care a aderat la principiile și prevederile acesteia.
Prin prezenta convenție statele părți la Convenția cu privire la Drepturile Copilului, au recunoscut că pentru
dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității sale copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de
fericire, dragoste și înțelegere, ținând seama se faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în
societate și să fie educat în spiritul idealurilor proclamate de Carta Națiunilor Unite și, în special, în spiritul păcii, demnității,
libertății, toleranței, egalității și solidarității. În acest sens convenția acordă o importanță deosebită familiei, acesteia revenindu-
i responsabilitatea principală în îngrijirea și protecția copilului.
Convenția stipulează că datorită vulnerabilității lor, copiii necesită îngrijire și protecție specială, punând accent pe:
– necesitatea protecției juridice și de altă natură a copilului înainte și după naștere;
– importanța respectului pentru valorile culturale ale comunității copilului;
– rolul vital al cooperării internaționale în realizarea drepturilor copilului.” 2

2 „Convenția cu privire la Drepturile Copilului”, material tipărit în 3000 de exemplare și distribuit gratuit de
către organizația Salvați Copiii

14
Așadar, prin natura sa, un copil are nevoie de protecție specială din partea tuturor părților
implicate: Statul prin instituțiile și serviciile oferite pentru a asigura protecția copilului, părinții care
poartă cea mai mare responsabilitate în acest caz, instituțiile neguvernamentale etc. În acest sens,
se va urmări situația copiilor rămași temporar sau definitiv fără îngrijire părintească, cu scopul de a
găsi cele mai potrivite modalități de acțiune pentru ca drepturile acestei categorii de copii să fie pe
deplin respectate.
Fiind un studiu bazat pe metode calitative de culegere a datelor, analiza va putea semnala
doar anumite fenomene sau probleme legate de lipsa temporară a părinților, însă nu poate oferi și
o măsură a intensității acestor fenomene. Măsura intensității, gradul și amploarea fenomenelor,
problemelor evidențiate la grupul țintă poate fi subiectul unei viitoare cercetări de tip cantitativ.

IV. 1. Dreptul la familie si protecție
 Orice copil are dreptul de a crește și a se dezvolta într-o familie. Convenția acordă o importanță deosebită
familiei, acesteia revenindu-i responsabilitatea principală în îngrijirea și protecția copilului
CDC, art. 5,18(1)-(2), 19, 20, 39

Se cunoaște faptul că mediul familial contribuie pozitiv sau negativ la procesul de
dezvoltare a unui copil.
In acest context este nevoie să precizăm în primul rând care sunt nevoile legate de părinți,
resimțite într-un mod acut de către copii în lipsa acestora de acasă. În percepția atât a celor mai
mici cât și a adolescenților, părinții reprezintă un sprijin emoțional în aproape toate activitățile, atât
în cele școlare cât și în cele extra-școlare. Pe parcursul interviurilor cu preadolescenți și adolescenți,
s-a dovedit că motivația exterioară provenită de la părinți încă are un rol important în ceea ce
privește mersul la școală, activitatea de învățat, implicarea în anumite activități extra-școlare etc.

„(…) cel mai mult simt lipsa părinților la activitatea de premiere, acolo toți copiii vin cu mama și cu tata…si eu nu văd pe
nimeni, acest lucru mă face să nu mai îmi vină să învăț…”
Fata, 10 ani, Suceava, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

15„ Am observat o scădere a rezultatelor școlare, a interesului acordat școlii… de când a plecat și mama în străinătate, când era
plecat tatăl mergea mai bine, se ocupa mama de el (…)!”
Învățătoare, Iași

Pentru adolescenți și tineri, părinții reprezintă cel mai important sprijin în situațiile care
presupun luarea unei decizii importante în viața lor.
„ am nevoie de părinți atunci când iau o decizie, pentru că nu știu dacă decizia e bună sau nu”
Fată, 18 ani, cu mama plecată în străinătate

Pe lângă sprijinul și suportul acordat, comunicarea este o altă nevoie de bază resimțită de
copii în lipsa părinților. Părinții, mai ales mamele, sunt mereu aproape de copii încercând să
comunice cu ei, să fie un sprijin pentru rezolvarea problemelor pe care ei le au etc. De aceea de
cele mai multe ori, fetele în special, simt că nu au cu cine să comunice în lipsa mamei, ele devenind
mai izolate și interiorizate.
„ Prietena noastră era altfel înainte să plece mama ei în Italia, era mereu veselă și comunicativă, vorbea cu toată lumea, acum
e altfel, mai tăcută, mai retrasă…”
„…păi eu acum stau în gazdă și doamna vorbește mult despre problemele ei, și eu mă plictisesc, cu mama era altfel, cu ea
puteam vorbi o grămadă”
Fete, 12-16 ani, cu părinții despărțiți si mama plecată la muncă în străinătate

Și nu în ultimul rând, copiii resimt lipsa părinților în momentul când sunt împovărați de
grijile gospodărești. Fie că rămân numai cu tatăl, fie că rămân cu o rudă mai îndepărtată, simplă
gazdă sau singuri, mulți dintre minori se văd nevoiți a prelua cea mai mare parte din activitățile
gospodărești.
Cercetarea a evidențiat faptul că pe perioada cât părinții sunt plecați peste hotare pentru a
muncii, copiii rămân de cele mai multe ori în grija unor membrii ai familiei extinse – fie în grija
bunicilor, fie în grija altor rude apropiate (mătușă, unchi etc). În acest context multe dintre nevoile
resimțite de copii, ca cele de suport, sprijin, comunicare și îngrijire pot fi într-o anumită măsură
suplinite/ împlinite de către aceștia.

16Există însă cazuri, în care copiii care au depășit o anumită vârstă, 13-14 ani, rămân să se
îngrijească singuri având sprijin parțial sau deloc din partea unui adult (fie rudă, vecin sau o
cunoștință apropiată a părinților). În aceste situații copiii aflați în plină adolescență pe lângă faptul
că preiau aproape toate sau chiar toate grijile gospodărești și acolo unde este cazul, preiau și
activitățile de îngrijire a celor mici, nici nu beneficiază de suport și sprijin din partea unui adult.
Concluzionând, printre copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate există o
categorie care nu beneficiază de un mediu familial propice dezvoltării armonioase a lor prin faptul
că nu beneficiază de îngrijirea și protecția oferită de un adult, fie părinte sau rudă. Aceste cazuri se
întâlnesc la minorii adolescenți care sunt investiți de părinți lor cu responsabilitatea întreținerii lor
și a gospodăriei, fiind considerați a avea o vârsta la care se pot descurca și singuri primind o suma
de bani în mod constant sau nu.
Situația în care minorii rămân o perioadă de timp fără prezența unui părinte, bunic sau a
unui alt adult care să le ușureze activitatea casnică, de întreținere, care să îi supravegheze, protejeze
și care să îi susțină mai ales la nivel afectiv în acțiunile pe care ei le întreprind, s-a dovedit a avea
efecte negative la nivel emoțional și la nivel comportamental. La nivel emoțional, aceștia se percep:
 lipsiți de speranță, de certitudinea unui viitor împlinit și fericit;
 fără nici un fel de susținere și încurajare în orice activitate de participare (includem aici
si participarea la educație);
 fără susținere în perioadele considerate a fi decisive pentru ei (de ex. examenul de
admitere la liceu, bacalaureat, alegerea unei facultăți);
 în majoritatea timpului, retrași și cu tendințe de izolare, lipsiți de dorința de a
comunica cu ceilalți.
„Simțeam că aveam nevoie de cineva care să mă motiveze, să mă împingă cumva să fac anumite lucruri; deși nu am probleme
cu școala, am note bune, însă simt nevoia să mă motiveze părinții, de ex. simt dimineața că nu a chef să merg la școală…nu
am avut probleme cu lipsitul…dar simțeam nevoia să îmi spună cineva să mă scol”
„(…) uneori simți nevoia unui sfat din partea unui adult”
Fată, 17 ani, Iași, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

„ (…) a fost foarte greu când a trebuit să dau la liceu, nu știam ce să fac, unde să dau. Aveam cu cine să vorbesc, cu fratele
meu și mai vorbeam la telefon cu mama și cu tata, dar era mai greu prin telefon”
Fată, 16 ani, Suceava, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

17 Dintre efectele la nivel comportamental, amintim câteva, urmând a fi dezvoltate fiecare în
capitolele corespunzătoare:
 abandon școlar (tendință întâlnită majoritar în rândul băieților);
 participare școlară scăzută; Cercetarea a relevat faptul că absenteismul este des întâlnit
printre minorii adolescenți rămași singuri acasă fără o supraveghere constantă din
partea unui adult;
 izolare și comunicare slabă atât cu ceilalți copii cât și cu învățătorii sau profesorii;
 tendință de asociere cu grupuri deviante, uneori chiar infracționale (întâlnită în
principal în rândul băieților);
 risc de consum de droguri.
„(…) noi ne confruntăm cu ei în momentul în care deja încep să săvârșească infracțiuni, încep să consume droguri, încep să
lipsească de la școală și atunci în momentul în care încercăm să căutăm care este de fapt problema, depistăm faptul că sunt
lăsați nesupravegheați, că sunt lăsați singuri în casă, părinții sunt plecați în străinătate, (…) de multe ori aflam și de la vecini
și mergem să vedem exact care e problema”
Reprezentat DGASPC, Neamț

Mai mult, în anumite cazuri, situația nu pare a fi dorită și acceptată nici de către cei mici, fie
că sunt preșcolari sau școlari, rămași în principal în grija fraților sau surorilor mai mari. Copiii cei
mici reacționează negativ la lipsa de răbdare și atenție a fraților mai mari.
„Dacă stau lângă ea scrie, face temele dacă nu, nu și le face. Se supără dacă nu îi acorzi atenție mereu. Oricum nu mai
reacționează la ce îi spun eu”
Băiat, 18 ani, cu o soră de 9 ani de care are grijă singur, Suceava

„Ce faci tu într-o zi obișnuită din viața ta?
În timpul școlii mai scriu, mă joc, îmi fac temele din când în când…
Din când în când, cum adică, de ce doar din când în când?
Păi mă enervez că când nu știu să fac o problemă…
Și nu ai pe cine să întrebi?
Nu…
Pe fratele tău cu care stai l-ai putea întreba?
Nu, că el vine obosit mereu și nu are timp de mine”
Fată, 9 ani, cu mama plecată la muncă în străinătate, locuiește numai cu fratele de 18 ani, Suceava

18 Rezultatele calitative ale studiului de față au evidențiat faptul că efectele menționate, atât la
nivel psihic cât și comportamental, se regăsesc într-o anumită măsură și la minorii care deși teoretic
se află în îngrijirea unui adult, adică locuiesc cu un bunic sau altă rudă, nu găsesc un sprijin real în
aceștia sau mai mult, nu resimt autoritatea acestora. Mai ales printre adolescenți, lipsa părinților de
acasă este un prilej de a-și exprima libertatea, ajungând în aceleași situații de risc (abandon școlar,
asociere cu grupuri mai puțin dezirabile social). Această situație se întâlnește mai ales printre tinerii
adolescenții, asupra cărora bunicii sau alte rude au un control foarte scăzut.
„Copiii de vârstă mai mare speculează în spiritul lor adolescentin și aventuros această libertate pe care le-o oferă părinții”
Reprezentat DGASPC, Neamț

„ Mie îmi e foarte greu cu băiatul de 16 ani, ei sunt 5 copii în total…și maică-sa a plecat să facă ceva bani, taică-său nici nu
se interesează de ei, cel de 16 ani e cel mai mare și mereu pleacă de acasă…și dacă îi spun ceva țipă și îmi dă și o palmă…nu
mă înțeleg deloc cu el”
Bunică, cu 3 copii în îngrijire, Piatra Neamț

De asemenea, cercetarea a relevat faptul că lipsa unui adult care să participe la creșterea si
dezvoltarea armonioasă a acestei categorii de copii nu este singura problemă care îi desparte de
traiul într-un mediu familial adecvat și într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere. Situația
copiilor depinde în mare măsură de relația care se stabilește între ei și cei care îi au în
îngrijire și de relația care se stabilește între ei și părinții plecați. Rolul și influența pe care o
are mai ales relația cu părinții plecați, asupra comportamentului și bunei dezvoltări a copiilor s-au
dovedit a fi covârșitoare. În acest sens, se poate spune că părintele care pleacă are o
responsabilitate și mai mare în relația pe care o stabilește cu propriul copil.

19Relația copiilor cu cei care îi au temporar în îngrijire
Cercetarea arată faptul că relația pe care copiii o stabilesc cu cei în a căror grijă rămân este
foarte importantă pentru buna lor dezvoltare având efecte vizibile în comportamentul lor. De
exemplu, o bună relație de înțelegere si comunicare cu adulții în a căror îngrijire se află temporar
reușește să diminueze comportamentele mai puțin dezirabile cauzate de lipsa părinților.
„ (…) ei au nevoie foarte mare de comunicare, pentru că adevărul este că nu au cu cine să comunice…de exemplu mă uitam la
vecinii mei care sunt bunici și au rămas cu doi nepoți în urma plecării părinților în străinătate, ei au zis că fata a trecut mai
ușor peste drama plecării părinților datorită unei prietene care venea, făceau lecțiile împreună, bunicii le dădeau bani să meargă
la cofetărie. Aici, bunicii, vecinii mei au înțeles nevoile copilului, au fost aproape de copii, au știut cum să fie aproape de ei”
Cadru didactic, Neamț

Vom dezvolta în continuare percepția copiilor asupra relației pe care ei o au cu părintele (mama
sau tata), cu bunicii, cu frații mai mari sau alte persoane cu care rămân acasă. Percepția copiilor
asupra relațiilor stabilite va fi dublată de percepția persoanelor adulte care îi au în grijă.

