Cultura Nucului In Sistem Ecologic

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Horticultură

Master Științe Horticole

Cultura pomilor în sistem ecologic

Cultura nucului în sistem ecologic

Masterand: Carmen Diana MOCODEAN

Îndrumător: Prof. dr. Viorel MITRE

Cluj-Napoca

2015

CUPRINS

1. Importanța culturii…….……………………………………………………………..………….. 3

2. Particularitățiile biologice ale nucului………………………………………………………. 4

2.1. Cerințe ecologice……………………………………………………………………………… 5

2.2. Caractere morfologice……………………………………………………………………… 6

3. Înființarea culturii în sistem ecologic……………………………………………………….. 8

4. Lucrările de îngrijire ale nucului în sistem ecologic…………………………………….. 11

5. Combaterea bolilor și dăunătorilor în sistem ecologic………………………………….. 13

6. Recoltarea și valorificare nucilor………………………………………………………………… 16

7. Pricipalele soiuri de nuc……………………………………………………………………………… 17

8. Bibliografie…………………………………………………………………………………………………. 19

1. Importanța culturii

Sursa foto: www.sacredearth.com en.wikipedia.org

Importanța pomicolă rezidă în valoarea alimentară a fructelor, nuca constituind un aliment complet și concentrat, ce conține substanțe grase, substanțe proteice, substanțe minerale, vitamine, hidrați de carbon, etc.

Nuca este un fruct foarte hrănitor, bogat în vitamine, substanțe minerale și uleiuri. Se poate consuma fie crudă (după o necesară perioadă de uscare naturală), fie gătită (în special în industria de patiserie și cofetărie), fie conservată (nucile verzi, materie primă pentru dulcețuri sau murături). (www.interferente.ro)

Miezul de nucă este un aliment complet, complex și concentrat datorită

conținutului în grăsimi (52-77,5%); substanțe proteice (11-25%), zaharuri (5- 24%); substanțe minerale Cu, Zn, K, Mg, P, S, Fe, Ca, etc. (1,3-2,5%), vitaminele A, B1, B2, vitamina C (40-50mg/100 g). Valoarea energetică este de 6500-7000 cal/kg, valoarea echivalentă cu a următoarelor alimente: 1 kg pâine + 0,5 kg carene + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg pește + 0,5 kg pune uscate + 1kg pere, (V. Cociu și colab., 1983). Miezul de nucă se consumă în stare proaspătă, dar mai ales prelucrat în cofetării sau patiserii. (www.scribd.com)

Lemnul este utilizat în industria mobilei, a automobilelor sau a avioanelor, din miezul de nucă fiind extras un ulei comestibil folosit atât alimentar, cât și pentru pictură, fabricarea lacurilor și vopselelor sau a cernelei tipografice.

Mezocarpul, scoarța, frunzele, ramurile, rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului și unor coloranți vegetali. Endocarpul constituie materie primă pentru obținerea cărbunelui activ, amestecurilor abrazive și a linoleumurilor fine. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Ca plantă medicinală nucul este folosit din vechime. În prezent din nucile verzi și frunzele de nuc se extrage iodul și alte produse farmaceutice recomandate contra dispepsiilor cronice, avitaminozelor, dereglări ale aparatului digestiv, conjunctivite, rahitism (C. I. Komănici, citat de M. Popescu și colab., 1993).

Datorită frunzișului său bogat de culoare verde intens sau alte nuanțe, nucul este o valoroasă plantă decorativă, fiind folosit în aliniamente, solitar sau în grupuri.

2. Particularitățiile biologice ale nucului

Nucul, Juglans regia, este originar din Asia Centrală, mai fiind întâlnit încă în stare sălbatică în masive silvice în estul Turciei, în Caucaz, Irak, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet, China.

Din Europa Centrală cultura nucului s-a extins în Anglia, Portugalia, Țările Scandinavice, Africa de Nord, cele două Americi, în prezent cutivându-se în toate zonele de climat temperat între paralelele de 10 și 500 .

