Cultura Paulowniei

CULTURA PAULOWNIEI

CUPRINS

INRTODUCERE

Importanța culturii arborilo ornamentali

CAPITOLUL I- Probleme generale referitoare la cultura de Paulownia

Originea și aria de răspândire

Caracterizare botanică

Relațiile paulowniei cu factorii climatici

Temperatura

Lumina

Apa

Aerul

Solul și pH- ul

CAPITOLUL II –Tehnologia de cultură la Paulownia tomentosa

2.1 Metode de înmulțire

2.2 Aspecte tehnologice cu caracter specific

2.3 Bolile și dăunătorii

CAPITOLUL III – Prezentarea factorilor dinamici cu influențe asupra creșterii și dezvoltării plantelor studiate.

3.1 Prezentarea locului de cercetare

3.2 Factorii edafici

3.3 Factorii climatici

CAPITOLUL IV – Organizarea activității de cercetare

Scopul cercetării și materialul utilizat

Alte materiale utilizate

Metoda de lucru

4.3.1 Organizarea experiențelor

4.3.2 Tehnologia aplicată vizând creșterea plantelor

4.4 Observații și determinării

CAPITOLUL V -Rezultate obținute

CAPITOLUL VI – Eficiență economică

CAPITOLUL VII – Concluzii

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

O trăsătură caracteristică a omenirii moderne este explozian demografică. În anul 1980 populația globului era esimată la 4,5 miliarde de locuitori iar în 2011 la peste 7 miliarde de locuitori, de 10 ori mai mult decât acum 400 de ani .O altă realitate evidentă este aceea că ponderea acestei cresteri o reprezintă populația urbană ( New Iork cu 25,9 milioane de locuitori, Tokyo cu 37,7 milioane de locuitori, Chongqing cu 31,4 milioane de locuitori ). Consecințele ecologice ale acestei prefaceri fundamentale sunt greu de cunoscut și stăpânit..

În special modul anarhic în care s-au dezvoltat cele mai multe din aglomerațiile urbane a dus la dezechilibre în ceea ce privește relațiile om natură. Urbanismul modern se străduiește să înlăture pe cît posibil aceste neajunsuri și să creeze un cadru civilizat de viață urbană.

Un rol esențial în realizarea echilibrului ecologic al ambianței omului, îl au armonizarea raporturilor reciproce dintre spațiile construite și cele libere și plantate.

Intervenția întâmplătoare a omului în peisaj poate avea ca rezultat o alterare sau îmbunîtățire a acestuia și numai rareori poate trece neobservat. Această intervenție atotcuprinzătoare aduce după sine necesitatea grijii asupra modului și calității funcționale și estetice a prefacerii peisajului natural și a echilibrului dintre acestea și spațiile construite, aduce după sine respectul pentru arhitectura peisajeră.

Un rol esențial în amenajarea peisjului o deține vegetația lemnoasă, florile, modul cum acestea sunt dispuse exercitând influență asupra factorilor climatici, determinînd apariția de microclimate ameliorate, cu umidități atmosferice mai ridicate, cu intensități reduse ale radiației solare.

Vegetația lemnoasă are un rol activ în reducerea zgomotului, plantațiile compacte de arbuști diminuează zgomotul cu pînă la 50 % din valoarea inițială (Roisin ,1975). Puritatea aerului, este de asemenea influențată pozitiv ca urmare a reținerii pe frunze a unor mari cantități de praf și alte particule aflate în suspensie și care plutesc în aer. Influențe psihico-sanitare asupra omului manifestă forma coroanelor, culoarea frunzelor, a florilor, a fructelor. Importanța estetică a Arboriculturii ornamentale rezidă din faptul că pe lângă numeroasele influențe si servicii făcute omului , asigură confortul vizual optim, influențează mediul înconjurător, realizând cu ajutorul vegetației lemnoase valori maxime în ambianțele umane(Zaharia,D, 2003).

Celebre sunt afirmațiile în acest sens ale scriitorului francez J.J.Rousseau ,,Copacii, arbuști, plantele sunt podoaba și veșmântul pământului . Nimic nu-i mai trist decât un teren golaș, jupuit care nu înfățișează ochiului decât pietre, noroaie și nisipuri.

Dar reînviat de natură și înveșmântat în haina lui de nuntă, în mijlocul pâraielor și cântecul păsărilor, pământul oferă omului prin armonia celor trei regnuri, un spectacol plin de viață, de interes și de farmec, singurul spectacol din lume de care ochii și inima nu se satură niciodată”

Importanța culturii arborilor ornamentali implicit a Arboriculturii ornamentale rezidă și din faptul că în multe țări cultura arborilor și arbuștilor ornamentali reprezintă un compartiment economic important., atât prin numărul mare al întreprinderilor productive cât și al volumului producției și al exportului de material săditor. Pe glob se estimează o suprafață totală de 152.000 ha de pepiniere, din care SUA și Canada dețin mai mult de o treime.

Printre cele mai importante țări producătoare din Europa sunt: Germania, Olanda, Franța, Italia ,Anglia. Principalii exportatori mondiali în domeniu sunt țările europene; locul întâi îl deține Olanda, urmată de Germania și Belgia.

În România cultura arborilor și arbuștilor ornamentali este relativ modest dezvoltată. În 1977 în țară existau 855 ha pepiniere, în 1981 cifra totală a crescut la 1432. În prezent suprafețele de pepinieră sunt mult mai reduse.

Paulownia nu este doar un alt arbore exotic. Este dificil de găsit . Diferite părți ale acestuia sunt utilizate: lemn, frunze, flori – fiecare dintre ele au proprietăți care le putem folosi. Planta întreagă – crește remarcabil de rapid- este o comoară a ecologiștilor. Ei au descoperit că paulownia, cu sistemul său de rădăcină care se dezvoltă rapid, este potrivită pentru împădurirea terenurilor cu risc de eroziune, pentru reîmpădurirea terenurilor forestiere incendiate, cu avantajele evidente, din cauza cantității considerabile de foliare; oferă fertilizarea naturală a zonelor după căderea frunzelor.

Prin caracteristicile sale neobișnuite, paulownia a devenit specia obligatorie în parcuri și grădini – nu numai în Asia, dar și în Europa și Statele Unite ale Americii.

Înflorescența grea, în creștere rapidă, mare, fac paulownia extrem de potrivită pentru a popula parcurile. Frunzele sunt de aproximativ 75 cm în diametru, astfel încât prelucrează un nivel semnificativ de dioxid de carbon prin metabolismul său, respectiv – rezultă o cantitatea mare de oxigen eliberat în atmosferă în timpul procesului de fotosinteză.

Masa de frunze de paulownia poate fi folosită pentru hrana erbivorelor – conține aproximativ 20% proteine și caracteristicile sale sunt aproape de lucernă. Accesibilitatea și randamentul mare oferă cost mic al hranei pentru animale. Frunzele de paulownia sunt apreciate pentru faptul că acestea conțin anumite substanțe care influențează benefic activitatea ficatului, rinichilor și vezicii biliare și, de asemenea, au un efect bun la bolile pulmonare. Proprietățile acestora sunt cunoscute de mult timp în China, iar industria farmaceutică produce medicamente, pe bază de paulownia. Frunzele de paulownia au și alte proprietăți – aplicarea lor în compoziția produselor cosmetice este aproape la fel de veche ca și în medicină, dar este nouă în Europa, extractele din frunze de paulownia sunt incluse în formule de creme și parfumuri.

Florile de Paulownia, mari, au o aromă plăcută, apreciată de albine, care produc miere cu gust remarcabil. Mierea de paulownia se poate compara doar cu mierea de salcâm. Mierea de Paulownia este de cea mai bună calitate.

Calitățile principale :

Crește foarte rapid, putând umbri o zonă în timp record;

Înflorește abundent primăvara, înainte de înfrunzire, cu flori mari liliachii (plantă ornamentală);

Alungă insectele, absoarbe zgomotul și praful;

Dacă este tăiat sau vătămat se regenerează foarte rapid;

Lemnul său este foarte ușor, se usucă rapid, fără să se crape sau deformeze;

Florile sunt foarte apreciate de albine pentru producția de miere;

Florile, frunzele și lemnul sunt folosite în imdustria medicamentelor, cosmetică;

Frunzele sale se pot folosi cu succes pentru furajarea animalelor;

Valoarea comercială a lemnului este comparabilă cu cea a celui de nuc;

Se adaptează foarte bine în mediul citadin, plin de praf și noxe;

Sursă durabilă de bio-combustibil.

În întreaga lume, sistemele forestiere naturale sunt victime ale unei creșteri a cererii de cherestea. Pierderea acestor sisteme provoacă daune grave ecosistemului din regiune: crește eroziunea solului în timp ce scade capacitatea de umiditate a solului și umiditatea atmosferică. Aceste modificări duc la creșterea temperaturii, scăderea precipitațiilor și degradarea solului.

Alături de dispariția pădurilor există o creștere continuă în cererile de lemn la nivel mondial. O recentă consultare a experților FAO a estimat că va exista o creștere de 10% în consumul mondial de produse din lemn, până în 2015.

În timp ce resursele limitate și o lungă istorie de agricultură intensivă pot accentua problema, ratele globale ale defrișărilor continuă să crească, combinate cu o cerere în creștere pentru cherestea , au creat o nevoie critică de împădurire și au realizat proiecte pentru a satisface o piață în creștere la nivel mondial.

Paulownia toumentosa oferă o soluție unică și este ideală pentru această problemă. Are un ritm rapid de creștere, este durabilă, necesită minim de management și investiții foarte puține. Recoltarea începe în termen de 8-10 ani și poate continua anual , cât timp se dorește, deoarece lăstari noi cresc din butuci de copaci tăiați.

Cultura acestui copac poate fi o mină de aur, întrucât cea mai mare parte din lemn poate fi exportat, precum cherestea de calitatea A (60% din Paulownia), iar reziduurile (30%) pot fi folosite ca biomasă în uzinele care folosesc principiul gazificării pentru obținerea de energi verde.

În Occident, copacul este tot mai cultivat, în special pentru producția de mobilier, placaj și pentru biomasă. Costurile înființării culturilor de Paulownia și a îngrijirii lor ajung la 3.000 de euro pentru un hectar. Veniturile din prelucrarea lemnului și utilizarea sa ca biomasă depășesc 30.000 de euro pentru un hectar. De altfel, aceeași suprafață de Paulownia reține anual 1200 de tone de dioxid de carbon. Lemnul de Pawlonia poate fi recoltat din 3 în 3 ani.

Avantaje Paulownia tomentosa:

– Două kilograme de Paulownia echivalează cu 1litru motorină;

– Are o putere calorică de 3680 KJ;

– Absoarbe într-un an 1200 tone de Co2 / ha, echivalentul a 100.000 km parcurși de un autoturism;

– Este o planta meliferă cu o producție de miere / ha de circa 700 – 1000 kg;

– Nu dăunează solului, ba mai mult, îl îmbunătățește;

– Are radacina pivotantă de 10 – 12 m, având și rolul de a stabiliza solul.

Rezistența la contorsionare, cotracție și granulația fină fac din Paulownia un copac cu lemn excepțional pentru bărci, paleți, mobilier de uz casnic, precum și placaj, case, prefabricate, semifabricate și panouri interne de construcție.

