Cultura Organizatiei Scolare

CULTURA ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE (STUDIU DE CAZ)

Mirela Frunzeanu, profesor pentru învățământul primar,

Mark Twain International School, loc. Voluntari, jud. Ilfov

Rezumat

Performanțele oricărei organizații depind, într-o mare măsură, de randamentul individual al membrilor săi. La rândul lor, performanțele individuale sunt influențate de o serie de factori, printre care se regăsește și cultura organizației.

Cultura organizației școlare reprezintă un aspect particular al culturii organizaționale, aducând deopotrivă caracteristicile generale, dar, în același timp, prezentând și aspecte specifice. 

Cultura organizațională a școlii poate fi definită ca fiind ansamblul valorilor, credințelor, aspirațiilor, așteptărilor și comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizație, care predomină în cadrul său și-i condiționează direct și indirect funcționalitatea și performanțele.

Articolul de mai jos caută să surprindă atât dimensiuni ale culturii actuale, cât și elementele semnificative ale culturii organizației școlare.

Cuvinte cheie: organizație, cultură organizațională, parteneriat educațional, calitate, excelență, schimbare.

     Cercetarea a făcut apel la studiul de caz ca metodă de investigare de tip calitativ.În cadrul studiului au fost folosite ca metode: observația directă, chestionarul, interviul individual, analiza documentară.

     Prin intermediul studiului de caz și a metodelor asociate, cercetarea a căutat să surprindă atât dimensiuni ale culturii actuale, cât și elementele semnificative ale culturii organizației școlare. Au fost culese informații referitoare la: coordonatele organizației, caracteristicile generale ale managementului organizației școlare, specificul demersurilor proiective, caracteristicile proceselor decizionale, structurile organizației, imaginea și prestigiul școlii.

     În analiza acestor domenii am avut în vedere cele două niveluri culturale:

-profund ( setul de valori, sistemul de norme, reprezentări specifice);

-superficial (simboluri și sloganuri, ritualuri și ceremonii, mituri și eroi, modelecomportamentale).

     Au fost completate zece chestionare privind setul de valori personale și zece chestionare

referitoare la dimensiunile culturale.

Prezentarea școlii

     Mark Twain International School (MTIS), școală privată pentru copii și tineri între 3- 18 ani, este o școală românească bilingvă, clădită pe o filozofie internațională, care își propune să dezvolte aptitudinile individuale ale copiilor și să-i învețe să aplice cunoștințele acumulate în sălile de clasă la realitățile lumii înconjurătoare. Accentul cade pe rigurozitatea intelectuală și pe standardele academice ridicate, dar în aceeași măsură pe idealurile înțelegerii internaționale și  a cetățeniei responsabile, astfel încât elevii educați în cadrul MTIS să poată deveni gânditori critici și plini de sensibilitate, participanți informați despre problemele locale și internaționale, conștienți de umanitatea care ne legă pe toți și cu respect față de varietatea de culturi și atitudini care ne îmbogățesc viața.

     În prezent, MTIS funcționează în Str. Erou Iancu Nicolae, comuna Voluntari, Ilfov, și are patru segmente: grădiniță, școală primară, gimnaziu și liceu. Această instituție s-a dezvoltat firesc, din dorința părinților și copiilor de a beneficia de standarde educaționale înalte, de cadre didactice de elită, de mijloace și materiale didactice moderne,  atent selectate, de un mediu educațional stimulativ.Școala a fost acreditată atât de Comisia Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar din România, cât și de International Bacalaureate Organization cu sediul la Geneva.

     Ceea ce deosebește fundamental Școala Mark Twain de școlile din sistemul românesc de învățământ este programul de învățământ preșcolar și primar (Primary Years Program- PYP), gimnazial (Middle Years Program- MYP) și liceal (Diploma Program- DP), programe transdisciplinare, axate pe șase mari teme de sau arii de studiu: Cine suntem?; Unde suntem în timp și spațiu?; Cum ne exprimăm?; Cum funcționează lumea?; Cum ne organizăm?; Cum împărțim planeta?. Activitățile sunt  călăuzite de întrebări generate de copii. Dascălul are rolul de a modela această căutare și a-i deprinde pe copii să-și analizeze experiențele de învățare, să reflecteze la ele și să le discute.

     Pentru școala primară, sunt angajate două cadre didactice pentru fiecare clasă (în locul unuia singur): un profesor pentru învățământul primar, absolvent al Școlii Normale ,,Elena Cuza” și al unei facultăți, și un profesor de limba engleză,  absolvent de facultate de filologie, limbi străine- profesor care are la bază și o specializare liceală de învățător.

     Conducerea școlii selectează cu atenție toate cadrele didactice, urmărind nu doar performanțele profesionale individuale, ci și compatibilitatea celor care lucrează împreună, considerând că armonia existentă la nivelul corpului profesoral se reflectă la nivelul colectivelor de elevi.

     MTIS Este singura școală din România care a obținut atât acreditarea națională, cât și pe cea internațională, pentru toate nivelurile (preșolar, primar, gimnazial și liceal) și urmărește dezvoltarea continuă a strategiei privind bilingvismul în școală. Se evidențiază prin studierea intensivă a limbii engleze (3 ore zilnic). Curriculumul și pedagogia programelor IBO (International Bacalaureate Organization), adoptate și de Mark Twain, sunt focalizate pe o abordare internațională a procesului de predare-învățare.

     Este stimulată exprimarea elementelor identitare ale diverselor grupuri socioculturale care fac parte din comunitatea respectivă. Școala are autonomie instituțională, având capacitatea de a lua responsabil decizii pertinente. Au loc investiții importante în dezvoltarea profesională națională și internațională a cadrelor didactice, stimularea inovației, a responsabilității profesionale și a răspunderii publice la nivelul cadrelor didactice, al managerilor școlari și al elevilor, asumarea responsabilă a deciziilor privind calitatea procesului instructiv- educativ și condițiile de realizare a acestuia.

     MTIS pune accent pe importanța autoevaluării și a reflecției critice la nivel personal și academic, pe organizarea la standarde IB a Seratelor Primary Years Programme, Middle Years Programme și Diploma Programme, având scopul de a-i informa pe părinții elevilor despre aceste programe, pe organizarea a două sesiuni de Bacalaureat, național și internațional. Absolvenții Bacalaureatului Internațional (Diploma Programme) accesează cu mai mare ușurință instituțiile de învățământ dorite din țară și străinătate MTIS organizează examene de limba engleză, în colaborarea cu University of Cambridge și British Council și înregistrează unui număr considerabil de elevi premiați pe podium laOlimpiadele școlare naționale pe județ și pe țară.

