CULTURA DE INTELLIGENCE, ELEMENT ESEN ȚIAL [603015]

1 din 64

2 din 64ACADEMIA FOR ȚELOR TERESTRE
„NICOLAE B ĂLCESCU”
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Tema: „CULTURA DE INTELLIGENCE, ELEMENT ESEN ȚIAL
PENTRU EFICIENTIZAREA LEADERSHIP-ULUI ÎN DOMENIUL
INFORMA ȚIILOR PENTRU AP ĂRARE”
CONDUC ĂTOR ȘTIINȚIFIC
Col.lect.univ.dr.ing. COLESNIUC DAN
AUTOR
Stud. sg.
TOADER MARIAN-SEBASTIAN
– SIBIU, 2016 –

3 din 64REFERAT DE APRECIERE
a lucrării de licen ță:
1. Numele și prenumele absolvent: [anonimizat]:
TOADER MARIAN-SEBASTIAN
2. Domeniul de studii:
INFORMA ȚII PENTRU AP ĂRARE
3. Programul de studii universitare de licen ță:
MANAGEMENTUL ORGANIZA ȚIEI
4. Tema lucr ării de licen ță:
CULTURA DE INTELLIGENCE, ELEMENT ESEN ȚIAL PENTRU
EFICIENTIZAREA LEADERSHIP-ULUI ÎN DOMENIUL
INFORMA ȚIILOR PENTRU AP ĂRARE
5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al lucrării de licen ță (se marcheaz ă
cu X):
CriteriiNivel de îndeplinire a criteriului
Minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al cercet ării în X
Domeniu
Capacitatea de sintez ă și construc ția logică a X
argumenta ției teoretice
Gradul de relevan ță a conținutului teoretic în X
raport cu tema lucr ării
Capacitatea de operare cu concepte și teorii X
Specifice
Gradul de relevan ță și actualitatea X
Bibliografiei
Citarea corect ă a ideilor și a conceptelor conform declara ției pe propria
preluate din al ți autori, evitarea plagiatului răspundere a autorului lucrării
6. Aprecieri asupra părții practic-aplicative a lucrării de licen ță (se marcheaz ă
cu X):
CriteriiNivel de îndeplinire a criteriului
Minim mediu ridicat excelent
Caracterul logic al organiz ării demersului X
practic-aplicativ

4 din 64Formularea corect ă a obiectivelor X
Calitatea metodelor și instrumentelor de X
lucru, corectitudinea utiliz ării acestora
Pertinența concluziilor și a propunerilor X
formulate de autor, derivarea logic ă a
acestora din studiul realizat
Originalitatea abord ării, contribu ții personale X
ale autorului
7. Aprecieri privind redactarea lucrării de licen ță:
CriteriiNivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea și claritatea exprim ării, X
utilizarea limbajului de specialitate
Calitatea grafic ă a lucrării X
Respectarea exigen țelor de redactare X
conform Ghidului metodologic
8. Considera ții finale:
Autorul abordeaz ă o tem ă de mare actualitate din domeniul
informațiilor pentru ap ărare, pe fondul noilor provoc ări hibride de la nivel
global. Dezvoltarea unei culturi de intelligence cu proiec ție multina țională a
devenit o prioritate a serviciilor de intelligence, iar acest aspect este foarte
bine reflectat cognitiv în con ținutul lucr ării. În acest cadru, conceptul de
management/leadership reprezint ă un vector esen țial în spectrul decizional al
securității comune la nivel NATO și UE.
Apreciez lucrarea de licen țăcu nota 10 (zece) și o recomand pentru
a fi susținutăîn prezența comisiei examenului de licen ță.
Data Conducător științific
01.07.2016 Col.lect.univ.dr.ing.
COLESNIUC DAN

5 din 64CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………6
CAPITOLUL 1-CULTURA DE INTELLIGENCE-DELIMIT ĂRI
CONCEPTUALE ȘI PERSPECTIVE ………………………………………………….8
1.1. Influen ța culturii de intelligence asupra procesului decizional ………….. 9
1.2. Strategii și acțiuni de promovare a culturii de intelligence la nivel
decizional ………………………………………………………………………………………..16
CAPITOLUL 2-LEADERSHIPUL, FACTOR DETERMINANT ÎN
ATINGEREA OBIECTIVELOR STRATEGICE ALE ROMÂNIEI ȘI
ALIANȚEI NORD-ATLANTICE ………………………………………………………24
2.1. Inter-rela ționarea decident-servicii de informa ții……………………………24
2.2. Efecte ale colabor ării serviciilor de informa ții ale statelor membre
N.A.T.O. asupra leadership-ului…………………………………………………………31
CAPITOLUL 3-ROLUL CULTURII DE INTELLIGENCE ÎN
REALIZAREA SUCCESULUI OPERA ȚIILOR MILITARE-STUDIU
DE CAZ……………………………………………………………………………………………. 39
3.1. Serviciile de informa ții militare-implicatii asupra procesului decizional
la nivel strategic……………………………………………………………………………….40
3.2. Consecin țe ale acțiunilor militare desf ășurate în Irak și Afganistan
asupra culturii de intelligence…………………………………………………………….45
CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………………………………………………..58
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………. 60

6 din 64INTRODUCERE
Actualul mediu de securitate, caracterizat prin complexitatea și
caracterul incert al ac țiunilor actorilor statali și nonstatali, incumb ă o serie de
amenințări, riscuri și stări de pericol la adresa securit ății unui stat. Acest lucru
evidențiază necesitatea unor produse de intelligence valoroase într-un timp cât
mai scurt, dar și implementarea unor decizii care s ă contribuie la promovarea
și apărarea valorilor și intereselor cet ățenești, concomitent cu formarea unui
climat de securitate la nivel statal.
Într-o eră a globaliz ării în care frontierele statale sunt greu de definit,
conflictele interstatale sunt subclasate de ac țiuni hibride, conflicte interetnice
și asimetrice, iar lupta pentru resurse este tot mai acerb ă, este imperios
necesar să conștientizăm importan ța activității de informa ții și rolul acesteia
în construirea unui leadership performant care s ă răspundă exigențelor
actualului mediu de securitate.
Din punctul meu de vedere, cultura de intelligence a deciden ților
politico-militari și militari reprezint ă structura de rezisten ță a procesului
decizional, care poate face diferen ța dintre un leadership bazat pe intui ție, și
un leadership productiv care s ă elimine starea de incertitudine și nesiguran ță
la nivelul organelor administrative statale, dar și în rândul cet ățenilor.
În conformitate cu Strategia de Securitate Na țională a României,
informațiile „ asigură evitarea surprinderii strategice, fundamentarea corect ă
a deciziilor și viteza de reac ție, precum și capacitatea de ac țiune pro-activ ă,
în scopul îndeplinirii noilor tipuri de misiuni ”1, acestea fiind furnizate prin
intermediul serviciilor de informa ții și structurilor cu responsabilitate în
domeniul securit ății naționale.
Așadar, dinamica ac țiunilor viitoare va depinde în totalitate de alegerile
și deciziile pe care liderii le adopt ă la un moment dat în func ție de informa țiile
avute la dispozi ție. Conștientizarea importan ței educării și formării unei
culturi de intelligence în rândul deciden ților reprezint ă o condiție sine qua non
pentru realizarea securit ății naționale și îndeplinirea obiectivelor de interes
pentru organiza ția militară.
Succesul ac țiunilor militare depinde într-o mare m ăsură de
comportamentul liderului, dar mai ales de deciziile pe care acesta le adopt ă.
Conform lui Warren Bennis, un distins profesor de la Universitatea din
California de Sud, „ Leadership-ul este capacitatea de a transforma viziunea
în realitate ”, iar aceast ă viziune poate fi implementat ădoar prin permanenta
legăturădintre lider, decident și structurile care pun la dispozi ție informa țiile
necesare fundament ării procesului decizional.
1Strategia de Securitate Na țională a României, Bucure ști, 2007, p. 51.

7 din 64În lucrarea de fa ță, mi-am propus s ă prezint implica țiile culturii de
intelligence asupra procesului decizional, cum influen țează leadershipul în
domeniul informa țiilor pentru ap ărare, și de rolul determinant pe care cultura
de intelligence o are în atingerea obiectivelor organiza ției militare și obținerea
succesului în opera țiile militare pe care le desf ășoară,și totodatăevidențierea
rolulul serviciilor militare de informa ții.
Motivația pentru care am ales s ă dezvolt aceast ă tematică se datoreaz ă
faptului c ă activitatea de informa ții, de multe ori este perceput ă într-un mod
eronat de c ătre deciden ții politici și militari, ace știa neavând o viziune clar ă
asupra capacit ăților, abilit ăților și competen țelor structurilor din domeniul
informațiilor pentru ap ărare, solicitând produse informative care dep ășesc aria
lor de responsabilitate.
Totodată am ales s ă dezvolt aceast ă tematică, deoarece vreau s ă
evidențiez necesitatea unei colabor ării permanente, pe durata întregului ciclu
informațional între structurile informative și structurile de luare a deciziilor,
pentru ob ținerea unor produse informative care s ă fie în concordan ță atât cu
cererile beneficiarilor, cât și cu capabilit ățile structurilor de culegere și analiză
din domeniul militar.
Lucrarea este structurat ă pe trei capitole, astfel: primul capitol este
alcătuit din dou ă subcapitole în care voi accentua importan ța și influența
culturii de intelligence în procesul decizional, dar și modalități de promovare
a acesteia.
Cel de-al doilea capitol este alc ătuit din dou ă subcapitole în care prezint
necesitatea colabor ării dintre serviciile de informa ții și deciden ții politici și
militari, precum și colaborarea serviciilor de informa ții naționale cu cele din
cadrul Alian ței N.A.T.O. în vederea eficientiz ării leadership-ului, și formarea
unei viziuni comune care s ă concure la îndeplinirea misiunilor și obiectivelor
de Alianță.
În ultimul capitol voi prezenta inter-rela ționarea dintre cultura de
intelligence și succesul opera țiilor militare și voi aborda un studiu de caz
referitor la teatrele de opera ții Afghanistan și Irak, ce implica ții a avut
leadership-ul în evolu ția celor dou ă state, aportul adus de c ătre serviciile
militare de informa ții, dar și evoluția culturii de intelligence pe timpul
desfășurării celor dou ă intervenții militare, precum și importan ța culturii de
intelligence în succesul celor dou ă operații militare.

8 din 64CAPITOLUL 1
CULTURA DE INTELLIGENCE -DELIMIT ĂRI
CONCEPTUALE ȘI PERSPECTIVE
Prin cultur ă înțelegem un set de norme, credin țe, valori, interese,
atitudini și acțiuni comune desf ășurate de membrii unei organiza ții, și este
caracterizat ă prin interac țiunile membrilor s ăi, leadership-ul și calitatea
legăturilor formate atât pe orizontal ă cât și pe vertical ă în cadrul organiza ției.
Cultura de intelligence reprezint ă nivelul superior de cunoa ștere și
înțelegere a domeniului informa țiilor, având ca element de baz ăcultura de
securitate, care reprezint ă o „ modalitate de dezvoltare a unor atitudini,
motivații și comportamente necesare ap ărării și protecției personale, de grup
și statale fa ță de vulnerabilit ăți, factori de risc, amenin țări, stări de pericol
sau agresiuni poten țiale, precum și promov ării lor în mediul intern și
internațional de securitate ”.2
Cultura de intelligence a reprezentat în ultimii ani obiectul de studiu a
numeroși teoreticieni și speciali ști din domeniul securit ății, remarcându-se
importanța pe care o cap ătă acest concept în contextul unei ere a cunoa șterii,
în care progresul tehnico- științific, evolu țiile geopolitice la nivel mondial,
dezvoltarea democra ției și crearea unui sistem informa țional global î și pun
amprenta asupra stabilit ății naționale, regionale și globale.
Acest concept cap ătă din ce în ce mai mult ă importan ță în România, iar
primele demersuri pentru dezvoltarea culturii de intelligence la nivel na țional
au fost făcute prin Serviciul Român de Informa ții, care a înfiin țat în anul 2003
Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate, iar prin Hot ărârea
Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării, în anul 2004 a fost adoptat ă Doctrina
națională a informa țiilor pentru securitate care vizeaz ă dezvoltarea culturii de
securitate în cadrul organiza ției militare în contextul ader ării la Alian ța Nord-
Atlantică. Aceste ini țiative au reprezentat imboldul necesar prin care s-au
făcut demersurile pentru trecerea de la o cultur ă de securitate la o cultur ă de
intelligence.
Cultura de intelligence în cadrul organiza ției militare a suferit modific ări
în ultimii ani ca urmare a schimb ărilor survenite la nivelul mediului de
securitate global, și prin studiile desf ășurate de speciali ști militari dar și civili
s-a încercat o redefinire a conceptului, o adaptare la cerin țele actuale ale
societății contemporane în care organiza ția își desfășoară activitatea.
Studiile actuale vizeaz ă formarea unei culturi de intelligence flexibil ă,
care să elimine incertitudinea atât la nivelul institu țiilor statului cât și la
nivelul cet ățenilor, s ă ajute la dezvoltarea leadership-ului, eliminarea
barierelor dintre structurile de intelligence și beneficiarii produselor
2http://www.cpcs.ro/dictionarsecuritate.php, accesat pe 27.01.2016

9 din 64informative, crearea unui mediu de munc ă propice ob ținerii performan țelor în
cadrul organiza ției militare, adoptarea unor decizii coerente și eficiente de
către deciden ții politici și militari care s ă elimine nesiguran ța și neîncrederea
populației civile în competen ța instituțiilor statului, și să asigure succesul
operațiilor militare.
1.1Influen ța culturii de intelligence asupra procesului decizional
Formarea unei culturi de intelligence la nivelul organelor administrative
și implicit a personalului cu atribu ții în domeniul securit ății naționale
reprezintă o condiție sine qua non în vederea realiz ării unui leadership de
succes care s ă asigure un cadru favorabil promov ării intereselor na ționale,
identificarea riscurilor, amenin țărilor și vulnerabilit ăților la adresa României,
evitarea bre șelor de securitate și îmbunătățirea încrederii popula ției civile în
competen țele institu țiilor statului.
Noul cadru geopolitic și geostrategic în care organiza ția militar ă își
desfășoară activitatea impune o continu ă transformare și adaptare a procesului
decizional politico-militar. Sistemul informa țional joac ă un rol central în
desfășurarea ac țiunilor militare și contribuie cu principalul vector al puterii
unui stat, informa ția, elementul indispensabil al oric ărui lider politic sau
militar.
Liderii militari trebuie s ă acorde o aten ție sporită activității de informa ții
deoarece prin intermediul acesteia î și pot forma o viziune integratoare a
mediului în care ac ționează forțele proprii, pot identifica din timp inten țiile
inamicului, dar și schimbările de mediu care pot împiedica îndeplinirea
misiunilor. A șadar informa ția, ca și vector multiplicator al puterii unui stat
deține un rol central în managementul informa țiilor și fundamentarea
deciziilor.3
Pe timpul desf ășurării acțiunilor militare, structurile de informa ții, prin
conducerea și coordonarea șefilor de stat major, depun eforturile necesare
materializ ării actului decizional. Pe toat ă durata ciclului informa țional, șeful
structurii de informa ții are datoria de a- și coordona eforturile și resursele
avute la dispozi ție pentru a r ăspunde prompt cererilor de informa ții primite de
la șefii de stat major.
Flexibilitatea, comunicarea strâns ă între șefii de stat major și structurile
de informa ții, coordonarea eficient ă a eforturilor, protec ția informa țiilor
clasificate, oportunitatea și relevanța informa țiilor care ajung la comandan ți,
creează cadrul propice form ării unui management al informa ției eficient și
vizionar care s ă asigure succesul misiunilor desf ășurate.4
3I. Manci, D. Magaliuc, C. Preja, Managementul Informa țiilor Militare în Actul
Decizional, Sibiu, Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2014, p. 43.
4Ibidem , p. 68.

10 din 64Managementul informa țiilor și integrarea acestora în ac țiunile militare
sunt responsabilit ăți ale comandan ților. Structurile de intelligence furnizeaz ă
produse care stau la baza procesului de luare a deciziilor, și contribuie la
cunoașterea mediului opera țional și facilitarea îndeplinirii misiunilor primite.
Procesul decizional depinde de m ăsura în care comandantul are abilitatea de a
comunica atât cu structurile de culegere cât și cu cele de analiz ă pe timpul
desfășurării ciclului informa țional.
Din momentul în care comandantul transmite cererile de informa ții până
în momentul când structurile de analiz ă transmit informa țiile cerute sub form ă
de produse de intelligence, trebuie s ă existe un flux continuu de comunicare,
iar feedback-ul s ă se produc ăîn timp oportun. Un adev ărat lider trebuie s ă
înțeleagă mediul opera țional până la cel mai mic detaliu, s ă identifice factorii,
fenomenele, procesele care ar putea s ă influențeze obținerea anumitor
informații, să cunoască doctrina de intelligence, capabilit ățile și limitările
serviciilor de informa ții, dar și să cunoască foarte bine elementele socio-
culturale din zona de responsabilitate opera țională.5
Elementele care influen țează procesul decizional
La nivelul organiza ției militare, cultura de intelligence are implica ții
directe asupra ac țiunilor membrilor s ăi și fără doar și poate asupra
organizației privită dintr-o viziune integratoare. Dat fiind faptul c ă fiecare
organizație își selecteaz ă gradele de comunicare în func ție de specificul s ău,
5Joint Publication 2-0, Joint Intelligence, Joint Chiefs of Staff, 22 October 2013, varianta
pdf, pp. 9-10.Proces
decizionalDate
Produse de
intelligence
Mediul
OperaționalInformații

11 din 64în cazul organiza ției militare, care este una de tip liniar-ierarhic ă, sistemul de
comunicare este influen țat de legile și regulamentele militare, gradele
militare, func țiile îndeplinite de c ătre personalul militar și civil, precum și
anumite restric ții asumate prin depunerea jur ământului militar.
De aici apare întrebarea dac ă la nivelul organiza ției militare este
benefică o cultur ă de intelligence bazat ă pe ierarhie în care domne ște un
climat de rigiditate, asta datorit ă comunic ării dificile atât pe orizontal ă cât și
pe vertical ă, sau se impune crearea unei culturi de intelligence bazat ă pe
responsabilizarea personalului, în care accentul este pus pe eficacitate, pe o
colaborare strâns ă între comandan ți și subordona ți dar și pe încurajarea
spiritului inovativ al personalului.
Cultura de intelligence în cadrul organiza ției militare trebuie s ă fie
supusă unui proces de tranformare care s ă se raporteze la imperativele
societății contemporane. De și mediul militar este cunoscut ca fiind unul
conservator, de-a lungul timpului s-a demonstrat necesitatea schimb ării unor
idei, concep ții, credințe care să permită organiza ției militare s ă acționeze în
medii cu un caracter pronun țat de incertitudine și complexitate.
Competitivitatea, flexibilitatea, dezvoltarea și supravie țuirea organiza ției
militare este dependent ă de formarea unei culturi de intelligence moderne,
sustenabile procesului decizional, iar aceast ă necesitate nu se poate îndeplini
decât prin eliminarea prejudec ăților, eliminarea elementelor de rigiditate
organizațională, delimitarea clar ă a conceptelor doctrinare, dar și o educa ție
de intelligence activ ă care să urmărească formarea unui cadru favorabil
desfășurării tuturor tipurilor de activit ăți, acțiuni specifice mediului militar.6
Liderii politici și militari sunt cei care sus țin adaptarea la schimb ările
care apar în mediul de securitate na țional sau interna țional, liderii sunt cei
care aprob ă schimbarea sau se opun acesteia. Prin contactul liderilor cu
serviciile de informa ții, aceștia își pot forma o cultur ă de intelligence care s ă
fie în concordan ță cu realitățile actuale și care să conducă la decizii concise,
coerente și clare.
Cultura de intelligence se formeaz ă în strânsă legătură cu schimb ările de
mediu, iar principalii factori de influen ță sunt:
∑ Globalizarea a scăzut importan ța forțelor militare ca principal
instrument de ap ărare a țării, a facilitat accesul mondial la tehnologiile
de vârf, având atât efecte benefice care au condus la prosperitatea
globală, dar și efecte negative prin utilizarea acestor tehnologii în scopuri
distructive. Globalizarea a permis unor actori nonstatali câ știgarea unor
avantaje economice, politice, diplomatice și militare care au condus la
instabilitate global ă și crearea unui climat de insecuritate.
6A. Vocil ă, De la cultura de securitate la cultura de intelligence , online pe
https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/06/de-la-cultura-de-securitate-la-cultura-de-
intelligence/ accesat în 30.01.2016