Sursă durabilă de bio-combustibil, reprezintă un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale. Crește și se recoltează ca orice copac, putând deveni lemn de foc și brichete; deși arde la temperaturi mai mari, degajă multă energie.

CAPITOLUL I

PROBLEME GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE PAULOWNI

I.1.Originea și aria de răspândire

Genul Paulownia, Familia Scrophulariaceae, Specia Paulownia tomentosa sinonimă cu P. imperialis Sieb et Yucc; Bignonia tomentosa Thunb., este o specie lemnoasă originară din China, Laos si Vietnam, unde ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate. Paulownia numita inițial Pavlovnia- arborele Prințesei, și-a căpătat numele în onoarea prințesei Anna Pavlovna (1795-1865), fiica țarului Paul I al Rusiei și soția prințului( mai tarziu regele) William al Olandei (1792-1849). Paulownia tomentosa este o specie lemnoasă în China, ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate (de la moderat uscate-mezoterme la moderat umede-gimezoterme), cu m și placaj, case, prefabricate, semifabricate și panouri interne de construcție.

Sursă durabilă de bio-combustibil, reprezintă un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale. Crește și se recoltează ca orice copac, putând deveni lemn de foc și brichete; deși arde la temperaturi mai mari, degajă multă energie.

CAPITOLUL I

PROBLEME GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE PAULOWNI

I.1.Originea și aria de răspândire

Genul Paulownia, Familia Scrophulariaceae, Specia Paulownia tomentosa sinonimă cu P. imperialis Sieb et Yucc; Bignonia tomentosa Thunb., este o specie lemnoasă originară din China, Laos si Vietnam, unde ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate. Paulownia numita inițial Pavlovnia- arborele Prințesei, și-a căpătat numele în onoarea prințesei Anna Pavlovna (1795-1865), fiica țarului Paul I al Rusiei și soția prințului( mai tarziu regele) William al Olandei (1792-1849). Paulownia tomentosa este o specie lemnoasă în China, ocupă un areal caracterizat prin climate zonale foarte diversificate (de la moderat uscate-mezoterme la moderat umede-gimezoterme), cu temperaturi cuprinse între – 19 0…+ 42 0C. Ea a fost sporadic introdusă din cultura ornamentală ( parcuri) ca arbore solitar, în aliniamente stradale sau în mici grupe, pentru calitățile decorative deosebite ( inflorescențe mari, liliachii și frunziș bogat). Orașele din țara noastră unde există Paulownia cu vârste de 30-50 de ani sunt: ​​Arad, Baia Mare, Baile Herculane, București, Buzău, Mânăstirea Horezu, Govora-Spa, Caracal, Craiova, Cluj, Slatina, Târgu Jiu, Timișoara, Vaslui. Paulownia este, de asemenea, găsită și în alte localități din țară ca și în colecții dendrologice, grădini botanice și grădini private – au fost enumerate singurele locuri cu arbori care au fost supuși observației , cea mai mare parte situați în ecoclimat favorabil.

I.2. Caracterizare botanică. Este un arbore de talie mică, cu înălțimea până la 15 m. Tulpina scurtă de 2-3m , groasă, în tinerețe acoperită de o scoarță netedă, subțire, cenușie. Coroana largă, transparentă, cu lujeri foarte groși, fragili, verzi sau brun cenușii, pubescenți cu numeroase lenticele albe. Măduva lamelară, întreruptă, mugurii opuși cu 2 -4 solzi pubescenți.

Frunzele foarte mari , de 20- 30 cm lungime, ajungând uneori chiar la 50 cm, cu pețiolul de 10- 20 cm lungime, lat – ovate, la bază cordate, cu vârful acuminat, marginile întregi sau cu 2-3 lobi mici, pubescente pe față și tomentoase pe dos.

Florile mari, de 5- 6 cm lungime, hermafrodite, campanulate, mirositoare, violet deschis, în interior cu dungi gălbui, dispuse în panicule terminale, erecte, de 20- 30 cm lungime, foarte decorative. Mugurii florali se formează încă de toamna, dar se deschid primăvara înaintea înfrunzirii, în mai. Fructele sunt capsule lemnoase, ovoide de 3- 4 cm lungime, cu numeroase semințe mici, aripate, a căror germinație se păstrează puțin timp.

Lăstărește și drajoneză bine. Are o creștere deosebit de rapidă în tinerețe lăstarii anuali ating și chiar 3 m în lungime. Fiind o specie exotică , suferă în timpul iernii din cauza înghețurilor timpurii . Creșterile nelemnificte îngheață, dar se reface datorită capacității de lăstărire. Este nativa in China, Laos si Vietnam, si foarte cultivata in alte parti din Asia de Est, mai ales in Japonia si Koreea

Paulownia tomentosa (detaliu de floare)

Inflorescență și fructe de Paulownia tomentosa

Frunze și fructe tinere de Palownia Tomentosa

În cultură se întâlnesc numeroase specii care se deosebesc prin mărimea frunzelor, forma coroanei și înălțimea plantei : Cuprinde circa 20 – 23 specii (în funcție de autor), între care :

Paulownia australis

Paulownia catalpifolia

Paulownia coreana

Paulownia duclouxii

Paulownia elongata

Paulownia fargesii

Paulownia fortunei

Paulownia glabrata

Paulownia grandifolia

Paulownia imperialis

Paulownia kawakamii

Paulownia lilacina

Paulownia longifolia

Paulownia meridionalis

Paulownia mikado

Paulownia recurva

Paulownia rehderiana

Paulownia shensiensis

Paulownia silvestrii

Paulownia taiwaniana

Paulownia thyrsoidea

Paulownia tomentosa

Paulownia viscosa

Caracteristicile sale de rezistenta la putrezire și un punct de aprindere foarte mare asigură popularitatea acestui lemn pe piața mondială.

Paulownia crește extrem de repede; pana la 6 m pe an atunci când este tanăr. Unele specii de Paulownia de plantație pot fi recoltate pentru a face cherestea în mai puțin de cinci ani. Odată ce copacii sunt recoltați, se regenereaza din rădăcinile existente, ceea ce le obține numele de “copaci Phoenix.” Paulownia are capacitatea de a recupera relativ repede loturile de teren afectate ecologic și chiar deteriorate. Recent, Paulownia a primit o mare atentie pentru proprietățile sale benefice pentru mediu și a fost prezentat ca o posibilă soluție la problema defrișărilor la nivel mondial, problemă ce se află în centrul dezbaterii privind schimbările climatice.

Acesta este folosit ca un copac de reîmpădurire în mai multe țări, printre care Australia, Germania, China, SUA și Panama. Proiecte de reîmpădurire, utilizând specii de Paulownia sunt conduse de organizații, cum ar fi EcoTech Timber, Inc, ECO2 Forests Inc, Robinia Invest, Eco Sustainable Systems, Silva Tree and Kiri Park Projects impulsionate de creșterea rapidă a Paulowniei și beneficiile suplimentare asupra mediului.

Paulownia este rezistentă la contorsionare (crete drept), este rezistentă la cotracție (nu se despică) și, în general, rezistentă la deformări. Are un lemn frumos, curat și neted. Nu are noduri.

Proprietățile sale de granulație fină fac din Paulownia un copac cu lemn excepțional de potrivit pentru bărci, instrumente muzicale, cutii pentru instrumente muzicale, mobilier de uz casnic, precum și placaj, prefabricate, semifabricate și panouri interne de construcție.

Paulownia este, de asemenea, cunoscută ca o sursă durabilă de bio-combustibil, un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale.

Copacul natural se regenerează din lăstarii crescuti din radacină, caștigând pe merit apelativul de copacul păsării Pheonix. Aceasta înseamnă că se pot recolta între minim 3 și maxim 5 rotații de creștere a lemnului, fără a fi nevoie de replantare.

Frunzele sale au o creștere rapidă și au o capacitate imensă de absorbție de bioxid de carbon.

Lemnul de Paulownia tomentosa, cunoscut și folosit încă din antichitate, este de culoare galben-albicios spre roșu fad, granulat, drept, strălucind după procesare, fără miros. Lemnul se prelucrează ușor, iar produsele realizate nu crapă, nu se rup și nu se deformează, permeabilitatea pentru apă este mai mică decât la alte specii. Referitor la rezistența la putreziciune, în baza observaiilor din scrierile străvechi, s-a dovedit a fi foarte mare.

Datorită proprietăților acustice bune, lemnul a fost folosit în China la realizarea instrumentelor muzicale tradiționale, având o bună rezonanță. Lemnul de Paulownia nu se folosește pentru elementele care sunt supuse unor tensiuni. Lemnul este bun pentru confecționarea de uși, ferestre, pereți despărțitori, tavane și poduri interioare, pentru că nu se curbează în timp. Este folosit, de asemenea, la fabricarea furnirului.

Lemnul de Paulownia se folosește din ce în ce mai mult la construcția de avioane, vapoare, planoare, deoarece este ușor, rezistent la putrezire, nu se încovoaie și nu crapă. Se utilizează în fabricarea jucăriilor. Este un lemn foarte bun pentru hârtie. Populația din China, Japonia și din țările din S-E Asiei, au o îndelungată tradiie în confecționarea de vaze, statuete de Budha, pești din lemn și diverse cutii.

Paulownia tomentosa este, de asemenea, plantă medicinală folosită datorită substanțelor chimice pe care la conține. Medicamente preparate din frunze, fructe și lemn de Paulownia, au efecte în bronșite, reducerea tusei și flegmei. Ele se prepară sub formă de tablete și soluții injectabile. Xilemul de Paulownia conține paulovnina (C20H18O7CH3OH).

Frunzele de Paulownia conțin acid ursolic (C30H48O3) și este folosit în medicina tradițională, datorită componentelor responsabile de efectele terapeutice. Studii actuale cu privire la conținutul de acid ursolic din frunzele speciei Paulownia confirmă efectele terapeutice, cum ar fi: anti microbian, antiviral, hepatoprotector, antiinflamator, pentru tratamentul tumorilor și ulcerului. De asemenea, este un bun stimulator pentru regenerarea părului, se spune că determină creșterea părului și înnegrește părul albit.. Specia este folosită și pentru tratarea iritaiilor pielii și în cosmetică.

Experimente farmacologice au arătat că extractele de fructe de Paulownia pot ușura tusea și astmul și reduce presiunea sanguină.

Frunzele și florile de Paulownia constituie un furaj bun pentru porci, oi și iepuri. Ele conțin grăsimi, zahăr și proteine. Conținutul de azot din frunze, poate fi comparat cu cel al leguminoaselor.

Sursa durabilă de bio-combustibil, reprezintă un pas decisiv spre rezolvarea crizei energetice mondiale. Crește și se recoltează ca orice copac, putând deveni lemn de foc și brichete.

I.3. Relațiile Paulowniei cu factorii de mediu

I.3.1. Temperatura. Din punct de vedere al climei, Paulownia preferă un climat temperat cald; diferite surse citează o rezistență diferită la frig, astfel se menționează că Paulownia Tomentosa poate tolera temperaturi reci în timpul iernii între – 4 0C sau chiar de -20 0C Mai important ar fi că rezistența la temperaturi scăzute crește atunci când arborele se află într-o stare dormindă; rezistența crește, de asemenea, odată cu înaintarea în vârstă a arborelui, sunt astfel periculoase înghețurile care apar înainte de lignificarea arborilor.

