Cultură, interculturalitate, cooperare multiculturală [628770]

REPERE
ALE EDUCAȚIEI
INTERCUL TURALE
Chișinău, 2013

REPERE
ALE EDUCAȚIEIINTERCUL TURALE
Chișinău, 2013Material elaborat în cadrul proiectului
„Dialog Intercultural în Moldova”

2CNTM„Repere ale Educației Interculturale” au fost elaborate în cadrul
proiectului „Dialog Intercultural în Moldova” , implementat în perioada aprilie 2010 – decembrie 2012 de către Consiliul Național al Tineretului din Moldova (CNTM), cu suportul fi nanciar al Fundației
Elvețiene pentru Copii „Pestalozzi” (PCF).
Publicarea materialului „Repere ale Educației Interculturale” a fost
posibilă grație suportului fi nanciar, oferit de Ministerul Tineretului și
Sportului al Republicii Moldova.
Opiniile exprimate în Repere aparțin autorilor și nu refl ectă în
mod necesar punctul de vedere al Fundației Elvețiene pentru Copii „Pestalozzi” (PCF) sau al Ministerului Tineretului și Sportului al Republicii Moldova.
Consiliul Național al Tineretului din Moldova (CNTM)
Direcția: Promovarea drepturilor omului și integrarea socialăProiectul „Dialog Intercultural în Moldova”
Coordonatori de ediție: Vera Țurcanu-Spatari, Ludmila Grîu
Consultanți: Victor Koroli, Mariana ȚurcanCoautori:
Viorel Barbănouă Olga Gordila-Bobeico Galina Precup
Valentina Chicu Victoria Ivancioglo Mariana ȚurcanVitalie Cîrhană Victor Koroli Tamara ȚurcanDaniela Cotici Cristina Marian Serghei Găină Viorica Mocanu
Redactor : Mariana VatamanuISBN 978-9975-80-684-8Reperele pot fi utilizate, iar anumite părți ale acestora pot fi
copiate, doar cu menționarea sursei și numelor autorilor.

3REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEPrefață ………………………………………………………………………………… 4
Introducere …………………………………………………………………………. 5Cum să utilizați „Repere ale Educației Interculturale” …………….. 6
1. CULTURA …………………………………………………………………………. 7
1.1 Conceptul de cultură ……………………………………………………………….. 9
1.2 Niveluri ale culturii ………………………………………………………………… 101.3 Dimensiuni în studierea culturilor ………………………………………….. 111.4 De la etnocentrism la etnorelativism ………………………………………. 131.5 Multiculturalitate și interculturalitate …………………………………….. 15
2. IDENTITATEA ………………………………………………………………….. 17
2.1 Identitatea personală …………………………………………………………….. 192.2 Identitatea grupului ………………………………………………………………. 202.3 Interrelaționare majoritate – minoritate ………………………………… 21
3. DISCRIMINAREA ……………………………………………………………… 25
3.1 Atitudini ……………………………………………………………………………….. 273.2 Stereotipuri …………………………………………………………………………… 283.3 Prejudecăți ……………………………………………………………………………. 303.4 Fenomenul discriminării ………………………………………………………… 343.5 Oprimarea …………………………………………………………………………….. 37
4. COMUNICAREA INTERCUL TURALĂ …………………………………… 39
4.1 Comunicare și interacțiune …………………………………………………….. 414.2 Confl ictul intercultural …………………………………………………………… 45
5. RECOMANDĂRI PENTRU FORMATORI ………………………………. 49
5.1 Formatorul Programului ICE …………………………………………………… 51
5.2 Educația interculturală ca proces ……………………………………………. 535.3 Cum să derulați activități în domeniul dialogului intercultural … 56
6. EXERCIȚII PRACTICE ……………………………………………………….. 59
Bibliografi e ……………………………………………………………………… 126
Echipa proiectului ……………………………………………………………. 128Cuprins

4CNTMPrefață
Salutăm apariția unei lucrări de sinteză în domeniul educației interculturale, cu caracter
original, informativ și formativ, ancorată în realitatea europe nă din contextul Republicii
Moldova. Actualitatea ei este evidentă, deoarece sub umbrela mu lticulturalității se des-
fășoară evenimentele din toate domeniile vieții, inclusiv activ itatea educațională formală
și nonformală, expusă la diverse probleme și blocaje.
Competența interculturală, abordată în mod profesionist de auto ri, ca domeniu cheie din
cadrul european, face parte din ansamblul de competențe social e și civice, care se referă
la competențele personale, interpersonale și interculturale și toate formele de compor-
tament, ce permit fiecărei persoane să participe în mod eficace și constructiv la viața
socială și profesională. Aceste competențe sunt legate de bunăs tarea personală și socială,
fiind esențială înțelegerea codurilor de conduită și a obiceiur ilor din diferite medii în
care activează persoanele. Cunoașterea conceptelor și a structu rilor sociale și politice
(democrație, justiție, egalitate, cetățenie și drepturi civile) fac posibilă participarea activă
și democratică a oamenilor, în baza principiilor universale ale toleranței și ale egalității
de șanse.
Se completează în mod inedit experiențele educaționale avansate , desfășurate pe scară
largă în ultimele două decenii, care promovează interferențele și comunicarea intercultu-
rală, prin punerea în valoare a multiplelor identități, ca surs ă de cunoaștere și îmbogățire
reciprocă. Diversitatea la nivel personal, cultural, social, et nic, religios etc., exprimată in-
clusiv prin dialog, este un prilej și o provocare de abordare e chitabilă a fiecărei persoane,
de manifestare a respectului și a aprecierii pentru unicitatea și contribuția sa la binele
comun.
Aplicarea cotidiană a valorilor moralei creștine, inclusiv prin răspunderea cu fapte ono-
rabile la clasicele îndemnuri de iubire a aproapelui și de ier tare a acestuia, va favoriza
prevenirea și rezolvarea conflictelor interculturale, evitarea stereotipurilor și prejudecă-
ților, atît de nocive pentru dezvoltarea echilibrată a personal ității umane, începînd cu cea
mai fragedă vîrstă și adaptînd metodologia pedagogică respectiv ă.
Lectura reflexivă a materialului propus, dezbaterea critică a p roblemelor apărute în varia
medii sociale, aplicarea creativă a demersurilor propuse poate să dea roade în viața de
fiecare zi, dacă exigențele din conștiința fiecăruia se vor man ifesta în mod nestingherit și
vor contribui la edificarea unei societăți pașnice și civiliza te.
Vă urăm lectură cu folos și acțiuni interculturale pe potriva i deilor nobile ale autorilor.
Viorica Gora ș-Postică, dr.conf.univ.

5REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEIntroducere
Consiliul Național al Tineretului din Moldova (CNTM), începând cu anul 2010, imple-
mentează, cu susținerea Fundației Elvețiene pentru Copii „Pestalozzi” (PCF), proiectul
„Dialog Intercultural în Moldova” .
Proiectul „Dialog Intercultural în Moldova” este realizat în prima fază de colaborare cu
PCF, cea dea doua fază urmând să se implementeze în perioada 20 13-2015.
Obiectivul major al proiectului este sporirea gradului de toler anță și a nivelului de
cunoștințe în domeniul dialogului intercultural în rândul copii lor și tinerilor, dar și a per-
soanelor responsabile de realizarea drepturilor. Prin intermedi ul activităților de instru-
ire, CNTM promovează comunicarea interculturală, ca un mijloc e ficient de stabilire a
relațiilor pașnice, bazate pe respect mutual, între copii și ti neri reprezentanți ai diferitor
etnii. Interacțiunea și dialogul interetnic, intercultural sunt valori esențiale în punerea în
practică a diversității, a comportamentului tolerant și nediscr iminatoriu pentru Republi-
ca Moldova.
În cadrul proiectului, anual, sunt organizate ateliere de instr uire privind comunicarea
interculturală, sesiuni de informare, proiecții de film, schimb uri interculturale în „Satul
Copiilor” (Trogen, Elveția), școli de vară etc. Rezultatele acestor acti vități sunt creșterea
nivelului de conștientizare privind importanța dialogului inter cultural într-o societate
democratică, dezvoltarea compețenței interculturale, sprorirea gradului de toleranță etc.
Proiectul se implementează în 5 localități pilot din Republica Moldova: Chișinău, Bălți,
Edineț, Soroca și Cimișlia. Activitățile locale sunt organizate cu suportul coordonatori-
lor locali din cadrul a patru asociații partenere: „Moștenitorii” (Bălți); „Demos” (Edineț);
Centrul de Tineret „Dacia” (Soroca); „Pro Cimi șlia” (Cimișlia). Activitățile desfășurate în
Chișinău sunt coordonate de către un coordonator care se află î n biroul CNTM.
Atelierele și acțiunele de instruire sunt realizate de către o echipă de formatori
profesioniști, instruită și pregătită de către formatorii Centr ului de Pedagogie Interactivă
(CIP), Serbia, și ai Centrului Educațional „Pro Didactica” din Moldova.
În următoarea fază a proiectului, 2013-2015, CNTM își propune s ă continue lucrul în
instituțiile de învățământ – atât cu elevii, cât și cu profesor ii. Vor fi organizate ateliere
pentru profesori, în cadrul cărora aceștia vor însuși noi instr umente de lucru pentru dez-
voltarea competenței interculturale la elevi, dar și vor fi con sultați cu privire la ajustarea,
îmbunătățirea curriculumului național, în vederea realizării cu succes a competenței in-
terculturale.
În afara școlilor, într-un mediu non-formal, echipa proiectului va continua să organizeze
pentru copii și tineri schimburi interculturale în Elveția, șco li de vară, ateliere de lucru,
sesiuni de informare pe tematicile dialogului intercultural și alte activități interactive.
Instruirile vor avea drept obiectiv dezvoltarea abilităților de comunicare interculturală,
pentru formarea unei atitudini tolerante și nediscriminatorii f ață de alte grupuri sociale
și culturale.
Toate activitățile desfășurate în cadrul proiectului sunt media tizate și plasate pe blogul
http://dialog.cntm.md/ și pe pagina Facebook http://www.facebook.com/pages/Dia-
log-Intercultural-in-Moldova .

6CNTMCum să utilizați
„Repere ale Educației Interculturale”
Aceste Repere se adresează atât formatorilor, cât și profesoril or – numiți în continuare
formatori . Cel mai potrivit mod de implicare a participanților, cât și d e structurare a unui
proces educațional depinde în mare măsură de contextul în care lucrează formatorul.
Formatorul poate avea o libertate mai mare sau mai mică în ceea ce privește conținutul,
timpul și forma de activitate, în funcție de contextul formal, neformal sau informal în care
acesta activează.
Cuvântul cheie al acestui manual este adaptarea. Informația și exercițiile practice prezen-
tate în manual au fost concepute astfel încât să fie suficient de flexibile ca să fie utilizate
în toate aceste contexte: fie că e în școală, ateliere sau curs uri de instruire, tabere etc.
Vă sugerăm, mai întâi de toate, să răsfoiți întregul manual ca să vă formați o imagine de
ansamblu asupra conținutului. În partea de Introducere veți afl a despre proiectul în ca-
drul căruia au fost concepute aceste Repere. Capitolele 1, 2, 3 și 4 vă prezintă materialul
informativ de sprijin pentru exercițiile practice din capitolul 6. Exercițiile practice sunt
niște instrumente de lucru cu grupul țintă, iar sfaturi de util izare ale acestora, cât și cum
pot fi adaptate la contextul în care desfășurați activități în domeniul dialogului intercul-
tural le veți găsi în capitolul 5.
Există diferite moduri de a preda educația interculturală. Modu l în care veți aborda su-
biectul va depinde de sectorul în care desfășurați activitatea (formal sau nonformal), de
vârsta și specificul participanților (elevi, studenți, profesor i, etc), de motivația acestora
de a învăța. De asemenea, mai sunt și alți factori ce influențe ază maniera de predare și
anume experiența Dvs proprie în problematica dialogului intercu ltural, atitudinea față
de grupurile țintă, relația cu acestea și stilul de învățare pe care îl aveți.
Aceste Repere trebuie să fie v ăzute ca o resursă flexibilă. Pro movarea educației intercul-
turale este un proces continuu și creativ în care aveți posibil itatea să predați și să învă-
țați în aceeași măsură. Sperăm că veți prelua ideile pe care no i le-am prezentat în acest
manual, le veți folosi și dezvolta astfel încât să răspundă gru purilor țintă cu care lucrați.
Și nu uitați, Formatorul în domeniul educa ției interculturale contribuie la o schimbare
pozitivă, la transmiterea valorilor culturale; asigură formarea atitudinilor și a compe-
tențelor, transferul/(re)activarea competențelor în contexte no i. Câmpul educației inter-
culturale presupune ca cei implicați în proces să lucreze perma nent asupra sa, pentru a
asigura schimbarea pozitivă în context social mai larg. Dialogu l intercultural înseamnă
o mai bună cunoaștere reciprocă, ca și învingerea prejudecățilo r, care stau la baza lipsei
de comunicare sau a interpretării eronate a faptelor. Fiecare p articipant este un agent al
schimbării, iar adulților le revine cea mai mare responsabilita te, pentru că ei sunt acei
care transmit valorile culturale și formează atitudinile și sis temul de valori al generațiilor
viitoare prin educație și creștere.
Faceți ceea ce spune ți, fiți ceea ce promova ți!

1Cultu ra

9REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
Cultura
„Respectul pentru varietatea culturilor și dreptul lor
nestânjenit de a firmare, expresie și promovare este una din
marile achizi ții ale secolului nostru și o prețioasă moștenire
pentru cel viitor.”
Mircea Malița
1.1 Conceptul de cultură
Fiecare comunitate umană și-a dezvoltat propria cultură. Primel e asocieri invocate de
termenul cultură se referă la teatru, literatură, muzică sau la alte forme ale culturii elitis-
te. Conceptul însă are un înțeles mult mai larg.
Cultura ar putea fi definită prin:
• • percepția a ceea ce este bine și ceea ce este rău;
• • percepția timpului;
• • raporturile dintre femei și bărbați;
• • felul în care se relaționează în cadrul familiei, cum sunt repa rtizate rolurile familiale ;
• • modul de distribuire a puterii sociale, de ținerea acesteia;
• • atitudinea față de tradiții;
• • atitudinea față de alte culturi;
• • rolul religiei în viața oamenilor;
• • regulile respectate la pregătirea hranei;
• • atitudinea față de consumul de alcool;
• • limbajul folosit, limbile vorbite;
• • modul în care oamenii comunică și are loc schimbul de informa ții etc.
Cultura este un sistem fundamental ce înglobează viziunea asupra lumii în
care trăim, valorile și normele conform cărora acționăm, limba pe care o vor-bim, modul în care ne îmbrăcăm, ne alimentăm, comunicăm și relaționăm cu alți indivizi… – un întreg program care stabilește comportamentul nostru de zi cu zi.
Cultura poate fi comparată cu un aisberg. Vârful, care-i la sup rafață, conține caracteris-
ticile ce pot fi identificate foarte ușor (muzica, bucătăria tr adițională, stilul vestimen-
tar, arhitectura etc.), în timp ce alte caracteristici (partea masivă a aisbergului, ascuns
sub apă) se disting mult mai dificil. Aceste din urmă trăsături , precum istoria (memoria)
poporului, prin care se clădește și împărtășește cultura specif ică a unui neam, normele
comportamentale, valorile acceptate și modul în care este perce pută lumea, natura și
timpul nu sunt, aparent, vizibile. Dar anume ele constituie fun damentul fiecărei culturi.
Cultu ra1

10CNTMCultura nu este un fenomen static, ci
unul în continuă transformare. În acest context, se impun mai multe întrebări fundamentale, cum ar fi:
––Se schimbă oare cultura? Dacă da, de ce și cum apar aceste modifi-cări?
––Cât de strânsă este legătura din-tre comportamentul indivizilor și propria lor cultură?
––Se poate trăi simultan în armonie cu modele culturale diferite?
––Cum interacționează între ele diferite culturi?
În interiorul unei culturi pot exista diverse subculturi. Carac teristicile lor distinctive se
referă la simplificarea limbajului; preferințele vestimentare, muzicale etc.
Este important de menționat că unele
asemănări culturale vizibile pot ascun-de diferențe profunde, de care ar trebui să fim conștienți în egală măsură, pen-tru a nu le exclude.
1.2 Niveluri ale culturii
Există câteva niveluri de exprimare a diversității culturale, c are ne ajută să înțelegem
mai bine o cultură. În acest context, este foarte important să se facă o delimitare între
elementele specifice, comportamentul membrilor și simbolurile c e caracterizează o anu-
mită cultură.
Conform clasificării lui N. Hidalgo, distingem următoarele nive luri ale culturii :
• • nivelul concret – expresie a tuturor caracteristicilor aferente culturii prin e le-
mente vizibile, cum ar fi îmbrăcămintea, alimentația, muzica, j ocurile etc .;
• • nivelul comportamental – recunoscut prin intermediul rolurilor sociale care
există într-o cultură, prin maniera de comunicare, în special l imbajul nonverbal,
prin comportamentul față de reprezentanții altor culturi ori fa ță de persoanele de
sex opus, statut social diferit etc. Nivelul comportamental ref lectă: relațiile famili-
ale, egalitatea de gen, afilierea politică și tot ceea ce „ne p lasează” într-o structură
socială;
• • nivelul simbolic – implică valorile și credințele caracteristice unei culturi. Ace st
nivel este cheia ce ne ajută să înțelegem modul în care indiviz ii se definesc pe ei
înșiși, viziunea lor asupra lumii, sistemul de valori (laic și religios) etc .
Modelul lui Hidalgo – de la concret la abstract – subliniază cât de dificil este s ă identi-
ficăm, să înțelegem și să acceptăm aceste niveluri diferite de exprimare a trăsăturilor
culturale .
Care ar fi explicația bu-
nicilor voștri referitoare la modul în care are loc schimbul de informații sau referitoare la raporturile dintre bărbați și femei?
Ce înțelegeți prin noțiunea
de cultură?
Cultu ra1

11REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEÎnvățând propria cultur ă: un lucru firesc, ca și respira ția
Fiecare, la naștere, devine parte a unei culturi și învață desp re ea pe parcursul primelor
etape de dezvoltare, proces numit socializare . Acesta constituie, de fapt, o transformare
continuă a individului în subiect al culturii. Copilul (după ce a venit pe lume slab și de-
pendent) trece prin mai multe metamorfoze succesive, interacțio nând continuu cu alte
persoane. Această interacțiune, de intensitate diferită, oferă ființei umane posibilitatea
de a-și construi o identitate, un ansamblu de idei, de a-și dez volta o gamă de deprinderi,
care o vor ajuta mai târziu să participe activ la viața comunit ății. Prin socializare copilul
este ajutat să înțeleagă regulile de viață, obișnuințele, modur ile de a gândi, credințele și
idealurile mediului în care trăiește. Fără acestea el nu va fi capabil să existe într-o cultură
dată, iar familia, școala, mass-media, prietenii contribuie la integrarea sa socială.
Prin socializare se transmit și se consolidează modalități de c omunicare, tipare compor-
tamentale pe baza unor norme funcți-onale, considerate importante pentru o anumită comunitate. Ce se întâmplă însă dacă persoana interacționează concomitent cu mai multe culturi? Ea asimilează caracteristici individuale, experiențe și elemente culturale din fie-care. De exemplu, emigranții sunt influ-ențați atât de cultura originară, cât și de cea a țării care i-a găzduit.
1.3 Dimensiuni în studierea culturilor
Pentru a înțelege mai bine alte culturi este necesar să examină m nu doar diferențele, dar
și asemănările dintre ele. Cercetătorul Geert Hofstede susține că principalele atribute ale
culturilor umane pot fi analizate pe baza a 5 dimensiuni, fieca re reprezentând o continu-
itate, fiind într-o relație de interdependență cu celelalte .
• • Prima dimensiune se referă la deținerea puterii și presupune compararea cultu-
rilor din punctul de vedere al distribuirii puterii sociale înt re indivizi și instituții.
Altfel spus, se analizează ierarhia socială considerată accepta bilă. În unele culturi,
o persoană deține o parte enormă din puterea socială (vârful pi ramidei), față de
restul cetățenilor; în altele, puterea este distribuită mai ech ilibrat, astfel piramida
puterii sociale este mai puțin „ascuțită”. Un element de maxim interes este moda-
litatea de luare a deciziilor sociale importante (în mod democr atic sau autoritar),
dar și faptul cine va fi beneficiarul acestora (nevoile cui vor fi luate în considerație
în primul rând) etc.
• • Cea de-a doua dimensiune ține de gestionarea riscurilor . Societățile diferă din
punctul de vedere al capacității de a se proteja de situații ne plăcute, de a face față
amenințărilor și de a asigura protecția membrilor săi. Regulile respective stabilesc
acțiunile societății ca întreg, dar și comportamentul fiecărui membru în parte. Pu-
tem analiza aici și rigiditatea trăsăturilor culturale, care de termină, la rândul său,
deschiderea pentru schimbări sociale.
• • Dimensiunea a treia , având la un pol „individualismul”, iar la celălalt „colectivis-
mul” , definește în ce măsură „noi” este mai important decât „eu”, precum și care
este diferența dintre „noi” și „ei” (alții).
Cine v-a infl uențat cel mai
mult/esențial socializarea/viața? Cine și cum a infl u-
ențat cunoașterea de către dvs. a propriei culturi?
Cultu ra1

12CNTM• • Cea de-a patra dimensiune se re feră la percep ția rolurilor sociale ale b ărbatu-
lui și femeii . Acestor două genuri le sunt atribuite diferite roluri și aștept ări. Com-
parând statutul femeii în diferite culturi (accesul pe piața m uncii, reprezentare
politică etc.), vom determina modul în care puterea se împarte între membrii de
sexe diferite .
• • Cea de -a cincea dimensiune compar ă culturile din punctul de vedere al raport ă-
rii la istorie sau la timp, solicitând răspunsuri la următoarele întrebări: Cât de
mult își respectă tradițiile o societate? Există o viziune clar ă asupra viitorului? Ce
context – trecutul sau viitorul – are o pondere mai mare în lua rea unor hotărâri
importante ?
În unele comunități ale băștinașilor din America de Nord, de ex emplu, toate deciziile im-
portante la nivel comunitar sunt precedate de o analiză complex ă a posibilelor consecin-
țe pentru următoarele cinci generații. O altă extremă ar fi soc ietățile în care, în procesul
de luare a unor hotărâri cruciale, se insistă pe valorile trecu tului (Cum ar fi procedat
strămoșii noștri în situația dată?).
Este necesar de amintit că examinarea culturilor în funcție de dimensiunile menționate
nu presupune clasificarea lor în „bune” sau „rele”, ci doar constatarea caracteristicilor
culturilor în baza acelora și parametri, pentru a le cunoa ște și a le compara.
Există și alte dimensiuni ce pot fi folosite într-o cercetare m ai profundă a culturilor și a
caracteristicilor lor. Unii autori sunt de părere că putem obse rva diferențe și în funcție
de viteza de transmitere a in formației între membrii grupului (cât timp durează până
ce anumite hotărâri importante ajung să fie cunoscute și înțele se). Viteza de înțelegere a
mesajelor depinde de nivelul de explicitate a acestora, precum și de cunoașterea detali-
ată a contextului. De exemplu, în cadrul unei familii comunicar ea are loc ani în șir, astfel
membrii acesteia înțeleg foarte bine mesajul transmis, chiar da că situația nu este clar
definită. Multe lucruri sunt pur și simplu presupuse, deoarece există deja precondițiile
interpretării corecte a mesajului.
O situație similară cu privire la comunicare are loc și în soci etate. Cunoașterea contextu-
lui le permite membrilor unei colectivități să înțeleagă mesaju l transmis. Probleme apar
atunci când mesajul este transmis unor persoane nefamiliarizate cu contextul, deoarece
ele nu dețin informații suficiente, care să faciliteze perceper ea corectă a mesajului.
Din acest punct de vedere, culturile înalt contextualizate sunt cele în care legăturile
dintre membri sunt puternice și profunde. Drept exemplu pot ser vi culturile japoneză,
arabă și mediteraneană. Culturile considerate a fi mai puțin co ntextualizate (americană,
elvețiană, germană, scandinavă) au nevoie ca mesajele de import anță socială să fie mai
clare.
Culturile pot fi comparate și în funcție de spațiul personal al fiecărui individ, la care
ceilalți, în special necunoscuții, nu „au acces”. Această trăsă tură poate fi observată prin
analiza gradului de apropiere a membrilor societății față de pe rsoanele importante. De
pildă: La ce distanță se pot apropia de rege/împărat? Cât de de parte (fizic) stă profesorul
de elevii săi? Catedra este plasată sus, iar profesorul stă în spatele ei, cu fața la audiență,
sau se mișcă prin clasă?
Pentru fiecare cultură este la fel de important cum își stabile ște teritorialitatea sau cum
percepe timpul – monocronic sau policronic.
Fără îndoială, rămân încă multe alte aspecte care ne ajută să înțelegem mai profund o
cultură, cum ar fi :
Cultu ra1

13REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE ––Care este legătura dintre sta-
bilitatea culturii și procesul de schimbare a acesteia ?
––Cum interacționează și se influ-
ențează reciproc culturile ?
––Cât de acceptate sunt diferențele
culturale ?
1.4 De la etnocentrism la etnorelativism
„Descoperirea altora înseamn ă descoperirea rela țiilor, dar nu
a barierelor.”
Claude Levi-Strauss
De regulă, la baza conflictelor interculturale stă etnocentrism ul. Dezvoltarea sensibilită-
ții interculturale presupune trecerea de la etnocentrism la acc eptarea diferențelor și la
etnorelativism. Milton Bennett a dezvoltat, pe baza mai multor cercetări, un model dina-
mic care definește competența interculturală în termenii etape lor creșterii personale.
Conceptul fundamental al modelului este diferențierea , care se referă la două fenomene:
• • oamenii văd unul și același lucru în diverse moduri;
• • societățile diferă unele de altele prin modul în care își menți n modelele culturale
sau reprezentările despre lume.
În viziunea lui M. Bennett, culturile oferă variate moduri de p ercepere și interpretare a
realității. Dezvoltarea competenței interculturale înseamnă, în esență, să înveți să recu-
noști, să compari și să accepți aceste diferențe.
Modelul conceput de M. Bennett presupune șase etape de dezvolta re a sensibilității cul-
turale.
Etnocentrism Etnorelativism
1. Negare – nici o percepție a diferențelor.4. Acceptare – recunoașterea și explorarea di-
ferențelor.
2. Rezistență – ostilitate față de alte culturi.5. Adaptare – capacitatea de empatie față de
culturi.
3. Minimizare – diferențele sunt superfi ciale.6. Integrare – puterea de a recunoaște și ac-
cepta diferențele.
Negarea poate apărea în situații când, datorită izolării (fizice sau c ulturale), nu există
interacțiuni și contacte cu alte culturi. În rezultat, individu l neagă existența diferențelor
culturale. Chiar dacă le observă, el neagă orice posibilitate de discriminare în acest sens.
Persoana dată se comportă ca și cum problema nu ar fi existat.
Rezistența se manifestă atunci când diferențele sunt percepute, dar, totodată, consi-
derate a fi periculoase. Tot ce diferă de propria cultură este etichetat drept „negativ”.
Cum credeți, care sunt ca-
racteristicile/dimensiunile culturii noastre?
Cultu ra1

14CNTMAceastă etapă se caracterizează prin formarea stereotipurilor negative cu privire la alte
genuri, rase, religii, naționalități sau la orice altă diferenț ă observabilă. În plus, se con-
solidează convingerea superiorității propriei culturi, uneori f ără etichetarea negativă a
celorlalți, însă destul de puternică pentru a-i oferi sentiment ul de siguranță și protecție.
Minimizarea este ultima fază a etapei etnocentrice – o încercare de a păst ra unicitatea
propriului mediu cultural prin evidențierea asemănărilor și „as cunderea” diferențelor.
Diferențele culturale nu mai sunt văzute din perspectivă negati vă, neglijabile în raport cu
asemănările, considerate a fi mult mai importante.
Ce este etnocentrismul?
Conform Dicționarului explicativ al limbii române , etnocentrismul este tendin-
ța de a judeca valorile altor culturi în r aport cu propria cultură, considerată
unic criteriu de apreciere a adevăratelor valori.
Etnocentrismul reprezintă o abordare a lumii care favorizează propria cultură, adică tot
ceea ce ține de propria cultură este „bine” și „firesc”, iar al te culturi sunt ignorate. Etno-
centrismul presupune convingerea că propriile noastre norme, va lori și atitudini cultura-
le sunt universale. Reieșind din aceasta, ne așteptăm ca și al te culturi să le adopte. Astfel,
refuzul altor culturi de a accepta valorile propuse deseori ser vește drept motiv pentru
discriminarea și oprimarea reprezentanților acestora.
O persoană etnocentrist ă recunoaște existența unor diferențe culturale, dar are ferma
convingere că propria cultură este superioară. Astfel, ea îi tr atează de sus pe ceilalți doar
pentru faptul că sunt diferiți. Indiferent de motiv, o persoană etnocentristă mai degrabă
generează resentimente, decât construiește relații bune.
Ce este etnorelativismul?
Etnorelativismul pleacă de la premisa conform căreia toate culturile pot fi
înțelese ca fi ind rezultatul evoluției unui grup într-un anumit context istoric,
social și economic.
În etnorelativism diferențele nu mai sunt percepute ca o amenin țare, ci ca o provocare.
Conform lui Bennett, acceptarea diferențelor culturale reprezin tă un pas important de
la etnocentrism la etnorelativism, acestea fiind considerate o componentă fundamentală
și normală a relațiilor interumane. Diferențele nu sunt valoriz ate, ci doar recunoscute.
Există două niveluri de acceptare:
• • acceptarea diferențelor la nivel comportamental, inclusiv în ce ea ce privește limba-
jul, simbolurile nonverbale, stilurile de comunicare etc.;
• • acceptarea trăsăturilor culturale mai puțin evidente – sistemel e de valori, normele,
interpretările realității etc.
Cultu ra1

15REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEAdaptarea este un proces de dezv oltare, de preluare la nivel individual ș i de grup a valo-
rilor și perspectivelor reprezentanților altei culturi. Cea mai întâlnită formă de adaptare
este empatia – încercarea de „a te pune în locul altcuiva”. Privind lumea d in această per-
spectivă, vei avea posibilitatea să înțelegi valorile altor cul turi. Cea de-a doua formă de
adaptare este pluralismul cultural sau posibilitatea identificării cu două sau mai multe
culturi, cu sistemele de valori, normele și viziunile lor asupr a lumii.
Integrarea reprezintă respectarea principiilor etnorelativiste. La această etapă, persoana
nu este doar multiculturală, în sensul receptivității față de a lte culturi, ci și capabilă de
„autonomie”. Acum individul are un simț puternic de apartenenț ă la cultura sa, este parte
a mediului său cultural, ceea ce nu-l împiedică să analizeze ex periențele, valorile și viziu-
nile asupra lumii în mod independent, detașat de orice context cultural.
1.5 Multiculturalitate și interculturalitate
Atât discursul științific, cât și limbajul
cotidian operează tot mai des cu noți-unile de multiculturalitate și intercul-
turalitate , care prezintă anumite dife-
rențe.
Ce este societatea multiculturală?
Într-o societate multiculturală diferite culturi, minorități naționale trăiesc îm-
preună, dar fără a avea un contact constructiv și realistic.
Multiculturalitatea se referă la un cadru social larg, în care diferite grupuri so ciocul-
turale trăiesc într-un spațiu fizic comun, fără să-și propună e xplicit să comunice și să
coopereze, să stabilească în mod intenționat și planificat rela ții de schimb cultural și
cunoaștere reciprocă. Reprezentanții acestor grupuri intră în c ontact doar întâmplător
sau atunci când sunt impuși de situații concrete de viață. Tole ranța reciprocă este de
tip pasiv, fiecare este centrat mai degrabă pe sine, ceilalți f iind considerați o posibilă
amenințare pentru identitatea grupului. În asemenea situații, c oexistă mai multe cul-
turi, fără a avea conflicte, dar și fără a construi relații pe rmanente și consistente de
cooperare.
Ce este societatea interculturală?
Într-o societate interculturală diversitatea este văzută ca un lucru pozitiv
pentru dezvoltarea socială, politică și economică. Este o comunitate în care persistă un înalt grad de interacțiune socială, respect reciproc pentru tradiții, valori și norme.
Cum deosebiți o persoană
etnocentristă de cea etno-relativistă?
Cultu ra1