     Școala a implementat proiectul „Tehnologia modernă în sprijinul educației internaționale”, prin care fiecare copil al școlii a primit un notebook și a realizat numeroase proiecte transdisciplinare. A efectuat bianual campania „Inimă de copil”, de sprijinire a grădinițelor și școlilor din mediul rural, proiect realizat împreună cu Asociația „Alături de tine 2007” din județul Călărași și oferă un program extra-curricular performant, care cuprinde 25 de cercuri de specialitate;

      MTIS organizează periodică tabere școlare atât la Bușteni, cât și Costinești, unde școala deține două vile proprii, cât și în alte zone sau în străinătate, excursii tematice în țară și peste hotare, acțiuniși proiecte în țară și peste hotare, Organizează anual festivaluri de arte scenice (Festivalul de Teatru Mark Twain) și competiții sportive (Cupa Mark Twain) la care participă elevi de la școli din București. Școala implică copiii în activități care îi atrag (postul de radio Bark FM și revista școlarăZoom).

     Referitor la normele din școală, sunt mențiuni referitoare la vizitatori și anume aceștia trec printr-un punct de control unde primesc o legitimație de vizitator. Accesul elevilor se face pe baza de ecuson eliberat de instituția de învățământ, nepurtarea acestuia atage dupa sine sancționarea elevului. Pe durata orelor de studiu se organizează permanent serviciul pe școala atât din partea elevilor și a profesorilor, cât și paza unității școlare cu personal avizat de poliție.

      Structurile organizatorice care asigură organizarea, desfășurarea activitatilor, ordinea și disciplina sunt: Consilul Profesoral, Consilul de Administrație, Consilul Elevilor, Consilul părinților, Comisia de Disciplină.

     Organizația dispune de un regulament de ordine interioară în care sunt înscrise atât drepturile, cât si îndatoririle corpului profesoral si ale elevilor. Aici sunt menționate sancțiunile și motivele aferente. Sancțiunile pot fi gen observație individuală, mustrare în fața clasei sau a consilului profesoral, mustrare scrisă, eliminarea de la cursuri pe o perioadă de 3-5 zile împreună cu scăderea notei la purtare.  

     Referitor la ritualuri si la ceremonii, cele mai reprezentative sunt cele de început si de sfârșit de anșcolar. Deschiderea anului suprinde toți elevii și profesorii pe terenul de sport, moment când directoarea școlii rostește câteva cuvinte de început, se cântă imnul școlii și le este urat elevilor mult succes în noul an. Întotdeauna elevii de clasa a IV-a îi așteaptă pe cei de clasa I și le oferă flori, la fel cei de clasa a VIII-a pe cei de clasa a V-a.  

     Referitor la simbolurile adoptate de școala Mark Twain, se pot enumera cele două sigle din stânga, ambele fiind realizate de profesorii de artă din școală și având în centru chipul scriitorului Mark Twain, sigla IB pe care școala a primit dreptul de a o folosi odată cu acreditarea internațională și imnul școlii, compus de profesorii de muzică ai școlii, pe care elevii îl cântă la fiecare ocazie festivă. De asemenea, odată cu împlinirea a 15 ani de la înființare, școala a adoptat și sigla sub care este scris logo-l 15 ani de excelență.

 Interviurile semistructurate avute cu elevii și părinții au scos în evidență importanța deosebită pe care aceștia o acordă faptului că și în România elevii pot fi educați la standarde internaționale. Elevii își percep șansele pentru a reuși în viață la fel de mari ca ale elevilor din străinătate.

Interviuri semistructurate

Întrebări adresate părinților:

1.Cum apreciați calitatea comunicării și circulația informației între dumneavoastră și

școală/ I.S.J./ M.E.C./ IBO?
2.Care a fost evoluția relațiilor dintre școală și părinți?
3.Cum apreciați atmosfera din unitatea școlară în care învață copilul dumneavoastră?
4.Considerați că această școală vă pregătește copilul pentru viață?
5.Face copilul dumneavoastră meditații? De ce?

6. Vă consultă școala?

7.Ce informații vă oferă școala privind copilul dumneavoastră?

8.Ce informații vă oferă conducerea și personalul didactic privind progresul înregistrat de școală?
9.Ce părere aveți despre manualele alternative?
10. Aveți și alte probleme pe care ați dori să le discutăm?

Întrebări pentru elevi:

1.Vă oferă școala ceea ce doriți?

2.Care este opinia voastră privind atmosfera din școală?
3.Cui vă adresați pentru rezolvarea problemelor și ce ajutor primiți?
4.Ce părere aveți despre manualele alternative?
5.Cum apreciați calitatea comunicării cu profesorii și directorul școlii?
6.Pe parcursul școlarizării, ați simțit că are loc o reformă care influențează calitatea

educației pe care o primiți?

7.Aveți alte probleme pe care să le doriți să le discutăm?

Rezultate obținute:

Părinții

Calitatea comunicării cu școala/ I.S.J. / M.E.C./ IBO (International Bacalaureate Organization):

-există acces ridicat la informațiile ce vin de la forurile superioare;
-școala oferă de regulă informații;
-informațiile de la forurile superioare ajung la părinți prin intermediul scrisorii informative Our World Newsletter, trimisă prin e-mail de către PR-ul școlii;
-comunicarea dintre școală și părinți se face de asemenea prin intermediul diriginților, care trimitWeekly Newsletter, în care sunt prezentate activitățile săptămânale avute la clasă;

Relațiile dintre părinți și școală:

-conducerea școlii are capacitate de comunicare;
-există colaborare între comitetele de părinți și școală;
-părinții sunt mulțumiți de conducerea școlii.

Probleme semnalate

– programe prea încărcate;

– programul lung care face dificilă efectuarea temelor zilnice.

Elevii

Atmosfera din școală

-consideră că atmosfera din școală este bună, susțin că se simt bine la această școală;
-sunt mulțumiți de ce le oferă școala;
-pot discuta cu profesorii problemele pe care le au.

Probleme semnalate

– programe prea încărcate;

– programul lung care face dificilă efectuarea temelor zilnice.

Interpretarea chestionarelor:

     În scopul obținerii unei imagini asupra grupurilor studiate au fost aplicate două chestionare:chestionarul pentru identificarea dimensiunilor culturale și chestionarul pentru identificarea setului ascuns de valori personale.