Printre țările mari producătoare de nuci se numără: China , SUA, Iran, Turcia, România, Franța. Până în deceniul al șaselea și al șaptelea al secolului XX, România era între primele trei țări mari producătoare de nuci. (www.scribd.com)

Longevitatea acestei specii este de 300-400 de ani, având o maturitate timpurie, la 8-12 ani. Fructificațiile sunt anuale, iar capacitatea de germinație este bună, ajungând până la 80%. Creșterile sunt foarte active în perioada de tinerețe, cele anuale ajungând la 70-100 cm pe an.

2.1. Cerințe ecologice

Cerințele față de lumină

Cerințele față de lumină ale nucului sunt mari, de aceea, se coportă foarte bine ca pom solitar sau la distanțe mari de plantare; coroanele pomilor vecini nu se întrepătrund.

Când lumina este insuficientă apare fenomenul de elagare, adică tulpinile cresc foarte înalte, ramurile de schelet se alungesc și se degarnisesc, fructificând numai laperiferia coroanei. De asemenea, creșterile ramurilor de rod sunt reduse, diferențierea mugurilor femeli deficitară, iar producțiile sunt mici. (www.scribd.com)

Insuficiența luminii favorizează și evoluția agenților patogeni ce pot produce pagube însemnate. Este necesar, deci, ca nucul în plantațiile comerciale să fie plantat pe versanți cu expoziție sudică sau sud-estică. Cultivat la câmpie, însă, pot fi folosite și expoziții nord-estice, nord-vestice. (www.decostyle.mayra.ro)

Cerințele nucului față de lumină sunt satisfăcute în zonele în care durata insolației este 800-1000 ore în perioada 20-VI-15-IX și, respectiv, 1100-1800 ore în perioada 30-IV-10-X- (I. Godeanu, 1975).

Cerințele față de temperatură

Această specie crește și rodește bine în zonele cu temperatura medie anuală de 9-10,5oC, cu ierni blânde și veri călduroase.

În perioada repausului profund pomii suportă temperaturi de -25oC ..-30oC. La -36oC pomii tineri și ramurile de 3-4 ani sunt distruse în întregime.

Amplitudinile mari de temperatură de la sfârșitul perioadei de vegetație și mai ales cele din primăvară provoacă mari pierderi nucului.

Sensibilitatea maximă la temperaturi scăzute se înregistrează în perioada înfloritului și a legatului fructelor. Astfel, amenții și mai ales stigmatele sunt distruse la -1oC, fructele nou formate la -2oC, iar la -3oC frunzele și lăstarii.

Temperaturile ridicate (peste 35oC), din timpul verii, corelate cu seceta prelungită sunt foarte dăunătoare culturii nucului.

Pragul biologic al nucului este de 10oC, iar necesarul de zile cu optim caloric (18-20oC) este de 110-145. (www.scribd.com)

Cerințele față de umiditate

Nucul are pretenții moderate față de factorul apă. Zonele favorabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitații anuale bine repartizate.

Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creșterii intense a lăstarilor și fructelor, când suma precipitațiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. În perioada maturării fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este suficient un nivel al precipitațiilor de 40-50 l/m2/lună. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Pentru întreaga perioadă a creșterii și maturării fructelor (mai – octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (V. Cociu ș.a., 1983).

Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficiența apei cât și excesul de umiditate. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză și bacterioză. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. Pânza de apă freatică trebuie să fie situată la peste 2,5-3 m adâncime în sol. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Cerințele față de sol

Nucul este o specie cu cerințe moderate față de sol, dar care se dezvoltă corespunzător pe soluri fertile, profunde, permeabile pentru apă și aer, cu textură ușoară sau mijlocie cu subsol profund, pH slab acid (6,0-7,0) și pânza de apă freatică la minim 2,5-3 m.

În condiții de irigare și fertilizare corespunzătoare, nucul se poate cultiva cu eficiență și pe nisipuri. Se evită plantarea nucului pe soluri grele, umede și reci, de asemenea, pe solurile scheletice (regosolurile, grohotișuri etc). (www.scribd.com)

2.2. Caractere morfologice

Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Acesta formează o rădăcină pivotantă, trunchiul crește drept, scoarța la început este netedă, argintiu-cenușie, iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal.

Coroana este mare (20-25 m în diametru), globuloasă, rară. În perioada de tinerețe creșterile anuale ajung la 1-2 m, iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. Ramurile anuale sunt groase, cu măduva lamelară.

Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe același pom trei categorii de muguri: vegetativi, de amenți, micști de flori femele. Mugurii sunt dispuși serial. Pe ramuri mugurii de flori și cei vegetativi sunt dispuși în treimea superioară iar amenții spre bază. Muguri vegetativi și cei de amenți se formează pe lăstari, primăvara în luna mai iar cei micști de flori femele diferențiază în iulie-august.

Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Sursa foto: www.magazinuldeplante.ro www.divahair.ro

Florile mascule sunt grupate în amenți. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori, iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen.

Sursa foto: www.decostyle.mayra.ro www.horticultorul.ro

Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe, apical pe lăstarii fertili. La început sunt sferice, apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. Acești lobi, în primele zile sunt paraleli, apoi ajung la 180 după care vârfurile lor încep să se recurbeze. Momentul de maximă receptivitate față de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenți.

Pe pom deschiderea florilor femeiești durează cca. 12-18 zile, iar a amenților 5-6 zile. Având în vedere că producția de fructe depinde de numărul de flori polenizate și fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare, a căror amenți să-și eșaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeiești. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile, dar cercetările efectuate de unii autori au evidențiat că procentul de flori fecundate diferă în funcție de soiul polenizator (I.Godeanu, 1975). (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Fructul este sferic, de 4-5 cm, cu învelișul extern cărnos, verde, neted, glabru, la maturitate caduc; nuca este ovoidă sau elipsoidală în interior cu o sămânță mare, albă, acoperită de o pieliță subțire. (D. Zaharia, Suport de curs)

Sursa foto: www.ecomagazin.ro www.nuc-ro.blogspot.com

3. Înființarea culturii în sistem ecologic

Nucul se înmulțește pe cale generativă (prin sămânță) și pe cale vegetativă (prin altoire).

Nucul se înmulțește prin sămânță atunci când se urmărește obținerea de masă lemnoasă destinată industriei mobilei. Obținerea de pomi altoiți la nuc se face mai greu decât la celelalte specii. Altoirea în câmp dă rezultate numai în zonele în care temperatura medie din perioada mai-septembrie depășește 18,50C iar oscilațiile diurne să fie cât mai reduse (E. Schneiders, 1941).

În zonele în care nu se realizează aceste condiții cum este și țara noastră, se recurge la altoirea la masă, urmată de forțare. (www.nuci-aluni.ro)

Producerea portaltoilor la nuc se face pe cale generativă. În vederea înființării plantațiilor se va folosi numai nuc altoit. Există mai multe metode de altoire, care deși au încă un randament scăzut, permit înmulțirea soiurilor valoroase.

Scoaterea puieților de nuc din școala de puieți se va face cu rădăcinile cât mai intacte, deoarece au o putere de refacere greoaie.

În țara noastră se mai practică producerea pomilor direct din sămânță în special a soiurilor valoroase. Se pot înmulți soiurile care corespund obiectivelor de ameliorare.

Câmpul I se poate realiza prin semănare direct, toamna, sau cu puieți obținuți la ghivece sau cu puieți produși în școala de puieți.

Plantarea se face la distanțele de: 1 : 0,40 m sau 1 : 0,50 m. (www.scribd.com)

Altoirea propriu-zisă (în perioada 1.XII-1.IV) se face prin toate metodele cu ramură detașată în lemn. Cele mai bune rezultate la altoirea mecanizată se obțin prin aplicarea metodei de altoire în scăriță sau omega, iar la altoirea manuală rezultate bune se obțin prin copulație perfecționată, triangulație, despicătură. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Momentul altoirii este când portaltoiul se află în faza de umflare a mugurilor iar temperatura în timpul altoirii și calusării este constantă și peste 18ºC. (Lefter și colab., 1988)

Pe plan mondial și mai nou la noi în țară se utilizează cu succes altoirea la masă a nucului. Aceasta se realizează cu mașini de altoit care efectuiază tăieturi în “scăriță” sau în omega. Înainte de altoire puieții și ramurile altoi se stratifică iar după altoire se preforțează în camere speciale la temperatura de 27-28ºC și 80- 90% umiditate relativă timp de 10-14 zile. Imediat după altoire zona se parafinează. După prindere, materialul astfel obținut se va planta în câmp atunci când condițiile climatice o permit. Atât puieții cât și ramurile altoi trebuie să aibă originea cunoscută și să fie libere de boli și dăunători. (www.scribd.com)