 Relația cu părintele singur rămas acasă
S-au observat diferențe semnificative între situația în care mama este cea care rămâne cu
copiii acasă și situația în care tatăl este cel care rămâne acasă în timp ce mama pleacă să muncească
în afara țării. Având în vedere faptul că în general mama este cea care se ocupă de treburile
gospodărești, lipsa acesteia lasă un număr de activități, de „griji” care trebuie preluate de către tată
si copiii rămași acasă. În funcție de vârsta și sexul copiilor, de cele mai multe ori tatăl împarte
„responsabilitățile” cu aceștia. Trebuie menționat faptul că, de obicei, fetele sunt cele care preiau
activitățile gospodărești – de curățenie în casă, pregătirea mesei, spălarea rufelor – precum și grija
pentru frații mai mici, în timp ce băieții sunt mai puțin împovărați cu aceste activități.
Mai mult, tot mama este cea care comunică cel mai ușor și mai mult cu copiii. În contextul
lipsei acesteia comunicarea în familie pare a fi mai greoaie, cel puțin pentru început.
Concluzia desprinsă de copii, mai ales de către fete, a fost aceea că lipsa mamei are efecte
vizibile și lasă nevoi neacoperite într-o măsură mult mai mare decât lipsa tatălui. Aceste nevoi sunt
în principal legate de organizarea treburilor în gospodărie, de comunicare și suport emoțional
pentru copii în tot ceea ce aceștia întreprind.

20„Cu mama discutam mai lejer, îmi permiteam să fac și glume. Mai luam chestii femeiești, cosmetice, haine. In schimb, tata
ca bărbat înțelege mai greu, mama mai înțelegea pentru că a fost și ea ca noi”
Fată, 17 ani, Suceava, cu mama plecată la muncă în străinătate

„ (…) tata nu înțelege anumite lucruri, daca îi spun ca îmi place de un băiat îmi dă una peste ochi, mama e altfel ea mă
înțelegea și îmi dădea sfaturi, nici bunica nu dă sfaturi cum dă mama”
Fată,12 ani, Iași, cu mama plecată la muncă în străinătate

Însă, în cazurile în care tatăl dorește și face un efort pentru a asigura un mediu familial
propice creșterii și dezvoltării copiilor, reușește să stabilească și o relație apropiată cu copiii,
contribuind la restabilirea echilibrului în familie. Percepția fetelor a fost aceea că, în lipsa mamei, au
reușit să creeze o legătură mai apropiată și deschisă cu tatăl decât cea dinainte de plecarea mamei.
„Ne-a fost greu, dar ne-am descurcat. Tatăl meu m-a ajutat tot timpul. A fost înțelegător la mâncare. În momentul când a
plecat mama eu nu puteam să fac ce făcea mama. El a înțeles și m-a ajutat”
„Relația cu tata s-a schimbat în bine de când a plecat mama. Comunicam și înainte dar nu discutam despre orice, doar ce era
nevoie. Acum facem ședințe tot timpul”
Fată, 17 ani, Suceava, cu mama plecată la muncă în străinătate

Deși, lipsa tatălui pare a-i afecta mai puțin pe copii, cel puțin la nivel declarativ, cercetarea a
relevat faptul că lipsa acestuia are efecte negative atât asupra dezvoltării emoționale cât și asupra
comportamentului mai ales în cazul băieților (indiferent de vârstă și vizibil încă de la vârstele mici).
Băieții, rămași acasă doar cu mama, s-au dovedit a fi mai izolați, a comunica mai greu cu ceilalți și
sunt din punct de vedere emoțional foarte sensibili, devenind vulnerabili în anumite situații. Aceste
efecte sunt accentuate în situația în care nici nu există o legătură între tații plecați și copiii lor
(telefonică sau de orice altă natură).
Ceea ce cercetarea a arătat a fi foarte important atât în lipsa mamei cât și a tatălui este
nivelul de înțelegere între cei doi părinți. Neînțelegerile dintre părinții aflați la distanță pare a-i
afecta mai mult pe copiii rămași acasă decât lipsa propriu-zisă a unuia dintre ei. Bineînțeles că
vorbim aici despre familiile organizate, nedestrămate în urma plecării unuia dintre parteneri. În
cazurile în care numai unul dintre părinți pleacă, copiii resimt și ei odată cu părintele rămas acasă
tensiunea provocată de posibila destrămare a familiei.

21„ (…) prima luna ne-a fost mai greu și nouă și lui tata. Mama plecase, ne era dor de ea, mai ales că au fost săptămâni întregi
când nu a putut să ne sune. Exista o anumită tensiune pe capul meu și a surorii mele. Înțelegeam ceea ce se petrece, nu ne
afecta chiar așa tare ca pe tata, însă ne afecta. Pe tata îl afecta mai mult, mai ales că îi treceau prin cap tot felul de gânduri,
tot felul de idei. Noi încercam să-l liniștim, el avea totul pe cap acum”
Fată 17 ani, Suceava, cu mama plecată la muncă în străinătate

 Relația cu bunicii
Relația copiilor cu bunicii în a căror grijă rămân pe perioada lipsei părinților are un caracter
foarte important, luând în considerare că cei mai mulți dintre copiii cu părinți plecați la muncă în
străinătate rămân în grija acestora (conform datelor oferite de către ANPDC). Relația stabilită cu bunicii
a fost percepută diferențiat în funcție de vârsta și sexul copilului. Pentru toți copiii însă, indiferent
de vârstă și gen, bunicii au fost văzuți ca având valori și percepții rămase în urmă / neadaptate la
timpurile moderne, despre stilurile de viață actuale și despre relațiile cu ceilalți. Această situație în
percepția copiilor se dovedește a fi de cele mai multe ori „o barieră” în comunicarea și înțelegerea
cu bunicii. În majoritatea cazurilor participante la acest studiu, copiii, mai ales cei cu vârste peste
11-12 ani au fost de părere că se creează o distanță foarte mare între ei și bunici, aceștia din urmă
fiind mai puțin capabili să găsească acea modalitatea optimă de a se apropia de ei, de a comunica și
de a susține o relație de prietenie și apropiere. S-a evidențiat faptul că bunicii reușesc să comunice
mai bine cu cei mici sau cu fetele, care emoțional sunt mai apropiate de ei, și mai slab cu
adolescenții băieți asupra cărora nu mai reușesc să se impună / nu reușesc să aibă autoritate sau să
comunice în majoritatea cazurilor. Efectele lipsei de comunicare și înțelegere pot duce atât la
absenteism școlar, abandon sau chiar asocierea cu grupuri mai puțin dezirabile social, cu risc de
infracționalitate.
Pe lângă percepția asupra diferenței de valori, copii resimt nevoia unor persoane mai active
lângă ei, a unor persoane care să se joace, să discute mai mult cu ei, să se plimbe și să facă excursii
în natură, să iasă la iarbă verde etc., nevoi care în cele mai multe dintre cazuri nu pot fi îndeplinite
de bunici atât din cauza vârstei mai înaintate cât și a stării precare de sănătate.
„ Păi una e să stai cu bunica și una e să stai cu mama și tata…
Păi unde simți tu că există diferențe?
Păi bunica e mai bătrână. Cu tata mergeam pe teren. Bunica nu poate. Cam asta ar fi.”
Discuție focus-grup 8-12 ani, băiat, Suceava

22De asemenea, și bunicii au evidențiat câteva probleme existente în relația cu nepoții pe care
îi au în îngrijire. Aceștia simt că au mai puțină energie și forță pentru:
 a îi ajuta pe copii la teme, la asimilarea și explicarea unor cunoștințe predate la școală,
situație datorată faptului că cei mai mulți dintre bunici nu au depășit nivelul primar sau
gimnazial de școlarizare. Mai mult, de-a lungul timpului, în sistemul de învățământ s-au
produs multe schimbări, nivelul de cunoștințe si informație asimilate în școală fiind mult
diferit;
 a participa alături de copii la diferite activități specifice vârstei lor: joc, plimbări și excursii
în natură etc.

„Orice ar fi le este dor de părinți, cu ei trăiesc altfel, părinții îi mai scot la un picnic, se mai joacă cu ei”
Bunică, cu o nepoată în îngrijire, Suceava

„Altfel vorbesc copiii cu părinții și altfel copiii cu bunicii. Părinții sunt mai tineri, îi duc undeva, îi aduc, așa unde îl duce
bunica…la biserică și înapoi. Copiii vor să îi duci undeva să se distreze. Și să ai bani”
Bunică, cu un nepot în îngrijire, Suceava

Pe lângă cele menționate, cele mai multe probleme apar atunci când părinții nu mai mențin
deloc legătura cu copiii, ba chiar mai mult, nu le (mai) trimit bani pentru întreținerea lor. În acest
context, pe fondul lipsurilor materiale, relația dintre copii și bunici se deteriorează și mai mult.
Bunicii, fiind pensionari, nu beneficiază de posibilitatea de a-i întreține în bune condiții și pe
nepoți. De multe ori, este nevoie să apeleze la măsuri de protecție (centre se zi, obținerea ajutorului
pentru plasament familial etc).

„ Eu am rămas cu trei nepoți, fata a plecat în străinătate, rareori dă un semn de viață. Am trei nepoți pe care trebuie să îi
întrețin, unul a trecut în clasa a 6-a și ceilalți doi intră acum în clasa întâi. Când mă gândesc îmi vine să îmi iau lumea în
cap”
Bunică, cu trei nepoți în îngrijire, Suceava

23„Dacă ați știi ce greu e să aștepți un ban să vină, când vezi că sunt puțini și îi drămuiești în toate părțile și când te gândești
că poate trimite…și trece o zi, trece o săptămână. M-a sunat într-o zi și a zis că îmi trimite. Și a trecut o săptămână și m-am
îmbolnăvit. Au venit ceilalți copii și au pus mână de la mână și mi-am rezolvat problemele. Mi-a venit așa o silă și o scârbă.
I-am zis <<Tu m-ai condamnat pe mine, am crescut patru copii, trebuia să îmi lași bătrânețea să o ducem cum se poate>>.
Odată fata mi-a cerut o înghețată. Și s-a întâmplat să nu am 6 mii de lei pentru o înghețată”
Bunică, cu o nepoată în îngrijire, Suceava

 Relația cu frații mai mari
Cercetarea a arătat că există și cazuri de minori lăsați în grija altor minori. De cele mai
multe ori aceștia au o ruda care îi „monitorizează”, în sensul că îi supraveghează de la distanță (îi
poate ajuta la unele treburi gospodărești, menține legătura cu ei prin telefon, etc). Însă, faptul că
acești copii nu au un adult în permanență alături de ei îi face să se simtă în nesiguranță oarecum, să
se simtă mai puțin motivați și susținuți în participarea socială, educație etc. Din punct de vedere
emoțional, copiii aflați în situația de a trăi și de a se descurca singuri, devin mult mai sensibili și
vulnerabili.
În ceea ce privește relația care se stabilește între frați, dacă există diferențe semnificative de
vârstă, cei mari preiau rolurile de mamă și de tată pentru cei mai mici. Fratele sau sora mai mare
poartă grija celor mici în toate aspectele (le pregătește mâncarea, are grijă să frecventeze școala,
merge la ședințele cu părinții, etc.). Pentru cei mari, grija fraților mici este percepută ca fiind o
datorie, dar care le consumă foarte mult timp (din mersul la școală, din învățat, din recreere, din
comunicarea și relaționarea cu prietenii etc).

 Relația cu rudele mai îndepărtate / vecini / simple „gazde”
Rezultatele cercetării calitative au evidențiat faptul că există copii care sunt lăsați de părinți
în grija unor persoane străine (vecini, persoane la care părinții au stat în gazdă) în schimbul unei
sume de bani pentru găzduire. Este foarte relevant cazul unei fetițe de 12 ani care stătea în gazdă
împreuna cu mama sa, părinții fiind divorțați. În momentul în care mama s-a hotărât să plece
pentru a muncii în afara țării și-a lăsat fetița în grija gazdei la care stăteau împreună. Fata de 12 ani
intervievată este de părere că lipsa unei persoane apropiate ei o face să se simtă foarte singură și
mai puțin optimistă în ceea ce privește viitorul ei. Ceea ce îi lipsește cel mai mult este comunicarea

24deschisă și apropiată cu un adult care să o motiveze și să o susțină în activitățile ei. Există mai
multe astfel de cazuri. În toate acestea, copiii sunt de părere că nu pot stabili o relație foarte
apropiată de comunicare care să îi facă să se simtă într-un mediu propice dezvoltării personalității
lor.

 Relația copiilor cu părinții plecați
Am menționat și mai devreme faptul că în contextul lipsei părinților legătura care se
stabilește între părinții plecați și copiii rămași acasă are un rol foarte important în dezvoltarea
psiho-emoțională a copiilor. O relație apropiată, deschisă și sinceră stabilită cu copiii contribuie pe
de o parte la încrederea pe care aceștia o capătă în adulți și pe de altă parte la o viziune optimistă
asupra propriului viitor. În acest fel, chiar dacă părinții lipsesc o perioadă mai mare sau mai mică
de timp, copiii nu se simt abandonați total. Lipsa comunicării și a interesului pentru copil pe
perioada lipsei îi determină pe aceștia să se simtă abandonați, singuri și fără prea mari speranțe în
viitor. Efectele sunt vizibile la nivel comportamental. Învățătorii, profesorii, bunicii aflați în
apropierea copiilor consideră că lipsa comunicării dintre părinții plecați și copiii rămași, precum și a
unui control din partea părinților duce la apariția unor efecte vizibile la nivelul comportamentului
copiilor (izolate, pesimism, asocierea cu grupuri mai puți dezirabile social în detrimentul școlii etc.).
În general, părinții păstrează legătura cu copiii lor prin intermediul telefonului, mai rar al
internetului, ocazional trimit pachete cu haine, jucării și dulciuri și în unele cazuri își iau copiii să
petreacă vacanța alături de ei în țările de destinație.
În paragrafele următoare vom da exemple de tipuri de relații între copii și părinți, care au
un efect pozitiv asupra copiilor și exemple de relații și atitudini din partea părinților care au efect
negativ asupra dezvoltării armonioase a copilului. Astfel, vom putea identifica acele bune practici
care contribuie la dezvoltarea și menținerea unei bune relaționări și comunicări cu copiii.