     Pentru identificarea dimensiunilor culturale (tipologia lui G. Hofstede) au fost aplicate un număr de 10 chestionare. Pentru identificarea setului ascuns de valori personale au fost aplicate 10 chestionare.

Identificarea dimensiunilor culturale

Pentru identificarea dimensiunilor culturale (tipologia lui Hofstede) au fost aplicate un număr de 10 chestionare în școală.

Chestionar si tabel pentru identificarea dimensiunilor culturale

Identificarea setului de valori personale ascunse

     Pentru identificarea setului de valori personale ascunse au fost aplicate un număr de zece

chestionare.

Chestionar pentru identificarea setului ascuns de valori personale, rezultate si interpretare

Concluzii:

     Cultura organizațională este echivalentul psihologiei unei persoane. Structura psihologică a unei persoane definește personalitatea acesteia, conduita sa, atitudinea sa în diferite situații. Cultura unei organizații acționează în mod similar, definind modul de acțiune al organizației. Acesta poate facilita sau împiedica schimbările organizaționale.

     Fiind o combinație dintre istorie, traume, succese și obiceiuri, cultura reprezintă o forță puternică. Cu cât istoria unei organizații este mai îndelungată, cu atât obiceiurile din cadrul acesteia sunt mai greu de schimbat.

     După 1989 în învățământul românesc a fost demarat un proces de schimbare. Din decembrie 1997 au fost elaborate și aplicate măsuri de reformă, de conținut al învățământului. O parte din dascăli au dorit și doresc reforma, alții opun rezistență la schimbare. Rezistența la schimbare este dată în special de influența totalitarismului care își perpetuează prezența prin percepții, mentalități, atitudini comportamentale. Măsurile de reformă trebuiesă atingă toate laturile decisive ale învățământului, aici fiind inclusă și cultura organizațională. Pentru ca o măsură de reformă să aibă succes, ea trebuie văzută și ca o schimbare culturală.

     Din perspectiva nevoii de a apropia sistemul nostru educațional de celelalte sisteme europene, școala trebuie să construiască o cultură organizațională care să includă principii și valori ale educației pentru viitor, educației permanente, educației pentru autogestiune, parteneriatul educațional, calității și excelenței în condiții de schimbare.

      În cazul școlii românești există o tendință puternică de evitare a incertitudinii care are o foarte mare influență asupra modului în care sunt primite și implementate măsurile de reformă Introdusă brusc, fără o pregătire prealabilă, orice măsură ce va urmări creșterea gradului de libertate va evolua în direcții opuse. Introducerea schimbărilor, mai ales cele care vizează compatibilitatea sistemului nostru școlar cu sistemele europene trebuie făcută treptat și însoțită de măsuri de sprijin: informare, consiliere, formare, monitorizare.

     Distanța mare față de putere, ca trăsătură dominantă a culturii organizaționale induce tendința spre centralizare, lipsă de inițiativă, inabilitatea de a proiecta și realiza dezvoltarea organizațională. Această trăsătură poate stânjeni introducerea reformelor educaționale care implică descentralizarea structurilor organizaționale.

     Sistemul educativ este prin natura sa conservator. Forțele care se opun de obicei schimbării și care de multe ori sunt mai puternice decât forțele favorabile schimbării sunt:

-barierele culturale ( atitudini depășite, lipsă de informații, lipsă de competențe)

-barierele sociale ( interesele unei categorii sociale, conformismul cu anumite norme sau

stereotipuri)
-bariere organizaționale (centralism, birocrație)
-bariere psihologice (mentalități depășite, sentimentul de frustrare și insecuritate socială)

     Cultura organizațională nu se poate autoschimba. S-ar putea schimba doar dacă ar avea un punct de sprijin din exterior care să suporte forțele de sens opus. Cultura organizațională este cea care leagă organizația, dar în același timp este factorul de rezistență cel mai important în orice demers de schimbare.

     În timp trebuie eliminate acele trăsături dominante ale culturii organizaționale care pot stânjeni procesul de compatibilizare a sistemului nostru de învățământ cu celelalte sisteme școlare europene.

Referințe bibliografice:

1.      Bogáthy, Zoltán. Manual de psihologia muncii și organizațională. Editura Polirom, Iași, 2004

2.      Cerchez, N. și E. Mateescu.  Elemente de management școlar. Editura Spiru Haret, Bucuresti, 2002

3.      Cristea, Sorin. Managementul organizației școlare. Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2003

4.      Iosifescu, Șerban. (coord.). Manual de management educațional. Editura ProGnosis, București, 2000

5.      Nicolescu, O.; Verboncu, I. Management, Ediția a-III-a. Editura Economică, București, 1999

CALITATEA SI MANAGEMENTUL CALITATII IN SCOLI

publicat de: Ionel.Neagu la 27/06/2011 00:20:09

Evoluțiile recente de la nivel național și internațional au scos în evidență necesitatea construirii unui sistem național de management și de asigurare a calității. Creșterea cantitativă a ofertei educaționale nu mai poate satisface nevoile unei societăți a cunoașterii, și astfel, oamenii cer insistent calitate, indiferent dacă este vorba de produse sau servicii publice, educația fiind unul dintre acestea.

Pentru ca sistemul educațional să fie orientat pe calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurarea calității, și anume, criterii, indicatori, standarde și descriptori, să fie înțelese și utilizate în mod unitar.

Se discută despre calitate, dar un concept unitar al calității nu există, pentru că nu se poate vorbi despre calitate a educației în sine, ci în funcție doar de: valorile promovate în societate și la nivelul organizației școlare, de politicile și strategiile educaționale existe la nivel național, regional și local, de situația existentă, definită de factori contextuali și situaționali, și nu în ultimul rând de evoluția conceptului de calitate.

Îmi place să cred că instituția din care provin nu mai este doar locul în care elevii primesc cunoștințe, ea este și locul de formare, integrare, relaționare.

Colectivul meu a înțeles importanța valorilor proprii și a viziunii, nevoia de planificare și rolul culturii instituționale în toată activitatea de asigurare și menținere a calității, foarte importante pentru direcția în care s-o ia instituția, consecvența în acțiune, într-un cuvânt, misiunea școlii.

Ne-am centrat atenția către o cultură a învățării ce presupune: înțelegerea faptului că învățarea este un proces care durează toată viața, că orice persoană din instituție trebuie să învețe, managementul școlii este focalizat pe promovarea și susținerea învățării la toate nivelurile și învățarea este diferită de la o persoană la alta.