Plantațiile de nuc sunt plantații de lungă durată, de aceea înainte de înființarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunității înființării plantațiilor. Astfel, plantațiile de nuc se vor înființa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înființarea de plantații pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrișate în urmă cu 5-6 ani și cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele, apoi ierburile perene, cereale și prășitoare. La fertilizarea de bază orientativ pentru condițiile din țara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se administreze 40-60 t/ha gunoi de grajd;

Gunoiul de grajd se folosește mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat.

Datorită schimbărilor climatice actuale pentru evitarea pierderilor de apă din sol, sistemul de plantare pentru culturile neirigate are la bază plantări de toamnă sau în ferestrele din iarnă (plantarea trebuie încheiată cel mai târziu în 15 martie pentru a se asigura prinderea plantelor). (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Săpatul gropilor se face de regulă mecanic (H-1m/L-1m/l-1m) cu un buldoexcavator cu cupa de 60-80 cm (este nevoie de aproximativ 1 m3 de pământ volum necesar pentru sistemul radicular) pentru a se asigura o cantitate de apă de minim 500 l/plantă la pornirea în vegetație.

Pentru culturile irigate se poate practica sistemul tradițional de plantare (desfundat; nivelare; discuire).

Distanțele de plantare sunt determinate de combinația soi-portaltoi. Ele variază între 10-12 m între rânduri și 8-12 m pe rând la pomii din soiurile cu fructificare terminală și altoiți pe J.regia și 8-10 m între rânduri și 6-8 m pe rând la pomii altoiți pe J.nigra și la soiurile cu fructificarea laterală altoiți pe J.regia (M.Popescu și colab., 1993).

Pichetarea în triunghi isoscel sau echilateral facilitează un regim de lumină mai bun. Plantarea nucului se poate face atât toamna cât și primăvara timpuriu.

G.Mihăiescu (1967) precizează că prinderea este totală dacă se plantează primăvara devreme, iar pomii se scot din pepinieră tot primăvara aproape de momentul plantării. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Tăierile de formare a coroanei în cultura de nuc se fac in funcție de formele de coroană indicate și anume: vasul ameliorat, vasul întârziat și piramida Leader cu 5-7 șarpante.

4. Lucrările de îngrijire ale nucului în sistem ecologic

Pentru o bună întreținere a solului, intervalul dintre rânduri va fi menținut în mod obligatoriu înierbat prin cultivare cu plante agroalimentare sau îngrășăminte verzi.

Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană și apă. Pe terenurile în pantă și în zonele cu suficiente precipitații terenul se poate menține înierbat parțial, provizoriu sau total. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Cercetările făcute pe perioade lungi de timp arată că folosirea sistematică a îngrășămintelor organice contribuie substanțial la îmbunătățirea fertilității solului, ca urmare a sporirii conținutului de humus și de elemente nutritive, a intensificării activității microbiologice, a refacerii structurii solului și a creșterii capacității de înmagazinare a apei.

De asemenea, în agricultura ecologică se folosesc, frecvent, următoarele șase tipuri de îngrășăminte organice: gunoi de grajd, urină și must de bălegar, compost, îngrășăminte verzi și resturi vegetale. (I. Toncea și colab)

Gunoiul de grajd este un îngrășământ organic cu acțiune pozitivă complexă asupra tuturor tipurilor de sol din pomicultură. Efectele cele mai evidente ale aplicării gunoiului în livezi se înregistrează pe solurile cu un conținut ridicat în argilă, umede și reci. Cantitățile de gunoi ce trebuie aplicate în livezi cresc odată cu creșterea conținutului în argilă și a scăderii indicelui de azot. (www.scribd.com)

Gunoiul de grajd conține cantităti importante de substanțe nutritive, absolut necesare refacerii fertilității solurilor și nutriției plantelor și are efecte favorabile asupra structurii și a altor însușiri fizice, chimice și biologice ale solurilor.