12 din 64∑ Avansul tehnologic oferă oportuni ăți de dezvoltare a unor capabilit ăți
militare care s ă răspundă misiunilor actuale, crearea unor sisteme de
comunica ții moderne care s ă permită diseminarea informa țiilor aproape
în timp real, cre șterea capacit ăților ofensive și defensive, diminuarea
pagubelor colaterale și creșterea acurate ței în acțiunile militare. Dar
totodată, avansul tehnologic s-a dovedit a fi și un punct vulnerabil din
privința creșterii atacurilor cibernetice care pot lovi sistemele de
comunica ții, pot pune în pericol bazele de date, pot întrerupe alimentarea
cu energie electric ă a unor sisteme și pot divulga anumite informa ții
claificate.
∑ Creșterile demografice vor conduce la instabilitate global ă, radicalism
și extremism datorit ă faptului c ă populațiile din Africa, Orientul Mijlociu
și cele din Sudul și Sud-Estul Asiei au o cre ștere demografic ă
important ă. Lipsa locurilor de munc ă, insuficien ța resurselor coroborat ă
cu incapacitatea statelor de a- și adapta programele de guvernare, vor
conduce la intensificarea mi șcărilor extremiste și răspândirea ideologiilor
radicale.
∑ Urbanizarea va conduce la suprapopulare, lipsa locurilor de munc ă, va
îngreuna accesul la sistemul medical, și va spori nemul țumirea în rândul
populației, având efecte directe asupra securit ății statale.
∑ Cererile de resurse precum apa, mâncarea și energia vor intensifica
conflictele și vor crea o competi ție pentru aceste resurse care ar putea
avea efecte negative asupra stabilit ății mondiale. De asemenea, resursele
naturale finite precum petrolul și gazele naturale reprezint ă unul dintre
principalii factori de îngrijorare, iar anali știi apreciaz ă că în anul 2030
consumul de energie va dep ăși puterea de produc ție.
∑ Schimbările climatice, dezastrele naturale și creșterea amenin țărilor
la adresa s ănătății publice vor crește apariția epidemiilor, vor
împiedica dezvoltarea statelor și vor conduce la crize umanitare. Aceste
fenomene vor spori gradul de migra ție în rândul statelor afectate și vor
conduce la instalarea s ăracieiși implicit a unei st ări de insecuritate în
rândul popula ției.
∑ Proliferarea armelor de distrugere în mas ă sporește posibilitatea
atacurilor cu efecte catastrofale, posibilitatea procur ării lor de c ătre
organizații teroriste și uzul armelor care produc r ău superfluu.
Neproliferarea armelor de distrugere în mas ă a devenit un obiectiv
esențial în vederea men ținerii unei st ări de securitate la nivel global.
∑ Spațiul privit ca un nou mediu de manifestare a ac țiunilor militare și
folosirea acestuia pentru testarea de noi tehnologii.
∑ Terorismul și crima organizat ă reprezintă principalele probleme cu
care se confrunt ă societatea contemporan ă. Prin impredictibilitate
acțiunilor și modului de selectare a țintelor, re țelele teroriste și de crimă

13 din 64organizată răspândesc teroarea și haosul în rândul popula ției, iar
exemplul concludent este reprezentat de atacurile teroriste de la Paris din
ianuarie, respectiv noiembrie 2015.
∑ Amenițările conven ționale care încă sunt strâns legate de modernizarea
și dezvoltarea capabilit ăților miltare de c ătre state precum Iran, Siria sau
Coreea de Nord.7
Beneficiarii produselor de inteligence trebuie s ă-și fundamenteze
deciziile prin intermediul serviciilor de informa ții și a institu țiilor cu abilit ăți
în domeniul securit ății naționale, printr-o analiz ătemeinică a acestor factori
de influen ță, să urmărească evoluția lor în timp, impactul care ar putea s ă-l
aibă asupra intereselor și valorilor statului, dar și modalit ăți de a preveni
inițial apariția unor conflicte, crize umanitare sau mi șcări extremiste și
ulterior, dac ă se impune s ă uziteze mijloacele și metodele legale de a instaura
starea de pace și ordine public ă. Prin monitorizarea acestor factori generatori
de instabilitate și insecuritate, se reduce riscul apari ției crizelor, a conflictelor
armate cu urm ări dezastruoase și pierderi de vie ți omenești, dar cre ște și
credibilitatea popula ției civile în institu ția militară și în institu țiile aparatului
de stat.
Deciziile adoptate trebuie s ă fie în strâns ă corelație cu schimb ările de
mediu, să cuprindă circumstan țele acțiunilor generate de alegerile f ăcute, și să
înglobeze to ți factorii care ar putea s ă genereze alte scenarii decât cele
dezirabile. Necesitatea p ăstrării unui control permanent asupra evolu țiilor
factorilor care influen țează activitatea organiza ției militare, a statului și a
procesului de luare a deciziilor, concomitent cu p ăstrarea unei vigilen țe
continue, creeaz ă cadrul propice îndeplinirii misiunilor și obictivelor asumate
cu deplin succes.
Asigurarea succesului depinde de experien ța și cunoștințele de care
dispun liderii politico-militari sau militari, abilitatea acestora de a observa
interdependen țele dintre inform țiile avute la dispozi ție și posibilele efecte ale
globalizării, dar și desfășurarea unei activit ăți continue de îmbun ătățire a
mijloacelor de culegere, prelucrare și analiză a datelor și informa țiilor care
prezintă interes.8
Complexitatea și volatilitatea mediului în care organiza ția militar ă își
desfășoară activitatea solicit ă din partea acesteia, ca odat ă cu adaptarea
structurii organizatorice, proceselor caracteristice, normelor specifice sau
activităților pe care le desf ășoară în micromediu și macromediu, s ă fie în
măsură să-și formeze un climat organiza țional favorabil membrilor s ăi, care
să îmbunătățească și să eficientizeze munca depus ă de aceștia. Formarea unui
climat organiza țional propice dezvolt ării membrilor s ăi va conduce în mod
7Transforming the National Security Culture, A Report of the Harvard Kennedy School’s
Defense Leadership Project, Center for Public Leadership, 2009, varianta pdf, pp. 11-13.
8M. Orzea ță, Războiul Continuu , București, Editura Militar ă, 2011, p. 163.

14 din 64precis la constituirea și consolidarea unei culturi de intelligence pe m ăsura
exigențelor impuse de c ătre mediul de securitate și liderii politico-militari și
militari.
Odată cu căderea blocului comunist în anul 1989 și instaurarea
democrației, în România a început o etap ă important ă de revizuire a
Constituției, de modernizare a institu țiilor cu abilit ăți în conducerea statului
(puterea executiv ă, puterea legislativ ă și puterea judec ătorească) și adaptarea
acestora unui sistem democratic dup ă modelul Țărilor Occidentale.
Schimbarea doctrinar ă și ideologic ă a avut un impact important și asupra
serviciilor de informa ții, care au fost supuse unui proces de transformare
complex, care viza atât schimbarea mijloacelor și metodelor folosite de
vechea Securitate9dar și schimbarea percep ției publice prin promovarea
controlului civil asupra acestora.
Aderarea României la Alian ța Nord-Atlantic ă în anul 2004, și respectiv
la Uniunea European ă în anul 2007, a impus un nou mod de abordare a
problemelor de securitate, acestea fiind integrate într-un sistem de securitate
colectiv. Includerea României în NATO respectiv UE a creat noi oportunit ăți
dar a presupus și asumarea unor responsabilit ăți din partea statului român.
Aceste transform ări majore s-au v ăzut și în reorganizarea și reorientarea
serviciilor de informa ții și a structurilor speciale din cadrul Comunit ății
Naționale de Informa ții,și integrarea acestora într-o viziune european ă și
euroatlantic ă.
Coordonarea, gestionarea, orientarea și administrarea serviciilor de
informații trebuie s ă se realizeze prin factorii de decizie ai statului, prin
colaborarea cu institu țiile care reprezint ă interesele popula ției civile.10
Comunitatea Na țională de Informa ții vine în sprijinul fundament ării
deciziei, iar aceasta trebuie s ă-și direcționeze eforturile în scopul evit ării
surprinderii strategice, s ă se adapteze la cerin țele societ ății informa ționale, și
să se adapteze func țional și operațional pentru îndeplinirea misiunilor primite.
Noile strategii de securitate adoptate de c ătre statele dezvoltate
responsabilizeaz ăcomunitățile de intelligence cu promovarea culturii de
intelligence prin colaborarea acestora cu reprezentan ți ai societ ății civile,
9Departamentul Securit ății Statului sau Securitatea a șa cum este cunoscut ă în România, a
reprezentat principalul serviciu de informa ții din România în perioada comunist ă și s-a
aflat în cea mai mare parte a func ționării sale sub autoritatea Ministerului Afacerilor
Interne. Ca principal instrument al Partidului Comunist Român pentru controlul popula ției,
Securitatea este r ăspunzătoare de nenum ărate crime și încălcări ale drepturilor omului dar
și de instaurarea unui climat de teroare la nivel național.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_Securit%C4%83%C8%9Bii_Statului)
10C. Troncot ă, M. Neag, V. Tab ără, Instituțiile Comunit ății de Intelligence , Sibiu, Editura
Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2014, pp. 81-82.

15 din 64membrii ai unor organiza ții guvernamentale sau nonguvernamentale, dar și
prin legătura cu mediul academic.11
Principalele bariere în calea realiz ării unei culturi de intelligence
performante, cu rezultate pozitive asupra activit ăților și acțiunilor organiza ției
militare sunt reprezentate de percep ția publică bazată pe date și informa ții
disparate, impresii gre șit formate, politizarea activit ății de intelligence, dar și
neînțelegerea p ăstrării caracterului secret al activit ății informative și
imposibilitatea unei transparen țe depline a ac țiunilor sale. A șa cum afirma și
Robert Jervis, profesor de Rela ții Internaționale la Universitatea Columbia din
SUA, „ serviciile de intelligence sunt în acela și timp necesare unei democra ții
și o amenin țare pentru aceasta. Sunt și vitale și incomode în acela și timp[…],
incomode pentru c ă prin natura lor, serviciile de informa ții sunt secrete și
multe lucruri trebuiesc ținute ascunse de ochii publicului, putând deveni
astfel o amenin țare pentru democra ție și fiind greu de controlat ”.
Scopul fundamental al serviciilor de informa ții nu este izolarea ci
interacțiunea cu structurile sociale în limita în care activitatea acestora nu este
pusă în pericol și atâta timp cât interesele na ționale nu sunt afectate sub nicio
formă.
Profesionalismul institu ției militare și evidențierea sa ca principal
instrument de men ținere și instaurare a p ăcii atunci când se impune,
presupune respectarea unor norme precise de organizare și desfășurare a
acțiunilor. Institu ția militar ă mizează pe aportul adus de c ătre serviciile de
informații în realizarea superiorit ății informa ționale și implicit atingerea
obiectivelor pe termen scurt, mediu sau lung. Latura consultativ ă și deschisă a
organismelor civile evoc ă datoria serviciilor de informa ții de a colabora cu
mediul civil și academic, cu organiza țiile din sfera securit ății economice,
energetice, culturale sau de mediu, dar și ducerea unui proces activ de
comunicare și relaționare cu beneficiarii produselor de intelligence și cu
reprezentan ți ai statelor aliate sau partenere. Aceast ă colaborare servicii de
informații-organisme civile necesit ă totodată respectarea discre ției și tactului
cu care serviciile de informa ții își desfășoară activitatea, compartimentarea
strictă a muncii depuse, protec ția informa țiilor clasificate și a informa țiilor
obținute din surse secrete, metodele și mijloacele uzitate, nedivulgarea
identității personalului din compunerea acestora și respectarea principiilor
care guverneaz ă activitatea de intelligence.
Cultura de intelligence presupune în țelegerea acestor fenomene și
procese și cunoașterea în profunzime a legilor și principiilor activit ății de
intelligence. Fundamentarea deciziilor se bazează pe informa țiile,
cunoștințele, prognozele și avertizările transmise de c ătre structurile de
intelligence, îns ă fără implicarea beneficiarilor, a liderilor politico-militari și
11M. Neag, E. Simion, A. Kis, Intelligence și Globalizare , Sibiu, Editura Techno Media,
2015, p. 45.

16 din 64militari de la nivel tactic, operativ sau strategic, cât și a fiecărui membru în
parte, activitatea de intelligence nu va avea acurate țea și aplicabilitatea de
care statul și implicit cet ățenii au nevoie. De aceea este responsabilitatea
fiecăruia să contribuie la ob ținerea informa țiilor și efectuarea analizei
primare. Cultura de intelligence urm ărește formarea unei imagini clare și
concise asupra subiectelor de interes pentru deciden ții politico-militari și
militari, în țelegerea și ulterior internalizarea necesit ății implicării pro-active a
acestora pe timpul desf ășurării ciclului informa țional, de la etapa de culegere
până la etapa de diseminare în care produsele informative sunt transmise spre
a fi utilizate de c ătre diferiți beneficiari.12
Modificarea tiparelor mentale și informaționale trebuie s ă fie însoțită de
schimbarea atitudinilor, motiva țiilor, comportamentelor și a mentalit ăților la
nivel individ, organiza ție și național pentru o în țelegere deplin ă a
fenomenelor, proceselor și acțiunilor care caracterizeaz ă activitatea de
informații, instituția militar ă și a altor structuri care activeaz ă în domeniul
intelligence. Cultura de intelligence este esen țială supraviețuirii și menținerii
acestora ca principale instrumente de realizare a securit ății și suportului
actului decizional într-o er ă a cunoașterii, a progresului tehnologico- științific
și informațional în care singurul lucru cert este incertitudinea iar deciziile nu
mai sunt bazate pe reguli și mecanisme simple ci pe cunoa șterea în detaliu a
tuturor factorilor de influen ță, a principiilor care guverneaz ă activitatea de
informații, concomitent cu o colaborare permanent ă între institu ții, structuri,
servicii, parteneri atât la nivel na țional cât global.
1.2 Strategii și acțiuni de promovare a culturii de intelligence la nivel
decizional
Instabilitatea mediului de securitate, rapiditatea cu care se petrec
acțiunile, apari ția unor noi forme de conflict precum cel cibernetic sau hibrid
impune din partea deciden ților o nou ă abordare, care s ă promoveze formarea
unui stat modern, în care activitatea de intelligence este indispensabil ă
deciziei politico-militare și militare, și în care formarea unei culturi de
intelligence reprezint ă o condi ție sine qua non în vederea realiz ării unui
climat organiza țional propice desf ășurării acțiunilor în condi ții normale și cu
maximă eficacitate.
Provocările secolului XXI la care este supus ă organiza ția militar ă
impune un efort comun între structurile din domeniul informa țiilor pentru
apărare, serviciile de informa ții naționale și alte structuri departamentale,
12L. Ivanov, Pentru o lume mai sigur ă într-o eră a incertitudinii: contribu ția serviciilor de
infromații – Culegere de studii de intelligence , Sibiu, Editura Academiei For țelor Terestre
„Nicolae B ălcescu”, 2013, p. 11.

17 din 64mediul academic, societatea civil ă și organiza țiile nonguvernamentale care î și
aduc aportul la stabilirea st ării de securitate na țională, dar și realizarea
schimbului între aceste structuri și structurile cu atribu ții similare din țările
aliate și partenere. Dup ă momentul 11 septembrie 2001, necesitate colabor ării
între aceste elemente a devenit mult mai clar ă iar un efort în acest sens îl
constituie crearea comunit ăților naționale de informa ții care urm ăresc
fluidizarea schimbului de informa ții între structurile responsabile cu
menținerea climatului de securitate și și alte structuri și organiza ții care pot
contribui la construirea securit ății.
Cultura de intelligence joac ă un rol determinant în dep ășirea barierelor
de comunicare între aceste structuri, dar și în depășirea unor provoc ări cu care
se confrunt ă serviciile de informa ții, cum ar fi: volumul mare de informa ții
care necesit ă un proces amplu de prelucrare și analiză într-un timp cat mai
scurt; managementul resursei umane din domeniul intelligence care necesit ă o
abordare specific ă și detaliată a procesului de recrutare, instruire, motivare și
perfecționare; inter-rela ționarea cu benifiarii produselor informative și
respectarea întocmai a cerin țelor și exigen țelor acestora; stabilirea
priorităților; compartimentarea strict ă a muncii și adaptarea la dinamica
mediului de securitate volatil și ambiguu dat fiind faptul c ă serviciile de
informații reprezint ă principalul instrument de avertizare și prognoz ă. Toate
aceste provoc ări au făcut obiectul discu țiilor în ultimii ani a principalelor
structuri de informa ții din România dar și din țările aliate sau partenere, și au
încercat o adaptare a principiilor need to know și need to share fără a afecta
activitățile specifice și secrete derulate de c ătre serviciile de informa ții prin
încurajarea împ ărtășirii cunoștințelor- knowledge sharing .13
Mediul strategic actual impune o nou ă serie de provoc ări pentru
serviciile de intelligence pe timpul planific ării, organiz ării și desfășurării
activităților specifice, pe care trebuie s ă le depășească cu mult tact și
profesionalism. Formarea unui leadership performant atât în domeniul
informațiilor pentru ap ărare câtși la nivel na țional presupune o serie de noi
provocări și responsabilit ăți pentru serviciile de informa ții.
Volumul uria ș de informa ții provenite dintr-o multitudine de surse
umane, tehnice sau deschise, nu ofer ă neapărat o mai mare acurate țe
analizelor realizate datorit ă creșterii posibilit ăților de dezinformare și
intoxicare cu informa ții false sau inutile. De aceea este necesar ă colaborarea
stringentă între serviciile de informa ții din cadrul Comunit ății Naționale de
Informații dar și colaborarea cu state partenere. Este absolut necesar un efort
comun, sprijinit prin factorii de decizie care s ă coordoneze și să controleze
acțiunile acestora.
13Securitate și intelligence în secolul XXI, online pe
https://www.sri.ro/fisiere/studii/SECURITATE_SI_INTELLIGENCE.pdf accesat în
15.02.2016.