25
 Bune practici evidențiate / exemple pozitive de relaționare între copii și părinții
plecați

În urma interviurilor realizate s-a evidențiat faptul că în prezent există multe cazuri unde,
datorită faptului că părinții au ajuns la o anumită stabilitate materială în țara de destinație, își permit
să păstreze o relație apropiată și foarte important, constantă cu proprii copii. Astfel, își sună copiii
destul de des, uneori chiar în fiecare zi încercând să stabilească o legătură apropiată cu ei prin
abordarea problemelor și dificultăților pe care aceștia le întâmpină în viața lor de zi cu zi. Mai mult,
unii dintre ei ajung chiar și să se intereseze de performanțele lor școlare menținând o legătură cu
învățătorii sau diriginții copiilor. Toate aceste îi conferă copilului siguranța și protecția de care are
nevoie pentru o dezvoltare psiho-socială normală.
„(…) acum s-a îmbunătățit relația cu ei pentru că și ei o duc mai bine acolo, acum”
Fata, 17 ani, Iași, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate
„ acum, că părinții au câștigat o anumită stabilitate acolo, îmi oferă foarte mult sprijin moral, mă susțin în proiectele mele”
Fată, 18 ani, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

La fel de important este ca părintele să stabilească o comunicare sinceră în care să ia în
considerare părerile copilului, să nu îl mintă sau să îl amâne, ignorând capacitatea lui de a înțelege
anumite situații. Cele mai bune relații, bazate pe încredere, se stabilesc atunci când copilul știe clar
situația în care se află părinții lui, în care copilul, în funcție de capacitatea lui actuală, participă la
deciziile pe care le iau părinții în legătură eu el.
„(…) când eram mică mama mă suna rar pentru că nu își permitea, acum mă sună des și hotărâm totul împreună (…) prima
dată am stat la o mătușă după care m-am mutat la alta la care a venit pe lume al doilea copil, iar noi nu puteam sta 5
persoane în două camere și eu aveam nevoie de libertate, atunci am decis împreună cu mama că e timpul să mă mut în gazdă,
acum m-am mutat, mama îmi dă și banii pentru gazdă”
Fată, 17 ani, Iași, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

 Exemple negative cu efecte asupra dezvoltării psiho-sociale a copiilor
Așa cum s-a menționat și în exemplele de bune practici, este foarte important ca această
comunicare care se stabilește între copii și părinți să fie constantă. S-a evidențiat faptul că o

26comunicare care nu decurge în mod constant creează sincope și goluri în relația dintre aceștia.
Copiii, se îndepărtează astfel de părinți, fără a găsi nici un sprijin în aceștia. Mai mult, pentru
actualii adolescenți și tineri lipsa unei comunicări constante până în prezent îi face să se simtă chiar
mai puțin confortabil lângă părinți în situația unei reîntâlniri.
„Nici ziua de naștere nu mai e cum era înainte, nu mă încălzește cu nimic că mă sună mama la ora 7 să îmi zică La mulți
ani, prefer să nu mă sune deloc și le-am spus și așa au și făcut anul acesta”
Fata, 17 ani, Iași, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

„(…) mama a plecat acum 5 ani în străinătate și fetița are acum 10 ani. Pentru ea a fost un șoc când a revăzut-o pe mama
după 4 ani. Maica-sa nu a ținut deloc legătura cu ea, trimitea rar pachete, asta mai demult, acum nu a mai trimis nimic nici
măcar de ziua Alexandrei”
„ (…) fata e mai retrasă puțin, eu am crescut-o simplu fără pretenții, o ajut cum pot”
Bunică, are în grijă o fată de 10 ani cu părinții despărțiți și mama plecată la muncă în străinătate

„ Nu are o legătură cu mama, nici nu o cunoaște prea bine,…, a vorbit acum doua săptămâni pe internet, dar nici nu știa ce
să îi spună…în rest cu celelalte mătușe și unchi vorbește”
Bunică, are în grijă o fată de 10 ani cu părinții despărțiți și mama plecată la muncă în străinătate

„dacă vine și stă mai mult de două luni devine sâcâitoare…anul trecut a stat așa mult și i-am zis la un moment dat că nu sunt
obișnuită cu ea așa mult”
Fată, 18 ani, Suceava, cu mama plecată la muncă în străinătate

Un alt exemplu negativ evidențiat este dat de situația în care părinții își mint copiii, amână
luarea anumitor decizii legate de aceștia sau nu le iau în considerare dreptul de a participa la
deciziile care îi implică și pe ei. Pe baza interviurilor și a discuțiilor de grup atât cu copii cât și cu
bunici putem spune că există părinți care își amăgesc continuu copiii în legătură cu perioada de
timp petrecută de ei în străinătate. Ei promit că se întorc la o anumită dată fără a respecta ceea ce
au promis. Toate acestea au fost percepute a determina scăderea încrederii în părinți și adulți în
general, scăderea stării de optimism privind viitorului familiei.
„ nu știu când vine mama, a zis ca vine de Paște, da nu a venit, o sa vină acum în august”
Fată, 10 ani, Piatra Neamț, cu mama plecată la muncă în străinătate

27
„ (…) anul asta mă duc la tata în Grecia, mi-a promis că mă ia în vacanță acolo … și anul trecut mi-a promis dar nu m-a
mai luat, că a fost bolnav…”
Băiat, 12 ani, Iași, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

IV. 2. Dreptul la sănătate și bunăstare
 Orice copil are dreptul de a trăi în bunăstare și într-o perfectă stare de sănătate, prin accesul la serviciile de
sănătate și protecție
CDC, art. 6, 18 (3), 23, 24, 26, 27 (1)-(3), 33

În ceea ce privește sănătatea și bunăstarea copilului putem vorbi de modul în care se
hrănesc, de calitatea hranei și accesul la serviciile de îngrijire și sănătate, precum și de securitatea
socială și nivelul de viață al acestei categorii de copii.
Rezultatele cercetării calitative au pus în evidență faptul că o parte dintre copiii cu părinți
plecați la muncă în străinătate se hrănesc necorespunzător. Pentru cei ce rămân să se îngrijească
singuri este cel mai greu, ei trebuie să își pregătească hrana fără ajutorul nimănui. Majoritatea din
cadrul acestei categorii nu își pregătește mâncarea în mod regulat acasă, alegând mâncarea tip fast-
food, sau cea semi-preparată.
„ Mâncare face ea o dată pe săptămână, în rest cumpărăm mâncare gata făcută”
Băiat, 22 ani locuiește împreună cu sora care are 17 ani , Suceava

Preponderent pregătirea mesei rămâne în grija adolescentelor atât în cazul în care ele rămân
numai cu frații cât și în cazul în care din gospodărie a plecat mama, rămânând doar tatăl cu copiii.
Pregătirea mesei devine o problemă atunci când se suprapune peste alte activități obligatorii. De
exemplu pentru adolescentele cu mama plecată la muncă în străinătate, pregătirea mesei pentru
restul familiei consumă din timpul alocat temelor și pentru școală sau din timpul liber.
O altă problemă ridicată, în principal de bunici, pe parcursul cercetării a fost cea a
resurselor materiale limitate de care ei dispun pentru a asigura bunăstarea (hrană de calitate, acces

28la resurse educaționale, acces la tratamente medicale în caz de nevoie) nepoților rămași în grija lor,
în urma plecării părinților în străinătate. Este vorba de acele cazuri în care părinții plecați nu mai
mențin legătura cu copiii, nici măcar din punct de vedere al acordării suportului material.
„ Nora a plecat și m-a lăsat cu 5 copii, nu am putut să îi țin pe toți, nu am din ce, am pensie 138 RON, pe 3 i-am păstrat
și pe ceilalți doi i-am dat în plasament la altcineva…nu am nici ce să le dau de mâncare, nimic”
Bunică, 3 nepoți în îngrijire, Piatra Neamț

„Toată pensia nu îmi ajunge să le întrețin .Mai suferă și ele ce să facă”
Bunică cu două nepoate în întreținere, Suceava

Bunicii sau alte rude pot beneficia de ajutorul material asociat serviciului de plasament
familial. Însă, remunerația materială pentru acest serviciu a fost percepută ca fiind mult prea mică
pentru a acoperi nevoile pe care un copil le are.
„ Cei 800 de mii pe care îi primesc pentru întreținerea copilului nu ajung nici de mâncare și copiii au multe nevoi mai ales
când sunt la școală, și la școală se cer mulți bani, și are nevoie de multe lucruri”
Bunic, împreună cu soția are o nepoată de 12 ani în îngrijire, Piatra Neamț
Unele dintre persoanele care au în grijă copii ai căror părinți sunt plecați, apelează la
centrele de zi atât pentru asigurarea hranei pe timp de zi, îngrijirea medicală de care copilul are
nevoie, ajutorului la teme și garantarea participării la activități educaționale extra-școlare. Serviciul a
fost apreciat de majoritatea acestora a oferi siguranță și îngrijire pentru copii în cazul în care ei nu
pot face față atât cheltuielilor materiale cât și resurselor de timp necesare îngrijirii și educării
corespunzătoare a copiilor. Centrele de zi au fost apreciate în mod pozitiv și de către copii. Însă,
există cazuri de persoane adulte, în special bunici care deși recunosc utilitatea și beneficiile
centrului de zi refuză acest serviciu pe motivul pierderii ajutorului material provenind din serviciul
de plasament. Pentru mulți bătrâni care au și copii în îngrijire acest ajutor material este o sursă
importantă în totalul veniturilor.
În ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate, nu se poate spune că copiii cu părinți
plecați la muncă în străinătate au un acces mai redus decât restul copiilor. În prezent, persoanele
din mediul rural se confruntă cu un acces încă redus la serviciile de sănătate și de asemenea cu o
calitate scăzută a acestora. Problema care se pune însă în ceea ce privește starea de sănătate a
copiilor care trăiesc fără nici unul din părinți, este grija și orientarea minorilor către serviciile de

29sănătate în caz de nevoie. Este vorba aici, în principal despre acei copii care deși din punct de
vedere formal se află în grija unui adult (rudă sau nu), în mod real ei trăiesc mai mult independent
fără a avea o legătură cu adulții care îi au în îngrijire.

IV. 3. Dreptul la educație
 Copiii au dreptul la educație. Conform Convenției, educația trebuie să fie orientată în sensul dezvoltării
personalității și talentelor copilului, pregătindu-l pentru o viață activă ca adult
CDC, art. 28, 29

Rezultatele cercetării au evidențiat faptul că în special la copiii care au ambii părinți plecați
la muncă în străinătate și rămân fie în grija bunicilor, fie în grija altor rude sau cunoștințe, motivația
pentru a merge la școală și a învăța este relativ scăzută, având efecte asupra frecvenței și
rezultatelor școlare. Această situație pare a se întâlni atât la cei mai mici, din ciclul primar și
gimnazial cât și la cei mai mari.
Scăderea interesului pentru activitatea de învățare la cei mici provine din faptul că pentru
ei, motivația de a merge la școală și a învăța este încă exterioară, părinții fiind cei care îi motivează
și asistă în această activitate. S-a observat faptul că rezultatele școlare ale celor mai mici (ciclul
primar și gimnazial) sunt puternic influențate de atitudinea și grija purtată acestui aspect de către
părinții plecați la muncă în străinătate. În cazul în care părintele nu comunică, sau comunică foarte
rar cu copilul rămas acasă, acesta nu se simte în nici un fel motivat de a învăța și de a participa la
activitățile școlare. De aceea rezultatele acestora sunt mai proaste, fapt datorat și unei scăderi a
atenției în general. Există însă cazuri, deși mai rar întâlnite, în care bunicii reușesc să suplinească
complet părinții, copiii fiind mai puțin afectați de plecarea părinților în ceea ce privește activitatea
școlară. Este vorba aici mai ales de cazurile în care copiii de mici sunt crescuți, îngrijiți și asistați în
toate activitățile lor de bunici.
Un rol important în ceea ce privește motivația copilului pentru a învăța și a merge la școală
îl pot avea și părinții plecați pentru o perioadă de timp. În cazul în care părintele/ părinții au o
relație foarte apropiată atât cu copiii rămași acasă cât și cu persoanele care îi au în îngrijire (îi
întrețin din punct de vedere material, comunică des și deschis cu aceștia, acordă atenție

30evenimentelor din viața copiilor etc.), cei mici se simt chiar îndatorați să învețe și mai mult pentru a
nu-i dezamăgi pe părinți. Simțindu-se în siguranță și apreciați de părinți, copiii reușesc să acorde o
importanță mare școlii și activității de învățare. Un rol important aici îl au din nou și cei care rămân
cu ei acasă, de obicei bunicii care și-au asumat rolul de părinte pentru aceștia.
Însă, chiar și în cazul în care bunicii au o relație apropiată cu nepoții și le acordă toată
atenția de care au nevoie, aceștia se simt depășiți de curricula și de ritmul de învățare actual. În
acest context, bunicii simt că nu îi pot ajuta pe copii la teme, nu pot fi alături de ei în procesul de
învățare. La rândul lor copiii în momentul când întâmpină dificultăți de înțelegere a materiei, sau în
rezolvarea anumitor probleme, se simt într-o anumită măsură dezorientați ne găsind un sprijin care
să îi motiveze să meargă mai departe.
„ Noi nu mai putem să îi ajutăm la teme, dacă s-ar putea să existe anumite servicii, anumite persoane unde copiii să se ducă
și să întrebe în momentul în care nu știu ceva, noi nu ne mai pricepem, ar trebui să existe niște profesori care să îi ajute cel
puțin o oră pe săptămână mai ales la matematică și engleză…e mai greu pentru noi”
Focus-grup cu bunici care au copii în îngrijire, Piatra Neamț

Pentru adolescenți și tineri situația este puțin diferită, aceștia nu mai au nevoie de o
motivație exterioară pentru a învăța și pentru a se duce la școală, deși și ei pot simți că un sprijin
din partea părinților i-ar ajuta să se mobilizeze.
„(…) nu mă pot trezi dimineața la 6 și uneori atunci nu mă duc toată ziua la școală; se întâmplă cam de două ori pe
săptămână să nu am chef să merg la școală; dar nu sunt corigentă”
Fată, 16 ani, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate

