Cultura Viţei De Vie Între Tradiţionalism Şi Modernitate În Judeţul Buzău [310058]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

CULTURA VIȚEI DE VIE ÎNTRE TRADIȚIONALISM ȘI MODERNITATE

ÎN JUDEȚUL BUZĂU

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Conf. Univ. Dr. Marian MARIN

MOCANU VIORELA

GRUPA 309

BUCUREȘTI

2018

CUPRINS

2.1.3. Istoria culturii viței de vie în județul Buzău

Istoria acestei activități s-a scris odată cu identificarea arealelor ocupate de vița de vie sălbatică(Vitis vinifera ssp sylvestris) [anonimizat].

Elementele cadrului natural dar și caracteristicile impuse de climă demonstrează că arealele pe suprafața cărora au fost identificată Vitis Vinifera ssp. Sylvestris fac parte arealul deosebit de favorabil pentru creșterea și preucrarea viței de vie. [anonimizat], [anonimizat] (temperaturi minime sau maxime), [anonimizat], procese responsabile de creșterea și dezvoltarea plantei.

[anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]. Cele dintâi documente scrise despre cultivarea viței de vie în acest spațiu datează din secolele XIV și XV. [anonimizat] s-a transformat într-o tradiție care a [anonimizat], [anonimizat], să reprezinte și un mod de punere în valoare a terenurilor cu o fertilitate mai mică a dealurilor.

[anonimizat]-se doua mari podgorii: [anonimizat] – [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

Comuna Pietroasele a [anonimizat], cu aproximativ 170 [anonimizat] „Cloșca cu puii de aur”. Cei care l-au descoperit au fost cioplitorii în piatră care lucrau în cariera de lângă Via Ardelenilor.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 1893, [anonimizat], [anonimizat].

Timp de 115 ani pepiniera nu a făcut nimic altceva decât a împodobit dealurile cu cele mai bune soiuri de viță de vie pe care a [anonimizat]. Într-um final s-a dovedit a fi o muncă ce a dat roade. „Comorile” [anonimizat] 120 [anonimizat], aromate, pentru care Pietroasele avea o îndemânare de neîntrecut.

[anonimizat]-au exprimat entuziasmul în legătură cu timpul petrecut aici, oameni de seamă ca cei de stat, vinificatori de seamă, sciitori vestiți, actori, poeți, etc. Această carte, datorită însemnătății pe care a căpătat-o de-a lungul vremii, va avea un cuvânt important de spus în istorie. În anul 1968, Grigore Moisi, scrie: „Am iubit întotdeauna vinul bun, mintea limpede, inima caldă. Pentru acest motiv m-am simțit bine la Pietroasa.”. Pe de altă parte, poetul Nichita Stănescu spune că „aici, la Pietroasele, inima noastră de piatră s-a schimbat într-o inimă de inimă”. La conturarea numelui de Pietroasa au contribuit și altii ca: Adrian Păunescu, Marcel Chirnoagă, Fănuș Neagu, Ion Băieșu, Valeriu Bucuroiu, etc.

2.2. Podgorii și soiuri

Județul Buzău se înscrie în Zona viticolă de la Curbura Carpaților, zonă foarte întinsă și foarte importantă care concentrează mai bine de o pătrime din suprafața viilor pe rod din țara noastră. Această zonă viticolă se întinde pe versanții Subcarpaților cuprinși între văile Trotușului și Teleajănului, culturile de viță de vie găsindu-se la altitudini cuprinse între 80 și 350m. Pe lângă podgoriile vrâncene, cele mai importante podgorii din zonă sunt Podgoria Dealurile Buzăului și Podgoria Dealu Mare – Istrița. Acestea sunt poziționate de-a lungul paralelei 45, paralelă pe care se poziționează și zone viticole precum Toscana sau Bordeaux.