18 din 64Benefiaciarii produselor informative trebuie s ă adapteze strategiile de
securitate cibernetic ă la noile amenin țări care pun în pericol datele și
informațiile din mediul virtual, care prin divulgarea lor ar putea aduce
prejudicii securit ății naționale. Protec ția infrastructurilor informatice și de
comunica ții critice trebuie s ă fie în aten ția organelor de conducere și să
întreprind ă activități de diminuare a posibilelor vulnerabilit ăți.
O altă necesitate a actului decizional este formarea unor cuno ștințe de
ordin cultural, atât din partea lupt ătorilor, personalul organiza ției militare,
personalul serviciilor de informa ții dar și din partea conduc ătorilor politici și
militari care trebuie s ă cunoască elemente de cultur ă din zona în care for țele
proprii sunt dislocate. Este necesar ă cunoașterea valorilor locale, date istorice
și geografice, mentalități, credințe, regimurile care guverneaz ă,
comportamentele și motivațiile popula ției locale.
Actuala societate democratic ă influențează activitatea de informa ții prin
încurajarea controlului civil și impun o serie de limit ări de ordin legal dar și
probleme de etic ă pe care serviciile de informa ții trebuie s ă le respecte și să
dea dovad ă de profesionalism în vederea câ știgării sprijinului și încrederii
societății civle.
Războiul informa țional este unul continuu și acerbu și reprezint ă
principalul instrument al statelor de câ știgare a influen ței pe plan mondial și
preluarea ini țiativei în ac țiunile și misiunile desf ășurate de c ătre forțele
proprii. De aceea este foarte important ă o analiz ă a propriilor servicii de
informații pentru a identifica vulnerabilit ăți, tentative de dezinformare și
trădare, precum și o analiz ă a securit ății frontierelor na ționale și ale
frontierelor NATO și UE concomitent cu monitorizarea fenomenului de
migrație care este unul dintre principalii factorii generatori de instabilitate și
insecuritate în Europa la momentul actual.14
Pentru con știentizarea problemelor de interes na țional, pentru ap ărarea
lor și pentru a face fa ță provocărilor globaliz ării, amenin țărilor transna ționale,
problema migra ției și imposibilitatea delimit ării limitelor teritoriale sunt
principalii factori care pun în pericol siguran ța și stabilitatea statului,
competitivitatea și securitatea sistemelor de infrastructur ă și informatice
critice. Aceste realit ăți ale mediului de securitate necesit ă construirea unei
culturi de intelligence flexibil ă și viabilă, iar acest lucru este posibil prin
deschiderea c ătre mediul academic, centrele de cercetare, companiile
naționale și cu un efort de transparen ță și comunicare cu cet ățenii. Un dialog
continuu la nivel na țional va contura un climat de securitate și încredere cu
efecte asupra misiunilor și obiectivelor strategice.15
14L. Ivanov, Lumea real ă: spionaj și spioni , Sibiu, Editura Academia For țelor Terestre
„Nicolae B ălcescu”, 2013, pp. 78-83.
15https://www.sicurezzanazionale.gov.it/sisr.nsf/cultura-della-sicurezza.html accesat în
28.02.2016

19 din 64Importanța implicării factorilor decizionali în ciclul informa țional este
tot mai stringent ă pentru asigurarea unui feedback productiv și constructiv
care să susțină activitatea de intelligence pe m ăsura schimb ărilor de natur ă
politică, militară, informa țională, economic ă, socială, diplomatic ă, culturală
sau de alt ă natură. Nevoia liderilor de a dispune de informa ții acționabile atât
la nivel strategic cât și tactic pentru a lua decizii punctuale în ac țiunile
militare desf ășurate de c ătre trupele proprii, dar și decizii prin care s ă
proiecteze obiectivele viitoare și viziunea strategic ă, impune o în țelegere
superioară a realit ăților mediului de securitate și totodată a limitărilor
serviciilor de informa ții.
Pentru ob ținerea informa țiilor necesare fundament ării deciziilor politice
și militare, activitatea de intelligence presupune desf ășurarea unor ac țiuni
specifice care sunt structurate pe 5 etape: planificarea și direcționarea – în
această etapă se stabilesc nevoile de informa ții, priorit ățile, are loc
coordonarea eforturilor structurilor implicate și se stabilesc planurile de
culegere, analiz ă și diseminare a informa țiilor; culegerea – acțiunile
desfășurate prin surse umane, tehnice, secrete sau deschise prin care se ob țin
datele și informa țiile necesare satisfacerii nevoilor informative ale
beneficiarilor; procesarea – reprezint ă o analiz ă primară a informa țiilor
obținute prin care se elimin ă elementele nerelevante și se transpun într-o
formă accesibil ă analiștilor; analiza și producția– reprezint ă etapa central ă a
ciclului informa țional în care anali știi transform ă datele și informa țiile
obținute în produse informative sub forma unor estim ări, prognoze, note
informative, rapoarte informative șa.; diseminarea – transmiterea produselor
informative c ătre beneficiari.16
Ciclul informa țional „tradi țional”
16L. Ivanov, op.cit ., p. 62.Planificare
și
Direcționare
Culegere
ProcesareAnaliză și
ProducțieDiseminare

20 din 64Rolul deciden ților pe timpul desf ășurării ciclului informa țional este
foarte important în ob ținerea produselor informative destinate fundament ării
și implement ării deciziilor necesare ap ărării și promov ării intereselor și
valorilor na ționale. Inter-rela ționarea produc ător-consumator de intelligence
trebuie să fie cvasiprezent ă începând cu exprimarea nevoilor informative de
către deciden ți și finalizând cu satisfacerea nevoilor informtive odat ă cu
diseminarea produselor informative de c ătre structurile de analiz ă.17
Activitatea de intelligence în secolul XXI impune o serie de schimb ări de
paradigm ă la nivelul proceselor desf ășurate, a personalului angrenat și a
produselor de intelligence care s ă fie în concordan ță cu schimb ările de
paradigm ă de la nivel global care „ se caracterizeaz ă prin câteva evolu țiide
care trebuie s ă ținem cont în elaborarea unei noi Strategii. România se afl ă
într-o regiune care a fost mult timp caracterizat ă de prezen ța unor conflicte
înghețate. Astăzi regiunea este marcat ă de conflicte active și de o deteriorare
a relațiilor dintre NATO și Federația Rusă. Prezența zonelor de conflict în
regiune ridic ă în mod direct și problema securit ății cetățenilor români ”.18
Schimbarea paradigmei în intelligence este strâns legat ă de evolu țiile
mediului de securitate regional și global iar cultura de intelligence joac ă un
rol important în în țelegerea fenomenelor și proceselor care influen țează
interesele na ționale ale României și ale institu ției militare.
La nivel de procese este necesar ă îmbunătățirea cooper ării atât pe
verticalădar în special pe orizontal ă, crearea unor centre de fuziune a
informațiilor, prelevarea informa țiilor din multisurse, sus ținerea conceptului
de knowledge sharing , poziționarea analizei ca element în cadrul ciclului
informațional, îmbun ătățirea comunica țiilor și asigurarea unei securit ăți
cibernetice puternice, precum și valorificarea informa țiilor prin grupuri
operative comune de tip task force .
Personalul din domeniul informa țiilor pentru ap ărare necesit ă o pregătire
specializat ă atât în domeniul operativ cât și în domeniul analizei de
intelligence. Managementul resursei umane trebuie s ă urmărească o proiecție
a carierei ofi țerilor de informa ții și pregătirea acestora s ă se desfășoare atât în
interiorul organiza ției cât și în exteriorul acesteia prin parteneriate cu structuri
similare din NATO, UE sau din state cu care România men ține relații de
prietenie și colaborare. Totodat ă procesul de recrutare a personalului trebuie
să fie unul complex și adaptat nevoilor organiza ției. Instruirea anali știlor de
intelligence s ă se facă prin rela ționarea cu mediul academic și civil și să fie
centrat pe eficacitatea îndeplinirii atribu țiilor funcționale.
Produsele de intelligence trebuie s ă fie realizate prin metode
colaborative, s ă fie adaptate cerin țelor și profilului psihologic al deciden ților.
17I. Nițu, Analiza de intelligence: o abordare din perspectiva teoriilor schimb ării,
București, Editura RAO, 2012, pp. 202-205.
18Strategia Na țională de Apărare a Țării, Bucure ști, 2015, p.5.

21 din 64Nevoile beneficiarilor trebuie s ă se axeze pe expertiz ă, scenarii, prognoze și
nu pe informa țiile primite, iar feedback-ul s ă se produc ă pe întreg ciclul
informațional. Beneficiarii trebuie s ă relaționeze deschis, și să coopereze activ
cu serviciile de informa ții și să-și asume rolul de co-produc ători ai produsului
de intelligence.19
Abordarea integratoare a acestor factori este esen țială deoarece
îmbunătățirea proceselor din cadrul structurilor de intelligence și implicit a
procesului de analiz ă nu poate fi materializat în lipsa profesionaliz ării
analiștilor și a personalului implicat în activitatea de informa ții. Aceast ă
condiționare proces-personal determin ă rezultatul celui de-al treilea factor,
produsul de intelligence, care va suferi o transformare calitativ ă semnificativ ă
și va fi în m ăsură să satisfacă cererile de informa ții cele mai diverse și
complexe ale deciden ților politici și militari.20
Înțelegerea rolului important pe care beneficiarii îl au în formularea
produselor de intelligence, dar și rolul implic ării acestora în ciclul
informațional reprezint ă o condi ție esențială în formarea culturii de
intelligence. Crearea produselor informative veritabile, cu accesibilitate și
utilizare imediat ă ține de o colaborare strâns ă între deciden ți și structurile de
analiză, iar forma final ă este conturat ă de implicarea fiec ărui individ în parte
precum și cooperarea și colaborarea în toate etapele ciclului informa țional.
Pe plan na țional, structura responsabil ă cu implementarea culturii de
intelligence este Serviciul Român de Informa ții, care în noua viziune
strategică include printre principiile fundamentale de transformare și formarea
unei culturi de securitate respectic de intelligence. În accep țiunea SRI cultura
de intelligence face referire la protejarea și consolidarea valorilor democratice
în concordan ță cu valorile NATO și UE și încearcă formarea unei imagini
publice juste în societatea civil ă prin promovarea transparen ței și evitarea
politizării activit ății de intelligence. Eforturile SRI sunt sus ținute de c ătre
celelalte structuri de intelligence din cadrul Comunit ății Naționale de
Informațiiși vizează apărarea drepturilor și libertăților cetățenești precum și
promovarea interesele de securitate na țională.21
Este imperios necesar s ă se elimine aspectele negative care împiedic ă
formarea culturii de intelligence a deciden ților politici și a societății civile, s ă
se construiasc ă o percep ție publică corectă și totodată să se înlăture efectele
negative care se r ăsfrâng asupra structurilor de intelligence.
Pentru deciden ții politici este esen țial formarea unei culturi de
intelligence minimale pentru cei care ocup ă funcții de conducere sau care
urmează să ocupe func ții în aparatul de conducere statal. Este necesar ca
19I. Nițu, op.cit ., pp.215-218.
20I. Nițu, Ghidul Analistului de Intelligence: compendiu pentru anali știi debutan ți,
București, Editura Academiei Na ționale de Informa ții „Mihai Viteazul”, 2011, p. 86.
21C. Troncot ă, op. cit ., p. 112.

22 din 64decidenții politici s ă fie bine informa ți cu privire la toate aspectele securit ății
naționale și să se implice activ în proiectarea și refolmuraea politicilor de
securitate în concordan ță cu schimb ările mediului strategic prin sprijinul
societății civile.
Un alt aspect important este percep ția public ă asupra organelor cu
atribuții informative care nu inspir ă încredere deplin ă dat fiind faptul c ă
specificul activit ății lor impune un anumit grad de discre ție. Trebuie s ă se
elimine impresiile gre șit formate și să nu mai fie asem ănate cu vechile
structuri informative din timpul comunismului. Eliminarea incertitudinii și
neîncrederii trebuie s ă se releve prin discursuri publice, publica ții academice,
reviste și articole științifice care s ă evidențieze adev ărata menire a unui
serviciu de informa ții, cea de men ținere a securit ății statului și a cetățenilor
săi.
Presiunile create asupra structurilor informative î și pun amprenta asupra
personalului angajat și asupra activit ăților desfășurate de ace știa ducând la
scăderea moralului ofi țerilor de informa ții.
Toate aceste realit ăți impun derularea unor programe de formare a
culturii de intelligence pentru deciden ții politici în colaborare cu mediul
academic și societatea civil ă prin care s ă se realizeze o preg ătire responsabil ă
în domeniul securit ății naționale sub coordonarea Comunit ății Naționale de
Informații.22
Necesitatea schimb ării culturii organiza ționale și a metodelor
operaționale este imperios necesar ă într-un mediu în care amenin țările
evoluează rapid iar activitatea de informa ții este consumat ă de cerințele de
răspuns opera țional.23
Activitatea de intelligence presupune totodat ă eliminarea limitelor
psihologice atât din partea anali știlor cât și din partea deciden ților. Având ân
vedere că procesarea informa țiilor este influen țată de valori social-culturale,
educația formată, cultura organiza țională, experien țele trecute sau motiva țiile
personale, astfel formându-se anumite tipare mentale care influen țează într-un
mod negativ produsele de intelligence precum și interpretarea acestora de
către beneficiari. Aceste tipare mentale duc la o interpretare subiectiv ă a
realităților obiective.
Limitele de ordin psihologic pe de o parte, sunt reprezentate de
vulnerabilit ățile memoriei care pot conduce la incapacitatea de a în țelege
22I. Duvac, Cultura de intelligence a deciden ților politici români, online pe
http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/468-Cultura-de-intelligence-a-
decidentilor-politici-romani accesat în 02.03.2016
23D. Barger, Toward a Revolution in Intelligence Affairs , NATIONAL SECURITY
RESEARCH DIVISION, p. 94, online pe
http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/technical_reports/2005/RAND_TR242.pdf,
accesat în 05.03.2016

23 din 64complexitatea unei probleme sau incapacitatea de a interpreta un anumit
fenomen sau proces. Pe de alt ă parte exist ă și o serie de erori cognitive care î și
pun amprenta asupra activit ății analiștilor cum ar fi:
∑ Imaginea în oglind ă– incapacitatea analistului de a în țelege alte culturi
și ideologii care nu se potrivesc cu standardul și tiparul s ău mental;
∑ Zgomotul de fond – volumul prea mare de date și informa ții îl
împiedică pe analist s ă extragă din conținut informa țiile cu adev ărat
importante;
∑ Riscul de a c ădea în capcana dezinform ării– preluarea unor
informații eronate, false sau nerelevante care au fost lansate cu un scop
prestabilit;
∑ Inerția mental ă– informa țiile care nu sunt în concordan ță cu sistemul
de evaluare al analistului sunt eliminate;
Cultura de intelligence se contureaz ă și pe baza respect ării unor norme
de conduit ă și obligații etice ale personalului implicat în activitatea de
informații. Codul de etic ă și deontologie face referire la aspecte precum
prevenirea comportamentelor deviante, p ăstrarea unui climat de respect
reciproc, promovarea onestit ății și cooperării, păstrarea unui echilibru între
drepturile cuvenite și obligațiile pe care și le-au asumat fa ță de cetățeni și
societatea civil ă, tenacitate în sus ținerea opiniilor și evaluărilor proprii,
promovarea spiritului inovativ și creativ dar și responsabilitatea ac țiunilor și
produselor de intelligence care ajung la beneficiari.24
Cultura de intelligence se va forma atât prin schimb ări de ordin
organizațional cât și psihologic. Personalul implicat în activitatea de
intelligence și liderii politico-militari și militari trebuie s ă se acomodeze cu
cerințele și necesitățile mediului de securitate actual și a unei societ ăți care se
află într-o er ă a cunoașterii și a globaliz ării în care r ăzboaiele ideologico-
religioase, mi șcările extremiste și radicale, dar și amenințările asimetrice,
transfrontaliere, cibernetice și hibride sunt o realitate a noilor evolu ții de
mediu la nivel mondial.
Schimbarea culturii de intelligence pentru îmbun ătățirea actului
decizional nu poate fi implementat ă fără aportul fiec ărui angajat în parte și
totodată a beneficiarilor. Valorile, interesele, atitudinile și motivațiile care
stau la baza activit ății lor trebuie s ă convearg ă spre scopul suprem, acela de a
reprezenta și apăra interesele României și ale cet ățenilor săi. Frica de
schimbare, de a renun ța la obiceiuri și cutume, și de a respecta tradi țiile cu
orice preț trebuie să dispară odată cu teama de necunoscut, și să se transforme
în idei, atitudini și motivații pe măsura imperativelor secolului XXI.
24I. Nițu, op. cit ., pp. 39-45.

24 din 64CAPITOLUL 2
LEADERSHIPUL, FACTOR DETERMINANT ÎN
ATINGEREA OBIECTIVELOR STRATEGICE ALE
ROMÂNIEI ȘI ALIAN ȚEI NORD -ATLANTICE
Leadership-ul reprezint ă un concept cheie pentru organiza țiile și
structurile care lucreaz ă cu oameni și pentru oameni, iar acesta a luat
amploare în ultimii ani și evidențiază rolul important pe care conduc ătorul,
liderul unui anumit grup social sau organiza ție conduce prin puterea
exemplului, influen țează și motiveaz ă subordona ții și se folose ște de calit ățile,
aptitudinile, competen țele și puterea prin care a fost învestit pentru a ob ține
succesul unei misiuni sau pentru a- și atinge obiectivele proiectate sau impuse
de către eșaloanele superioare.
Cuvântul anglo-saxon „ lead” înseamn ă a conduce iar „ leaden ” a
călători. De aici rezult ă principala misiune a liderului, cea de a-i c ălăuzi pe cei
din subordine și de a-i îndruma în activit ățile și misiunile desf ășurate
împreună.
Leadership-ul, pân ă spre sfâr șitul secolului XX a f ăcut obiectul multor
publicații și cărți de specialitate sub diferite forme, îns ă clarificarea și
conceptualizarea termenului sub prezenta form ă reprezint ă o preocupare
recentă și încearcă să se eviden țieze importan ța acestui concept în condi țiile
unui mediu de securitate dinamic în care organiza țiile își desfășoară
activitățile și procesele printr-un leadership performant și prin crearea unor
lideri responsabili și vizionari.
2.1 Inter-rela ționarea decident-servicii de informa ții
Evoluția mediului de securitate, transformarea caracteristicilor
conflictului armat și competi ția actorilor statali și nonstatali pe scena
internațională impun din partea deciden ților politici și militari fundamentarea
deciziilor printr-o cunoa ștere amănunțită a problemelor și fenomenelor din
domeniul securit ății.
Pentru conturarea unui leadership performant în domeniul informa țiilor
pentru ap ărare este necesar ă o adaptare a serviciilor de informa ții în acord cu
imperativele gradului de tehnologizare și dezvoltare a societ ății.
Personalul serviciilor de informa ții reprezint ă principalul vector prin care
activitatea de intelligence se poate dezvolta și poate sus ține activ misiunile
primite, dar totodat ă consolideaz ă și sporește performan țele organiza ției

25 din 64militare. Managementul resursei umane trebuie s ă constituie o preocupare
permanent ă a deciden ților și să vizeze aspecte precum:
∑ O pregătire de specialitate complex ă;
∑ Educarea și antrenarea de la începutul carierei pân ă la finalul acesteia;
∑ Dezvoltarea abilit ăților și competen țelor teoretice și practice;
∑ Crearea unui înv ățământ performant în domeniul informa țiilor pentru
apărare;
∑ Instruirea și antrenarea ofi țerilor anali ști care au în responsabilitate
domeniul informa țiilor de interes strategic;
∑ Ofițerii operativi s ă dobândeasc ă abilitățile, aptitudinile și competen țele
necesare îndeplinirii misiunilor specifice;
∑ Să se îmbun ătățească nivelul de cultur ă generală și cultură de
intelligence a personalului;
∑ Să se dezvolte un program continuu de cercetare-dezvoltare în domeniul
informațiilor pentru ap ărare;
Cadrul normativ care reglementeaz ă activitatea serviciilor de informa ții
trebuie să se adapteze noilor condi ții ale mediului de securitate, s ă integreze
atât experien ța acumulat ă cât și lecțiile învățate. Pentru a r ăspunde prompt cu
informații „acționabile ” cererilor de informa ții ale beneficiarilor, serviciile de
informații trebuie s ă coopereze atât pe plan intern cu celelate structuri cu
atribuții în domeniul securit ății naționale dar este imperios necesar ca acestea
să coopereze și la nivel interna țional cu structuri din NATO, UE, state
partenere sau structuri din țările unde România î și promoveaz ă valorile și
interesele.
Din punct de vedere al structurii organizatorice, serviciile de informa ții
trebuie s ă asigure structuri de culegere HUMINT, TECHINT, SIGINT,
OSINT și alte structuri specializate care s ă furnizeze informa țiile de care
decidenții au nevoie într-un timp cât mai scurt astfel încât decizia s ă se
fundamenteze aproape în timp real. Transform ările care intervin în
organizarea serviciilor de informa ții trebuie s ă le acorde flexibilitate și să
conducă la succesul misiunilor printr-o con știentizare a spa țiului de lupt ă care
se mută cu preponderen ță în mediul virtual.
Dotarea din punct de vedere tehnic și susținerea programelor de
cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiilor va reprezenta în continuare
principalul instrument de sprijin al activit ății de intelligence.
Războaiele viitorului vor fi dependente în special de avansul tehnologic,
resursele financiare destinate sus ținerii proiectelor de cercetare în domeniu și
crearea de speciali ști care s ă fie în m ăsură să opereze sistemele și
echipamentele într-un mod profesionist. Viitoarele conflicte vor impune
serviciilor de informa ții o cooperare mai strâns ă cu organiza țiile civile care
derulează programe de cercetare tehnico- științifică astfel încât s ă se realizeze

26 din 64apriori o evolu ție din punct de vedere calitativ în detrimentul unei evolu ții
cantitative.25
Relația dintre serviciile de informa ții și decidenți trebuie s ă se bazeze pe
profesionalism și responsabilitate astfel încât instrumentele, capacit ățile și
abilitățile de care dispun structurile cu rol informativ s ă satisfacă nevoile și
cererile de informa ții.
În domeniul informa țiilor pentru ap ărare, structurile informative trebuie
să organizeze și să coordoneze structurile de execu ție, să modernizeze
potențialul tehnologic, s ă atingă nivelul de operativitate în acord cu exigen țele
actuale și să fie în măsură să susțină activ procesul decizional prin informa ții
de valoare strategic ă. Toate aceste abilit ăți si competen țe pe care structurile
informative le dezvolt ă și adapteaz ă continuu concur ă la îndeplinirea
obiectivelor organiza ției militare și implicit la îndeplinirea obiectivelor
naționale, NATO și UE.
Această relație dintre „ producătorii„ și „consumatorii „ de intelligence
necesită o cooperare strâns ă pentru a identifica informa țiile care sunt cu
adevărat vitale și relevante pentru securitatea na țională. Așa cum afirma și
William Odom, fost director la National Security Agency din Statele Unite ale
Americii, „ ca orice alt ă resursă, informa țiile sunt costisitoare și greu de
procurat. Nu to ți utilizatorii pot dispune permanent de ceea ce î și doresc.
Cererile lor trebuie satisf ăcute în func ție de priorit ăți, acordând întâietate
unora sau altora, în func ție de situa ție și de necesit ăți.” Prin urmare, atât
structurile de intelligence cât și benefiaciari trebuie s ă-și formeze și să-și
internalizeze o cultur ă de intelligence solid ă și totodat ă flexibilă la
schimbările ce survin în activit ățile întreprinse pentru a elimina nesiguran ța,
neîncrederea și incertitudinea actului decizional.
Dacă de cele mai multe ori liderii politici aleg solu țiile cele mai simple și
mai puțin costisitoare pentru bugetul de stat, serviciile de informa ții se
confruntă cu acest impediment al vectorului financiar pentru a ob ține
informațiile de care deciden ții au nevoie și pentru a le prezenta o imagine cât
mai aproape de realitate26
Serviciile de informa ții trebuie s ă fie în măsură să producă și să înainteze
decidenților produsele de intelligence solicitate prin cererile de informa ții
pentru a acoperi nevoile de informa ții într-o form ă care să faciliteze
înțelegerea acestora și să fie diseminate la timpul oportun.
Pentru realizarea unei cooper ări eficiente și de lung ă durată între
decidenții politico-militari și militari și structurile informative, este necesar ca
șefii, comandan ții structurilor și serviciilor de informa ții să posede anumite
calități și competen țe precum:
25L. Ivanov, op.cit ., pp. 11-18.
26M. Rădoi, Serviciile de Informa ții și Decizia Politic ă, București, Editura TRITONIC,
2005, pp. 80-82.