Ei resimt însă nevoia unei participări a părinților la procesul de luare a deciziilor în ceea ce
privește viitorul lor legat de școală, de ce liceu sau facultate să urmeze.
„Când a fost să dau la liceu simțeam nevoia să vorbesc mai mult cu mama și tata, să mă consult cu ei”
Fată, 17 ani, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate, Suceava

Tot în rândul adolescenților și a tinerilor, lipsa unui control și a unei susțineri permanente
în activitatea școlară s-a evidențiat ca având rezultate negative cu privire la importanța acordată
școlii. Rămași fără atenția părinților, unii dintre ei ajung în situația de a abandona școala în

31detrimentul altor activități percepute a fi mai motivante pentru ei în prezent: o mică „afacere” din
care câștigă anumite sume de bani, asocierea cu anumite grupuri etc.
„ Bunicii sunt mai bătrâni, mai ușor de ignorat și de aceea eu și fratele meu am renunțat la școală până la urmă. Cu 6 luni
în urmă a sunat o doamnă de la Primărie și a venit să vadă cum trăim și cum ne descurcăm și ne-a spus că ar fi bine să ne re
apucăm de școală”
Băiat, 16 ani, cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate, nu mai păstrează legătura cu nici unul din ei, Iași

Totuși, pe baza interviurilor cu cadre didactice, reprezentanți ai primăriilor și ai direcțiilor
de asistență socială și protecție a copilului, s-a pus în evidență faptul că există măsuri care se iau la
nivel local și la nivel de direcție pentru a preveni abandonul școlar. Școala sesizează fie Primăria, fie
Direcția de Asistență Socială asupra fiecărui caz de abandon școlar sau cu risc crescut. Aceste
cazuri sunt apoi verificate și se urmărește revenirea și continuarea activității școlare pentru minorii
care au renunțat la școală.
Cercetarea a relevat faptul că la nivel de școală / liceu nu există încă un sistem clar de
abordare a acestor cazuri, ca răspuns la noul fenomen apărut. Există însă diverse inițiative ale
învățătorilor în special, motivați de apropierea mai mare pe care o au față de elevii lor. Aceștia
încearcă să vorbească cu copilul la care observă o scădere a interesului pentru școală, la copilul care
are tendința de a se izola de ceilalți etc. Mai mult, în măsura posibilităților, învățătorii iau legătura și
cu adulții care au grijă de acești copii. În unele școli, atât unii învățători cât și unii profesori acordă
o parte din timpul lor ajutându-i la teme pe cei care solicită acest lucru, sau pe cei care au rezultate
din ce în ce mai scăzute. Însă, nu se poate spune că este o practică întâlnită cu regularitate.
O altă problemă ridicată în special de profesori și de reprezentanții direcțiilor și
departamentelor de asistență socială de la nivel local este lipsa consilierului școlar în cele mai multe
dintre școli. În prezent, teoretic există un consilier școlar la 800 de elevi, practic foarte puțini elevi
beneficiază de activitatea constantă a unui consilier școlar. În percepția cadrelor didactice acesta ar
reuși mult mai bine să comunice și să ajungă să rezolve problema copiilor care se află în astfel de
situații.
Atât învățătorii cât și profesorii sunt de părere că activitățile extrașcolare ar putea contribui
în mod pozitiv la motivarea copiilor pentru programul educațional, în special a celor mai mici din
ciclul primar și gimnazial. Excursiile în aer liber, la munte, în parcuri, vizitarea unor muzee,
concursurile sportive sau de alt gen sunt activități ce îi fac pe copii să aibă o atitudine pozitivă față

32de școală. Însă, lipsa de fonduri și de ore suplimentare acordate cadrelor didactice pentru aceste
activități limitează în mare măsură realizarea și desfășurarea activităților extrașcolare.
IV. 4. Dreptul la opinie și participare
 Orice copil are dreptul de a-și exprima liber opinia în orice problemă sau procedură care îl privește, iar
opinia lui trebuie luată în considerare cu respect, în funcție de gradul său de maturitate
CDC, art. 12, 13, 15, 17

Cercetarea a revelat faptul că dreptul la participare și la opinie în legătură cu deciziile care îl
privesc și afectează și pe copil nu sunt respectate de părinți decât în foarte mică măsură. Părinții
încep să-și informeze copiii asupra deciziilor luate abia după o anumită vârsta a copilului, de obicei
în jurul vârstei de 16-18 ani. Am putea spune că abia aproape de maturitate, de depășirea pragului
de 18 ani, părintele începe să țină cont și de ceea ce crede și simte propriul copil. Explicația acestui
fapt se regăsește în cultura de tip „protectiv”. Părinții consideră că ei știu mai bine ceea ce este
„bun” sau „rău” pentru propriul copil, fiind mai puțin receptivi și atenți la ceea ce acesta ar putea
gândi și spune. În acest sens, majoritatea copiilor intervievați, de diferite vârste, nu au luat parte la
decizia părintelui/ părinților de a pleca pentru a munci în străinătate. Cei mai mulți dintre cei cu
vârste mici, 8-12 ani, s-au dovedit a nu fi nici măcar anunțați de plecare decât ulterior, după ce
aceasta avusese loc.
„ Când a plecat mama eu dormeam, nici nu a spus că pleacă…
Si de ce a plecat?
Păi nu știu”
Discuție focus-grup 8-12 ani, cu unul sau ambii părinți plecați, băiat, Suceava

Interviurile și discuțiile de grup cu adolescenții au evidențiat anumite bune practici în ceea
ce privește acordarea dreptului de participare la deciziile care îl privesc pe acesta. Există familii,
puține însă, unde plecarea unuia sau a ambilor părinți a fost discutată în familie cu copiii care au
participat la decizia luată. Ideea de a-l integra pe copil, în funcție de maturitatea acestuia, la decizia
luată s-a dovedit a fi pentru acesta o motivație în plus de a face eforturi mai mari pentru a se
adapta situației ulterioare, lipsei părinților.

33

IV. 5. Dreptul la timp liber, joc și activități culturale
 Copilul are dreptul la timp liber, joc și participare la activități culturale și artistice potrivit vârstei sale
CDC, art. 31

Modul în care copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate își petrec timpul liber este
foarte variat și depinde în mare măsură de situația pe care aceștia o au în familie. Pentru cazurile în
care mama este plecată de acasă, o parte din activitățile gospodărești sunt preluate de către copii,
atât de fete cât și de băieți ocupându-le din timpul lor liber. Acest lucru se întâmplă într-o mai
mare măsură atunci când este vorba de o gospodărie din mediul rural, unde există mult mai multe
activități necesare de îngrijire a gospodăriei decât în mediul urban.
„Si cum au fost acești 2 ani fără mama. Ce a fost mai greu ? ce mai ușor ?
Mult mai greu. Trebuia sa facem lucrurile pe care le făcea si ea
Ce ? cum s-au împărțit treburile ei ?
Eu si fratele meu facem curat si mâncare
Si știți voi sa faceți mâncare?
Da, că știam de la mama”
Doi frați, 12 și 7 ani, cu mama plecată la muncă în străinătate, Pătrăuți, județul Suceava

Există cazuri în care aproape tot tipul liber al copiilor este ocupat cu treburile casnice,
devenind o povară pentru ei înlocuirea temporară a părinților în ceea ce privește întreținerea
gospodăriei. Pentru unii dintre copii situația rămâne aceeași și în cazul în care locuiesc cu bunicii.
„Până acum am stat la bunica, însă nu îmi place acolo.
De ce nu îți place la bunica?
Pentru că mă punea să fac treburi toată ziua, nu mă lăsa deloc, mă punea să mătur prin curte, să spăl vase, să curăț
aragazul, să fac mămăliguță, cartofi”
Fată,9 ani, cu părinții despărțiți, mama plecată la muncă în străinătate, Suceava.

Însă, pentru cei mai mulți dintre cei care locuiesc cu bunicii situația s-a dovedit a fi mai
bună în sensul că bunicii participă la majoritatea activităților de întreținere a gospodăriei lăsându-le

34copiilor posibilitatea să își petreacă timpul liber așa cum doresc ei. Problema pe care o ridică copiii
care locuiesc cu bunicii, în legătură cu timpul liber, este lipsa de disponibilitate a acestora pentru
anumite activități ce presupun mai multă mișcare și mai multă energie așa cum au părinții lor care
sunt mai tineri. Mai mult, posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt mult
reduse, bunicii nu merg în excursii, nu ies la iarbă verde, nu merg la pescuit, activități preferate de
majoritatea copiilor, în special a celor mai mici.
În ceea ce privește oportunitățile și posibilitățile existente de petrecere a timpului liber,
acestea au fost percepute de către copii ca fiind relativ reduse atât în mediul rural cât și în cel
urban. Printre cele mai frecvente modalități de petrecere a timpului liber au fost enumerate de
copii: urmărirea anumitor emisiuni la TV, jocul pe calculator, navigarea pe internet, ieșirile cu
prietenii în oraș.

IV. 6. Dreptul la nediscriminare/ Incluziune Socială
 Toți copii, indiferent de etnie, religie, situație materială, de sănătate etc. trebuie să se bucure de toate
drepturile, statul fiind obligat să protejeze copiii împotriva oricăror forme de discriminare. Statul trebuie să
respecte drepturile copilului și să întreprindă acțiuni pozitive de promovare a acestora.

Luând în considerare faptul că unul din drepturile fundamentale ale copilului este
nediscriminarea, cercetarea a avut în vedere și acest aspect. S-a urmărit punerea în evidență a
modului în care se simt tratați acești copii și mai mult, a modului în care sunt văzuți aceștia în
societate, implicit prin imaginea promovată în mass-media și posibilul impact asupra lor.
Rezultatele studiului calitativ au pus în evidență faptul că nu putem vorbi de discriminare
negativă în cazul acestei categorii de copii; copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate se simt și
au fost percepuți a fi tratați în același mod ca și restul copiilor atât de către cei care îi întrețin cât și
de către cadrele didactice, nu exista o atitudine negativa aspra acestora. Se poate spune chiar că în
prezent se percepe o atenție și grijă deosebită pentru această categorie de copii, fiind puternic
mediatizate situațiile particulare în care unii dintre acești copii se află. De aceea, în opinia unora
dintre participanții la studiu, se cere o atenție deosebită distincției făcute între copiii care au părinții
plecați la muncă în străinătate și copiii care au părinții lângă ei, pentru a nu îi defavoriza pe cei din

35urmă în nici un fel limitându-le accesul la anumite servicii și/ sau participarea la anumite activități.
Există cazuri în care, în unele școli s-au realizat anumite acțiuni și activități numai cu copiii care au
unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate ridicând întrebări și nemulțumiri în rândul
celorlalți copii din școală.
În ceea ce privește imaginea pe care acești copii o au în societate, în special imaginea
promovată în mass-media, trebuie menționate anumite aspecte. În prezent în mass-media se pune
accentul în special pe efectele negative la nivel emoțional asupra copiilor, pe modul cum aceștia
suferă în lipsa părinților, pe situația lor dezavantajată, fapt ce pe de o parte atrage atenția
autorităților către această categorie dar, în același timp, îi stigmatizează pe toți copiii care se află în
situația respectivă. Recomandările participanților la studiu au vizat completarea acestei imagini
promovate, prin acordarea unei importanțe mai mari soluțiilor pentru această categorie de copii,
tuturor serviciilor disponibile la care atât copiii cât și cei care îi au în îngrijire pot apela. Se
consideră așadar necesar ca mass-media să devină o resursă informațională care să promoveze
cazurile de bune practici ce pot reprezenta o sursă de inspirație pentru toți cei interesați de situația
acestor copii – părinți, cadre didactice, persoane care au în grijă copii ai căror părinți sunt plecați la
muncă în străinătate, specialiști din cadrul serviciilor publice sau din cadrul organizațiilor
neguvernamentale. Și mai mult ar fi necesar a se promova modul în care toate drepturile acestor
copii sunt respectate.

36

V. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului –
perspectivă asupra situației la nivel național a numărului de
copii rămași fără părinți în urma migrației și a măsurilor
întreprinse

Prezentul capitol reprezintă poziția ANPDC, fiind realizat de către d-na Elena Tudor, din
cadrul Direcției de Monitorizare a Drepturilor Copilului, ANPDC

La nivel local, responsabilitatea identificării și sprijinirii acelor cazuri sociale care vizează
copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate revine Serviciilor Publice de Asistență
Socială, care conform prevederilor art. 33 din Legea 47/2006 sunt cele care identifică nevoile
sociale ale comunității și le soluționează în condițiile legii.
În acest context, s-a decis adoptarea unor măsuri menite să ajute la o mai bună cuantificare
a numărului de familii afectate de plecarea la muncă în străinătate și a copiilor rămași în țară în grija
rudelor sau a altor persoane, ori în serviciile oferite de sistemul de protecție specială, concomitent
cu identificarea soluțiilor de dezvoltare și diversificare a serviciilor ce urmează a fi oferite copiilor
în funcție de particularitatea fiecărui caz.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului a manifestat o preocupare
continuă și constantă pentru administrarea acestui fenomen, luând o serie de măsuri menite să
permită atât o mai bună monitorizare a acestuia cât și implementarea unor măsuri menite să
limiteze sau să atenueze efectele negative pe care lipsa unuia sau a ambilor părinți din viața unui
copil le poate genera.
A fost astfel elaborat și aprobat de către Secretarul de Stat al Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului Ordinul 219/2006 privind activitățile de identificare, intervenție și
monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la
muncă în străinătate.
Scopul adoptării unui asemenea act normativ a fost acela al responsabilizării instituțiilor
care au atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului și implicării active a acestora în

37identificarea copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și în oferirea serviciilor de
sprijin pentru aceștia, respectiv a Serviciilor Publice de Asistență Socială de la nivelul fiecărei
unități administrativ/teritoriale și a Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
de la nivelul fiecărui județ/sector.
Pe de altă parte s-a introdus măsura obligativității notificării Serviciilor Publice de Asistență
Socială/ primăriei de domiciliu de către cetățenii români care au copii în îngrijire și doresc
obținerea unui contract de muncă în străinătate, precum și nominalizarea persoanei în întreținerea
și îngrijirea căreia vor rămâne copiii.
Scopul introducerii acestei măsuri, cu un caracter de noutate, a fost acela de a permite de o
manieră clară și transparentă monitorizarea la nivelul autorităților locale și centrale a situației exacte
a numărului de copii rămași în țară în îngrijirea unor rude sau persoane, după plecarea la muncă în
străinătate a părinților. Prin același ordin s-a propus și modelul unui nou instrument de raportare și
înregistrare a cazurilor care sunt transmise, Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor
Copilului.
Centralizarea datelor raportate conform ordinului mai sus menționat s-a dovedit a nu
reflecta situația reală a numărului copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate,
întrucât Ordinul mai sus menționat făcea referire doar la părinții care au copii minori în îngrijire și
doresc obținerea unui contract de muncă în străinătate. La 30.09.2006 numărul copiilor raportați
de către Serviciile Publice de Asistență Socială a fost foarte mic, 20 945 copii, comparativ cu
numărul persoanelor plecate la muncă în străinătate.
În contextul continuării adoptării unor măsuri menite să identifice nevoile copiilor ai căror
părinți sunt plecați la muncă în străinătate, ANPDC a decis să extindă monitorizarea acestor copii
incluzând întrunul din instrumentele de monitorizare – Fișa trimestrială de monitorizare – un
capitol separat destinat acestei categorii. Datele centralizate sunt mai detaliate, Serviciile Publice de
Asistență Socială raportând astfel separat numărul copiilor care au ambii părinți la muncă în
străinătate, un singur părinte sau părintele unic susținător.
Fișa Trimestrială de Monitorizare este transmisă instituției noastre de către fiecare dintre
cele 47 de DGASPC-uri din țară, în urma centralizării de către acestea a datelor transmise de la
nivel local . Se poate vedea astfel, la nivel central, care este distribuția acestui fenomen din punctul
de vedere al ariilor geografice cele mai afectate.