Compostul se obține prin fermentarea diferitelor resturi organice (paie, resturi de coceni, pleavă, resturi de buruieni și de leguminoase, nutrețuri depreciate) la care se pot adăuga substanțe minerale (var, cenușă, etc.).

În solurile nisipoase compostul acționează ca un burete ajutând la reținerea apei în sol. În solurile argiloase compostul adaugă porozitate solului nedându-i voie să se satureze cu apa dar nici să se întărească. Compostul introduce în sol un mare număr de microbi (bacterii, ciuperci) și asigură habitatul corespunzător pentru ca aceștia să trăiască. Aceștia la rândul lor sunt capabili să extragă substanțe nutritive din sol și să le transfere plantelor. (www.nuci.ucoz.com)

În zonele în care în perioada de vegetație cad mai puțin de 100 l/m2 precipitații irigarea este obligatorie. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha, iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde.

Tăierile de întreținere și rodire constau în eliminarea ramurilor lacome, a celor concurente și cu poziții necorespunzătoare, a celor care împiedică pătrunderea luminii în interiorul coroanei. De asemenea, se fac tăieri de reducție în ramurile de semischelet îmbătrânite, în vederea stimulării de creșteri noi cu potențial productiv mai ridicat.

Tăierile din perioada de repaus se vor face numai atunci când pericolul apariției de temperaturi negative a scăzut. Cele mai bune rezultate se obțin când tăierea se face la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, în funcție de mersul vremii. Tăierile executate prea devreme au repercusiuni negative asupra pomului. Vindecarea rănilor produse cu ocazia tăierilor se face greu la ramurile mai groase de 2-3 cm. De aceea rănile mai mari de aceste dimensiuni se vor proteja cu vopsea în ulei sau mastic. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Experiența efectuată la Stațiunea didactică și experimentală Țimburești, de către M. Popescu și I. Godeanu, au condus la concluzia că efectul tăierilor la nuc este dependent de momentul aplicării lor, poziția suprafețelor rănite, diametrul rănilor și protejarea lor. Rezultatele cele mai bune au fost obținute secționând ramuri cu diametrul de 2-5 cm cu poziție verticală sau oblică, în momentul intrării în vegetație și cu protejarea suprafețelor rănite.

Tăierile de reîntinerire se fac la sfârșitul perioadei de rodire când ramurile de semischelet au îmbătrânit și constau în tăieri de reducție în lemn de 3-5 ani. Se recomandă evitarea suprimării ramurilor mai groase de 8-10 cm și protejarea rănilor care apar în urma tăierilor. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

5. Combaterea bolilor și dăunătorilor în sistem ecologic

Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt necesare atât metodele preventive, cât și cele curative.

Primele măsuri care pot fi aplicate în perioada de iarnă, pentru protejarea pomilor contra agenților patogeni și a dăunătorilor sunt cele mecanice, de igienă culturală, cum ar fi:

Omizitul pomilor – constă în adunarea și arderea cuiburilor de omizi din frunzele uscate, fixatesau atârnarea de ramuri, reducând substanțial atacul omizilor, primăvara;

Adunarea și distrugerea fructelor mumificate – contribuie foarte mult la reducerea atacului unor ciuperci și bacterii, care provoacă putrezirea fructelor, ciuruirea frunzelor și altor boli;

Tăierea și arderea ramurilor uscate – este o lucarare de igienă, prin care se distrug numeroși dăunători care se găsesc pe scoarță (păduchi țeștoși, ouă de acarieni și insecte etc.), unii dăunători din interiorul lemnului (carii, sfrederitorul ramurilor etc.), precum și o serie de ciuperci și bacterii;

Răzuirea scoarței, trunchiului și ramurilor groase – are ca efect îndepărtarea unei întregi serii de dăunători aflați pe scoarță sau în crăpăturile acesteia ca ouă, larve, pupe sau adulți.