        Reforma învățământului a inclus și până acum elemente ale asigurării calității în educație, dar abia recent, calitatea învățământului românesc a fost definită ca prioritate și pentru învățământul preuniversitar. Dimensiunea europeană a calității a fost completată cu cerințe ale societății românești, împlinindu-se astfel cerința de „a gândi global și a acționa local”.

Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin si pătrunzând în domeniul educației, observăm că se acordă tot mai multă atenție calității. Această calitate a învățământului preuniversitar este asigurată prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascălii.

În societatea postmodernă, școala ca instituție a cunoașterii deține o poziție fundamentală.

Măsura dezvoltării unei societăți poate fi relevată nu numai de indicatori economici și de calitate a vieții, ci și de cei care privesc educația și calitatea școlii, respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoașterii și a învățării, de tipurile de performanțe așteptate, de calitatea activității educative și de modalitățile de distribuire în societate a educației.

Cheia spre calitatea învățământului preuniversitar constă în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor, la stilurile lor de învățare, la valorile societății romanești, la nevoile elevilor, la perspectivele lor de viitor, etc. Un învățământ preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor și principiilor democratice, a drepturilor și obligațiilor partenerilor, fiind conceput într-un spirit de transparență, responsabilizare și implicare, atât a școlii ca furnizor de educație, cât și a familiei – elev și părinte – ca beneficiar al serviciului educațional

După cum spuneam, dascălii au un rol central în dezvoltarea unei educații de calitate. Învățarea centrată pe elev, care presupune cunoașterea îndeaproape a acestuia, a culturii, a capacităților și înclinațiilor sale către anumite domenii, reprezintă o metodă actuală care dă posibilitatea profesorului să răspundă cerințelor și nevoilor sale de cultură, precum și sa-l evalueze corect. În acest caz, corectitudinea evaluării depinde în mare măsură de imagine ape care profesorul și-o creează despre elev.

Spre exemplu, în cazul a doi elevi cu stiluri de învățare diferite (vizual și auditiv), care sunt atenți în timpul orei, cel dintâi poate să nu rețină aceeași informație ca cel de-al doilea, doar din simpla relatare a profesorului, lui fiindu-i necesară o vizualizare a lecției pentru a reține mai mult.

 În schimb, celui de-al doilea îi va fi mai ușor să asculte relatarea profesorului sau simpla lui lectură cu voce tare, decât să fie nevoit să se uite pe text în liniște.

De asemenea, celui de-al doilea îi va fi mai greu să facă anumite corelații din simple schițe sau desene, spre deosebire de cel dintâi.

Ne întrebăm de ce este mai greu să lucrăm cu elevii mai slabi decât cu ceilalți. O primă cauză ar fi faptul că nu reușim să îi identificam pe aceștia cu valorile unei societăți, nu îi regăsim în lista nevoilor de cultură și mai ales, pentru că nu reușim împreună să trasăm o perspectivă pentru fiecare.

O posibilitate pentru realizarea tuturor acestor deziderate este reprezentată de către punerea în discuție în cadrul fiecărei unități școlare a problemelor ce vizează calitatea învățământului: dezvoltarea multilaterală a elevului, premisă a formării unei personalități integre; asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanție a calității instruirii; modernizarea învățământului preșcolar; responsabilitățile și drepturile copiilor; asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile școlare (aceasta fiind o cerință majoră a învățământului modern), precum și dreptul copiilor dotați la o educație de calitate.

Calitatea este un concept nou pe care elevii nu îl pot înțelege cu ușurință, mai ales pentru că privesc cu reticență aceste schimbări în sistemul de educație. Avem de a face cu o abordarea foarte nouă a conceptului de calitate prin aceea că se încearcă aducerea acestei noțiuni deseori abstractă și generică la nivelul de înțelegere al copiilor din învățământul școlar. Acest lucru este o premieră chiar și pentru Uniunea Europeană, unde nu există încă un studiu sistematizat al aspectelor legate de calitatea vieții și a mediului la vârste atât de fragede cum se încearcă în România. Sperăm că o dată introduse noțiunile de calitate în tematica școlară, atât ca disciplină independentă cât și integrate în alte materii, nivelul de înțelegere al copiilor asupra unor probleme ce decurg din statutul lor de consumatori dar și de viitori producători va spori astfel încât părăsind băncile școlii vor putea produce acea mult-dorită schimbare de mentalitate în privința calității.

Școala trebuie sa depună efort ca sa realizeze progresul elevului in raport cu nivelul sau anterior, aceasta este esența activității educative si aceasta înseamnă calitate în educație. Pentru aceasta este nevoie de adaptarea programelor si conținuturilor la posibilitățile de vârsta ale elevilor. 

 De câteva decenii copii sunt continuu încărcați – materie de facultate a coborât in liceu si materie de liceu a coborât in gimnaziu – fără nici o baza științifică.

Profesori universitari semnează manuale de învățământ preuniversitar de multe ori fără a-și dovedi experiența profesională a acestora in lucrul cu elevii si privitor la posibilitățile vârstei acestora.

In clasele lor, in școlile lor, profesorii ar putea desfășura studii sociologice care sa conducă la reglarea acestei probleme care a devenit atât de extinsa încât afectează învățământul preuniversitar la scara naționala.

Chiar daca se discuta foarte mult despre calitate, inclusiv în documente oficiale, lipsa de unitate a educației este cauzata de faptul ca nu se poate vorbi de o calitate a educației “în sine”, ci în funcție de valorile promovate în societate si la nivelul organizației școlare.

Adaptarea la valorile societății romanești reprezintă o condiție pentru realizarea unei educații calitative și cantitative.

Daca pregătirea pentru viață a elevilor ar fi obiectivul educației, iar acesta ar fi exprimat simplu si clar la nivel național, am redescoperi astfel cu toții cultura lucrurilor simple, care nu costa bani, dar valorează o avere, pentru ca ne-ar ajuta cu adevărat să formăm cetățeni liberi, activi si responsabili, implicați în viața comunității, spre binele lor si al nostru.

Dacă pregătirea pentru adaptarea la viata ar fi scopul educației, cred ca ar trebui nu doar stabiliți, clar si precis, pașii de urmat, ci si de exersat practic o vreme acești pași, înainte de a vorbi, mult și apăsat, de asigurarea calității educației si controlul ei.