Clima este un factor foarte important pentru culturile de viță de vie din zona Pietroasele și, totodată, pentru calitatea vinurilor care se produc aici. Aceasta prezintă o nuanță continental temperată cu unele caracteristici aparte față de climatul general al podgoriei. Conform site-ului oficial al stațiunii de cercetare Pietroasa, temperaturile medii anuale ale aerului se situează în jurul valorii de 11,4ș C, iar media lunară indică valori negative numai în luna ianuarie – (-1,9 șC). Sunt foarte rare cazurile când temperatura aerului înregistrează valori dăunătoare culturilor de viță de vie, existând oscilații de temperatură care pot provoca pierderi de ochi pe timpul repaosului vegetativ al viței de vie. În aceeași măsura ca și condițiile climatice, condițiile pedologice și-au pus amprenta asupra calității vinurilor. Solurile sunt formate pe calcare cochilifere care dețin însușiri propice dezvoltării viței de vie, astfel încât, în partea superioară a versantului există soluri scheletice, bogate în calcar și sunt destinate producerii vinurilor dulci iar la baza acestora se cultivă soiuri de masă.

Podgoria Dealurile Buzăului. Face parte din regiunea viticolă Dealurile Munteniei iar producția de vinuri este profilată pe producția de vinuri în principal albe, începând cu cele de consum și până la cele superioare, de o calitate renumită. Cele mai importante centre viticole sunt la Cernătești, Zărnești și Greabănu – Râmnicu-Sărat.

Printre soiurile de struguri cultivate aici amintim: Cabernet Sauvignon, Merlot, Riesling Italian, Sauvignon, Fetească albă, Fetească neagră, Pinot noir, Aligote, Fetească regală.

Podgoria Dealu Mare – Istrița. Se întinde pe arealele piemontane joase ce se succed începând de la valea râului Buzău până la cea a Teleajenului, sub forma unei fâșii cu lățimi cuprinse între 6-8 km, în unele porțiuni, sub 1 km și pe o lungime de circa 60 km. Podgoria Dealu Mare-Istrița ocupă 7% din suprafața viticolă pe țară, din punct de vedere al fregvenței culturilor de viță de vie și al intensității cultivării acesteia. Culturile de viță de vie s-au extins în ultima perioadă înspre zona de câmpie atât datorită condițiilor naturale cât și celor economice – dezvoltarea centrelor industriale de prelucrare a petrolului de pe valea Prahovei, a orașului Ploiești – fapt ce a stimulat producția de struguri și vin. Aici, la Pietroasele, se află una dintre cele mai vechi stațiuni viticole din țară (care a luat ființă în anul 1892 ca pepinieră), locul în care au fost create și prelucrate mai multe soiuri de viță de vie, distingându-se în mod special Tămâioasa Românească.

La baza obținerii unor producții ridicate de struguri și vin stau condițiile pedoclimatice. Se obțin aici printre cele deosebite vinuri, cu calitați aparte cum sunt vinurile roșii tonice cu un buchet deosebit, ce se obțin din amestecul soiurilor Cabernet Sauvignon și Merlot. Cel mai important centru viticol din această podgorie se află la Pietroasele (1000 ha), centru renumit și pentru vinul licoros natural din soiul Tămâioasă Românească și vinul demisec Grasa de Pietroasa. Pe lângă Pietroasele, mai există și alte centre viticole reprezentative: Breaza-Buzău, Merei, Zorești, etc. Alte soiuri cultivate aici sunt: Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris, Pinot noir, Sauvignon, Riesling Italian, Grasă de Cotnari, Tămâioasă Românească, Fetească albă, Fetească regală, Merlot, Muscat Ottonel.

2.3. Vinuri

Producția viticolă din județul Buzău este diversificată în aceeași măsură ca soiurile de struguri care se cultivă pe podgoriile sale. Vinurile specific buzoiene, aromate și gustoase, sunt rezultatul combinării diverselor soiuri de struguri, produse cu grijă și păstrate în crame pentru mult timp, fapt ce le conferă gust unic și valoare.

Vinurile obținute din strugurii podgoriilor buzoiene poartă în renumele lor amprenta unor oenologi de mare valoare care, timp de mulți ani, neîntrerup, și-au folosit talentul înnăscut și au produs și descris vinurile astfel încât, peste ani, acesteau au devenit printre cele mai cunoscute datorită aromelor lor speciale. Astăzi, vinuri precum Tămâioasa, Feteasca sau Grasa se pot lăuda cu un număr mare de diplome și medalii obținute la diversele concursuri naționale și internaționale la care au participat, grație dedicării celor care s-au implicat în descoperirea și producerea lor.