38Din păcate eficiența acestei măsuri nu a putut fi încă cuantificată la adevărata ei valoare,
datorită faptului că multe dintre primăriile aparținând unor diferite unități administrativ teritoriale
de la nivelul întregii țări, prin Serviciile Publice de Asistență Socială, nu au transmis datele solicitate
(la prima raportare aferentă lunii septembrie 2006, peste 750 dintre unitățile administrativ-
teritoriale nu au transmis aceste date) deși, aceste structuri de la nivelul primăriilor aparținând
tuturor comunelor/orașelor/municipiilor sunt cele abilitate să se implice activ în monitorizarea și
analizarea situației copiilor, inclusiv a celor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.
Lipsa cooperării acestora conduce la imposibilitatea conturării unui tablou fidel al acestui fenomen,
care să permită ANPDC să evalueze situația la nivel național și să propună măsuri menite a asigura
respectarea drepturilor acestor copii.
În urma centralizării datelor la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor
Copilului s-a constatat că la sfârșitul lunii iunie 2007, au fost identificați peste 82 000 copii ai căror
părinți erau plecați la muncă în străinătate, din care cu ambii părinți sau cu părinte unic susținător
peste 35 000, acesta reprezentând numărul copiilor identificați, fără a putea afirma că este numărul
real.
Din numărul total al copiilor rămași acasă peste 77 800 se aflau în îngrijirea rudelor, fără a
avea o măsură de protecție specială stabilită și numai aproximativ 2 400 se aflau în sistemul de
protecție specială.
Tot pe linia măsurilor luate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor
Copilului în vederea sprijinirii copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate a fost
aprobat pentru anul 2007 (Hotărârea nr. 633/2007) un Program de Interes Național destinat
inclusiv acestei categorii de beneficiari – „Dezvoltarea rețelei serviciilor sociale comunitare pentru
copil și familie și susținerea familiilor aflate în criză în vederea prevenirii separării copilului de
familia sa".
Scopul implementării acestui program este acela de a diversifica și dezvolta serviciile de zi
deja înființate , în mod special centrele de zi, precum și de a facilita accesul cât mai multor copii ai
căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate la aceste servicii.

39

VI. O privire de ansamblu asupra serviciilor prezente destinate
copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate

În acest capitol ne-am propus realizarea unei scurte evaluări a modului în care este
percepută și realizată activitatea de identificare și monitorizare a copiilor care au unul sau ambii
părinți plecați la muncă în străinătate, la nivelul unităților care realizează această activitate și
totodată, ne-am propus identificarea serviciilor dezvoltate în cadrul instituțiilor publice la care pot
apela copiii împreună cu cei care îi au în întreținere.
În urma interviurilor calitative cu persoane care au în îngrijire copii ai căror părinți au
plecat la muncă în străinătate și cu reprezentanți ai DGASPC și ai serviciilor publice de asistență
socială se poate spune că nu există încă în prezent un sistem de monitorizare a acestei categorii de
copii, perfect funcțional și cu rezultate concrete în ceea ce privește controlul și diminuarea
efectelor negative provocate de lipsa părinților. Încă nu putem spune că avem o estimare clară și
apropiată de realitate a numărului de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate. Și, mai mult,
încă ne aflăm în procesul de evaluare a dimensiunilor acestui nou fenomen cu scopul de a dezvolta
servicii cât mai potrivite pentru nevoile prezente atât ale copiilor cât și ale părinților. Însă, se poate
spune că procesul de identificare a cazurilor și monitorizare a lor, inițiat și desfășurat de ANPDC,
se perfecționează de la raportare la raportare fiind identificați din ce în ce mai mulți copii în această
situație.
În contextul actual, monitorizarea este realizată de către autoritățile locale, pe baza listelor
și situaților primite de la școli la începutul fiecărui an sau semestru, în funcție de caz. Această
metodă de identificare prin intermediul școlilor s-a dovedit a fi eficientă, având în vedere că școlile
sunt instituțiile care au contact în cea mai mare măsură cu copiii, cu o singură limită: nu se oferă o
imagine decât a copiilor peste 6 ani, vârsta de începere a școlii, o bună categorie de copii rămânând
sub anonimat, inclusiv copiii care abandonează școala.

40„Există anumite obstacole încă, de exemplu nu se poate cuantifica numărul real al copiilor care rămân fără părinți, nu se pot
identifica toate cazurile și implicit nu putem știi unde rămân și cu cine rămân copiii sub vârsta școlară, asta pentru că pentru
cei înregistrați la școală se ține evidența la nivelul școlii, acolo se înregistrează dacă părinții au plecat, cu cine rămâne, dacă
lipsește de la școală, cazurile de abandon școlar…însă pentru cei mici încă nu există un sistem de monitorizare pus la punct”
„ (…) în comunele mici se poate realiza mai ușor monitorizarea cazurilor, acolo se știu între ei și este mai ușor pentru
autoritățile locale să îi monitorizeze, dar în orașe, și mai ales în orașele mari monitorizarea se face prin sesizări de la vecini,
cunoștințe și prin colaborarea cu școlile, care trimit liste cu situația copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate …”
Reprezentant al DGASPC Neamț

În mediul rural identificarea deși pare mai facilă, fiind vorba de comunități mici, întâmpină
dificultăți prin lipsa asistenților sociali specializați și a resurselor necesare pentru a desfășura
această activitate în condiții optime.
Autoritățile locale au datoria de a identifica și de a evalua situația fiecărui copil rămas acasă
fără unul sau ambii părinți. Planul este ca în urma evaluării să se stabilească nevoile familiei
respective, a copiilor și a celor care îi întrețin și în funcție de aceste nevoi să fie orientați către
diverse servicii pentru a preveni orice situație de risc. Pentru cazurile unde se consideră a fi
necesară o intervenție, fie prin servicii de consiliere, fie prin măsuri speciale aplicate, se
colaborează cu Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului. Pentru cazurile mai grave care
necesită o măsură de protecție specială, rolul Direcției crește.
„ Noi încercăm să punem în aplicare Ordinul 219 în care rolul nostru este de a face o evaluare inițială a acestor copii, de a
identifica acești copii, pentru câți dintre ei s-a instituit o măsură de protecție specială, sub ce formă i-au lăsat părinții în grija
altor persoane. Există cazuri în care părinții fac procure notariale, există situații în care doar în urma unor discuții rămâne la
latitudinea unor persoane mai mult sau mai puțin străine de familie să aibă grijă de copii. Întocmim un raport de evaluare
inițială pentru fiecare copil aflat în această situație. În situația în care prin raportul de evaluare se recomandă consilierea
familiei încercăm să colaborăm cu Protecția Copilului pentru a oferi servicii cât mai complexe”
Reprezentant al SPAS Suceava

„ În primul rând primăria, autoritățile locale au obligația de a evalua, de a întocmi un plan de servicii și dacă conform
planului de servicii se propune instaurarea unei măsuri de protecție și se impune noi avem obligația de a sesiza Comisia de
protecție a copilului.

Si acest lucru ce înseamnă?

41
Dacă copilul este în plasament, în momentul în care suntem deja sesizați că copilul este lăsat în grija unei persoane care nu
mai poate răspunde de el, în nici un caz noi nu putem păstra plasamentul la acea persoană. Copilul ajunge ori în sistemul de
asistență maternală, fie în sistem strict rezidențial.
Se întâmplă des ca un copil cu părinți plecați la muncă în străinătate să ajungă în această situație?

Totuși cred ca majoritatea copiilor sunt lăsați unor persoane care își asumă niște responsabilități și au grijă de copii. Noi
intrăm în acțiune în cazurile când aceasta nu se întâmplă”
Reprezentant al DGASPC Neamț

Un aspect foarte important este acela că la nivel instituțional se încearcă și se dezvoltă
colaborarea între instituțiile publice pentru a răspunde mai bine nevoilor și problemelor ridicate de
comunitate. De exemplu, pentru a preveni abandonul școlar, școlile comunică și fac sesizări fie
DGASPC-urilor, fie SPAS-urilor. Indiferent de locul unde este făcută sesizarea, se colaborează și
prin serviciul specializat de la nivelul direcției de asistență socială se intervine cu vizită la domiciliu
etc.
„ De exemplu, face o școală o sesizare că un anumit elev cu o situație dezastruoasă din punct de vedere al absențelor, al
situației școlare și are părinții plecați la muncă în străinătate…ne spune să luam măsuri ca sa prevenim abandonul școlar. În
astfel de situații, având în vedere ca Direcția de asistență socială si protecție a copilului are un serviciu specializat, luam
legătura cu ei. Sunt multe cazuri în care colaborăm, cazuri în care intervin doar ei și cazuri în care intervenim numai noi, în
funcție de unde ajunge sesizarea și natura ei. Oricum noi anunțăm de fiecare dată si Direcția, este posibil ca ei să fi fost
anunțați și să fi făcut deja ceva”
Reprezentant al SPAS, Suceava

În lucrul cu această categorie de copii au fost menționate și o serie de probleme legate în
special de aspectul juridic al situației copilului care rămâne temporar fără părinți – reprezentanții
legali ai copilului. De exemplu direcția de asistență socială și protecție a copilului reclamă lipsa unui
reprezentant legal al copilului rămas acasă în grija altor persoane decât părinții.
„ Plus că dacă copilul stă cu bunica, chiar dacă există un act notarial, nici măcar atunci nu putem spune că îl reprezintă pe
copil. Îl reprezintă la gestionare de bunuri, doar dar dacă se întâmplă ceva cu copilul, adică dacă copilul fură sau face alte fapte
nici măcar nu are reprezentat legal. Și asta e o problemă”
Reprezentant al DGASPC Iași

42Serviciile la care se poate apela în prezent:

Pe baza discuțiilor cu reprezentanții direcțiilor și serviciilor publice de asistență socială s-au
identificat câteva servicii din sistemul public la care grupul țintă poate apela
 Servicii de consiliere și orientare fie oferite de asistentul social la domiciliul copiilor
și al celor care îi întrețin fie în cadrul consiliului local la „Serviciul de consiliere
pentru copil și familie”
 Serviciile de tip „centru de zi” la care se poate apela pe diverse motive:
 fie materiale în cazul în care bunicii sau alte persoane care îngrijesc acești copii
nu își permit întreținerea totală a copiilor;
 fie de timp, mai ales în cazul familiilor în care fie părintele rămas acasă fie
bunicii încă sunt încadrați în muncă;
 fie din a conștientiza nevoia de a obține ajutor în educația copiilor, există mulți
bunici care apelează la centrele de zi pentru că nu au disponibilitatea de a-i ajuta
la teme și la procesul de învățare pe copii etc.;
 În cazul unor măsuri de protecție, instituirea serviciilor de curator (mijloc de
ocrotire subsidiar și temporar al copilului) pentru situațiile în care s-a constatat că
părinții nu mai țin legătura cu copiii.
„Serviciile adresate acestei categorii în prezent sunt serviciul de identificare-evaluare-consiliere, cursurile parentale și centrele de
zi…urmează să facem o strategie”
Reprezentant al SPAS Suceava

(…) se merge în familie, se stabilesc câteva ședințe de discuții, în condițiile în care există și o dorință din partea lor. Contează si
asistentul social și abilitățile lui de a face să dorească lucrul acesta. Si atunci încerci să discuți despre ce trăiește copilul
respectiv, ce probleme are, cum trebuie rezolvate, lăsând la latitudinea familiei să ia decizia pe care o consideră corectă”
Reprezentant al SPAS Suceava

„Serviciul de consiliere ar fi cel mai important…avem acum și echipă mobilă cu psiholog și asistent social care se deplasează din
centru în centru”
„Și ca serviciu complementar pentru copiii rămași acasă cu bunici cu posibilități reduse sunt serviciile care se fac în centrul de
zi. În centrul de zi se oferă copiilor hrană, supraveghere, asistență la teme etc.”
Reprezentant al DGASPC Neamț

43
„ Există centre de zi, majoritatea copiilor care frecventează centrele de zi sunt în această situație. Părinții sunt plecați în
străinătate și ei rămân în grija bunicilor. Apar probleme de comunicare. O comunicare defectuoasă are urmări atât asupra
copiilor cât și asupra celor care îi au în îngrijire. La centrele de zi, copiii primesc hrană, ajutor la teme, posibilitatea de a
comunica între ei și cu cei care lucrează acolo și îi asistă. Pot comunica și cu un consilier psihologic”
„ Ca măsuri de protecție, sunt copii pentru care am instituit dispoziții de curator pentru situațiile în care s-a constatat că
părinții nu mai țin legătura cu copiii, nu mai trimit bani acasă și nu se mai știe nimic despre ei”
Reprezentant al SPAS Suceava

Propuneri/ Soluții percepute la nivel de Direcție și Autorități locale

Atât la nivelul DGASPC-urilor, cât și la cel al SPAS-urilor din cele trei județe abordate în
această cercetare, au fost identificare următoarele soluții pentru problemele copiilor cu părinți
plecați la muncă în străinătate, unele aplicate la nivelul instituțiilor din care fac parte, unele încă în
fază de proiect iar altele ce țin de competența altor instituții:

 Campanii de conștientizare a riscurilor la care sunt supuși copiii lăsați acasă fără
îngrijire parentală atât printre părinți cât și la nivel de comunitate;
 Cursuri și seminarii de educație parentală organizate periodic la nivelul consiliilor
locale;
 Existența unui consilier școlar pentru fiecare școală astfel încât acesta să poată
monitoriza și acorda consiliere tuturor copiilor care se confruntă cu probleme
legate de comunicare, comportament, rezultate școlare în scădere, absenteism etc.;
 Implicarea în mai mare măsură a ONG-urilor în furnizarea de servicii concrete
destinate acestei categorii de copii;
 Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora
modalități benefice de petrecere a timpului liber.