Școala ar trebui sa ocupe poziția de lider intre factorii educativi, fiind între aceștia singurul special calificat pentru a face educație, dar nu trasându-le sarcini (cum se procedează cu familia) sau acuzându-i (cu se întâmplă cu mediul social sau cu mass – media), ci atrăgând de partea ei prin afecțiune copii, și prin lectorate părinții cărora profesioniștii educației să le deschidă ochii și mintea privind educația in familie.

Pregătirea profesională a profesorilor ar trebui să pună un accent mai mare pe științele educației, astfel încât ei să treacă de la starea de licențiat într-o anume știință la cea de EDUCATOR care intermediază copiilor studiul și înțelegerea acelei științe prin metode bazate pe motivare si pe convingere ( în prezent în școala românească se face INSTRUCȚIE prin metode de impunere si sancționare). Prin descentralizarea M Ed C și Tineretului, școala trebuie adusa intr-un mediu de concurenta libera. Metodele birocratice specifice sistemelor supercentralizate nu produc calitate

Calitatea in educație înseamnă asigurarea pentru fiecare educabil a condițiilor pentru cea mai buna,completa si utila dezvoltare.

Calitatea este dependentă de valorile societății în care funcționează sistemul respectiv de educație.

Valorile calității în educație ar putea fi:democrația,umanismul,echitatea,autonomia morala si intelectuală, calitatea relațiilor interpersonale, îmbogățirea comunității, inserția optimă socială și profesională,etc.  

Printre valorile care fundamentează definirea calității in educație se pot enumera:

– școala comunica/transmite cultura/civilizația;

– școala urmărește satisfacerea nevoilor si intereselor imediate ale educabililor;

– școala răspunde nevoilor sociale/comunitare.                                                                         

      Pentru evaluarea calității educației trebuie identificați și aplicați, în fiecare domeniu, indicatori de performanță:

– relevanți – se referă la rezultatele asupra cărora școala poate avea influentă;

– vizibili și măsurabili – cu instrumente cantitative si calitative;

– informativi – iau in considerare contextual și situația în care funcționează unitatea școlară si pot fi utilizați în optimizarea activității din școală făcând posibile comparații “transversale” si “longitudinale”;

– acceptabili – percepuți ca echitabili, accesibili, ușor de înțeles si de aplicat,”incoruptibili” si controlabili;

– beneficiu – creează si mențin motivația si satisfacerea grupurilor de interes;

– eficienți – din punct de vedere al costurilor.

      Sunt necesare câteva competențe – instituționale, de grup si individuale, pentru a asigura calitatea în educație:

– abilitatea de a identifica finalitățile majore ale dezvoltării unității școlare in cadrul sistemului școlar;

– crearea unei motivații puternice pentru atingerea acestor finalități;

– decizia in legătură cu identificarea rezultatelor sistemului si ale scolii care pot fi corelate cu aceste finalități;

– decizia în legătură cu atragerea si folosirea resurselor sistemului si ale școlii;

– identificarea procedurilor care vor asigura in mod efectiv atingerea scopurilor propuse. 

   In funcție de rezultatele elevilor si ale profesorilor, școlile vor fi împărțite în performante simai puțin performante începând cu anul 2006. Instituțiile de învățământ preuniversitar vor fi clasificate calitativ conform legii privind asigurarea calității în educație.

Cunoscând aceste ierarhizări, elevii se vor orienta mai ușor în alegerea școlii care li se potrivește. Evaluarea calității în educație va fi centrată pe rezultatele învățării si se va aplica in mod diferențiat în funcție de calificările acordate.

Asigurarea și controlul calității în școli se vor face la două niveluri: instituțional, printr-o autoevaluare interna a rezultatelor,realizata de comisia fiecărei unități de învățământ preuniversitar, șitransinstituțional, printr-o evaluare externă realizata de Agenția Română de Asigurare a Calității in Învățământul Preuniversitar.(ARACIP).

Comisia de asigurare si evaluare a calității existentă în fiecare școală va cuprinde, în mod egal, reprezentanți ai profesorilor, ai părinților(în învățământul preșcolar si de bază), ai elevilor(în învățământul liceal, postliceal si profesional) și ai consiliului local.

Această comisie elaborează și coordonează aplicarea procedurilor de menținere și dezvoltare a calității, iar la intervale de maximum patru ani evaluează calitatea activității fiecărui profesor și a fiecărui program.      

Comisia trebuie sa rezume anual autoevaluarea interna într-un raport făcut public și confruntat de ARACIP cu propriile sale evaluări ale instituției respective. În urma comparației, va fi obținută o clasificare calitativa a școlilor în funcție de care ministerul le va finanța.

Nu se vor mai da bani după nevoi, ci după performantă. Pe lângă această politică de excelență, va fi promovată și o politică asistențială pentru a evita desființarea unor școli si pentru îmbunătățirea calității în acelea care merita.

Există posibilitatea ca școlile superioare calitativ să le absoarbă pe acelea cu performanțe mai slabe, dar foarte bine dotate cu material didactic. Înființarea comisiilor si a ARACIP va determina restrângerea atribuțiilor inspectoratelor, a căror funcționare va fi reorganizată.

ARACIP se afla sub coordonarea ministerului și este condusă de un birou executiv format din 15 membri, cadre didactice și experți în învățământul preuniversitar, numiți pe o perioadă de patru ani, prin ordinul ministrului.      

Pentru prima dată în România avem o definiție reglementată legal a “calității”, înțeleasă ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de educație și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor si standardele de calitate.

Aceste elemente creează premisele unui nou cadru educațional, cu o noua filosofie în care elevul, beneficiar direct al educației, este situat în centrul proceselor din școală.

Organizația furnizoare de educație trebuie să asigure și să măsoare progresul înregistrat de elev, valoarea adăugată, calitatea, iar comunitatea, ca beneficiar indirect, să se implice în producerea, generarea calității în școală în funcție de propriile ei nevoi și interese.

”Calculul rezidual”sau al valorii adăugate este exprimat de ce rămâne din rezultatele obținute de elevi după ce a fost luată în considerație influența factorilor “de intrare”(aptitudinile, calitățile personale si performantele elevilor la “intrare”, mediul social, economic și cultural, calificarea profesorilor, resursele disponibile, etc.).

 Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară și se îmbunătățește continuu, iar organizația furnizoare de educație trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem de management și de asigurare a calității, să se autoevalueze continuu și să propună măsuri ameliorative. Școala este responsabilă de asigurarea interna a calității, dar calitatea se asigura prin dialog si pe baza de parteneriat cu toți actorii implicați. ARACIP realizează și supune aprobării Guvernului României standardele de autorizare, de acreditare si de calitate, precum și metodologiile corespunzătoare.