Expunerea la temperaturi scăzute (sub 0 grade Celsius) rămâne periculoasă, astfel pentru puieți și arborii foarte tineri, aceasta reprezentând un important factor de risc pentru plantațiile de Paulownia.

Media anuala a temepraturii se dovedește a fi un criteriu important pentru estimarea șanselor de dezvoltare fără riscuri a arborelui Paulownia Tomentosa . Gerurile și înghețurile timpurii pot distruge puieții tineri de un an pînă la nivelul solului.

Adaptările termice ale plantelor au determinat și răspîndirea lor în anumite zone climatice. Din acest punct de vedere , plantele lemnoase ornamentale se pot grupa astfel:

specii megaterme (termofile) , adaptate la condiții de mediu cu temperaturi ridicate , peste 20 0C . Pentru aceste plante scăderea temperaturii sub 100C pe timpul perioadei de vegetație active este dăunătoare.( Cryptomeria japonica, Cercis siliqastrum , Magnolia kobus, Hibiscus syriacus , Paulownia tomentosa).

specii microterme(cu cerințe mijlocii):Quercus petrea , Abies alba, Picea abies, Pinus mugo, Spiraea vanhouttei, Betula pendula, Populus simonii.

specii mezoterme , grupă din care fac parte arborii cu frunze caduce din climatul tenmperat: Robinia pseudacacia, Castanea sativa, Quercus pedunculiflora, Fraxinus excelsior, Tilia tomentosa.

Îngheturile aspre de primavara pot distruge lastarii aflati în crestere sau pot deteriora

ramurile arborilor, afectând cresterea si forma acestora.

Pentru a obtine o înaltime si un diametru optim este necesara o temperatura medie zilnica de aproximativ 24-29°C. Rezistenta la frig a arborelui Paulownia variaza, specia oferita de Paulownia Europa fiind capabila sa suporte temperaturi de pâna la -30°C ,temperatura sub care se opreste din crestere fiind de -20°

I.3.2. Lumina, variația luminii pe glob nu este așa de mare ca și a temperaturii sau a apei. Importanța radiației luminoase ca factor de mediu constă în aceea că ea reperezintă radiația fotosintetic activă, adică energia folosită de plante în proporție de 80 – 90 %, pentru producerea materiei organice. Prin variațiile sale diurne și sezoniere, lumina influențează profund ritmurile biologice ale plantelor(alternarea perioadelor de fotosinteză cu cele de repaus, înflorirea,formarea semințelor, repausul vegetatativ). Toate speciile sunt exigente față de o anumită cantitate și calitate a luminii. După cerințele față de intensitatea luminii, plantele lemnoase ornamentale se grupează astfel:

– specii exigente față de lumină(heliofile): Platanus orientalis Ginkgo biloba, Larix decidua, Eleagnus sp., Sophora japonica ,Hibiscus syriacus, Cytisus sp.,Liriodendron tulipifera, Paulownia tomentosa.

– specii iubitoare de semiumbră(heliosciadofile): Thujopsis dolobrata, Acer palmatum, Ilex aquifolium, Berberis juliane, Picea abies, Pseudotsuga sp, Acer campestre.

– specii care suportă umbra :Aesculus hippocastanum, Cornus sanguinea, Chamaecyparis lawsoniana, Abies alba , Abies normaniana,Taxus baccata, Fagus sylvatica, Cornus sanguinea, Buxus sempervirens.

Cunoașterea pretențiilor plantelor lemnoase ornamentale față de lumină este extrem de important de la înmulțire până la asocierea lor cu alte specii și stabilirea modului de dispunere a lor în spațiile verzi.

Paulownia tomentosa are temperament de lumină , vegetează activ în locuri expuse la soare.

I.3.3 Apa

Întreaga activitate biologică a organismelor vegetale este condiționată de prezența apei.

Regimul de umiditate este cel mai diversificat dintre toți factorii climatici, atât prin formele variate prin care intervine în viața plantelor, cât și prin marea sa mobilitate și prin distribuția foarte inegală pe glob. Sursa principală de apă a plantelor o reprezintă precipitațiile, la care se mai adaugă în unele situații și apa freatică de suprafață .

Umiditatea atmosferică, intervenind în procesul de transpirație joacă de asemenea un rol important în viața plantelor, în corelație cu temperatura aerului. Vaporii de apă din atmosferă și fenomenele specifice pe care le generează în raport cu starea de saturație și temperatura produc umezirea frunzelor, ramurilor,tulpinilor ,diminuează transpirați și aduc un plus de precipitații în sol. După cerințele față de apă, plantele lemnoase ornamentale se clasifică astfel:

– specii hidrofile , care pot trăi în medii terestre saturate cu apă (Paulownia tomentosa, Alnus glutinosa, Frasinus excelsior,Populus nigra, Salix alba, Taxodium distichum)

– specii mezofile cu cerințe mijlocii față de apă ( Fagus sp., Abies alba, Chamaecyparis lawsoniana, Picea sp., Larix decidua, Tsuga canadiensis, Liriodendron tulipifera.)

– specii xerofile, cu cerinșe mici fașă de apă (Pinus silvestris, Pinus nigra, Robinia pseudoacacia, Quercus pubescens, Hippophae rhamnoides). .

Pentru a asigura creșterea maximă, irigarea Paulowniei poate fi necesară pe întreaga durata a ciclului de dezvoltare.

Plantațiile trebuie sa fie bine drenate, deoarece paulownia nu tolerează solurile inundate. Arborii se defoliaza și pot chiar muri dupa ce terenul a fost inundat pentru o perioadă scurta de 3-5 zile. De aceea, locurile în care nivelul apei freatice este la mai putin de 1,5 m de suprafata nu sunt adecvate pentru paulownia.

I.3.4. Aerul

Dintre componenții aerului , bioxidul de carbon și oxigenul sunt factori ecologici direct implicați în procesele de fotosinteză și respirație. Având în general un bilanț echilibrat în atmosferă, cu unele variații locale în regiunile industriale, acești factori nu sunt limitativi pentru plante în nici o zonă a globului.

Dacă deocamdată modificările în bilanțul oxigenului și al bioxidului de carbon nu constituie o problemă ecologică pentru vegetație, ele afectând doar omul și animalele, în schimb noxele prezente în atmosferă, ca urmare a poluării, pot deveni factori limitativi pentru cultura unor specii de arbori și arbuști ornamentali. Paulownia necesită locuri adapostite deoarece vânturile persistente și puternice pot cauza îndoirea permanenta a trunchiurilor copacilor, facându-le neutilizabile drept bușteni de gater. Vânturile puternice pot dauna si chiar rupe arborii crescuti. Butasii tineri au frunze foarte mari care sunt mai sensibile la daunele provocate de înghet, v ânt sau grindina.

Paulownia este rezistentă la fum și gaze, dar nu este rezistent fașă de bioxidul de sulf, față de fluor și față de plumb.

I.3.5. Solul și reacția soluției solului(pH-ul)

Solul, component principal al mediului de viață a plantelor lemnoase ornamentale, în același timp suport de fixare pentru acestea, determină aspecte foarte variate ale relațiilor ecologice, generate de marea sa diversitate. Complexul nutritiv al solului pune la dispoziția plantelor macroelementele (N, P,K, S, Ca, Mg, Fe) și microelemente (Zn, Cu, Mn, Mo,Co, B, Cl ) necesare nutriției plantelor, pe care acestea le absorb selectiv, sub formă ionică.

Cantitatea de humus și elementele minerale stabilesc valoare fertilității solului. Din punct de vedere al cerințelor față de gradul de fertilitate al solului, speciile lemnoase se clasifică astfel – specii cu cerinșe mari:Catalpa bignoinoides, Frasinus excelsior, Acer sp.,Paulownia tomentosa, Campsis radicans ,Taxus baccata, Juglans nigra

– specii cu cerințe moderate: Abies sp, Larix decidua, Aesculus hipocastanum, Forsythia sp., Chamaecyparis lawsoniana, Magnolia sp., Thuja sp.

– specii cu cerințe mici: Ailanthus altisima, Betula pendula, Castanea sativa, Sorbus aucuparia, Robinia pseudoacacia, Caragana sp., Cytisus sp., Sorbus aucuparia.

Soluția solului( apa împreună cu substanțele minerale și organice și gazele dizolvate în ea) se află în permanent schimb de ioni cu rădăcinile plantelor și cu sursele de elemente nutritive a solului( minerale, sărurile,materia organică proaspătă, humusul).

Reacția soluției solului(concentrația ionilor de hidrogen, sau pH) influențează dinamica elementelor nutritive accesibile, de aceea are o mare importanță în nutriția plantelor. Valorile extreme ale pH-ului determină aciditatea sau alcalinitatea solului.

Din punct de vedere al sensibilității față de aciditatea solului, speciile lemnoase ornamentale ornamentale se grupează astfel:

– specii puternic acidofile : Erica sp., Calluna vulgaris, Rhododendron sp., Vaccinium mzrtillus

– specii acidofile : Pinus mugo, , P. sylvestris, Betula verucosa, Populus sp. Chamaecyparis lawsoniana.

– specii moderat acidofile : Juniperus communis, Larix decidua, Salix alba, Fagus silvatica, Abies alba

Paulownia tolerează o gamă largă de tipuri de sol, dar cu toate acestea solurile adânci și fertile sunt necesare pentru o creștere optimă. Sunt de preferat solurile argiloase nisipoase afânate sau cele argiloase. Solul sărat și apa în exces pot de asemenea afecta cresterea.

CAPITOLUL II

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PAULOWNIEI

TOMENTOSA

2.1. Metode de înmulțire

Înmulțirea speciilor se face în principal prin semințe, iar a cultivarurilor se face prin butași de rădăcină, altoire.

2.1.1. prin semințe : Paulownia, de obicei, începe să producă semințe , după 8- 10 ani.  În condiții favorabile un arbore mare, poate produce mai mul 20 de milioane de semințe într-un an.

-În general, timpul optim pentru colectarea semințelor este de la începutul lunii septembrie.  Se adună fructele, înainte să se deschidă. Capsulele trebuie să fie predominant maro. Lucrarea de extragere a semințelor se finalizează prin condiționarea acestora și se execută când semințele sunt uscate. Se practică procesul de vânturare și selectare cu site sau gravimetric . Semințele se depozitează în încăperi aerisite cu aer uscat, la o temperatură de 0 ° la 5 ° C pentru longevitate maximă. Acestea pot fi stocate uscate în containere închise sau stratificate , cu nisip și turbă.  Ambele metode permit stocarea semințelor timp de pînă la 4 ani dar cu riscul pierderii capacității germinative. Cele mai bune rezultate se obțin cu semințe semănate în primăvara următoare recoltării sau la maxim doi ani de la recoltare.

– Majoritatea speciilor lemnoase se seamănă direct în terenul pepinierei Paulownia se recomandă să se semene pe straturi , în paturi nutritive, în sere sau răsadnițe.

Semințele de Paulownia au nevoie de multă lumină pentru a putea germina (germinația este aproape inexistentă la întuneric); în situația expunerii la lumină, perioada de germinație este de aprox. 20 zile și ajung la germinație un procent de 90% din semințe. În lipsa luminii, procesele metabolice nu se activează și creșterea embrionului va fi blocată.

Semănarea pe straturi(teren modelat ) este frecvent folosită în pepinierele dendrologice. Astfel se seamănă:

speciile care necesită un pat germinativ mai fin sau ameliorat cu nisip, turbă, pămînt de frunze(semințe mici cu putere de străbatere mică).

specii care necesită îngrijiri deosebite( udări frecvente, mulcire, umbrire,protecție peste iarnă).