Cea mai bine înzestrată cramă din țară a fost, pentru o lungă perioadă de timp, Crama de la Pietroasa. Aceasta a fost dotată, încă din 1940, cu un centru de vinificație care beneficia de utilaje moderne aduse din Italia. Tot în 1940 a început colecția de vinuri care în prezent se apreciază că deține circa 100 000 de sticle. Printre cele mai vechi sticle ale colecției se numără cele produse în anii `40 ai secolului al XX-lea. Acestea sunt considerate sticle de o valoare inapreciabilă. Pe lângă acestea, vinoteca de la Pietroasa are și vinuri ale anilor `50, `60, `70 ai secolului trecut, vinuri de excepție care au fost produse de un oenolog specialist – Mihai Macici. Acesta a contribuit la producerea vinurilor atât în mod direct, prin implicare în procesul de producție, dar și indirect, prin simpla supraveghere a acestuia.

În timp, vinurile de aici au continuat să urce pe scara succesului mulțumită oenologului Gheorghe Vărăticeanu. Vinuri precum Tămâioasa românească, Feteasca Regală sau Grasa de Pietroasa poartă cu ele aprenta marelui oenolog care, timp de 36 de ani, și-a dedicat timpul degustării și descrierii vinurilor de colecție, cu un talent neestimat direct proporțional cu faima vinurilor de aici.

Printre cele mai cunoscute vinuri produse aici se numără: Tămâioasa românească, Busuioaca de Bohotin, Grasa, Riesling Italian, Feteasca albă, Feteasca neagră, Feteasc regală, Cabernet Sauvignon, Merlot și Bărbească neagră.

Tămâioasa românească. Este emblema Pietroasei sau cum este supranumită – „Regina Pietrosei”. În faza de vin tânăr, este un vin cu aromă plurivalentă și durabilă de flori de tei, de câmp, de busuioc, de trandafir și fân abia cosit. Maturarea are loc în vase de lemn iar culoarea devine aurie, urmând ca, în timp, să capete patina aurului vechi. Aroma nu rămâne nici ea neschimbată ci sugerează mirosul mierii de albine, de stafidă și migdală.

„Tămâioasa de Pietroasele” este apreciat ca fiind cel mai aromat sortiment din clasa tămâioasei românești, acest lucru datorându-se faptului că aceste culturi beneficiază de avantajul poziționării geografice propice a versanților. În fapt, dealurile de la curbura Carpaților sunt ocrotite de soare de dimineață și până la apus, iar existența calcarului din sol face ca noaptea să fie mai călduroasă datorită proprietăților lui de absorbție a căldurii din timpul zilei, căldură pe care o degajă noaptea.

Este cel mai premiat vin românesc, care a câștigat numeroase premii la diversele concursuri naționale și internaționale la care a participat încă din cele mai îndepărtate timpuri.

Fetească albă. Este cunoscut drept vinul a cărui aciditate poartă particularitățile ecoclimatice. Poate căpăta o aromă secundară de fermentație care îi conferă o savoare aparte. Acest lucru și faptul că are o persistență și armonie gustativă, îl determină să ocupe locuri fruntașe în categoria vinurilor seci.

Soiul din care este produs vinul poartă același nume ca și acesta și a fost plantat la noi în țară înainte de apariția filoxerei. A luat naștere ca variație clonală din soiul Fetească neagră în zona Moldovei. Se numără printre siurile timpurii, pretabile și pentru zonele mai nordice datorită caracteristicilor sale. Este un soi viguros, de o fertilitate medie, care necesită mai mult lemn (corzile trebuie să fie mai lungi și cu un număr mai mare de oochiuri) la tăiere.

În podgoria Dealu Mare, coacerea este completă în prima parte a lunii septembrie. Strugurii au o mărime medie, cu boabe rotunde de o mărime medie-mică și de o culoare galebn-verzui. Vinurile obțiunute din acest soi se remarcă prin potențial de învechire și prin finețe și echilibru.