27 din 64∑ Să posede calit ăți psiho-morale și fizice prin care s ă-și coordoneze și să-
și îndrume subordona ții prin motivare, persuasiune și convingere;
∑ Să fie un bun profesionist în domeniul informa țiilor, să posede
competen țe care să-l ajute la îndeplinirea misiunilor;
∑ Să inspire încredere și responsabilitate deciden țilorși subordona ților;
∑ Să întreprind ă o relație de comunicare și relaționare continu ă cu
decidenții, însă prin păstrarea unui anumit echilibru profesional, a unei
echidistan țe politice;
∑ Să fie o persoan ă loială și atașată de domeniul în care activeaz ă și să-și
internalizeze valorile care guverneaz ă activitatea serviciului de
informații;
∑ Să posede cuno ștințe vaste de cultur ă generală, cunoștințe de intelligence
și leadership;
∑ Să fie un bun diplomat și să posede arta negocierii pentru a proteja și
promova interesele serviciului;
∑ Să promoveze integritatea moral ă, respectul și corectitudinea în cadrul
serviciului;
∑ Să aibă în permanen ță o viziune asupra ac țiunilor și fenomenelor care
influențează sau afecteaz ă buna func ționare a serviciului de informa ții;
∑ Să dea dovad ă de fermitate atât în rela ția cu subordona ții cât și cu
decidenții;
O reorientare și reorganizare a serviciilor de informa ții trebuie s ă vină în
acord cu o cre ștere a eficien ței cu care sunt uzitate produsele de intelligence.
Trebuie s ă existe un proces bine structurat de preg ătire și instruire a liderilor
politici și militari în func ție de tipologia și personalitatea acestora.
Decidenții trebuie s ă acorde credibilitate informa țiilor primite de la
serviciile de informa ții, să le înțeleagă și să le perceap ă într-un mod
profesionist. Beneficiarii și serviciile de informa ții trebuie s ă colaboreze într-
un mod flexibil, f ără a mai pune accent pe orgolii și principii pentru a- și putea
focaliza for țele și priceperea asupra fenomenelor, amenin țărilor și
problematicilor care sunt cu adev ărat bariere în vederea realiz ării unui climat
de siguran ță și securitate na țională.27
La nivelul organiza ției militare, misiunile și obiectivele serviciilor de
informații militare sunt influen țate de dubla subordonare a acestora fa ță de
liderii politici civili și factorii de decizie din sistemul militar. De aceea este
foarte important ca atât deciden ții politici civili cât și cei militari s ă respecte și
să uziteze produsele informative provenite de la serviciile de informa ții
militare într-un mod profesionist, f ără a interveni și a modifica produsele
informative dup ă propiile interese.
27G. Maior , UN RĂZBOI AL MIN ȚII-Intelligence, servicii de informa ții și cunoaștere
strategică în secolul XXI , București, Editura RAO, 2010, pp. 316-317.

28 din 64Liderii trebuie s ă promoveze spiritul critic în elaborarea produselor de
intelligence și furnizarea de informa ții precise, reale, care s ă ducă la decizii
eficiente și constructive pentru securitatea na țională, chiar dac ă uneori
informațiile primite nu sunt în concordan ță cu convingerile personale sau scot
la iveală anumite disfunc ționalități ale procesului decizional.
Pentru conturarea unui leadership performant în domeniul informa țiilor
pentru ap ărare este necesar ca puterea decizional ă a beneficiarilor din sfera
politică și militară să fie în concordan ță cu resursele, legile și regulamentele,
structura și activitățile specifice organiza ției militare și să țină cont de puterile
și limitările serviciilor de informa ții militare dar și de schimb ările și
fenomenele care se petrec în mediul de securitate actual. Procesul decizional
trebuie s ă fie guvernat de legalitate și legitimitate, s ă inspire încredere
populației și să fie sprijinit și consolidat de c ătre serviciile de informa ții.
Componentele care contureaz ăleadership-ul în domeniul informa țiilor pentru
apărare
Realizarea succesului unui serviciu de informa ții militar și implicit a
unui leadership eficient, cu rezultate vizibile asupra îndeplinirii cu succes a
misiunilor și obiectivelor din sfera de responsabilitate depinde atât de
gestionarea dinamicii rela țiilor din interiorul organiza ției militare dar și de
loialitatea, devotamentul și spiritul de sacrificiu al liderului serviciului de
informații militar. Acesta trebuie s ă dezvolte o rela ție profesionist ăatât cu
liderul politic civil cât și cu cel militar, iar acesta trebuie s ă relaționeze cu tact
și imparțialitate față de ambele par ți implicate în procesul decizional.
Liderul este cel care modeleaz ă atitudinile și acțiunile subordona ților săi,
el este cel care creeaz ă o stare de spirit și o viziune în cadrul organiza ției prin
calitățile, competen țele, trăsăturile de caracter și personalitate, dar și prin
cunoștințele pe care le posed ă și pe care le împ ărtășește cu subordona ții
necondiționat. Liderul este cel nuan țează modalitatea prin care fluxul de Organizația militarăServicii de informa ții
militare
Decidenți politico-
militari și militariMediul de securitateLeadership

29 din 64informații se transmite dar și cel care traseaz ă directive informative printr-o
implicare activ ă, continuă, care inspir ă încredere și profesionalism.28
Leadership-ul semnific ă „ acțiunea de a conduce, motiva și influența
astfel încât misiunea s ă fie îndeplinit ă cu profesionalism și etică, și de a căuta
în același timp dezvoltarea și îmbunătățirea capacit ăților care contribuie la
succesul misiunii ”.29Liderii structurilor și serviciilor de informa ții militare
sunt responsabili cu dezvoltarea și promovarea culturii de intelligence în
rândul beneficiarilor și instruirea și educarea acestora prin prezentarea
capabilităților structurilor informative, limit ările acestora dar și analize și
rapoarte privind relevan ța și importan ța informa țiilor furnizate de c ătre
acestea și reliefarea produselor de intelligence care s-au dovedit a fi
acționabile.
Cultura de intelligence este important ă pentru eficien ța leadership-ului
deoarece în momentele critice caracterizate de incertitudine, în care estim ările
și evaluările beneficiarului vin în contradic ție cu cele ale structurilor
informative, acesta poate apela la experien ța și expertiza dobândit ă prin
interacțiunea cu ofi țerii de informa ții și poate adopta decizia optim ă.
Inter-relaționarea serviciu de informa ții-beneficiar se va cl ădi sub
auspiciile multi-diversit ății informațiilor cerute, multi-diversit ății
beneficiarilor dar se va pune din ce în ce mai mult accent pe conceptul de
„knowledge sharing ” . Managementul cuno ștințelor și schimbul de cuno ștințe
între „ producătorii” și „consumatorii ” de intelligence va reprezenta structura
de rezisten ță atât a activit ății de intelligence cât și a procesului decizional.
Managementul cuno ștințelor va ajuta liderii s ăcoordoneze activit ățile și
acțiunile subordona ților, vor avea la dispozi ție cunoștințe din domenii precum
cel social, economic sau cultural aproape în timp real și va ajuta la formarea
unei viziuni integratoare asupra mediului de securitate. Printr-un management
al cunoștințelor sistematizat și coordonat, procesul decizional de la nivel
național se va îmbun ătăți iar comandan ții de la nivel tactic vor avea o imagine
complexă a mediului opera țional în care activeaz ă cu structurile subordonate.
Transormarea datelor și informa țiilor provenite de la surse umane sau
tehnice în produse de intelligence și ulterior în cuno ștințe reprezint ă
responsabilitatea fiec ărui comandant, lider dar și decident c ăruia i se pun la
dispoziție. Prin managementul informa țiilor care include procesele de sortare,
organizare, aranjare și diseminare a informa țiilor către beneficiarul care a
solicitat informa ția într-un timp care s ă-i permit ă adoptarea unei decizii
eficiente se ajunge la managementul cuno ștințelor care creeaz ă o viziune a
28B. Sfârlog, M. Ralea. D. F. Giurc ă, Leadership Militar: curs , Sibiu, Editura Academiei
Forțelor Terestre ”Nicolae B ălcescu”, 2010, pp.14-17.
29Le leadership dans les Forces canadiennes:Doctrine, online pe
http://publications.gc.ca/collections/collection_2013/dn-nd/D2-313-1-2005-fra.pdf.,
accesat în 16.04.2016.

30 din 64deciziilor adoptate, lec țiile învățate și reliefeaz ă cererile și nevoile de
informații la momentul actual.30
Managementul informa țiilor își dovedește eficien ța prin optimizarea
resurselor umane, materiale, tehnice, financiare și de altă natură la valoarea
informațiilor și la necesitatea de a le culege și procesa ulterior. Toate
structurile implicate în activitatea de intelligence, de la celulele HUMINT,
trupele proprii aflate într-o arie de interes informativ și până la beneficiarii
produselor de intelligence, fiecare în parte este responsabil de eficien ța
managementului informa țiilor.
Eficiența nu rezult ă numai din ob ținerea unui avantaj la nivel tactic sau
obținerea unor informa ții de interes pentru un anumit serviciu de informa ții, ci
rezultă din succesul opera ției militare privite integrator, un succes care
concură la îndeplinirea obiectivelor strategice și implicit ale organiza ției
militare. Datorit ă fluxului mare de informa ții prin care sunt caracterizate
acțiunile militare, dinamica prin care sunt trimise cereri de informa ții și
rapiditatea cu care se iau decizii, este imperios necesar ă optimizarea
sistemelor și structurilor care ac ționează în vederea îndeplinirii misiunilor.31
Într-un mediu de securitate incert și complex caracterizat prin extinderea
unor fenomene precum terorismul, un fenomen greu de controlat care și-a
facut simțit impactul pe care îl produce prin atacurile teroriste de la Paris din
ianuarie și noiembrie 2015, atacurile de la Bruxelles din martie 2016, dar și
atacuri recente din țări precum Turcia sau Pakistan se impune ca informa ția
pentru apărare să iasă din spectrul pur militar și să-și extindă aria de interes.
Războiul „ tăcut” care scoate la iveal ă noi amenin țări precum cele
cibernetice sau energetice dar și vulnerabilit ăți ale sistemelor de securitate
naționale relev ă stringența deținerii informa ției și de a o exploata într-un mod
critic și profesionist. Serviciile de informa ții sunt principali actori implica ți în
acest război al informa țiilor iar informa țiile militare contribuie activ la
consolidarea și susținerea climatului de securitate. Transformarea și adaptarea
serviciilor de informa ții militare trebuie s ă corespund ă unor necesit ăți variate
și să furnizeze produse de intelligence care uneori dep ășesc aria lor de
responsabilitate la o multitudine de beneficiari.
Domeniul informa țiilor pentru ap ărare constituie un element de baz ă
pentru deciden ții politico-militari și militari în vederea atingerii obiectivelor
strategice și prin prognozele și produsele de intelligence diseminate serviciile
30FM 6-01.1, Knowledge Management Operations , Headquarters Department of the Army,
, Washington, DC, 16 July 2012, cap 1, pp. 8-11, online pe
https://fas.org/irp/doddir/army/fm6-01-1.pdf, accesat în 20.04.2016.
31I. Manci, D. Magaliuc, C. Preja, op.cit , pp.75-78

31 din 64de informa ții militare sunt foarte apreciate în cadrul Comunit ății Naționale de
Informații.32
Pentru o rela ționare armonioas ă și profesionist ă cu sistemul de
conducere politico-militar și militar, serviciile militare de informa ții trebuie
să-și dezvolte o serie de caracteristici indispensabile la nivel leg ăturilor din
interiorul structurii organizatorice dar și să-și consolideze o politic ă externă
care să favorizeze atingerea obiectivelor și îndeplinirea misiunilor.
În vederea realiz ării acestui cadru de colaborare cu factorul decizional,
serviciile militare de informa ții trebuie s ă dezvolte o coeziune intern ă
puternică care să permită formarea unor leg ături trainice între personalul
angajat, atât pe orizontal ă cât și pe vertical ă. De asemenea adaptabilitatea la
schimbările de mediu, la ac țiunile unor factori perturbatori sau la diverse
fenomene care influen țează activitatea acestora este foarte important ă
deoarece îi confer ă o anumit ă stabilitate și ordine în vederea desf ășurării
activităților specifice.
Personalul trebuie s ă dea dovad ă de flexibilitate și să evite erorile
cauzate de rutin ă sau de ritmul alert cu care se proceseaz ă informațiile și să
respecte caracterul secret al activit ății desfășurate și îndeosebi
compartimentarea muncii, pentru a evita interferen țele între anumite structuri,
cum ar fi cele de analiz ă și de culegere.
Liderii serviciilor de informa ții militare sunt responsabili de
implementarea și dezvoltarea acestor caracteristici concomitent cu p ăstrarea
echidistan ței politice dar și cunoașterea și perfecționarea sinelui. Un lider
trebuie să-și cunoasc ă foarte bine capabilit ățile și limitările pentru a putea
face față celor mai dificile situa ții și pentru a reda încrederea subordona ților.
O autoevaluare corect ă a liderului îl va ajuta s ă-ți cunoasc ă subordona ții în
detaliu, să le cunoasc ă interesele, capacit ățile și motivațiile.33
2.2. Efecte ale colabor ării serviciilor de informa ții ale statelor membre
N.A.T.O. asupra leadership-ului
Complexitatea și dinamismul care caracterizeaz ă actualul mediu de securitate,
momentul 11 septembrie 2001 dar și lupta din ce în ce mai acerb ă pentru
resursele naturale a f ăcut ca Organiza ția Atlanticului de Nord (NATO),
începând cu summit-ul de la Riga din 2006 s ă iasă din spectrul pur militar.
Summit-ul de Riga a constituit momentul incipient al reconsider ării
concepției de securitate, marcându-se importan ța securității energetice și
32D. Tohănean, Securitate și Informa ții: Note de curs , Sibiu, Editura Academiei For țelor
Terestre ”Nicolae B ălcescu”, 2014, pp. 73-78.
33B. Sfârlog, G. Bârsan, D. F. Giurc ă, Leadership Militar: conexiuni , Sibiu, Editura
Academiei For țelor Terestre ”Nicolae B ălcescu”, 2006, pp. 254-256.

32 din 64protecția infrastructurilor energetice. NATO î și direcționeazăobiectivele spre
o securitate multidimensional ă, cu inten ția de a interveni în sectoare precum
cel economic, energetic sau social.
Prin programele pe care le dezvolt ă și le adapteaz ă la imperativele
contemporane, NATO încearc ă să-și atingă obiectivele prin crearea unei
superiorit ăți informa ționale și îndeosebi o superioritate decizional ă care să-i
permită mobilitate și flexibilitate în ac țiunile pe care le desf ășoară.
Summit-ul NATO de la Bucure ști din anul 2008 a pus în discu ție
importanța cooperării interna ționale și regionale dar și accentuarea schimului
de informa ții, iar prin summit-urile ulterioare de la Lisabona în 2010, Chicago
în 2012 și Țara Galilor în 2014 NATO marcheaz ă importan ța cooperării cu
state partenere NATO dar și cu organiza ții guvernamentale sau
nonguvernamentale.34
Serviciile de informa ții de la nivelul Alian ței se confrunt ă cu o
multitudine de amenin țări și riscuri, cu un caracter neconven țional și incert
care scoate în eviden ță necesitatea colabor ării și cooperării în domeniul
intelligence pentru contracararea acestora și dezvoltarea conceptului de
„knowledge sharing ”, care este un prim pas spre o standardizare la nivelul
Alianței.
Transformarea serviciilor de informa ții și adaptarea acestora la
necesităție actuale constituie o condi ție sine qua non pentru atingerea
obiectivelor iar printre cele mai importante aspecte care ar trebui s ă constituie
obiectul activit ății de informa ții sunt:
∑ Modernizarea poten țialului de culegere, prelucrare, analiz ă, diseminare
și stocare a informa țiilor;
∑ Dotarea cu echipamente și tehnologie corelat ă la intensitatea și nivelul
de amenin țare;
∑ Deschiderea spre societatea civil ă și implementarea unei culturi de
intelligence minimal ă care să reducă incertitudinea în rândul popula ției
civile și să câștige încrederea acestora;
∑ Cooperarea cu serviciile de informa ții din cadrul Alian ței dar și din
statele partenere;
∑ Implementarea standardiz ării NATO, în special standardizarea
procedurilor de diseminare a informa ției;
∑ Îmbunătățirea capacit ăților de prognoz ă și avertizare timpurie;
∑ Îmbunătățirea mijloacelor și metodelor de identificare și contracarare a
riscurilor ,amenin țărilor și a vulnerabilit ăților;
∑ Stocarea, manipularea și clasificarea corect ă a informa țiilor pentru a
evita breșele de securitate la nivelul Alian ței dar informarea oportun ă a
beneficiarilor;
34http://nato.mae.ro/node/430#null, accesat în 25.04.2016.

33 din 64∑ Supravegherea zonelor de conflict la nivel global și a zonelor cu cu grad
ridicat de instabilitate care ar putea afecta interesele NATO;
Toate aceste considerente pe care structurile de intelligence trebuie s ă le
aibă în vedere și să le monitorizeze continuu constituie structura de rezisten ță
a unei compatibilit ăți la nivelul Alian ței și o cooperare pragmatic ă între
structurile cu atribu ții informative.35
Serviciile de informa ții din statele membre NATO au fost nevoite s ă-și
revizuiasc ă elementele de doctrin ănațională și să-și raporteze interesele la
exigențele Alianței.
România, odat ă cu aderarea la Alian ța Nord-Atlantic ă și-a revizuit
elementele de doctrin ă națională, iar prin Doctrina de informa ții,
contrainforma ții și securitate s-au pus bazele unei cooper ări între serviciile de
informații naționale și cele ale statelor aliate. Aceast ă cooperare vizeaz ă
schimburi active de informa ții, inițierea unei standardiz ări la nivel de
proceduri și metode de culegere și analiză dar și monitorizarea riscurilor și
amenințărilor comune, concomitent cu punerea la dispozi ție a resurselor
necesare protej ării și promov ării intereselor și valorilor comune pe care le
împărtășesc.36
Cooperarea în domeniul intelligence a devenit o condi ție sine qua non
într-un secol XXI marcat de incertitudine în care amenin țările și riscurile nu
mai cunosc grani țe, în care statele nu mai sunt în stare s ă previzioneze
adevărata cauză a provoc ărilor și a acțiunilor destabilizatoare și producătoare
de haos și panică.
NATO își construie ște cooperarea pe împ ărtășirea unor valori, norme și
interese comune și prin crearea unui set comun de principii pe care toate
statele membre le accept ă și le promoveaz ă. Cu toate acestea domeniul
intelligence r ămăne un domeniu sensibil în care prin prisma caracterului
secret al ac țiunilor desf ășurate, mijloacele și metodele folosite, dar mai ales
protejarea surselor impune o serie de limit ări cooper ării serviciilor de
informații.
Având în vedere dinamica cu care se succed ac țiunile în aceast ă eră a
globalizării informa ției, a intensific ării puterii a unor actori nonstatali care
pun în pericol arhitectura de securitate interna țională, sarcina serviciilor de
informații devine tot mai dificil ă. În acest context de propagare a conceptului
de securitate și de intensificare a amenin țărior, cooperarea în sfera
intelligence-ului a devenit imperios necesar ă.
35Transformarea NATO , online pe
http://www.nato.int/nato_static/assets/pdf/pdf_publications/20120116_nato-trans-rom.pdf,
accesat în 29.04.2016
36C. Troncot ă, op.cit ., p. 78.