16CNTMComunit ățile interculturale sunt grupuri etnice, religioase care trăiesc în același spa-
țiu, întrețin relații deschise, interacționează în sensul recun oașterii mutuale, respectării
valorilor și tradițiilor celorlalți, a modului de viață al fiec ăruia.
Interculturalitatea face trimitere la individul concret, la exp eriența diversității culturale
pe care acesta o trăiește în mod firesc. Contactele și schimbul între culturi nu au loc pro-
gramatic, la nivel social, ci, în primul rând, prin interacțiun ile indivizilor și prin împru-
muturi realizate mai întâi la nivel microsocial și asimilate, a cceptate ulterior la nivelul
unui grup mai larg. Interculturalitatea este un proces care se desfășoară la intersecția
culturilor și nu prezintă un scop în sine. În cazul societățilo r interculturale, grupurile nu
mai sunt puternic centrate pe propria lor identitate. Circulați a liberă a cetățenilor, utiliza-
rea pe scară largă a mijloacelor de comunicare în masă și multi media, precum și fenome-
nele migrației din ultima perioadă au generat formarea unor soc ietăți de tip mozaic, în
care elementele culturii autohtone se îmbină subtil cu aspecte ale culturii altor grupuri.
Oamenii nu mai pot fi „pur sânge”, pen-
tru că aproape în fiecare istorie perso-nală a intervenit ceva sau cineva din altă religie, naționalitate, etnie. Trebuie să fim conștienți de faptul că suntem pro-dusul unor societăți mixte, în care nici nu se mai știe exact cine a lansat o idee, o tradiție, un prover b, un fel de mâncare
etc.
Pluralismul cultural înseamnă intersecția și dialogul dintre mai multe culturi, făr ă ho-
tare rigide, date odată și pentru totdeauna. Interculturalitate a implică înțelegerea, apre-
cierea și valorizarea culturii proprii, precum și respectul baz at pe o informare autentică
și pe interes activ față de cultura celorlalte etnii.
Interculturalitatea implică prețuirea altor culturi, nu doar în sensul de a aproba toate
aspectele acestora, ci și de a încerca să distingem în ce fel o anumită cultură poate fi izvor
de valori pentru membrii ei, dar și pentru reprezentanții altor grupuri culturale. Ea în-
sumează ansamblul fenomenelor și proceselor care iau naștere la întâlnirea constructivă
dintre două sau mai multe culturi.
Cum ați construi relațiile
într-o familie intercultu-rală? Cine trăiește o atare experiență?
Cultu ra1

2 Ident itatea

18CNTM
Identitat ea2

19REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
IDENTITATEA
„Fiecare personalitate este unic ă. Unicitatea ne d ă identitate.
Dar oare nu cumva identitatea de sine este cauza principal ă a
unicității noastre?”
Petre Răzvan Alexandru
Ce este identitatea?
Identitatea este pilonul central al personalității , care se referă la specifi cul fi in-
ței sale, o caracterizează și o diferențiază de alți oameni.
Din sentimentul de apartenență la o anumită familie, țară, popo r, etnie, ideologie, grup
profesional etc. derivă mai multe forme de identitate: național ă, etnică, de grup ori, mai
nou, europeană.
2.1 Identitatea personală
În sens restrâns , dimensiunile identității de sine constituie un set de caracte ristici ce-i
asigură individului o continuitate, perceperea propriei persoan e de-a lungul vieții, iar
în sens larg – identificarea sinelui, delimitarea de ceilalți prin sistemul propriu de senti-
mente, reprezentări, sistem care te face unic.
Dincolo de necesitatea autocontrolului în relațiile cu cei din jur, ne mai raportăm perma-
nent la valorile noastre identitare, la ceea ce suntem. Cuvântu l EU indică importanța pe
care o atribuim propriei persoane.
Răspunsul la întrebarea fundamentală Cine sunt eu? depinde, pe de o parte, de trăsăturile
individuale și, pe de altă parte, de contextele sociale și isto rice în care trăim și ne dezvol-
tăm.
Astfel, analizând aspectele identitare ale unei persoane, ne re ferim la:
• • rolurile din viață (fiu/fiică, mamă/tată, elev/ă, avocat/ă, pro fesor/oară, prieten/ă,
membru/ă al unui partid politic, amator/oare de muzică rock etc .);
• • locul nașterii și domiciliul (țara, regiunea, orașul, sectorul etc.);
• • apartenența la o anumită rasă, naționalitate și religie;
• • trăsăturile fizice (culoarea părului și a ochilor, înălțimea, g reutatea etc.);
• • sexul și orientarea sexuală;
• • apartenența la un grup majoritar sau minoritar.
Identitat ea2

20CNTMIdentitatea de sine este influențată, în egală măsură, de aspecte care:
• • nu țin de alegerea personal ă (rasă, apartenență națională, locul nașterii, rol familial
de fiică/fiu, caracteristici fizice);
• • țin de alegerea personal ă (partener, profesie, ideologie, muzică etc.).
Cel ce își definește identitatea numai prin elemente din prima categorie este absolut si-
gur că totul e predestinat și nu există libertatea de alegere, diminuându-și posibilitatea
luării unor decizii de sine stătător; acesta deci nu se poate m anifesta ca un cetățean în
deplinul sens al cuvântului. Dacă mai ținem cont și de atribuir ea unor caracteristici ne-
gative din partea societății, atunci șansele ca acea persoană s ă se respecte și să se auto-
valorizeze sunt minime.
Pe de altă parte, un om care se definește prin numeroase roluri din a doua categorie se
percepe ca o persoană liberă și autonomă.
Este important să subliniem și pericolul percepției de sine sau a celorlalți doar prin pris-
ma unui singur aspect al identității (rasă/apartenență teritori ală/rol social), deoarece
acest fapt poate favoriza apariția unor stereotipuri și prejude căți. În cazul când ne au-
topercepem sau îi percepem pe ceilalți doar din perspectiva apa rtenenței la un anumit
grup, am putea exclude posibilitatea de a fi diferiți și deschi și, așa cum ne-am percepe
dacă ne-am defini în mai multe moduri. Una dintre căile ce duc la etichetare și agresiu-
ne este anume încercarea de a vedea o persoană doar prin prisma unui singur rol sau a
grupului căruia îi aparține, neglijând sau minimalizând multe a lte aspecte caracteristice.
Felul în care ne definim depinde și de modul în care percepem c ontextul social, istoric și
cultural în care trăim și ne dezvoltăm.
De vreme ce toți oamenii seamănă unii
cu alții, dar, în același timp, sunt diferiți, pentru o analiză pertinentă a problemei în cauză ar trebui să răspundem la ur-mătoarele întrebări:
• • Care sunt elementele identitare specifice unei persoane?
• • Care sunt elementele identitare specifice membrilor unui grup?
• • Care elemente ale identității sunt universale (comune tuturor o amenilor)?
Conturarea propriei identități este un proces complex (explicab il doar printr-o abordare
holistică), o încercare a persoanei de a proiecta și a întrepăt runde toate aspectele într-o
combinație holistă singulară, care-i conferă unicitate, individ ualitate, în ciuda asemănă-
rilor/diferențelor pe care le comportă în raport cu alții.
2.2 Identitatea grupului
Nu există oameni care să trăiască absolut izolați de semenii lo r. Robinson Crusoe, cel care
a supraviețuit timp îndelungat în singurătate, este doar o ficț iune a scriitorului englez
Daniel Defoe (1660-1731).
Antropologii consideră grupurile un postulat: nu se cunoaște pâ nă în prezent vreo soci-
etate în care să nu existe grupuri de un tip sau altul. Un grup sau o comunitate își mani-
festă identitatea prin persistența în timp a acelorași atitudin i și comportamente sociale.
Ce elemente ale tradiției
grupului din care faceți parte sunt și parte din dvs.? De ce?
Identitat ea2

21REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALESentimentul de apartenență la un anumit grup, cu ai cărui expon enți împărtășim aceleași
atitudini, comportamente și valori este foarte important. Astfe l individul se simte în sigu-
ranță, se vede protejat, având posibilitatea autovalorizării și a valorizării întregului grup.
Identificarea cu grupul ajută oamenii să se simtă puternici și mulțumiți că sunt membrii
acestuia (mai ales în situații când grupul este dominant sau ma joritar).
Atunci când cineva este rugat să vorbească despre propria perso ană, de cele mai multe
ori începe să se descrie referindu-se la muncă și la relațiile de familie: „Lucrez pentru
firma A sau B”, „Sunt căsătorit cu X și am n copii”.
În situația în care ne pierdem serviciul, nu suferim doar din c auza îngrijorării de a rămâ-
ne fără surse de existență (fapt care ne afectează autoaprecier ea), dar ne deranjează și ne
doare pierderea relațiilor, sentimentul de a fi în afara colect ivului cu care ne-am obișnuit.
Teama de a fi excluși din grupurile cu care ne-am identificat e ste un sentiment puternic
ce ne face să conștientizăm efectele sociale negative ale unei asemenea situații. Numai
gândul la acest lucru îl poate descuraja pe individ să-și utili zeze la maximum capacitățile
creatoare.
Comparația socială
Am menționat anterior că ne definim și prin apartenența la un a numit grup social. Toto-
dată, fiecare se autoidentifică, prin comparație, prin raportar e la alți membri ai grupului.
Dacă vom constata că avem mai multe caracteristici pozitive dec ât alții, ne vom considera
superiori, iar dacă vom depista că toată lumea e la fel, ne vom simți egali.
Sentimentul de nesiguranță, care poate apărea în cadrul anumito r grupuri, sau neîm-
părtășirea valorilor culturale ale acestora influențează autode finirea individului. Cu alte
cuvinte, cel mai probabil, persoanele dintr-un grup minoritar s e autodefinesc prin grupul
din care fac parte, în timp ce persoanele aparținând unui grup majoritar se percep ca
fiind indivizi autonomi și unici, nelegați de niciun grup.
2.3 Interrelaționare majoritate – minoritate
Oamenii se deosebesc între ei atât din punct de vedere fizic, m ai ales prin culoarea pielii,
ca rase, cât și din punct de vedere cultural, în special prin l imba vorbită, ca etnii. Aceste
caracteristici reprezintă elemente obiective de delimitare a ra selor și etniilor.
Etnia este un grup relativ mare de persoane de aceeași origine, limbă și tradiții
culturale, adică care se particularizează în raport cu alte grupuri prin trăsături proprii.

Termenul dat a fost introdus pentru a stabili o distincție față de noțiunea de rasă, întru-
cât, deși un grup etnic poate fi identificabil și prin trăsătur i rasiale, el conține multe alte
caracteristici comune – religia, ocupa ția, limba etc.
Identitat ea2

22CNTMO comunitate etnică deține următoarele caracteristici fundamentale :
• • nume colectiv – elementul de identificare a unei etnii, regăsit în documente le isto-
rice, simbolul comunității etnice;
• • mitul originii comune – explică începuturile comunității respective, dezvoltarea și
destinul acesteia;
• • împărtășirea unei istorii comune – reprezintă experiențele mai multor generații
care completează arborele genealogic și definește o populație î n termenii succesi-
unii temporale, prin transmiterea valorilor acumulate;
• • împărtășirea unei culturi, tradi ții – ajută la coeziunea comunității și la constituirea
unei entități distincte;
• • raportarea la un anumit teritoriu , de obicei, fie datorită impunerii grupului domi-
nant, fie datorită alegerii lor, în anumite zone sau cartiere p eriferice etc.
Printre trăsăturile specifice ce caracterizează diferite etnii se mai înscriu:
• • limba vorbită;
• • religia.
Grupul etnic este definit ca o populație distinctă în cadrul unei societăți , a cărei cultură
poate fi diferită de a sa; un grup de persoane care au în comun una sau mai multe dintre
caracteristicile enumerate mai sus, deci membrii grupului etnic au o pronunțată conști-
ință a propriei identități, datorită unor elemente comune de na tură rasială, națională și
culturală. În fiecare societate conviețuiesc persoane aparținân d mai multor grupuri etni-
ce, care pot fi majoritare sau minoritare.
Grupul majoritar reprezintă cea mai mare parte a populației dintr-o colectivi-
tate.
Grupul minoritar constituie o populație redusă ca număr, cu o conștiință
identitară proprie (cultur ală sau de altă natură).
Tipuri de minorit ăți:
––minorități sociale;
––minorități naționale;
––minorități rasiale;
––minorități politice;
––minorități religioase;
––minorități sexuale etc.
Psihologii Anthony G. și Rosolind J. Dworkin prezintă patru caracteristici de finitorii pen-
tru grupurile minoritare :
• • identificabilitate;
• • putere diferențială;
• • tratament diferențiat (discriminatoriu sau nu);
• • conștiință de sine.
Identitat ea2

23REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALECalitatea de a fi identi ficabil are la bază trăsăturile fizice, culturale ale grupului minorit ar,
trăsături variabile, care pot fi definite și interpretate socia l. În virtutea caracteristicilor
respective, minoritarii se reunesc, plasându-se în poziții mai puțin dezirabile în societate.
Putere diferen țială se referă la șansele de realizare a minorităților: accesul pe p iața mun-
cii, dreptul la educație, servicii de sănătate; de obicei grupu rile minoritare ocupând po-
ziții mai puțin avantajoase.
Tratamentul diferen țiat afectează șansele și stilul de viață al minoritarilor. Aplicar ea
acestui principiu negativ în raport cu unele trăsături ale pers oanei (cum ar fi apartenența
etnică, religioasă, poziția socială etc.) conduce la atitudini și comportamente discrimina-
torii, reducând, astfel, șansele de afirmare și autorealizare p lenară.
Amintim doar câteva moduri de comportament discriminatoriu :
• • evitarea de a comunica cu membrii unor grupuri minoritare, negl ijarea lor;
• • interzicerea sau limitarea accesului la resurse, în anumite loc aluri publice, la di-
verse servicii, de a fi membru al unei organizații etc., cu alt e cuvinte, îngrădirea
contactului între grupuri cu obiceiuri sau tradiții diferite;
• • violența este forma de discriminare adusă la extremă, manifestâ ndu-se prin agre-
siune fizică.
Procesul de identificare cu un grup minoritar sau majoritar parcurge cinci etape:I. Etapa conform ării
Grupul minoritar Grupul majoritar
În această etapă, membrii gru-
pului minoritar valorizează din plin trăsăturile grupului majo-ritar (cultură, valori, înfățișare, comportament etc.) și încearcă să devină parte a acestuia. Ei tind să nege afi lierea la propriul grup
minoritar pe care, acum, îl detes-tă, tratând alte grupuri minori-tare în același mod în care sunt abordați de grupul majoritar. Printre reprezentanții grupului majoritar persistă părerea
(mai mult sau mai puțin conștientizată) că ei sunt deosebiți, superiori, că tot ceea ce fac este corect, de aceea trebuie să domine. Această etapă se caracterizează printr-un deze-chilibru dintre opinia că n-ar exista discriminare, că toți oa-menii ar fi egali, pe de o parte, și convingerea că grupurile
minoritare (inferioare prin natura lor, „deviante” ) merită a fi
tratate diferit, pe de altă parte.
Membrii grupului majoritar, afl ați în etapa conformării,
nu vor să recunoască că împărtășesc totalmente viziunile acestuia, încercând să evite responsabilitatea pentru mani-festările discriminatorii și opresive.
II. Etapa dezechilibrului
Grupul minoritar Grupul majoritar
Membrii grupului minoritar ajung să înțelea-
gă că, de fapt, sunt discriminați și oprimați, iar încrederea în sistemul de valori al gru-pului majoritar începe să se clatine. Ei devin conștienți de atitudinea pe care o au față de ei reprezentanții grupului majoritar, dar și de adevărata valoare a propriului grup. Apare un sentiment ambiguu – de mândrie că aparții grupului minoritar, dar, totodată, și de rușine.Membrii grupului majoritar încep să conștien-
tizeze existența discriminării, îi înțeleg meca-nismele, dar și propriul aport la perpetuarea acesteia. Apare sentimentul de culpabilizare datorat manifestărilor opresive ale grupului căruia îi aparțin și propriei pasivități, acceptă-rii discriminării, fără să ia atitudine, de teamă să nu fi e respinși de propriul grup. Ei cred că
un singur individ nu este capabil să schimbe starea de lucruri.
Identitat ea2

24CNTMIII. Etapa rezisten ței și a incluziunii
Grupul minoritar Grupul majoritar
Minoritarii înțeleg că prin respin-
gerea identifi cării cu propriul grup
ei sprijină în mod tacit oprimarea, ceea ce dă naștere unui sentiment de vină, reprobare și furie; în același timp, ei manifestă aversiune față de grupul majoritar care admite discri-minarea. În această etapă, valorile grupului dominant sunt respinse, atenția îndreptându-se către valo-rile, tradițiile, istoria și cultura pro-priului grup.Membrii grupului majoritar sunt conștienți de existența
discriminării în diferite domenii ale vieții sociale. Apar pretenții față de instituțiile obligate să apere valorile de-mocratice fundamentale, dar care nu fac acest lucru. Se consolidează sentimentele de rușine și vină, deoarece aceștia fac parte din grupul care promovează nedrep-tățile sociale. La această etapă pot exista diverse reacții: încercarea de a apăra grupurile minoritare sau o iden-tifi care deplină cu acestea. Minoritarii însă nu au încre-
dere într-o atare schimbare, ceea ce reprezintă o mare dezamăgire pentru ei, care se văd „salvatori de bună
credință” .
IV. Etapa introspec ției
Grupul minoritar Grupul majoritar
Membrii grupului minoritar înțeleg că mânia este
neproductivă, constituind o piedică în rezolvarea cu succes a problemei propriei identități. Auto-per-cepția în această etapă capătă o conotație pozitivă, în armonie cu ceea ce reprezintă propriul grup. În plus, alături de sentimentul apartenenței la grup se conștientizează profund nevoia de autonomie.La debutul acestei etape, membrii grupu-
lui majoritar oscilează între două extreme – acceptarea identității propriului grup și respingerea identifi cării cu el. Treptat, ei
încep să pună la îndoială valorile grupu-lui majoritar, pledând pentru o mai mare autonomie personală.
V. Etapa con științelor integrate
Grupul minoritar Grupul majoritar
Minoritarii înțeleg că în ambele grupuri există atât
aspecte pozitive, cât și negative. Ei încep să se res-pecte, să accepte și să integreze elemente pozitive ale ambelor grupuri. Se rezolvă confl ictele dintre
individualitate și apartenența la un grup, iar per-soana se simte și membru al grupului, și individ unic. În această etapă, membrii grupului minoritar sunt deciși să se opună oricăror forme de oprimare.Membrii grupului majoritar își acceptă pe
deplin propria identitate, nu își tăgăduiesc apartenența la grupul pe care îl reprezin-tă, acceptă răspunderea pentru oprimare, fără sentimente de vină sau reprobare. În-cep să aprecieze cu adevărat diferențele culturale și se dedică promovării valorilor de bază ale societății democratice.
Egalitatea în drepturi înseamnă egalitatea de șanse și oportunități, acordate minorit a-
rilor și majoritarilor. Practic, nu există categorie socială ca re să nu fi instituit ca normă
ideea tratamentului în bază de egalitate a minoritarilor. În mo d frecvent, grupurile ma-
joritare își pedepsesc membrii înclinați să-i discrimineze pe minoritari, aseme-nea acțiuni devenind un semn evident al lipsei de educație. Avem cu toții sar-cina de a contribui și a edifica o socie-tate mai liberă, mai tolerantă, care are la bază valori comune, cum ar fi diversi-tatea culturală și egalitatea în drepturi pentru toți.
Cum credeți, la ce etapă se
afl ă Republica Moldova?
Identitat ea2

Discri minarea

26CNTM
Discriminar ea3

27REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
DISCRIMINAREA
„Cunoașterea și stima de sine, precum și dorința de a stabili rela ții
sociale tolerante ne îndeamn ă pe toți să ne dăm mai bine seama de
prejudecățile noastre, s ă le descoperim originile și să înțelegem în ce
fel ne afecteaz ă modul de gândire și comportamentul.
Să nu ignorăm posibilitatea c ă unii dintre noi sunt, de fapt, atât
victimele unor stereotipuri, cât și autorii unor discrimin ări, bazate
pe prejudec ăți. Această problemă poate fi abordat ă ca o chestiune
legată de modul de gândire și felul în care ne schimb ăm atitudinea,
devenind, astfel, cet ățeni mai responsabili”.
Betty A. Reardon
Modul în care percepem realitatea, oamenii, evenimentele determ ină în mare măsură
felul cum gândim, ce reacții avem, atitudinea noastră față de a lții, față de sine, față de ceea
ce se întâmplă în jurul nostru .
3.1 Atitudini
Atitudinile sunt dispoziții relativ permanente față de o persoană sau un eveni-
ment.
Într-o accepțiune simplă, o atitudine poate reprezenta simpatia sau antipatia pentru ceva
sau cineva, iar într-o accepțiune mai largă, atitudinea poate i nclude o întreagă varietate
de convingeri și sentimente în legătură cu o anumită problemă.
Atitudinile conțin trei componente:
• • latura afectivă – formată din stări emoționale și preferințe;
• • latura cognitivă – bazată pe opinii și convingeri;
• • latura comportamental ă – constituită din acțiuni deschise și/sau declarații verbale.
Cunoașterea atitudinii poate constitui un factor important în d eterminarea opiniei față
de cineva sau ceva și, totodată, permite explicarea reacțiilor, a comportamentului persoa-
nei față de noi sau față de alții. Atitudinile se dobândesc pri n educație, prin experiență
personală și pot fi supuse schimbării în timp.
O atitudine pozitivă se caracterizează
prin încredere în sine și în ceea ce fa-cem; prin stima de sine și respect față de semenii noștri; prin convingerea că ceea ce vrem să facem este bine nu doar pentru propria persoană, ci și pentru cei din jur.
Ce atitudine aveți față de
școală, colegii de școală/serviciu, vecini?
Discriminar ea3

28CNTMFormarea atitudinilor
• • Experiența directă. Persoana care a avut un conflict major cu un exponent al altei
etnii poate genera atitudini de respingere a oricărui membru al etniei respective.
• • Condiționarea clasic ă. Este o formă de învățare care constă în asocierea unui stimul
condiționat cu unul necondiționat. De exemplu, respectul și dra gostea pentru tată
asociate cu adeziunea sa la un partid vor conduce la o atitudin e favorabilă față de
această formațiune politică.
• • Condiționarea instrumental ă. Învățarea atitudinilor se produce într-un mediu con-
trolat, în care comportamentele „bune” sunt stimulate, iar cele „rele” – descurajate
sau ignorate. Astfel, o experiență favorabilă devine un instrum ent. Dacă coopera-
rea copilului cu colegii de altă confesiune va fi încurajată, i ar conflictul, ostilitatea
vor fi blamate, acesta își va forma o atitudine negativă față d e conflict și una pozi-
tivă față de cooperare.
• • Observarea comportamentelor celorlal ți – este învățarea socială: copilul se compor-
tă la fel în situații similare.
3.2 Stereotipuri
Stereotipul exprimă credințe despre caracteristicile psihice și/sau comporta-
mentale ale unor indivizi, grupuri sociale (după sex, vârstă, etnie, religie) sau procese sociale, fi xate în generalizări, percepții schematice și rigide, în imagini
simplifi catoare, șablonizate, durabile, preconcepute.
Etimologic, cuvântul stereotip își are originea în limba greacă: stereos însemnând rigid,
solid, iar typos – cel din urm ă. Inițial, el denumea formele metalice utilizate la imprimarea
clișeelor tipografice. În științele sociale noțiunea a fost int rodusă de Walter Lippmann,
care propune pe ea mai multe definiții, cea mai vehiculată fiin d „clișee din mintea noas-
tră”. Lippmann descrie felul în car e oamenii își plasează semenii î n diverse categorii – le
pun etichete – după anumite caracteristici ale acestora.
Stereotipurile sunt foarte frecvente și bine înrădăcinate în me ntalitatea noastră. Ele se
împart în două categorii: stereotipuri culturale și stereotipuri personale.
Stereotipurile culturale se formează ca urmare a educației, a influenței culturale, pri n
intermediul școlii, bisericii, artei, literaturii, presei, muzi cii, cinematografiei etc. Cele mai
frecvente stereotipuri transmise sunt cele legate de:
––vârstă: toți adolescen ții iubesc rockul și nu respect ă persoanele în etate;
––sex: bărbații sunt puternici, femeile sunt slabe;
––rasă: persoanele de culoare sunt mai pu țin capabile;
––religie: toți indivizii care propov ăduiesc islamul sunt terori ști;
––profesie : toți judecătorii iau mit ă,
Discriminar ea3

29REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE ––naționalitate: toate persoanele de etnie rom ă fură;
––locuri: locuitorii din satul X sunt lene și;
––lucruri: toate ceasurile elve țiene sunt perfecte;
––clasă socială: elita este distant ă, arogant ă, falsă; săracii sunt lipsi ți de mândrie, ne-
motivați pentru munc ă, needuca ți, leneși;
––gen: femeia este ascult ătoare, emotiv ă, înclinată spre manifest ări isterice, guraliv ă,
fără aptitudini pentru matematic ă și științele exacte; b ărbatul este curajos, de ștept,
competent.
Stereotipurile personale sunt propriile noastre convingeri, care depind de cantitatea ș i
calitatea informațiilor pe care le deținem despre un om sau alt ul, precum și de statutul
persoanei într-un grup. Cunoștințele noastre despre lucruri se bazează adesea pe cele
auzite/citite undeva: vorbim de calmul britanicului, de punctua litatea germanului etc.
fără a fi verificat vreodată veridicitatea acestor clișee.
A crea stereotipuri este o funcție firească a creierului uman, care, dorind să atenueze
anxietatea față de necunoscut, simplifică realitatea și ajută m intea noastră să răspundă
automat la stimuli similari. Conotația valorică a stereotipului poate fi pozitivă (medicul
de familie devotat pacienților săi), negativă (politicianul cor upt și lipsit de scrupule) și
mixtă (profesoară atașată, cu ochelari, lipsită de cochetărie f eminină).
Fenomenul formării stereotipurilor este dificil de explicat, el e, însă, se construiesc ușor,
într-un timp relativ scurt și pot avea o gamă de efecte. Unele dintre cele ce vizeaz ă
relațiile sociale sunt utile prin faptul că ne ajută să prevedem viitorul acestor re-
lații și să ne planific ăm reacțiile. Cu toate acestea, vom remarca că stereotipurile sunt
periculoase, deoarece simplifică realitatea, negând unicitatea fiecăruia dintre noi. Cu cât
mai mult diferă de noi din punct de vedere cultural unele perso ane, cu cât mai puține cu-
noștințe și informații despre ele deținem, cu atât mai mare est e probabilitatea de a greși
atunci când încercăm să le dăm o caracteristică.
Promovat prin mass-media și prin edu-
cație, stereotipul deseori conduce la formarea și menținerea unor modele de gândire schematice, alimentând in-toleranța și provocând discriminarea. Stereotipurile pot deveni inamicale, constituind un obstacol în calea comu-nicării eficiente, influențând chiar și percepțiile.
Indiferent de stereotip, acesta are mai multe caracteristici:
• • simplificarea : reducerea întregului la una din părțile sale componente, prin reți-
nerea selectivă și mai puțin fondată a însușirilor sale;
• • generalizarea : atribuirea caracteristicilor astfel obținute tuturor membrilo r gru-
pului;
• • denaturarea : exagerări în apreciere.
Deși stereotipurile pot fi diminuate (în funcție de statutul so cial, de nivelul de educație
sau de cultură al persoanelor), ele rămân, totuși, active și su nt practicate chiar și de cei
care le conștientizează.
V-ați gândit vreodată la
propriile stereotipuri? De ce sunt legate ele?
Discriminar ea3

30CNTMStereotipurile exagerează diferențele dintre grupuri și minimal izează diferențele exis-
tente în interiorul aceluiași grup. Etichetele atribuite unui g rup, în măsura în care sunt
negative, conduc la prejudecăți și discriminări. Dacă societate a nu ar „perpetua” stereo-
tipurile, discriminarea ar fi fost o atitudine mai puțin practi cată. Evitarea stereotipurilor
ar reduce riscul generalizărilor, ar exclude cauzele și efectel e etichetărilor, slăbind efectul
lor în timp și în spațiu.
Devenit parte a culturii, stereotipul se menține prin trei proc ese:
• • percepția selectiv ă – observatorul reține din mediul real doar aspectele conforme
cu stereotipul și le ignoră pe celelalte;
• • interpretarea selectiv ă a datelor în concordanță cu elementele stereotipului:
moldovenii nu sunt uni ți; chiar și în străinătate nu manifest ă solidaritate ;
• • confirmarea regulii prin excep ții: deși e femeie, a f ăcut față acestei sarcini, care
cere o minte analitic ă de bărbat.
Astfel, atât confirmările, cât și excepțiile de la imaginea șab lon nu fac decât să consolide-
ze și să perpetueze stereotipul.
3.3 Prejudecăți
Prejudecățile sunt tipuri specifi ce de atitudini, caracterizate printr-o poziți-
onare relativ permanentă, subiectivă (po zitivă sau negativă) față de anumite
entități (grupuri, naționalități, indivizi, instituții).
Prejudecățile sunt judecăți care:
––nu sunt bazate pe argumente logice și factologice;
––sunt rezistente la schimbare;
––sunt caracterizate printr-o componentă emoțională puternică.
Prejudecățile sunt măsele stricate; ele trebuie înlăturate, oricât de dureroasă ar fi
operația (V. Bogrea).
Prejudecată este doar un alt cuvânt pentru ignoranță (Thomas A. D. Weston).
Prejudecata este părere fără judecată (Voltaire).
Prejudecata – o părere vagabondă fără nici un mijloc vizibil de întreținere (Ambro-
se Bierce).
Prejudecata e un adevăr uzat (Andre Suares).
Discriminar ea3

31REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEAsemeni oricărei altei atitudini, prejudecata se consideră a av ea trei componente de bază:
• • cognitivă (ce gândim, opiniile) – în acest sens, stereotipurile reprezint ă o compo-
nentă cognitivă a fiecărei prejudecăți;
• • emoțională (ce simțim și ce se referă la gândurile noastre);
• • conotativ ă (ce facem ca răspuns la propriile sentimente și gânduri).
Atunci când ne referim la prejudecată, sugerăm atitudini negati ve față de un grup sau un
individ pe care îl judecăm mai sever decât pe alte persoane cu o conduită similară.
Prejudecata poate fi analizată sub următoarele aspecte:
• • Prejudecata se referă la idei, sentimente, intenții, nu și la a cțiuni sau comporta-
mente.
• • Prejudecata este un fenomen social, a cărui existență se raport ează la grup.
• • Prejudecata se învață de la ceilalți
chiar și în absența oricărei expe-riențe personale.
• • Prejudecățile sunt, de regulă, ne-gative.
Originile și cauzele prejudecăților
De ce diferen țele, reale sau imaginare, dintre caracteristicile fizice sau culturale duc la sen-
timente negative și ostile? De ce membrii anumitor grupuri cred c ă membrii altor grupuri
sunt inferiori? Este greu de găsit răspuns la aceste întrebări. Cercetătorii in vocă factori de
ordin psihologic, educativ, cultural, social etc.
Specialiștii din domeniu susțin că prejudecățile își au origine a în:
• • excesul de autoritate;
• • tendința spre catalogare irațională, concretizată în formularea de stereotipuri;
• • devalorizarea persoanelor minoritare.
Combinate, aceste „ingrediente” pot genera o multitudine de mot ive legate de apariția
prejudecăților:
• • nevoia de a te simți superior prin neglijarea altora;
• • teama de competiție (pentru a obține ceva, un loc de muncă, spr e exemplu);
• • frustrarea generată de deținerea unui statut social modest, car e, pe termen lung,
conduce la ostilitate;
• • nivelul de educație care nu permite decât o înțelegere simplist ă și stereotipă a re-
alității;
• • incapacitatea indivizilor de a se confrunta cu oameni necunoscu ți și situații mar-
cate de incertitudine;
• • tendința spre conformare în raport cu credințele și atitudinile dominante.
Ce prejudecăți aveți față
de un anumit grup/gru-puri?
Discriminar ea3