Specii la care se produc cantități mici de puieți.

Straturile se amenajază de regulă în apropierea răsadnișelor și serelor ,pe un teren foarte bine pregătit( arătură din toamnă, îngrăsare cu gunoi de grajd bine descompus 1,5- 2 to/ar ,discuire, eventual frezare.). modelarea în straturi se face manual sau mecanizat, straturile au lățimea de 1,2 m și lungimea în funcție de cea a parcelei. Semănarea se poate face:

în rînduri longitudinale (când avem cantități mai mari de semințe și întreținerea se face mecanizat).

în rânduri transversale (cantități mai mici de sămâmță și ăntreținere manuală)

prin împrăștiere cum este cazul Paulowniei.

Semănarea în paturi nutritive. Acest sistem de cultură foarte intensivă, inițiat de forestieri se practică în scopul obținerii unui procent mare de răsărire, al creșterii randamentului la unitatea de suprafață și al scurtării perioadei de producere. Paturile de cultură se realizează prin încastrarea în șanțuri rectangulare (lățimea de 1,20, adîncimea de 0,25 -0,30) a unor amestecuri fertile în componența cărora pot inta litiera de ace de rășinoase, pîmântul de frunze de foioase( fag, tei), turbă, nisip de râu, în diferite combinații și proporții, dezinfectate, cu sau fără adaus de îmngrășeminte la pregătire. Dezinfecția substratului este prima măsură de protecție fitosanitară a semănăturilor.

Dezinfecția solului sau a substratului se poate face cu abur de 70 – 90 0C, sau se face o dezinfecție chimică cu unul din produsele( dazomet(basamid), bromură de metil, ditrapex). Paturile se pot constitui și la suprafața solului, asemănător unor răsadnițe dar fără geamuri.În scopul devansării epocii de semănat , paturile se pot amenaja în solarii.

Semănarea în răsadnițe și sere . Semănarea în spații protejate, acolo unde le avem, are avantajul asigurării unui randament mai bun la răsărire datorită posibilității de menținere cât mai aproape de optim a factorilor de mediu și ne permite de asemenea să semănăm specii cu pretenții termice mari în perioada de răsărirecum este Paulownia

Executarea semănăturilor

Se umezește patul și apoi se împrăștie semințele – aproximativ 2-3 g(o linguriță) / m2 – cu mâna într-o zi înnorată și fără vânt. Semănatul în paturi nutritive, sere, răsadnițe se poate face fie prin împrăștiere fie pe rînduri folosind diferite mijloace ajutătoare.

Pe straturi la distribuirea semințelor ,se pot folosi aparate simple de semănat, acționate manual.

Indiferent de procedeul de semănat este foarte important ca semințele să realizeze un contact căt mai bun cu solul, la semănăturile din toamnă efectuate în teren , solul se tasează singur în urma precipitațiilor, la semănăturile de primăvară este nevoie de o ușoară tasare manuală.

Îngrijirea semănăturilor efectuate în paturi nutritive și pe straturi

Supravegherea atentă a tuturor factorilor de mediu condiționează reușita semănăturilor în acest sistem de cultură. Se fac udări frecvente cu cantități mici de apă, eventual prin aspersie sub forma unei ploi fine sau ceață artificială. Fertilizările se fac cu îngrășăminte lichide, de asemenea combaterea bolilor și dăunătorilor, a buruienilor se fac la intervale regulate pentru a nu stânjeni plantele cu nimic. O lucrare foarte importantă de îngrijire a semănăturilor de Paulownia este umbrirea acestora, prin montarea unor umbrare cu înălțime de 2-2,5 m acoperite cu plasă sintetică de culoare verde, fie cu panouri sau jaluzele din șipci , nuiele, stuf sau trestie ,sau cu plasă de sârmă peste care se așează răsfirat iarbă cosită.

Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere și răsadnițe

Implică reglarea temperaturii a luminii și călirea pentru acomodarea plantelor la condițiile mediului exterior. Menținerea unui mediu umed în timpul germinării și dezvoltării răsadurilor inițiale este foarte importantă.  Micromediul din jurul semințelor este critic. Deshidratarea, chiar pentru perioade scurte, poate fi fatală în timpul dezvoltarii rădăcinilor. Rădăcinile în curs de dezvoltare se pot usca, chiar și în perioada între irigatii, cu temperaturi ridicate și umiditate relativ scăzută.

Controlul adecvat al densitații puieților este critică pentru producerea de material săditor viguros, este necesară în culturile prea dese când nu s-a respectat norma de sîmânță la unitatea de suprafață sau când nu s-a semănat uniform.  Se așteaptă până când plantele ajung la înălțimea medie de 6 cm și apoi se face prima rărire prin smulgere sau tăiere cu foarfeca,   amânarea, duce la subțierea plantelor. Rărirea este necesară pentru creșterea unui răsad bun, dar densitatea puieților este specifică tipului de material săditor folosit.

 La primele răriri, se lasă aproximativ 100 de plante / m2.  Atunci când plantele au înălțimea de 30 cm, rărirea se face pentru a doua oară lăsând 20 până la 50 de puieți / m2.  Ele în mod normal pot fi păstrate la această densitate, dacă se produc butași sau stocuri de rădăcină pentru plantarea în anul următor

2.1.2. prin butași de rădăcină .Butășirea este o metodă de înmulțire mult întrebuințată în pepiniere la numeroase specii de arbuști și de arbori, care au capacitatea naturală de a forma noi indivizi, pornind de la porțiuni de plantă puse în condiții de înrădăcinare și care în condițiile de la noi nu formează semințe.

Butașii pot fi porțiuni de ramuri, lăstari , sau fragmente de rădăcini. Prin butași de rădăcină se pot înmulții speciile care au muguri pe rădăcini și drajonează cum este și cazul Paulowniei tomentosa. În cazul butașilor de rădăcină , noile rădăcini care apar își au originea în periciclu și uneori în celulele meristematice situate în endoderm. Formarea de noi muguri pe butașii de rădăcină rezultă din diferențierea unor țesuturi localizate fie în cambiu, fie în periciclu sau în zona corticală externă urmată de evoluția acestora în meristeme mugurale.(Ana Felicia Iliescu ,2008).

Butașii de rădăcină se recoltează de regulă când plantele sunt în repaus(toamna, sau la începutul iernii, sau primăvara devreme înainte ca plantele să pornească în vegetație) scoțând planta mamă( deplantând-o) și astfel recoltând butași – fragmente de rădăcină groase de 7-11 mm și lungi astfel încât să conțină 3-4 muguri( aproximativ 3cm).

Recoltarea butașilor se mai poate face și fără să deplantăm, numai dezgropând parțial sistemul radicular superficial al plantelor și astfel recoltând butașii. În cazul butășirii un factor extrem de important este menținerea polarității la plantare în substratul de înrădăcinare, de aceea la confecționarea butașilor polul apical trebuie marcat.

Înrădăcinarea butașilor se poate face în:

teren deschis – la acele specii la care înrădăcinarea are loc chiar în condiții naturale( spirea, salix, populus).

paturi de înrădăcinare , încastrate în șanțuri de1,20m lățime și de 0,25- 0,3 m adâncime sau în tocuri din lemn asemănătoare răsadnițelor. Substratul de înrădăcinare din aceste paturi poate fi nisip, pământ de frunze, turbă, sau amestecate între ele în anumite proporții în funcție de specia pe care o folosim pentru înrădăcinare. Pentru înrădăcinare, butașii trebuie să beneficieze de umiditate constantă, de temperatură optimă și lumină corespunzătoare.

– în sere, solarii și răsadnițe unde factorii de mediu pot fi dirijați mult mai bine și rezultatele obținute sunt net superioare celor în paturi nutritive și în teren deschis. Ciclul de cultură la înmulțirea prin butași în sere poate fi de 1 sau 2 ani. La înmulțirea prin butași se pot folosi substanțe stimulatoare de înrădăcinare fie în scopul extinderii perioadei de butășire în afara epocilor optime sau favorabile pentru fiecare plantă, fie pentru stimularea speciilor care emit mai greu rădăcini sau emit în timp mai îndelungat și cu procente mai mici de reușită. Substanțele stimulatoare acționează atât asupra duratei de înrădăcinare cât și asupra calității înrădăcinării (lungimea, numărul de rădăcini pe butaș).( Florin Stanică și colab.2002)

Substanțele cele mai folosite sunt:

– acidul indolil acetic(A.I.A., heteroauxina)

– acidul indolil butiric ( A.I.B.)

– acidul naftil acetic (A.N.A.)

Butașii din rădăcini de Paulownia se manipulează foarte atent fiind fragili, deshidratându-se și deteriorându-se foarte ușor. Butașii recoltați din toamnă, dacă nu dispunem de sere și înrădăcinarea se face în răsadnițe, solarii sau câmp, se păstrează legați în mănunchiuri de 10-20-50, stratificați în nisip, turbă sau înveliți în mușchi,la rece și în mediu umed, la temperaturi de 2-5° C.

Pe parcursul păstrării se va verifica umiditatea și temperatura pentru a depista orice boală care s-a instalat și pentru a putea interveni cu tratamentele necesare stopării acesteia, Pentru prevenirea apariției unor putregaiuri se pot face tratamente înainte de depozitare cu fungicide specifice.

Paulownia tomentosa la ghivece

II.1.3 Înmulțirea în vitro – Această metodă permite cultivarea în condiții aseptice,pe medii nutritive favorabile, a țesuturilor vegetale, de tipul meristemelor ,detașate în special din zonele de creștere ale plantelor , Tehnicile actuale permit obținerea de noi plante , pornind de la o singură celulă.

Materialul biologic obținut prin metoda în vitro prezintă o serie de avantje cum ar fi :vigurozitate, potențial biologic ridicat, rezistență la boli și dăunători și în majoritatea cazurilor este liber de viroze. Aplicarea metodei de înmulțire în vitro oferă posibilitatea de obținere, în scurt timp, a unui număr foarte mare de descendenți.În felul acesta se poate răspândi foarte repede în cultură soiurile, hibrizii sau varietățiile noi obținute de către amelioratori.( Zaharia ,D.,Dumitraș A.,2003)

II.2. Tehnologia de cultură a Paulowniei

Puieții obținuți în sectorul de înmulțire care cuprind secții pentru semănat,butășit, altoiri, marcote, drajoni, nu pot fi plantați direct în spațiile verzi, deoarece în acest stadiu de dezvoltare nu au calități decorative. Aceste plante tinere trebuie să parcurgă o perioadă de formare în pepinieră de 2 – 4- 7- ani (în funcție de specie), timp în care se aplică lucrări speciale pentru a stimula dezvoltarea sistemului radicular și a părții aeriene.astfel un puiet trece prin 1 – 3 câmpuri La sfârșitul acestei perioade de formare se obține material standard, adică plante care întrunesc minimul acceptat al efectului vizual pentru spațiile verzi. Unele pepiniere preiau materialul standard și îl mai formează încă minim 4 ani pentru a obține material săditor de talie mare (adică de vârstă mare, nefiind vorba aici de înălțimea plantei la vârsta adultă).

Producerea materialului săditor dendrologic se poate face după două metode tehnologice: în terenul pepinierei sau în containere.