Aromele vinurilor sunt la fel de variate, de citrice, floare de tei care ulterior duc spre flori de câmp, fân sau caisă coaptă. Ca indicații culinare, vinul de fetească se consumă alături de carne albă, pește sau mâncăruri gătite ușor picant.

La fel ca și celelalte vinuri de aici, Feteasca albă face parte din categoria vinurilor premiate la diverse concursuri naționale și internaționale, datorită aromelor și gusturilor speciale, care s-au detașat de concurență prin unicitate și caracteristici.

Cabernet Sauvignon. Foarte mult timp acest soi a fost considerat a fi unul antic, însă studiile recente au demonstrat faptul că acesta este un urmaș al soiurilor Sauvignon blanc și Cabernet franc. Fructul lui este reprezentat de boabe mici, cu formă sferică, cu o peliculă groasă și dură. Aceasta din urmă face ca strugurii să rezinste unor boli sau stricăciuni și reușesc să treacă de ploile dure de toamnă fără a provoca pierderi. Maturizarea este medie spre târzie – acest lucru, pe lângă celelalte caracteristici, au făcut din Cabernet Sauvignon unul din cele mai populare sortimente de vin roșu din lume.

Vinurile Cabernet Sauvignon au un miros specific de stafidă neagră, cu o tentă de ardei gras verde. Gustul său specific este obțiut în totalitate după minim 18 luni de păstrare.

Busuioacă de Bohotin. Este un soi de viță de vie autohton din care ies vinuri deosebite în numai câteva areale: Pietroasela este unul dintre aceste. Busuioaca de Bohotin este un soi originar din localitatea al cărui nume îl poartă, și anume localitatea Bohotin din județu Iași.

Boabele strugurilor sunt de culoare violet-roșie iar vinul obținur are o culoare rosé, fiind diferită de oricare alt tip de vin. Vinul tânăr se remarcă printr-o serie de însușiri inconfundabile: culoare, aromă și gust. Culoarea și corpolența vinului sunt deosebite, de un roșu aprins, către rosé, cu parfum și nuanțe de trandafir. În timp de 1-2 ani de maturare devine mai pal însă își păstrează aceeași strălucire, cu nuanțe ruginiu-chihlimbării, tomnatice.

Gustul acestui vin este complex, cu o structură bine definită și arome de trandafir, de busuioc sau de tămâie și, ca și multe alte vinuri din zonă, a câștigat numeroase medalii la concursurile la care a participat.

Grasa. Este un soi care face parte din sortimentul vechi și care are un areal destul de restrâns de cultivare. El se găsește cu precădere în podgoria Cotnari însă, de mai bine de jumătate de secol și-a găsit o a doua „casă” – Pietroasa – unde s-a dezvoltat atât de bine încât amenință să depășească pe cea de la Cotnari. Soiul de Grasă are însă o serie de calități și una de defecte. Din seria defectelor face parte faptul că este predispusă la atacul unor boli sau unor distrugeri cauzate de condițiile de toamnă datorită pieliței foarte subțiri și delicate.

Vinul obținut din acest soi are o culoare chihlimbărie-arămie, ruginie, ca a viilor la sfârșit de toamnă, cu o textură uleioasă și aromă obtinută dintr-o combinație între cea de miere, alune, fructe exotice și unt proaspăt. Este un vin dulce cu un miros de fructe asociat cu pepene galben, alune de pădure și pere de toamnă supracoapte.

În condițiille existente la Pietroasa sau Cotnari, vinul are o calitate aparte, fapt ce l-a făcut sa câștige numeroase premii la competițiile la care a luat parte.

CAPITOLUL III: RELEVANȚA CULTURALĂ A VIȚEI DE VIE

Vița de vie a impus un anumit specific pentru fiecare zonă în care a fost cultivată și prelucrată. Știute fiind legăturile sale biblice, legăturile cu zeitățile sau simpla preocupare pe care podgorenii au demonstrat-o în timp față de această plantă, ea și-a pus amprenta și în specificul cultural al acestor areale, de la cele mai simple sărbători și festivaluri dedicate „culesului” până la obiceiuri și tradiții bine înrădăcinate în specificul etnofolcloric ale acestora.