34 din 64Prin cooperare se încearc ă un schimb de informa ții, schimb de expertize
pentru anumite spa ții de interes, participarea la exerci ții și aplicații comune,
comunicarea și relaționarea în domeniul diplomatic. Schimbul de informa ții
se realizeaz ă cu preponderen ță între servicii cu acela și profil, de exemplu
servicii interne de informa ții, servicii externe de informa ții sau servicii de
informații militare.
Pentru o cooperare eficient ă cu rezultate pozitive asupra procesului
decizional și implicit o îmbun ătățire a leadershipului în domeniul intelligence-
ului, este dezirabil ă o reciprocitate a avntajelor ob ținute în urma schimbului
de informa ții, dar și respectarea unor norme și principii precum:
∑ Flexibilitate și adaptabilitate la dinamica mediului de securitate și la
amenințările și riscurile la adresa securit ății;
∑ Optimizarea resurselor și menținerea unui echilibru între informa țiile
date și informațiile primite;
∑ Păstrarea confiden țialității în schimburile de informa ții;
∑ Prioritizarea activit ăților și acțiunilor în func ție de obiectivele strategice
și a nevoii de cooperare;
∑ Menținerea coeren ței instituționale;
∑ Promovarea principiului reciprocit ății;
Prin aceast ă cooperare între serviciile de informa ții, fiecare stat membru
NATO încearc ă să-și îndeplineasc ă obiectivele strategice, iar aceste pot fi
promovarea și protejarea intereselor de securitate na țională prin crearea de
relații cu statele aliate sau prin anumite parteneriate strategice, dezvoltarea
interoperabilit ății cu serviciile și structurile de informa ții din organiza ții
precum UE, schimbul de experien ță între servicii, men ținerea unui grad
ridicat între parteneri.37
Serviciile de informa ții militare vor trebui de asemenea s ă-și dezvolte
capabilitățile și capacitățile de a inter-rela ționa la nivelul Alian ței și de a
întreprinde schimburi de informa ții care să ducă la atingerea obiectivelor
strategice. Aceste deziderate vor putea fi atinse prin stabilirea unor obiective
precum:
∑ Dezvoltarea rela țiilor de colaborare între Consiliul Nord-Atlantic și
Comitetul Militar NATO;
∑ Organizarea de întrevederi între șefii serviciilor de informa ții militare și
desfășurarea de activit ăți comune care s ă sporeasc ă gradul de
interoperabilitate și încredere;
37G. Tranciuc, Modalități de cooperare în domeniul intelligence în cadrul Alian ței Nord-
Atlantice , București, în „Revista Român ă de Studii de Intelligence”, nr. 5/iunie2011, pp.
31-36.

35 din 64∑ Modernizarea și adaptarea sistemului ISTAR-Intelligence, Surveillance,
Target Acquisition, Reconnaissance- la nivelul și amploarea acualelor
acțiuni tactic-operative;
∑ Dezvoltarea capacit ăților HUMINT, IMINT, SIGINT, RADINT, EW și
constituirea de echpe, celule rapid dislocabile în teatrele de opera ții și cu
flexibilitate în ac țiune;
∑ Asigurarea unor re țele de comunica ții secretizate pentru for țele dislocate
în teatrele de opera ții și posibilitate de a disemina informa țiile atât la
structurile partenere cât și și posibilitatea de a comunica cu serviciile de
informații naționale;
∑ Informarea factorilor de decizie într-un timp care s ă le permit ă adoptarea
unor decizii ante-factum;
∑ Constituirea unui sistem unitar, integrat de colectare și stocare a
informațiilor;38
Structurile de informa ții miliare reprezint ă un punct forte al Alian ței în
vederea îndeplinirii misiunilor cu succes în teatrele de opera ții, informa țiile
transmise de aceste servicii sunt de o importan ță neconmensurabil ă în vederea
contracarării riscurilor și amenin țărilor cu caracter militar și nu numai,
desfășurarea în condi ții optime a exerci țiilor și acțiunilor militare dar și
informarea oportun ă a deciden ților politico-militari și militari cu
profesionalism.
La data de 7 octombrie 2014, Sec ția de Contra-Terorism a NATO a ținut
un eveniment de parteneriat în care a prezentat și a punctat importan ța
oportunităților și avantejelor unei colabor ări a țările partenere NATO dar și a
organizațiilor interna ționale în domeniul contra-terorismului cu NATO.
Printre problematica contra-terorismului în cadrul sesiunii s-au pus în discu ție
și probleme legate de cooperarea în domeniul intelligence și anumite
dificultăți întămpinate în schimbul de informa ții între țările partenere.
Schimbul de intelligence reprezint ă un aspect foarte important pentru
Alianță în vederea contracar ării fenomenului terorist, protec ția popula ției
civile din zonele afectate de conflicte și mișcări rebele, managementul
crizelor dar și alte fenomene care pot pune în pericol securitatea cet ățenilor,
iar Centrele de Excelen ță NATO î și aduc un aport important în vederea
îndeplinirii acestor obiective.
NATO permite partenerilor s ă participe la opera ții și exerciții comune
prin care înva ță tehnicile și procedurile uzitate, doctrinele și tacticile pe care
se bazeaz ă acțiunile Alian ței. Deși schimbul de experien ță, participarea la
exerciții comune sau programe de educare conduse de NATO pentru țările
partenere sunt importante, cu toate acestea, începând cu momentul 11
septembrie 2001, obiectivele s-au focusat cu preponderen ță spre schimbul de
38I. Manci, op. cit . ,pp. 81-85

36 din 64intelligence, ca principal mod de a reduce probleme legate de securitatea
internațională, terorism sau declan șarea unor crize.39
Schimbul de informa ții între statele membre NATO, între NATO și
statele partenere sau alte organiza ții internaționale sau la nivelul serviciilor de
informații se poate realiza pe mai multe dimensiuni, bilateral, multilateral sau
internațional, îns ă este folosit ă cu precădere dimensiune bilateral ă datorită
cerințelor opera ționale și a eficacit ății ridicate.
Aceste schimb activ de informa ții este bazat cu preponderen ță pe
conceptul need to share , realizându-se schimbul de informa ții cu valoare
strategică și care ajut ă la conturarea unei securit ăți comune prin care statele î și
îmbunătățesc starea de securitate și reușesc să-și prezerveze interesele și
valorile na ționale. Excep ție de la acest schimb de informa ții între state sau
structuri de securitate sau intelligence o constituie informa țiile care vizeaz ă
exclusiv interesele na ționale ale unui stat și nu afecteaz ă sub nici o form ă un
stat aliat sau partener.
Deși relațiile bilaterale sunt o form ă dezirabil ă a schimbului de
informații, amenin țările asimetrice și transfrontaliere care reprezint ă o
constantă a secolului XXI impun realizarea rela țiilor multilaterale, în special
pentru combaterea fenomenului terorist la nivel global.
Pentru o colaborare eficient ă și pentru un schimb de intelligence care s ă
aducă un caracter previzionar se impune respectare unor criterii în schimbul
de informa ții precum:
∑ Realizarea unui schimb de informa ții constant, pe baza unor planuri bine
stabilite și a unor direc ții de acțiune;
∑ Informațiile să aducă plus-valoare, s ă fie de un nivel calitativ ridicat și să
fie însoțită de un caracter previzionar;
∑ Reciprocitea în vederea unui schimb de informa ții consistent care s ă
raspundă cererilor de informa ții și nevoilor beneficiarilor;
∑ Schimbul de informa ții să se realizeze în timp oportun;
∑ Informațiile diseminate s ă dețină aplicabilitate în activitatea operativ ă și
în activitățile specifice pe care le desf ășoară serviciile de informa ții;
∑ Caracterul de noutate al informa țiilor;
∑ Antrenarea personalului prin exerci ții comune prin care s ă se prezinte
practicile și proceduile uzitate de serviciile de informa ții participante,
similitudini și diferențe între mijloacele și metodele folosite ;
Datorită faptului c ă NATO nu dispune de servicii de intelligence proprii,
capabilitățile în domeniul intelligence ale Alian ței sunt date de efortul fiec ărui
stat membru în parte dar și prin schimburile de informa ții cu state partenere și
organizații internaționale.
39NATO’s Counter-Terrorism Cooperation with Partners , Report on the Information Day
held on 7 October 2014, Luns Theatre, NATO HQ, Brussels, Belgium, pp. 12-13.

37 din 64La nivelul NATO exist ă 4 niveluri de intelligence:
¸ Nivelul politico-strategic – are în compunere structurile civile din cadrul
Cartierului General al NATO/NATO HQ, iar procesul decizional este
susținut prin comitete de lucru ale reprezentan ților statelor membre
NATO și prin structuri permanente care solicit ă informații de la statele
partenere și susține activitatea de intelligence a comitetelor de lucru. La
nivelul politico-strategic, coordonarea civil-militar ă în domeniul
informațiilor este realizat ă prin Intelligence Steering Board (ISB), care
asigură relaționarea cu Comitetul Militar(MC) și Consiliul Nord-
Atlantic. Reprezentan ții structurilor de intelligence de la nivelul Alian ței
se întâlnesc în cadrul Comitetului pentru Informa ții Civile care reune ște
atât servicii interne cât și externe. Structurile permanente ale NATO de
la nivel politic strategic sunt Oficiul de Securitate al NATO care se ocup ă
cu politica de securitate a Alian ței, Unitatea pentru Informa ții privind
Amenințarea Terorist ă (TTIU), Unitatea de informa țiicare cuprinde atât
personal militar cât și civil și au în responsabilitate domeniul
informațiilor strategice, Unitatea de Leg ătură pentru Informa ții(ILU)
pentru cooperarea cu partenerii și Divizia pentru Amenin țări Emergente
de Securitate (ESCD) pentru combaterea noilor amenin țări și pentru
analiză strategică.
¸ Nivelul militar-strategic – Cea mai înalt ă autoritate militar ă este
reprezentat ă de Comitetul Militar care coordoneaz ă la nivel strartegic
comitetele militare și este constituit din reprezentan ți militari permanen ți
ai statelor aliate. Comitetul pentru Informa ții Militare are în
responsabilitate amenin țările militare la adresa NATO dar și amenințări
emergente precum securitate energetic ă iar aceast ă autoritate comunic ă
permanent cu corespondentul s ău din partea civil ă reprezentat de
Comitetul pentru Informa ții Civile. Divizia pentru Informa ții a Statului
Major Interna țional (IMS IN DIV), se ocup ă cu coordonarea, integrarea,
evaluarea și diseminare de informa ții la nivelul Cartierului General al
NATO și sprijină cu informa ții strategice Comitetul Militar și
Comandamentul Aliat pentru Opera țiuni (ACO), care mai este denumit
și SHAPE ( Supreme Headquarters Allied Powers Europe și se află sub
comanda SACEUR (Supreme Allied Commander Europe) iar acesta se
ocupă cu planificarea opera țiilor NATO, implementarea strategiilor
militare, are în compunere structuri J1-J9 printre care și SHAPE J2 care
se ocupă cu problemele de intelligence militar,evalu ări și avertizări în
domeniul informa țiilor pentru ap ărare dar și activitate categoriilor de
forțe armate, terestru-naval-aerian.
¸ Nivelul opera țional – Trei comandamente întrunite ( Joint Forces
Commands ) care au în compunere structri J2, A2 și N2 dar și
sucomandamente ale acestora sus țin cu informa ții structurile dislocate în
teatrele de opera ții dar și structurile implicate în opera ții ale Alian ței.

38 din 64¸ Nivelul tactic – Este reprezentat de structurile din teatrele de opera ții
care culeg informa ții din teren pe baza cererilor critice de informa ții și
nevoilor de informa ții ale comandan ților.40
Cooperarea în domeniul informa țiilor la nivelul Alian ței a devenit o
necesitate în vederea eficientizării leadership-ului. Îmbunătățirea
capabilităților de avertizare timpurie în vederea contracar ării noilor
amenințări și îmbunătățirea capacit ăților de ac țiune în comun reprezint ă o
condiție sine qua non a mediului de securitate actual.
Alianța Nord- Atlantic ă trebuie s ă-și intensifice continuu cooperarea
între membrii s ăi, schimbul de informa ții să aibă permanent un caracter de
reciprocitate iar eliminarea birocra ției să creeze noi oportunit ăți de conturare a
unui intelligence strategic puternic și flexibil.
Cooperarea cu statele partenere și organiza țiile interna ționale reprezint ă
un alt aspect important pe care NATO trebuie sa-l promoveze și să-l pună în
aplicare într-un mod concret, adaptat la nevoile de securitate. Activitatea de
intelligence primeaz ă în continuare în contextul actual global marcând
relațiile pe care NATO le întreprinde cu partenerii s ăi cât și activitățile
specifice prin care vegheaz ă la securitatea și siguranța globală.
40G. Tranciuc, op cit ., pp. 41-45.

39 din 64CAPITOLUL 3
ROLUL CULTURII DE INTELLIGENCE ÎN REALIZAREA
SUCCESULUI OPERA ȚIILOR MILITARE -STUDIU DE CAZ
Intervenția militară din Afghanistan care este în curs de desf ășurare încă
din anul 2001, cât și cea din Irak (2003-2011) reprezint ă elemente de referin ță
pentru conflictele și amenin țările actuale, înc ărcate cu o nuan ță de
incertitudine și ambiguitate. Serviciile de informa ții, în special cele militare se
confruntă cu o serie de obstacole care fac referire la noua dimensiune a
operațiilor militare, a importan ței informa țiilor pentru ap ărare dar și cu
dificultatea de a creea un sens al activit ății de informa ții și o cultur ă de
intelligence integratoare.
Acțiunie militare din Irak și Afghanistan reprezint ă momentul incipient
al punerii în aplicare a procesului de asimilare și punere în practic ă a „lecțiilor
învățate” de c ătre comunit ățile de intelligence din cadrul NATO cu
preponderen ță, dar și un moment de transformare a serviciilor de informa ții
concomitent cu îmbun ătățirea raporturilor cu deciden ții politici și politico-
militari.
Datorită faptului c ă fiecare serviciu militar de intelligence î și adapteză și
reformeaz ă obiectivele și misiunile în func ție de priorit ățile naționale,
existența unui sistem unic de reform ă în domeniul informa țiilor pentru ap ărare
rămăne încă un deziderat.
Informațiile militare constituie un element cheie în succesul unei opera ții
militare, iar cooperarea între serviciile de intelligence la nivelul Alian ței și UE
concomitent cu adoptarea unor standarde comune de ac țiune și armonizarea
mijloacelor, metodelor și procedeelor constituie o condi ție sine qua non a unui
intelligence eficient și acționabil în spa țiul de lupt ă.41
Nenumăratele acțiuni la care au participat for țele armate, misiunile
naționale și internaționale la care au participat în colaborare cu state aliate și
partenere, ne-au demonstrat cât este de important ă cultura organiza ției
militare dar în special la nivelul serviciilor de informa ții militare și civile, care
concură la adoptarea deciziilor de nivel strategic, cultura de intelligence joac ă
un rol crucial, atât pentru succesul și eficiența forțelor armate în anumite
spații conflictuale sau ostile, pentru protejarea și dezvoltarea intereselor
naționale și de alianță dar și obținerea suportului popula ției civile și ale mass-
mediei.
41M. Matei , Transformarea sistemelor de intelligence și procesul de modernizare a
Serviciului Român de Informa ții, București, în Intelligence, nr. 12/2008, p. 2.

40 din 643.1. Serviciile de informa ții militare-implicatii asupra procesului
decizional la nivel strategic
Serviciile de informa ții militare joac ă un rol decisiv pe scena
internațională, iar activit ățile acestora ies de cele mai multe ori din sfera pur
militară, focalizându-se atât pe nivelul micromediu cât și pe nivelul
macromediu, pentru a identifica cu succes interdependen țele dintre
vulnerabilit ăți și riscuri,și pentru a face fa ță unor amenin țări conjugate, care
pătrund în mai multe dimensiuni ale securit ății.
Prin valorificarea tuturor capabilit ăților avute la dispozi ție, serviciile
militare de informa ții își contureaz ă o atitudine anticipativ ă dar și preventiv ă
în fața noilor tipuri de amein țări, adaptându- și permanent mijloacele,
metodele și procedurile de culegere, analiz ă și sinteză, evaluare și integrare a
informațiilor într-o viziune unitar ă, astfel încât s ă serveasc ă oportun
beneficiarilor produse de intelligence „ acționabile ”, care să fie valorificate
într-un timp cât mai scurt, pentru a evita surprinderea și a prelua ini țiativa.42
Direcțiile de ac țiune pe care deciden ții politici și politico-militari le
adoptă trebuie s ă aibe la baz ă principii extrem de bine creionate, respectiv
accentul pe preven ție, cunoaștere, evaluare prospectiv ă, crearea mecanismelor
de prevenire, preg ătire cu substrat pro-activ pe abordarea integrat ă a noilor
tipuri de amenin țări, colaborare interinstitu țională și pe alocarea de resurse
într-un proces integrat.
Serviciile militare de informa ții trebuie s ă facă față unor multiple surse
de insecuritate care vizeaz ă atât cetățenii statului, na țiunea dar și mediul
internațional în care î și fac apari ția noi actori care destabilizeaz ă comunitatea
internațională, genereaz ă crize sociale și economice, dar și conflicte cu un
grad ridicat de incertitudine.
Printre activit ățile pe care le desf ășoară structurile militare de
intelligence se reg ăsesc atât cele clasice, de identificare a posibilelor
amenințări de agresiune la adresa securit ății naționale, dar totodat ă și acțiuni
mai „ rafinate ”, care sunt mascate și acoperite prin ter țe mijloace, cum ar fi
plasarea unor factori perturbatori, de natur ă politică, socială, cultural ă,
biologică, militară, economic ă sau diplomatic ă, care să destabilizeze ordinea
constituțională, să promoveze anumite idei și acțiuni favorabile unui anumit
actor statal sau nonstatal, s ă inducă panică în rândul popula ției, să conducă
acțiuni de sabotaj, subversiune sau dezinformare, s ă influențeze procesul
decizional sau s ă aducă atingere intereselor și valorilor na ționale.43
42C. A. Preja, Capabilit ăți de informa ții în domeniul securit ății, Sibiu, Editura Academiei
Forțelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2015, pp. 125-126.
43T. Repciuc, Sursele de insecuritate – abord ări conceptuale actuale , București, în
„Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru ap ărare”, Anul I, nr.
1/iunie2009, pp. 12-13.