. Formarea materialului săditor în teren cuprinde mai multe etape: plantarea puieților, formarea sistemului radicular, formarea părții aeriene și scoaterea puieților din teren.

Plantarea puieților de Paulownia

În secția de formare materialul săditor tânăr ajunge cu pământ pe rădăcini , butașii fiind trecuți după înrădăcinare în ghiveve sau plăci alveolare, sau cu rădăcini nude cei obținuți prin sămânță.

Numai speciile de foioase cu frunze căzătoare se livrează secției de formare cu rădăcinile nude, celelalte (conifere, speciile de foioase cu frunze persistente, toate varietățile și culturile obținute prin altoire), fiind întotdeauna cu pământ pe rădăcini. La sosirea în secția de formare, puieții cu rădăcinile nude se stratifică imediat până în momentul plantării, pentru a evita deshidratarea rădăcinilor și riscul pierderii plantelor. Plantele livrate în ghivece sau cu pămînt pe rădăcină se depozitează până la plantare în șoproane umbrite unde sunt posibilități de udare .Se recomandă ca în momentul aducerii plantelor terenul să fie deja pregătit pentru a nu fi nevoiți să păstrîm un timp prea îndelungat plantele în detrimentul lor.

Pregătirea terenului este o lucrare foarte importantă la înființarea unui cîmp. Lucrările de pregătire a terenului constă în fertilizarea de bază cu îngrășăminte organice descompuse sau semidescompuse(gunoi de grajd) 50- 60 to/ha, completate cu îngrășăminte chimice complexe, cu fosfor și potasiu (300 – 400 kg/ha ).Administrarea acestora se face înainte de arătura adîncă și pe baza analizelor de laborator ce stabilesc exact conținutul solului în macroelemente. Arătura se face cu tractorul cu plug purtat, la adâncime de 25 – 30 cm . Momentul executării este de regulă toamna, iar peste toamnă solul rămâne în brazdă crudă

Primăvara se execută celelalte lucrări de mărunțire cum ar fi: grăparea, discuirea, lucrarea cu freza. Înainte de plantare se marchează terenul conform distanțelor de plantare.

Distanțele de plantare (repicare) sunt variabile în funcție de mai mulți factori:

– rapiditatea de creștere. Pentru speciile rapid crescătaoare se execută o singură repicare (Tilia, Forsythia, Aesculus), iar pentru cele încet crescătoare se execută și o a doua repicare la distanțe de 1m între rânduri și 0,4 – 0,6 m pe rînd./

– durata de menținere în pepinieră – între 2 ani și 4 ani ani;

– formarea cu sau fără pământ pe rădăcini – distanțe mai mari la plantele care vor fi scoase cu balot de pământ pe rădăcini;

– modul de întreținere a culturilor – la întreținerea mecanizată distanța între rândurile de plante crește pentru ca utilajele să poată intra.Sunt situații când Paulownia se formează în câmpuri la distanțe mari de 2/ 2 m , aceste exemplare sunt destinate amenajărilor speciale (expoziții sau completării unor goluri în spațiile verzi)

Epoca de plantare. Pentru toate speciile lemnoase ornamentale perioada optimă pentru plantări este primăvara. Pentru speciile de foioase termofile și speciile conifere această perioadă este obligatorie pentru asigurarea prinderii și adaptarea la condițiile de mediu și cele din teren. Speciile autohtone pot fi plantate și toamna, în zonele unde iernile nu sunt grele.

Plantarea se face în rânduri, semimecanizat sau mecanizat. Plantarea semimecanizată presupune deschiderea de șanțuri sau gropi de plantare cu ajutorul mașinilor, urmând ca plantarea să se facă manual. Plantarea mecanizată este folosită în pepinierele mari și foarte mari și necesită mașini speciale de plantare.

Adâncimea de plantare este foarte importantă pentru prinderea și dezvoltarea plantelor. Puieții cu rădăcinile nude se plantează până la nivelul coletului. Plantarea mai sus sau mai jos față de colet determină uscarea sau putrezirea rădăcinilor. Puieții cu pământ pe rădăcini se plantează la nivelul anterior. O plantare mai adâncă aduce probleme la udarea plantelor, din cauza diferențelor de textură între balotul plantei și solul pepinierei, iar plantarea mai sus de nivelul anterior determină uscarea rădăcinilor descoperite și încetinirea creșterii plantelor.

După înfiinșarea câmpului , care totdeauna se face prin plantare, se are în vedere asigurarea următoarelor aspecte :

● terenul să fie curat de buruieni și afânat. Se execută ori de cîte ori este nevoie cultivarea mecanizată între rânduri și prașile manuale pe rînd .Distrugere buruienilor de pe rînd poate fi făcută prin mulcire cu materiale biodegradabile cum ar fi paiele tocate, scoarța de arbori, rumeguș, talaș.

Mulcirea se pote face și cu folie de polietilenă de culoare închisă ce se întinde de regulă pe sol înaintea plantării. Prin folosirea foliei se realizează și o încălzire a solului cu circa 1 – 2oC . Combaterea buruienilor se poate face și prin folosirea erbicidelor , dar această metodă este mai puțin utilizată în pepinierele noastre deoarece nu dispunem de erbicide selective . În pepinierele unde se cultivă mai mult conifere rezultate bune s-au obținut cu Roundap.

● Solul din pepinieră să fie permanent umed ,creșterea și dezvoltarea puiților sunt dependente de existența apei în cantități suficiente la nivelul sistemului radicular. Administrarea apei se poate face prin aspersiune , prin brazde , sau prin picurare. Udarea suplimentară se execută imediat după plantare și ori de câte ori este nevoie pentr ca plantele să se dezvolte bine. Începând cu luna septembrie udările se întrerup pentru a nu afecta negativ lemnificarea lăstarilor.(Ana Felicia Iliescu ,2008)

● Completarea deficitului de macro și microelemente se face prin aplicarea fazială a îngrășămintelor chimice simple sau complexe . Administrarea îngrășămintelor se poate face prin împrăștiere și încorporarea în solul peinierei prin lucrările de întreținere a solului, sau se pot da sub formă diluate în apa de udare.

● Combaterea bolilor și a dăunătorilor este necesară pentru menținerea stării de sănătate a plantelor. Se folosesc produse specifice în cantitățile și dozele recomandate de producător.

Bolile fungice, precum și omizile, melcii și afidele pot afecta plantele foarte tinere de paulownia tomentosa (ca pe majoritatea plantelor tinere).Ciclul de cultură poate fi de 1 sau 2 ani. Plantațile tinere sunt afectate ocazional de putregaiul tip ,,guler” – un putregai brun sau negru pe tulpină chiar deasupra nivelului solului, care poate provoca planta să se prăbușească. Acesta este provocat de udarea exagerată, coroborat cu vremea umedă, și, uneori, de manipulare puiețiloor sau de plantarea prea adâncă.  Antracol sau soluție de sulf amestecată cu mancozeb este de multe ori eficace împotriva putregaiului guler, dar prevenirea este mai eficientă decât vindecarea. Rezultate bune dau măsurile preventive care se recomandă a fi aplicate încă de la alegerea terenului, pregătirea acestuia precum și la alegerea plantelor la înființarea culturilor.

●Protejarea de îngheț a plantelor tinere, termofile. Plantele se mușuroiesc cu pămînt , se apleacă , se fixează și se acoperă cu pământ sau se leagă și se învelesc cu diferite materiale de protecție(folie de polietilenă, rogojini, prelate.). .(Ana Felicia Iliescu ,2008)

Îngrijirile aplicate cu rigurozitate în primii ani după plantare permit arborilor să se acomodeze în noua situație , să- și reia creșterea rădăcinilor . Exemplarele mari plantate cu balot de pământ pe rădăcină , necesită o atentă supraveghere, prinderea nefiind considerată definitivădecît după 2-3 ani, cînd plantele și-au refăcut în întregime sistemul radicular.

Cultură de Paulownia

CAPITOLUL III

PREZENTAREA FACTORILOR DINAMICI CU INFLUENȚE ASUPRA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂTRII PLA NTELOR DE PAULOWNIA

3.1. Condiții climatice

După expoziția lui, judeul Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din vest, încadrându-se în sectorul cu climă continentală moderată. Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui, creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geo-morfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8oC si 9 oC în cea mai mare parte a județului, excepție facând culmile mai înalte ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Simișna – Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 oC si 8oC. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 mm si 800 mm, valori mai mari inregistrându-se in muntii Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș – Agrij și pe valea Someșului.

După raionarea climatică a lui St. M. Stănescu perimetrul de ameliorare se încadrează în ținutul climatic I AB p 2 adică: I- climă continentală, B- climă de câmpie, p-ținutul vestic, 2- districtul central.

După Koppen încadrarea se face în provincia climatică C-F b-k, ce reprezintă un climat temperat, umed, cu ierni blânde, cu precipitații în tot timpul anului, cu temperaturi peste 22˚C în luna cea mai caldă a anului.

Pentru punerea în evidență a particularităților climatului regional în care se încadrează teritoriul unității de studiu, s-a realizat o analiză separată a factorilor climatici principali: regimul termic, regimul pluviometric, regimul eolian.

Regimul termic se caracterizează prin intermediul valorilor medii lunare și anuale, minimale și maximale absolute, durate și temperaturi medii a sezonului de vegetație și a datelor extreme de producere a înghețurilor târzii și timpurii, temperaturile medii pe anotimpuri, ce pot afecta vegetația lemnoasă.

Toate aceste date sunt prezentate sub formă tabelară după cum urmează:

Tabelul nr.2.

Temperaturi medii lunare

După cum se poate observa din tabelul nr. 2 există o distribuție normală a temperaturilor, cu valori minime în luna ianuarie, de -3oC și maxime în luna iulie, cu valoarea de 20,7 oC media anuală fiind de 9,5 oC. Cu o amplitudine termică de 23,7 oC.

Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în data de 29 iulie 1936 la Stația Meteorologică Zalău, cu o valoare de + 39.5oC iar temperatura minimă absolută trimestrială la aceeași stație meteorologică a fost de – 29 oC în data de 24 ianuarie 1942.

Temperaturile medii pe anotimpuri sunt prezentate în tabelul nr. 3

Tabelul nr. 3

Temperaturile medii pe anotimpuri

Temperatura medie, în perioada de vegetație este 13,7 0C, iar data aproximativă a primului îngheț este 10 –15 octombrie, iar ultimul îngheț se înregistrează în perioada de 20 -25 aprilie. Durata medie a intervalului fără îngheț este de 189 de zile, și a celor cu îngheț de 70 -100 de zile.

În urma analizării acestor date se poate observa în primul rând că trebuie aleși arborii care să reziste înghețurilor timpurii și târzii, în schimb temperaturile maxime și minime se încadrează în valorile normale, ce nu pot provoca arsuri la frunze și gelivuri la trunchi, în cazul acesta există o mare varietate de specii ce pot fi alese pentru alcătuirea perdelelor forestiere, temperatura ne fiind un factor care să limiteze numărul acestora.

Regimul eolian se caracterizează prin vânturi destul de echilibrate cu o viteză sub 11m/s neexistând pericolul producerii doborârilor de vânt. Vântul dominant în această zonă este cel din SV, cu acțiune continuă tot timpul anului, dar cu o intensitate moderată. Frecvența și viteza medie a vânturilor sunt redate în tabelul nr.4.

Tabelul nr.4.