In asigurarea calității educației sunt avute in vedere trei domenii fundamentale de organizare și funcționare. Criteriile, standardele si indicatorii de performanță trebuie să fie astfel formulați,  încât accentul să nu fie pus numai pe conformarea unei organizații la un set predeterminat sau predefinit de condiții cantitative si calitative, ci si pe angajarea deliberata, voluntara și proactivă a instituției pentru realizarea anumitor performanțe demonstrabile prin rezultate efective. Aceste domenii sunt:

a) capacitatea instituțională care rezultă din organizarea internă și infrastructura disponibila pentru a îndeplini obiectivele programelor educaționale;

b) eficacitatea educațională  care constă în mobilizarea de resurse umane și financiare, cu scopul de a determina elevii să obțină rezultate cât mai bune în învățare;

c) managementul calității care rezultă din structurile, practicile și procesele prin care se asigura in instituție îmbunătățirea continuă a serviciilor educaționale. 

 A. CAPACITATEA EDUCATIONALǍ

 Trebuie sa existe o concordanta între strategia de dezvoltare a școlii și contextul social economic. Instituția trebuie să dispună de o organizare coerentă și de un sistem adecvat de conducere și administrare, să aibă o bază materială și resurse financiare necesare funcționarii stabile pe termen scurt si mediu precum si resurse umane pe care se poate baza pentru a realiza misiunea si obiectivele propuse asumate. De respectarea acestui  standard de calitate răspunde directorul scolii.  

 B. EFICACITATEA EDUCATIONALǍ

Acest criteriu se referă la organizarea proceselor de predare și învățare în termeni de conținut, metode și tehnici, resurse, selecție a elevilor și a personalului didactic, astfel încât acea instituție să obțină acele rezultate pe care si le-a propus prin misiunea sa, care trebuie să fie clar formulată. Seturile de criterii de evaluare care corespund eficacității educaționale vizează:

 a) proiectarea obiectivelor si rezultatelor;

      – formularea clară și ușor de înțeles;

      – asocierea riguroasă cu proceduri adecvate de evaluare internă a gradului de realizare; 

 b) organizarea cadrului de realizare a învățării, prin:

      – planuri, programe de învățământ, metode de predare, criterii si tehnici de evaluare a elevilor;

      – recrutarea si dezvoltarea adecvata a personalului didactic;

      – resursele și facilitățile de învățare disponibile, legate de activitatea financiara a instituției;

      – organizarea fluxurilor de predare, învățare și examinare a elevilor; 

c) procesul de învățământ, prin:

      – cadrele didactice trebuie să transmită integral conținuturile programelor școlare;

      – trebuie să existe concordanta între rezultatele elevilor la evaluările interne și cele obținute la evaluările externe(răspunde directorul scolii);

      – școala trebuie să reușească să asigure valoare adăugată pentru fiecare elev.

d) calitatea documentelor școlare. Documentele de proiectare didactică de perspectivă, documentele de proiectare didactică imediată și fișele de evaluare trebuie întocmite conform reglementarilor în vigoare.

e) criterii de evaluare a calității constituie următoarele: rata de promovabilitate, rata de absenteism, rata de repetenție, rata de abandon, promovabilitatea la examene, rezultatele obținute la examene, rezultatele la olimpiade și concursuri, participări la expoziții și sesiuni naționale de comunicări științifice cu referate, acordarea de burse pentru merite deosebite, activități extrașcolare – activități și parteneriate cu ONG, Politie, Jandarmerie, Crucea Roșie , cercuri, cenacluri, expoziții.

 f)  resurse umane. Constituie standarde de calitate următoarele:

      – gradul de acoperire cu personal didactic calificat;

      – calitatea personalului didactic(calificative anuale, perfecționări și performanțe atinse);

      – personal didactic titular;

      – continuitatea personalului didactic;

      – autoevaluarea cadrelor didactice. Asigurarea calității în învățământul preuniversitar este sarcina fiecărui cadru didactic și a fiecărei unități de învățământ. Doar o autoevaluare obiectiva si eficienta poate determina cunoașterea realității, stabilirea neconformităților minore si majore, a masurilor preventive si corective si ameliorarea activității școlii;

      – prestația pedagogica a cadrelor didactice relevată prin asistența la ore/activități didactice. Evaluarea se va realiza pe baza observațiilor conținute în fișele de asistență la ore efectuate de conducerea unității,de responsabilul de catedră/arie curriculară realizate pe parcursul anului școlar. 

g) resurse curriculare;

      – stabilirea disciplinelor opționale în corelație cu opțiunile educaționale ale elevilor, resursele materiale de care dispune școala, personalul didactic de care dispune școala, numărul de ore stabilit prin planul de învățământ;

      – asigurarea concordanței între tematica disciplinelor opționale și specializările la care școlarizează unitatea de învățământ;

  h) ethos-ul, climatul și cultura școlară care trebuie să susțină atingerea scopurilor educaționale stabilite. Constituie criterii de calitate următoarele:

      – caracterul democratic si consultativ al elaborării deciziilor;

      – aplicarea fermă și continuă a deciziilor comunicate departamentelor subordonate;

      – strategia de abordare a urgențelor pentru ca acestea să  nu se transforme în crize;

      – modul de soluționare a conflictelor;

      – legalitatea sancțiunilor acordate;

      – realizarea  și păstrarea în întreaga unitate de învățământ a unui climat de muncă și responsabilitate, de studiu, de competiție, favorabil desfășurării eficiente a activității;

      – preocupări pentru asigurarea protecției și siguranței elevilor;

     – relaționarea corecta a directorului unității de învățământ cu participanții la actul educativ.

i)  relația cu comunitatea și parteneriate.

      – școala trebuie sa fie importanta din perspective economica si socio-culturala a zonei;

      – părinții trebuie să se implice și să li se acorde asistență;

      – școala trebuie să prezinte interes pentru comunitatea locală;

–          relația școlii cu comunitatea trebuie să fie bună;

–          școala trebuie să încheie parteneriate.   

 C. MANAGEMENTUL CALITATII

Acesta trebuie să fie centrat pe acele strategii, structuri, tehnici și operații prin care instituția demonstrează ca își evaluează performanțele de asigurare și îmbunătățire a calității educației și dispune de sisteme de informații care demonstrează rezultatele obținute în învățare. Importanța acestui domeniu constă, pe de o parte, în concentrarea asupra modului în care instituția gestionează asigurarea calității tuturor activităților sale, iar pe de alta, de a face publice informațiile și datele care probează un anumit nivel al calității. 