32CNTMDe-a lungul timpului, prejudecățile au îmbrăcat forme brutale, precum sclavia și segre-
garea rasială, sau mai puțin violente, ca în cazul glumelor des pre minorități etnice sau
femei (mai ales, blonde). În lumea contemporană, prejudecățile sunt mai puțin explicite,
având forme subtile și ascunse, care, însă, nu le reduc potenți alul nociv. Acestea se men-
țin atâta timp cât indivizii nu au acces la informații complete și autentice despre alte
persoane sau grupuri, iar contactele stabilite sunt superficial e.
Victimele prejudecăților
Sexismul este una dintre cele mai răspândite prejudecăți privind genul. Este forma de
inechitate cu care ne ciocnim de timpuriu, în familie. Sexismul nu implică existența unei
majorități, respectiv a unei minorități, deoarece numărul bărba ților și al femeilor este
relativ egal pe glob, ci se bazează pe forța fizică incontestab il mai mare a bărbaților, din
cauze de natură anatomică și hormonală. Astfel, femeile s-au po menit a fi minoritare în
multe profesii, în ierarhia administrativă și în politică.
Rasa la fel este un obiect al prejudecăților. Rasismul , creație exclusivă a epocii moderne,
afirmă superioritatea unei rase în r aport cu alta pe baza difer ențelor de natură genetică,
având consecințe în domeniul social și în cel economic. S-a sus ținut pe rând superiori-
tatea albilor, a europenilor, a arienilor etc., fapt ce a condu s la comportamente deviante
și criminale. De asemenea, rasismul alimentează prejudecățile e tnice, ale căror victime
sunt persoanele unui anumit grup etnic.
Alături de femei și grupuri etnice, alte victime frecvente ale prejudecăților sunt minorită-
țile religioase, persoanele cu dizabilități, homosexualii, vârs tnicii, în unele țări – obezii etc.
Funcțiile stereotipurilor și ale prejudecăților
Prejudecățile și stereotipurile ne marchează existența, deoarec e ele „ne ajută”:
• • să dăm sens și să înțelegem lumea din jurul nostru (într-o situ ație neclară sau în
lipsa informațiilor gândirea stereotipă „umple golul”, oferă se ntimentul de certitu-
dine și claritate);
• • să valorizăm grupul din care facem parte (anumite grupuri sunt „rele”, deci grupul
nostru este „bun”);
• • să punem în valoare alte grupuri, trăsăturile acestora și modul lor de funcționare
(bun/rău, periculos/prietenos, rațional/imprevizibil etc.);
• • să înțelegem momentele de discriminare orientate împotriva memb rilor altui grup
(dacă îi atribuim trăsături negative, dacă îl considerăm a fi „ rău” din anumite moti-
ve, dacă credem că este corect ca acest grup să nu se bucure de aceleași drepturi ca
și unul „bun”, „competent”, „pozitiv”).
Procesul de formare a stereotipurilor și a prejudecăților
Prejudecățile și stereotipurile conduc adeseori la generalizări eronate (atât pozitive, cât
și negative). Atunci când realitatea nu corespunde stereotipuri lor noastre, este mai ușor
să schimbăm modul de interpretare a realității decât să modific ăm felul de a gândi. Gân-
direa stereotipă este un fenomen social, de care nu suntem înto tdeauna conștienți (cre-
dința că există profesii „bărbătești” și „femeiești”, că anumit e jucării sunt doar pentru
fetițe, că anumite grupuri merită ceea ce li se întâmplă pentru că nu sunt la fel de strădu-
itoare ca altele sau pentru că sunt mai puțin capabile etc.).
Discriminar ea3

33REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEStereotipurile și prejudec ățile apar în familie
Comportamente parentale care generează și consolidează prejudec ăți etnice:
• • părinții evită să discute pe teme etnice;
• • părinții nu își exprimă dezacordul cu prejudecățile altora;
• • părinții nu menționează în fața copiilor calitățile și valențel e pozitive ale altor cul-
turi;
• • prietenii cu care relaționează/comunică familia aparțin aceluia și grup etnic și sus-
țin prejudecățile;
• • copiii frecventează școli și grupuri segregate etnic.
Mijloacele de informare în mas ă consolidează prejudecățile prin:
• • prezentarea minorităților în roluri stereotipe;
• • absența minoritarilor din pozițiile profesionale vizibile și di n rolurile principale
sau pozitive în filme, romane etc;
• • concentrarea atenției cu precădere asupra delictelor comise de minoritari și rare-
ori asupra realizărilor pozitive ale acestora.
Școala promovează prejudecățile prin:
• • instituirea unui mediu educațional centrat pe un singur sistem de valori – cel al
majorității, încurajarea competiției în detrimentul cooperării, a performanțelor
individuale în defavoarea orientării de grup, a preocupărilor p entru viitor și mai
puțin a celor pentru prezent sau trecut;
• • elaborarea curriculumului școlar (în Europa) într-o viziune eur ocentristă cu ne-
glijarea celorlalte culturi ale planetei; în mod similar, în St atele Unite ale Americii,
atenția este focalizată pe istoria Europei și civilizația euro- americană, cu ignorarea
variatelor culturi ale celorlalți americani, în special a indig enilor;
• • neglijarea necesității promovării unei educații care să aibă ca obiectiv reducerea
prejudecăților etnice, sexuale, precum și a discriminării.
Efectele stereotipurilor și ale prejudecăților:
• • etichetarea persoanei sau a grupului;
• • individul/grupul începe să se comporte conform etichetei;
• • excluderea, izolarea persoanei sau a grupului.
Reducerea efectelor prejudecăților și ale discriminării
Prejudecata este un fenomen complex, care nu apare după un algo ritm precis și repetabil,
deci combaterea acesteia trebuie să se bazeze, la fel, pe o abo rdare complexă. Una dintre
pârghii este educația, care va fi mult mai eficientă dacă proce sele desfășurate în școală
vor fi congruente cu influențele pozitive exercitate de părinți , grupul de prieteni, mass-
media, societate.
Discriminar ea3

34CNTMGrupurile aflate în conflict pot depăși animozitățile, estompa atitudinile și comporta-
mentele ce implică prejudecată și discriminare doar prin cooper are și stabilirea unor
scopuri comune.
Numai inițierea de contacte directe între grupuri care manifest ă ostilitate reciprocă,
menținerea dialogului constructiv va reduce ignoranța, suspiciu nea și anxietatea.
Recomandări pentru eliminarea stereotipurilor și a prejudecăților:
• • Faceți distincția între fapte (ceea ce se întâmplă) și opinii ( interpretarea acestor
fapte).
• • Etichetele nu sunt adevăruri absolute. Acestea trebuie luate în considerație doar
ca ipoteze pentru explicarea comportamentului cuiva, care neces ită a fi schimbat/
corectat.
• • Abțineți-vă să trageți concluzii „finale” și să etichetați oric e comportament.
• • Aveți curajul să răspundeți la întrebările copiilor.
• • Promovați atitudini pozitive față
de diferențe.
Trebuie să conștientizăm faptul că pre-
judecățile dau naștere discriminării, respectiv comportamentelor negative, injuste față de anumite persoane și/sau grupuri.
3.4 Fenomenul discriminării
Defi niția discriminării
Prin discriminare înțelegem orice deosebire, excludere, restricție sau prefe-
rință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, con-vingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată sau alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, nerecunoașterea sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a altor prevederi legale în domeniile politic, economic, social, cultural etc.
Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea egalității defi nește discri-
minarea ca orice deosebire, excludere, restricție ori preferință în drepturi și
libertăți a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și susținerea com-portamentului discriminatoriu bazat pe cr iterii reale sau pe criterii presupuse.
Legea asigură egalitatea tuturor persoanelor afl ate pe teritoriul Republicii
Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală și alte sfere ale vieții, fără deosebire de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu similar.
Care din recomandările de
eliminare a prejudecăților ar trebui să le însușească colegii dvs.? De ce? Dar dvs.?
Discriminar ea3

35REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDiscriminarea reprezint ă prejudecata în ac țiune, ea include orice exprimare directă a
prejudecății care afectează pe ceilalți. Exemple de discriminar e ar fi poreclele, expresiile
care conțin referiri rasiale și glumele ce țin de etnie, care r ănesc foarte mult.
Principalele forme ale discrimin ării sunt evitarea, segregarea și violența.
Evitarea
Un mod obișnuit de discriminare a grupurilor minoritare este ev itarea acestora. S-au
atestat cazuri când grupuri întregi s-au mutat dintr-un cartier al orașului în altul pentru
a evita conviețuirea cu persoane care, în opinia lor, le amenin ță viața, proprietatea sau
statutul. Astfel, grupurile vizate tind să formeze insule cultu rale sau enclave etnice.
Segregarea
Segregarea este interzicerea contactelor între grupuri prin respectarea un or obiceiuri
înrădăcinate în unele societăți sau prin impunerea de legi, reg ulamente. Într-o astfel de
colectivitate segregată accesul la un loc sau la o poziție în c adrul grupului dominant este
limitat la câteva persoane. Barierele sunt prevăzute pentru a m enține membrii grupuri-
lor minoritare ,,la locul lor”. Segregarea rezidențială, școlară și ocupațională sunt cel mai
des întâlnite.
Violența în masă
Agresiunea fizică este o formă extremă de discriminare îndreptată asupra persoan elor
din grupurile minoritare. Uneori, atunci când membrii furioși a i unui grup își îndreaptă
mânia asupra membrilor altui grup violența este spontană. Alteo ri, guvernările au mers
mai departe, ajungând la genocid, adică la exterminarea în masă a unui grup minoritar:
de exemplu, masacrul armenilor de către turci la începutul seco lului al XX-lea, care s-a
soldat cu moartea a unui milion de oameni.
Reacții la discriminare
În multe societăți există ierarhizare, stratificare etnică. Une le grupuri minoritare se com-
plac în această postură, există, însă, și cazuri situate la pol ul opus. Astfel, se cunosc mai
multe tipuri de discriminare și de reacții la discriminare.
Resemnarea (supunerea)
Unii membri ai grupurilor minoritare se supun fără nici o rezis tență la tratamente in-
corecte, ajungând să se considere inferiori. Membrii majorități i le impun minoritarilor
anumite roluri sociale.
Retragerea
Alți membri ai minorității se izolează, interiorizându-și resen timentele pentru majorita-
te, schimându-și identitatea pentru a se alătura grupului domi nant. În speranța că vor
fi acceptați, ei încearcă să-și modifice comportamentul, vesti mentația. În cele mai multe
cazuri, aceștia se zbat între cultura de origine, din care vor să evadeze, și societatea în
care nu reușesc să se integreze cu adevărat.
Discriminar ea3

36CNTMImitarea
Numeroase grupuri etnice minoritare imită grupul dominant, creâ nd școli sau cluburi,
inițiind afaceri pentru a intra în concurență cu ceilalți și a se considera egali în toate.
În acest sens, opiniile cercetătorilor sunt diametral opuse: u nii sunt de părere că încer-
cările de a imita grupul dominant sunt iluzorii, deoarece fac o amenii să trăiască în lumi
imaginare; alții, însă, cred că ele oferă posibilitatea unei em ancipări treptate.
Revolta
Există și cazuri când grupurile minoritare nu acceptă un statut social inferior. Insatisfacția
este exprimată în diferite moduri, până la adevărate explozii a le frustrărilor acumulate.
De exemplu, mișcarea pentru drepturile civile ale populației af ro-americane, incluzând
diferite activități și organizații, a testat din plin sistemul democratic american, aceasta
urmărind desegregarea, îndepărtarea tuturor barierelor legale ș i informale, integrarea
și egalitatea.
Tipuri de discriminare
Teoria discriminării, în general, și a discriminării de gen, în special, explică relațiile soci-
ale din perspectiva nerespectării egalității.
Discriminarea este definită în jurisprudență ca o îngrădire a accesului la d repturi a su-
biecților egali.
Distingem:Discriminare pozitiv ă – presupune măsuri cu durată limitată, care vizează un anumit
grup, prin acordarea de avantaje suplimentare, și care urmăresc eliminarea și prevenirea
discriminării sau compensarea dezavantajelor rezultate din atit udini, comportamente și
structuri existente.
Discriminare indirect ă – situație în care o lege, un regulament, o politică sau o pra ctică,
aparent neutră, are un impact negativ asupra persoanelor de o a numită etnie, un anumit
sex, fără ca diferențele de tratament să poată fi justificate î n mod obiectiv.
Discriminare direct ă – situație în care persoana este tratată într-o manieră defavo riza-
tă, ca urmare a apartenenței la o anumită etnie, un anumit sex etc.
Întrucât discriminarea este alimentată și consolidată nu doar d e stereotipuri și prejude-
căți, dar și de tradiții, obiceiuri, datini, etică, morală, val ori familiale, norme comporta-
mentale, acest fenomen este greu de eradicat.
Există două tipuri de inegalitate (inclusiv din perspectiva de gen):
• • inegalitatea în drepturi , prevăzută de lege;
• • inegalitatea în accesul la anumite oportunit ăți. Drepturile și șansele reprezintă, ast-
fel, un indicator al respectării egalității.
Inegalitatea este o dovadă a faptului că există sisteme sociale care reprod uc, regene-
rează discriminarea. Altfel spus, aceste sisteme încalcă egalit atea de șanse în realizarea
drepturilor, nu le oferă tuturor posibilitatea de a se folosi î n mod egal de ele.
Egalitatea este multidimensional ă – drept criterii de manifestar e pot servi sexul, rasa,
naționalitatea, limba, credința ș.a. Dezvoltarea ideii despre e galitate și inocularea ei în
conștiința socială poate fi urmărită din momentul perceperii ac esteia ca valoare socială
Discriminar ea3

37REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEși până la realizarea unor pași concreți în lupta pentru instit uirea ei, adică de la egalitate
în sensul larg al cuvântului la egalitate religioasă, națională , etnică, de clasă, de gen.
Succesul combaterii prejudecăților, a discriminării, în general , și a discriminării etnice,
în special, depinde de implicarea în proces a tuturor agenților socializării (familia, mass-
media, partidele politice etc.), îndeosebi a școlii. Mijloacele prin care se realizează sunt
multiple și diferă de la o instituție de învățământ la alta, în funcție de parti-cularitățile comunităților educaționale. Valorile și principiile democrației (res-pectarea demnității persoanei, egalita-tea șanselor, libertatea etc.) sunt în con-tradicție cu orice formă de prejudecată sau discriminare.
3.5 Oprimarea
Oprimarea este lipsirea de drepturi prin abuz de putere.
Oprimarea este prejudecata în ac țiune + putere și are loc atunci când:
• • anumite opinii sunt adânc înrădăcinate în conștiința publică ( locuitorii satelor sunt
mai puțin instrui ți și în ei nu po ți avea încredere );
• • există un dezechilibru al puterii ( resursele materiale și politice sunt concentrate în
mâinile unui grup dominant );
• • relațiile față de un anumit grup sunt fixate în cadrul sistemul ui (în perioada sovie-
tică, numărul evreilor admi și la facultate era limitat ).
Nivelurile de exprimare a discriminării/oprimării sunt:
• • individual – exprimat de o persoană concretă ( un profesor care trateaz ă diferit
copiii migran ților de cei ai b ăștinașilor);
• • instituțional – acțiuni întreprinse de instituții publice ( școli speciale pentru copiii
romi ).
Distingem:
• • discriminare/oprimare inten ționată – comportamente care rezultă din preju-
decăți față de anumite grupuri formate în mod deliberat ( toți elevii sunt invita ți la
serbare cu excep ția celor de alt ă etnie ).
• • discriminare/oprimare neinten ționată – comportamente discriminatorii de
care nu suntem întotdeauna conștienți, pentru că acționăm cu ce le mai bune in-
tenții. Dar acțiunile noastre favorizează un grup în detrimentu l altuia ( mama ia
jucăria din mâna copilului mai mare și o dă celui mai mic ).
Credeți că în Republica
Moldova sunt persoane discriminate? Dacă da, cine sunt acestea?
Discriminar ea3

38CNTMÎn ceea ce privește modurile de exprimare , se disting:
• • discriminare/oprimare explicit ă – exprimarea clară a discriminării ( accesul co-
piilor romi în bazinele publice este interzis );
• • discriminare/oprimare implicit ă – discriminare ascunsă, greu de observat (ofe-
rim exemple legate de experiențele majorității, literatură scri să din perspectiva
unui grup majoritar etc.).
Tipuri de discriminare/oprimare:
• • sexism – tratarea diferită a oamenilor în funcție de sex;
• • rasism – tratarea diferită a oamenilor în funcție de rasă;
• • clasism – tratarea diferită a oamenilor în funcție de clasa socială di n care fac parte
sau din care provin;
• • discriminare/oprimare religioas ă – tratarea diferită a oamenilor în funcție de reli-
gie/confesiune;
• • discriminare/oprimare a persoanelor cu dizabilit ăți – tratarea diferită a oamenilor
în funcție de capacitățile lor fizice, cognitive, mentale sau e moționale;
• • discriminare/oprimare a persoanei din cauza vârstei – tratarea diferită a oamenilor
în funcție de vârstă ( sunt prea tineri pentru postul respectiv, sunt prea în vârst ă).
Indiferent de tipul discriminării, toate au ceva în comun: trat area inegală a unor grupuri.
O atare atitudine atacă dreptul fundamental la egalitate , care spune că:
• • toți oamenii sunt importanți și trebuie să fie tratați la fel;
• • membrii diferitelor grupuri trebuie să fie tratați echitabil;
• • instituțiile publice trebuie să ofere oportunități și șanse ega le pentru toți.
Discriminar ea3

Сomunica reainterculturală

40CNTM
Comunicarea intercultura lă4

41REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
COMUNICAREA INTERCUL TURALĂ
„Comunicarea este o dimensiune central ă a vieții noastre
culturale; f ără ea, orice tip de cultur ă moare. În consecin ță, studiul
comunicării presupune studiul culturii în care este integrat ă”.
John Fiske
Capacitatea individului de a comunica este o condiție sine qua non a succesului în orice
domeniu. Cuvintele sunt „cărămizile” limbajului – prin urmare, stăpânirea semnificațiilor
acestora constituie o premisă indispensabilă pentru oricine ar e ambiția de a deveni un
bun comunicant.
4.1 Comunicare și interacțiune
Comunicarea este o formă de comportament uman, care apare din nevoia de
a relaționa și a interacționa.
Prin comunicare reușim să ne înțelegem mai mult sau mai puțin e ficient cu semenii. Actul
comunicațional poate conduce la relații de armonie, colaborare sau, dimpotrivă, la dispu-
te ori conflicte, atunci când este denaturat. Comunicarea repre zintă soluția pentru relații
interpersonale pozitive, care, la rândul lor, determină dezvolt area psihosocială atât a in-
divizilor, cât și a societății.
Sistemul clasic de comunicare presupu-
ne existența următoarelor componente esențiale: emițătorul , persoana care
generează mesajul; receptorul – per-
soana care recepționează mesajul; co-
dul – sistemul de semne cu ajutorul că-
rora emițătorul cifrează informația, iar receptorul o descifrează; canalul prin
care este transmis și recepționat mesajul.
Comunicarea interuman ă rareori face uz doar de un singur canal: de regulă, se
operează cu un ansamblu complex de stimuli, configurat, în lini i mari, din următoarele
categorii de limbaj:
• • limbajul verbal – graiul articulat și înțelesurile transmise cu ajutorul cuvin telor
specifice unei limbi;
• • limbajul paraverbal – înțelesurile de dincolo de cuvinte, totalitatea stimulilor ș i a
semnalelor transmise prin tonul, volumul și ritmul vocii;
• • limbajul trupului/nonverbal – întregul complex de stimuli și semnale transmise
prin postură, fizionomie, mimică, gestică, privire și distanțe.
Care este valoarea comu-
nicării pentru societatea multiculturală?
Comunicarea intercultura lă4

42CNTMDeseori, informația furnizată de un gest, de expresia feței, de poziționarea în spațiu a
partenerului este mai veridică decât mesajul verbalizat.
A comunica eficient înseamnă:
• • să convingi;
• • să-ți dezvolți gândirea, afectivitatea și personalitatea;
• • să informezi inteligibil și să înțelegi corect semnificația mes ajului;
• • să sesizezi și să conștientizezi reacțiile, atitudinile și modi ficările comportamenta-
le ale auditoriului.
O comunicare eficientă se bazează pe
următoarele principii:
• • Felul în care spunem ceva poate
fi mai important decât conținutul
mesajului.
• • Ceea ce înțelege receptorul este
mai important decât ceea ce spune emi țătorul .
• • Emițătorul este întotdeauna r ăspunzător de efectele unui mesaj asupra receptorului.
• • Comunicarea nu poate fi eliminată; este imposibil să nu comunic i.
Comunicarea interculturală
Expresia comunicare intercultural ă este una lansată relativ recent. Firește, în toate epoci-
le, exponenții unor culturi diferite au comunicat între ei. Dar această relaționare purta un
caracter limitat. Actualmente, comunicarea interculturală este un fenomen generalizat,
o experiență pe care, într-o anumită măsură, o trăiește fiecare om. Întâlniri cu o cultură
străină sau, cel puțin, cu anumite manifestări ale ei le au chi ar și persoanele care nu pre-
feră să se deplaseze. E suficient să dai drumul la radio sau la televizor ori să navighezi pe
Internet pentru ca lumea, cu diversitatea ei culturală, să te c opleșească.
O analiză complexă a comunicării interculturale a fost făcută pentru prima dată de etno-
logul și semioticianul american T . H. Hall. Prin conceptul resp ectiv, apărut pentru prima
dată în lucrarea sa The Silent Language (Limba t ăcută) și cunoscând o largă răspândire,
autorul american subliniază apartenența protagoniștilor unui pr oces de comunicare la
culturi diferite.
Relațiile interculturale sunt cele în care participanții nu se raportează exclusiv
la propriile lor coduri, convenții, puncte de vedere și forme de comportament, ci în care le vor descoperi pe ale altora, trăite și/sau defi nite ca fi ind străine.
Unii autori accentuează faptul că „nu contactul dintre națiuni sau culturi constituie obiec-
tul de studiu al comunicării interculturale, ci contactul dintr e persoane”. În opinia altora,
comunicarea poate fi caracterizată ca interculturală dacă este atât auditivă, cât și vizuală.
Există și păreri precum că aceasta este o comunicare între repr ezentanții a două (sau mai
multe) culturi.
Am putea colabora, dacă
nu ar exista comunicare?
Comunicarea intercultura lă4

43REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDe fapt, comunicarea interculturală poate avea loc și în cadrul unei națiuni, între repre-
zentanții diferitelor etnii, așa cum comunicarea internațională poate avea loc și în cadrul
aceluiași spațiu cultural.
Comunicarea interculturală constituie interacțiunea directă între oameni de diferite cul-
turi. Interacțiunea intercultural ă implică mult mai mult decât înțelegerea normelor unui
grup, ea presupune acceptarea și tolerarea diferențelor. O defi niție atotcuprinzătoare a
interculturalității ne oferă Micheline Ray: „Cine spune intercu ltural, spune, plecând de la
sensul plenar al prefixului inter-, interacțiune, schimb, desch idere, reciprocitate, solida-
ritate obiectivă”.
Toate aceste noțiuni au fost subsumate unui concept mai larg – comunicare intercultu-
rală.
Interacțiunea social ă reprezintă o acți-
une reciprocă sau rezultantă din inter-ferența acțiunilor inițiate de persoane, grupuri sau colectivități prin care se influențează condițiile de manifestare și performanțele obținute. Interacți-unea socială este interpersonală sau intergrupală, situațională, de durată variabilă și rezultă din influențele reciproce ale agenților im plicați. Din perspectiva in-
fluențării reciproci, se disting trei forme de interacțiune soc ială: cooperare, opozi ție și
acomodare .
În general, interacțiunea socială presupune un consens tacit sa u explicit al actorilor so-
ciali asupra regulilor care reglementează raporturile interpers onale sau intergrupale,
relativ stabile sau repetate în situații diferite.
Niveluri ale comunicării
Comunicarea se poate desfășura pe câ-teva niveluri relativ distincte:
• • Comunicarea intrapersonal ă
• • Сomunicarea interpersonal ă
• • Comunicarea de grup
• • Сomunicarea public ă
Comunicarea intrapersonală reprezintă „dialogurile” interioare ale unei per-
soane.
Comunicarea interpersonală ia naștere în cadrul dialogului dintre doi interlo-
cutori.
Comunicarea de grup se produce între membrii grupului și/sau cu membrii
altor grupuri.
Discursul public sau comunicarea publică reprezintă orice gen de cuvântare,
expunere sau prezentare susținută de către o persoană în fața unui auditoriu mai mult sau mai puțin numeros.
Ați comunicat vreodată cu
reprezentați ai altor cul-turi? Cum a fost?
Ați utilizat vreodată aceste
tipuri de comunicare? La care dintre ele apelați mai des?
Comunicarea intercultura lă4

44CNTMTipuri ale comunicării
În funcție de criteriul luat în considerare, putem distinge mai multe tipuri ale comuni-
cării.
Criterii Forme Precizări
Numărul
partenerilorintrapersonală cu sine (monolog interior sau verbalizat)
interpersonală între două persoaneîn grup mic în cazul unei relații de grup de tip „față în față”publică auditoriul este un public larg, în relație directă (con-
ferință, miting) sau indirectă (ziar, TV) cu emițătorul
Statutul
interlocutorilorverticală între parteneri cu statute inegale (elev-profesor,
soldat-ofi țer etc.)
orizontală între parteneri cu statute egale (elev-elev, soldat-
soldat etc.)
Codul folositverbală prin vociferare
nonverbală cu ajutorul gesturilorparaverbală tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul și infl exiunile rosti-
rii, intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte sunete produse (onomatopee, geamăt, mor-măit, oftat, râs)
Finalitatea
actului comunicativaccidentală întâmplătoare
subiectivă exprimă starea afectivă a vorbitorului din necesita-
tea descărcării și reechilibrării în urma acumulării unei tensiuni psihice (+ sau -)
instrumentală are un scop precis, se obține un anumit efect în
comportamentul receptorului
După modul de
desfășurarereciprocă directă față în față
reciprocă indirectă prin telefon, radio, televiziuneunilaterală directă transmiterea mesajului care nu cere răspunsunilaterală indirectă scrisori, fi lme
După gradul de
ofi cializareformală ofi cială
informală neofi cială
După tipul
normativde subordonare se bazează pe norme administrativ-juridice
colegială se bazează pe norme administrativ-moraleamicală se bazează pe norme moral-psihologice
Comunicarea intercultura lă4

45REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEUn criteriu al comunicării eficiente constă în folosirea adecva tă a tipurilor de comunica-
re. În cadrul oricărui act comunicațional ( interpersonal) au loc simultan două procese:
reprezentarea (indivizii fac diverse afirmații despre ceva) și prezentarea (modul în care
sunt prezentate anumite informații). Aceasta determină și defin ește modalitatea de rela-
ționare cu alte persoane.
4.2 Confl ictul intercultural
Confl ictul este un fenomen psihosocial care apare atunci când doi sau mai
mulți actori (persoane, grupuri, organizații, țări), afl ați în interacțiune, au ati-
tudini, sentimente, nevoi, scopuri, intenții, valori diferite sau percepute ca
opuse.
Atunci când diferențele dintre oameni nu sunt acceptate, apare dezacordul, verbalizat
sau nu; el este prima formă a conflictului, ușoară și incipient ă. Nu toate conflictele presu-
pun o incompatibilitate de scopuri: ele pot lua naștere și într e părți care urmăresc același
obiectiv, dar care contestă, eventual, modalitățile, principiil e de realizare a acestora. De
aceea, cunoașterea și formarea abilităților de gestionare a con flictelor este un subiect
actual și vizează diferite niveluri sociale, pe toți acei care în virtutea funcției deținute, a
profesiei, a relațiilor au nevoie să le prevină sau să le rezol ve eficient.
Conflictele trebuie acceptate ca fii nd absolut normale, iar re zolvarea lor trebuie să fie un
proces de grup, deoarece orice grup uman întrunește membri cu p ersonalități diferite,
cu motivații diferite și cu un potențial de muncă și creator ca re variază în limite foarte
largi. Situațiile de conflict pot fi depășite prin atitudini po zitive, comunicare și înțelegere
reciprocă.
Tipologia confl ictului
Atunci când oamenii nu pot tolera diferențele morale, culturale , religioase, politice etc.,
conflictul este inevitabil și adeseori costisitor. Există mai m ulte criterii după care le pu-
tem clasifica. Acestea pot implica relațiile noastre cele mai i ntime sau interacțiunile cele
mai superficiale.
Din punctul de vedere al conținutului, conflictele pot fi esențiale (de substanță) și afec-
tive (generate de stări emoționale care vizează relațiile interpers onale). Există și pseu-
do-conflicte (de manipulare), care creează o situație socială premeditată c u scopul de a
influența reacțiile și comportamentul indivizilor.
Comunicarea intercultura lă4

46CNTMTipurile de confl icte:
Din punctul de
vedere al gradului de puterePe orizontală – presupune o disensiune între două persoane cu ace-
lași grad de putere, răspundere, pregătire etc.
Pe verticală – se declanșează între două persoane cu grade de putere
și de luare a deciziei diferite.
Din punctul de vedere al duratei și evoluției Spontane – apar brusc, sunt de scurtă durată și se manifestă la nivel
interpersonal.
Acute – se produc din cauze cunoscute, au o evoluție scurtă, dar cu
manifestări intense.
Cronice – au la bază cauze ascunse, greu de identifi cat sau de depis-
tat (ambiții, dorințe de putere, ranchiună), sunt mocnite, au o evolu-ție lentă și de lungă durată.
După subiecții implicați Intrapersonale/individuale – vizează o problemă din interiorul nos-
tru: cea a alegerii între „îmi place” și „nu e voie” , între „trebuie” și „nu vreau” . Are loc o luptă între pretenții și posibilități, o dispută între argumente „pro” și „contra” . Sursele de confl ict pot include idei, gân-
duri, emoții, valori, predispoziții sau obiective personale care intră în confl ict unele cu altele.
Interpersonale – este o formă a interacțiunii umane prin care două
sau mai multe persoane intră în dezacord parțial sau total legate de diverse aspecte (incompatibilitate de interese, opinii, valori, atitu-dini, motivații, credințe, concepții etc.). De asemenea, printre cauze-le acestora menționăm nivelul slab de coeziune a grupului, ai cărui membri sunt preocupați de satisfacerea intereselor personale sau sunt axați pe competiție.
Între indivizi și grupuri – se manifestă prin divergențele care apar în-
tre persoane și grupuri: de ordin profesional, legate de apartenența politică sau religioasă, de nivelul de pregătire profesională, de infor-mare etc.
Intergrupuri – se produce atunci când interesele colective se cioc-
nesc cu interesele altor grupuri (de exemplu: competiții, concursuri etc.). Totodată, lupta pentru resursele limitate ar fi și ea o cauză a
confl ictului.
În funcție de efectele
sociale surveniteConstructive – în acest caz, oponenții nu încalcă limita normelor eti-
ce, a relațiilor de afaceri și a argumentelor relaționale. Rezolvarea acestui tip de confl ict duce la rezultate creative, care sunt o forță po-
zitivă pentru creștere personală și schimbare socială.
Distructive – de obicei, au ca temei cauze subiective; una din părți
insistă dur asupra propriei opinii și nu dorește să țină cont de părerea celuilalt; sunt aplicate metode de luptă psihologică, se infl uențează
spiritual, emoțional și/sau fi zic.
Comunicarea intercultura lă4

47REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALECe provoacă confl ictul?
Cauzele unui conflict pot fi dintre cele mai variate. Identific area acestora este foarte im-
portantă pentru soluționarea și gestionarea eficientă a conflic tului. Soluțiile trebuie să
corespundă anume cauzelor care au provocat conflictul respectiv .
Iată doar câteva dintre cauzele care pot genera un conflict:
• • Incompatibilitatea și diferen țele. Oamenii nu sunt la fel, au trăsături de perso-
nalitate diferite, nu provin din aceleași medii; au diverse opi nii, atitudini, credințe,
valori; percep diferit realitatea. Toate acestea, dacă nu sunt gestionate corect, pot
deveni o sursă a conflictului.
• • Nevoile umane. Pentru a supraviețui, oamenii necesită mai multe lucruri esenți a-
le. Conflictele apar atunci când nevoile cuiva sunt ignorate.
• • Comunicarea. Aceasta poate provoca un conflict în două situații: atunci când lipseșt e
sau atunci când este ineficientă (nu sunt discutate cauzele, se acumulează tensiuni)
ori defectuoasă (conduce la perceperea eronată a situației, pro voacă neînțelegeri).
• • Sentimentele și emoțiile. Disensiunile pot apărea din cauza ignorării reciproce de
către părțile aflate în conflict a sentimentelor și emoțiilor, ceea ce poate conduce la
lezarea demnității personale.
• • Orientarea spre competitivitate exagerat ă. Iese în evidență prin presiunea exer-
citată asupra oamenilor, pentru atingerea cu orice preț a unor obiective; se forțea-
ză concurența între membrii grupului.
• • Stereotipurile, prejudec ățile. Își lasă amprenta asupra percepției lumii de către
oameni, care, pentru a-și forma o viziune, fie din necunoaștere , fie din comoditate,
preferă stereotipurile; dacă acestea nu coincid sau apar anumit e dezacorduri, se
iscă conflictul.
• • Con flictul de norme. Normele
sociale sunt standarde sau com-portamente comune, acceptate de membrii grupului și așteptate de ei. Conștient sau nu, sistematic sau accidental, încălcăm norme și astfel lezăm confortul celuilalt.
La baza confl ictelor interculturale stau câteva dimensiuni:
––norme și valori diferite;
––probleme de comunicare și neînțelegeri;
––etnocentrismul;
––prejudecăți și stereotipuri.
Cum evoluează un confl ict?
Dinamica conflictului modifică, de regulă, și comportamentul pă rților implicate. Dacă
procesul de comunicare este limitat, apar suspiciuni, frustrări , se creează un teren pro-
pice pentru dezvoltarea conflictului. O comunicare ineficientă, cu informare dozată, se
resimte mai degrabă ca o barieră, decât ca o punte de legătură. Neîncrederea sporește, iar
aplanarea divergențelor nu este mai niciodată văzută ca fiind o sarcină comună.
V-ați gândit vreodată la
motivele confl ictelor pe
care le aveți cu membrii familiei, cu colegii de cla-să, cu semenii?
Comunicarea intercultura lă4

48CNTMModelul Aisbergului în evaluarea dinamicii confl ictelor
Și dinamica conflictelor este comparată de multe ori
cu un aisberg – doar o mică parte din cele ce se întâm-plă în cadrul unui lui se află la suprafață, adică sunt accesibile în mod direct. Celelalte părți ale dinamicii trebuie mai mult ghicite. Conflictele au loc mereu la două niveluri: la nivel obiectual și la nivel psihoso-
cial.
Nivelul obiectual (vârful aisbergului) este format din
pretenții formulate, comportament sesizabil, fapte.
Nivelul psihosocial (partea nevăzută a aisbergului)
este constituit din temeri, nesiguranțe, dorințe, senti-
mente, tabuuri etc. care nu pot fi observate în mod direct, cu toate că sunt prezente masiv.
De cele mai multe ori, nivelul respectiv este neverbalizat, acț ionând în „zona ascunsă”,
dominând acțiunile conflictuale.
Rezolvarea confl ictelor
Rezolvarea conflictelor are ca scop, în primul rând, anihilarea energiilor negative acumu-
late. În al doilea rând, acest proces le permite părților impli cate să înțeleagă puncte de
vedere diferite și să caute soluții reciproc avantajoase, abord ând cauzele reale ale conflic-
tului. În ultimii ani, specialiștii în domeniu au început să f olosească termenul de trans-
formare de con flict, care reprezintă nivelul cel mai profund de schimbare în acest sens.
Restrângerea confl ictului
(în cazul confl ictelor fi erbinți )Extinderea
(în cazul confl ictelor reci)
Prevenirea Stabilirea unor reguli de comunicare. Confruntarea cu probleme specifi ce.
Căutarea unei soluții.
Reabilitarea Reconstituirea confl ictului.
Fiecare parte implicată în confl ict expli-
că punctele sale de vedere asupra con-fl ictului. Confruntarea prin jocuri de rol.
Susținerea de către o persoană terță
a diferitelor puncte de vedere.
Comunicarea este calea spre înțelegere, armonie, eficiență sau, dimpotrivă, o sursă de
conflicte – atunci când este alterat procesul de comunicare efi cientă.
Modalitatea de rezolvare a conflictului diferă de la o cultură la alta, de aceea, pentru a
oferi soluții potrivite, trebuie să ținem cont de cauzele care îl pot provoca, precum și de
aspectele interculturale ale acestuia.
Conflictul presupune o renegociere,
o eliberare a tensiunilor, o stabilire a priorităților, o reînnoire a relațiilor, o deschidere spre celălalt și o reevaluare a atitudinilor, pentru ca dialogul și co-
municarea să își poată îndeplini rolul.
Сonfl ictul este ceva bun
sau rău? Prin ce se carac-terizează un confl ict con-
structiv? Dar distructiv?
Comunicarea intercultura lă4

pentru formatoriRecoma ndări

50CNTM
Recomandări pentru formato ri5

51REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
RECOMANDĂRI pentru FORMATORI
„Comunicarea este o dimensiune central ă a vieții noastre
culturale; f ără ea, orice tip de cultur ă moare. În consecin ță, studiul
comunicării presupune studiul culturii în care este integrat ă.”
Mahatma Gandhi
5.1 Formatorul Programului ICE
Programul ICE optează pentru intercultur alizarea educației și pentru educați a intercul-
turală, care recunoaște, respectă și valorifică diversitatea ca pe un dat natural al vieții
umane, în toate manifestările ei.
Comisia Internațională de Educație pentru Secolul XXI a UNESCO a lansat ideea de a
învăța să trăim împreun ă cu ceilal ți, aceasta devenind o necesitate în toate țările lumii,
dată fiind complexitatea crescândă a problemelor cu care se con fruntă societatea umană.
Multiculturalitatea este o stare de fapt, interculturalitatea – o stare de spirit. De aceea,
multiculturalitatea trebuie atestată și acceptată, iar intercul turalitatea – educată, trăită.
Educația, în esență, trebuie să fie interculturală.
Formatorul în domeniul educa ției interculturale contribuie la o schimbare poziti-
vă, la transmiterea valorilor culturale; asigură formarea atitu dinilor și a competențelor,
transferul/(re)activarea competențelor în contexte noi. Finalit atea spre care tinde acest
demers este determinarea sau modificarea comportamentului copil ului sau al tânărului
în direcția abordării interculturale. Acest comportament presup une înțelegerea și accep-
tarea diversității și a complexității lumii în care trăim, nece sită luare de poziție, atitudine
și participare.
Câmpul educației interculturale prevede ca cei implicați – form atorii/facilitatorii – să
analizeze ceea ce aduc în interacțiunea cu ceilalți: propriul s istem de valori, prejude-
cățile, supozițiile, preferințele, experiența, temerile etc. Ob iectivul fiecărui formator ICE
este de a înțelege cauza gândirii noastre unidirecționale, de a ne învăța să depășim pro-
blemele/blocajele interioare. Acesta pune accentul pe conștient izarea propriului mediu
și pe apartenența culturală: abilitatea de a înțelege mecanisme le prin care cultura in-
fluențează și determină dezvoltarea și formarea fiecărei ființe umane, modul în care ea
îi influențează sistemul de valori, structurile comportamentale și maniera de a rezolva
problemele.
Ca să fie eficient, formatorul trebuie să manifeste:
• • identitate personal ă puternic ă – pentru a putea demonstra modele de comporta-
ment, a stabili relații deschise, sincere și de încredere cu pa rticipanții;
• • entuziasm, dedica ție și pasiune;
• • deschidere față de noi experiențe și oameni;
• • respect pentru fiecare participant și contribuțiile acestuia la activi tatea grupului;
• • empatie , pentru a înțelege rezistența participanților, temerile și îng rijorările acestora;
Recomandări pentru formato ri5

52CNTM• • răbdare, pentru a le oferi participanților dreptul la greșeală și sufici ent timp pen-
tru schimbare;
• • flexibilitate , pentru a se adapta la nevoile și așteptările grupului.
Atmosfera de înțelegere, încredere și aprobare, indispensabilă activităților organizate de
către formatorii ICE, se construiește pe acceptarea diferen țelor (ce reies din diverse
sisteme de valori, credințe și comportamente), a viziunilor dif erite, fără a evidenția ce
este „corect” și „incorect”, fără a judeca, a eticheta.
Rolurile formatorului Programului ICE
• • Rolul de plani ficator presupune proiectarea tuturor detaliilor ce vizează activita-
tea cu copiii ori adulții: de la pregătirea condițiilor pentru realizarea unui demers
interesant și eficient până la profilarea design-ului activităț ii, a modalităților de
lucru.
• • Rolul de prezentator are în vedere instruirea participanților, transmiterea informa –
ției prin forme dintre cele mai variate. Prezentatorul va selec ta cu grijă conținutul,
volumul și gradul de complexitate a informației în raport cu ne voile identificate ale
grupului de participanți și va stabili modalitățile optime de p rezentare, ca formă și
timp. Informația oferită trebuie să fie suficientă pentru forma rea unei viziuni clare
asupra subiectului abordat.
• • Rolul de facilitator prevede înlesnirea realizării unei sarcini, îndrumarea partici –
panților la activitate în procesul de lucru. Facilitatorul cree ază situații de învățare
adecvate și relevante contextului.
Educația interculturală presupune ca cei implicați în proces să lucreze permanent asupra
lor, pentru a asigura schimbarea într-un context social mai lar g. Fiecare participant este
un agent al schimbării, dar adulților le revine cea mai mare re sponsabilitate, pentru că ei
sunt acei care transmit valorile culturale și formează, prin ed ucație și creștere, atitudinile
și sistemul de valori al generațiilor viitoare.
Pentru a demara procesul de acceptare și apreciere a diferențel or culturale și pentru
a învăța modalități eficiente de a interacționa cu ceilalți, at ât la nivel personal, cât și la
cel cultural, este absolut necesar să analizăm cine suntem și c e aducem în interacțiunea
cu ceilalți – propriul sistem de valori, prejudecățile, supoziț iile, preferințele, experiența,
temerile…
Factorii contextuali reprezintă o mare piedică pentru acest tip de activitate. Ei rezonează
în mesajele vehiculate de adulți:
––„Toți copiii sunt la fel, f ără deosebire.”;
––„Toți oamenii sunt la fel. ”;
––„Nu suntem diferi ți, suntem cu to ții oameni.” ;
––„Cu cât vorbim mai mult despre o problem ă – sexismul, de pild ă – cu atât mai preg-
nantă devine aceasta.”;
––„Profesorii și toți cei care lucreaz ă cu copiii nu trebuie s ă aibă prejudec ăți.”.
Astfel, negarea existenței prejudecăților sau a diferențelor nu le anulează în mod auto-
mat, iar evitarea discutării problemelor nu duce la rezolvarea lor.
Recomandări pentru formato ri5

53REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEObiectivul fiecăruia dintre noi este de a confrunta ceea ce pur tăm în noi înșine, de a în-
cerca să înțelegem cauza gândirii noastre injuste și unidirecți onale și de a învăța să ne
debarasăm de multe dintre lucrurile pe care le considerăm „fire ști”. De exemplu, dacă
ni se pare „firesc” faptul că toți copiii sunt la fel, îi vom e duca la fel, ignorând unicita-
tea personalității și uitând să ne ajustăm demersul la particul aritățile de învățare ale
fiecăruia.
Este esen țial să fim capabili s ă facem distinc ție între faptul c ă toți oamenii sunt la fel (al
cărei rezultat este negarea diferen țelor, care sunt fundamentale pentru existen ța noastră)
și credința că toți oamenii sunt egali, adic ă, indiferent de diferen țele dintre ei, to ți oamenii
ar trebui s ă aibă aceleași drepturi și oportunit ăți.
Astfel, lucrând cu oamenii, vom aborda constructiv particulari tățile fiecăruia și vom lua
în calcul diferențele dintre ei, tratându-i la fel și oferindu- le aceleași posibilități.
Paul Gorsky, un cercetător renumit în domeniu, a definit cele z ece strategii pe care adulții
le-ar putea utiliza în activitățile de educație interculturală cu copiii. Lista propusă nu este
exhaustivă și ar trebui privită ca un imbold pentru continuarea autoexplorării, fiecare
dintre noi putând-o completa și modifica.
5.2 Educația interculturală ca proces
Există o legătură firească între educația globală și educația i nterculturală, care privește
modul în care interacționăm cu alte culturi, societăți sau grup uri chiar la noi in țară, co-
munitate, oraș, etc. Toate societățile de azi se caracterizează printr-un grad crescând de
multi-culturalism și de diversitate culturală, ceea ce face rec unoașterea și respectarea
drepturilor fiecărui grup, minoritar sau majoritar, din ce în c e mai importante. Educația
interculturală este un mod eficient de a aborda fenomenul rasis mului, al discriminării
rasiale și intoleranței.
Interculturalitatea nu trebuie „predată” în școală ca o discipl ină de învățământ. Întreaga
viață școlară trebuie să poarte amprenta acesteia. Activitățile organizate cu copiii și adul-
ții trebuie să comporte un caracter nonformal și să completeze lecția.
Cel mai potrivit mod de implicare a participanților, cât și de structurare a unui proces
educațional, depinde în mare măsură de contextul în care lucrea ză formatorul. Formato-
rul poate avea o libertate mai mare sau mai mică în ceea ce pri vește conținutul, timpul și
forma de activitate, în funcție de contextul formal, nonformal sau informal în care acesta
activează.
Educația in formală se referă la procesul pe tot parcursul vieții, prin care fieca re indi-
vid își formează sau dobândește atitudini, valori, abilități și cunoștințe prin intermediul
influențelor educaționale ale mediului în care se află, cât și prin experiența de zi cu zi
(familie, magazine, bibliotecă, mass-media, loc de activitate/m uncă sau joacă, etc).
Educația formală se referă la sistemul de educație/învățământ organizat, de la învăță-
mântul primar la cel superior și care include programe speciali zate de formare profesi-
onală și tehnică.
Educația non formală se referă la orice program planificat de educație personală și /sau
socială, destinat ca să îmbunătățească anumite abilități și com petențe, în afara curriculu-
mului educațional formal.
Recomandări pentru formato ri5

54CNTMEducația nonformal ă este caracterizat ă prin:
• • răspunderea concretă la cerințele fixate și flexibilă de a răsp unde intereselor indi-
vidului;
• • scoaterea funcției de predare, lăsând loc funcției de învățare;
• • învățarea activă cu o abordare largă pe domenii preferențiale;
• • învățarea individualizată centrată pe practică și experimentare ;
• • flexibilă, democrată, centrată exclusiv pe cel care învață;
• • valorificarea timpului liber din punct de vedere educațional;
• • oportunități pentru valorificarea experiențelor de viață prin c adrul mai flexibil și
mai deschis și prin diversificarea mediilor de învățare cotidie ne;
• • participarea voluntară, individuală sau colectivă;
• • dezvoltarea competențelor pentru viață și pregătirea persoanelo r pentru a deveni
cetățeni activi; pe lângă informațiile și competențele specific e anumitor domenii
de activitate în care se încadrează proiectele sau activitățile nonformale, persoa-
nele își dezvoltă competențe funcționale: capacități organizato rice, capacități de
autogestiune, capacități de management al timpului, de gândire critică, luarea
deciziilor, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor inform ații, capacitatea de a
identifica și de a rezolva probleme;
Astfel, învățarea interculturală ar trebui să fie recunoscută a lături de alte forme ale
educației. La rândul său, educația interculturală trebuie să fi e una de învățare pe toată
durata vieții, să promoveze gândirea și analiza critică de cătr e toate părțile implicate.
Învățarea interculturală trebuie să fie întotdeauna contextuali zată, cercetarea fiind un
domeniu care ar trebui să analizeze și să exploreze acțiuni con crete.
Informația și exercițiile practice prezentate în manual au fost concepute astfel încât să
fie suficient de flexibile ca să fie utilizate în toate aceste contexte: școală, club de tineret,
ateliere sau training-uri, tabere, etc.
Elemente caracteristice ale Trainingurilor
Deschiderea, introducerea și cunoașterea reciproc ă
Participanții decid care va fi atitudinea lor pe parcursul curs ului de instruire chiar
din primele clipe ale acestuia. Fie că are în față un grup nou de participanți, fie că a
mai lucrat cu el, formatorul trebuie să creeze și să consolidez e o atmosferă pozitivă,
de colaborare și încredere reciprocă – elemente determinante pe ntru „poziționarea,
afirmarea” sa. Trainingul poate începe cu o succintă prezentare a formatorului, a obiec-
tivelor, a agendei și a timpului alocat activității și va urma cu un exercițiu de cunoaștere
a participanților.
Obținerea de noi cuno ștințe, deprinderi și abilități
Esența unei activități de instruire este dobândirea de noi cuno ștințe, deprinderi și abi-
lități, cât și experimentarea de noi lucruri. Corpul instruirii este construit pe elemente
specifice de conținut, metode și exerciții, care au scopul de a implica participanții în ex-
Recomandări pentru formato ri5

55REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEperiențe semnificative. Accentul pe analiză și debrifare este fu ndamental pentru ghida-
rea procesului de învățare, deoarece îi ajută pe participanți s ă își folosească cunoștințele
în procesul de instruire și să devină mai sensibili față de ace sta. Nu vor lipsi nici analizele,
mai ales dacă o situație din viața și activitatea personală a p articipanților este relevantă
pentru conținutul instruirii.
Debri farea
Debrifarea este momentul de reconstituire și analiză post factum a activității. Aceasta
are un caracter interactiv și se desfășoară cu implicarea tutur or participanților și a for-
matorului. Rolul formatorului se va limita la restabilirea pași lor activității prin ghidarea
participanților printr-un șir de întrebări:
––Cum vă simțiți?
––Ce lucruri noi ați învățat?
––Ce nu ați înțeles?
––Ce v-a impresionat cel mai mult?
––Dacă ați trăi această experiență din nou, cum ați proceda?
Există mai multe tehnici de facilitare a discuțiilor, dar cele mai multe dintre ele respectă,
în general, următorii pași:
• • Reacție și reflecție. Înscrieți reacția grupului la experiența acumulată pe parcurs:
––Ce părere aveți despre activitate?
––Ce ați observat, experimentat/trăit, auzit sau simțit?
Aceste întrebări îi ajută pe participanți să se gândească asup ra experienței din timpul
activității și să-i pregătească pentru următorul pas.
• • Explicație. Alocați timp pentru deducerea semnificației experienței comune:
––De ce activitatea a decurs în acest mod?
––Numiți motivele pentru care v-a ți comportat într-un anumit mod, a ți făcut anumite
alegeri.
• • Contextul larg. Detașați-vă de activitatea propriu-zisă și abordați probleme m ai
largi vizate în timpul discuției. Concentrați-vă pe comportamen tul uman, pe dina-
mica de grup și valori:
––Ce ați învățat din activitate?
• • Aplicație. Acesta este momentul creării unei legături între activitate și realitate și
angajării participanților într-un proces de îmbunătățire:
––Ce va urma în rezultatul activității?
––Unde aplicăm cele învățate?
––Ce schimbări puteți face?
Este recomandabil ca formatorul să fie atent la răspunsurile of erite, să repete pentru
întregul grup sau să noteze pe un flipchart unele enunțuri ale participanților.
Recomandări pentru formato ri5

56CNTMÎmpărtășirea experien țelor
Fiecare participant vine la activitate cu niște așteptări, cu u n bagaj de cunoștințe și cu
o anumită experiență. Un training își atinge mai ușor obiective le atunci când forma-
torul creează un cadru prielnic pentru împărtășirea experiențe lor (exemple din viața
participanților, întâmplări ce i-ar face să reflecteze asupra s ubiectului în discuție etc.).
Împărtășirea experiențelor permite participanților să asimileze mai ușor tema propusă,
să facă legătură între cele învățate și cele trăite și, totodat ă, lasă spațiu și pentru afirmare
personală.
Trans ferul de cuno ștințe
Transferul de cunoștințe, experiență și idei are loc nu numai p e parcursul activității,
acesta se produce permanent. Este, totuși, responsabilitatea fo rmatorului ca procesul re-
spectiv să înceapă în cadrul activității, imediat după debrifar e, prin aplicarea acestora în
demersurile curente. Unul dintre scopurile importante ale unei instruiri este de a facilita
cât mai mult folosirea și dezvoltarea noilor deprinderi și abil ități. Cum pot fi încuraja ți
participan ții să le dezvolte? Cum pot aplica cele înv ățate în via ța de zi cu zi?
Feedbackul
Formatorul trebuie să reacționeze adecvat la ceea ce se întâmpl ă în timpul cursului de
instruire, demonstrându-le celor prezenți că este atent și rece ptiv. În caz contrar, forma-
torul și participanții se vor afla în două lumi paralele. Este absolut important ca acesta
să aibă ochii, urechile și inima deschise și să se comporte în conformitate cu ce aude,
vede și simte în interacțiunile sale cu participanții. Valorile pe care le promovați și le
predați altora ar trebui să fie compatibile cu comportamentul d vs. cotidian și activitatea
profesională. Nu uitați că sunteți un model, că le arătați copi ilor/tinerilor ce înseamnă să
apreciezi diferențele și să îi respecți pe ceilalți.
Evaluarea
Evaluarea este un proces continuu. În contextul unui training, aceasta are două dimen-
siuni de bază. În primul rând, formatorul examinează impactul a ctivităților și încearcă
să înțeleagă dacă instruirea a fost potrivită. În al doilea rân d, el identifică modalități de
îmbunătățire a tehnicilor de instruire. Totodată, evaluarea îi ajută și pe participanți să se
concentreze asupra celor învățate, oferindu-le oportunități să comenteze, să adapteze și
să controleze procesele de instruire.
Concluziile finale
Concluziile finale și încheierea constituie ultimele elemente n ecesare ale oricărui curs de
instruire. Este un moment care îi ajută pe participanți să arun ce o privire asupra drumu-
lui parcurs și să constate cât de mult au înaintat.
5.3 Cum să derulați activități în domeniul dialogului intercultural
În continuare, prezentăm câteva activități practice, care pot f i organizate în cadrul unor
activități separate sau integrate (ajustându-le) în cadrul cur surilor de instruire sau al
lecțiilor. De asemenea, oferim câteva sfaturi utile pentru desf ășurarea cu succes a aces-
tora.
Recomandări pentru formato ri5

57REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEÎnainte de începerea atelierului, este necesar să fiți pregătiți din to ate punctele de vedere:
• • Stabiliți numărul participanților și cine sunt, aflați cât mai multe lucruri despre ei.
Fiecare activitate presupune un anumit număr de participanți, î n funcție de speci-
ficul acesteia. De asemenea, este important a cunoaște numărul celor înscriși pe
listă atât pentru pregătirea spațiului, cât și pentru acoperire a necesităților unei
activități de acest gen: interacțiunea, responsabilitățile form atorilor etc.
• • Asigurați-vă că știți unde vor avea loc întâlnirile, lucru vala bil și pentru participan-
ții la activitățile planificate.
• • Stabiliți dacă veți lucra singur sau în doi. În acest tip de ac tivitate e mai bine să fie
prezenți doi formatori, atât pentru captarea atenției, pentru o mai bună suprave-
ghere a celor prezenți, pentru realizarea eficientă a lucrului în câteva grupuri mai
mici, cât și pentru asigurarea unui proces deschis de debrifare , feedback etc. În caz
că veți lucra în echipă, distribuiți foarte clar responsabilită țile.
• • Planificați atelierul fixând activitățile și timpul real acorda t acestora (însușirea
materiei noi), inclusiv pentru discuțiile ce vor urma, discursu rile de deschidere/
închidere, pentru debrifare și feedback.
• • Pregătiți și aduceți materialele necesare. Fiecare atelier soli cită un anumit set
de materiale și fișe de lucru. Este important de reținut că une le materiale sunt
indispensabile activității, iar altele pot fi înlocuite (hârtia de flipchart și mar-
kerele – cu tabla și creta; foile cu lipici – cu foi simple și bandă adezivă/scotch
etc.). În acest context, asigurați-vă că schimbările operate nu afectează calitatea
instruirii.
Exemplu : Flipchartul este un bloc mare de hârtie albă agățat pe un sup ort. După ce ați
folosit o coală, o întoarceți și puteți scrie pe următoarea coa lă sau aveți posibilitatea să
prezentați o diagramă, o schemă pregătite în prealabil.
Asigurați-vă că informația de pe fiecare foaie este:
––ușor de înțeles – titlurile și denumirile sunt clare; dacă este prezentată o pr oblemă
de referință, explicați importanța acesteia din start;
––ușor de citit – folosiți carioca groase și de culori închise. Textul trebuie să fie scris
cu caractere mari, pentru a fi citit fără efort.
Avantajele flipchartului sunt multiple. Cu ajutorul acestuia:
––pregătiți informațiile din timp și le prezentați la momentul po trivit;
––stocați o mare cantitate de date, care pot fi expuse pe toată d urata discursului, fără
a distrage atenția asistenței;
––obțineți o bună mobilitate.
Interacțiunea este considerată un instrument prețios în instrui re. Familiarizați-vă cu ac-
tivitățile prevăzute, exersați-le în prealabil.
La începutul activit ății:
• • Sosiți mai devreme cu cel puțin o jumătate de oră înainte de de mararea activității,
pentru a vă asigura că dispuneți de tot necesarul.
• • Așteptați participanții și întâmpinați-i la intrarea în sală.
Recomandări pentru formato ri5

58CNTM• • Creați o ambianță plăcută și un mediu de lucru constructiv.
• • Derulați activitatea în intervalele de timp prevăzute, stabiliț i regulile și prezentați
planul de lucru la prima întâlnire, pentru că anume acum se fix ează și așteptările
participanților.
Pe parcursul activit ății:
• • Dacă nu ați memorat întocmai agenda, țineți-o la îndemână și co nsultați-o la nece-
sitate.
• • Dacă este nevoie, amintiți-le participanților regulile în timpu l lucrului.
• • La finalul activității, solicitați participanților feedback.
Recomandări pentru formato ri5

6Exe rciții
practice

60CNTM
Exerciții practi ce6

61REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE
EXERCIȚII PRACTICE
TREI NIVELURI ALE CUL TURII
Tema: Cultură, interculturalitate, cooperare multiculturală
Număr de
participan ți:Minimum 12 persoane, maximum 30 de persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea termenului de cultură.
–Conștientizarea felului în care definim cultura noastră și alte culturi.
–Înțelegerea caracteristicilor fundamentale ale diferitor cultur i pentru
cooperarea multiculturală.
Materiale: –Hârtie flipchart A1
–Markere
–Fișa: „Trei niveluri ale culturii” (Hidalgo).
Pregătire: Pe o foaie flipchart se scrie cu litere mari cuvântul CULTURĂ, astfel încât,
ulterior, participanții să poată vedea rezultatele exercițiului .
Instrucțiuni:
1) Încurajați participanții să-și amintească definiții pentru t ermenul „cultură”, să spună
ce înseamnă pentru ei cultura, ce dimensiuni ale culturii disti ng. Scrieți toate răspunsu-
rile lor pe un flipchart.
2) Comentați: că, de obicei, la început ne referim la aspectele vizibile ale culturii, cum ar
fi stiluri de îmbrăcăminte, alimente, muzică etc.
3) Stimulați participanții să se gândească și la aspectele prof unde, ascunse și implicite
(amintiți-le de aisberg) ale culturii: religie, convingeri, lim bă, sistem de valori și norme,
modul în care o anumită cultură caracterizează realitatea: perc epe lumea, natura și tim-
pul; înțelege ce este bine și rău; exprimă atitudinea față de t radiții, față de rolurile famili-
ale, raporturile dintre bărbați și femei etc.
4) Explicați participanților modelul Hidalgo „Trei niveluri ale culturii” ; distribuiți Fișa.
5) Repartizați participanții în grupuri mici. Ei trebuie să cla sifice toate caracteristicile
culturii, pe care le-au enumerat anterior, conform celor trei niveluri ale culturii. Mențio-
nați că unele caracteristici și aspecte ale culturii ar putea f i găsite în două sau mai multe
categorii.
6) Orientați discuția spre modul în care noi, cel mai frecvent, definim propria cultură și
alte culturi, precum și asupra felului în care am dori să fie p ercepută cultura noastră de
către alții.
Exerciții practi ce6

62CNTMDebrifare și evaluare:
Organizați o discuție în grupul mare. Dezbateți următoarele asp ecte:
• • Care sunt, în opinia voastră, cele mai importante aspecte prin care definiți cultura
proprie ? (majoritatea participanților vor alege aspectele legate simboli c de nive-
lul culturii, care vor fi un pas important pentru continuarea d iscuțiilor).
• • Cum percepeți alte culturi, care aspecte (indiferent de nivele) vă ajută să înțelegeți
aceste culturi?
• • Corespunde încercarea de a înțelege alte culturi cu modul în ca re membrii ei do-
resc să fie percepuți și înțeleși? (definesc ei cultura lor și alte culturi prin aceleași
aspecte/dimensiuni?).
• • Ce ne determină să percepem alte culturi prea simplu și superfi cial, chiar dacă nici
nouă nu ne place ca și cultura noastră să fie percepută diferit ?
FIȘA „TREI NIVELURI ALE CUL TURII” (N. Hidalgo)
––Nivelul concret dă expresie tuturor caracteristicilor aferente ale culturii pri n elemente-
le vizibile, cum ar fi îmbrăcămintea, muzica, alimentarea, jocu rile etc.
––Nivelul comportamental este recunoscut prin intermediul rolurilor sociale care există
într-o cultură, limba de comunicare, în special limbajul non-ve rbal, manierele de co-
municare și comportamentul față de reprezentanții altor culturi ori exponenți ai pro-
priei culturi, dar de sex opus, statut social diferit etc. Nive lul comportamentului reflec-
tă: structura familiei, egalitatea de gen, afilierea politică ș i totul ce „ne plaseaz ă” într-o
structură organizațională în societate.
––Nivelul simbolic implică toate valorile și credințele caracteristice unei cultur i specifice.
Aceste componente culturale mai profunde sunt reflectate în com portamentele mem-
brilor săi: cum aceștia joacă diferite roluri în societate, cum se exprimă verbal etc. Acest
nivel este cheia pentru a înțelege modul în care indivizii se d efinesc pe ei înșiși. Nivelul
dat se referă la sistemul de valori, religie, viziunea asupra l umii etc. Trei niveluri ale culturii
Exerciții practi ce6

63REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALECE INFLUENȚEAZĂ CUL TURA
Tema: Cultură, caracteristici aprofundate ale culturii
Număr de
participan ți:Minimum 12 persoane
Durata: 60 minute
Obiective: –Conștientizarea modului în care cultura influențează comportame ntul
oamenilor.
–Identificarea și înțelegerea spectrului larg al diferitor compo rtamente
influențate de cultură.
–Sporirea cunoștințelor privind diferențele specifice în cadrul diverselor
culturi.
Materiale: Fișe: „Ce in fluențează cultura?” ; „Caracteristici culturale .”
Pregătire: Elaborarea chestionarelor din timp. Familiarizare cu fișa și cu chestionarele.
Instrucțiuni:
1) Distribuiți participanților chestionarul „Ce in fluențează cultura?” . Fiecare completează
individual.
2) Rugați participanții să numere răspunsurile „Da” . Mai multe răspunsuri „da” înseam-
nă că sunt mai conștienți de aspectele care influențează cultur a.
3) Divizați participanții în grupuri mici (câte 4-5 persoane). Rugați-i să analizeze întrebă-
rile cu răspunsuri „nu” . Ce i-au determinat să răspundă negativ?
4) Rugați participanții să revină în grupul mare.
Debrifare și evaluare:
Inițiați discuția în grup, începând cu următoarele întrebări:
• • Ce v-a surprins în chestionar? Car e sunt punctele din chestiona r care nu ați crezut
că pot fi influențate de cultură?
• • Cum ați știut la care întrebări să răspundeți „da” , unde și cum ați învățat despre
aceasta?
• • Există diferențe culturale care ar putea face comunicarea cu al ții dificilă?
Distribuiți Fișa „Caracteristici culturale” . Discutați elementele fișei prin exemple.
Recomandări pentru formator:
Menționați că există diferențe culturale, exemplificând prin ur mătoarele:
• • Când unei persoane din Mexic i se spune că vă place ceva la ea /el (haină, încăl-
țăminte, bijuterie, accesorii) această persoană va încerca să v ă ofere acel lucru.
Caracteristica dată este valabilă și pentru unii romi.
• • Conform antropologului Edward T . Hall, în Orientul Mijlociu se obișnuiește ca per-
soanele care discută între ei, să stea față în față atât de apr oape, încât să își simtă
respirația. A sta la o distanță mare unul față de altul poate î nsemna lipsă de interes
sau respect.
Exerciții practi ce6