44„Noi putem face campanii de conștientizare, nu numai pentru părinți și pentru întreaga comunitate, pentru toți adică și pentru
cel care nu are copii în această situație, însă este important să știe cum să se poarte cu copiii vecinului care aplecat la muncă în
străinătate”
„ De exemplu noi am făcut un club, dacă nu mă înșel prin Salvați Copiii, într-o comună mărișoară, este un club pentru copiii
care sunt în asistență maternală, este o comună unde sunt mulți copii în asistență maternală. Sistemul funcționează impecabil,
există concursuri la care participă acești copii…mă gândeam că s-ar putea face un astfel de club și pentru copiii din această
categorie, cu părinți plecați la muncă în străinătate. Însă, deja ceilalți copii o simt ca pe o discriminare, pentru că nici ei nu au
cluburi de recreare, joacă ș.a.m.d.”
Reprezentant al DGASPC Neamț

„Am avut cursuri de educație parentală și am primit feed-back pozitiv de la persoanele care au participat la ele. Ne-am dat
seama că există dorința de comunicare, ne-am dat seama că bunicii, mătușele se simt copleșiți de acest rol pe care l-au luat în
primire într-un mod mai mult sau mai puțin conștient. Și-au dat acordul fără să știe ce îi așteaptă. Încercăm să facem aceste
persoane să conștientizeze că există metode la îndemâna oricui pentru a comunica eficient și de a înlătura acest stres legat de
faptul că au responsabilități în plus astfel încât e bine și pentru copil, dar și pentru aceste persoane care în cele mai mute cazuri
sunt de bună credință, vor să facă ceva, dar nu au întotdeauna la îndemână metodele necesare deși ele sunt foarte simple”
„Aceste cursuri de educație parentală au pornit pe baza a ceea ce s-a constatat în teren, pe necesitățile copiilor sesizate”
„Noi am merge mai departe pe cursurile de educație parentală pe care le-am văzut a fi utile. Și la unele dintre ședințe pot
participa și copii. Atunci se realizează o apropiere între ei și persoanele care îi au în îngrijire pentru a se putea înțelege unii pe
alții, pentru a se pune unii în locul altora. Chiar am avut jocuri de rol”
„Mai mult, cu părinții ar trebui să se discute la modul acesta: ce câștigă dacă rămân ?, ce câștigă dacă pleacă ?, ce pierd dacă
rămân ?, ce pierd dacă pleacă? Este vorba de o analiza SWOT unde trebuie să se țină cont și de amenințări și de
oportunități”
„Există în plan ca fiecare școală să aibă câte un consilier școlar. Consilierii școlari ar trebui să identifice care sunt acei copii cu
probleme, să sesizeze. Noi încercăm și un parteneriat cu ei în sensul acesta”
Reprezentant al SPAS Suceava

„ Eu aș implica ONG-urile pentru acești copii, pentru că instituțiile au cazuri extraordinar de vaste. ONG-urile pot să facă
mai multe intervenții decât noi”
Reprezentant al DGASPC Iași

45

VII. Exemple de bune practici privind grupul ținta – Descrierea
proiectului „Suntem prietenii tăi” realizat de către o școala din
Suceava
Proiectul a fost inițiat de d-na Carmen Mihaela Plăcintă și
coordonat împreună cu d-nele Lucica Cosovan și Dorica Cîmpan

În anul școlar 2006/ 2007 Școala cu clasele I-VIII „Miron Costin” din Suceava a derulat
proiectul „Suntem prietenii tăi” în cadrul programului de educație pentru drepturile copilului și
promovarea egalității de șanse. Proiectul a avut ca grup țintă copiii ai căror părinți sunt plecați la
muncă în străinătate și a urmărit identificarea nevoilor cognitive și social emoționale ale acestei
categorii de copii.
Această inițiativă din partea cadrelor didactice a plecat de la faptul că în școala respectivă
existau 234 de elevi ai căror părinți erau plecați la muncă în străinătate din care 88 se aflau în anul
școlar 2006-2007 în clasele I-IV. Plecând de la propriile observații asupra atitudinii și
comportamentului copiilor care au părinții plecați la muncă în străinătate, asupra rezultatelor
școlare cât și asupra nevoilor manifestate de aceștia, cadrele didactice au inițiat proiectul „Suntem
Prietenii Tăi” propunându-și să sprijine și să se ocupe de o parte din problemele copiilor lipsiți
temporar de grija părintească. Scopul principal a fost acela de a suplini în mod parțial lipsa
familiilor copiilor.
Proiectul s-a desfășurat în anul școlar 2006/ 2007 numai pentru elevii din clasele I-IV,
urmând a fi extins și pentru ciclul gimnazial în urma evaluărilor realizate la finalul anului școlar
2007/ 2008.
Obiectivele pe care cadrele didactice din școala „Miron Costin” și le-au propus au fost
următoarele:
 Să ofere asistență și suport în pregătirea temelor;

46 Susținerea acestei categorii de copii în procesul de învățare prin anumite activități
suplimentare: meditarea acestora la diverse materii pentru a nu rămâne corigenți sau
repetenți;
 Creșterea cooperării între acești copii și cadrele didactice;
 Dezvoltarea abilităților de comunicare ale copiilor;
 Identificarea preocupărilor și pasiunilor copiilor cu scopul de a-i orienta spre realizarea
acestora;
 Dezvoltarea și încurajarea manifestării calităților personale ale fiecărui copil implicat în
proiect;
 Creșterea gradului de informare și educație în ceea ce privește drepturile și
responsabilitățile pe care copiii care au părinții plecați în străinătate le au;
 Limitarea riscului de a fi exploatați prin muncă de către rudele sau vecinii în grija cărora au
fost lăsați copiii;
 Creșterea gradului de participare la deciziile ce îl privesc în mod direct pe copil;
 Înființarea unor cluburi sportive de petrecere a timpului liber.
Toate aceste obiective au fost concretizate în diverse activități, susținute de 2-3 ori pe lună,
activități ce au constat în:
 Consilierea copiilor pe teme de auto-cunoaștere în scopul descoperirii calităților personale
și a punerii acestora în valoare;
 Realizarea de lucrări practice diverse (care ulterior au fost trimise părinților cu diverse
ocazii) cu scopul de a dezvolta imaginația și creativitatea copiilor;
 Discuții și dezbateri cu scopul de a identifica așteptările, nevoile și dorințele pe care copii le
au de la ceilalți;
 Discuții, dezbateri și activități practice propuse cu scopul de a învăța copiii cum să își
organizeze timpul;
 Discuții și dezbateri privind motivația pentru a învăța;
 Pregătirea temelor pentru acasă în mod asistat;
 Concursuri cu premii;
 Întâlniri cu cadre sanitare și ale Poliției de Proximitate Suceava ce au urmărit combaterea
abandonului școlar, a delicvenței juvenile și a riscului exploatării prin muncă a copilului;

47Cadrele didactice înscrise voluntar în derularea proiectului educațional au reușit să
stârnească interesul copiilor prin oferirea de dulciuri, pliante, informații despre evenimentele
actuale, mascote, stegulețe etc. De asemenea toți membrii proiectului au întocmite fișe de
caracterizare psihopedagogică în vederea cunoașterii amănunțite a profilului psihopedagogic și a
măsurilor ce se impun în acest sens.
Mai mult, coordonatorii proiectului au desfășurat cu o parte a copiilor înscriși în proiect o
excursie în județele Bistrița Năsăud și Maramureș, prilej de socializare a copiilor și de a-și petrece
timpul liber într-un mod plăcut și dorit de majoritatea dintre ei.
Tot în cadrul acestui proiect s-a stabilit necesitatea consilierii adulților care au în grijă copii
ai căror părinți au plecat să muncească în afara țării. S-au organizat grupe de lucru lunare, la care au
fost invitați să participe atât părinții rămași în țară cât și cei care îi întrețin pe copii. Aceștia au
participat la cursuri de formare privind:
 rolul și importanța familiei în educația și dezvoltarea timpurie a copilului;
 metode de sprijin în cadrul intervenției timpurii;
 analiza stilurilor parentale promovate de părinți sau supraveghetorii copiilor în relațiile cu
aceștia;
 conștientizarea riscurilor la care sunt supuși copiii al căror părinții sunt plecați la muncă în
străinătate;
 identificarea soluțiilor la problemele de adaptare ale copiilor etc.
Proiectul s-a desfășurat și în alte școli, în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului, Inspectoratul Județean Suceava, Asociația Educatorilor Suceveni, Primăria Suceava și
alte instituții implicate în educația copiilor.
Rezultatele proiectului au fost diseminate prin intermediul unui set de afișe și pliante, mass-
media, articole publicate în presa locală și națională, pe internet pe site-urile școlilor și de asemenea
pe grupul de discuții www.didactic.ro/forum.
Proiectul a fost desfășurat prin implicarea voluntară a cadrelor didactice, a elevilor, celor
care îi întrețin pe copiii din grupul țintă. Mai mult, la acest proiect au participat în mod voluntar
muzeografi, bibliotecari, funcționari publici și cadre medicale.

48Deși evaluarea acestui proiect urmează să aibă loc după încheierea anului școlar
2007/2008, se poate preciza că proiectul a fost primit cu interes și deschidere în special de către
elevi dar și de către cei care îi îngrijesc pe aceștia temporar.
Trebuie menționată de altfel și limita proiectului, și anume aceea de a fi adresat numai
copiilor care au părinți plecați la muncă în străinătate, făcându-se în acest sens diferențe între
copiii care trăiesc alături de părinți și copiii care sunt lipsiți temporar de grija părintească. Aceste
diferențe au fost resimțite de copiii care nu au participat la proiect, mai ales și pentru faptul că în
școală, de obicei se realizează puține activități extrașcolare pe motivul lipsei de resurse (umane și
materiale).
Dincolo de această limită, este de apreciat inițiativa acestor cadre didactice care în mod
voluntar au inițiat și desfășurat acest proiect, ca răspuns la numărul crescut de copii lipsiți
temporar sau definitiv de îngrijirea părinților și la problemele apărute din această cauză.

49

VIII. CONCLUZIILE STUDIULUI

Dreptul la familie și protecție
În acest capitol studiul a urmărit punerea în valoare a principalelor elemente care
contribuie la asigurarea unui mediu familial propice dezvoltării armonioase și în bune condiții a
copiilor. Contextul familial, persoanele cu care copiii rămân să trăiască și relațiile stabilite cu aceste
persoane s-au dovedit a fi esențiale. De asemenea, relația pe care părinții plecați reușesc să o
stabilească și să o mențină cu copiii rămași acasă s-a evidențiat ca având un rol covârșitor în
atitudinea și comportamentul pe care copilul îl va adopta pe perioada lipsei acestora.

S-au evidențiat următoarele:
 lipsa mamei este mai des și mai intens resimțită de majoritatea grupului țintă, atât pentru că
aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodărești care, în lipsa acesteia,
revin în grija copiilor, cât și pentru că mamele reușesc în general să construiască o relație
apropiată și o comunicare deschisă cu copiii;
 un aspect ce s-a remarcat a fi foarte important este comunicarea și înțelegerea care se
stabilește între copii și adulții cu care locuiesc. Mai ales adolescenții resimt nevoia unei
comunicări constante și apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să găsească un sprijin
în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante pentru viața
lor;
 apar probleme de comunicare în special între copii și bunici, percepute a fi cauzate de
diferența foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viață diferit și
de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de
viață moderne, apropiate de tineri;
 problemele de comunicare apărute s-au evidențiat a fi mai grave în cazul tinerilor
adolescenți, asupra cărora bunicii nu reușesc în general să aibă control;

50 adolescentele par a se adapta mai ușor în relaționarea cu bunicii, însă percep a avea nevoie
de o comunicare mai strânsă și mai deschisă cu ei așa cum o aveau cu mama;
 relația pe care părinții plecați o stabilesc cu copiii rămași acasă a fost percepută atât de către
copii cât și de către cei care rămân cu aceștia ca având o importanță deosebită în atitudinea
și comportamentul copiilor: o relație apropiată, constantă, bazată pe încredere și sinceritate
îi ajută pe copii să accepte mai ușor lipsa lor, să fie în continuare implicați în viața socială și
să aibă un comportament dezirabil social, pe când lipsa relației cu părinții s-a dovedit a
avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor școlare, absenteism
și chiar abandon școlar, lipsa implicării și a participării la acțiuni extra-școlare ajungând
chiar la comportamente și atitudini indezirabile social (ca infracționalitate, violență etc).