Frecvența (%) și viteza medie (m/s) pe puncte cardinale

Viteza medie mai mare a vânturilor, se înregistrează de la SV, iar frecvența medie mai mare de la N și NE, tăria vânturilor pe scara Beaufort este de 3,00 anual , aspecte foarte importante , care trebuie analizate, în perspectiva modului de amplasare a plantației de Paulownia. Precipitațiile medii anuale, ce au fost înregistrate (pe 10 ani), sunt cuprinse între valorile de 635 – 650 mm, iar pe anotimpuri această medie este reprezentată în tabelul nr. 5.

Tabelul nr.5.

Precipitații medii pe anotimpuri

În luna iunie se înregistrează 68 mm, iar în luna ianuarie 47 mm, o distribuție a acestor valori medii, de precipitații, înregistrate pe fiecare lună, sunt reprezentate în tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6.

Precipitații medii lunare

Se înregistrează un maxim de precipitații în luna iulie și un minim în luna ianuarie. Durata medie a zilelor cu zăpadă este de 30 – 40 de zile, aceasta fiind relativ mică și se datorează volumului redus de precipitații. Umiditatea relativă a aerului este foarte importantă, în cazul secetei atmosferice, valoarea ei influențând regimul evapotranspirației. În zona perimetrului studiat umiditatea relativă a aerului este prezentată în tabelul nr. 7.

Tabelul. nr.7

Umiditatea relativă a aerului( %)

În urma analizei diagramei climatice se obsearvă un excedent de umiditate în lunile de iarnă și toamnă, dar cu un mare deficit în lunile de vară ce provoacă seceta , prin urmare există un dezechilibru major între precipitații și evapotranspirația potențială ce trebuie reglat prin lucrări de ameliorare . Totodată datorită duratei mici a zilelor cu zăpadă pe timpul iernii nu se face o aprovizionare suficientă cu apă necesară rădăcinilor, atfel că dezechilibrul este și mai dăunător.

Pentru determinarea bonității climei s-a calculat indicele de ariditate Martonne, cu formula:

Ir = 12 p / t+10, rezultatele fiind prezente în tabelul nr.9.

Tabelul nr. 9

Indicele de ariditate

Conform calculelor indicelui de ariditate se pot observa valori foarte mici, mai ales în lunile de vară, ceea ce arată că apariția secetei este favorizată de temperaturile mari și lipsa precipitațiilor pentru echilibrarea deficitului hidric.

Toate datele prezentate în condițiile climatice ale zonei studiate ne indică oportună instalarea plantației de Paulownia.

3.2. Elemente hidrografice și hidrologice

Regiunea studiată este situată în bazinul de jos al râului Someș. Emisarul principal al pâraielor sunt precipitațiile scăzute de-a lungul anului , făcând legătura cu condițiile climatice prezentate în capitolul anterior se poate observa că, debitul nu este constant , majoritatea pâraielor seacă în timpul secetos. În general rețeaua hidrografică este săracă din punct de vedere al debitului.

Un factor important în apariția deficitului hidrologic este lipsa stabilității din zonă, datorat faptul că, neexistând un calm climatic, precipitațiile sunt sărace și nu pot asigura necesarul de apă zonei agricole.

3.3 Condiții pedologice

În regiunea studiată se întâlnesc soluri mijlociu profunde și profunde, fără schelet cu un conținut mediocru de substanțe nutritive, organice și anorganice. Predomină solurile din clasa argiluvisoluri de tipul brun argiloiluvial, subtipul tipic și molic, brun luvic subtipul tipic și pseudogleizat și aluvisolul albic, subtipul tipic și pseudogleizat, iar din clasa cambisoluri ,tipul bruneumezobazic, subtipul pseudogleizat.

În perimetrul studiat se întâlnesc următoarele tipuri de sol: brun argiloiluvial,subtipul tipic și brun luvic, subtipul tipic. Solurile brune argiloiluviale au fost cercetate pentru prima dată și separat ca tip genetic, de pedologul german Ronan. Aceste soluri au fost considerate pentru Europa centrală caracteristice, cercetările ulterioare au arătat că acest tip de sol apare și în alte țări . În țara noastră pe hărțile pedologice întocmite de Gheorghe Munteanu Murgoci, solul brun nu apărea, dar apăreau solurile podzolice. Cercetările ulterioare au arătat de fapt că în zona respectivă apare un complex de soluri, de tip sol brun, brun albic.

Denumirea a înregistrat unele fluctuații și anume: popovăț brune de pădure , pe harta din 1964- so1uri silvestre brune, Chiriță 1966- 1967- so1uri brune argiloiluviale. În clasificarea din 1973 -1976 s-a folosit denumirea de sol brun argilic, iar în 1979 s-a revenit la denumirea de sol brun argiloiluvial, întrucât denumirea de sol brun argilic ar putea creea confuzii.Ca și răspândire acestea sunt localizate în podișul Transilvaniei, podișul Getic, piemonturile vestice, câmpia de vest și nord-vest a țării, Dobrogea de Nord precum și în zona subcarpatică a țării. Condițiile de formare se datoreză unei clime cu temperaturi medii de 7,6 -10,4 0C, și precipitații de 600 -1000 mm.

Vegetația specifică este de tip ierbos fiind reprezentată de specii ca :Allium sp.,Mercurialis perenis, Pulmonaria sp., în zonele ocupate cu pajiști, speciile predominante sunt gramineele.

Roca de solidificare este reprezentată prin luturi, depozite loessoide, argile,marne argiloase, nisip, gresii, depuneri de aluviuni, iar aceste materiale pot prezenta sau nu carbonați. Relieful specific este de câmpie, cu altitudine de 120 -200 m, puțin fragmentat cu forme dintre cele mai variate.

Apa freatică este la mare adâncime neinfluențând formarea acestui tip de sol. Profilul solului este alcătuit din următoarele orizonturi:

– Ao cu următoarele caracteristici:15 -40 cm grosime, culoarea brun cenușie închisă sau brună în stare umedă, cu stuctură grăunțoasă, mică sau medie;

– AB-10-20 cm grosime, culoare brun cenușie sau brună, cu structură poliedrică subangulară mică sau medie;

– Bt-60-150 cm grosime, de culoare brună, brun gălbuie în nuanța10YR, cu structură prismatică bine dezvoltată, cu numeroase pelicule de argilă la suprafață ;

– Cca apare la adâncime mai mare de 150cm cu numeroase separații calcaroase vineții, cu pete și concrețiuni.

Ca însușiri fizice se remarcă textura solului, care variază datorită depunerilor de material parental. Frecvent este luto argiloasă, argiloasă sau variabilă pe profil, astfel că orizontul Ao conține argilă în proporție de 10 – 30%, în Bt acesta este prezent în proporție de 40-60%. Argilele frecvent întâlnite sunt : ilitul, caolinitul, montmorilonitul. Porozitatea este de 48-59%.

Indicele de diferențiere texturală este de 1,2 -1,5 coeficientul de higroscopicitate este de 9-15%, coeficientul de ofilire 14-23%, capacitatea de reținere a apei in câmp este de 23-33%. Însușirile chimice sunt date de conținutul în humus, care este de 58% în orizontul Ao; 2 – 4% în culturile agricole, gradul de saturație în baze (V) este de 75% dar care prezintă variații pe profil crescând odată cu adâncimea, ajungând la o caracteristică slab acidă chiar neutră.

Fertilitatea este mai scăzută decât la alte soluri din aceeași clasă, datorită însușirilor fizico-chimice-hidrice, îmbunătățirea regimului de apă se poate face prin realizarea unor măsuri agrotehnice.

Solurile brun-luvice au fost cercetate prima dată de Gheorghe Murgoci, care pe hărțile pedologice din 1911-1924 figurau ca o așezare foarte întinsă de soluri podzolice și de soluri brun-podzolite. Cercetările ulterioare au pus in evidență faptul că, in aceste zone există un complex de soluri în care sunt incluse și solurile brun-luvice. Sub raportul denumirii taxonomice s-a constatat că, ele au purtat denumiri diferite: soluri brune de pădure podzolite cu scopul de a pune in evidență faptul că ele s-au format sub păduri, sau o altă denumire, fiind soluri silvestre. În 1966 Chiriță le-a numit soluri brun podzolite argiloiluviale pentru a pune 1n evidență procesul de argiloiluviere. Ele s-au numit la început brun podzolite, iar din 1979 s-au numit brun-luvice.

Ca răspândire se află. În general solurile brun-luvice se caracterizează prin faptul că procesele de podzolire sunt mai intense decât în cazul solurilor brun argiloiluviale. Ele se găsesc pe suprafețe însemnate în piemontul getic, vestic, podișul Transilvaniei, podișul central al Moldovei , podișul Sucevei.

Condițiile de formare au fost temperaturile medii anuale de 7- 9°C , precipitații de 600-1000 mm. Roca de solidificare este formată din depozite cu textură mijlocie sau grosieră cum sunt: luturile, depozitele losseoide, nisipurile, gresiile. Relieful este plan reprezentat prin terase, platforme, piemonturi dar și versanți slab înclinați și culmi interfluviale puternic rotunjite. Apa freatică nu influențează formarea acestor soluri întrucât in majoritatea cazurilor se află la adâncimi destul de mari.

Procesul de pedogeneză este foarte complex, cel mai important fiind procesul de podzolire (argiloiluviere) care are loc în condițiile unui relief așezat și a unor condiții climatice în care cantitatea de precipitații este mai mare decât evapotranspirația. În unele perioade, apa stagnează la suprafață, producând hidratarea coloizilor solului care sunt antrenați în adâncime. Se formează astfel un orizont El (eluvial) și unul Bt (iluvial). Astfel au loc procese de oxidare puse în evidență prin apariția concrețiunilor ferimanganice și a petelor ruginii de oxizi de Fe. Procesele de bioacumulare sunt mai puțin intense decât în cazul solurilor brun argiloiluviale, din cauza condițiilor climatice.

Alcătuirea profilului este următoarea: 0-Ao-EI-EB-Bt-C, fiecare orizont având următoarele caracteristici:

– 0 -1 – 4 cm grosime, cu structura OL, OF, OH;

– Ao – 20 – 25 cm grosime, culoare brun cenușie,structură granulară medie sau mică;

– EI-10-20 cm grosime, culoare brun-cenușie, brun-gălbuie cu structură poliedrică subangular slab dezvoltată sau lipsit de structură uneori, prezintă concrețiuni ferimanganice; brun cenușiu închis în stare umedă, numeroase concrețiuni ferimanganice;

– EB -10-15 cm grosime, culoare brună, brun cenușie, structură poliedrică mijlocie sau chiar mare, cu numeroase concrețiuni ferimanganice;

– Bt – 68-80-90 cm culoare brun gălbuie in stare umedă, cu pelicule evidente de argilă la suprafața unității structurale. Structura poliedrică mare sau prismatică mijlocie, cu concreți uni ferimanganice, în stare uscată este compactă, iar în stare umedă este plastică;

– C – la adâncimea de 120 cm, brun gălbuie, gălbuie în stare umedă.

Ca însușiri fizico-chimice se remarcă o textură lutoasă până la luto-argiloasă diferind de la un sol la altul în funcție de natura materialului parental. La acest profil se observă o varietate foarte accentuată a structurii pe profil astfel încât Idt (indicele de diferențiere textuară) este de 1,2-1,3 până la 3. Această varietate foarte puternică se datorează uneori și existenței bistratificării materialului parental. Orizontul El are o textură grosieră chiar nisipoasă datorită îndepărtării argilei. Uneori se remarcă la nivelul acestui orizont acumulări de siliciu sub formă de grăunțe de nisip cuarțos.