64CNTM• • A pronunța prea des cuvântul „nu” , în multe culturi din Asia este inacceptabil. De
obicei se spune: „A face ceea ce ceri/rogi este di ficil sau greu de realizat” .
• • A arăta cu piciorul către cineva este foarte ofensator în multe țări din Asia.
• • În Coreea, de exemplu, nu este politicos să îți torni singur ap ă sau alte băuturi, tre-
buie să aștepți ca altcineva să îți toarne.
Aduceți și alte exemple pe care le cunoa șteți, încurajând ca și participan ții să facă același
lucru. Fiți atenți ca să nu transforma ți discuția și exemplele aduse într-o sesiune de etiche-
tări.
FIȘA „CE INFLUENȚEAZĂ CUL TURA?”
Chestionar. Instrucțiune: Citiți cu atenție fiecar e enunț și marcați cu „+ ” un singur răspuns:
„DA” sau „NU”.
Eu știu ce influen țează cultura… DA NU
1 Cât de aproape stau oamenii unii de alții2 Cu câtă putere strâng unii altora mâna, când se salută
3Când se adresează unii către alții, spun mai întâi numele sau p renumele,
funcția…
4 Modul cum se comportă în situații conflictuale
5 Modul în care laudă sau critică 6 Înțelegerea a ceea ce reprezintă premiu sau pedeapsă 7 Modul în care refuză ceva, spun „NU”
8 Cât de tare (sau încet) vorbesc9 Ce se așteaptă de la lider/ superiori
10 Cum tratează subalternii 11 Cum tratează persoanele de alt sex, orientare sexuală, rasă, cultură, vârstă…
12 Modalitatea de comunicare: cât de direct sau indirect comunic ă oamenii
13 Reacțiile la feedback14 Care sunt consecințele în a pierde „fața”, onoarea …
15 Ce spun ușor altora despre sine16 Care sunt subiectele de comunicare acceptate, care sunt tabu- urile
17 Când și cum privesc în ochi oamenii18 Când sunt formali sau informali19 Cum soluționează problemele20 Cum interpretează comportamentele altora Ce infl uențează cultura
Exerciții practi ce6

65REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „CARACTERISTICI CUL TURALE”
Înțelegerea modestiei
MâncareaObiceiurile alimentare Înțelegerea naturiiPercepția de sine Importanța lucruluiÎnțelegerea frumuseții MuzicaStilurile de îmbrăcăminte Percepția generală asupra lumii Înțelegerea spațiului personal Regulile de comportament într-un context social Stilurile de viațăExpresiile fețeiReligiaTradițiile religioaseImportanța timpuluiArtele plasticeSistemul de valori LiteraturaStilurile părintești – creșterea și educarea copiilor Perceperea liderismului GesturileTradițiile legate de sărbători și ceremoniiÎnțelegerea relațiilor imparțiale, dreptate, justițieÎnțelegerea prieteniei
Exerciții practi ce6

66CNTMCE ÎNSEAMNĂ CUL TURA PENTRU MINE
Tema: Cultură, interculturalitate, identitate
Număr de
participanți:Minimum 12 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Conștientizarea propriilor modele culturale.
–Înțelegerea modului de adaptare și ajustare a valorilor și norm elor
culturale proprii la atitudinile și preferințele personale.
–Identificarea propriei perceperi despre cultură și modelele ei.
–Conștientizarea mecanismelor care influențează și afectează ide ntitatea
noastră culturală.
Materiale: –Un copac mare desenat pe o hârtie flipchart A1
–Foi cu lipici de 4 culori
–Creioane.
Pregătire: –Desenați un copac pe o foaie mare, astfel încât rădăcinile, tul pina și frunzele
să fie clar vizibile.
–Distribuiți participanților foi cu lipici de 4 culori (de exemp lu, galben,
albastru, verde și roz).
Instrucțiuni:
1) Rugați participanții să se gândească la sensul cuvântului „etnie” și să scrie „definiția”
pe foi cu lipici (stickere) galbene.
2) Apoi fiecare participant va lipi foițele pe coroana copaculu i, fără a spune ce a scris pe
ele.
3) După aceasta, rugați-i să-și amintească despre mesajele pe c are le primeau în copilărie
și adolescență de la adulți și semeni. Sunt mesaje care i-au af ectat și care erau legate de
etnia proprie. Accentuați că pe o foiță trebuie să fie scris un singur mesaj. Utilizați foi cu
lipici verzi.
4) Foile cu lipici de culoare verde vor fi lipite pe rădăcinile copacului.
5) Rugați participanții să își amintească ce gânduri/emoții le- au provocat aceste mesaje
și pe cât de compatibile sau incompatibile au fost cu alte mesa je primite pe parcursul
dezvoltării lor. Spuneți-le să noteze răspunsul pe foițele alba stre și să le lipească pe tul-
pina copacului.
6) Propuneți-le să se gândească, dacă aceste mesaje le-au influ ențat comportamentul și
cum ei, prin comportamentul lor, au influențat asupra membrilor grupului sau asupra
altor grupuri etnice. Rugați-i să scrie despre aceasta pe foițe le roze și să le lipească dea-
supra copacului.
7) Divizați participanții în 4 grupuri. Fiecare grup va desemna câte un reprezentant care
colectează toate foițele de aceeași culoare (galben, albastru, verde și roz).
8) Fiecare grup va analiza ce este scris pe foițe, va grupa răs punsurile și va identifica si-
milaritățile /diferențele dintre răspunsuri.
9) După 15 minute de lucru, câte o persoană din fiecare grup va prezenta concluziile și le
va nota pe partea copacului, pe care au analizat-o.
Exerciții practi ce6

67REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDebrifare și evaluare:
Moderați discuția în grup, invitând participanții să reflecteze asupra următoarelor între-
bări:
• • Ați identificat ceva important pentru voi în timpul activității ? Ceva ce nu ați știut
până astăzi?
• • V-ați gândit vreodată cum v-ați format identitatea etnică propr ie?
• • Care sunt valorile pe care le respectați și urmați?
• • Cum s-a format identitatea voastră etnică și cum se schimbă?
• • Cum sunt influențate unele comportamente ale dvs. de felul în c are percepeți pro-
pria identitate etnică?
• • Ați avut în viață situații, când erați mândri că sunteți parte a unui anumit grup și
invers, când nu vă simțeați confortabil de a fi membru al acest ui grup?
Recomandări pentru formator:
În acest scenariu accentul este pus pe apartenența etnică. Acti vitatea dată poate fi ajusta-
tă la alte aspecte ale caracteristicilor culturale cum ar fi se xul, vârsta, religia etc. Ce înseamnă cultura pentru mine
Exerciții practi ce6

68CNTMRECUNOAȘTE COLEGUL
Teme: Discriminare, xenofobie, cetățenie. Teme conexe: Egalitate în d emni-
tate și respect; Identificarea elementelor pe care le avem în c omun
cu reprezentanții altor culturi; Dreptul la viață, libertate și securitate
personală.
Număr de
participanți:Minimum 8 persoane
Durata: 30 minute
Obiective: –Conștientizarea propriei identități și a identității altor pers oane.
–Identificarea elementelor pe care le avem în comun cu ceilalți.
–Promovarea solidarității și respectului.
Materiale: –Fișa „ Ciorchine pentru fiecare participant ”
–Pixuri.
Pregătire: Familiarizarea cu fișele.
Instrucțiuni:
După ce fișele au fost completate, se vor citi la alegere câtev a, fără a se specifica numele
autorului. Participanții vor avea sarcina de a recunoaște coleg ul, a cărui fișă a fost citită.
Debrifare și evaluare:
Moderați discuția în grup, invitând participanții să răspundă l a următoarele întrebări:
• • V-a fost greu să identificați cele mai importante aspecte ale i dentității proprii?
• • Ați fost surprinși de răspunsurile colegilor? Ați avut mai mult e sau mai puține ele-
mente comune, decât v-ați așteptat?
• • Ce părere aveți despre faptul că grupul este atât de diferit? C onsiderați că diversi-
tatea face grupul mai interesant?
Recomandări pentru formator:
Pentru încălzire, se poate da participanților un indiciu, ca ei să înceapă să mediteze în
direcția în care se va desfășura activitatea. Formatorul poate oferi un exemplu propriu
sau poate folosi un personaj imaginar.
Sugestii pentru continuarea activității:
Această activitate poate servi ca punct de pornire pentru multe alte discuții, de exemplu,
universalitatea drepturilor omului, discriminare și xenofobie, drepturile copiilor și cetă-
țenie etc.
Exerciții practi ce6

69REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „CIORCHINE”
Calități/
neajunsuriFamilia
PrieteniObiecte de
studiu
EUActivități în
timpul liber Recunoaște colegul
Exerciții practi ce6

70CNTMASEMĂNĂRI
Teme: Discriminare, xenofobie, cetățenie
Număr de
participanți:20-24 persoane (număr par de persoane)
Durata: 40 minute Obiective: –Facilitarea cunoașterii și acceptarea reciprocă în grup.
–Explorarea punctelor comune dintre participanți.
Pregătire: Se va pregăti spațiu suficient. Participanții sunt d ivizați în perechi.
Instrucțiuni:
1) După ce participanții sunt divizați în perechi, rugați-i să găsească împreună trei lu-
cruri, pe care le au în comun. Acestea pot fi: ceva ce fac, sim t sau gândesc întotdeauna/
uneori/niciodată.
2) Propuneți perechilor să încerce să depisteze alt cuplu, care împărtășește aceleași vizi-
uni. În cazul, în care cineva nu găsește altă pereche, propuneț i-le să inițieze o negociere
în patru și să identifice alte trei lucruri/viziuni, pe care le împărtășesc cu toții.
3) În continuare, rugați două grupuri din câte patru persoane s ă se unească și să continue
negocierile în alt format. Activitatea se încheie atunci, când participanții formează un
singur grup și identifică trei lucruri comune pentru toți.
Debrifare și evaluare:
Rugați participanții să-și împărtășească experiențele. Puteți î ntreba:
• • Pe parcursul activității, ați fost nevoit/ă să vă ascundeți ide ntitatea pentru a fi
acceptat/ă?
• • V-ați simțit discriminat/ă din cauză că ați fost diferit sau pe ntru că ați fost luat
drept altcineva?
• • În ce situație ați fost nevoit/ă să renunțați la o parte din pr opria identitate pentru
a fi acceptat/ă într-un grup?
• • Cum v-ați simțit constatând că aveți multe caracteristici comun e cu alți membri ai
grupului?
Variații (în caz de necesitate și în dependență de mersul exercițiului):
Dacă grupul este prea mare sau nu aveți spațiu suficient, așeza ți participanții într-un
cerc și citiți cu voce tare câte o caracteristică de pe o listă întocmită din timp. Cei care se
identifică cu ea, se vor ridica în picioare. Numiți un șir de c aracteristici până când se vor
ridica toți participanții.
Exerciții practi ce6

71REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEECUSOANE COLORATE
Teme: Discriminare, xenofobie, grupuri minoritare-majoritare, interre laționare
între majoritate-minoritate, drepturi egale pentru toți
Număr de
participanți:20-24 de persoane
Durata: 60 minute
Obiective: –Conștientizarea normelor sociale și a situației grupurilor majo ritare și
minoritare.
–Demonstrarea efectelor discriminării.
Materiale: –Stickere sau ecusoane de două culori (de pildă, verde și galben )
–Lipici sau pioneze
–Fișe cu reguli.
Pregătire: Este necesară o sală spațioasă.
Instrucțiuni:
1) Distribuiți ecusoanele și cereți participanților să le poart e pe tot parcursul jocului.
Fiecare participant trebuie să poarte doar un ecuson de o singu ră culoare.
2) Expuneți lista cu reguli într-un loc vizibil și menționați c ă respectarea lor este obliga-
torie.
3) Efectuați cu participanții o activitate, cum ar fi discutare a unui subiect care îi intere-
sează sau un joc energizant, conducându-vă de regulile afișate.
Debrifare și evaluare:
Asigurați-vă că acordați timp suficient pentru dezbateri. Încep eți prin a întreba ce gân-
desc participanții despre joc și ce nou au învățat:
• • Cum v-ați simțit în calitate de „galben” sau de „verde” ?
• • Care a fost cel mai bun/ cel mai rău lucru, fiind „verde” sau „galben” ?
• • Ați fi vrut să schimbați ecusonul? De ce?
• • Care sunt formele de discriminare întâlnite în realitate?
• • Cine alcătuiește regulile în societate?
• • Care sunt principiile democrației?
• • Ce puteți face pentru a promova democrația la nivel local (în i nstituția sau în comu-
nitatea voastră), la nivel regional și național (în societatea în care trăiți)?
Recomandări pentru formator:
• • Scrieți pe flipchart regulile din timp, aceasta vă va facilita dirijarea activității.
• • Încercați să urmăriți persoanele din fiecare grup, pentru a adu ce exemple concrete
în timpul discuțiilor de evaluare.
• • Fiți foarte prudent, pentru că activitatea poate provoca unora emoții mari. Nu lă-
sați ca cineva să rămână jignit și aveți grijă ca regulile jocu lui să nu fie preluate și
în afara lui.
Exerciții practi ce6

72CNTM FIȘA „REGULI PENTRU VERZI”
Participanții cu ecusoane verzi nu au voie:
• • să stea pe scaune,
• • să formeze grupuri mai mari de 2 persoane,
• • să vorbească cu „galbenii” , cu excepția cazului când aceștia li se adresează,
• • nu au acces la echipament fără permisiune specială etc.
FIȘA „REGULI PENTRU GALBENI”
Participanții cu ecusoane galbene:
• • au prioritate când vor să spună ceva,
• • pot alege locul unde să se așeze,
• • au acces liber la orice echipament de care au nevoie,
• • pot sta lângă cine doresc etc.Ecusoane colorate
Exerciții practi ce6

73REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEBIM-BUM
Teme: Discriminare, xenofobie, identitate
Număr de
participanți:15-20 persoane
Durata: 60 minute
Obiective: –Conștientizarea propriei identități, dar și a altora.
–Identificarea elementelor pe care le avem în comun cu alții.
–Promovarea solidarității și respectului.
Pregătire: Nu sunt necesare pregătiri speciale.
Instrucțiuni:
Toți participanții formează un cerc, stând în picioare. Pe rând , fiecare își spune numele
și o trăsătură/calitate a sa, care îl face mai deosebit de alți i sau cu care se mândrește. În
momentul, în care rostesc cuv ântul, trebuie să facă și un gest (mimică). Următorul parti-
cipant rostește numele și trăsătura sa, arată un gest, apoi le repetă și pe ale participantu-
lui anterior. Al treilea participant rostește numele, caracteri stica, gestul său și pe ale celor
doi participanți care anterior au făcut-o.
Exercițiul continuă până la ultimul participant, care trebuie s ă numească numele, carac-
teristicile și gesturile tuturor.
Debrifare și evaluare:
Moderați discuția în grup, invitând participanții să reflecteze asupra următoarelor între-
bări:
• • V-a fost greu să găsiți o caracteristică care să vă facă mai de osebit de alții sau cu
care vă mândriți?
• • Care caracteristici ale colegilor v-au surprins?
• • Ce părere aveți despre diversitatea din grup? Considerați că di versitatea face gru-
pul mai interesant?
Recomandări pentru formator:
Exercițiul va fi început de formator, care dă exemplu de caract eristică și de gest.
Variații (în caz de necesitate și în dependență de exercițiu):
Exercițiul poate fi efectuat fără a face gesturi, se spune doar numele și caracteristica.
Exerciții practi ce6

74CNTMCINE SUNT EU?
Teme: Discriminare, xenofobie, identitate, dreptul la viață, libertat e și securitate
personală, cetățenie
Număr de
participanți:20-25 persoane
Durata: 40 minute
Obiective: –Conștientizarea propriei identități și a altora.
–Identificarea elementelor pe care le avem în comun cu alții.
–Promovarea solidarității și respectului.
Materiale: –Hârtie flipchart A1
–Markere
–Hârtie A4
–Creioane colorate.
Pregătire: Se distribuie participanților materialele necesare.
Instrucțiuni:
1) Fiecare participant va trebui, timp de 5 minute, să deseneze pe foaie o floare cu 5-6
petale și să scrie în fiecare petală câte un aspect/element al identității sale.
2) După aceasta, divizați participanții în 4 grupuri. Explicați , că fiecare grup trebuie să
completeze un tabel, în care să includă aspectele pe care le-au scris în petalele florii.
3) Tabelul are următoarele 2 coloane: I. roluri pe care noi le alegem (afiliere politică, stil de îmbrăcăminte, religie, loc de trai /
reședință, apartenență la un grup anumit etc);
II. roluri pe care noi nu le alegem (sau cu care suntem n ăscuți) (sex, locul de naștere,
culoarea părului, a ochilor, rol reproductiv, vârstă etc).
4) Participanții din fiecare grup discută și completează tabelu l.
5) Ulterior, câte un reprezentant din fiecare grup va prezenta tabelul completat și va ex-
plica de ce au plasat anume acele aspecte în coloanele respecti ve.
Debrifare și evaluare:
Organizați o discuție în grupul mare, invitând participanții să reflecteze asupra următoa-
relor întrebări:
• • Ce ați învățat despre voi înșivă? V-a fost greu să determinați care sunt cele mai im-
portante aspecte ale propriei identități?
• • Care răspunsuri ale colegilor v-au surprins? De ce? Ați avut ma i multe sau mai pu-
ține elemente în comun decât v-ați așteptat?
• • Ce părere aveți despre diversitatea din grup? Considerați că di versitatea face gru-
pul mai interesant?
• • Au existat aspecte ale identității altor persoane față de care v-ați simțit tentați să
reacționați?
Exerciții practi ce6

75REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE• • Cum se formează identitatea? Care dintre aspecte sunt constitui te de societate și
care sunt înnăscute și stabile? Exemplu: problemele legate de g en, care dintre as-
pecte sunt constituite de societate și care sunt înnăscute? Ce asociază oamenii cu
cuvintele „băiat” și „fată”? Ce alte exemple aveți?
• • Cât de mult sunt judecați oamenii în baza identității lor și câ t în funcție de grupul
căruia îi aparțin?
• • Cum vă simțiți având libertatea de a vă alege propria identitat e? Care sunt impli-
cațiile pentru voi înșivă și pentru societate și în special pen tru drepturile omului
referitoare la egalitate și respect?
• • Cum credeți, cu un grup divers este mai dificil de interacționa t? De ce?
Recomandări pentru formator:
Referiți-vă la importanța identității personale; cum ne putem d efini pe noi înșine în de-
pendență de multitudinea de criterii diferite; cum putem schimb a/influența/condiționa
alegerile noastre; cum identitatea personală reprezintă un fel de filtru, prin care obser-
văm lumea care ne înconjoară; cum uneori suntem atașați de grup uri pe care singuri le
alegem, iar alteori ne sunt impuse.
Unele aspecte ale identității s-ar putea să fie controversate, de exemplu, naționalitatea,
genul și sexul, religia, apartenența la o minoritate. Discuția despre modul în care se for-
mează identitatea și care aspecte ale identității sunt create l a nivel social și care sunt
înnăscute și stabile pot fi de asemenea controversate, în speci al în privința religiei și a
genului. Este interesant să le ceri participanților să se gânde ască la propriul proces de
maturizare și cum anumite aspecte ale identității lor s-au schi mbat de-a lungul anilor,
probabil chiar acele aspecte ale identității pe care le conside ră fixe.
Sugestii pentru continuarea activității:
Această activitate poate servi ca punct de plecare pentru mai m ulte discuții, de exemplu,
despre universalitatea drepturilor omului, discriminare și xeno fobie, drepturile copilului
și cetățenie. Cine sunt eu?
Exerciții practi ce6

76CNTMLANȚUL CU SIMILARITĂȚI ȘI DIFERENȚE
Teme: Identitate personală și de grup
Număr de
participanți:20-24 de persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Cunoașterea similarităților și diferențelor între membrii grupu lui.
–Conștientizarea faptului, că atât similaritățile, cât și difere nțele pot deveni
motive pentru a ne uni, dar și a ne separa.
Materiale: –Benzi din hârtie colorată, câte trei pentru fiecare participant (25 cm
lungime, 3 cm lățime)
–Clei
–Markere
–Hârtie flipchart A1
–Capsator.
Pregătire: Pregătirea benzilor din foi colorate.
Instrucțiuni:
1) Repartizați câte 3 benzi din hârtie colorată fiecărui partic ipant.
2) Rugați participanții să se gândească la ce au similar și ce au diferit în comparație cu alți
participanți din grupul de lucru.
3) Rugați-i să scrie pe o parte a benzilor de hârtie ce au găsi t similar cu alții, iar pe verso –
ce diferențe au identificat în comparație cu alții. Astfel, fie care participant trebuie să aibă
trei fișe cu 3 similarități și 3 diferențe.
4) Explicați că li se permite să întocmească liste cu date, ani de naștere, apartenență, co-
munități din care fac parte, hobby, vârstă, familie, statut etc .
5) Fiecare participant citește ce a scris. Totul se notează pe flipchart.
6) Întrebați participanții dacă au comentarii. Ce categorii au fost menționate? Se repetă
similaritățile și diferențele? Faceți legătură cu caracteristic ile de identitate.
7) La sfârșit, rugați participanții să facă un lanț al diferenț elor și similarităților. Fiecare
participant va capsa benzile de hârtie, rostind cu voce tare ca re sunt similaritățile și dife-
rențele identificate și cu ce contribuie la acest lanț.
Debrifare și evaluare:
• • Explicați că întotdeauna există ceva general (similar pentru to ți), ceva specific (ti-
pic doar pentru unii) și ceva care este individual (unic pentru fiecare persoană).
• • Întrebați dacă caracteristicile care ne diferențiază trebuie să fie neapărat ceva ce
ne separă. Ne ajută diferențele și similaritățile să ne definim pe noi înșine în relație
cu grupurile la care aparținem?
• • Discutați despre faptul că, chiar dacă venim din contexte difer ite, întotdeauna exis-
tă ceva comun pentru toți. Totodată, chiar și atunci când sunte m în același context,
există ceva care ne diferențiază de ceilalți.
Exerciții practi ce6

77REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE• • Referiți-vă la lanțul din benzi. El ilustrează modul în care si milaritățile și diferențe-
le se interpătrund și se conectează într-o formă care ne separă , dar, în același timp,
ne unește.
• • Rugați-i pe participanți să se gândească la modul, cum ar putea să folosească sau să
se joace cu lanțul, astfel încât acesta să nu se rupă.
Recomandări pentru formator:
Dacă grupul este prea mare sau nu aveți spațiu suficient, așeza ți participanții într-un cerc
și citiți cu voce tare câte o similaritate/diferență de pe o li stă, întocmită din timp. Cei care
se identifică cu ea, se vor ridica în picioare. Numiți un șir d e caracteristici până când se
vor ridica în picioare toți participanții.Ce înseamnă cultura pentru mine
Exerciții practi ce6

78CNTMSTEREOTIPURI ȘI PREJUDECĂȚI
Tema: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea modului prin care observăm diferențele.
–Înțelegerea mecanismului de creare a stereotipurilor.
–Perceperea modului prin care stereotipurile funcționează – felu l în care ne
percep alții pe noi influențează modul cum ne percepem noi înși ne.
–Diferențierea dintre observare și interpretare ca modalitate de depășire a
gândirii stereotipe.
Materiale: –Clopoțel, fluier
–Foi cu lipici de trei culori diferite
–Reguli de comportament tipic pentru trei culturi diferite
–Fișe: „Stereotipuri și Prejudec ăți”, „Procesul de creare a Stereotipurilor și
Prejudecăților” și „Funcționarea Stereotipurilor și Prejudec ăților” .
Pregătire: Se vor pregăti fișe cu reguli pentru fiecare grup separat.
Instrucțiuni:
1) Oferiți foi cu lipici participanților (trei culori diferite) și rugați-i să se împartă în trei
grupuri, în dependență de culoare. Grupurile se separă și se vo r retrage în diferite părți
ale sălii.
2) Participanții vor pune foile cu lipici astfel, ca să fie viz ibile.
3) Explicați participanților că fiecare grup reprezintă o anumi tă cultură (culoare), care
urmează reguli tipice de comportament.
4) Oferiți fiecărui grup Fișa, care descrie aceste reguli (preg ătită din timp pentru fiecare
grup separat). Atenționați, că fiecare grup trebuie să păstreze regulile în secret. Accentu-
ați, că este foarte important ca fiecare participant să urmeze întocmai regulile culturii lor
și orice s-ar întâmpla în timpul exercițiului, trebuie să țină cont de acestea.
5) Oferiți fiecărui grup câteva minute pentru pregătire/studier ea regulilor.
6) Când toți sunt gata, explicați participanților că reprezenta nții celor trei culturi vor mer-
ge la primblare. Scopul lor este să cunoască exponenții altor c ulturi. Condiția strictă: să
urmeze întocmai regulile culturii lor. Fiecare va merge liber, se va apropia de cine do-
rește, va conversa, va face schimb de informații. În timpul „primblării” participanților,
formatorul, din când în când, sună din clopoțel sau face gălăgi e cu fluierul.
7) „Primblarea” va dura 10-15 minute. Exercițiul ar putea continua mai mult sa u mai pu-
țin timp, în dependență de reacția participanților, dar nu mai puțin de 10 minute.
7) La finalul „primblării”, participanții sunt rugați să revină în grupurile lor și să no teze
impresiile despre celelalte două grupuri (cum v-ați cunoscut, c e credeți despre ei) și,
totodată, să atribuie caracteristici celor două culturi.
8) Rugați participanții să analizeze și propria cultură: cine s unt ei și cum ar putea să se
numească (numele culturii lor).
9) Faceți un schimb de informații în grupul mare – fiecare grup mic va caracteriza celelal-
te două culturi. Totul se va nota pe flipchart. În timp ce un g rup prezintă, colegii ascultă
cu atenție.
Exerciții practi ce6

79REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDebrifare și evaluare:
Participanții sunt invitați să comenteze:
• • Cum au ajuns la concluziile expuse despre alții?
• • De unde au luat informația, pe ce se bazează deducțiile lor?
Recomandări pentru formator:
Faceți concluzii, explicând participanților că stereotipurile b azate pe anumite observări
derivă din generalități. În primul rând, stereotipurile facilit ează înțelegerea realității, cla-
sificând evenimentele și aparențele din jurul nostru în categor ii formate de procesele de
generalizare. Prin mijlocirea interpretării și generalizării ce lor observate se formează
stereotipurile, în primul rând, ca protecție, care cu timpul po ate deveni o limitare. Co-
mentați diferențele dintre observație și interpretare, referiți -vă la stereotipurile pozitive
(distribuiți suportul de curs și discutați în grup).
FIȘA „PROCESUL DE CREARE A STEREOTIPURILOR ȘI PREJUDECĂȚILOR”
Trei PAȘI:
Crearea categoriilor „vizibilitate”. Când facem cunoștință cu cineva, noi tindem să obser-
văm cele mai evidente caracteristici și să le cercetăm.
Formarea generaliz ărilor incorecte despre întregul grup (stereotipuri și prejudec ăți).
În baza caracteristicilor vizibile, noi dezvoltăm concluzii des pre cineva concret și le genera-
lizăm, atribuindu-le tuturor membrilor grupului. Prejudecățile și stereotipurile determină
apariția generalizărilor eronate despre membrii unui grup, cons iderându-l omogen (ei toți
sunt… nici unul dintre ei…. ei întotdeauna…). Această mod alitate de gândire exclude dreptul
de a fi diferit. Astfel, când realitatea nu coincide cu prejude cățile și stereotipurile noastre,
noi tindem să „falsi ficăm realitatea” pentru a certifica ceea ce credem.
Tratarea membrilor unui grup în mod diferit, în dependen ță de părerile generale (dis-
criminare).
FIȘA „FUNCȚIONAREA STEREOTIPURILOR ȘI PREJUDECĂȚILOR”
• • Conferă sens și înțelegere lumii care ne înconjoară (în situați i ambigue sau în lipsa
informației suficiente, gândirea stereotipică „umple golul” , completează neajunsul de
informație și oferă sentimentul de previzibilitate și claritate ).
• • Pune în valoare grupul din care facem parte (de exemplu, dacă a numite grupuri sunt
„rele” , înseamnă că grupul nostru, pe care îl considerăm diferit, est e „bun” ).
• • Pune în valoare alte grupuri, caracteristicile lor și modul în care funcționează (bine/
rău, periculos/prietenos, imprevizibil, ospitalier, cald etc.).
• • Justifică discriminarea față de anumite grupuri (de exemplu, da că atribuim carac-
teristici negative unui grup anume, (este „rău”), putem considera că este firesc ca
acesta să nu dispună de aceleași drepturi ca și al nostru, care este „bun” . Stereotipuri și prejudecăți
Exerciții practi ce6

80CNTM FIȘA „COMPORTAMENTUL TIPIC PENTRU DIFERITE CUL TURI”
Comportamentul tipic pentru reprezenta ții culturii din grupul I
• • Participanții din grupul I trebuie să cântărească bine înainte de a spune ceva (se con-
centrează, meditează – totul în tăcere).
• • Atunci când aud sunetul clopoțelului sau fluierului, ei trebuie să tacă și să asculte
atent.
• • Când sunt întrebați „Cum te sim ți?”, ei trebuie să își acopere ochii cu mâinile, după
care, la rândul lor, neapărat întreabă cum se simte cel ce i-a întrebat. Această întreba-
re este pusă oricărui participant cu care va comunica.
Comportamentul tipic pentru reprezenta ții culturii din grupul al II-lea
• • În momentul în care se ating de cineva, ei trebuie să întrebe i mediat persoana respec-
tivă „Cum te sim ți?” și să se posteze în fața lui.
• • Atunci când aud clopoțelul sau fluierul, ei trebuie să ridice m âinile în sus și să salute
soarele.
• • Când partenerul de conversație vorbește încet, ei trebuie să ți pe, încercând să atragă
atenția asupra sa.
Comportamentul tipic pentru reprezenta ții culturii din grupul al III-lea
• • Ei trebuie să vorbească încet, aproape în șoaptă.
• • Când aud clopoțelul sau fluierul, ei trebuie să se închine până la pământ.
• • Ei păstrează distanța (jumătate de metru) între sine și partene rul de conversație (îl
ține cât mai departe).Stereotipuri și prejudecăți
Exerciții practi ce6

81REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „DESPRE PREJUDECĂȚI”
Conform DEX online, Prejudec ățile sunt opinii preconcepute, de cele mai multe ori ero-
nate și defavorabile, impuse de mediu sau de educație. Prejudec ățile sunt tipuri specifice
de atitudini, caracterizate printr-o poziționare relativ perman entă, subiectivă (pozitivă sau
negativă) față de anumite entități (grupuri, naționalități, ind ivizi, instituții).
Asemeni oricărei altei atitudini, prejudecata se consideră a av ea trei componente de bază:
• • Cognitivă (ce gândim, opiniile) – în acest sens, stereotipurile reprezintă o componen-
tă cognitivă pentru fiecare prejudecată;
• • Emoțională (ce simțim și ce se referă la gândurile noastre);
• • Conotativă (ce facem ca răspuns la propriile gânduri și sentime nte).
În psihologia socială, prejudec ățile sunt definite ca tipuri de atitudini specifice care:
• • Nu sunt bazate pe argumente logice și factologice,
• • Sunt rezistente la schimbare,
• • Sunt caracterizate printr-o componentă emoțională puternică.
Prejudecățile conduc la:
• • Zvonuri și judecată stereotipică (murdar, urât, rău),
• • Distanță socială – evitarea contactului,
• • Discriminare – violarea drepturilor,
• • Atac fizic – trecerea de la agresivitate verbală la agresivitat e fizică,
• • Genocid – anihilare.
FIȘA „DESPRE STEREOTIPURI”
Stereotipurile exprimă credințe despre caracteristicile psihice și/sau compor tamentale
ale unor indivizi, grupuri sociale (de sex, vârstă, etnie, reli gie) sau procese sociale, fixate
în generalizări, percepții schematice și rigide, în imagini sim plificatoare, șablonizate, dura-
bile, preconcepute.
Stereotipurile sunt descrise, de asemenea, ca:
• • Generalizări/etichetări iraționale – produse ale concluziilor i ncomplete, deduse din
experiență limitată (iată de ce uneori ele conțin un anumit ad evăr);
• • Exprimarea și raționalizarea prejudecăților (sau atitudini cara cteristice), deoarece
ele reprezintă partea esențială a fiecărei prejudecăți;
Stereotipurile reprezintă o componentă cognitivă a unei atitudini și distanța socială, cel
mai frecvent, se referă la conotativ (emoțiile, aprecierile și asociațiile evocate de anumite
cuvinte, situații), componenta comportamentală a unei atitudini este mai importantă pen-
tru poziția socială a unui grup anume. Stereotipuri și prejudecăți
Exerciții practi ce6