41 din 64Misiunile și obiectivele structurilor de informa ții militare sunt
convergente cu cele ale Alian ței Nord-Atlantice și cele ale Uniunii Europene,
acestea participând activ cu efective și resurse importante în zone instabile
precum Afghanistan, spa țiul ex-iugoslav sau zone din Africa, care sunt
afectate de conflicte și războaie civile. Aceste structuri de intelligence și-au
dovedit eficacitatea în spa țiile în care și-au desfășurat activitatea și au sprijinit
consistent procesul decizional prin informa țiile obținute în teatrele de opera ții,
misiunile multina ționale sau alte ac țiuni cu implica ții strategice.
Un alt aport important al informa țiilor pentru ap ărare, conform Strategiei
Naționale de Ap ărare a Țării, îl constituie „ identificarea imixtiunilor de
natură să afecteze decizia economico-financiar ă de nivel strategic ”, dar și
„identificarea și contracararea ac țiunilor asimetrice și de tip hibrid ”44,
elemente esen țiale pentru p ăstrarea și promovarea valorilor și intereselor
naționale și euroatlantice. Amenin țările de natur ă economico-financiar ă,
acțiunile hibride și atacurile cibernetice reprezint ă elemente care pot crea
vulnerabilit ăți în sistemul de securitate na țional, iar contracararea acestor
lovituri indirecte, materializate de cele mai multe ori în mediul virtual, se
poate realiza numai prin superioritate informa țională și crearea unui sistem
puternic de securitate care s ă susțină credibilitatea strategic ă a României ca
principal actor statal în flancul estic al NATO, respectiv UE.45
Informațiile pentru ap ărare trebuie s ă se mențină într-un ritm alert, în
concordan ță cu imperativele fluctua țiilor mediului de securitate și să adopte
permanent un spirit novator și flexibil care s ă evite surprinderea strategic ă.
Informația pentru ap ărare trebuie s ă ocupe permanent un rol central pentru
beneficiari din prisma complexit ății și volatilit ății fenomenelor în actualul
cadru geopolitic și să urmărească continuu:
ÿ identificarea amenin țărilor și riscurilor la adresa securit ății naționale, a
provocărilor și evoluțiilor viitoare;
ÿ să evite „ cosmetizarea ” produselor de intelligence, s ă-și mențină
integritatea și separarea fa ță de factorul politic, s ă urmărească permanent
o vizibilitate sporit ă în raport cu deciden ții politici, politico-militari și
militari prin produse de intelligence atractive și profesioniste;
ÿ îmbunătățirea capabilit ăților de analiz ă concomitent cu eliminarea
prejudecăților și a erorilor cognitive;
ÿ promovarea schimbului de informa ții în cadrul Comunit ății Naționale de
Informații dar și la nivel interna țional;
ÿ protejarea drepturilor omului, libert ăților civile și a normele
internaționale, evitarea abuzurilor și respectarea legisla ției naționale dar
44Strategia Na țională de Apărare a Țării 2015-2019, Bucure ști, 2015, p. 20.
45N. I. Ciuc ă, Informațiile pentru ap ărare, poten țator fundamental al eficien ței în
domeniul securit ății naționale și apărării României , București, în „Infosfera – Revist ă de
studii de securitate și informații pentru ap ărare”, Anul VII, nr. 4/2015, pp. 3-4.

42 din 64și a statelor din afara grani ței, unde serviciul militar de informa ții
desfășoară activități informativ-operative;
ÿ îmbunătățirea capabilit ăților informative de nivel tactic-operativ și
asigurarea accesului comandan ților din teatrele de opera ții la informa țiile
de nivel strategic pentru asigurarea succesului opera țiilor;
ÿ dezvoltarea capacit ăților de a desf ășura opera țiuni clandestine în
cooperare cu alte servicii na ționale sau interna ționale sau individual
pentru a elimina fenomene precum terorismul sau proliferarea armelor de
distrugere în mas ă;46
Decidenții politici apeleaz ă la serviciile militare de informa ții pentru a
înțelege semnifica ția anumitor evenimente, modul de manifestare al anumitor
fenomene și implicațiile pe care le-ar putea avea pe termen scurt, mediu sau
lung.
Totodată, în momentul în care deciden ții sunt nevoi ți să ia o decizie,
serviciile de informa ții sunt cele care î și aduc o real ă contribuție în elaborarea
alternativelor decizionale sau ac ționale, dar și informarea acestora cu privire
la consecin țele pe care le-ar putea genera. Dificultatea apare în momentul în
care structurile de intelligence nu pot da rapoarte concrete, nu pot afirma cu
certitudine cursul unei ac țiuni iar benefiaciarii nu sunt interesa ți de conjuctura
și contextul în care s-a desf ășurat acțiunea, fenomenul.
De cele mai multe ori, beneficiarii prefer ă produsele de intelligence care
le sprijină punctul de vedere și strategiile adoptate de c ătre aceștia, preferând
să-și mențină pozițiile asumate, și uneori sunt mai pu țin interesa ți de
informările care vin în contradic ție cu perspectivele și viziunea lor.
Serviciile militare de informa ții își stabilesc misiunile și obiectivele în
funcție de politica extern ă și politica intern ă a statului. Politica extern ă a
statului dicteaz ă structurilor militare de informa ții poziția față de un
eveniment, fenomen, conflict la nivel mondial, acordurile și parteneriatele
bilaterale sau multilaterale la care s ă adere, stabile ște personalul pe care
aceste structuri s ă le disloce în anumite zone de pe glob sau în teatrele de
operații și stabilește relațiile cu alte state partenere sau în care statul român
are interese. Cel mai elocvent mod de implementare a politicii externe prin
structurile militare îl reprezint ă atașații apărării, militari, aero, navali ai
României care sunt principalii sf ătuitori și consilieri ai ambasadorului în țara
de acreditare pe probleme militare și politico-militare, și pe înțelegerea unor
evenimente și fenomene de natur ă militară.
În ceea ce prive ște politica intern ă a statului și a influen ței pe care o
exercită asupra organiza ției militare și a serviciilor militare de informa ții este
absolut necesar s ă primeze îndeplinirea obiectivelor și apărarea intereselor
naționale, dar în acela și timp evitarea sub orice form ă a politizării produselor
informative ajunse pe masa beneficiarilor. De aceea este esen țial ca liderii
46D. Tohănean, op. cit. , pp. 82-85.

43 din 64militari, politici și cei ai structurilor militare de informa ții să promoveze
analizele critice, s ă se ghideze dup ă principii morale, s ă dea dovad ă de etică și
să respecte cu stricte țe legile și regulamente militare, legisla ția națională și
Constituția României.
Pentru ca liderii militari, comandan ții structurilor miitare, s ă poată alege
varianta decizioal ă optimă, este indicat ca șeful structurii de informa ții
militare sau a unei subunit ăți de nivel tactic-operatic, de exemplu șeful unei
celule HUMINT, s ă aducă la cunoștință decidenților militari aspecte privind
mediul sau zona din care au fost culese informa țiile, să le pună la dispozi ție și
anumite informa ții primare, și să comunice continuu pe timpul desf ășurării
ciclului informa țional pentru ca decizia pe care urmeaz ă să o adopte liderul s ă
fie una obiectiv ă și univocă.
Ofițerii de informa ții trebuie s ă dea dovad ă de profesionalism și
credibilitate în fa ța comandan ților, să refuze sub orice form ă obținerea unor
informații care servesc intereselor proprii ale politicienilor sau comandan ților
militari de la diferite e șaloane superioare.47
După momentul 11 septembrie 2001, informa țiile pentru ap ărare au
căpătat o importan ță deosebită atât din partea liderilor politici și militari, a
populației civile dar au devenit și un subiect de interes pentru mass-media
globală și pentru invstiga ții în acest domeniu.48Acest moment a marcat un
nou început pentru serviciile de informa ții militare, o revizuire a strategiile de
acțiune, o reconsiderare a conceptului de cultur ă de intelligence, dar au
început și un război informa țional împotriva terorismului interna țional.
Informațiiile petru ap ărare sprijin ă permanent decizia politic ă și militară
pentru asigurarea ap ărării naționale și a celei colective în cadrul alian țelor și
parteneriatelor strategice la care România s-a angajat s ă le respecte,urm ărește
evoluția mediului de securitate și al mediului decizional, situa țille și stimulii
care ar putea s ă influențeze organiza ția militară, decizia strategic ă și sistemul
de apărare și securitate na țional și de alian ță,și asigură derularea ciclic ă a
procesului decizional care cuprinde:
∑ Identificarea și definirea problemei, stabilirea factorilor de influen ță și a
nevoilor de informa ții;
∑ Precizarea obiectivelor;
∑ Culegerea informa țiilor necesare și identificarea factorilor limit ă;
∑ Inițierea alternativelor decizionale și a consecin țelor generate de fiecare
în parte;
∑ Adoptarea deciziei, stabilirea implica țiilor și consecin țelor strategice;
47S. Medar, C. L ățea, Intelligence pentru comandan ți, București, Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei, 2007, pp. 20-21.
48Agrell Wilhelm, Intelligence Analysis after the Cold War – New Paradigm or Old
Anomalies? , în volumul National Intelligence Systems. Current Research and Future
Prospects, Cambridge University Press, 2009, p. 104.

44 din 64∑ Implementarea deciziei;
∑ Controlul și evaluarea deciziei adoptate;
Prin aportul adus securit ății și apărării naționale și colective, serviciile
militare de informa ții au un rol determinant în adoptarea deciziilor cu impact
strategic, reducerea st ării de incertitudine și ambiguitate, reprezint ă un organ
reprezentativ atât pentru rela ția cu benefiaciarii cât și cu societatea civil ă,
structurile militare de informa ții având un grad de încedere ridicat pentru
ambele p ărți, și totodată răspunde nevoilor și cererilor de informa ții cu
produse de intelligence oportune, veridice și coerente, oferind o viziune
spațio-temporal ă a evenimentelor, ac țiunilor și fenomenelor în raport evolu ția
și schimbările dinamice din mediul de securitate.49
Informațiile militare contribuie la crearea superiorit ății informa ționale,
formează premisele pentru ac țiunile forțelor luptătoare în teatrele de opera ții,
contribuie cu impar țialitate și profesionalism la fundamentarea actului
decizional, respectând legile, regulamentele, Constitu ția României, valorile
democratice și drepturile omului, și definește viziunea strategic ă pentru
acțiunile și activitățile viitoare atât pe plan intern cât și extern.
Este o certitudine faptul c ă serviciile militare de informa ții sunt cele care
stau la baza unei culturi de intelligence pe m ăsura actualului mediu de
securitate, și răspunde cu profesionalism la controlul democratic,
inernalizându- și misiunile și obiectivele care deriv ă din voin ța poporului
român.
În concluzie, complexitatea și dinamismul evenimentelor și fenomenelor
din ultimul deceniu, conflictele marcante ale secolului XXI precum cele din
Irak și Afghanistan, expansiunea fenomenului terorist, fenomenului
migraționist sau ac țiunilor de tip hibrid precum cele realizate de c ătre trupele
rusești în Crimeea, ne indic ă o aplecare din ce în ce mai pregnant ă a statelor
către utilizarea serviciilor militare de informa ții în activit ăți informativ-
operative în zonele marcate de conflicte și instabilitate, în teatrele de opera ții
sau în acțiuni care vizeaz ă eliminarea fenomelui terorist.
Serviciile militare de informa ții au o responsabilitate deosebit ă odată cu
accentuare ac țiunilor re țelelor teroriste precum ISIS, atentatele din Fran ța,
Belgia, Turcia sau Pakistan, crizele economico-financiare precum cea din
Grecia iar acestea sunt în m ăsură să contribuie în orice moment la securitatea
globală și să decidă cu certitudine succesul unei opera ții militare.
49T. Frunzeti, Informațiile pentru ap ărare și decizia strategic ă, București, în „Infosfera –
Revistă de studii de securitate și informații pentru ap ărare”, Anul V, nr. 1/2013, pp. 62-65.

45 din 643.2. Consecin țe ale acțiunilor militare desf ășurate în Irak și Afganistan
asupra culturii de intelligence
Pentru partea practic ă a lucrării am ales s ă punctez apriori elemente
esențiale ale izbucnirii celor dou ă conflicte, s ă reliefez schimb ările și evoluția
statelor pe timpul desf ășurării opera țiilor militare, pe timpul instal ării
misiunilor de stabilitate și reconstruc ție a Irakului, respectiv Afganistan dar și
implicația serviciilor militare de informa ții, aportul adus de acestea, și
schimbările care au influen țat modelarea și transformarea culturii de
intelligence prin prisma desf ășurării celor dou ă operații militare marcante
pentru începutul secolului XXI.
Am ales s ă abordez aceste dou ă conflicte deoarece consider c ă sunt cele
mai reprezentative conflicte contemporane, au influen țat în mare m ăsură
schimbări de ordin conceptual, doctrinar și acțional pentru for țele armate cât
și pentru serviciile civile și militare de informa ții.
Totodată, au avut o desf ășurare spațio-temporal ă generoas ă, timp în care
forțele armate și structurile de informa ții au fost nevoite s ă se adapteze
continuu la fluxul informa țional și la dinamismul și impredictibilitatea
acțiunilor care se intersecteaz ă cu aspecte de tip „Irregular Warfare„ , care
este definit de c ătre Directiva nr. 3000.07 ca fiind „ un conflict violent între
actori statali și nonstatali pentru legitimitate și pentru influen ță asupra
grupurilor țintă. Irregular Warfare presupune abord ări indirecte și
asimetrice, de și ar putea implica întregul ansamblu de capacit ăți militare și
de altă natură, cu scopul de a degrada for ța,autoritatea și motivația
adversarului”50.
Un alt imbold care m-a determinat s ă abordez acest subiect îl reprezint ă
consecințele pe care aceste dou ă conflicte le-au l ăsat asupra culturii de
intelligence, asupra societ ății civile și asupra deciden ților politici, militari și
politico-militari. Din aceste considerente am ales s ădetaliez implica țiile și
rolul culturii de intelligence în realizarea succesului unei opera ții militare, și
de ce este necesar ă cultura de intelligence pentru comandan ți, subordona ți,
beneficiari și societatea civil ă pentru crearea unui cadru propice și favorabil
pentru preluarea ini țiativei în spa țiul de lupt ă modern.
Schimbările majore ale mediului de securitate coroborate cu
impredictibilitatea ac țiunilor cu caracter ostil ale actorilor statali și nonstatali,
impune o con știentizare a importan ței culturii de intelligence în activitatea
serviciilor de informa ții, în obținerea unor rezultate pozitive în teatrele de
operații și în misiunile na ționale și internaționale la care România particip ă cu
efective semnificative, dar și rolul acesteia în creearea unei leg ături eficiente
cu societatea civil ă. Toate aceste considerente contureaz ă ipotezele cercet ării
50Department of Defense, Directive 3000.07 , December 01, 2008, p. 11,
http://www.dtic.mil/whs/directives/corres/pdf/300007p.pdf, accesat în 17.05.2016.

46 din 64mele și anume, cultura de intelligence de la nivelul Alian ței Nord-Atlantice a
fost una mai putin eficient ă în contextul celor dou ă conflicte majore care au
marcat secolul XXI? și aportul adus de c ătre serviciile de informa ții militare
la formarea culturii de intelligence constituie un element esen țial pentru
îmbunătățirea și perfecționarea leadershipu-lui?.
Obiectivele urm ărite în studiul de caz vizeaz ă impactul celor dou ă
conflicte asupra culturii de intelligence, evolu ția acesteia în actualul mediu de
securitate, și reformarea obiectivelor și misiunilor îndeplinite de c ătre
serviciile militare de informa ții în opera țiile militare.
Înainte de toate este foarte important de cunoscut cauzele celor dou ă
conflicte, beligera ții dar și anumite aspecte importante care au influen țat
evoluția și dezvoltarea celor dou ă state, în ordine cronologic ă începând cu
momentul declan șator al opera țiilor militare.
Dacă până în anul 2003 Irakul func ționa ca un stat normal, atât din punct
de vedere institu țional cât și din punct de vedere al bun ăstării cetățenilor săi,
odată cu interven ția militar ă a trupelor de coali ție conduse de c ătre SUA,
statul s-a confruntat cu probleme politico-administrative, mi șcări radicale și
etnico-religioase, corup ția cvasigeneralizat ă a unui regim democratizat brusc,
care au transformat Irakul într-un stat e șuat.
Irakul a suferit consecin țele unei interven ții militare bazate pe informa ții
conform c ărora adăpostea terori ști și deținea arme de distrugere în mas ă care
punea în pericol securitatea interna țională. Încercarea de a a înl ătura regimul
totalitar și de a instaura democra ția prin utilizarea for ței armate a dus la
instabilitatea Irakului și a lumii arabe. R ăzboiul civil din Siria care este înc ă în
curs de desf ășurare, tensiunile dintre șiiții din Iran și suniții din Arabia
Saudită, dar și interven țiile militare la adresa ISIS(Statul Islamic din Irak și
Siria) au dus la destructurarea Irakului și punerea acestuia în dificultatea de a
se dezvolta și a-și construi stabilitatea.
După retragerea trupelor de coali ție(2003-2011), Irakul s-a îndreptat
către eșec datorit ă unei democratiz ări insuficiente, incapacitatea de a- și
susține eforturile de autop ărare armat ă și mișcărilor „ jihadiste ”.51Aceste
lucruri au fost resim țite și de alte state arabe precum Libia, Liban,
Afghanistan sau Egipt care au fost marcate de conflicte și revoluții civile
pentru impunerea democra ției și eliminarea dictaturilor longevive. Acest
fenomen a fost denumit de c ătre speciali ști drept „ Primăvara Arab ă” (2011-
2012), și a fost declan șat de revolu ția din Tunisia din 18 decembrie 2010 fiind
ulterior marcat de un val de proteste în Nordul Africii și Orientul Mijlociu.
Fenomenul a continuat din anul 2012 sub denumirea de „ Iarna Arab ă” iar în
51Războiul sfânt prin care ac țiunile musulmanilor vizeaz ă răspândirea islamului prin
mijloace pașnice sau ostile, obligație religioasă comunitar ă.
(https://dexonline.ro/definitie/jihad).

47 din 64prezent sunt reprezentative mi șcările de insurgen ță din Irak, r ăzboiul civil din
Siria și conflictele din Yemen care au o nuan ță extremist-religioas ă.52
Incipitul interven ției militare din Irak, prin Opera țiunea pentru
Eliberarea Irakului, a reprezentat un r ăzboi informa țional irakiano-american,
prin utilizarea în scop propagandistic a mass-mediei locale și internaționale,
campanii de opera ții psihologice prin plasare de mesaje și anunțuri militarilor
irakieni prin care li se cerea s ă nu atace for țele Aliate, plasarea de jurnali ști
care să prezinte informa țiile de pe c ămpul de lupt ă într-un mod eronat, dar și
atragerea sprijinului popula ției civile prin mijloace de informare în mas ă
precum postul de radio „ Vocea Americii ” care să susțină importan ța cauzei
campaniei din Irak , iar for țele irakiene se foloseau de mass media local ă care
făcea apel la to ți irakieni s ă participe la ostilit ăți .53
Acțiunile militare din Afganistan au început prin Opera țiunea
ENDURING FREEDOM (OEF) în data de 7 octombrie 2001 ca urmare a
atacurilor teroriste din SUA dar și a refuzului autorit ăților talibane de a-l
extrăda pe Osama Bin Laden. Opera țiunea condus ă de către administra ția de
la Washington viza instaurarea unui regim care s ă faciliteze anihilarea re țelei
teroriste Al-Qaeda, capturarea lui Bin Laden și a capitalei Kabul. Regimul
taliban a fost îndep ărtat cu repeziciune, îns ă mișcările insurgente și acțiunile
de luptă majore dintre talibani și forțele americane și afgane au continuat pân ă
în anul 2003. SUA l-a sprijint pentru preluarea func ției de pre ședinte al
Afganistanului pe Hamid Karzai, un fost lider pa ștun de încredere pentru
forțele americane.
Începând cu sfâr șitul anului 2001, sub autoritatea Consiliului de
Securitate al Na țiunilor Unite, o nou ă misiune vine în sprijinul autorit ăților
afgane și a personalului ONU dislocat în Afghanistan, sub numele de ISAF
(Forța Internațională de Asisten ță pentru Securitate), care din august 2003 a
fost sub comanda NATO.
În pofida eforturilor for țelor de alian ță, a institu țiilor interna ționale de
securitate și a forțelor afgane, datorit ă unei slabe guvern ări, traficului de
droguri, extinderea insurgen ței talibane și a corupției s-a înregistrat un succes
limitat în reconstruc ția și stabilizarea Afghanistanului.54
Prin Summitul NATO de la Lisabona din 2010, for țele Aliate au decis
suplimentarea num ărului de militari iar obiectivul principal era instruirea
Forțelor Naționale de Securitate Afgane, asfel încât s ă fie încât dup ă anul
2014 să fie în m ăsură să-și asume responsabilit ățile de securitate și
economice. În anul 2011, fostul director CIA, generalul Petraeus sus ținea că
52V. Naumescu, Marile schimb ări: crize și perspective în politica interna țională,
București, Editura Trei, 2015, pp. 416-419.
53C. Hentea, Arme care nu ucid , București, Editura Nemira, 2004, pp. 180-188.
54I. Pâlșoiu, O. Antonescu, P. D. Du ță, Generațiile interven țiilor institu țiilor
internaționale de securitate , Sibiu, Editura Techno Media, 2009, pp.371-375.