Ca argile predomină montmorinolitul și ilitul. În general densitatea în orizonturile Ao și El este de 1,2-1,3 g/cm3 și 1,5-1,6 g/cm3 în orizontul Bt. Coeficientul de higroscopicitate are valori reduse în El, 3-6%, și mijlocie în Bt 6-12%. Coeficientul de ofilire este de 4 – 4,5 până la 9% in orizontul Ao, respectiv 9 -17% în Bt, iar capacitatea de reținere a apei în câmp este de 22-26-28%.

Solul brunluvic prezintă următoarele însușiri chimice: conținutul în humus este de 5%, frecvent 2-3% la cele agricole ceea ce pune în evidență un proces de biocenozâ mai scăzut decât la brune argiloiluviale; valoarea ph-ului este cuprinsă între 4,9-6,2 în orizontul Ao, scăzând în orizontul El la 4,5-5,5, crește în orizontul Bt la 6-6,2-6,3; iar gradul de saturație în baze este, în orizontul Ao de 55-75%, mai mic de 55% in El, iar în Bt mai mare de 60-65%.

Fertilitatea este scăzută și mijlociu ridicată, drenajul fiind un factor limitativ pentru aceste soluri, pentru ridicarea ei fiind nevoie de amendamente calcice, îngrășăminte organice și minerale. Afânarea, măsurile agrotehnice duc la ameliorarea regimului aerohi dric.

Sistematic aceste soluri au fost grupate diferențiat, astfel în 1968 automorfe, pseudogleizate, freatic-umede, iar in 1973 și 1976 soluri brune podzolite. În ultima clasificare din 1979 aceste soluri au fost considerate din nou tipuri de sol dar cu numele actual tipic, vertic, planic, gleizat, pseudogleizat. S-a introdus sub tipul vertic, culoarea roșie dată de materialul parental pentru a nu fi inclus la tipul brun-roșcat a cărei pedogeneză și culoare a orizontului Bt are o altă origine.

În suprafața perimetrului studiat cele două tipuri de sol se găsesc astfel: cca 77 ha sunt soluri brune argiloiluviale, adică suprafața ocupată de locuințe și de pășuni, și restul de 98 ha sunt soluri brune luvice ocupate cu culturi agricole.

Originea acestor soluri este dată de faptul că, înainte aceste locuri au fost ocupate cu păduri care au fost defrișate pentru instalarea culturilor agricole, astfel aceste terenuri fiind practic scoase de sub administrația forestieră.

Concluzia trasă de pe urma caracterelor acestor soluri arată că și ele pot fi factori limitativi în dezvoltarea în bune condiții a plantelor dendrologice paulownia necesită soluri fertile, profunde cu suficientă umiditate .

CAPITOLUL III

CERCETĂRI PROPRII VIZÂND ÎNMULȚIREA PLANTELOR DE PAULOWNIA TOMENTOSA PRIN BUTAȘI.

SCOPUL CERCETARILOR

Ținând cont de ponderea mică în spațiile verzi a speciei lemnoase Paulownia tomentosa și de faptul că aceasta se caracterizează prin însușiri ornamentale și utilitare deosebite se justifică producerea materialului săditor pe cale generativă și vegetativă

Ipoteza de lucru a fost aceea că prin folosirea unor substraturi ieftine și ușor de procurat și prin respectarea cât mai aproape de optim a verigilor tehnologice se pot obține rezultate mulțumitoare în producerea unui material săditor ieftin și de calitate.

Producerea materialului dendrologic de Paulownia tomentosa s- a făcut prin butași .

Înrădăcinarea butașilor se poate face în nisip de râu , nisip + turbă în proporție de 1:1, pământ de țelină sau grădină + nisip; nisip + perlit sau vermiculit (Jhon Brookes, 1999).

La noi în țară s-a recomandat amestecul de turbă și perlit în proporție de 2:1 (Zaharia,D., 1994), rumegușul de fag și nisip în proporție de 1:1 (Vlad , M., 2006).

În Germania se utilizează cu rezultate bune pentru înrădăcinarea butașilor substratul format din nisip de râu cu granule de 1- 2mm în proporție de 80% și ace de pin în proporție de 20%. Trebuie menționat că atât turba cât și perlitul sunt materiale costisitoare și înlocuirea lor cu materiale mai ieftine și mai ușor de procurat ar reduce costl de producere al plantelor de Paulownia.

3.2. Materia și metoda de lucru

Principalele metode de lucru au fost experimentul și observația, la care se adaugă unele

analize de laborator efectuate asupra probelor de sol și a acumulărilor realizate de plante pe anumite perioade de vegetație. Condițiile de experimentare au fost realizate în mod diferit în funcție de zona în care au fost amplasate experiențele și de faza sau procedeul de înmulțire.

Pentru obținerea puieților prin butași a fost utilizată ca bază materială de cercetare pepiniera dendrologică personală de la Nușfalău – Sălaj, experiențele vizând înmulțirea prin butași de rădăcină s-au efectuat în perioada 2011-2012.

Butașii de rădăcină se recoltează de regulă când plantele sunt în repaus(toamna, sau la începutul iernii, sau primăvara devreme înainte ca plantele să pornească în vegetație) scoțând planta mamă ( deplantând-o) și astfel recoltând butași – fragmente de rădăcină groase de 7-11 mm și lungi astfel încât să conțină 3-4 muguri( aproximativ 3cm).

S-au folosit butași de rădăcină cu lungime de 3-4 cm . Experiențele s-au desfășurat în trei variante :

V1 – butași înrădăcinați în nisip;

V2 – butași înrădăcinați în nisip 50% + perlit 50% ;

V3 – butași înrădăcinati în nisip 75% + perlit 75% ;

Recoltarea butașilor s-a făcut în perioada de repaus și s-au folosit 100 de butași pentru fiecare variantă. Plantarea butașilor în vederea înrădăcinării s-a făcut în 27 IV2011 și 1 mai 2012 la distanță de 8/ 8 cm și o adîncime de 5 -6 cm, cu tasarea corespunzătoare .

Alte materiale

Nisipul . A fost curat(spălat), cu diametrul de 1-2 mm. Însușirile nisipului utilizat au fost :

conținutul de materie organică nul;

aerație mare peste 30 % ;

densitate aparentă mare peste 1,5 g/ cm3;

capacitate de reținere a apei 25- 30% ;

permeabilitate mare ;

pH-ul 6,9;

porozitate 25% ;

conținut de elemente nutritive foarte scăzut.

Perlitul . Principalele însușiri ale perlitului utilizat au fost:

densitate aparentă mare peste 0,3 g/ cm3;

capacitate de reținere a apei foarte mare 200- 300 % și capacitate de reținere a apei accesibilă plantelor , de 100 – 200 %;

permeabilitate mare ;

pH-ul 6,6;

porozitate 36 % ;

conținut de elemente nutritive foarte scăzut.

Pământul de țelină. A avut textură luto- argiloasă, structură glomerulară, eacție neutră, conținut ridicat în substanțe nutritive( N-15 mg, P- 10 mg și K – 25 mg /100g )

Mranița . A provenit din descompunerea gunoiului de bovine timp de peste 4 ani , și a avut următoarele însușiri:

conținut ridicat de elemente nutritive, inclusiv microelemente;

capacitate de reținere a apei mai redusă decât la turbă;

densitate aparentă 0,13 g/ cm3 ;

pH-ul 6,9;

Turba a provenit de la Călățele (jud. Cluj) și a avut următoarele însușiri:

densitate aparentă mare peste 0,11 g/ cm3;

capacitate de reținere a apei foarte mare 350- 400 %;

permeabilitate mare ;

pH-ul 4,5 ;

conținut de elemente nutritive scăzut.

Tabel nr. 10

Date experimentale privind calusarea și durata înrădăcinării

butașilor de Paulownia tomentosa

În perioada înrădăcinării temperatura a oscilat între 20 – 35 oC în aer și 18 – 25 oC în substrat , iar umiditatea între 75 – 90% în aer și 65 – 75 % în substrat. Apa s-a administrat cu furtunul cu sită foarte fină sau sub mai târziu prin aspersie .

Lumina a fost dirijată prin acoperirea butașilor cu plasă de material plastic de culoare verde cu ochiuri de 0,2 -0,5 cm. În perioadele foarte calde s-au folosit 2 – 3 straturi de plasă . După înrădăcinare butașii au fost plantați în ghivece în amestec de turbă, mraniță și pământ de țelină în proporții egale . În ghivece au fost ținuți o perioadă de vegetație sau mai multe și pe urmă plantați în solul pepinierei.

Pentru diferențierea variantelor s-au făcut observații și determinări cu privire la durata perioadei de înrădăcinare, procentul de butași înrădăcinați, numărul și dimensiunile rădăcinilor.

Rezultate și discuții

Procesul de calusare la baza butașilor a început la intervale de timp apropiate cu un ușor avans la intervale de timp apropiate cu un ușor avans la varianta 2 , înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 % (Tabelul ).

În anul 2011 durata calusării butașilor a fost de 28 zile la varianta 1(înrădăcinarea în nisip), 25 zile la varianta 2 (înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 %) și de 27 zile la varianta 3 (înrădăcinare în nisip 25 % + perlit 75 %) (Tabelul ).

Perioada de înrădăcinare a butașilor s-a extins pe parcursul celor doi ani de la 152 -167 zile la varianta 2 (înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 %), la 154- 169 zile la varianta 3(înrădăcinare în nisip 25 % + perlit 75 %) și la 156 – 173 zile la varianta 1(înrădăcinarea în nisip).

Substratul format din 50% nisip +50 % perlit a dus la înrădăcinarea butașilor cu 6 -10 zile mai devreme decât nisipul (varianta 1- martor).

Numărul butașilor înrădăcinați din cei 100 puși la înrădăcinat pe fiecare variantă a înregistrat valori medii de 80 de butași la varianta 1 martor (înrădăcinarea în nisip), la 94 butași la varianta 2 (înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 %) și de 89 butași la varianta 3 (înrădăcinare în nisip 25 % + perlit 75 %) ( Tabelul)

Tabel nr.6

Date experimentale medii obținute la înrădăcinarea butașilor

de Paulownia tomentosa, Nușfalău 2011 – 2012

Dl 5% – 5,3

Dl 1% – 8,5

Dl 0,1%- 13,6

Numărul de butași înrădăcinați oscilează între 80- 94 bucăți în funcție de substratul de înrădăcinare pe care la-m folosit . Diferențele analizate statistic sunt asigurate pozitiv foarte distinct semnificative la varianta 2 (înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 %) și distinct semnificativ la varianta 3(înrădăcinare în nisip 25 % + perlit 75 %) față de varianta 1martor (înrădăcinarea în nisip).

Tabel nr.6

Numărul mediu de rădăcini pe butaș,

Nușfalău 2011 – 2012

Dl 5% – 1,3

Dl 1% – 2,0

Dl 0,1% – 3,4

Se observă că între varianta 1martor (înrădăcinarea în nisip) și varianta 2 (înrădăcinare în nisip 50 % + perlit 50 %) sunt diferențe mari de la 7,3 rădăcini pe butaș la 12,8 rădăcini. Valorile exprimate procentual sunt echivalente unei depășiri de 75% la varianta 2 și de 285 la varianta 3, față de varianta 1(martor).