82CNTMCE ȘTIU EU ȘI CE MI S-A SPUS
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Conștientizarea dimensiunii gândirii stereotipe.
–Demonstrarea învățării spontane a gândirii stereotipe.
–Depistarea elementelor culturii care favorizează dezvoltarea gâ ndirii
stereotipe.
Materiale: –Flipchart
–Chestionar „Ce știu și ce mi s-a spus”.
Pregătire: Familiarizare cu întrebările din chestionar. Pregătirea postere lor.
Instrucțiuni:
1) Afișați coli de flipchart peste tot în sală, astfel încât pa rticipanții să aibă acces la ele.
Scrieți din timp, pe fiecare din aceste postere, denumirea unei entități (de exemplu: per-
soane în etate, bărbat, femeie, adolescent, catolic, musulman, persoană săracă, persoană
cu dizabilități, arab, rom, oameni bogați, persoană de la țară, refugiați, creștini ortodocși,
mame solitare, cântăreți de muzică populară etc.)
2) Rugați participanții să se miște liber prin sală și să scrie pe fiecare poster o informație
auzită sau cunoscută despre grupul indicat.
3) Oferiți timp suficient ca fiecare participant să poată scrie ce consideră important.
4) Apoi divizați participanții în 5 grupuri și oferiți-le câte 1-2 minute pentru a citi cele
scrise pe fiecare poster. După aceasta fiecare grup va discuta cele citite.
5) Oferiți grupurilor câte un chestionar care conține întrebări pentru discuție.
Debrifare și evaluare:
• • Oferiți fiecărui grup 15-20 minute pentru a discuta și pregăti un mic raport care
va fi prezentat în grupul mare. Accentuați, că nu este necesar să urmeze ordinea
întrebărilor din chestionar în timpul raportării.
• • Fiecare grup mic raportează concluziile lor în grupul mare.
Recomandări pentru formator:
Este important să accentuați că gândirea stereotipică apare apr oape automat și că noi
toți suntem marcați de stereotipuri. Este extrem de important d e conștientizat aceasta.
De asemenea, menționați că și cultura influențează modul în car e noi gândim și ne com-
portăm. Subliniați că învățarea culturii începe în copilărie. De mici, asimilăm reguli ne-
scrise care mai târziu, într-o măsură importantă, ne dictează a titudinile și percepțiile. În
copilărie acceptăm multe lucruri fără a le analiza, fără a ne î ntreba dacă sunt adevărate.
Specificați că stereotipurile deseori sunt învățate spontan, da r debarasarea de ele nece-
sită un efort conștient considerabil.
Exerciții practi ce6

83REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALECHESTIONAR „Ce știu și ce mi s-a spus”
a) Ce credeți despre cele citite? Sunteți de acord cu ideile ex puse?
b) De unde ați aflat/învățat ceea ce ați scris? c) Cum ați aflat aceasta? d) Cum ați putea uita aceasta?e) Este dificil să vorbim despre comportamentul altor grupuri f ără a-i judeca sau evalua?
f) Cum adoptăm norme culturale?g) Oamenii reexaminează normele culturale care le sunt prezenta te sau le percep ca „ceva
ce este oferit și nu poate fi schimbat” ?
h) Care este rolul presiunii grupului în menținerea stereotipur ilor?Ce știu eu și ce mi s-a spus
Exerciții practi ce6

84CNTMCUL TIONARY
Tema: Stereotipuri, prejudecăți
Număr de
participan ți:Minimum 9 persoane
Durata: de la 45 minute la 120 minute (în dependență de mărimea grupulu i)
Obiective: –Explorarea stereotipurilor și prejudecăților față de alți oamen i.
–Explorarea imaginilor pe care le au oamenii despre grupurile mi noritare.
–Înțelegerea funcționării stereotipurilor.
–Generarea de creativitate și idei spontane de grup.
Materiale: –Hârtie flipchart A1 sau tablă cu cretă
–Markere/ cretă
–Fișa: „Trei niveluri ale culturii” (Hidalgo)
Pregătire: –Listă cu cuvintele de desenat pentru participanți.
–Tablă cu cretă/ sau hârtie A4 pentru a înregistra scorurile.
–Foi de hârtie A4 și pixuri/markere pentru participanți.
–Loc separat pentru fiecare grup.
–Bandă adezivă pentru a afișa desenele.
Instrucțiuni:
1) Cereți participanților să formeze grupuri a câte 3 sau 4 pe rsoane.
2) Fiecărui grup i se dau foi de hârtie și pix/markere.3) Se cheamă câte un membru al fiecărui grup și i se spune un c uvânt, pe care ei trebuie
să-l deseneze la întoarcere în grupul său iar ceilalți membri a i grupului vor încearca să-l
ghicească.
4) Ei pot desena numai imagini, nu pot folosi numere sau cuvint e. Nu au voie să vorbeas-
că, cu excepția confirmării răspunsului corect. Restul echipei poate numai să propună
soluții, ei nu pot pune întrebări.
5) Când cuvântul este ghicit corect, spuneți echipei să strige/ țipe.
6) Scorul se scrie pe tablă.7) După fiecare tur, cereți fiecărui desenator să scrie pe dese n, indiferent dacă a finalizat
sau nu, care a fost cuvântul.
8) Apoi cereți echipelor să aleagă alt membru ca desenator. Asi gurați-vă că fiecare parti-
cipant are oportunitatea de a desena cel puțin o dată.
9) La sfârșit, cereți grupurilor să-și prindă desenele, astfel încât diferite interpretări și
imagini ale cuvintelor să poată fi comparate și discutate.
Debrifare și evaluare:
Se face în grupuri mici (cele inițiale) sau în plen.
• • Cereți participanților să spună dacă activitatea a fost dificil ă și de ce.
• • Apoi cereți participanților să privească desenele și să compare imaginile și moda-
litățile diferite prin care au fost interpretate aceleași cuvin te.
Exerciții practi ce6

85REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE• • Cereți-le să spună dacă imaginile corespund sau nu realității ș i cereți
desenatorilor să spună de ce au ales anumite imagini.
• • Continuați să discutați despre originea imaginilor – dacă sunt negative sau pozitive
– și ce efecte pot avea asupra relațiilor noastre cu persoanele în cauză.
Sfaturi pentru formator
Dacă aveți un grup mic „Cultionary” poate fi jucat într-un singur grup, în prima rundă
cereți unei persoane să deseneze, cine a ghicit va desena în ur mătoarea rundă.
Fiți conștienți că persoanele care se consideră desenatori slab i pot gândi că aceasta va
fi o sarcină dificilă. Liniștiți-i explicându-le că important e ste nu calitatea desenului ci
semnificația imaginii. Încurajați ca fiecare să încerce să fie desenator.
Această activitate este susceptibilă de a amplifica stereotipur ile imediate și a le genera-
liza pe cele care le avem despre alți oameni, inclusiv străini și minoritari. Este creativă
și foarte distractivă. Totuși este important ca această activit ate să nu să se oprească la
desene, ci ca grupul să reflecteze asupra riscurilor stereotipu rilor, și în special, de unde
provin imaginile.
Toți au nevoie de stereotipuri pentru a stabili o legătură cu m ediul și oamenii din jur. Noi
toți avem stereotipuri, aceasta fiind nu doar inevitabil, dar ș i necesar. Prin urmare, orice
prejudecată despre stereotipurile participanților trebuie să fi e evitate. Ceea ce evaluarea
și discuția trebuie să promoveze este ca noi să conștientizăm c ă stereotipurile sunt doar
imagini și prezumpții care adesea au puțin de a face cu realita tea. A fi conștient de stere-
otipurile și riscurile legate de ele determină cea mai bună cal e de a preveni prejudecățile
care conduc la discriminare.
Este interesant de observat că în mod obișnuit nu avem o imagin e stereotipă a oamenilor
cu care contactăm puțin. De exemplu, reflectați asupra stereoti purilor față de cineva din
Slovenia, San Marino sau Bhutan. Dacă avem unul, acesta este fo arte simplu, „că ei sunt
oameni dr ăguți”.
Sugestie: includeți în lista cuvintelor pentru a fi desenate un exemplu a cel puțin unui mi-
noritar din țară și a unuia care nu e și cu cine grupul ar pute a avea sau nu contact direct.
Cereți participanților să se întrebe asupra diferențelor dintre stereotipuri și posibilele
motive pentru aceasta.
Un alt punct de pus în discuție este de unde provin stereotipur ile.
Poate fi analizat rolul mass-media, educației școlare, familiei și grupului.
Pentru „Cultionary” :
Regulile și cuvintele pentru lista de desenat trebuie să fie ad aptate contextului cultural
și național al grupului. Cuvintele din lista de mai jos sunt pu r și simplu sugerate, propuse
spre adaptare. De exemplu, dacă doriți să folosiți imagini ale diferitor națiuni, nu permi-
teți jucătorilor să deseneze steaguri sau monede – ceea ce ar f i prea ușor!
Pe de altă parte, pentru a împiedica participanții să ghicească printr-o simplă construcție
sau asociere de idei, este important de a alterna descrierea un ei minorități, obiecte sau
oameni, care nu au nimic de a face cu tema. De exemplu, dacă in tenționați să cereți o
descriere a unui ungur, român a unui francez, este mai bine să porniți cu reprezentarea
unui ungur, urmată de „rasism” sau „minoritate” și numai apoi cu un român, urmat de un
„prieten” (sau altceva), și aceasta înaintea francezului. Se va adăuga a stfel varietate, se va
stimula competiția, iar activitatea va fi mult mai distractivă.Cultionary
Exerciții practi ce6

86CNTMSugestii pentru lista cuvintelor de desenat:
Rasism
DiferențăEducațieDiscriminareAntisemitismRefugiatConflict
EuropeanLocalnic Un țăranSărăcieUn musulmanUn japonez
Un homosexualEgalitateUn seropozitivUn romDrepturile omuluiUn african
Mass-mediaUn turistSolidaritateUn orbDragoste.
Sugestii pentru continuare
Încurajați membrii grupului să fie conștienți despre cum sunt f olosite stereotipurile în
mass-media și în publicitate și propriile lor reacții la ele. C ereți-le să găsească exemple
pentru a le aduce la sesiunea următoare.
Obținem imagini ale altor oameni nu numai din ilustrații și scr is dar, de asemenea, și din
muzică. O activitate similară ar fi cea de explorare a imaginil or muzicale.Cultionary
Exerciții practi ce6

87REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDESCRIEREA, INTERPRETAREA, JUDECAREA/ EVALUAREA
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea semnificației termenilor: descriere, interpretare, judecare/
evaluare.
–Sesizarea/perceperea diferențelor dintre observații și interpre tări/
evaluări – temei pentru identificarea posibilelor cauze ale anu mitor
întâmplări.
–Conștientizarea faptului că interpretările și evaluările depind de anumite
determinante culturale și personale.
–Cunoașterea modelului DIE (Descriere – Interpretare – Evaluare),
responsabil de formarea stereotipurilor.
Materiale: –Obiecte neobișnuite
–Desene neobișnuite.
Pregătire: Familiarizare cu obiectele și imaginile pregătite.
Instrucțiuni:
1) Alegeți unul dintre obiectele neobișnuite pe care le-ați pre gătit din timp. Rugați grupul
să spună ceva despre acest obiect. Este important să întrebați: „Îmi pute ți spune ceva des-
pre acest obiect?” Nu se admit întrebări de genul: „Ce-i asta?” sau „Descrieți acest obiect” .
Asemenea întrebări ar putea înlesni răspunsurile care, de fapt, nu sunt necesare la mo-
ment.
2) Scrieți răspunsurile participanților pe un flipchart pregăti t din timp, clasificându-le în
trei grupuri: descrieri, interpretări, judecări/evaluări. Separ ați răspunsurile în trei cate-
gorii, fără a scrie în prealabil titlurile pe hârtie.
3) Explicați participanților ce semnifică termenii: descriere, interpretare, judecare/eva-
luare. Justificați clasificarea în aceste categorii specifice, referiți-vă la criteriile utilizate.
4) Alegeți un alt obiect. De data aceasta rugați participanții să descrie ceea ce văd. Scrieți
în coloana „Descrieri” tot ce menționează participanții. Corectați-i, în caz că aceșt ia se
referă la indicii, care de fapt nu constituie o deschidere, ci o interpretare sau o evaluare.
5) Rugați participanții să interpreteze ceea ce au descris. Not ați răspunsurile lor în coloa-
na intitulată „Interpret ări”.
6) În final, propuneți participanților să judece/evalueze ceea ce au interpretat și să dea
aprecieri atât pozitive, cât și negative. Scrieți răspunsurile în coloana marcată cu „Jude-
cări/Evaluări”.
7) Solicitați comentarii.8) Divizați participanții în grupuri a câte cinci – șase persoa ne. Fiecărui grup i se va re-
partiza câte un fragment de imagine care reprezintă o scenă din tr-o cultură necunoscută.
Rezervați 10 minute ca fiecare grup să facă o descriere, o inte rpretare și o evaluare/
judecare a imaginii. Dacă este necesar, oferiți timp suplimenta r, dar să fie în total nu mai
mult de 15-20 de minute.
9) Grupurile mici se reunesc în grupul mare și fac schimb de id ei. Urmează comentarii.
10) În final, demonstrați imaginea integrală, ca participanții să vadă ce reprezintă de fapt.
Exerciții practi ce6

88CNTMDebrifare și evaluare:
• • Întrebați participanții care a fost cea mai dificilă parte a ac estui exercițiu.
• • Încurajați participanții să facă legătură între comentarii și p ropriile lor experiențe.
Recomandări pentru formator:
• • Când selectați imaginile ce reprezintă scene din viața altor cu lturi, alegeți momen-
te foarte diferite de cele ale culturii participanților, astfel încât, ele să fie neclare
sau complet noi.
• • Când alegeți două obiecte pentru activitatea introductivă, înce rcați să găsiți ceva
nou pentru majoritatea participanților (caracteristic unor cult uri mai puțin cunos-
cute, hobbyuri neobișnuite sau ceva specific propriei culturi, dar este rareori utili-
zat astăzi).
• • Discutând momentele dificile din timpul exercițiului, participa nții vor menționa
cel mai frecvent identificarea diferențelor dintre evaluare și descriere. Este impor-
tant să subliniați că o condiție esențială a comunicării multic ulturale/intercultura-
le este cunoașterea diferenței dintre descriere, evaluare/judec are și interpretare.
• • Este oportun să se accentueze că felul în care descriem, interp retăm și evaluăm
depinde întotdeauna de capacitatea noastră de a înțelege alte c ulturi.
Exemple:
D – Descriere: Copil văduv cu mâinile întinse, care stă la o stație de autobus .
I – Interpretare: Cred că este un copil rom, care lucrează curățător de încălțămi nte.
E – Evaluare: Este bine că lucrează, dar nu cerșește.
Sensul real al imaginii: Copilul se joacă lângă stația de autobus.Descrierea, interpretarea,
judecarea/ evaluarea
Exerciții practi ce6

89REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEMaterial distributiv:
Descrierea, interpretarea,
judecarea/ evaluarea
Exerciții practi ce6

90CNTM
Prezentarea la fi nal a imaginilor integrale:Descrierea, interpretarea,
judecarea/ evaluarea
Exerciții practi ce6

91REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALELEILA ȘI MOHAMMED
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 de persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea importanței contextului și a rolului acestuia în pe rceperea,
cunoașterea și formarea atitudinilor.
–Înțelegerea importanței de a ne distanța de la un model predete rminat de
interpretare a realității.
–Înțelegerea dificultăților în interpretarea informației insufic iente.
–Determinarea modului în care interpretările limitează percepere a reală a
oamenilor, evenimentelor și a lumii din jurul nostru.
Materiale: –Fișa „ Leila și Mohammed, istoria 1”,
–Fișa „ Leila și Mohammed, istoria 2”,
–Hârtie flipchart pe care este desenat un tabel cu numele eroilo r din
istorioară, în care se va introduce clasamentul dat de către pa rticipanții
fiecărui erou
–Markere.
Pregătire Câte un exemplu de istorioară pentru fiecare participant.
Instrucțiuni:
1) Oferiți participanților câte o copie a istoriei, ca fiecare să o poată citi atunci, când o vor
evalua. Apoi citiți istoria în glas.
2) Rugați participanții să clasifice, în mod individual, person ajele. Cel mai negativ va fi
notat cu 1, iar cel mai pozitiv cu 5.
3) Desenați un tabel. Pe verticală scrieți numele fiecărui part icipant, iar pe orizontală – a
personajelor din istorie. Fiecare participant citește clasament ul său, pe care îl notați în
tabel.
4) Împărțiți participanții conform clasamentelor similare în gr upuri mici și rugați-i să
definească criteriile conform cărora au repartizat fiecare pers onaj.
5) Anunțați participanții că a survenit informație nouă despre Leila și Mohammed, pe
care doriți să o comunicați. Oferiți fiecărui participant istor ia cu numărul 2 și rugați-i să
o citească de sine stătător.
6) Oferiți-le puțin timp pentru reacții spontane: râs, supărare , neîncredere.
7) Participanții vor discuta în grupuri mici asupra clasificări lor anterioare și vor decide
ce ar schimba, după ce au aflat informația nouă.
Debrifare și evaluare:
Organizați o discuție în grupul mare, invitând participanții să reflecteze asupra următoa-
relor întrebări:
• • Ați schimbat ceva în clasamentul inițial?
• • Ce ați schimbat? De ce?
• • Ce v-a determinat să evaluați personajele după lecturarea prime i istorii?
Exerciții practi ce6

92CNTM• • Ce v-a determinat să schimbați clasamentul?
• • Ați putea acum spune cu siguranță că știți ce se întâmplă în ac eastă istorie?
• • Ce s-ar întâmpla dacă am avea și mai multă informație?
Recomandări pentru formator:
• • Încurajați participanții să-și amintească ceva similar din expe riența personală
(profesională sau privată). Rugați-i să facă un schimb de idei în perechi.
• • Subliniați faptul, că atunci când nu cunoaștem întregul context , putem face con-
cluzii greșite.
• • Menționați că trebuie să fim conștienți de faptul, că deseori n u dispunem de toa-
tă informația necesară când facem generalizări. Astfel, este im portant să tratăm
concluziile ca ipoteze care trebuie verificate, dar nu ca adevă ruri unice și absolute
(pentru că nu putem niciodată fi siguri că vedem întregul tablo u, că suntem com-
plet eliberați de prejudecăți și stereotipuri). Este important să ne abținem de la
reacții până nu verificăm presupunerile noastre.
• • După caz, ați putea modi fica denumirea exerci țiului și respectiv numele personajelor
conform grupului cu care lucra ți sau loca ției. Exemplu: Maria și Ion sau Ivan și Mașa.
În caz de modi ficați numele personajelor fiți atenți să nu ofensa ți pe cineva din par-
ticipanți care ar putea avea numele pe care le alege ți.
FIȘĂ – Istoria I. LEILA ȘI MOHAMMED (1)
Râul Nil este lung și lat și în el viețuiesc crocodili, există puține poduri pentru a putea trece
de pe un mal pe altul.
LEILA, o tânără de 17 ani, este îndrăgostită la nebunie de MOHA MMED, care trăiește pe
celălalt mal. LEILA hotărăște să își viziteze iubitul și îl imp loră pe AHMED să o treacă pe
partea cealaltă a râului. AHMED refuză, deși este liber și, pri ncipalul, are barcă.
LEILA nu renunță la idee și se adresează lui TARIK. Acesta a ac ceptat, dar cu condiția ca
LEILA să petreacă noaptea cu el, iar dimineața devreme să trave rseze râul. LEILA își dorea
atât de mult să îl vadă pe MOHAMMED , încât căzu de acord cu pro punerea lui TARIK. După
o noapte petrecută împreună, TARIK o trecu râul.
Simțindu-se foarte fericită, LEILA s-a aruncat în brațele iubit ului său și i-a povestit toate
greutățile prin care a trecut pentru a ajunge la el. MOHAMMED î nsă a împins-o și a alungat-o.
Foarte tristă, LEILA s-a pornit pe jos de-a lungul râului, înce rcând să-și abțină lacrimile.
Astfel ea îl întâlni pe JAFFAR, care a întrebat-o ce s-a întâmp lat. LEILA i-a povestit totul.
JAFFAR a mers la MOHAMMED și l-a pălmuit, fără a-i spune un cuv ânt.
FIȘĂ – Istoria II. LEILA ȘI MOHAMMED (2)
LEILA are 17 ani și învață la liceu, iar MOHAMMED este profesor ul ei. El este căsătorit și
este fericit. AHMED, este profesor în același liceu, TARIK este bunicul LEILEI. El nu și-a
văzut nepoata iubită de foarte mult timp. Ei își petrec noaptea împreună, bând ceai și dis-
cutând. JAFFAR este un criminal, care din întâmplare l-a lovit pe MOHAMMED peste față. Leila și Mohammed
Exerciții practi ce6

93REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEINCLUS/EXCLUS
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 60 minute
Obiective: –Experimentarea procesului de includere/excludere: a) prin prism a unei
persoane care include / exclude și b) a unei persoane care este inclusă /
exclusă.
–Trăirea senzației de a fi parte dintr-un grup minoritar sau maj oritar.
–Determinarea strategiilor aplicate în prevenirea/încurajarea me mbrilor
grupurilor minoritare de a se include în grupul majoritar.
–Conștientizarea sentimentelor/emoțiilor legate de statutul de m inoritate
și majoritate.
–Înțelegerea necesităților care stau la baza comportamentelor gr upului
majoritar și minoritar.
Materiale: Autocolante (stickere) lipite pe frunte.
Pregătire: Întocmirea regulilor speciale și a recomandărilor.
Instrucțiuni:
1) Începeți jocul prin a stabili reguli:
• • În cadrul activității se permite doar comunicarea non-verbală, cea verbala fiind
interzisă.
• • Jocul durează până la momentul, când formatorul anunță finalul.
2) Rugați participanții să închidă ochii. Lipiți-le pe frunte c âte un autocolant.
3) Asigurați-vă că aveți 4 tipuri de stickere (numărul lor nu e ste egal). Un singur autoco-
lant trebuie să fie diferit de celelalte.
4) După ce autocolanții sunt lipiți, participanții vor deschide ochii.
5) Dați următoarea instrucțiune: „Formați grupuri !”.
6) Lăsați jocul să înceapă. Stați într-o parte și urmăriți proc esul. Nu interveniți în nici un
mod.
7) Când simțiți că nu se mai întâmplă nimic constructiv, opriți jocul (vedeți instrucțiunile
pentru formator). Rugați participanții să își scoată etichetele de pe frunte și să le exami-
neze.
Debrifare și evaluare:
Organizați discuții în grup mare asupra următoarelor întrebări:
• • Cum v-ați simțit când jocul s-a terminat? (Începeți de la perso ana care a avut au-
tocolantul diferit de ceilalți. Ulterior întrebați cine a mai c onsiderat că jocul a fost
dificil).
• • Ce s-a întâmplat în timpul jocului?
• • Au fost momente pe care le-ați considerat dificile/ ușoare?
Exerciții practi ce6

94CNTM• • Amintiți-le instrucțiunile și întrebați-i dacă au înțeles ce av eau de făcut și ce au
făcut.
• • V-ați amintit anumite situații din viață în timp ce vă jucați; exercițiul a provocat
anumite amintiri/ emoții?
• • Cum credeți, de ce am organizat acest joc/exercițiu?
Dacă doriți, puteți pune și alte întrebări pe care le găsiți re levante, în dependență de cum
decurge discuția.
• • Cum e să fii parte a unui grup minoritar/majoritar?
• • Ce strategii sunt folosite pentru a deveni parte a grupului maj oritar?
• • Ce strategii sunt aplicate pentru a exclude membrii grupului mi noritar?
• • Cum ne simțim și cum ne comportăm când facem parte din minorita te/majoritate?
• • De ce încercăm să ne includem într-un anumit cerc și de ce nu a cceptăm pe cineva
în grupul nostru?
Încurajați participanții să se gândească la situații reale, cân d au fost parte a unui grup
minoritar/majoritar. Insistați asupra motivelor care alimenteaz ă tentația de includere
într-un grup, dorința de a exclude pe cei care sunt diferiți. E ste important să realizăm
că la originea acestor comportamente stau nevoile de protecție, de identitate, securitate
care sunt comune și inseparabile pentru noi toți.
• • Exercițiul se finalizeaz ă cu activitatea „Îmbrățișarea în grup” . Rugați doi vo-
luntari să treacă în mijlocul sălii și să se îmbrățișeze. Apoi să se îmbrățișeze toți
– care și cu cine dorește.
Recomandări pentru formator:
Jocul este recomandat pentru un grup, în care participanții se cunosc și au devenit apro-
piați. Nu se permite să se rostească numele participanților, pe ntru a nu influența desfă-
șurarea jocului.
Fiți atent când alegeți persoana care va avea autocolantul dife rit de ceilalți. Acesta tre-
buie să fie cineva care, în opinia voastră, poate suporta să fi e diferit de alții și, în același
timp, are capacitatea de a face față situației în mod construct iv.
Instrucțiunea scurt ă și clară „Formați grupuri!” este foarte importantă. Nu folosiți
propoziții de genul „Iar acum, forma ți grupuri, în care v-ar place s ă lucrați”. O instrucțiune
constituită din 2 cuvinte, sună ca un ordin, îi pune pe partici panți în situația de a reacțio-
na prompt, ceea ce înseamnă că grupul va lua o atitudine sponta nă, neașteptată.
Odată ce au format grupurile, participanții vor considera că au realizat sarcina. Continu-
ați să manifestați indiferență. Un atare comportament va conduc e la creșterea tensiunii
în grup. Astfel, participanții vor încerca să se organizeze în alt mod. Permiteți ca jocul să
continue pană în momentul în care simțiți că au fost epuizate a proape toate posibilitățile
de grupare sau participanții se grupează indiferent de autocola nți, sau când nimic con-
structiv nu se mai întâmplă. Puteți opri jocul când observați c ă persoana cu autocolant
„solitar” suferă o presiune prea mare, dar numai atunci, nu și în cazul când personal sun-
teți îngrijorat sau nu mai puteți suporta situația.
Lăsați suficient timp pentru discuții, este important ca fiecar e participant să își poată
exprima opinia în urma jocului. Inclus/exclus
Exerciții practi ce6

95REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEEFECTUL STEREOTIPURILOR/ETICHETĂRILOR
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea interdependenței dintre ceea ce se așteaptă de la n oi și
comportamentul nostru.
–Determinarea efectelor pe care comportamentul nostru îl are asu pra
altora.
–Perceperea efectelor pe care le provoacă comportamentul altei p ersoane
asupra noastră (adoptarea etichetării).
–Încurajarea discuțiilor despre efectele perceperii oamenilor pr in
stereotipuri.
Materiale: –Etichetări notate pe foi cu lipici
–Hârtie
–Markere
–Bandă adezivă.
Pregătire: Amenajarea locului de lucru pentru ateliere. Stickere cu etiche tări.
Instrucțiuni:
1) Pe fiecare foaie cu lipici scrieți câte o etichetare, de exe mplu: leneș, iresponsabil, obraz-
nic, prost, stângaci, de ștept, inteligent, optimist, na ționalist, feminist, rigid, indiferent, min-
cinos, moco șit, frumos, harnic, în țelept și așa mai departe. Este important să fie câte o foaie
cu lipici pentru fiecare participant, inclusiv pentru formator .
2) Fiecare participant va extrage în mod aleatoriu o foaie cu l ipici, pe care se conține
etichetarea. Foaia se va lipi pe frunte astfel, încât să fie vă zută de participanți, însă nu și
de cel care o poartă. Din momentul în care foaia cu lipici este lipită pe frunte, tot grupul
va începe să se trateze în conformitate cu eticheta atribuită. Important : nimeni nu are
dreptul să spună altei persoane ce este scris pe foaia cu lipic i de pe fruntea acesteia
3) Participanții sunt divizați în grupuri, fiecare grup având s arcina de a elabora un poster
comun cu tema „În școală toți suntem egali” (În atelierele cu adulții – poster cu tema „În
comunitate to ți suntem egali” ).
4) Atenționați participanții, că ei trebuie să trateze fiecare persoană în conformitate cu
calificarea pe care o are, fără a spune în voce ceea ce e scris . Activitatea va dura aproxima-
tiv 20-25 de minute. Este important ca fiecare persoană să aibă timp suficient să „simtă”
consecințele etichetei pe care o poartă.
5) Grupurile vor alege câte un reprezentant care să prezinte și să explice posterul (rămâ-
nând în rolul pe care îl au și în conformitate cu eticheta pe c are o țin pe frunte).
În timpul jocului, cere ți să fiți tratat conform cali ficativului de pe foaia cu lipici pe care o
aveți pe frunte. Acela și lucru este valabil și pentru voi.
Debrifare și evaluare:
• • După ce au fost prezentate toate posterele, rugați participanți i să își scoată etiche-
tele și să le citească. Lăsați-i un pic să râdă, să discute lib er. Apoi întrebați pe cei
care aveau etichetări „neplăcute” : „Cum v-a ți simțit?”. După aceasta, apelați la cei
Exerciții practi ce6

96CNTMcu calificative „împovărătoare” (de pildă, „foarte de ștept” ). Oferiți timp suficient,
ca să se expună cine dorește. Întrebați întreg grupul cum a fos t, cum s-au simțit în
timpul activității, dacă a fost complicat să tratezi oamenii în funcție de etichetele
pe care le aveau.
• • Rugați participanții să se gândească la faptul cum etichetăm oa meni în viața cotidi-
ană, cum aceasta ne afectează reciproc.
• • Spuneți-le să aducă exemple din viață.
• • La final, rugați participanții să facă un cerc, să pună picioar ele la nivelul umerilor,
să ridice brațele în părți, cu palmele în jos, apoi să le îndoa ie de la cot (acestea să
se asemene cu aripi) și să se gândească în sine la o etichetă p e care o poartă și care
îi împovărează. La comandă, toți odată, în același timp, scutur ă brațele și strigă:
„Coboară (dă-te jos) din spatele meu!”Efectul stereotipurilor/
etichetărilor
Exerciții practi ce6

97REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFĂ UN PAS ÎNAINTE
Tema: Discriminare și xenofobie, sărăcie, drepturile omului în genera l
Număr de
participan ți:Minimum 10, maximum 30 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Promovarea compasiunii față de cei care sunt diferiți.
–Conștientizarea existenței inegalității de șanse în societate.
–Stimularea înțelegerii posibilelor consecințe personale ale apa rtenenței la
anumite minorități sociale sau grupuri culturale.
Materiale: –Fișe de prezentare a rolurilor
–Un spațiu liber (coridor, sală mare sau în exterior)
–Muzică relaxantă.
Pregătire: –Citește instrucțiunile cu atenție; analizează lista de „situați i și evenimente”
și adapteaz-o la grupul cu care lucrezi.
–Pregătește fișele de prezentare a rolurilor, câte una pentru fi ecare
participant.
–Copiază foaia (adaptată), de mână sau la un fotocopiator, decup ează
bilețelele și împăturește-le.
Instrucțiuni:
1) Creați o atmosferă calmă cu muzică relaxantă pe fundal sau r oagă-i pe participanți să
facă liniște.
2) Distrbuiți fișele de prezentare a rolurilor la întâmplare, c âte una fiecărui participant.
Spune-le să le păstreze pentru ei și să nu le arate altcuiva.
3) Rugați-i să se așeze – de preferință jos la podea – și să îș i citească pentru sine fișele de
prezentare a rolului.
4) Spuneți-le să intre în rol, să își găsească un nume. Pentru a-i ajuta, citiți-le câteva din
întrebările de mai jos. Faceți o pauză după fiecare dintre ele pentru a le lăsa timp să re-
flecteze și să își construiască o imagine despre ei și viața lo r:
• • Ce fel de copilărie ai avut? În ce fel de casă ai locuit? Ce jo curi ai jucat? Cu ce se
ocupau părinții tăi?
• • Cum se desfășoară viața ta de zi cu zi în prezent? Cum îți petr eci timpul cu ceilalți?
Ce faci dimineața, după-amiază și seara?
• • Ce stil de viață ai? Unde locuiești? Cât câștigi pe lună? Ce fa ci în timpul liber? Ce
faci în vacanță?
• • Ce îți place și de ce te temi?
5) Rugați participanții să facă liniște absolută și să se așeze unul lângă altul (ca pe linie
de start).
6) Spuneți-le că urmează să le citiți o listă de situații și ev enimente. De fiecare dată când
răspund „da” , trebuie să facă un pas înainte. În rest, stau pe loc și nu în aintează.
7) Citiți situațiile cu voce tare, câte una pe rând. Între ele faceți o pauză pentru a lăsa
timp participanților să facă un pas înainte și să reușească să se uite în jur să vadă unde se
situează față de ceilalți.
8) La sfârșit, fiecare trebuie să observe care este poziția sa finală. Lasăți-i câteva minute
pentru a ieși din rol, înainte de debrifarea în grup.
Exerciții practi ce6