3.1. Evenimente etnofolclorice

Prin evenimente etnofolclorice se înteleg acele manifestări, festivaluri, obiceiuri sau tradiții de origine etnografică și folclorică, specifice unei zone, la baza cărora stă o istorie și o cultură foarte vechi și o convingere profundă. Acestea au fost transmise din generație în generație până în zilele noastre și bine păstrate, astfel încât, astăzi, prin intermediul lor, putem identifica vechile preocupări ale strămoșilor noștri, ritualurile și credințele lor sau stilul lor de viață.

3.1.1. Obiceiuri și tradiții

Cele mai multe obiceiuri și tradiții din zonele viticole buzoiene sunt legate de perioada culesului viilor. Pentru români, încă din vechi timpuri, culesul viei a reprezentat un prilej de a petrece sau de a da frau liber unor obiceiuri și superstiții.

Printre cele mai vechi obiceiuri ale podgorenilor din Buzău se numără zdrobitul strugurilor cu picioarele de către cele mai tinere și frumoase fete din sat. Un alt obicei este acela de a da de pomană struguri în prima zi a culesului deoarece se spune că anul ce va urma va avea rod bogat.

Ziua de 14 septembrie, ziua Înălțării Sfintei Cruci, semnifică momentul în care viticultorii încep culesul viilor. Această zi marchează începutul sărbătorii știută și sub numele de „Cârstovul” sau Ostrovul viilor, Vinițel ori Viniceriu.

În județul Buzău, în zona viticolă Pietroasele, culesul viei începe cu ritualul zdrobirii boabelor de struguri de către fete tinere care sunt îmbrăcate în costume populare. Pentru început, băieții tineri ai satului umplu linul de vinificație cu strugurii copți și aromați de Tămâioasă, primii culeși, urmând ca mai apoi, tinerele fete, după ce și-au spălat picioarele cu apă de izvor, să-i zdrobească. În zona Pietroasele tradițiile și obiceiurile legate de culesul viilor reprezintă cu fidelitate imaginea culesului din timpuri străvechi. Primii struguri culeși sunt transportați cu carul tras de boi din vie și răsturnați în linul din care ulterior se va scurge mustul. Fetele tinere, de măritat, zdrobesc strugurii în pași de dans până când tot mustul se va scurge. Tradiția spune că respectarea acestui obicei va face din vinul obținut un vin curat și bun precum sufletul fetelor ce-l zdrobesc.

În alte sate, primele picături de must obținute se dau de pomană în ulcele noi pentru pomenirea celor ce nu mai sunt în viață. Unii viticultori păstrează obiceiul „strugurilor lui Dumnezeu” – ultimii ciorchini ai unui vrej sunt lăsați neculeși iar aceștia poartă acest nume.

O altă tradiție spune că, culesul viei nu ar trebui să înceapă fără ca via și locul unde urmează a fi depozitat vinul să fie sfințite, deoarece, făcând acest lucru, vinul va avea un gust mai bun. Credincioșii de la sate au obiceiul de a ține post o săptămână înaintea începerii culesului viilor. Odată culeasă via, încep ospețele și petrecerile, pe alocuri, chiar cu lăutari.

În trecut, sărbătorile culesului viilor erau începute cu mult mai devreme. Odată cu începerea culesului, podgoriile erau dominate de chiuituri, pocnete de pistoale și cântece lăutărești. „Numeroase focuri luminau pe dealuri arătând în întunericul nopții locul unde erau grupate cercurile de petrecere. Târziu, abia dimineață spre ziuă, focurile ațipeau, câinii prindeau a se liniști și naiul, cobza sau vioaa nu se mai auzeau”.

Potrivit altor superstiții, se spune că cel care va intra cu sapa în vie în ziua de vineri se va confrunta cu furia naturii iar via va fi bătută de piatră până când rodul el va fi complet distrus. Se mai crede, de asemenea, că dacă cineva va visa struguri este semn de lacrimi, oboseală sau chiar moarte. Cine va mânca din struguri înainte se sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului „va avea mațe afurisite”, deoarece odată cu venirea acestei sărbători se dă dezlegare la struguri prin sfințirea în biserică a unei farfurii plină cu boabe de struguri, denumită popular și „coliva de struguri”.