Rezultatele studiului calitativ relevă faptul că există o categorie de minori care nu se află
sub directa supraveghere a unui adult (părinte, rudă sau cunoștință) în acest fel aceștia nu
beneficiază de un mediu familial adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoțională normală. Ei au în
general peste 13-14 ani și fiind considerați aproape maturi, sunt lăsați de părinți singuri, fără bunici
sau alte rude. S-a evidențiat faptul că pentru această categorie de copii riscurile de a abandona
școala, de infracționalitate, de consum de droguri sunt mai mari.

Dreptul la sănătate și bunăstare
În ceea ce privește hrana, îngrijirea personală, starea de sănătate a copiilor care au unul sau
ambii părinți plecați la muncă în străinătate cercetarea calitativă a relevat următoarele:

 O parte din copiii aflați în această situație s-a dovedit a se hrăni mai puțin sănătos.
În această situație se află:
• Adolescenții care rămân singuri fără a se afla sub directa supraveghere a
unui adult – aceștia nu reușesc să își prepare o hrană corespunzătoare zi de
zi;
• Copiii de diferite vârste care rămân în grija bunicilor și cu care părinții nu
mai păstrează nici un fel de legătură – aceștia nu beneficiază de suficiente
resurse materiale necesare pentru hrană și o stare bună de sănătate;

51 Pregătirea hranei revine de cele mai multe ori în grija adolescentelor, tinerelor fete,
activitate ce le consumă din timpul de școală și pregătire a temelor, cât și din timpul
liber (aspect abordat în detaliu la capitolul despre timp liber);
 Nu s-a evidențiat o diferență între starea de sănătate a copiilor cu părinții acasă și a
copiilor care nu trăiesc alături de părinți, însă se percepe o situație de risc pentru cei
din urmă, pe motivul unei atenții mai scăzute asupra lor din partea părinților.

În principal, copiii care rămân fără ambii părinți în urma migrației în căutarea unui loc de
muncă, prezintă într-o măsură mai mare următoarele nevoi:

 Accesul la o hrană de calitate prin pregătirea corespunzătoare a acesteia zi de zi;
 Accesul la o hrană de calitate prin asigurarea nevoilor materiale corespunzătoare;
 Nevoia de îngrijirea medicală primară și orientare către serviciile medicale
corespunzătoare;
 Asigurarea accesului la servicii medicale.

Serviciile de tip „centru de zi” au fost percepute ca fiind foarte utile atât de către
persoanele adulte, cât și de către copii și mai mult, au fost considerate a suplini în mare măsură
lipsa părinților în asigurarea îngrijirii copiilor.

Dreptul la educație
În ceea ce privește educația, rezultatele focus-grupurilor și interviurilor au pus în evidență
următoarele aspecte:
 Printre adolescenții, mai ales printre băieții, care au ambii părinți plecați la muncă în
străinătate, există tendința de a abandona școala;
 De asemenea tot printre adolescenți, atât fete cât și băieți, se manifestă tendința de
absenteism. Există cazuri de tineri cu părinți plecați la muncă în străinătate care acumulează
foarte multe absențe la școală, fiind chiar în prag de exmatriculare;
 Absenteismul poate apărea în anumite situații și la cei mici din ciclul primar și gimnazial;
 Atât la cei mici cât și cei mari se observă o scădere a interesului acordat școlii și temelor
pentru acasă, pe fondul unei lipse de control din partea unui adult cu autoritate asupra lor;

52 Cei mici și uneori si adolescenții întâmpină dificultăți în realizarea temelor acasă și a
înțelegerii materiei predate la școală, resimțind nevoia unui ajutor din partea unui adult care
să se poată implica în această activitate/ care să le acorde asistență în lipsa părinților;
 În familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu
activitățile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului școlar și pregătirii
temelor;
 La nivel de școală nu există încă un sistem clar de abordare a copiilor cu părinți plecați care
manifestă o scădere a motivației pentru școală. Numai în caz de abandon școlar, instituția
de învățământ anunță fie direcția de protecție a copilului, fie serviciile / departamentele de
asistență socială din cadrul primăriilor;
 Existența programelor și activităților extrașcolare s-au dovedit a avea un impact pozitiv
asupra copiilor în ceea ce privește motivația de a veni la școală. Această atitudine,
comportament se observă în special la elevii din ciclul primar și gimnazial.

Dreptul la opinie și participare
 Copilului, indiferent de vârstă, îi este acordat în mică măsură dreptul la participare la
decizia părinților de a pleca să muncească în străinătate;
 Cei mici, copiii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultați în decizia părinților de a
pleca de acasă pentru o anumită perioadă dar de cele mai multe ori aceștia nu sunt nici
măcar informați despre plecare, decât în momentul în care aceasta se întâmplă;
 Copilul resimte atât lipsa informării cât și a participării la decizie într-un mod negativ, cu
consecințe asupra atitudinii și comportamentului în absența părinților de acasă.

Dreptul la timp liber, joc și activități culturale
 Copiii care provin din familii unde mama este plecată au mai multe activități de îngrijire a
gospodăriei, ceea ce le consumă din timpul lor liber;
 În mediul rural ponderea activităților de îngrijire a gospodăriei este mult mai mare, de
aceea timpul liber al copiilor este mai redus;
 Posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei
disponibilității acestora pe de o parte pentru activitatea de joc și pe de altă parte pentru
activitățile ce presupun mișcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.

53 Posibilitățile de petrecere a timpului liber au fost percepute de către copii ca fiind reduse în
general atât în mediul urban cât și în mediul rural.

Dreptul la nediscriminare / incluziune socială
 Nu se poate vorbi de discriminare negativă a copiilor cu părinți plecați la muncă în
străinătate; mai mult există tendința de a proteja această categorie de copii în societate
 La nivel social și în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferința și situația
dezavantajată în care acești copii se află și mai puțin pe modul în care sunt respectare
drepturile acestor copii sau pe soluțiile la problemele lor, pe serviciile concrete pe acre
aceștia le pot accesa etc.; În acest context copiii se simt mai degrabă „victime”
accentuându-se efectele negative ale plecării părinților de acasă.

Serviciile publice de asistenșă socială la care grupul țintă poate apela în prezent:
Pe baza discuțiilor cu reprezentanții direcțiilor și serviciilor publice de asistență socială s-au
identificat câteva servicii din sistemul public la care grupul țintă poate apela

 Servicii de consiliere și orientare fie oferite de asistentul social la domiciliul copiilor
și al celor care îi întrețin fie în cadrul consiliului local la „Serviciul de consiliere
pentru copil și familie”
 Serviciile de tip „centru de zi” la care se poate apela pe diverse motive:
 fie materiale în cazul în care bunicii sau alte persoane care îngrijesc acești copii
nu își permit întreținerea totală a copiilor;
 fie de timp, mai ales în cazul familiilor în care fie părintele rămas acasă fie
bunicii încă sunt încadrați în muncă;
 fie din conștientizarea nevoii de a obține ajutor în educația copiilor, există mulți
bunici care apelează la centrele de zi pentru că nu au disponibilitatea de a-i ajuta
la teme și la procesul de învățare pe copii etc.;
 În cazul unor măsuri de protecție, instituirea serviciilor de curator pentru situațiile
în care s-a constatat că părinții nu mai țin legătura cu copiii.

54

55

IX. RECOMANDĂRI

Recomandările pentru acest studiu au fost identificate și formulate împreună cu
reprezentanți ai instituțiilor care au responsabilități în domeniul promovării și aplicării drepturilor
copilului în cadrul unei mese rotunde organizate de către Salvați Copiii cu scopul de a găsi
împreună cele mai potrivite soluții și servicii destinate copiilor care au unul sau ambii părinți plecați
să muncească în afara țării. Astfel, la masa rotundă ce a avut loc în acest scop au fost prezenți,
contribuind la formularea recomandărilor, reprezentanți ai ANPDC, MEC, Inspectoratelor Școlare
Județene, DGASPC-urilor și SPAS-urilor inclusiv din cele trei județe în care s-a realizat cercetarea:
Iași, Suceava și Neamț.
În urma concluziilor studiului și a discuțiilor din cadrul întâlnirii s-au evidențiat mai multe
tipuri de măsuri atât pentru prevenirea cât și intervenția în situațiile de manifestare a efectelor
negative în urma plecării temporare a părinților:

i. Campanii de informare și conștientizare adresate părinților
 Organizarea, atât de către instituțiile publice cât și de către ONG-uri, a
campaniilor de informare a părinților în vederea conștientizării riscurilor
asumate prin plecarea la muncă în străinătate;
 Organizarea unor campanii de informare pentru părinți asupra aspectelor
importante de care trebuie să țină cont pe timpul lipsei temporare de acasă
(cum trebuie să comunice cu copiii, cum trebuie menținută legătura cu aceștia,
importanța acordării dreptului copilului la a participa la deciziile ce îl privesc
etc.)
 prin afișe, pliante distribuite în locuri publice și mai ales în
apropierea centrelor de primire a cererilor de muncă în străinătate;

56 în cadrul ședințelor cu părinții;
 prin organizarea de training-uri cu părinții
 activități de consiliere a părinților
ii. Campanii de sensibilizare la nivelul comunităților de români din țările de
destinație
 Atât prin promovarea exemplelor negative și pozitive legate de evoluția copiilor
în lipsa părinților;
 Acțiuni derulate prin intermediul bisericii, Ong-urilor din acele țări si al
consulatelor romaniei;
iii. Dezvoltarea serviciilor de consilere pentru persoanele care au în îngrijire copii
cu ambii părinți plecați
 Asigurarea serviciilor de consiliere pentru cât mai multe persoane care au în
îngrijire copii care au ambii părinți plecați la muncă în străinătate în vederea
facilitării comunicării între ei și copii;
 Cursuri și training-uri în special pentru bunicii care rămân cu unul sau mai
mulți copii cu părinții plecați;
iv. Extinderea rețelei de consilieri școlari
 Existența unui consilier școlar în fiecare unitate școlară;
 Dezvoltarea de activități specifice atât cu copiii cu părinții plecați, cât și cu
ceilalți;
v. Extinderea programelor de tipul Școală după Școală
 S-a propus instituționalizarea acestor programe cu finanțări de la bugetul de
stat;
 Accesul gratuit la aceste programe pentru copiii cu posibilități materiale
resuse;
 Găsirea modalităților de plată pentru profesorii implicați;
 Organizarea unor ore speciale de consultări și explicații pentru copiii care au
întrebări și nelămuriri vis-a-vis de materia predată, temele acasă etc.;
 Extinderea activităților extra-școlare organizate la nivel de școală în vederea
creșterii motivării copiilor pentru a veni la școală;

57vi. Multiplicarea și extinderea centrelor de zi
 Se recomandă în cadrul acestora verificări medicale suplimentare pentru
această categorie de copii;
vii. Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora
modalități benefice de petrecere a timpului liber;
 Identificarea la nivel local a spațiilor care pot găzdui astfel de cluburi;
viii. Campanii media de promovare a soluțiilor și oportunităților pentru acești copii,
a exemplelor pozitive
ix. Organizarea unor campanii de promovarea a locurilor de muncă în țară
x. Dezvoltarea parteneriatelor între ONG-uri, autorități centrale, autorități locale,
inspectorate școlare și direcțiile de asistență socială și protecție a copilului
xi. Dezvoltarea colaborărilor cu poliția

Și nu în ultimul rând, se recomandă:
xii. Dezvoltarea unei strategii de mobilizare și intervenție la nivel local
 Înființarea și extinderea SPAS-urilor la nivel local
 Formarea de grupuri consultative la nivel local
 Accelerarea aplicării măsurilor de prevenire și intervenție prevăzute în lege:
identificarea și monitorizarea cât mai multor familii unde există copii cu
ambii părinți plecați la muncă în străinătate;
 Sensibilizarea aleșilor locali în vederea alocării de fonduri de la bugetele locale
pentu protecția copiilor aflați în dificultate implicit a copiilor cu părinți
plecați.

58

X. ANEXE: Ghidurile de discuție și descrierea tehnicilor speciale
folosite în discuțiile cu copiii

În discuțiile cu copiii au fost folosite tehnici speciale pentru a facilita comunicarea cu aceștia, mai
ales cu cei mici. Tehnica desenului: copiii au fost rugați să deseneze cum ar arăta o zi frumoasă
din viața lor, cum ar vrea să petreacă acea zi astfel încât să fie fericiți și împliniți. Majoritatea
desenelor realizate de cei mici (8-12 și 12-16) reprezintă familia unită, copiii cu părinții alături.