Cele trei domenii sunt complementare, iar utilizarea lor este obligatorie, în conformitate cu prevederile legale. In acest sens, orice instituție de învățământ preuniversitar este invitată să ajungă la stadiul în care dispune de mijloacele și informațiile care sunt structurate pe cele trei domenii, ținând cont de profilul sau specific și de misiunea și obiectivele pentru care a optat.

Conducătorul instituției, prin Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității din instituție este responsabil de elaborarea și realizarea strategiilor privind calitatea,structurate pe cele trei domenii.

Dar, concluzia este una, și anume, că evaluarea corectă a calității educației se poate face numai prin combinarea de autoevaluare, evaluare internă și evaluare externă.

Managementul calitatatii in educatie

Calitatea reprezinta nivelul de satisfactie pe care il ofera eficacitatea ofertei educationale din domeniul invatamantului si formarii profesionale, stabilit prin atingerea unor standarde cerute si a unor rezultate excelente care sunt solicitate si la care contribuie participantii la procesul de invatare si ceilalti factori interesati.

Controlul calitatii include activitatile operationale desfasurate pentru indeplinirea cerintelor de calitate prin reglementarea performantelor. Este un proces de mentinere a standardelor, si nu de creare a acestora.

Asigurarea calitatii educatiei este realizata printr-un ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale de elaborare, planificare si implementare de programe de studiu, prin care se formeaza increderea beneficiarilor ca organizatia furnizoare de educatie satisface standardele de calitate. Asigurarea calitatii exprima capacitatea unei organizatii furnizoare de a oferi programe de educatie, in conformitate cu standardele anuntate. Ea este astfel promovata incat sa conduca la imbunatatirea continua a calitatii educatiei.

Metodologia asigurarii calitatii in educatie se bazeaza pe relatiile ce se stabilesc intre urmatoarele componente:

a) criterii;

b) standarde si standarde de referinta;

c) indicatori de performanta;

d) calificari.

Calitatea in educatie este asigurata prin urmatoarele procese:

a) planificarea si realizarea efectiva a rezultatelor asteptate ale invatarii;

b) monitorizarea rezultatelor;

c) evaluarea interna a rezultatelor;

d) evaluarea externa a rezultatelor;

e) imbunatatirea continua a rezultatelor in educatie.

Componentele si procesele de asigurare a calitatii si relatiile dintre ele se diferentiaza in functie de:

a) nivelul de invatamant si, dupa caz, al calificarii;

b) tipul organizatiei furnizoare de educatie;

c) tipul de program de studii.

Managementul calitatii – asigura calitatea programelor de invatare si promoveaza imbunatatirea continua, cele doua coordonate ale unei culturi a excelentei. Conducerea elaboreaza misiunea, viziunea, valorile, politicile si strategiile institutiei si este responsabila de monitorizarea permanenta a sistemelor si a proceselor.

Responsabilitatile managementului –

-este caracterizat prin eficacitate in ceea ce priveste calitatea si dezvoltarea curriculumului/ invatarii.

-Sprijina activ si se implica direct in dezvoltarea si asigurarea calitatii programelor de invatare.

-Dezvolta si mentine parteneriate eficiente cu factorii externi interesati.

-Cunoaste nevoile si asteptarile factorilor interesati interni si externi.

Managementul resurselor (fizice si umane)

Organizatia ofera elevilor un mediu sigur si armonios, care le ofera sprijin. Spatiile de invatare sunt echipate adecvat, raspund nevoilor colective si individuale ale elevilor. Resursele, metodele de predare si spatiile aferente permit accesul si participarea activa a tuturor elevilor. Angajarea personalului se face dupa criterii clare (standarde minime privind calificarile si experienta) de recrutare si selectie, organizatia defineste o fisa a postului, pune la dispozitia personalului programe de initiere si de formare continua.

Proiectare si dezvoltare – organizatia este receptiva la nevoile indivizilor, agentilor economici si comunitatii (factori interesati externi), dar si la diferitele nevoi ale elevilor (factori interesati interni). Organizatia este preocupata permanent de proiectarea si dezvoltarea unor programe de studiu care sa raspunda nevoilor factorilor interesati, programe ce plaseaza elevul in centrul lor de interes. Acestea au un caracter de includere sociala, asigurand accesul si egalitatea sanselor pentru elevi.

Domenii, criterii, standarde si mecanisme de asigurare a calitatii procesului si sistemului de invatamant din Romania

Context European

Calitatea, echitatea si eficienta sunt cei trei piloni ai reformelor educationale din ultimele decenii din Europa si din lume, care trebuie avute in vedere la construirea sistemelor nationale de management si de asigurare a calitatii, inclusiv a celui din Romania. Aceasta aliniere este necesara nu numai pentru a se asigura o integrare reala si functionala, din punct de vedere educational, a Romaniei in Uniunea Europeana, ci si, pe de alta parte, pentru ca initiativele romanesti din acest domeniu sa fie consonante, din punct de vedere teoretic si metodologic, cu ceea ce se intampla acum in lume. O ramanere in urma in privinta conceptiei sistemelor de management si de asigurare a calitatii, a valorilor subsumate si a metodologiilor aferente ar face extrem de grea nu numai integrarea, dar chiar si intelegerea reciproca.

Documente europene – toate subsumate proceselor „Bologna” si „Lisabona” – prin care se incearca construirea unui spatiu educational comun european in domeniul calitatii:

-„Recomandarea Parlamentului si a Consiliului privind cooperarea europeana in evaluarea calitatii educatiei scolare”20001.

-„Raportul european privind indicatorii calitatii invatarii permanente”, publicat in 2002.

-„Standarde si linii directoare privind asigurarea calitatii in cadrul Ariei Europene a Invatamantului superior”.

-'Elemente Fundamentale ale Cadrului European pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Profesional si Tehnic – CQAF-VET”.

Calitatea educatiei in Romania

1.Scoala – furnizor de calitate in educatie

Privind scoala din perspectiva sistemica, principala ei functie este de a transforma “intrarile”  in “iesirile” dorite.

Intreaga structura este subordonata misiunii organizationale, care este educatia. Pentru aceasta managerul indeplineste functiile manageriale in cadrul domeniilor functionale prin care sunt atinse finalitatile organizationale

Prin urmare, scoala este o organizatie in comunitate dar si o institutie care reprezinta o activitate sociala structurata printr-un set de norme si modele de comportament socialmente recunoscute.