Săpatul solului în jurul tulpinilor și aratul întregii suprafețe ocupată de pomi – la începutul toamnei, este o lucrare hotărâtoare pentru creșterea și rodirea pomilor. (www.scribd.com)

Bolile cele mai păgubitoare pentru nuc sunt: bacterioza nucului (Xanthomona juglandis), antracnoza (Gnomonia leptostyla) care atacă lăstarii, frunzele, florile și fructele, bolile sistemului radicular (Phytophtora cinamoni, Armilaria mellea și Agrobacterium tumefaciens) care pot duce la uscarea pomilor, se combat prin măsuri profilactice și utilizarea unor portaltoi rezistenți. (V. Mitre, A. Fitiu, 2014)

Dăunătorii problemă ai nucului sunt: viermele nucilor (Carpocapsa amplona), păduchii țestoși (Eulecanium corni), acarianul roșu (Panonychus ulmi), păduchii de frunze (Callaphis juglansis și Cronophis juglandicola), omizile defoliatoare (Operoptera brumata, Hiphontria curea).

Viermele nucilor (Carpocapsa amplona)

Sursa foto: www.despre-agricultura-ecologica.blogspot.ro

Prevenire și combatere:

discuirea solului,

strângerea fructelor viermănoase,

atragerea adulților la curse luminoase sau la capcane cu feromoni sexuali sintetici,

folosirea biopreparatelor,

utilizarea viepelor ouăfage,

utilizarea soluției de atragere din esență de pere- Kairomon (DA2313).

Acarianul roșu (Panonychus ulmi)

Sursa foto: www.despre-agricultura-ecologica.blogspot.ro www.pomicultor.ro

Prevenire și combatere:

combatere cu ajutorul acarienilor prădători.

Păduchele nucului (Chromaphis juglandicola), Păduchele mare de frunze al nucului (Callaphis juglandis)

Sursa foto: www.despre-agricultura-ecologica.blogspot.ro

Prevenire și combatere:

combatere cu ajutorul viespilor

Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea)

Sursa foto: www.despre-agricultura-ecologica.blogspot.ro

Prevenire și combatere:

discuirea solului,

strângerea fructelor viermănoase,

instalarea de brâie capcană efectuate din carton gofrat pe trunchiul pomilor pentru captarea larvelor în perioada migrării lor și arderea acestora,

atragerea adulților la curse luminoase sau la capcane cu feromoni sexuali sintetici,

eliberarea viespei parazit Trichogramma platneri.

Pentru combaterea dăunătorilor, în agricultura ecologică se utilizează numeroase soluții naturale realizate din plante de coada calului (macerat, infuzie, fierbere) – contra afidelor, acarienilor; macerat din coada calului și urzică – contra afidelor; vetrice (infuzie, decoct) – contra acarienilor; feriga – contra afidelor, păduchilor; preparate pe bază de usturoi – contra unor boli bacteriene; lemn de cvasia – contra afidelor, păduchilor țestoși și lânoși; arenarinul, mahonia – contra bacteriozelor; pelinul – contra insectelor; din săpun de casă sau făină de bazalt – contra insectelor;

6. Recoltarea și valorificare nucilor

Recoltarea nucilor se face când mezocarpul lor prezintă crăpături de 10-15 mm și fructele încep să cadă din pom.

Pentru a stabili momentul optim de recoltare se iau periodic cca 100 nuci și se țin în apă 12-24 ore. Dacă la 80-90% din fructe decojirea se face ușor, poate să se efectueze recoltarea lor.

Aceasta se face prin scuturare, cu ajutorul unei prăjini prevăzute cu cârlige. Operația se execută de obicei în două reprize, pentru a avea o maturare mai uniformă a fructelor. (www.scribd.com)

Recoltarea mecanizată se face în plantații cu nuci altoiți de talie medie, folosind un scuturător hidraulic și dispozitiv de adunat nucile căzute. Pentru uniformizarea maturării nucilor și mărirea randamentului la recoltare, cu 2-3 săptămâni înainte de această lucrare, se poate face un tratament cu Ethrel 500-1000 ppm.

Fructele căzute pe sol în urma scuturării manuale sau mecanice trebuie adunate în maxim 1-2 zile, ambalate corespunzător (lăzi de tip P paletizate sau lăzi paletă) și transportate la stațiile de condiționare. (V. Lazăr, Suport de curs)

După detașarea de pe pom, nucile se separă în două grupe: cu mezocarp și fără mezocarp. Pentru a înlătura mezocarpul, nucile se așază în lădițe și se introduc în bazine cu apă la temperatura 15-18oC timp de 12-24 ore.