48 din 64deține resursele armate și de informa ții care s ă-i ajute la îndeplinirea
obiectivelor.
În ciuda programelor de reconstruc ție teritorial ă, dezvoltare economic ă și
socială, programelor de instruire a for țelor armate și de poliție afgane dar și
inițiativelor UNAMA55, datorită unei guvern ări mai puțin eficiente din prisma
corupției exacerbate, Afganistanul nu a reu șit să atingă nivelul de securitate și
dezvoltare la care se a ștepta NATO și partenerii s ăi ca Afganistanul s ă ajungă
în anul 2014, când se preconiza retragerea treptat ă a trupelor și cedarea
responsabilit ăților de securitate și stabilitate autorit ăților locale.56
După finalizarea misiuni ISAF(International Security Assistance Force)
la finele anului 2014, începând ci 1 ianuarie 2015 a fost lansat ă Resolute
Support Mission, în scopul antren ării, sprijinirii și asistenței forțelor afgane de
securitate și a instituțiilor guvernamentale și viza aspecte de interes precum:
∑ Sprijinirea planific ării, program ării și bugetării;
∑ Asigurarea transparen ței, responsabilit ății și supravegherii;
∑ Supravegherea civil ă asupra Institu țiilor de Securitate Afgane;
∑ Sprijinul stabilirii și susținerii proceselor de generare a for țelor,
recrtutare, antrenare, managementul și dezvoltarea personalului;
∑ Planificarea politicilor și strategiilor;
∑ Reaprovizionarea și execuția;
∑ Intelligence;
∑ Comunica ții strategice;
Pe lângă toate aceste ac țiuni de sprijin, antrenare și asistență, NATO și
țările partenere contribuie și la finan țarea Forțelor Armate Afgane și a
Forțelor de Securitate, la men ținerea și dezvoltarea rela țiilor de cooperare în
arii de interes pentru Afganistan și întărirea consulta țiilor politice.57
Cele două conflicte au reprezentat un moment important pentru rela ția
transatlantic ă a României în pofida dezacordurilor dintre America și Europa
în momentul interven ției militare din Irak. Prin angajamentele asumate,
România a decis s ă sprijine politic, militar, informativ, juridic și economic
operațiunile din Afganistan și Irak.
Deși forțele armate implicate au fost foarte numeroase, 140.000 de for țe
internaționale în 2011, reducându-se pân ă la 16.000 odat ă cu începutul
misiunii Resolute Support58, iar implica țiile de ordin financiar au fost de
55Misiunea de Asisten ță a Națiunilor Unite în Afghanistan
56D. C. Frunzulic ă, Marea ecua ție: Afganistan , București, Editura RAO, 2013, pp. 160-
167.
57Resolute Support Mission(RSM): Key Fact and Figures , May 2016, online pe
http://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2016_05/20160518_2016-05-RSM-
placemat.pdf, accesat în 03.06.2016.
58K. Katzman, Afghanistan: Post-Taliban Governance, Security, and U.S Policy ,
Congressional Research Service, June 6, 2016, online pe
https://www.fas.org/sgp/crs/row/RL30588.pdf, accesat în 09.06.2016.

49 din 64ordinul miliardelor de dolari, terorismul continu ă să constituie principala
amenințare global ă care vizeaz ă intimidarea popula ției civile, instalarea
haosului și instabilit ății, ceea ce pune la îndoial ă eficacitatea celor dou ă
intervenții cu privire la înl ăturarea fenomenului terorist.
Diferențele de percep ție asupra amenin țăriii teroriste de cele dou ă părți
ale Atlanticului au generat tensiuni și divergen țe în ceea ce prive ște
legitimitatea și necesitatea implic ării în cele dou ă conflicte ale for țelor Aliate
și ale statelor partenere. Viziunea strategic ă diferită a forțelor angajate în cele
două conflicte nu a împiedicat îns ă desfășurarea misiunilor și atingerea
obiectivelor de c ătre NATO sau organiza țiile interna ționale de securitate.59
Datorită faptului c ă orice opera ție militar ă implică și angrenarea
structurilor de informa ții militare, cele dou ă conflicte au însemnat un efort
deosebit și pentru serviciile de informa ții.
Sprijinul opera țiilor militare reprezint ă unul dintre cel mai important rol
al structurilor de intelligence. Sprijinul cu informa ții este o resurs ă
indispensabil ă comandan ților, care acoper ă permanent nevoile și cerințele de
informații din zone cu risc ridicat, în care ofi țerii de informa ții sunt nevoi ți să
acționeze de cele mai multe ori individual. Începând cu misiunea Desert
Storm din Irak, marile puteri militare au început un amplu proces de
restructurare și îmbunătățire a capabilit ăților informativ-operative ale
serviciilor de informa ții.
Reorganizarea intelligence-ului în domeniul informa țiilor pentru ap ărare
vizează atât posibilitatea disloc ării unor contingente de informa ții în mai
multe teatre de opera ții simultan, dar totodat ă și implicarea acestora în misiuni
de insaturare a p ăcii, impunere a p ăcii sau în activit ăți umanitare.
Instrumentele de analiz ă și producție ale serviciilor militare de informa ții
își asumă responsabilit ăți precum sprijinul beneficiarilor și al diploma ților,
sprijinul în modernizarea for țelor și planificarea ac țiunilor militare, dar și
sprijinul lupt ătorilor din spa țiul tactic. Pe lâng ă acești piloni, serviciile
militare de informa ții respectă și cerințele tradiționale de informa ții ale unei
operații militare precum informa ții despre capabilit ățile și localizarea for țelor
armate ale unui stat, dimensiunea personalului militar disloct într-o anumit ă
zonă sau detalii topografice.
Obiectivele intelligence-ului au ie șit din sfera clasic ă, vizând pe lâng ă
forțele inamice și sisteme de armament și informa ții despre cultura și
civilizația în care se desf ășoară operația militar ă, considerente civile sau de
instruire a structurilor de informa ții ale statelor în care se desf ășoară ostilități,
de exemplu Irak, Afganistan, sau cazul recent al Siriei care se confrunt ă cu
fenomenul terorist.
59G. C. Maior, Incertitudine. Gândire strategic ă și relații interna ționale în secolul XXI,
Ediția a II-a, rev ăzută și adăugită, București, Editura RAO, 2014, pp. 232-243.

50 din 64Misiunea Desert Storm, a reprezentat începutul loviturilor
„chirurgicale ”, precise, identificarea centrelor de greutate ale inamicului
printre infrastructurile critice ale Irakului și cererile tactice de informa ții pe
timpul desf ășurării conflictului au eviden țiat o tranzi ție a intelligence-ului ca
sprijin informativ în intelligence ca participant la conflict.
Pentru a sprijinii efectiv opera țiile militare, intelligence-ul va trebui s ă
dezvolte un concept de „ Avertizare Dominant ă”. Abilitatea de a fi activ în
colectarea și analiza informa țiilor, înaintea cererilor de informa ții imediate, va
consolida pozi ția intelligence-ului ca prim ă linie de ap ărare. Abilitatea de a
menține o bază de cunoștințe pe un grup de țări extrem de diversificate și pe
un set de probleme multipe, ar putea însemna salvarea multor vie ți omenești
în operațiile militare.
În situațiile tactice, intelligence-ul ar trebui s ă depășească funcția
tradițională de sprijin și să preia comanda opera țiilor întreprinse de for țele
armate. Aceste schimb ări trebuie s ă survină cu inițierea unei culturi de
intelligence în rândul trupelor, în interiorul serviciilor de informa ții și mai ales
la nivelul decizional, pentru a în țelege concret capabilit ățile și funcțiile pe
care intelligence-ul le poate îndeplini într-o opera ție militară.60
Informațiile militare reprezint ă un vector de succes pentru opera țiile
militare, asigur ă coerența și stablitatea ac țiunilor, și cel mai important
ghidează comandan ții în alegerea solu țiilor și variantelor favorabile for țelor
proprii.
Nevoile de informa ții ale comandan ților trebuie s ă fie corelate cu
misiunea și obiectivele opera ției militare, s ă se plieze pe situa ția forțelor
proprii și ale inamicului, iar fluxul de informa ții trebuie s ă fie menținut la un
nivel ridicat indiferent de e șalon, tactic, operativ sau strategic.
Activitatea operativ-informativ ă reprezint ă o component ă de bază pentru
comanda și controlul opera ției militare. Succesul opera ției militare depinde în
cea mai mare m ăsură de modul în care comandan ții utilizeaz ă și pun în
acțiune informa țiile primite de la structurile informative. F ără un management
integrat și coerent al informa țiilor, fără a pune în valoare valoarea și
funcționalitatea informa țiilor primite, succesul ac țiunii militare ar fi imposibil
de realizat.
Printre obiectivele opera ționale ale informa țiilor militare se num ără:
ÿ Formuleaz ă concepția și cadrul normativ pentru cercetare(tactic ă,
operativă, strategic ă, teritorial ă), și pentru război electronic;
ÿ Menține comanda și controlul elementelor de cercetare strategic ă și
pentru For țele pentru Opera ții Speciale;
60XI. Intelligence Support to Military Operations, IC21: The Intelligence Community in
the 21st Century, Staff Study, Permanent Select Committee on Intelligence House of
Representatives, One Hundred Fourth Congress, online pe
https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/GPO-IC21/html/GPO-IC21-11.html, accesat în
13.06.2016.

51 din 64ÿ Monitorizeaz ă permanent situa ția electronic ă din zonele de
responsabilitate și interes;
ÿ Elaboreaz ă concepția de apărare și securitate a obiectivelor;
ÿ Asigură protecția sistemelor tehnice și electronice;
ÿ Conduce activitatea de protec ție a informa țiiilor clasificate, a sistemului
de cifru și asigură conspirativitatea ac țiunilor secrete;61
NATO, ca principal organism de securitate la nivel mondial, încearc ă să
reducă efectele dezastruoase ale conflictelor și războaielor prin misiuni de
impunere a p ăcii, menținere a p ăcii sau de managemnt al crizelor prin
parteneriate încheiate cu state prietene sau organiza ții internaționale precum
ONU sau OSCE pentru a diminua pagubele colaterale și pentru o eficacitate
sporită în acțiunile militare întreprinse. NATO promoveaz ă acțiunile în
comun atât la nivel militar cât și la nivel de intelligence.
Începând cu Summitul de la Bucure ști din aprilie 2008, statele membre
NATO au ajuns la un consens în ceea ce prive ște acțiunile în zonele de
conflict prin promovarea unei viziuni integratoare care urm ărește desfășurarea
de opera ții în parteneriat cu oraganiza ții interna ționale, organiza ții
nonguvernamentale, for țele de securitate din statul în care se desf ățoară
ostilitățileși prin sprijinul popula ției civile.62
Operațiile militare din Afganistan și Irak, coroborate cu o
reconceptualizare și redefinire a amenin țărilor și riscurilor la adresa securit ății
globale au reconsolidat importan ța intelligence-ului în dinamica ac țiunilor
militare caracterizate de impredictibilitate și spontaneitate.
Informațiile clădesc decizia comandantului, iar punerea în practic ă a
planurilor de ac țiune se bazeaz ă cantitate și calitatea produselor de
intelligence, pe în țelegerea și internalizarea nevoii de cunoa ștere și pe bunele
relații dintre beneficiar, structurile de culegere și de analiz ă și liderul
serviciului de informa ții militar care î și pune amprenta asupra activit ății de
informații într-un mod exhaustiv.
Conflictele secolului XXI nu mai vizeaz ă armate de mas ă, invazii sau
acțiuni militare clasice, ci subminarea voin ței, moralului, con științei și bazei
materiale a acestuia prin ac țiuni de tip asimetric și hibrid, preluarea ini țiativei
prin puterea dat ă de intelligence-ul ac ționabil provenit de la serviciile militare
și civile de informa ții dar și prin acțiuni care s ă destructureze și destabilizeze
actul decizional al adversarului.
Operațiile militare contemporane presupun o mobilitate și o capacitate de
reacție sporită a forțelor armate, flexibilitate în concep ție și execuție, dar și
omnidirec ționalitate și manevrabilitate pe timpul desf ășurării ostilităților.
61L. Ivanov, op. cit, pp. 40-43.
62A. Rațiu, Amenințări și factori de risc la adresa securit ății globale , Sibiu, Editura
Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2016, pp. 102-103.

52 din 64Tehnologizarea și maximizarea capabilit ăților de ducere a luptei armate,
capacitatea de a desf ășura acțiuni de tip întrunit împreun ă cu statele aliate sau
partenere, multifunc ționalitatea și manevrabilitatea sistemelor de comand ă și
execuție, angajarea for țelor speciale la locul și momentul potrivit, combinate
cu un intelligence eficient și oportun, creeaz ă premisele perfectibile pentru
succesul unei opera ții militare.
Caracteristicile actualului mediu de securitate și ale războaielor de
anduranță contemporane, cum sunt teatrele de opera ții Afganistan și Irak ne
reliefează rolul din ce în ce mai important al ac țiunilor de tip întrunit, al
utilizării sistemului JISR (NATO Joint Intelligence, Surveillance and
Reconnaissance) și al forțelor speciale și de reacție rapidă.
Contextul și factorii de influen ță care apar pe timpul desf ășurării
operațiilor militare necesit ă o coordonare și cooperare strâns ă între
comandamentele și organismele de conducere politico-militar ă naționale și
internaționale în toate fazele opera ției, iar p ăstrarea stabilit ății sistemului
militar și adaptarea for țelor la exigen țele actualului mediu strategic reprezint ă
o condiție sine qua non.63
Necesitatea capabilit ății de informa ții întrunit ă(JISR) a fost remarcat ă
în contextul Summit-ului NATO de la Chicago din 2012, si s-au pus bazele
unu sistem care s ă asigure fluxul de informa țiiși diseminarea acestora în
cadrul opera țiilor militare atât prin capabilit ățile proprii cât și prin
capabilitățile multina ționale.
Capabilitățile întrunite de informa ții, supraveghere și cercetare vin în
sprijinul opera țiilor militare, deoarece dinamismul și caracteristicile
conflictelor actuale presupun un timp de reac ție rapid și luarea deciziilor
trebuie să fie bine fundamentate pentru a reduce și char elimina pierderile
colaterale.
Prin arhitectura JISR se asigur ă interconectarea elementelor de
culegere, analiz ă, procedurilor și a personalului din domeniul intelligence,
având acces la baza de date comun ă de date care faciliteaz ă accesul la
informațiile critice pe timpul ducerii ac țiunilor militare și asigură un
management eficient al informa țiilor și al cererilor critice de informa ții,
îmbunătățind activit ățile de la toate e șaloanele, tactic, operativ și strategic.
NATO JISR eficientizeaz ă și ușurează derularea ciclului informa țional,
asigură integrarea oportun ă a informa țiilor obținute atât din surse umane cât și
tehnice, faciliteaz ă accesul rapid la informa ție, eliminând birocra ția pe timpul
63V. Hermeanu , Considera ții privind constituirea grup ărilor de for țe întrunite, cu rol
strategic și operativ pe teritoriul na țional , online pe
http://www.revista.forter.ro/2009_1_t/02-tgl/03.htm, accesat în 13.06.2016.

53 din 64operației militare și sprijină activitatea de stat major pentru a identifica
elementele cheie pentru decizia comandan ților.64
Un alt element deosebit de important în realizarea succesului unei
operații militare îl constituie liderul militar. Un adev ărat lider va conduce cu
inteligență și tact acțiunile militare, î și va coordona și ajuta structurile din
subordine în orice moment al opera ției militare.
Liderul este pus frecvent în fa ța unor situa ții limită, critice pe care
trebuie să le gestioneze într-un timp cât mai util, folosind toate capacit ățile,
abilitățile și aptitudinile de care dispune. Momentele de criz ă, situațiile
neașteptate și dinamismul ac țiunilor din teatrele de opera ții transmit liderului
o serie de responsabilit ăți pe care trebuie s ă le internalizeze și să facă față
amenințărilor și criticilor care îi pun la încercare capacit ățile de a discerne
informațiile cu adev ărat importante și relevante pentru a- și fundamenta într-
un mod profesionist decizia, ordinul de misiune sau comanda unei ac țiuni
militare.
Siguranța și claritatea cu care un lider ia o decizie reprezint ă o condiție
imperios necesar ă pentru cursul ac țiunilor, pentru o coeren ță și o judecat ă
corectă. Experien ța, rutina, competen ța profesional ă sunt în cea mai mare
măsură o component ă a procesului intelectual de elaborare a unei judec ăți
corecte. Un lider adev ărat își stăpânește ferm tr ăirile, sentimentele ,
analizează circumstan țele și variabilele care pot influen ța acțiune militar ă sau
integritatea subordona ților.
Spiritul novator, stimularea spiritului de echip ă, cunoașterea în detaliu a
limitelor și capacităților subordona ților sunt elemente importante pentru
eficiența unui lider, contribuind la formarea și consolidarea unei viziuni
asupra acțiunilor viitoare.65
În jurul liderilor militari și politici stau întotdeauna structurile de
informații, care îi ajut ă să aleagă cea mai bun ă variantă decizional ă, să își facă
o viziune asupra proceselor și fenomenelor conexe ac țiunilor militare, și să
fie informa ți asupra cursurilor probabile de ac țiune ale inamicului.
Însă oamenii sunt înconjura ți de erori, iar structurile de intelligence și
„consumatorii” produselor acestora nu pot întotdeauna s ă scape de acest
impediment al succesului, eroarea, omisiunea sau alegerea variante mai pu țin
bune. De cele mai multe ori, beneficiarii prefer ă să aleagă varianta
decizional ă care se pliaz ă pe modelul lor mental, fiind concentra ți pe propriile
lor judecăți, iar uneori se axeaz ă pe semnalele gre șite și ignoră posibilitățile
care ar putea s ă îmbunătățească substanțial calitatea și eficiența deciziei.
64C. Amza, D. Mir țău, Utilizarea conceptului JISR în opera ții, București, în „Infosfera –
Revistă de studii de securitate și informații pentru ap ărare”, Anul VII, nr. 3/2015, pp. 71-
76.
65V. Roman, , Liderul militar performant: de la talent la educa ție, București, Editura
Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2013, pp. 32-40.

54 din 64Aceștia prefer ă uneori starea de relaxare și sunt fixa ți pe un anumit
comportament, pe semnalele centrale, ignorând informa țiile periferice, care
modeleaz ă produsul de intelligence.
De cele mai multe ori o gândire îngust ă și unidirec țională ghidează
adesea fundamentarea decizie, iar acest lucru conduce la erori, gre șeli și
catastrofe uneori. În domeniul intelligence-ului, erorile sunt inacceptabile, de
aceea profesioni știi din structurile de intelligence trebuie s ă anicipeze, s ă
recunoasc ă și să evite erorile sub orice form ă, indiferent de costuri.
Activitatea de intelligence trebuie s ă fie ghidat ă de gândirea critic ă,
înțelegerea unui fenomen trebuie s ă urmărească pe lângă problema principal ă
și actorii implica ți, motiva ția acestora, contextul în care s-au petrecut
evenimentele și implicațiile pe care ar putea s ă le produc ă.
Intelligence-ul reprezint ă o formă de cunoa ștere, prin care liderii sunt
informați și ajutați în a-și forma o cultur ă de intelligence și pentru a- și
fundamenta deciziile. Reprezint ă un tip de cunoa ștere creată printr-o activitate
organizată care confer ă o valoare unic ă politicii și beneficiarilor. Creaz ă
sensul unui fenomen aflat în interesul liderilor, al lupt ătorilor sau al celor care
direct sau indirect îi sprijin ă, sau a unui fenomen care este rela ționat cu
comportamentul altora.
Sprijinul cu informa ții ne arat ă ceea ce al ții intenționează să facă, și
modul cum ar putea s ă afecteze interesele na ționale, prosperitatea și
securitatea cet ățenilor, dar vizeaz ă și vulnerabilit ățile exterioare care ar putea
fi transformate în oportunit ăți pentru serviciile de informa ții.
Numeroase rapoarte executive și legislative confirm ă faptul c ă
obiectivele intelligence-ului au evoluat: țintele adversarului s-au schimbat,
metodele uzitate de ace știa au evoluat, chiar dac ă amenințările pe care le
manifestă par destul de familiare.
Vechea paradigm ă de intelligence, ancorat ă de modelul mental și modul
de acțiune specific R ăzboiului Rece nu mai poate fi luat ă în calcul.
Imperativele actualului mediu de securitate trebuie s ă se axeze pe modul cum
intelligece-ul poate fi ajustat pentru a face fa ță problemelor „ tradiționale ”
transformate în altele noi, evoluate.
Adevărata îmbun ătățire a activit ății de intelligence trebuie s ă se ocupe
de precizia și acuratețea terminologiei, și cum gândim ac țiunile pe care vrem
să le desf ășuarăm. Cultura de intelligenge joac ă un rol important în
parteneriatul serviciu de informa ții-decident politic sau politico-militar, iar
profesioni știi din intelligence trebuie s ă privească problemele și dificultățile
apărute dintr-o perspectiv ă multiplă.
Prin cultura de inteligence se încearc ă analizarea și combaterea
dificultăților apărute între „ producătorul ” și „consumatorul” de intelligence și
împărțirea acestora pe arii de interes. Acest proces include sinteza,
interpretarea, comunicarea și schimbul de informa ții obținute cu beneficiarii.