Câteva exemple de desene realizate de către copii:

59

60
Tehnica colajului de poze: Copiii și adolescenții au fost rugați să aleagă câteva poze dintr-un set
de poze și să realizeze un colaj pe tema: Cum aș vrea să arate viitorul meu, cum văd eu viitorul
meu. Această tehnică a funcționat mai bine pentru tinerii adolescenți (12-16 ani). Ca și cei mici în
desene aceștia aspiră în primul rând la o familie unită și o casă frumoasă (majoritatea colajelor
conțin case, explicația copiilor fiind aceea că „părinții au plecat să strângă bani pentru a construi o
casă”)

61

-GHID DE DISCUȚIE-
-Copii 8-18 ani-

1. Cine suntem noi si ce facem
2. Care este scopul întâlnirii noastre
3. Natura discuției: va fi o discuție liberă, să încercăm să fim spontani și să nu ne cenzurăm în nici
un fel răspunsurile pentru că noi aici am venit tocmai pentru a înțelege nevoile pe care voi le
aveți
4. Se va explica scopul înregistrării audio și se vor asigura participanții de confidențialitatea
răspunsurilor lor

În această discuție vom vorbi în special despre voi, despre viața voastră, despre activitățile zilnice, despre ceea ce simțiți
voi, de aceea este foarte important să fiți spontani, să spuneți exact ceea ce simțiți și ceea ce vă face să vă simțiți
confortabil.
5. Haideți să începem cu ce faceți voi într-o zi obișnuită din viața voastră, care sunt toate acțiunile
și activitățile pe care le faceți? Dar în weekend?
6. Care sunt lucrurile care vă plac cel mai mult din tot ceea ce faceți într-o zi obișnuită? Dar cel
mai puțin? Cum așa?
7. Care este programul vostru de masa, câte mese aveți pe zi, cine vă pregătește masa, ce tip de
mâncare mâncați de obicei (se va explora pentru mâncare gătită, snaks-uri, fructe etc.) I. INTRODUCERE (10 min)
II. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA STIULUI DE VIAȚA AL GRUPULUI
ȚINTĂ

628. Care este programul pe care îl aveți la școală, vă respectați orarul sau nu prea? De ce da, de ce
nu?
9. Vă duceți la școală în fiecare zi, sau nu? Care sunt toate cazurile în care nu ajungeți la școală?
Ce se întâmplă în aceste cazuri?
10. (Pentru cei care lipsesc perioade îndelungate de la școală) Ce vă face să preferați să nu mergeți la ore?
Cum așa? Ce credeți că vă lipsește vouă în acest caz, care sunt toate lucrurile care credeți că vă
împiedică să mergeți la școală?
11. Ce faceți voi în afara orelor de școală? Care sunt toate activitățile pe care le realizați? Unde
mergeți? Cu cine?
12. Care sunt activitățile cu care petreceți cel mai mult timp într-o zi? Dar cel mai puțin? Cum așa?
13. Care sunt lucrurile pe care ați dori să le schimbați în viața voastră? Ce vă face să spuneți acest
lucru?
Tehnica colajului/ sau desen – opțional în funcție vârsta respondenților: copiilor li se vor da creioane colorate si coli
mari A3 pentru a desena cum ar vrea ei sa arate o zi din viața lor sau li se vor da să aleagă câteva fotografi care să îi
ajute să exprime cel mai bine același lucru – o zi ideală din viața lor.
14. Haideți să ne gândim la cum ați vrea voi să arate o zi obișnuită din viața voastră, gândiți-vă la
activitățile, persoanele care ați vrea să fie cu voi etc. Haideți chiar să desenăm / sau sa alegem
pozele care se apropie cel mai mult de ceea ce simțim noi în legătură cu o astfel de zi.

63

15. Care sunt primele lucruri care vă vin în minte atunci când vă gândiți la părinți, la mama și la
tata? Ar putea fi orice: un sentiment, emoție, imagini, cuvinte……Care sunt toate evenimentele
la care vă vin în minte atunci când vă gândiți la părinți? Ce anume vă face să vă gândiți așa?
16. Care sunt toate lucrurile pe care vi le oferă părinții atunci când sunt lângă voi, gândiți-vă aici la
tot ce vă oferă părinții, atât la lucrurile materiale cât și la cele emoționale (moderatorul
va explora pentru siguranță, securitate, veselie, bucurie etc).
17. Gândindu-vă la tot ce vă oferă părinții voștri atunci când sunt cu voi, haideți să vedem tot ce
presupune viața voastră alături de părinți, haideți să încercăm să ne amintim sau chiar să ne
închipuim ca părinții voștri sunt cu voi:
 Cum arată o zi obișnuită din viața voastră, ce faceți, care sunt toate activitățile pe
care le faceți într-o zi normală din săptămână, dar în weekend? Ce înseamnă pentru
voi toate aceste activități, ce vă aduc vouă?
 Câte mese aveți de obicei pe zi și ce anume mâncați la fiecare masă, ce tipuri de
alimente, mâncați și mâncare gătită?
 Care este timpul pe care îl alocați orelor de școală, dar temelor acasă? Vă ajută
cineva la făcutul temelor?
 Ce faceți voi în afara orelor de școală, care sunt toate lucrurile pe care le faceți, cu
cine petreceți acest timp? Ce vă oferă vouă tot acest timp, ce înseamnă pentru voi?
18. Care credeți că sunt toate momentele în care ați avea nevoie ca părinții voștri să fie lângă voi?
Ce va oferă părinții în acele momente? III. PERCEPȚII ȘI ATITUDINI ASUPRA NEVOILOR FUNCȚIONALE ȘI
EMOȚOPNALE LEGATE DE PĂRINȚI

6419. În cazurile în care unul sau chiar ambii părinți sunt plecați de acasă pentru o perioadă mai
lungă de timp cine este lângă voi, cine vă îndeplinește toate aceste nevoi pe care le aveți?

20. Unde sunt plecați părinții voștri? De cât timp sunt ei plecați? Si ce a însemnat pentru voi
această plecare?
21. La ce vă așteptați atunci când părinții voștri au plecat, la ce vă gândeați atunci, și mai mult ce
ați sperat să se schimbe în viața voastră?
22. Ați fost de acord ca părinții voștri să plece? Dar asupra persoanelor cu care ați rămas?
23. Ce s-a schimbat de când părinții voștri au plecat? Cum e acum? Cât timp a trecut? Cum vedeți
voi această situație acum, după atâta timp?
24. Ce a adus bun această plecare, dar mai puțin bun? Argumentați. Cum așa?
25. Cum păstrați voi legătura cu părinții voștri? Vorbiți la telefon, cât de des? Va scrieți mailuri?
26. Ce anume credeți voi că vă lipsește cel mai mult în acest moment? De ce? Cum așa? Ce simțiți
voi față de situația asta acum? Ce anume credeți voi că ar trebui să se schimbe?

27. Dacă ar fi să vă gândiți la viitor, ce credeți voi că veți face în viitor?
28. Ce credeți că se va schimba în viața voastră? Cum anume? Ce vă face să credeți asta?
29. Haideți să ne jucăm din nou: haideți să desenam cum arată viitorul pentru voi. Faceți un
desen/ colaj poze în care să exprimați cât mai bine ce simțiți voi față de viitor și cum vă vedeți IV. PERCEPȚII ȘI ATITUDINI ASUPRA RELAȚIEI PREZENTE CU PĂRINȚII
V. PERCEPȚII ȘI ATITUDINI ASUPRA VIITORULUI (CUM ÎȘI VĂD COPII
VIITORUL)

65voi în viitor (puteți să vă folosiți de locuri în care ați vrea să fiți, persoane care ați vrea să fie cu
voi, lucruri pe care ați vrea să le faceți etc.).

-GHID DE DISCUȚIE-
-cadre didactice-

30. Cine suntem noi si ce facem
31. Ce proiect desfasuram in acest moment/ grupurile convocate in acest proiect
32. Accentuarea importantei participarii la acest studiu a cadrelor didactice
33. Natura discuției: va fi o discuție liberă, să încercăm să fim spontani și să nu ne cenzurăm în nici
un fel răspunsurile pentru ca important este sa vedem exact care este situatia acestor copii si
care sunt toate nevoile pe care acestia le au
34. Se va explica scopul înregistrării audio și se vor asigura participanții de confidențialitatea
răspunsurilor lor

Haideti sa incepem prin a discuta pe scurt despre parerea pe care o aveti dvs la modul general despre sistemul de
invatamant actual.
35. Care este parerea dvs. despre sistemul de invatamant in prezent? Ce schimbari au aparut in
ultimul timp? I. INTRODUCERE (10 min)
II. PERCEPTII SI ATITUDINI ASUPRA SISTEMULUI DE INVATAMANT IN
PREZENT

6636. Cum v-au afectat pe dvs. si activitatea dvs. aceste schimbari survenite? Care sunt punctele bune
si care ar fi cele mai putin bune? Argumentati.
37. In sistemul actual, care credeti ca sunt dificultatile si obstacolele cu care va confruntati? Cum
asa?
38. Considerati ca actualul sistem de invatamant este eficient in ceea ce priveste educatia copiilor?
Credeti ca elevii primesc o educatie reala?
39. Ce probleme aveti cu elevii in acest moment? De ce natura sunt aceste probleme? Care ar fi
cauza acestor probleme? Se va explora pentru autoritatea pe care profesorii o au in momentul de fata
asupra elevilor.
40. Am putea spune ca autoritatea pe care profesorul o are in fata elevului a suferit modificari in
ultima perioada? De ce credeti asta? Care ar fi cauzele?
41. Cum ati descrie dvs. relatia profesor-elev in acest moment? Cum asa?
42. Ce solutii vedeti in aceasta problema?

Exista in aceste zone, in Moldova, multi copii, elevi care au ramas fara unul sau sau chiar fara ambii parinti in
urma plecarii acestora la munca in strainatate. Haideti sa vedem impreuna care este situatia acestor copii, ce nevoi au
ei si care ar fi solutiile pe care le putem propune.
43. Aveti multe cazuri de copii ramasi acasa fara parinti in clasele dvs., sau la clasele unde predati,?
Ce ati putea spune despre situatia acestor copii?
44. Ce puteti spune despre comportamentul acestor copii? Puteti spune ca ati observat diferente in
comportamentul acestor copii de cand au plecat parintii lor de acasa? III. PERCEPȚII ȘI ATITUDINI ASUPRA COPIILOR CARE AU UNUL SAU AMBII
PARINTI PLECATI LA MUNCA IN STRAINATATE

6745. Ce putem spune despre comportamentul acestei categorii de copii? Din ce ati observat dvs.
care sunt toate efectele plecarii parintilor?. Se va explora in detaliu pentru:
 efectele comportamentale
 absenteismul
 abandonul scolar
 efecte asupra rezultatelor scolare
 relationarea cu ceilalti
 alte efecte observate de profesori
46. Haideti sa vedem acum, din experienta pe care o aveti, cu ce cazuri v-ati confruntat, cum a
fost afectat copilul respectiv si ce solutii s-au gasit la nivel de scoala pentru acest copil?
47. Care credeti ca sunt toate dificultatile/ obstacolele care apar la acest grup tinta? De ce asa? De
ce ordin sunt aceste dificultati?
48. Ati putea spune ca exista o cooperare intre adultii in grija carora raman acesti copii si dvs ca si
cadre didactice? Cat de des se intereseaza acestia de copiii pe care ii au in ingrijire? Si care este
atitudinea lor?
49. Dar parintii naturali ai copiilor, ati putea spune ca acestia se intereseaza de rezultatele si
posibilele probleme pe care copiii lor le-ar putea avea? In ce situatii?
50. Cine coopereaza cu dvs. cand apare o problema legata de un copil ai carui parinti sunt ambii
plecati la munca in strainatate? Cine intervine cand trebuie rezolvata o problema, indiferent de
natura ei, comportamentala, rezultate scolare, absenteism etc?
51. Ce puteti spune despre relatia dvs ca si cadre didactice cu acesti copii? Este mai apropiata? De
ce da? De ce nu?

68

52. Din punctul dvs. de vedere ce solutii/ ce servicii vedeti a fi potrivite pentru aceasta categorie
de copii? Cine credeti ca sunt toate persoanele care ar trebui sa se implice in probelebele
acestora? De ce credeti acest lucru? Argumentati.

-GHID DE DISCUȚIE-
-Asistenti sociali-

53. Cine suntem noi si ce facem
54. Ce proiect desfasuram in acest moment/ grupurile convocate in acest proiect
55. Accentuarea importantei participarii la acest studiu a asistentilor sociali/ reprezentantii
directiilor de asistenta sociala si protectie a copilului
56. Natura discuției: va fi o discuție liberă, să încercăm să fim spontani și să nu ne cenzurăm în nici
un fel răspunsurile pentru ca important este sa vedem exact care este situatia acestor copii si
care sunt toate nevoile pe care acestia le au
57. Se va explica scopul înregistrării audio și se vor asigura participanții de confidențialitatea
răspunsurilor lor

IV. PERCEPTII SI ATITUDINI ASUPRA POSIBILELOR SOLUTII
I. INTRODUCERE (10 min)

69

Stim cu totii ca in momentul de fata, mai ales in aceste zone, exista un numar considerabil de copii ramasi acasa fara
parinti in urma plecarii acestora la munca in strainatate. Haideti sa vedem cum se ocupa institutia dvs. de aceasta
categorie sociala si care sunt observatiile vis-a-vis de situatia in care se afla acesti copii.
58. In primul rand din ce ati observat dvs. la nivelul judetului/ localitatii dvs. putem vorbi de un
fenomen social, cand vorbim despre copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate?
De ce da? De ce nu?
59. Cum este acest fenomen abordat de institutia dvs?
 Cine este responsabil de monitorizarea cazurilor de copii ai caror parinti sunt plecati la
munca in strainatate
 Cum se face exact aceasta monitorizare? La ce perioada?
 Cine sunt persoanele implicate?
 Ce dificultati intampinati in abordarea acestor copii cu parinti plecati la munca in
strainatate?
 Exista obstacole/ dificultati in a interveni in anumite situatii considerate a fi de risc
pentru aceste cazuri?
60. Care sunt cele mai frecvente probleme pe care acesti copii le au in opinia dvs, din observatiile
facute de institutia dvs. in teren? Ce dificultati intampina acestia?
61. Cum reusiti sa abordati problemele intalnite la copii ai caror parinti au plecat la munca in
strainatate?

III. MONITORIZAREA CAZURILOR DE COPII AI CAROR PARINTI SUNT
PLECATI LA MUNCA IN STRAINATATE

70

Haideti sa discutam pe scurt despre serviciile de asistenta sociala pe care institutia dvs.le ofera in general, vom vorbi in
principal despre serviciile care pot veni in sprijinul grupului nostru tinta: copiii ai caror parinti sunt plecati la munca
in strainatate

62. Care sunt serviciile pe care le recomandati copiilor, parintilor si celor care ii au in grija/
intretinere temporara pe copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate.
63. Servicii oferite in momentul prezent
 Tipuri de servicii
 Categoriile de grup tinta luate in considerare

64. Exista anumite propuneri/ planuri de actiune din partea institutiei dvs. destinate categoriei
tinta: copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate? Care ar fi acestea? Si in ce
constau?
65. Cum credeti ca institutia dvs. s-ar putea implica in rezolvarea problemelor pe care acesti copii
le au? Cum anume? Argumentati.
66. Ce tip de servicii considerati ca ar avea nevoie acest grup tinta? De ce? Argumentati.
II. SERVICIILE ACTUALE OFERITE IN CADRUL DIRECTIILOR DE
ASISTENTA SOCIALA (atat la nivel de primarie locala cat si la nivel judetean)

IV. PLANURI SI SOLUTII DE VIITOR PENTRU COPIII RAMASI FARA PARINTI
IN URMA FENOMENULUI DE MIGRATIE