98CNTM Debrifare și evaluare:
Întrebați-i mai întâi pe participanți ce părere au despre cele petrecute, cum li s-a părut
activitatea, discutați apoi despre problemele ridicate și despr e ce au învățat.
• • Cum s-au simțit pășind înainte?
• • În ceea ce îi privește pe cei care au pășit înainte de multe or i, când au început să
observe că alții nu înaintează la fel de repede?
• • A avut cineva impresia că au existat momente când drepturile lo r de bază au fost
ignorate?
• • Întrebați participanții dacă știu ce roluri au avut ceilalți (î n această parte a activită-
ții permiteți participanților să dezvăluie rolurile pe care le- au avut).
• • Cât de ușor sau dificil le-a fost să joace diversele roluri? Cu m și-au imaginat că este
persoana al cărei rol l-au jucat? De unde s-au inspirat ca să-ș i creeze situațiile?
• • Reflectă în vreun fel acest exercițiu societatea? În ce mod?
• • Care drepturi ale omului sunt avute în vedere pentru fiecare di ntre roluri? Poate
cineva să spună că nu i-au fost respectate drepturile omului sa u că nu a avut acces
la aceste drepturi?
• • Care ar fi primii pași ce ar putea rezolva inegalitățile din so cietate?
Recomandări pentru formator:
La început, în etapa de imaginație, este posibil ca unii partic ipanți să spună că știu puține
lucruri despre viața persoanei al carei rol trebuie să îl joace . Spuneți-le că nu contează și
că trebuie să își folosească cât mai mult imaginația.
Forța acestei activități constă în impactul pe care îl are mări mea distanței dintre partici-
panți, în special la sfârșit când ar trebui să fie o distanță m are între cei care au înaintat
și cei care au rămas pe loc sau au făcut doar câțiva pași. Pent ru a mări impactul, este
important să adaptezi rolurile pentru a reflecta din viața part icipanților. Când faci acest
lucru, adaptează rolurile astfel încât doar câțiva participanți să poată face pași înainte (și
anume, să poată răspunde „da” ). Același lucru este valabil dacă ai un grup mare și trebuie
să creezi mai multe roluri.
Pe parcursul dezbaterii și evaluării este important să vezi cum au aflat participanții des-
pre personajul pe care au trebuit să îl interpreteze. Pe baza e xperienței personale sau din
alte surse de informare (știri, cărți, glume etc.)? Sunt siguri că informațiile și imaginile pe
care le au despre personaj sunt de încredere? În felul acesta, poți prezenta modul în care
funcționează stereotipurile și prejudecățile.
Sugestii pentru continuarea activității:
În funcție de context, puteți invita reprezentanți ai unor grup uri care pledează în favoarea
anumitor minorități culturale, etnice sau sociale să vorbească grupului după ce finalizați
activitatea. Aflați de la invitați care sunt problemele pentru care se luptă în prezent și
cum participanții pot să ajute. O asemenea întâlnire față în fa ță ar putea fi o ocazie să
abordați sau să analizați câteva din prejudecățile și stereotip urile care au ieșit la iveală
pe parcursul discuției. Fă un pas înainte
Exerciții practi ce6

99REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘE DE ROL
Ești mamă necăsătorită și șomeră.Ești fiica directorului băncii din localitate,
studiezi economie la universitate.
Ești fiul unui emigrant chinez care are o
afacere profitabilă în domeniul fast-food.Ai 19 ani și ești fiul unui fermier dintr-un
sat din sudul țării.
Esti o tânără de 17 ani, de etnie romă
(țigancă), care nu a terminat școala primară.Ești fiica ambasadorului american în țara
în care locuiești.
Esti o prostituată de vârsta mijlocie și ești
infectată cu virusul HIV.Ești soldat în armată și efectuezi serviciul
militar obligatoriu.
Ești un muncitor ieșit la pensie de la o
fabrică de încălțăminte.Ești prietena unui tânăr artist care este
dependent de droguri.
Ești profesor șomer și locuiești într-o
localitate a cărei limbă nu o cunoști.Ești proprietarul unei companii de import-
export de succes.
Ești o fată arabo-musulmană, locuiești
cu părinții, care sunt persoane foarte religioase.Ești fiul preotului din orașul în care
locuiești.
Ești persoană cu deficiențe care nu se
poate deplasa decât în cărucior.Ești o persoană de etnie găgăuză și lucrezi
într-o organizație în capitală.
Ești un imigrant ilegal din Uganda. Ești o persoană care nu are unde locui.
Ești un tânăr absolvent care își caută loc de
muncă.Ești fotomodel de origine romă.
Ești președintele unei organizații de
tineret al unui partid politic ce se află la guvernare.Ești un activist al unei organizații ce
reprezintă minoritățile sexuale.
Ești fost condamnat, ți-ai ispășit termenul
și cauți un loc de muncă în localitatea de baștină.Ești lesbiană și ai 22 ani.
Etc. Etc.Fă un pas înainte
Exerciții practi ce6

100CNTMSituații și evenimente:
Citiți cu voce tare următoarele situații; lăsați timp participa nților să facă un pas înainte și
să reușească să se uite în jur să vadă unde se situează față de ceilalți:
• • nu ai avut niciodată probleme financiare serioase;
• • ai o locuință decentă, cu linie telefonică și televizor;
• • consideri că limba, religia și cultura îți sunt respectate în s ocietatea în care trăiești;
• • consideri că opinia ta în pr obleme sociale și politice contează și că părerile îți sunt
ascultate;
• • alte persoane te consultă în diverse probleme;
• • nu îți este teamă că te-ar opri poliția;
• • știi cui să te adresezi dacă ai nevoie de un sfat sau ajutor;
• • nu te-ai simțit niciodată discriminat/ă din cauza originii tale ;
• • beneficiezi de protecție socială și medicală corespunzătoare ne cesităților tale;
• • îți permiți să mergi în vacanță o dată pe an;
• • poți invita prieteni la masă în casa ta;
• • ai o viață interesantă și ești optimist/ă în privința viitorulu i;
• • simți că poți studia și practica profesia pe care ți-o dorești;
• • nu îți este teamă că poți fi agresat/ă sau atacată pe stradă sa u în mass-media;
• • poți vota la alegerile naționale și locale;
• • poți sărbători cele mai importante evenimente religioase cu rud ele și prietenii
apropiați;
• • poți participa la seminarii internaționale organizate în străin ătate;
• • te poți duce la cinema sau teatru cel puțin o dată pe săptămână ;
• • nu te temi pentru viitorul copiilor tăi;
• • îți cumperi haine noi cel puțin o dată la trei luni;
• • te poți îndrăgosti de cine vrei;
• • simți că îți este apreciată și respectată competența în societa tea în care trăiești;
• • internetul îți este accesibil și folositor. Fă un pas înainte
Exerciții practi ce6

101REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALENE PUTEM LIPSI DE ETICHETE?
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Conștientizarea faptului că în relațiile sociale apelăm zilnic la etichetări.
–Adoptarea strategiilor / tehnicilor de transformare a etichetăr ilor într-un
limbaj de observație și acțiuni concrete.
Materiale: –Markere
–Numere de la 1 la 4
–Flipchart/ Hârtie flipchart A1.
Instrucțiuni:
1) Participanții vor alege câte un număr de la 1 la 4. Ei trebu ie să realizeze următoarele
sarcini:
• • Persoanele cu numerele 1 și 2 – să descrie, fiecare individual, două persoane: una
cu care le place să se întrețină în timpul liber și una cu care nu le place.
• • Toate persoanele care au numerele 3 și 4 – să descrie, fiecare individual, doi profe-
sori: unul cu care au o relație bună și altul cu care au o rela ție proastă.
Fiecare participant va trebui să scrie separat o mică descriere a persoanei pe care a ales-o.
2) Apoi participanții se vor separa în grupuri, conform numerel or: numărul 1 – un grup,
numărul 2 – alt grup și așa mai departe. Fiecare, în cadrul gru pului său, va citi ce a scris,
apoi va încerca, aplicând limbajul de observare, să povestească exact cum se comportă
prietenul, profesorul, cum reacționează, enumerând comportament e concrete care de-
termină o anumită etichetare. Participanții discută în cadrul g rupurilor mici.
3) Rugați fiecare grup să scrie pe flipchart comentarii și să e laboreze un „dicționar”, care
poate să-i ajute în relație cu orice persoană, fără a-i aduce p rejudicii.
4) Întrebați dacă procesul de explicare a limbajului de observa re a fost dificil.
Debrifare și evaluare:
Inițiați o discuție despre oportunitățile pe care le oferă limb ajul de observare pentru a
gândi acțiuni și strategii concrete în relație cu alții. Etiche tele, la fel ca și stereotipurile,
sunt categorii generale care nu spun nimic despre comportamentu l individual, nu pun
la dispoziție oportunități pentru interv enții. Ele doar creează impresii că nimic nu poate
fi schimbat. Subliniați faptul, că limbajul de observare a real ității obiective contribuie la
depășirea diferențelor culturale și la stabilirea legăturilor î ntre persoane ce reprezintă
diferite culturi.
Exerciții practi ce6

102CNTMEROINE ȘI EROI
Teme: Egalitate de gen, discriminare, stereotipuri, xenofobie, cetățe nie
Număr de
participan ți:Maxim 30
Durata: 60 minute
Obiective: –Analiza importanței eroilor de ambele genuri în calitate de exe mple pentru
a fi urmate.
–Înțelegerea mecanismului de înrădăcinare a stereotipurilor în i storie,
cultură și viața cotidiană.
Materiale: –Hârtie A4
–Câte un pix (creion) de două culori pentru fiecare participant
–Flipchart
–Markere.
Instrucțiuni:
1) Fiecare participant, timp de 5 minute, își va aminti eroi și eroine naționale (din istorie
și contemporani) pe care îi venerează, care sunt un model demn de urmat.
2) Fiecare participant va scrie într-o coloană (cu o culoare) n umele a 3-4 eroine, cu o
scurtă descriere a ceea ce au făcut ele pentru țara lor. Sub nu me vor fi scrise cuvinte che-
ie, care caracterizează calitățile personale ale eroinei.
3) În a doua coloană (cu altă culoare) se vor scrie nume a 3- 4 eroi și calitățile lor.
4) Ulterior se vor forma grupuri a câte 5-7 persoane și vor dis cuta ce eroi au ales fiecare
și de ce. Grupurile, de comun acord, vor elabora o listă comună cu 4 eroi și eroine, cei mai
destoinici.
5) Apoi, fiecare grup va dicta lista sa și formatorul va scrie pe flipchart toate cuvintele
cheie.
6) Discutați listele cu calitățile identificate, referiți-vă la stereotipuri. Apoi faceți totalu-
rile.
Recomandări pentru formator:
Exemplu:
Eroine Eroi
Scriitoarea Lida Istrati, deputată în Parla-
ment, a promovat conceptul egalității de gen și emanciparea femeilor. Poetul Dumitru Matcovschi glorifică liberta-
tea și cântă femeia.
Puternică
InfluentăConsecventăLuptătoarePuternic
TalentatCurajosPerseverent
Exerciții practi ce6

103REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDebrifare și evaluare:
• • Ce fel de persoane sunt acești eroi? (Bărbați, femei, regi).
• • Ce au făcut? (au luptat, au scris, au promovat, au creat). Cum ați aflat despre ei?
• • Prin ce se aseamănă și prin ce se disting listele de caracteris tici?
• • Ce valori promovează persoanele respective? Valorile sunt comun e? Se deosebesc?
• • Ce înțelegem prin cuvântul „stereotip”? Stereotipurile corespun d realității? Întot-
deauna stereotipurile sunt negative?
• • Există stereotipuri în societatea /localitatea voastră legate d e bărbații și femeile
tipice?
• • Lista calităților personale, întocmită pe parcursul exercițiulu i, include însușiri per-
cepute de unii ca și particularități naționale?
• • În ce mod stereotipurile de gen lipsesc femeile de drepturi și șanse?
• • Cât de des stereotipurile devin obstacole atât pentru femei, câ t și pentru bărbați,
limitându-le posibilitățile de alegere și de acțiune? Cu ce obs tacole de gen v-ați
confruntat personal? Unde – acasă, la școală, la serviciu?
• • Ce puteți întreprinde personal pentru eliminarea acestor barier e?
• • Cum înțelegeți masculinitatea și feminitatea? Eroine și eroi
Exerciții practi ce6

104CNTMCONCURS DE DESENE
Teme: Egalitate de gen, stereotipuri, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 40 minute
Obiective: –Conștientizarea gândirii stereotipe.
–Consolidarea solidarității și a respectului pentru diversitate.
Materiale: –Flipchart / Hârtie flipchart A1
–Markere.
Instrucțiuni:
1. Împărțiți participanții în 2 grupuri și explicați sarcina pe care trebuie s-o realizeze:
Desenați pe flipchart, cât de repede posibil, o femeie (grupul 1) și un bărbat (grupul 2). La
realizarea desenului particip ă în mod obligatoriu to ți membrii grupului. Fiecare adaug ă,
pe rând, numai un singur detaliu.
Debrifare și evaluare:
1) Organizați prezentările și discuțiile în baza rezultatelor o bținute de grupuri.
2) Întrebări posibile pentru discuție:
• • V-a fost ușor să îndepliniți această sarcină?
• • Ce chipuri de femei și bărbați ați obținut?
• • Ce caracteristici atestăm numai la femeie și care – numai la bă rbat? Prin ce se ex-
plică aceasta?
• • Care detalii au apărut printre primele atunci, când ați început să desenați femeia și
bărbatul, și care la sfârșit. Cum credeți, de ce?
• • Analizați chipurile de femeie și bărbat. Există în viața reală bărbați și femei care
diferă de cei ce apar în desene?
Exerciții practi ce6

105REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALECADOURILE
Teme: Egalitate de gen, nevoi de gen, discriminare
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 40 minute
Obiective: –Stimularea capacității de a colabora.
–Consolidarea solidarității și a respectului pentru diversitate.
–Considerarea nevoilor de gen.
Materiale: –Flipchart / Hârtie flipchart A1
–Markere.
Instrucțiuni:
1) Împărțiți participanții în trei grupuri: 1 – „bărbați”; 2 – „femei” ; 3 – „autoritățile/orga-
nele puterii” .
2) Descrieți situația de rol și explicați sarcina. Sarcină:
Cele 3 grupuri sunt celebrate pentru realizările obținute. Fiec are grup pregătește cadouri
pentru celelalte două grupuri. Nu există limită în ceea ce priv ește alegerea cadourilor. Se
poate dărui orice: calități abstracte, minuni unicate, obiecte materiale.
Conform condițiilor exercițiului, omagiații au posibilitatea să accepte sau să respingă da-
rul, dacă așa decid. Totodată, se recomandă de dăruit ceea ce, în viziunea voastră, ar fi cel
mai important și mai util cadou pentru grupul respectiv.
Așadar, pe parcursul a 5 minute, trebuie să hotărâți ce cadouri veți oferi celorlalte două
grupuri.
3) După ce cadourile au fost „alese” , participanții trec la procedura de înmânare a acesto-
ra. Rezultatele se scriu pe un poster, conform tabelului de mai jos:
Femei B ărbați Autorit ățile/organele puterii
Femei 
Bărbați 
Autoritățile/
organele puterii
Notă: pe orizontală notăm cine și ce a dăruit, iar pe verticală – cui i-a fost dăruit.
„” – darul a fost acceptat, „ –” – darul a fost respins.
Debrifare și evaluare:
Organizați o discuție în plen despre procesul și rezultatele jo cului .
• • Fiecare grup este întrebat ce dar i s-a oferit. A fost acceptat darul sau respins? De
ce? Cum ați decis? Cine a propus?
• • Grupul care a făcut darul: cum ați luat decizia ce să dăruiți? De ce anume acest dar?
Atunci când a trebuit să alegeți, v-ați gândit doar la preferin țele și posibilitățile dvs.
sau ați încercat cumva să aflați de ce ar avea mai mare nevoie grupul corespunzător?
Exerciții practi ce6

106CNTM• • Diferă darurile oferite bărbaților de cele oferite femeilor?
• • În ce constă deosebirea și asemănarea dintre daruri? Pentru ce avem nevoie de
ele? Cum ar putea fi utilizate?
• • Cum am putea explica aceste deosebiri?
• • Pe cât de tipice sunt darurile oferite? Există daruri care se p retează a fi numai pen-
tru bărbați sau femei?
Concluzii posibile:
• • Selectarea darurilor a demonstrat persistența stereotipurilor î n soluționarea pro-
blemelor și nevoilor de gen și ne-a permis, în rezultatul dezba terii, să conștienti-
zăm pe cât de înr ădăcinate sunt acestea în mentalitatea noastr ă.
• • Toate darurile sunt simbolice, deoarece ele semnifică, în primu l rând, gesturi de
atenție.
• • Darurile pentru bărbați și autorități sunt asemănătoare, fapt c e demonstrează o
dată în plus persistența percepției/ ideii că „puterea este apanajul b ărbaților” .
• • Darurile oferite sunt tipice, pentru că s-a reieșit în alegerea făcută din percepțiile
noastre obișnuite.
• • Darurile pentru femei sunt legate prioritar de rolul ei în fami lie.
• • Darurile pentru bărbați, dimpotrivă, au o utilitate strategică și conferă acestora un
statut de prioritate. Cadourile
Exerciții practi ce6

107REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALESUSTRAGEREA BATISTEI
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, cultură
Număr de
participan ți:12-20 de persoane
Durata: 30 minute
Obiective: –Conștientizarea faptului că fiecare este deținătorul unui extra ordinar
potențial intelectual și creativ.
–Consolidarea încrederii în propriile forțe.
Materiale: Batiste (de hârtie).
Instrucțiuni:
1) Dați fiecărui participant câte o batistă.
2) Spuneți-le să pună batista în buzunar în așa mod, ca un colț să atârne afară și să fie
posibil ușor de sustras din buzunar.
3) Dați grupului doar următoarea instrucțiune: „Această batistă este tot ce ave ți nevoie în
viață pentru a fi fericit și mulțumit. Dac ă vă este luată batista, muri ți pe loc și ieșiți din joc” .
4) Fără a da alte explicații, porniți jocul: „Pregătiți-vă, începeți!”.
Recomandări pentru formator:
• • Majoritatea participanților aleargă unii după alții prin sală, încercând să sustragă
batistele altor participanți.
• • Atunci când numai o persoană rămâne „în viață”, opriți jocul.
• • Întrebați participanții ce s-a întâmplat, repetați regulile și începeți o nouă rundă.
• • Repetați jocul de câteva ori, până cineva va realiza că nu treb uie să sustragă batis-
tele altora, pentru că nu are nevoie de acestea. Batista lor re prezintă tot de ce au
ei nevoie.
Notă: Se poate întâmpla ca participanții să creeze alianțe pentru a se proteja.
Debrifare și evaluare:
Când jocul se termină, rugați participanții să se așeze în cerc . Organizați discuția în grup,
adresând următoarele întrebări:
• • Ce s-a întâmplat?
• • De ce ai procedat în acest fel, dacă ai batista ta?
• • Se întâmplă ceva asemănător în viață?
• • Ce ne face să fim împliniți și de ce să luăm mai mult decât ave m noi nevoie?
• • Este oare acest comportament caracteristic pentru cultura în ca re noi trăim?
Exerciții practi ce6

108CNTMZIUA ȘI NOAPTEA
Teme: Stereotipuri, luarea deciziilor, privilegii și oportunități
Număr de
participan ți:12-30 persoane
Durata: 10 minute
Obiective: –Conștientizarea propriului mod de acțiune și de luare a decizii lor.
–Stimularea capacității de a extinde propria grijă asupra altor persoane.
Instrucțiuni:
1) Participanții formează un cerc, stând în picioare.
2) Formatorul explică:La comanda „Ziua” toți participanții se vor deplasa liber prin sală cu ochii des chiși, fă-
când diverse mișcări – cine ce dorește. La comanda „Noaptea” , participanții închid ochii,
rămân nemișcați în poziția în care se aflau în momentul rostiri i cuvântului. Formatorul va
atinge cu mâna pe careva dintre participanți (3-5 persoane), ca re își vor recăpăta unele
„drepturi” . Participanții vor fi atinși în 3 moduri:
• • o dată atins – deschide ochii;
• • de două ori atins – revine la poziția comodă;
• • atins de trei ori – revine la poziția comodă și face ce dorește .
3) Formatorul va urmări acțiunile jucătorului care a fost atins de 3 ori și care are dreptul
să facă orice. Ideal, ar trebui ca jucătorii respectivi să le v ină în ajutor colegilor de echipă
și să-i „învie” .
Debrifare și evaluare:
• • Cum vă simțiți acum? De ce? (liber, prețuiești libertatea, nu e ști singur, cineva te
ajută etc.).
• • Cum v-ați simțit în poziția incomodă, când erați nemișcat?
• • Ce vă doreați cel mai mult atunci?
• • Se întâmplă în realitate, când îți dorești foarte mult ca cinev a să te ajute?
• • Cine a ajutat un coleg să redevină liber în acțiuni? De ce ai f ăcut-o? Cum te simți?
• • Dacă membrii unei echipe se ajută reciproc, ce ați putea spune despre o asemenea
echipă?
• • De ce la noi în grup/echipă s-a creat situația dată? (lipsa/pre zența unui lider, a
spiritului de echipă; e greu să trecem de la cuvânt la acțiune etc.)
• • Ce lecții ar trebui să luăm din acest exercițiu?
Exerciții practi ce6

109REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEVIZITAREA MAGAZINELOR, A BIBLIOTECILOR
Teme: Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Număr de
participan ți:Oricare
Durata: Fără limită
Obiective: Recunoașterea stratificării vizibile și ascunse din cadrul soci etății.
Descrierea activităților:
BIBLIOTECA
1) Sarcina participanților este de a vizita două biblioteci: șc olară și publică.
2) Fiecare participant va întocmi un plan al propriei cercetări (puteți sugera, că ar putea
examina fondul de carte al bibliotecii: există cărți despre dif erite culturi; opere în limba
minorităților etc.).
3) Fiecare participant va prezenta planul său de cercetare.4) Propuneți-le participanților să se împartă în grupuri a câte 3-5 persoane, în funcție de
interese.
5) Fiecare grup stabilește modul în care va acționa pentru a ob ține informațiile de care
au nevoie.
6) Propuneți-le să elaboreze o listă de întrebări pentru biblio tecar sau pentru cititorii
întâlniți în bibliotecă.
7) Propuneți grupurilor să stabilească modul de prezentare a re zultatelor cercetării.
8) Fiecare grup va avea la dispoziție câteva zile pentru a real iza sarcina.
9) La următoarea întâlnire, fiecare grup va prezenta rezultatel e.
10) Motivați participanții să se gândească la moduri, în care r ezultatele studiului efectuat
ar putea fi prezentate persoanelor responsabile de completarea fondului de carte al bi-
bliotecilor, altor persoane indicate.
11) Întocmiți un plan de acțiune împreună cu aceste persoane.
MAGAZINUL DE JUC ĂRII
Întrebări pentru investiga ție:
• • Ce tip de jucării se vând? Care sunt jucăriile pentru băieți și care pentru fete? Ce
reprezintă ele? Există jucării „universale” ? Poți procura păpuși de culoare sau care
reprezintă alte culturi? Cum sunt ambalate păpușile: culoarea, materialul, forma?
• • Ce jucării – arme sunt propuse cumpărătorilor? Cui sunt destina te? Poți găsi ceva și
pentru grupurile marginalizate? Descrieți modul în care sunt am balate.
• • Analizați jucăriile din alte categorii (unelte, aparate casnice , animale). Cui sunt
destinate: băieților, fetelor? Se ține cont de grupurile margin alizate? Descrieți am-
balajul.
• • Ce trăsături personale sunt promova te prin păpuși? Dar prin pis toale și puști, prin
alte jucării? Prin ambalaj?
• • Ce roluri sociale promovează păpușile examinate? Ce mesaj trans mit băieților și
fetelor?
Exerciții practi ce6

110CNTMMAGAZINUL DE MUZIC Ă
Examinați 10-15 coperte de CD-uri sau casete. Ce personaje sunt înfățișate? Cum sunt
portretizați bărbații și femeile? Dar membrii grupurilor minori tare? Ce tip de muzică
interpretează: bărbații? femeile? membrii grupurilor minoritare ?
În toate tipurile de magazine:
• • Observați cine lucrează la casă? Numărați bărbații, femeile și membrii grupurilor
minoritare.
• • Directorul magazinului este: bărbat? femeie? Persoană de altă c uloare?
MAGAZINE PENTRU JOCURI VIDEO ȘI COMPUTERE
• • Cine sunt personajele principale, bărbați sau femei? Ce rasă, e tnie?
• • Cum se împart rolurile?
• • Care sunt rolurile stereotip ce pot fi determinate?
• • Cine constituie marea majoritate a clienților?
Jucați un joc video… Observa ți:
• • Ce fel de joc este?
• • Descrieți bărbații din acest joc.
• • Descrieți femeile din acest joc.
• • Descrieți membrii minorității din acest joc.
• • Care este subiectul jocului?
• • Care este scopul jocului?
• • Există violență în acest joc? Descrieți.
LIBRĂRIE
• • Analizați felicitările pentru băieți și pentru fete. Examinați desenele, culorile…
• • Ce genuri sunt portretizate pe felicitări, în ce mod?
• • Ce puteți spune despre ambalaj? Exprimă vreo diferență între se xe? În ce mod?
• • Găsiți diferențe între felicitările destinate bărbaților și fem eilor. Descrieți aceste
diferențe.
• • Există felicitări pentru minorități (în altă limbă)? Arată ele ceva din viața minori-
tăților?
Debrifare și evaluare:
Moderați discuția în grup, invitând participanții să reflecteze asupra următoarelor întrebări:
• • Care sunt magazinele influențate cel mai mult de gen?
• • În ce fel experiența dvs. legată de centrele comerciale sprijin ă afirmația că rolurile
fiecărui gen sunt adoptate, în mare măsură, prin procesul de so cializare?
• • Ce tip de mesaje transmite publicitatea?
• • Există diferențe, în funcție de sex sau de etnie, vizibile în c entrul comercial? Explicați.
• • Încercați să găsiți exemple care promovează egalitatea dintre s exe și etnii etc.Vizitarea magazinelor,
a bibliotecilor
Exerciții practi ce6

111REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEAVANTAJELE/ PRIVILEGIILE CERCETĂRII
Teme: Cultură, stereotipuri, prejudecăți, discriminare, oprimare, maj oritate și
minoritate
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 de minute
Obiective: –Determinarea avantajelor pe care le obții pentru că faci parte din cultura
dominantă.
–Cunoașterea problemelor cu care se confruntă membrii grupurilor
dezavantajate, doar din cauza mediului din care provin.
Pregătire: Familiarizare cu exemplele propuse.
Instrucțiuni și debrifare:
1) Începeți activitatea, subliniind faptul că membrii culturii dominante nu doresc să se
considere parte a grupului oprimat, ei profitând de o poziție m ult mai bună și cu mai
multe avantaje. Ei sunt siguri că modelul de viață pe care-l re spectă este singurul bun și,
în consecință, se străduiesc să-i „modi fice“ pe „ceilalți“, (membrii grupurilor minoritare),
prin „sprijinirea” lor în procesul de a se integra cât mai mult în grupul dominan t.
2) Menționați că această activitate are scopul de a ajuta să în țelegem efectele obișnuite
ale avantajelor pe care le are un grup majoritar și care, deseo ri, nu sunt conștientizate
(avantaje bazate pe rasă, etnie, clasă și confesiune; orientare a sexuală, sex, capacități și
sănătate fizică, naționalitate, înfățișare etc.).
3) Exemple care vor ajuta participanții să înțeleagă mai bine p roblema:
• • Avantaje ce țin de cet ățenie: vorbesc limba maternă și mă aștept ca toată lumea
să vorbească această limbă în prezența mea.
• • Avantaje ce țin de a fi b ărbat: pot să am un comportament imoral, fără să am
teamă că voi fi blamat.
• • Avantaje ce țin de naționalitate: pot folosi simbolurile naționale sau, dacă vreau,
să nu-mi divulg naționalitatea.
• • Avantaje ce țin de a fi caucazian: pot fi înconjurat de membrii neamului meu ori
de câte ori doresc acest lucru.
• • Avantaje ce țin de clasa social ă: pot intra în orice magazin, fără să fiu tratat cu
suspiciune.
• • Avantaje ce țin de heterosexualitate: pot să merg oriunde vreau cu persoana
iubită, fără teamă că cineva mă va ataca sau insulta.
4) Rugați participanții să întocmească o listă a avantajelor pe care le au în viață, ceva ce
nu au moștenit și care cred că le aparține pur și simplu. Sarci na lor este să noteze eveni-
mente și situații, în care li s-au întâmplat lucruri bune, doar pentru faptul că aparțin rasei
albe, că fac parte din cultura dominantă, că sunt heterosexuali , bărbați, ortodocși etc.
5) Solicitați participanților să noteze cinci afirmații/avantaj e, care provin din experiența
lor imediată.
6) Întrebați-i dacă sunt de părere că avantajele (proprii sau a le altora) le-au influențat viața?
7) Întrebați-i care sunt, după părerea lor, consecințele avanta jelor sistematice ce provin
din rasă/etnie/minoritate națională? Dar cele asociate cu faptu l de a fi homosexual? Fe-
meie? Sărac?
Exerciții practi ce6

112CNTMMEDIA
Teme: Cultură, egalitate de gen, stereotipuri, prejudecăți, discrimin are
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 180 minute
Obiective: –Determinarea avantajelor pe care le obții pentru că faci parte din cultura
dominantă.
–Cunoașterea problemelor cu care se confruntă membrii grupurilor
dezavantajate, doar din cauza mediului din care provin.
Materiale Lista cu întrebări pentru fiece grup.
Pregătire Familiarizarea cu listele de întrebări propuse. Poate servi ca sarcină pentru
acasă.
Instrucțiuni și debrifare:
1) Împărțiți participanții în 4 grupuri mici.
2) Fiecare grup urmează să observe în ce manieră sunt prezentat e diferite clase, rase și
genuri în programe TV.
3) Două grupuri vor urmări timp de două ore două posturi TV dif erite cu videoclipuri
muzicale (unul internațional și unul local). Alte două grupuri vor urmări timp de două
ore două posturi TV diferite (câte o emisiune foarte cunoscută de la un post străin și de
la unul local).
4) Lista cu întrebări relevante pentru persoanele care analizea ză emisiunile muzicale
(axată pe descrierea relațiilor dintre bărbați și femei):
• • postul, ora, data și denumirea programului urmărit;
• • sexul, rasa/etnia, vârsta etc. personajului principal;
• • maniera în care sunt reprezentate femeile;
• • maniera în care sunt prezentați bărbații;
• • mesajele transmise prin aceste videoclipuri tinerilor și adulți lor;
• • efectul programului televizat asupra procesului de socializare;
• • ce avantaje derivate din rolurile de gen ar putea fi recunoscut e?
• • videoclipurile vizionate pun la îndoială valorile culturii domi nante sau le sprijină?
în ce mod este promovat acest obiectiv?
• • ați întâlnit videoclipuri ce promovează egalitatea de gen, resp ectul reciproc, armo-
nia și relațiile de parteneriat autentic?
5) Grupurile care urmăresc emisiunile TV, la fel, dispun de o l istă cu întrebări, care vizea-
ză descrierea relațiilor dintre bărbați și femei:
• • postul, ora, data și titlul programului urmărit;
• • sexul, rasa/etnia, vârsta etc. personajului principal;
• • personajele masculine și feminine din emisiune sunt conforme cu stereotipurile
de gen;
• • personajele sunt prezentate conform valorilor culturii dominant e;
Exerciții practi ce6

113REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE• • în emisiune sunt și reprezentanți ai grupurilor marginalizate, membri ai altor
culturi;
• • cum sunt prezentați ultimii, comparativ cu personajele care rep rezintă cultura do-
minantă?
• • ce tipuri de mesaje sunt transmise, prin intermediul acestor em isiuni, tinerilor
care nu fac parte din cultura dominantă?
• • ce tipuri de mesaje sunt transmise tinerilor/tinerelor, în gene ral?
• • cum influențează mesajele transmise procesul de socializare?
• • aceste tipuri de emisiuni contestă valorile culturii dominante sau le sprijină; cum
se demonstrează acest lucru?
6) După ce au urmărit programele selectate și au răspuns la înt rebări, participanții vor
scrie, în grup, rapoarte, prezentând concluziile, sugestiile.
7) În cadrul următoarei întâlniri, fiecare grup va prezenta rez ultatele cercetării.
8) Discuția în grupul mare se va axa pe posibilitatea utilizări i informațiilor obținute pen-
tru a explica fenomenele întâlnite. Media
Exerciții practi ce6

114CNTMDRUMUL CĂTRE TĂRÂMUL EGALITĂȚII
Teme: Egalitate de gen, discriminare, xenofobie, educație
Număr de
participan ți:12-20 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Înțelegerea idealurilor de egalitate și echilibru între femei ș i bărbați.
–Promovarea egalității și echității.
Materiale: –Hârtie A4 și pixuri
–Flipchart / Hârtie flipchart A1
–Carioci de diferite culori
–O hartă, care arată caracteristicile fizice, de exemplu, munții , văile, râurile,
pădurile, satele, podurile etc.
Pregătire: Familiarizarea cu harta și cu simbolurile utilizate.
Instrucțiuni:
1) Explicați participanților, că în cadrul acestei activității vor desena o hartă pentru a că-
lători spre Tărâmul egalit ății – țară imaginară unde este instaurată o autentică egalitate
între genuri.
2) Recapitulați elementele unei hărți. Atrageți atenția asupra modului în care sunt de-
senate contururile, umbrele pentru munți și râuri, simbolurile folosite pentru păduri,
terenuri mlăștinoase, construcții etc.
3) Repartizați participanții în grupuri a câte 3-5 persoane. Di stribuiți foi A4 și pixuri.
Oferiți-le 15 minute pentru a organiza 3 scurte furtuni de idei cu privire la:
A. cum își imaginează că ar putea arăta drumul egalității;B. ce obstacole ar putea întâlni în drum spre Tărâmul egalități i;
C. cum ar putea depăși aceste obstacole.
4) Fiecare grup trebuie să deseneze pe o coală mare de hârtie p ropria hartă pe care să fie
prezentate peisaje din prezent și viitor și un drum care le tra versează. Trebuie să creeze
propriile simboluri pentru caracteristicile geografice, obstaco lele pe care le întâlnesc în
drum.
5) Acordați 40 de minute pentru a desena hărțile. Subliniați că este necesar să alcătuiască
o legendă pentru simbolurile folosite.
6) În grupul mare participanții vor prezenta hărțile și legende le.
Debrifare și evaluare:
• • Începeți cu o discuție despre faptul cum au lucrat împreună în fiecare grup, cum au
fost luate deciziile referitoare la conținutul hărții și cum au desenat harta.
• • Discutați despre cum ar arăta în realitate țara Tărâmul egalit ății și care sunt obsta-
colele în calea construirii ei.
• • Care dintre cele 3 întrebări (A, B, C) a fost cea mai ușoară de discutat în cadrul fur-
tunii ideilor? Care a fost cea mai dificilă și de ce?
• • Care sunt principalele caracteristici ale țării egalității?
Exerciții practi ce6

115REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE• • Ce trebuie de schimbat pentru a reuși să construim o societate în care să
domine egalitatea și parteneriatul autentic între genuri?
• • Sunt justificate politicile de discriminare pozitivă, ca măsuri pe termen scurt, care
să stimuleze egalitatea între femei și bărbați?
• • Dacă ar trebui să așezați țara noastră într-un clasament în fun cție de egalitatea
șanselor pentru femei și bărbați, unde ați plasa-o pe o scară d e la 1 la 10? 1 repre-
zintă lipsa de egalitate, iar 10 – o situație aproape de ideal.
• • Ce alte categorii de persoane sunt discriminate în țara noastră ? Cum se manifestă
această discriminare? Ce drepturi ale omului sunt încălcate?
• • Cum pot fi împuternicite categoriile dezavantajate?
• • Ce rol joacă educația în împuternicire?
Recomandări pentru formator:
• • Dacă participanții întâmpină dificultăți, puteți să-i ajutați, sugerându-le să-și ima-
gineze calea parcursă de o femeie pe tărâmul educației, pentru a traversa un râu de
prejudecăți împotriva faptului că vrea să devină avocat.
• • Un alt exemplu ar putea fi povestea unui bărbat care lucrează î n calitate de educa-
tor la grădiniță și este satisfăcut și împlinit. Care este atit udinea societății?
• • În loc de a desena harta, grupurile pot construi machete de pei saj folosind diverse
materiale. În acest caz e nevoie de pregătit mai multe cutii mi ci, vase, tuburi, hârtie,
pietricele, nuci, bucăți de sfoară și stofă, clame, lipici, car ton pentru baza machetei
etc.
• • Metoda desenării unei hărți din prezent în viitor poate fi adap tată și altor subiecte,
când doriți ca participanții să gândească liber, folosindu-și i maginația pentru a găsi
soluții la diverse probleme. Drumul către Tărâmul egalității
Exerciții practi ce6

116CNTMINGINERII ȘI DERDIENII
Tema: Comunicare interculturală, comunicare verbală, nonverbală și pa raverbală,
lucru în echipă
Număr de
participan ți:Minimum 12 persoane, maximum 30
Durata: 90 – 120 minute
Obiective: –Diferențierea dintre observare (date) și interpretare.
–Perceperea diferențelor culturale dintre diferite culturi.
–Înțelegerea modului de abordare și comunicare cu exponenții alt or culturi.
–Înțelegerea comportamentului cultural străin prin analizarea ef ectelor/
rezultatelor interacțiunii dintre diferite culturi.
Materiale: –Hârtie groasă (carton)
–Clei
–Foarfece
–Rigle
–Creioane
–Hârtie flipchart A1
–Bandă adezivă
–Fișe: „Instrucțiuni pentru Derdieni” ; „Instrucțiuni pentru Ingineri”
–Două scaune
–Două săli.
Pregătire: Amenajarea spațiilor separate pentru două echipe, astfel încât membrii
acestora să nu se poată auzi sau vedea.
Instrucțiuni:
1) În dependență de mărimea grupului, 4-8 persoane joacă rolul echipei de Ingineri, care
trebuie să îi învețe pe Derdieni cum să construiască un pod. Of eriți-le fișa „Instrucțiuni
pentru Ingineri” și conduceți-i într-o sală separată.
2) Selectați câteva persoane (2-3-4, în dependență de mărimea g rupului), care vor fi ob-
servatori. Aceștia urmăresc atent ce se întâmplă în sală și fac notițe. La începutul exerci-
țiului observatorii vor fi în sala cu Inginerii. Observatorii v or primi formulare de obser-
vare, dar nu vor cunoaște conținutul fișelor cu instrucțiuni.
3) Restul grupului vor fi Derdieni. Oferiți-le instrucțiunile p entru Derdieni.
4) Oferiți grupurilor timp pentru a analiza instrucțiunile și a purcede la realizarea sarci-
nii.
5) După 20 de minute, echipa Inginerilor este rugată să deleghe ze 2 membri care vor
merge în sala vecină pentru a stabili primele contacte cu Derdi enii. „Solii” sunt urmați de
observatori, care iau notițe.
6) Atenționați participanții că e necesar să joace rolurile con form instrucțiunilor.
7) Apoi Inginerii revin în grupul lor și relatează ce au observ at, cu ce s-au confruntat și
ajustează strategia de comportament conform experienței obținut e.
8) Oferiți grupurilor încă câte 10 minute pentru a definitiva s arcina. Apoi rugați Inginerii
să vină la Derdieni și să înceapă interacțiunea. Menționați că fiecare echipă trebuie să
urmeze strict sarcinile din Fișa de instrucțiuni.
Exerciții practi ce6

117REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE9) După 25 de minute, indiferent dacă sarcinile au fost realiza te sau nu, exercițiul
trebuie oprit.
10) Rugați grupurile de Derdieni și Ingineri să răspundă în scr is la următoarele întrebări:
• • Care sunt caracteristicile celuilalt grup?
• • Care sunt caracteristicile grupului din care fac parte?
• • Ce a contribuit la realizarea sarcinii?
• • Care au fost barierele/obstacolele în realizarea sarcinii?
11) Rugați observatorii să noteze observațiile lor pe flipchart .
Debrifare și evaluare:
1) Când exercițiul s-a terminat, fiecare grup prezintă răspunsu l la întrebări.
2) Apoi își expun punctul de vedere observatorii.3) Participanții sunt invitați să comenteze:
• • Cum v-ați simțit în timpul exercițiului?
• • Explicați cum ați ajuns la concluziile expuse despre alții?
• • Pe ce se bazează deducțiile voastre?
• • Cum au fost distribuite rolurile? V-ați simțit bine în rolul pe care l-ați avut?
• • Ce influență a avut propria cultură asupra rolului jucat?
• • A coincis percepția grupurilor despre sine cu cea a celuilalt g rup.
Recomandări pentru formator:
Explicați participanților că noi deseori avem tendința de a gen eraliza, fără a avea infor-
mație deplină. Interpretăm lucrurile imediat, fără a cunoaște d iferențele în comporta-
mentul cultural. Inginerii și derdienii
Exerciții practi ce6

118CNTM FIȘA „INSTRUCȚIUNI PENTRU DERDIENI”
Situația:
Dvs. locuiți în țara Derdia, într-un sat separat de oraș de o p răpastie adâncă. Pentru a ajun-
ge la piața din oraș, trebuie să mergeți pe jos două zile. Dacă ar exista un pod deasupra
prăpăstiei, ați putea ajunge la piață în doar 5 ore. Guvernul d in Derdia a încheiat un con-
tract cu o companie străină, care va veni în sat să vă învețe c um să construiți un pod. După
construirea primului pod, împreună cu experții străini, dvs. ve ți fi în stare să faceți de sine
stătător poduri în întreaga țară.
Podul va fi construit din hârtie, folosind creioane, rigle, foa rfece și clei. Dvs. cunoașteți ma-
terialul de construcție și instrumentele, dar nu dețineți tehni cile de construcție a unui pod.
Comportamentul social:Derdienii se pipăie/se ating unii pe alții, când se întâlnesc. Comunicarea lor nu reușește,
dacă nu se ating. Ești considerat nepoliticos, dacă nu atingi p ersoana atunci când îi vorbești.
Doar după ce atingeți măcar un membru al grupei, vă puteți incl ude în discuție. De aseme-
nea, este foarte important să vă salutați unii pe alții chiar ș i atunci când treceți pe alături și
nu vă opriți să stați de vorbă.
Salutul:Salutul tradițional este sărutul pe umăr. Persoana care salută primul, sărută interlocuto-
rul pe umărul drept. Persoana salutată răspunde prin sărut pe u mărul stâng. Orice alt fel
de sărut este inadmisibil! În Derdia, salutul prin strânsul mâi nii este considerat insultă-
tor! Derdianul/a care nu a fost salutat/ă sau atins/ă în timpul conversației, se consideră
insultat/ă și începe să strige/țipe.
Da/Nu:Derdienii nu folosesc cuvântul „nu” . Ei permanent spun cuvântul „da”. Dacă spun „da” ,
având în vedere „nu” , ei pun mâna la inimă și apleacă capul (este necesar să practi cați bine
aceasta).
Comportamentul în timpul lucrului:În timp ce muncesc, Derdienii, de asemenea, se ating destul de mult. Instrumentele de lucru
au o conotație bazată pe gen: foarfecele sunt de sex masculin, creionul și rigla – de sex fe-
minin. Cleiul este de gen neutru. Bărbații niciodată nu se atin g de creion și riglă, iar femeile
de foarfece (Credem că aceasta ține de tradiție sau religie).
Relațiile cu str ăinii:
Derdienilor le plac străinii. Dar în același timp, ei sunt foar te mândri de sine și de cultura
lor. Ei recunosc, că de unii singuri niciodată nu vor reuși să construiască un pod. Pe de altă
parte, ei nu consideră cultura și educația străinilor ca fiind superioară. Construirea podu-
rilor este singurul lucru pe care nu-l cunosc. Derdienii așteap tă ca străinii să se adapteze
la cultura lor. Deoarece comportamentul lor este atât de firesc pentru ei, Derdienii nu-l pot
explica oaspeților (acest punct este FOARTE important). Un bărb at Derdian niciodată nu va
intra în contact cu un alt bărbat, până ce nu va fi prezentat d e către o femeie. Nu contează
dacă femeia este Derdiană sau nu.Inginerii și derdienii
Exerciții practi ce6

119REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „INSTRUCȚIUNI PENTRU INGINERI”
Situația:
Dumneavoastră reprezentați un grup de Ingineri dintr-o companie internațională de con-
strucție. Compania dvs. a semnat un contract foarte important c u guvernul din Derdia și
și-a asumat responsabilitatea să-i învețe pe Derdieni cum să co nstruiască un pod. Conform
contractului, este foarte important să respectați termenii stab iliți. În alt caz, contractul va fi
reziliat și dvs. veți pierde locul de muncă. Guvernul din Derdi a este foarte interesat în acest
proiect, finanțat de Uniunea Europeană. Derdia este o țară munt oasă, cu multe văi și pră-
păstii, dar nu are poduri. Derdienii se confruntă cu mari probl eme: pentru a merge la piața
din oraș – ei au nevoie de câteva zile. Construcția podului ar rezolva problema și ar reduce
timpul până la doar 5 ore. Deoarece Derdia are nevoie de o rețe a întreagă de poduri, Dvs. va
trebui să instruiți Derdienii cum să construiască poduri singur i.
Desfășurarea exerci țiului:
În primul rând, citiți foarte atent aceste instrucțiuni și luaț i o decizie comună referitor la
modul în care veți construi podul. Peste 20 de minute veți dele ga 2 membri din echipa dvs.,
care vor merge pentru 5 minute să stabilească contact cu locuit orii din Derdia, locul unde
veți construi podul – veți verifica condițiile naturale și mate riale, veți discuta cu Derdienii
etc. La întoarcerea „solilor” , veți dispune de 10 minute pentru a analiza raportul lor și a
finaliza pregătirile. Apoi întreaga echipă de Ingineri va merge în Derdia pentru a învăța
locuitorii de aici să construiască podul.
Podul:
Veți construi o machetă de pod din hârtie. Podul va uni două sc aune plasate la o distanță de
aproximativ 60 cm unul de altul. Podul trebuie să fie stabil. P odul gata construit trebuie să
suporte greutatea instrumentelor folosite în construcție (foarf ece, clei, creioane etc.). Păr-
țile componente ale podului pot fi tăiate și asamblate doar în Derdia. Numai în acest mod
Derdienii vor învăța să construiască podul singuri. Ei trebuie să însușească toate etapele
de construcție. Fiecare parte a podului trebuie să fie desenată cu creionul și cu rigla și abia
apoi să fie tăiată cu foarfecele.
Materiale necesare:
Podul va fi făcut din hârtie /carton. Pentru planificare și con struire puteți folosi: hârtie, clei,
foarfece, riglă, creioane, bandă adezivă.
Timpul:
Pentru planificare și pregătire înainte de a merge în Derdia: 3 0 de minute. Pentru a învăța
Derdienii să construiască podul: 25 de minute.Inginerii și derdienii
Exerciții practi ce6

120CNTM FIȘA „INSTRUCȚIUNI PENTRU OBSERVATORI”
1. Observ ări privind ac țiunile Inginerilor
• • Inginerii fac planuri doar conform însărcinărilor pe care le au sau dau dovadă de
creativitate?
• • Încearcă să presupună cu ce fel de cultură se vor întâlni în D erdia?
• • Cum comunică și cooperează între ei?
• • Cum este raportul celor două persoane care au fost în Derdia pe ntru a stabili primul
contact?
• • Au făcut Inginerii careva schimbări în comportament, în modul d e abordare, după ce
au ascultat raportul. Dacă da, atunci ce schimbări au fost într eprinse?
• • Ce altceva interesant ați observat?
2. Observ ări privind interac țiunea dintre Derdieni și Ingineri
• • Cum a fost primul pas al interacțiunii?
• • Cum a decurs comunicarea între Derdieni și Ingineri ?
• • Au fost întreprinse încercări de a înțelege caracteristicile ac estei culturi?
• • Se iscă conflicte? Dacă da, cum sunt soluționate?
• • Accentul este pus pe construirea podului sau pe înțelegerea rec iprocă și schimbul de
valori?
• • Au loc comentarii a comportamentului reciproc? Se etichetează/s tigmatizează unii
pe alții?
• • Ce altceva interesant ați observat?
Recomandări pentru formator:
Aveți grijă să oferiți suficient timp ca grupurile să intre în rolul care le-a revenit. Aceasta
va asigura succesul exercițiului. La final, aveți grijă ca toți participanții să iasă din rol, în
alt caz, în cadrul grupului ar putea apărea momente de conflict .Inginerii și derdienii
Exerciții practi ce6

121REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEDRAGĂ ABBY
Tema: Comunicare interculturală
Număr de
participan ți:Minimum 12 persoane
Durata: 90 minute
Obiective: –Cunoașterea conceptului de sensibilitate multiculturală.
–Cunoașterea diferitor f aze de dezvoltare a sensibilității multi culturale (de
la etnocentrism la etnorelativism).
–Perceperea diferitor atitudini, sentimente, comportamente și va lori care
reprezintă baza acestor faze diferite de dezvoltare.
Materiale: –Fișa „Dezvoltarea Sensibilit ății Multiculturale”
–Scrisoare către Abby
–Material distributiv.
Pregătire: Fiecare grup, după ce i se repartizează rolul, trebuie să trase ze posibile
modalități de a reacționa pe tot parcursul exercițiului.
Instrucțiuni:
1) Divizați participanții în 6 grupuri.
2) Citiți scrisoarea către Abby.3) Oferiți fiecărui grup un rol/persoană din scrisoare. Sau, fi ecare grup ar putea alege la
întâmplare rolul (Administrația școlii, Profesori, Părinți, Col egi, Psihologul școlii, Prie-
teni).
4) Explicați că fiecare grup se află în diferite faze ale sensi bilității multiculturale:
• • Administrația școlii – negare
• • Profesorii – rezistență
• • Părinții – minimalizare
• • Colegii – acceptare
• • Psihologul școlii – adaptare
• • Prietenii – integrare.
5) Oferiți fiecărui grup fișa cu descrierea fazei în care ei se află la moment.
6) Explicați că fiecare grup trebuie să își imagineze și să scr ie opiniile/atitudinile, senti-
mentele și comportamentele caracteristice fazei în care se află . De asemenea, trebuie să
inventeze un mic joc de rol, care ar reprezenta situația din pe rspectiva fazei de dezvoltare
a sensibilității multiculturale.
7) Fiecare grup va desemna un reprezentat, care va participa la simularea situației – o
ședință, unde va fi discutată problema. Restul participanților sunt doar observatori.
Debrifare și evaluare:
Moderați discuția în grup, invitând participanții să răspundă l a următoarele întrebări:
• • Cum v-ați simțit în rolul pe care l-ați avut?
Exerciții practi ce6

122CNTM• • Cum e să „fii” altcineva, în special atunci când comportamentul acestuia nu es te
compatibil cu al tău și tu nu îl agreezi?
• • Cine a avut cea mai dificilă sarcină? De ce?
• • Cine a avut cea mai ușoară sarcină? De ce?
• • Care sunt cele mai remarcabile diferențe dintre fazele etnocent riste (negarea, re-
zistența, și minimalizarea) și fazele etnorelativiste (acceptar ea, adaptarea și inte-
grarea)?
Concluzionați discuția prin explicarea fazelor de dezvoltare a sensibilității multiculturale.
FIȘA „SCRISOARE CĂTRE ABBY”
Dragă Abby,
După seminarul despre sensibilitate multiculturală la care am p articipat, am dorit să rea-
lizez o activitate similară la mine în școală. Doream să îmi aj ut colegii să socializeze, să se
înțeleagă mai bine, să afle cât mai multe despre alte culturi, care există în vecinătate. Con-
sider că aceasta este foarte important, deoarece locuim într-o comunitate multinațională,
dar avem puține contacte între noi. Prietenii mei și psihologul școlii mă susțin mult. Colegii
de școală, la fel, par să fie deschiși față de idee. Problema a apărut atunci când profesorii au
auzit de intențiile mele. Ei nu s-au opus deschis, dar pot dedu ce din comportamentul lor,
că nu le place deloc ideea. Îmi este teamă că vor apărea proble me și mai mari, când vor afla
părinții și administrația școlii. Am nevoie de sfatul Dvs., Vă rog mult. Dragă Abby
Exerciții practi ce6

123REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „DEZVOL TAREA SENSIBILITĂȚII MUL TICUL TURALE ”
Negarea – poate apărea în cazurile când persoana, datorită izolării (f izice sau culturale),
nu are posibilitatea să interacționeze cu alte culturi. În acea stă fază, individul neagă exis-
tența diferențelor culturale. În caz că, totuși, admite anumite diferențe (doar de natură cul-
turală), continuă să conteste cu vehemență existența discrimină rii pe criteriul de diferențe
culturale. Individul se comportă de parcă nu există nicio probl emă.
Rezisten ța – persoana observă diferențele, dar le percepe ca pe temeri și intimidări. Totul
ce diferă de cultura personală este calificat ca fiind negativ; de aceea etapa dată este carac-
terizată prin dezvoltarea „stereotipurilor negative” , care se referă la gen, rasă, afiliere religi-
oasă și alte diferențe. Această fază se distinge și prin manife stări de superioritate a propriei
culturi. Fără a califica negativ pe alții, comportamentul nu of eră sentimentul de securitate
și protecție pentru reprezentanții altor culturi.
Minimalizarea – constituie o încercare de a percepe specificul culturii prop rii prin „ascun-
derea” diferențelor și accentuarea similarităților. Diferențele culturale nu sunt calificate ne-
gativ, dar sunt considerate drept nesemnificative în raport cu similaritățile culturale mult
mai importante.
Acceptarea. În această etapă, persoana acceptă și respectă diferențele cul turale. Diferen-
țele nu sunt valorificate; simplu, existența lor este conștient izată. Acceptarea diferențelor
culturale reprezintă un PAS important de la etnocentrism spre e tnorelativism. Există două
nivele de acceptare:
• • Acceptarea diferențelor la nivel de comportament, inclusiv limb a, tipul de comunica-
re, simboluri non-verbale etc.
• • Acceptarea caracteristicilor culturale mai puțin observabile: s istemul de valori, nor-
me, interpretarea realității etc.
Adaptarea. Cea mai comună formă de adaptare este empatia, capacitatea de „a te pune în
pielea cuiva” și a privi lumea din altă perspecti vă. Această metodă ne permi te să înțelegem
percepțiile despre lume ale reprezentanților altor culturi, chi ar dacă acestea diferă extrem
de mult. O altă formă de adaptare este pluralismul cultural sau abilitatea de a identifica alte
sisteme de valori, norme și perceperi despre lume.
Integrarea – reprezintă incorporarea principiilor etnorelativiste în ident itatea personală.
La această etapă, persoana este sensibilă față de alte culturi, dar, în același timp, este ca-
pabilă să se separe, să se distanțeze de la orice context cultu ral (inclusiv și pe sine însăși).
Persoana are un sentiment puternic de apartenență la cultura pr oprie, dar aceasta nu îm-
piedica să analizeze propriile experiențe, valori, și perceperi despre lume, independent de
orice context cultural. Acea persoană este simultan parte a con textului cultural propriu și
complet independent de el. Dragă Abby
Exerciții practi ce6

124CNTMEU MUL TICUL TURAL
Tema: Comunicare interculturală, interculturalitate, comunicare verb ală
Număr de
participan ți:Maxim 30 (număr par de persoane)
Durata: 60 minute
Obiective: –Stabilirea nivelul de cunoștințe concrete despre alte culturi.
–Schimbul de experiență între participanți.
–Dezvoltarea strategiilor în scopul acumulării cunoștințelor con crete
despre alte culturi.
Materiale: –Fișa „Chestionar”
–Flipchart / Hârtie flipchart A1.
Instrucțiuni:
1) Divizați participanții în perechi. Oferiți fiecărei perechi chestionarul, pe care va trebui
să îl completeze împreună.
2) Explicați că perechile urmează să citească toate întrebările , apoi să decidă împreună
asupra răspunsurilor. Fiecare pereche va nota răspunsurile pe f lipchart.
3) Peste 25 de minute se revine în grupul mare. Formatorul cite ște întrebările din chesti-
onar pe rând, iar perechile citesc răspunsurile.
Debrifare și evaluare:
1) După ce au răspuns toate perechile, rugați participanții să descrie exemple din viață,
din experiența proprie, pentru fiecare întrebare.
2) Moderați discuția în grupul mare, începând cu următoarele în trebări:
• • Cum v-ați simțit când ați răspuns la întrebări?
• • Ați avut divergențe de opinii? Cum ați ajuns la consens?
• • Ce ați aflat nou în timpul discuției în grup?
• • Ce v-a surprins, ce a fost interesant în expunerile colegilor?
• • Ce s-a schimbat în atitudinile pe care le-ați avut anterior?
Recomandări pentru formator:
Urmăriți desfășurarea discuției în perechi. Dacă interlocutorii se abat de la temă, discută
alte subiecte, amintiți-le că au la dispoziție timp limitat. Da că considerați necesar, puteți
reduce timpul rezervat discuțiilor. Este oportun să aveți pregă tite exemple concrete, în
special pentru întrebările 1, 2 și 8. Citiți literatură, pregăt iți-vă serios. Puteți utiliza mu-
zică, fotografii etc.
Exerciții practi ce6

125REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALEFIȘA „CHESTIONAR”
1) Cunoașteți cântece din altă țară? Ce fel de muzică din altă țară vă place?
2) Cunoașteți careva tradiții specifice din alte culturi? Descr ieți-le.
3) Ați gustat bucate din alte țări? Ce ați avut posibilitatea s ă gustați? V-a plăcut?
4) Purtați haine sau bijuterii specifice altor culturi? Descrie ți-le – materialul, culorile etc.
5) Aveți prieteni în alte țări? Spuneți de unde sunt, cum ați f ăcut cunoștința și descrieți
relațiile dintre voi.
6) Ce limbi străine vorbiți sau învățați? Este dificil să înveț i, să vorbești, să scrii într-o limbă
străină? Membrii familiei tale cunosc limbi străine?
7) Ați fost în străinătate vreodată? Dacă da, cu ce scop? A înv ățat cineva din prieteni sau din
membrii familiei în altă țară? Ați dori sa învățați peste hotar e?
8) Ce sărbători internaționale cunoașteți? Descrieți una dintre acestea partenerului de joc.Eu multicultural
Exerciții practi ce6

126CNTMBibliografi e
1. Bennett, Milton A developmental Approach to Training for Intercultural Sensitivity ,
Sage, 1986.
2. Behan, D. Locke on persons and personal identity , Jurnalul Canadian despre filozofie,
1979.
3. Borțun, D. Comunicare și relații publice (Curs). Studii aprofundate.
4. Bourhis, Richard Y.; Leyens, Jacques-Philippe (coord.) Stereotipuri, discriminare și
relații intergrupuri , Editura Polirom, Iași, 1997.
5. Bruck, P . A. Interkulturelle Entwicklung und Kon fliktlösung , in: Luger K. und Renger
R. (Hrsg.), Dialog der Kulturen , Wien, 1994.
6. Chelcea, Septimiu Psihosociologie – teorie, cercet ări, aplica ții, edit. Polirom, Bucu-
rești, 2008.
7. Educa ție pentru dezvoltare , ghidul animatorului, Centrul de Informare și Documenta-
re privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC), Chișinău, 2001.
8. Edward, Huddleston; Peter, Krapf; Maria-Helena, Salema; Vedr ana, Spajic-Vrkas
Manual pentru formarea cadrelor didactice în domeniul educa ției pentru cet ățenie
democratic ă și al educa ției pentru drepturile omului, © Consiliul Europei, 2004 ©
TEHNE – Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație, (pent ru versiunea
în limba româna), Rolf COLLOB, 2005
9. Fiske, John Introduction to communication studies . Routledge, 2nd edition, 1990.
10. Fowler, Sandra Intercultural Sourcebook : Cross-Cultural Training Methods , Intercul-
tural Press, INC, 1995.
11. Fred E. Jandt An introduction to Intercultural communicatio n; Identities in a Global
Community, Sage Publication 2004, p. 23.
12. Hidalgo, N. Multicultural teacher introspection. În Perry, T . and Fraser, J. (Eds.)
Freedom’s Plow: Predarea în clasele multiculturale. New York: Routledge, 1993.
13. Ichim, Ofelia Comunicare intercultural ă și integrare european ă. Alfa, București, 2006.
14. Jandt, Fred E. An Introduction to Intercultural Communication: Identities in a Global
Community, Sage, 2007.
15. Jelescu, P . Psihologie general ă. Edit. Univers Pedagogic, Chișinău, 2007.
16. Libaert, Thierry Planul de comunicare. Cum s ă-ți definești și să-ți organizezi strategia
de comunicare. Polirom, Iași, 2009.
17. Loenhoff, Jens. Interculturelle Verständigung. Zum Problem grenzüberschreitender
Kommunikation . Opladen, 1992.
18. Lüsebrink, Hans-Jürgen. Interkulturelle Kommunikation. Interaktion, Fremdwahrneh-
mung, Kulturtransfer . Metzler Verlag, Stuttgart / Weimar, 2005.
19. Neculau, Adrian; Cilles, Ferreol (coord.), Minorități, marginali, exclu și, Editura Poli-
rom, Iași, 1998.
20. Nedelcu, A. Fundamentele educa ției interculturale – Diversitate, minorit ăți, echitate ,
Polirom, Iași, 2008.

127REPERE ALE EDUCA ȚIEI INTERCULTURALE21. Nedelcu D . Ghid pentru cadrele didactice , Editura Didactică și Pedagogică, București,
2007.
22. Peretri, A. de; Legrand, J.A.; Boniface, J. Tehnici de comunicare. Iași: POLIROM, 2001.
23. Petre Răzvan Alexandru, Identitatea de sine – nucleu al personalit ății, Universitatea
Spiru Haret, Brașov, 2008.
24. Pierre, Dasen; Christiane, Perregaux; Micheline, Rey Educație intercultural ă: experi-
ențe, politici, strategii , Ed. Polirom , Iași 1999, p. 166.
25. Plugaru, L.; Pavalache, M. Educație intercultural ă. Psihomedia, Sibiu, 2007.
26. Repere, Manual de educa ție pentru drepturile omului, Consiliul Europei, Institutul In-
tercultural, Timișoara, 2004.
27. Pachet educa țional al Consiliului Europei „To ți diferiți, toți egali” Institutul Intercultu-
ral, Timișoara 1998.
28. „A ști pentru a face”, Ghid pentru formatori în activitățile media pentru tineri, Cen trul
Media pentru Tineri, Chișinău, 2006.
29. Samovar, Larry A.; Porter, Richard Intercultural Communication : A Reader , Wadsworth
Company, Belmont 1988.
30. Sitaram, K.; Cogdell, R. Foundations of Intercultural Communication , Columbus, 1976
31. Suport de curs: FORMATOR. Autor: Psihped. Mioara Burlacu, 2 007.
http://www.scribd.com/doc/16351989/Formatori-in-invmant-Suport- de-curs
32. Enciclopedie. citatepedia.ro – Enciclopedie alcătuită din c itate.
http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=prejudecat%E3
33. www.dromesqere.net

Echipa la nivel național:
Vera Țurcanu-Spatari, Director de proiect
Grîu Ludmila , Asistent de proiect
Tatiana Ceban , Asistent logistic
Diana Saghin , Contabil
Echipa coordonatorilor locali:
Margarita Kotenko , Chișinău
Stela Babici , Soroca
Nicolae Moscalu , Bălți
Nicolae Samcov , Edineț
Natalia Raileanu , Cimișlia
Echipa formatorilor:
Mariana Țurcan
Serghei G ăină
Valentina ChicuVictor KoroliVictoria IvanciogloViorica MocanuVitalie Cîrhan ăEchipa proiectului