Diferențele analizate statistic sunt asigurate pozitiv foarte semnificativ la varianta 2 și distinct semnificativ la varianta 3 față de martor(varianta 1 Înrădăcinare în nisip).

Capacitatea de înrădăcinare a butașilor poate fi apreciată și după lungimea și grosimea rădăcinilor plantelor nou formate. Din tabelul nr. 7 rezultă ca lungimea și grosimea rădăcinilor variază între limite destul de largi cu favorabilitate pentru butașii înrădăcinați în nisip 50% + perlit 50%.

Tabel nr.7

Lungimea și grosime rădăcinilor la butașii înrădăcinați ,

Nușfalău 2011 – 2012

Lungimea rădăcinilor variază între 0,9 – 7,2 la varianta 1, martor (butași înrădăcinați în nisip)și 1,9 – 12,9 cm la varianta 2(butași înrădăcinați în nisip 50% + perlit 50%).Referitor la grosimea rădăcinilor cele cu până la 1mm în diametru au înregistrat valori cuprinse între 4 buc pe butaș la varianta 1(înrădăcinare în nisip ) și 7,8 buc/butaș la varianta 2 (butași înrădăcinați în nisip 50% + perlit 50%), iar cele cu grosime mai mare de 1,1mm în diametru au avut valori cuprinse între 3,3 bucăți pe butaș la varianta 1 și 5 bucăți pe butaș la varianta 2.

Tabel nr.8

Numărul de frunze la butașii înrădăcinați ,

Nușfalău 2011 – 2012

În ceea ce privește mărimea frunzelor la butașii de paulownia se poate vede diferențe mari de la 8cm la varianta 1, martor (butași înrădăcinați în nisip) până la 17 cm la varianta 2(butași înrădăcinați în nisip 50% + perlit 50%). Referitor la numărul frunzelor mai mari de 10cm nu s-au înregistrat diferențe între variante, iar cele cu mărime mai mare de 11cm valorile au oscilat de la 1 frunză la varianta 1 la 8 frunze la varianta 2 . Numărul de frunze a variat de la 3 frunze la varianta 1 martor la 8 frunze la varianta .

C ONCLUZII

1. Paulownia tomentosa este o plantă ornamentală valorosă care există în România în mai multe zone, pățin răspândită în funcție de valoarea sa ornamentală, masa lemnoasă, însușirile medicinale, caracterul melifer și funcția de protecție a mediului,.

2.Durata de înrădăcinare a butașilor a fost de 152 -173 de zile

3. Cea mai bună variantă atât din punct de vedere al numărului de butași înrădăcinați cât și a numărului de rădăcini pe butaș și a lungimii și grosimii acestora a fost cea a cărui substrat a fost format din nisip 50% + perlit 50% (varianta nr 2).

4. Multiplicarea speciei pe cale vegetativă prin butași scurți de rădăcină este o metodă foarte

valoroasă pentru producție, cu condiția să existe în cultură, plantații mamă pentru producția de

rădăcini

5. În arealul natural Paulownia este un important producător de lemn. Lemnul foarte ușor este folosit în industria mobilei și pentru articole sportive.

6. Paulownia tomentosa se pretează a fi utilizată în toate tipurile de spații verzi, în plantații de aliniament stradal, izolat în grupuri sau masive, cu condiția să fie oarecum protejată de curenții de aer foarte rece, prin intermediul plantării asociate sau al protecției oferite de construcții.

7. Paulownia tomentosa poate deschide largi perspective pentru România în privința dezvoltării medicinii naturiste, prin prezența principiilor chimice cu importanță farmac

8. Pentru condițiile climatice din România se recomandă plantarea puieților de Paulownia tomentosa cu balot de pământ la rădăcină, în gropi de plantare cu adâncimea de 70 – 100 cm și utilizarea gunoiului de grajd.

9. Paulownia tomentosa cultivată experimental în pepinierele din România caracterizate prin veri secetoase, realizează puieți cu înălțimea de 1,5 – 2 m și chiar mai mari cu condiția indispensabilă a irigării, realizării unei bune aprovizionări a solului cu substanțe nutritive și a repicării în pepinieră a puieților de calitate foarte bună, obținuți în sere încălzite în ghivece sau alte tipuri de recipienți, încât perioada de vegetație în secția repicaje a pepinierei să corespundă lunilor aprilie – octombrie.

10. Puieții de Paulownia tomentosa pot fi obținuți în pepiniere, cu rezultate economice, renunțând la producerea puieților în spații protejate, în acest caz puieții realizează în secția repicaje a pepinierei, perioada august – octombrie, înălțimi cuprinse între 20 – 70 cm și o bună lemnificare care garantează rezistența la îngheț.

11. Cercetările efectuate în culturi vechi și suprafețe experimentale nou instalate au condus la concluzia că introducerea în culturi forestiere a acestei specii subtropicale în vederea producției de lemn este însoțită de riscuri și complet diferită de cea a speciilor din climate temperate; astfel ea cere scheme largi de cultură și adăpost special, cel puțin în primii ani

12. Din cauza sensibilității la ger , mai ales la înghețurile timpurii ce o găsesc nelignificată , cultura în scop forestie

BIBLIOGRAFIE

Baille, M., Baille, A.,Delmond D., 1994, Microclimate and transpiration of greenhouse rose crops,Agricultural and Forest Meteorology, 71, p83-85

Beckjord, Peter R., 1984. Paulownia tomentosa: A Brief Guide for the Tree

Farmer.  Maryland Agricole Experiment Station. Univ. din Maryland.

Jeffrey W. Stringer,1986. A Practical Method for Production of Paulownia tomentosa , Department of Forestry, University of Kentucky,

Capuna, M., Giannini , R.,1997,Micropropagation of young and adult plant of cypress(Cupressus sempervirens L.),The Journal of Horticultural Science, vol72,4, p 601-608.

Charron,G.C., 1957, Encyclopedie de Jardins,Ed. Larousse, Paris.

Dumitriu Tătăranu, I.,1980, Stabilirea capacității filtrante a pădurii față de noxele din atmosferă și măsuri de gospodărire a pădurii afectate, ICAS, București.

Ede, F., Auger, M.,Green, T.G.A.,1997, optimizing root cutting succes inn Paulownia sp., The Journal of Horticultural Science, vol.72, 2, p 179-185.

Howard,B.H., Ridout,M.S.,1995,Responses of dark preconditioned and normal light- grown cuttings of Syringa vulgaris, ‚’’Madame Lemoine’’ to liht and wetness gradients in the propagation environment, The Journal of Horticultural Science, vol70, 6, p. 989- 1001.

Iliescu,Ana Felicia ,1998, Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.

Simion F.O., 2009 – Teza de doctorat (rezumat) cercetări privind producerea materialului săditor și introducerea în spații verzi a speciei Paulownia tomentosa, Universitatea din Craiova, Facultatea de horticultura,

11 V. Cristescu, Radu S., Dumitriu Tătăranu I. 1989. Cercetari privind Cultura Forestiera

a speciei Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud Analele ICAS., Vol.. I: 87-106.

12. Vlad Mariana – 2004 – Arboricultură ornamentală, Editura Imprimeria de Vest

13. Zaharia, D.,Panea,Teodora,Florincescu, Adriana,1992, Producerea materialului

săditor dendrologic fără consum de energie, Bul.USACN A-H,46/2.

14. Zaharia, D., Dumitraș,Adelina, 2003, Arboricultură ornamentală, Ed. Risoprint ,Cluj-

Napoca

15. Wagner St., Oprița V., 1988 -Inrădăcinarea butașilor de Chamaecyparis și Juniperus

sub influența stimulatorilor. Rev. Hort. nr. 5.

16. Wagner St., 1972 -Metode moderne de înmulțire și cultura plantelor ornamentale.

Rev. Hort. nr. 10, pag. 29

17.   www toadgully.com.au /

18. http://www.toadgully.com.au/paulownia-information

19. http://www.garten-treffpunkt.de/lexikon/blauglockenbaum.aspx

20. agro.afacereamea.ro/pomicultura-2/energetica/paulownia/

21. http://www.paulowniaromania.ro/

22. www.worldagroforestrycentre.org/

23. http://www.cropdevelopment.org

24. www.ecobios.ro/

BIBLIOGRAFIE

Baille, M., Baille, A.,Delmond D., 1994, Microclimate and transpiration of greenhouse rose crops,Agricultural and Forest Meteorology, 71, p83-85

Beckjord, Peter R., 1984. Paulownia tomentosa: A Brief Guide for the Tree

Farmer.  Maryland Agricole Experiment Station. Univ. din Maryland.

Jeffrey W. Stringer,1986. A Practical Method for Production of Paulownia tomentosa , Department of Forestry, University of Kentucky,

Capuna, M., Giannini , R.,1997,Micropropagation of young and adult plant of cypress(Cupressus sempervirens L.),The Journal of Horticultural Science, vol72,4, p 601-608.

Charron,G.C., 1957, Encyclopedie de Jardins,Ed. Larousse, Paris.

Dumitriu Tătăranu, I.,1980, Stabilirea capacității filtrante a pădurii față de noxele din atmosferă și măsuri de gospodărire a pădurii afectate, ICAS, București.

Ede, F., Auger, M.,Green, T.G.A.,1997, optimizing root cutting succes inn Paulownia sp., The Journal of Horticultural Science, vol.72, 2, p 179-185.

Howard,B.H., Ridout,M.S.,1995,Responses of dark preconditioned and normal light- grown cuttings of Syringa vulgaris, ‚’’Madame Lemoine’’ to liht and wetness gradients in the propagation environment, The Journal of Horticultural Science, vol70, 6, p. 989- 1001.

Iliescu,Ana Felicia ,1998, Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.

Simion F.O., 2009 – Teza de doctorat (rezumat) cercetări privind producerea materialului săditor și introducerea în spații verzi a speciei Paulownia tomentosa, Universitatea din Craiova, Facultatea de horticultura,

11 V. Cristescu, Radu S., Dumitriu Tătăranu I. 1989. Cercetari privind Cultura Forestiera

a speciei Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud Analele ICAS., Vol.. I: 87-106.

12. Vlad Mariana – 2004 – Arboricultură ornamentală, Editura Imprimeria de Vest

13. Zaharia, D.,Panea,Teodora,Florincescu, Adriana,1992, Producerea materialului

săditor dendrologic fără consum de energie, Bul.USACN A-H,46/2.

14. Zaharia, D., Dumitraș,Adelina, 2003, Arboricultură ornamentală, Ed. Risoprint ,Cluj-

Napoca

15. Wagner St., Oprița V., 1988 -Inrădăcinarea butașilor de Chamaecyparis și Juniperus

sub influența stimulatorilor. Rev. Hort. nr. 5.

16. Wagner St., 1972 -Metode moderne de înmulțire și cultura plantelor ornamentale.

Rev. Hort. nr. 10, pag. 29

17.   www toadgully.com.au /

18. http://www.toadgully.com.au/paulownia-information

19. http://www.garten-treffpunkt.de/lexikon/blauglockenbaum.aspx

20. agro.afacereamea.ro/pomicultura-2/energetica/paulownia/

21. http://www.paulowniaromania.ro/

22. www.worldagroforestrycentre.org/

23. http://www.cropdevelopment.org

24. www.ecobios.ro/