Obiceiul boieresc, ținut în special la Cârstovul viilor, era acela prin care boierii ce dețineau podgorii întinse, oferau o bucată de pământ tinerilor care abia se căsătoriseră în semn de felicitare. Pe baza acestui obicei se pare că au luat naștere, în timp, adevărate localități care există și astăzi, printre care și localitatea Însurăței.

3.1.2. Sărbători

De-a lungul timpului, în calendarul creștin, viței de vie i-au fost dedicate câteva sărbători. Prima astfel de sărbătoare are loc la începutul anului și este cunoscută sub mai multe denumiri: Gurbanul viilor, Trifănitul viilor sau mai simplu, Sfeștania viilor. Această sărbătoare este celebrată în ficare an pe data de 1 februarie, această zi fiind ziua în care Anul Vechi Viticol ia sfârșit și începe Anul Nou Viticol. Se desfășoară sub forma unui ceremonial bahic din lumea viticultorilor care-si are originile de pe vremea tracilor iar scopul ei este acela de a influența pozitiv recolta de struguri.

În vremuri mai îndepărtate, proprietarii marilor culturi viticole, îngropau pe plantația de vie, la sfârșitul anului viticol, o stică cu vin din recolta obținută, sticlă pe care, la începutul următorului an viticol, o dezgropau. Mergeau cu căruțele sau săniile proprii împodobite cu corzi de viță de vie și după ce dezgropau sticla de vin, petreceau pe o culme în apropiere de podgorie în jurul unui foc pe care se puneau corzile de viță de vie uscate, tăiate cu un an înainte, mâncau, dansau, cântau și săreau peste focul stropit cu vin. Corzile arse pe foc și focul stropit cu vin erau jertfă pentru ca rodul din anul următor să fie mai bogat decât în cel precedent.

În prezent, mare parte din acest ritual a fost preluat de cei ce încă dețin culturi întinse de vie, însă cel mai important moment este sfeștania viilor. Această sfeștanie reprezintă, în fapt, o sfințire făcută de preot podgoriilor, pentru a obține rod bun în anul ce urmează. Preotul ține o rugăciune la capătul viei, prin care o sfințește și se roagă pentru ca roadele să fie bogate, stropindu-le cu Aghiasma Mică, combinată cu Aghiasma Mare de la Bobotează.

Dacă 1 februarie sărbătorește Arezanul viilor, adică sfărșitul unui an viticol, Începutul Anului Viticol este sărbătorit în următoarea zi, pe data de 2 februarie, iar această sărbătoare poartă numele de Tâcolitul viilor. Aceasta constă într-un ritual, cu caracter mistico-religios, de ocolire a culturilor viticole, înfăptuit în scopul obținerii fertilității ridicate a viei în anul ce urmează. Datina spune că acesta ar trebui îndeplinit de bărbați, care desemnează „capul” familiei, curați sufletește și trupește. În zorii zilei, aceștia merg cu o sticlă din ultimul vin, cu „bundărete” – un fel de tobă, originară din Muntenia și Oltenia, preparată din carne, slănină și viscere fierte la sacrificarea porcului, de Ignat – cu funingine și grăsime, la vie. Ajunși aici, via trebuie înconjurată de trei ori după care se va opri la capătul ei și va tăia o bucată din tobă pe care o va așeza lângă butucul viței de vie. Taie, apoi, o coardă de viță și îi unge tăietura cu funinginea și grăsimea aduse de acasă. Va mânca bucata de tobă tăiată și va bea vin din sticlă, după care va turna vin și peste viță, realizând astfel ceremonialul de înfrățire cu vița. Această ceremonie are la bază premisa că cei ce mănâncă și beau la aceeași masă devin prieteni.