Scoala este o organizatie inalt diferentiata (pe niveluri si ani de studii, pe clase si grupe, pe tipuri de unitate scolare) dar si inalt integrata – trecerea de la o structura organizationala la alta, fiind subiectul unor conditii foarte precise.

Pentru a realiza un “produs finit” de calitate, adica omul educat, este necesara o colaborare foarte stransa intre “elementele organizationale si, ca urmare trebuie foarte clar definite substructurile organizationale, precum si rolul fiecareia (legaturile dintre ele, prin neclaritate ducand la disfunctii majore.

Scoala – institutie pentru formarea continua de calitate

Membrii unei organizatii care invata participa activ la invatare nu pentru ca le este cerut de catre autoritate sau li se impune din afara, ci pentru ca doresc sa exploreze situatiile enumerate de comun acord pe agenda grupului.

Scoala incurajeaza , prin regulile si procedurile stabilite prin consens, prin responsabilitatile si rolurile liber asumate, prin procedurile si instrumentele de monitorizare si evaluare a procesului – un tip diferit de inteligenta fata de abordarile educationale traditionale; in loc sa se apeleze la recunoasterea cunostintelor sau la manevrarea detaliilor, scoala se focalizeaza pe capacitatea participantilor de a invata, de a intelege situatia – problema cu care se confrunta.

Majoritatea profesorilor si elevilor sunt interesati de invatarea unor informatii utile si relevante si de exersarea unor deprinderi ca fiindu-le necesare.

Proiecte care asigura un invatamant de calitate

In domeniul educatiei se disting 3 tipuri de proiecte :

Proiectul educational , cu activitate de interes general ce configureaza orientarile esentiale ale educatiei: conceptia despre om, idealul educational, valorile societatii. El tine de politica educationala si se concretizeaza in programe de reforma sau de dezvoltare a sistemului educational ca intreg.

Proiectul curricular , ca actiune de configurare si anticipare a activitatilor si procesele educationale concrete privind indeosebi activitatea educatorilor si a educabililor precum si relatiile intre acestia.

Proiectul institutional , ca instrument al politicii manageriale a directorului, centrat pe schimbare, pe inovarea si dezvoltarea scolii in plan structural si functionale, fiind un instrument de coordonare a tuturor activitatilor din scoala

Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii si ARACIP

La nivelul fiecarei organizatii furnizoare de educatie din Romania se infiinteaza Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii.

Organizatia furnizoare de educatie elaboreaza si adopta propria strategie si propriul regulament de functionare a Comisiei. Conducatorul organizatiei este direct responsabil de calitatea educatiei furnizate. Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii este formata din 3-9 membri. Conducerea ei operativa este asigurata de conducatorul organizatiei sau de un coordonator desemnat de acesta. Componenta Comisiei pentru evaluarea si asigurarea calitatii in unitatile din invatamantul preuniversitar cuprinde, in numar relativ egal:

a) reprezentanti ai corpului profesoral;

b) reprezentanti ai parintilor, in cazul invatamantului prescolar, primar sau gimnazial sau ai elevilor, in cazul invatamantului profesional, liceal si postliceal;

c) reprezentanti ai consiliului local.

Politica de asigurare a calitatii va preciza Cadrul National de Asigurare a Calitatii (CNAC) in conformitate cu Cadrul Comun de Asigurare a Calitatii (CCAC) in EFP (Educatie si

Motivatii ale asigurarii calitatii educatiei in Romania

-Necesitatea generarii unei increderi tot mai consistente, pe termen mediu si lung, in capacitatea si performantele universitatilor romanesti pe piata europeana/ mondiala a invatamantului superior.

-Necesitatea armonizarii standardelor, procedurilor si practicilor universitare romanesti cu cele existente in statele membre ale UE, in scopul recunoasterii automate pe piata europeana a diplomelor si titlurilor obtinute in Romania, al realizarii SEIS – Spatiul European al Invatamantului Superior si al asigurarii liberei circulatii a persoanelor din Romania in spatiul european

-Necesitatea reducerii duratei de acomodare la angajatori a absolventilor de universitati deveniti angajati, prin adecvarea tot mai accentuata a ofertei educationale la nevoile, asteptarile si cerintele agentilor economici angajatori.

Obstacole ale asigurarii calitatii in educatie:

1. Obstacole teoretice ale asigurarii calitatii in educatie

-Absenta/ insuficienta cunostintelor/ deprinderilor in domeniul managementul calitatii la persoanele implicate in asigurarea calitatii in educatie

-Tehnicile si instrumentele managementului calitatii sunt de multe ori considerate a fi un scop in sine

-Conceptia: “Calitatea se obtine prin detectarea problemelor/ neconformitatilor si corectarea/ solutionarea lor”  si nu prin prevenirea aparitiei acestora.

-Absenta/ insuficienta/ inadecvarea obiectivelor, politicilor, strategiilor in domeniul calitatii, pe termen scurt, mediu si lung

-Increderea excesiva in documentele sistemului calitatii  in detrimentul deciziilor manageriale si actiunilor regulate vizand asigurarea calitatii

2.Obstacole culturale ale asigurarii calitatii in educatie

-Mentalitati, atitudini si comportamente contraproductive.

-Instruire inexistenta/ insuficienta/ inadecvata a personalului universitar si preuniversitar implicat in managementul calitatii

-Perceperea asigurarii si imbunatatirii calitatii ca fiind o “datorie” exclusiva a personalului de executie. Neimplicarea managerilor ai institutiilor vizate

-Absenta/ insuficienta orientarii client in abordarea asigurarii calitatii.

-Prioritatea acordata obiectivelor cantitative, in detrimentul celor calitative.

-Comunicarea ineficace/ ineficienta cu partenerii de interese.

-Ignorarea reticentei si rezistentei la schimbare precum si a metodelor/ tehnicilor de reducere a acestora.

3. Obstacole materiale ale asigurarii calitatii in educatie

Absenta/ insuficienta/ inadecvarea resurselor materiale alocate la nivel local si central asigurarii calitatii in educatie.

Absenta/ insuficienta resurselor financiare disponibile pentru investitii in echipamente de laborator, tehnologia informatiei si echipamente multimedia precum si in mentenanta acestor echipamente si in materialele consumabile aferente lor.

Absenta/ insuficienta/ inadecvarea programelor si proiectelor de finantare nationale, regionale si/ sau europene in asigurarea calitatii in educatie.