După îndepărtarea mezocarpului, nucile se spală pentru a îndepărta resturile care ar putea produce pătarea lor, iar apoi se usucă în curent de aer cald, la temperatura de 40-45oC, cu o viteză de 2-3 m/s. Uscarea se poate face și în poduri sau în camere, pe rafturi. Periodic nucile sunt amestecate pentru grăbirea uscării.(www.scribd.com)

După uscare se face sortarea manuală sau mecanizată a nucilor, calibrarea în funcție de dimensiunea nucilor, înălbirea care se aplică mai ales pentru export, ambalarea și păstrarea nucilor în coajă în locuri aerisite și răcoroase.

Miezul de nucă se obține prin spargerea nucilor manual sau mecanizat, separarea acestuia de coajă, sortarea și ambalarea. Astfel, pentru prelucrare industrială se ambalează în cutii metalice de 10 kg, iar pentru desfacere în magazine în cutii metalice vidate de capacitate mică (100-200 g). (V. Lazăr, Suport de curs)

Miezul de nucă, fiind un aliment concentrat cu o compoziție chimică complexă (substanțe proteice, substanțe grase, glucide, geluloză, potasiu, Mg, Ca, Fe, P, Zn, Cl), este utilizat în alimentație, în industria farmaceutică, pentru produse de cofetărie în industria dulciurilor, a uleiurilor fine, a săpunurilor și a lacurilor.

Nucile verzi sunt bogate în vitamina C și se utilizează pt. prepararea lichiorurilor și dulcețurilor. (www.nuci.ucoz.com)

7. Pricipalele soiuri de nuc

După un studiu realizat de Gelu Corneanu SCDP Iasi, trecut/prezent și perspective ale culturii nucului în România, s-a realizat următoarea clasificare a soiurilor de nuc:

Soiuri din zona Geoagiu: Sibișel precoce, Geoagiu 65, Sibișel 44, Germisara, Sibișel 252.

Soiuri din zona Gorj: Peștișcani, Novaci, Șușița, Victoria.

Soiuri din zona Argeș: Jupânești, Bratia, Muscelean.

Soiuri din zona Vâlcea: Valcor, Valmit, Valrex.

Soiuri din zona Iași: Miroslava, Ovidiu, Velnița, Anica.

Soiuri din Republica Moldova: Chișinău, Costiujeni, Schinoasa, Călărași, Cogâlniceanu, Codrene, Lungulete, Pesceanschii, Falești, President.

Soiuri din Franța: Lara, Fernor, Ferjean, Franchete.

Sursa foto: www.pomicultor.ro

Sursa foto: www.renastereanucului.com

Sursa foto: www.renastereanucului.com www.suslacodru.blogspot.com www.nucialtoiti.md

8. Bibliografie

Viorel MITRE, Avram FITIU, TEHNOLOGIA ȘI CULTURA NUCULUI în agricultura ecologică, Juglans regia Fam. Juglandaceae, 2014

Vasile LAZĂR, TEHNOLOGIA VALORIFICĂRII ÎN STARE PROASPĂTĂ A FRUCTELOR, Suport de curs

Ion TONCEA, Enuță SIMION, Georgeta IONIȚĂ NIȚU, Daniela ALEXANDRESCU, Vladimir Adrian TONCEA, MANUAL DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ, Suport de curs

Dumitru ZAHARIA, ARBORI FOIOȘI DECORATIVI PRIN HABITUS PENTRU PLANTĂRI ÎN MASIVE, GRUPURI ȘI ALINIAMENTE, Suport de curs

www.scribd.com

www.constientizarerurala.ro

www.despre-agricultura-ecologica.blogspot.ro

www.culturanucului.blogspot.ro

www.nuci-aluni.ro

www.agriculturadurabila.ro

www.slideshare.net

www.interferente.ro

www.decostyle.mayra.ro

www.sacredearth.com

www.en.wikipedia.org

www.ecomagazin.ro

www.nuc-ro.blogspot.com

www.nuci.ucoz.com

www.pomicultor.ro

www.renastereanucului.com

www.suslacodru.blogspot.com

www.nucialtoiti.md