Printre cele mai recente sărbători dedicate viței de vie apărute pentru a onora „regina Pietroasei” se numără „Sărbătoarea Tămâioasei” de la Pietroasele. Vinul de Tămâioasă este specialitatea oenologilor din Pietroasa iar această sărbătoare cinstește faima pe care acesta a câștigat-o de-a lungul timpului. Are loc în fiecare an la începutul lunii septembrie iar ritualul este unul popular. Strugurii sunt proaspăt culeșii din podgoriile autohtone, cărați în coșuri de flăcăii satului și răsturnați în vasele din care va ieși mustul. Sunt zdrobiți cu picioarele de tinerele fete ale satului, fecioare și fete de măritat, care și-au spălat în prealabil picioarele cu apă de izvor. Odată cu aceasta, Sărbătoarea Tămâioasei duce mai departe vechi tradiții și obiceiuri deoarece legenda spune că dacă strugurii vor fi zdrobiți de fecioarele satului, vinul va ieși curat și pur ca sufletul lor. Fiind o sărbătoare foart bine cunoscută, Sărbătoarea Tămâioasei adună în fiecare an turiști care gustă primul must al strugurilor de Tămâioasă.

Gazda petrecerii de la Pietroasele dată spre cinstirea vinului este chiar Bacchus, zeul vinului, al viței de vie și al beției care, la începutul petrecerii, este prezent în mijlocul mulțimii, într-un car împodobit cu struguri din toate soiurile cultivate aici.

3.2. Crame și conace

România oferă o mare oportunitate când vine vorba de vizitarea cramelor, locuri care ascund adevărate comori pentru cei care iubesc vinul. Acestea au fost introduse în diferite programe turistice care pe lângă degustări, includ și plimbări prin podgorii, explicarea procesului de producere a vinului și, cel mai important, degustări de vinuri produse local.

Potrivit unei analize realizate de CrameRomânia.ro, teritoriul României înregistrează un număr de 140 de crame dintre care nunai 60 dintre ele pot primi turiști cu scopul de a prezenta vinurile, podgoriile și poveștile din spatele fiecărei etichete. Din acest studiu reiese că zona Munteniei se detașează față de celelalte zone viticole din punct de vedere al numărului de crame, așezate la distanțe relativ mici una de cealaltă. În fapt, este vorba despre podgoria Dealu Mare din județul Buzău care se întinde pe o lungime de 65 km și o lățime de 3 și 12 km.

Crama desemnează acea clădire amplasată pe suprafața unei podgorii unde au loc activități ce țin de prelucrarea strugurilor și producerea vinului sau se depozitează uneltele de lucru necesare activităților viticole. În timp, crama a căpătat alte valențe odată cu dezvoltarea turismului viticol ajungând ca astăzi să devină un adevărat obiectiv turistic specific sau chiar să facă parte din infrastructura turistică. Alături de crame, a apărut conacul – care se definește ca un loc de popas sau de înnoptat pentru călătorii ce treceau prin zonă – și domeniile care, pe timpuri, constituiau totalitatea proprietăților funciare de pe o suprafață întinsă și care astăzi este echivalentul podgoriilor de mari dimensiuni din cadrul unui areal.

În județul Buzău întâlnim aceste obiective. Printre cele mai cunoscute crame din județeul Buzău precizăm Crama Lacerta iar cele mai cunoscute domenii sunt: Domeniile Dealu Mare, Domeniile Blaga, Domeniile Săhăteni și Domeniile Franco Romane.

Crama Lacerta. Crama Lacerta este amplasată în podgoria Dealu Mare, mai precis în comuna Fințești, unde deține 82 ha de viță de vie și este cea mai importantă podgorie din țară renumită pentru vinurile roșii obținute. A fost inaugurată în anul 2011 iar condițiile de păstrare a vinului sunt strict controlate.

Vinurile roșii, dar și o parte din cele albe sunt maturate în butoaie cu capacitatea de 225 litri, confecționate din stejar de cea mai înaltă calitate care povin din SUA, Rusia sau Ungaria. Sunt folosite metode moderne de vinificație care se bazează pe principiul gravitațional, ceea ce suprimă nevoia de pompe, iar partea de producție este completată de un salon de degustări și un magazin unde vinurile sunt vâdute.