55 din 64Terminologia și sensul lucrurilor de la nivelul Comunit ății de
Intelligence modeleaz ă și reflectă modul de ac țiune și de abordare a anumitor
procese, fenomene, ac țiuni militare. Pentru a schimba cultura de intelligence
și pentru fi schimba ți de aceasta, modul de ac țiune al structurilor de
intelligence, de asemenea trebuie s ă se schimbe.
Un nou mod de a comunica încurajeaz ă o nouă paradigm ă, iar
schimbările de paradigm ă sunt revolu ționare dar nu și evoluționare de cele
mai multe ori. A șa cum a fost și cazul revolu ției în intelligence prin reforma
legislației ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001 și eșecul de a stabili
cu exactitatea dac ă Irakul de ține sau nu arme de distrugere în mas ă.66
Atât beneficiarii produselor de intelligence cât și populația civilă
trebuie să conștientizeze importan ța culturii de intelligence, atât pentru un
control democratic normal și eficient, cât și pentru în țelegerea capabilit ăților
structurilor de informa ții și a rolului acestora în siguran ța și securitatea
națională, și a importan ței acestora în misiunile interna ționale și operațiile
militare.
Cultura de intelligence face referire la totalitatea atitudinilor,
practicilor, obiceiurilor, tradi țiilor, valorilor care sunt adoptate în domeniul
intelligence.
Cultura de intelligence vizeaz ă securitatea indivudului și securitate
colectivă prin intermediul unui set de cuno ștințe, produse informative, și prin
intermediul unui set de abilit ăți și capabilit ăți de a proteja vulnerabilit ățile
sistemului na țional de securitate, de a contracara riscurile și amenințările la
adresa statului și populației și pentru a promova interesele și valorile na ționale
peste hotare.
Responsabilitatea form ării unei culturi de intelligence este cu
preponderen ță a liderilor politici și militari care trebuie s ă uziteze avantajele
oferite de serviciile de informa ții pentru ap ărarea statului și a cetățenilor,
apărarea valorilor na ționale, europene și militare și pentru a utiliza corect și
eficient produsele informative în fundamentarea deciziilor.
Cultura de intelligence este influen țată de factori externi : cultura
națională, cultura de securitate, actele normative, Constitu ția, popula ția civilă,
standardizare, factori tehnologici, sociali, economici și culturali; factori
interni :obiceiuri și tradiții ale organiza ției, liderii și membrii organiza ției,
scopul și obiectivele organiza ției, motiva ția angajaților, salarizarea;
Cultura de intelligence a unui seviciu de informa ții sau a unui stat poate
fi evidențiată prin concep ția doctrinar ă, mijloacele, metodele și procedurile
utilizate pentru sprijinul deciziei politice sau militare, prin utilizarea surselor
umane sau tehnice de c ătre structurile informative sau prin gradul de
cooperare cu alte state, servicii de informa ții sau diferite orgaiza ții.
66D., Moore, Sensemaking: A Structure for an Intelligence Revolution , National Defense
Intelligence College, Washington, DC, March 2011, pp. 1-5.

56 din 64Gradul în care popula ția civilă conștientizeaz ă și înțelege necesitatea
dezvoltării unei culturi de intelligence determin ă gradul în care practicile și
procedurile serviciilor de informa ții sunt eficiente în eliminarea bre șelor de
securitate, transmiterea de informa ții cu caracter secret c ătre persoane
neautorizate sau organiza ții, agenții străine, exploatarea și manipularea
defectuoas ă a informa țiilor clasificate .
Protecția informa țiilor clasificate reprezint ă o responsabilitate a fiec ărui
cetățean în parte, iar ace șia trebuie s ă contribuie la securitatea na țională. Prin
Legea nr.544/2001 care reglementeaz ă liberul acces la informa țiile de interes
public, este men ționat faptul c ă divulgarea informa țiilor clasificate care ar
putea să aducă prejudicii securit ății și siguranței naționale este strict interzis ă.
Cea mai mare responsabilitate de a- și forma o cultur ă de intelligence o
au deciden ții politici și militari, care sunt direct r ăspunzători de ceea ce
înseamnă decizii strategice, planuri de ac țiune și mobilizare,programul de
guvernare sau implicarea României în diferite opera ții militare. Politicieni
trebuie să înțeleagă esența activității de informama ții, să se conformeze
procedurilor de lucru cu materialele informative secrete de stat și să-și
formeze o perspectiv ă asupra misiunilor acestora.
Trebuie s ă existe o armonie între „ producătorii” și „consumatorii ” de
intelligence pentru a în țelege nevoile de informa ții ale deciden ților,
materialele informative s ă fie transmise oportun și în forma dorit ă de către
decident pentru a servi eficient în fundamentarea deciziei.67
Înainte de a concluziona, voi eviden ția principalele elemente care stau la
baza studiului meu de caz printr-o schem ă logică. Prin aceast ă schemă vreau
să evidențiez importan ța intelligence-ului în ob ținerea succesului unei opera ții
militare.
67F. Liuță, Cultura de intelligence-subdomeniu al culturii de securitate , București, în
„Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru ap ărare”, Anul VII, nr.
2/2015, pp. 23-31.Cultura de
intelligenceLeadershp-ul
performantServiciile
militare de
intelligenceCooperarea și
inter-
relaționarea
lider-servicii
de informa țiiSuccesul
operațiilor
militare

57 din 64În concluzie, având în vedere elementele men ționate în prezentul
capitol, se poate observa c ă pe parcursul celor dou ă conflicte majore ale
secolului XXI serviciile militare de informa ții și-au schimbat modul de
acțiune și viziunea asupra opera țiilor militare contemporane, încercând s ă se
adapteze continuu și să facă facă unor conflicte asimetrice, greu de
previzionat.
Cultura de intelligence precar ă a influen țat semnificativ cursul
acțiunilor în cele dou ă teatre de opera ții, iar la ora acual ă, situația se men ține
instabilă în cele dou ăstate, cu toate c ă eforturile NATO, a statelor partenere,
și a organiza țiilor interna ționale de a stabili ordinea și securitatea au fost
menținute constant înc ă de la începul celor dou ă conflicte.
Se constat ă o cultură de intelligence precar ă a deciden ților politici și
militari și o cooperare mai pu țin eficient ă, care men țin evenimentele violente,
conflictele și insecuritatea în Irak, respectiv Afghanistan.

58 din 64CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Având în vedere dinamica ac țiunilor militare contemporane și variabilele
mediului de securitate, se poate eviden ția cu ușurință rolul pe care cultura de
intelligence îl are în fundamentarea procesului decizional, prin prisma
informațiilor critice și de importan ță strategic ă pe care le disemineaz ă către
beneficiarii politici, politico-militari și militari. Cultura de intelligence trebuie
să fie promovat ă totodată și în rândul popula ției civile, care poate reprezenta
un factor de risc pentru securitatea na țională prin contactul direct sau indirect
cu anumite servicii de informa ții ostile.
Așa cum este eviden țiat și în capitolul I al lucr ării, Comunitatea
Națională de Informa ții ar trebui s ă conducă activități prin care atât deciden ții,
mediul academic, cât și societatea civil ă să poată avea acces la date și
informații care să le formeze o cultur ă de intelligence, și să fie conștienți de
capabilitățile și limitările intelligence-ului.
Mergând mai departe, a șa cum este men ționat și în capitolul II al
lucrării, relația dintre serviciile de informa ții și beneficiarii produselor de
intelligence trebuie s ă se bazeze pe o cooperare și inter-rela ționare pe tot
parcursul desf ășurării ciclului informa țional, pentru a putea fi identificate cu
ușurință nevoile de informa ții, să se cunoasc ă cu exactitate dac ă produsul de
intelligence în curs de finalizare satisface acele nevoi de informa ții și pentru a
spori încrederea reciproc ă decident-serviciu de informa ții.
Cultura de intelligence trebuie s ă constituie un element de referin ță
pentru toți cei care ocup ă o funcție de conducere în România, politic ă sau
militară, iar aceștia trebuie s ă înțeleagă deplin misiunile și capabilit ățile
structurilor de informa ții, să le înțeleagă limitările și să nu facă abuz de
putere, utilizându-le pentru satisfacerea propriilor interese. Pentru formarea
unui leadership performant în domeniul informa țiilor pentru ap ărare, este
necesar ca serviciile de informa ții naționale cât și cele de la nivelul Alian ței
Nord-Atlantice s ă coopereze continuu în domeniile de interes comun, s ă
asigure oportunitatea informa țiilor în teatrele de opera ții și să asigure un
management al informa țiilor eficient.
Pentru eficientizarea leadership-ului în domeniul informa țiilor pntru
apărare, propunerile mele sunt urm ătoarele:
∑ Toți liderii politici care urmez ă să ocupe o func ție de conducere s ă
treacă printr-un modul de preg ătire în domeniul intelligence și să
posede no țiuni și aspecte legate de ap ărarea națională, să fie
familiariza ți cu terminologia militar ă și să cunoască misiunile și
obiectivele serviciilor de informa ții și ale Armatei României;
∑ Lunar să se desf ășoare briefing-uri comune între benefiaciarii
produselor de intelligence și profesioni știi din domeniul
intelligence;

59 din 64∑ Societatea civil ă să aibă acces la conferin țe și discursuri pe teme de
securitate și intelligence;
∑ Comandan ții și liderii militari s ă urmărească desfășurarea ciclului
informațional și să ofere feedback imediat la produsele de
intelligence primite;
∑ Intensificarea exerci țiilor multina ționale în domeniile intelligence și
militar;
∑ Constituirea la nivelul Alian ței Nord-Atlantice a mai multor
structuri de culegere și analiză comune, la care s ă participe
specialiști din mai multe țări aliate.
∑ Numirea în func ții de conducere doar a celor care au demonstrat c ă
posedă o cultur ă de intelligence vast ă și au înțeles misiunile și
obiectivele organiza ției militare;
Pentru a diminua riscurile și amenin țările la adresa României, este
necesar ca fiecare dintre beneficiarii produselor de intelligence s ă înțeleagă și
să respecte interesele și valorile României, s ă se identifice cu misiunile și
obiectivele na ționale și totodată să nu-și urmărească propriile interese n
detrimentul celor comune de securitate și apărare.
Cultura de intelligence este extrem de important ă în actualul context de
securitate, în care amenin țările teroriste, hibride, asimetrice și cibernetice
instalează o anumit ă stare de incomfort la nivel interna țional. De aceea este
foarte important ca fiecare cet ățean în parte s ă se solidarizeze cu eforturile
realizate de c ătre instrumentele de conducere politic ă sau militar ă, structurile
de intelligence civile și militare, dar și a organismelor de siguran ță și ordine
publică.
Succesul misiunilor intetna ționale și cel al opera țiilor militare se
bazează într-o mare m ăsură pe con știentizarea importan ței culturii de
intelligence și pe asumarea responsabilit ăților atunci când se fundamenteaz ă
procesul decizional.

60 din 64BIBLIOGRAFIE
Autori români:
1. Bădălan, E., Berdil ă, I., „ Securitatea na țională a României – Curs ”,
Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, Bucure ști, 2006;
2. Cișmigiu, C., „ Diplomația Apărării – Curs” , Editura Academiei
Forțelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2012;
3. Colesniuc D., „ Leadership in Knowledge based organisation ”,
Conferința interna țională Knowledge Management: Projects, Systems and
Technologies, organizat ă de Universitatea Na țională de Apărare „Carol I”,
ISSN 2069-1920, Bucure ști, 2013.
4. Colesniuc, D., „ Managementul Informa țiilor în r ăzboiul bazat pe
rețea”, Editura Academiei Tehnice Militare, 2010.
5. Colesniuc, D., „ Pillars and centers of gravity for intelligence analysis ”,
Editura Universit ății din Bucure ști, 2016.
6. Colesniuc, D., „Semantica conceptelor spa țiului virtual la nivel
euroatlantic”, conferin ța „Atacul cibernetic forma de manifestare a
criminalit ății informatice”, organizat ă de Ministerul Ap ărării Naționale,
București, 2014.
7. Frunzulic ă, D., Marea ecua ție: Afganistan , Editura RAO, Bucure ști,
2013;
8. Hentea, C., Arme care nu ucid , Editura Nemira, Bucure ști, 2004;
9. Iancu, D., „ Managementul organiza ției militare – elemente
fundamentale” , Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”,
Sibiu, 2013;
10. Ivanov, L., „ Lumea real ă: spionaj și spioni” , Editura Academia
Forțelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2013;
11. Ivanov, L., „ Pentru o lume mai sigur ă într-o er ă a incertitudinii:
contribuția serviciilor de infroma ții – Culegere de studii de intelligence” ,
Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2013;
12. Maior, G., Incertitudine. Gândire strategic ă și relații interna ționale în
secolul XXI, Edi ția a II-a, rev ăzută și adăugită, Editura RAO, Bucure ști,
2014;
13. Maior, G., UN RĂZBOI AL MIN ȚII-Intelligence, servicii de informa ții
și cunoaștere strategic ă în secolul XXI , Editura RAO, Bucure ști, 2010;
14. Manci, I., Magaliuc, D., Preja, C., Managementul Informa țiilor
Militare în Actul Decizional, Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae
Bălcescu”, Sibiu, 2014;
15. Medar, S., L ățea, C., Intelligence pentru comandan ți, Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei, Bucure ști, 2007;
16. Naumescu, V., Marile schimb ări: crize și perspective în politica
internațională, Editura Trei, Bucure ști, 2015;

61 din 6417. Neag, M., Simion, E., Kis, A., Intelligence și Globalizare , Editura
Techno Media, Sibiu, 2015;
18. Neagoe, V., Dinicu, A., „ Relații interna ționale – concepte, sisteme,
determinări”, Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu,
2006;
19. Nițu, I., Analiza de intelligence: o abordare din perspectiva teoriilor
schimbării, Editura RAO, Bucure ști, 2012;
20. Nițu, I., Ghidul Analistului de Intelligence: compendiu pentru anali știi
debutanți, Editura Academiei Na ționale de Informa ții „Mihai Viteazul”,
București, 2011;
21. Orzeață, M., Războiul Continuu , Editura Militar ă, București, 2011;
22. Pâlșoiu, I., Antonescu, O., Du ță, P., Generațiile interven țiilor
instituțiilor interna ționale de securitate , Editura Techno Media, Sibiu, 2009;
23. Preja, C., Capabilit ăți de informa ții în domeniul securit ății, Editura
Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2015;
24. Popescu D., Toma Ghe. , Marin V., Miclea D., Viitorul începe azi.
Excurs în managementul structurilor militare – studii și opinii, Editura
Pygmalion, Ploie ști, 2000 ;
25. Rațiu, A., Amenințări și factori de risc la adresa securit ății globale ,
Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2016;
26. Rădoi, M., Serviciile de Informa ții și Decizia Politic ă, Editura
TRITONIC, Bucure ști, 2005;
27. Roman, V., Liderul militar performant: de la talent la educa ție, Editura
Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucure ști, 2013;
28. Sarcinschi, Alexandra, „ Dimensiunile nonmilitare ale securit ății”,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”, Bucure ști, 2005;
29. Sfârlog, B., Bârsan, G., Giurc ă, D., Leadership Militar: conexiuni ,
Editura Academiei For țelor Terestre ”Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2006;
30. Sfârlog, B., Ralea, M., Giurc ă, D., Leadership Militar: curs , Editura
Academiei For țelor Terestre ”Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2010;
31. Tohănean, D., „ Securitate și informa ții – note de curs” , Editura
Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2014;
32. Troncotă, C., Neag, M., Tab ără, Vasile, Instituțiile Comunit ății de
Intelligence , Editura Academiei For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu,
2014;
33. Udeanu, G., Neag, M., „ Elemente de art ă militară – Artă operativă și
strategie militar ă – Curs Edi ția I – revizuit ă și adăugită”, Editura Academiei
Forțelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, Sibiu, 2013.
Autori str ăini:
1. Agrell Wilhelm, Intelligence Analysis after the Cold War – New
Paradigm or Old Anomalies? , în volumul National Intelligence Systems.
Current Research and Future Prospects, Cambridge University Press, 2009;

62 din 642. Buzan, B., „ People, states and fear” , Harvester Press Group, London,
1983;
3. Goldstein, Joshua S., Peevhouse Jon C., „ Relații interna ționale” ,
Editura Polirom, Bucure ști, 2008;
4. Kolodziej, Edward A., „ Securitatea și relațiile interna ționale ”, Editura
Polirom, Ia și, 2007;
5. Moore, D., Sensemaking: A Structure for an Intelligence Revolution ,
National Defense Intelligence College, Washington, DC, March 2011;
6. Shulsky, A., Schmitt, G., „ Războiul tăcut – Privire asupra lumii
informațiilor” , București, varianta pdf., 29 ianuarie 2008;
7. Tsang, S., Serviciile de informa ții și drepturile omului în era
terorismului global , București, Editura Univers Enciclopedic, 2008;
Periodice:
1. C. Amza, D. Mir țău, Utilizarea conceptului JISR în opera ții, Bucure ști,
în „Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru ap ărare”,
Anul VII, nr. 3/2015;
2. F. Liuță, Cultura de intelligence-subdomeniu al culturii de securitate,
București, în „Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru
apărare”, Anul VII, nr. 2/2015;
3. G. Tranciuc, Modalit ăți de cooperare în domeniul intelligence în cadrul
Alianței Nord-Atlantice, Bucure ști, în „Revista Român ă de Studii de
Intelligence”, nr. 5/iunie2011;
4. M. Matei, Transformarea sistemelor de intelligence și procesul de
modernizare a Serviciului Român de Informa ții, Bucure ști, în Intelligence, nr.
12/2008;
5. N. I. Ciuc ă, Informa țiile pentru ap ărare, poten țator fundamental al
eficienței în domeniul securit ății naționale și apărării României, Bucure ști, în
„Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informații pentru ap ărare”, Anul
VII, nr. 4/2015;
6. T. Frunzeti, Informa țiile pentru ap ărare și decizia strategic ă, București,
în „Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru ap ărare”,
Anul V, nr. 1/2013;
7. T. Repciuc, Sursele de insecuritate – abord ări conceptuale actuale,
București, în „Infosfera – Revist ă de studii de securitate și informa ții pentru
apărare”, Anul I, nr. 1/iunie2009;
Documente oficiale:
1. Department of Defense, Directive 3000.07, December 01, 2008
2. FM 6-01.1, Knowledge Management Operations, Headquarters
Department of the Army, , Washington, DC, 16 July 2012
3. Joint Publication 2-0, Joint Intelligence, Joint Chiefs of Staff, 22
October 2013, varianta pdf

63 din 644. Strategia de Securitate Na țională a României, Bucure ști, 2007;
5. Strategia Na țională de Apărare a Țării 2015-2019, Bucure ști, 2015;
6. Transforming the National Security Culture, A Report of the Harvard
Kennedy School’s Defense Leadership Project, Center for Public Leadership,
2009, varianta pdf;
Surse internet:
1. A. Vocilă, De la cultura de securitate la cultura de intelligence , online
pe https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/06/de-la-cultura-de-securitate-
la-cultura-de-intelligence/ accesat în 30.01.2016
2. D. Barger, Toward a Revolution in Intelligence Affairs , NATIONAL
SECURITY RESEARCH DIVISION, p. 94, online pe
http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/technical_reports/2005/RAND_T
R242.pdf, accesat în 05.03.2016
3. http://nato.mae.ro/node/430#null, accesat în 25.04.2016.
4. http://www.cpcs.ro/dictionarsecuritate.php, accesat pe 27.01.2016
5. http://www.washingtoninstitute.org/uploads/Documents/pubs/SHAPIN
G_THE_PLAN_FOR_OPERATION_IRAQI_FREEDOM.pdf
6. https://dexonline.ro/definitie/jihad
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_Securit%C4%83%C8%9B
ii_Statului
8. https://www.clingendael.nl/sites/default/files/Report%20Iraq%20at%20
War%20%28Again%29%20-%20March%202016.pdf
9. https://www.sicurezzanazionale.gov.it/sisr.nsf/cultura-della-
sicurezza.html accesat în 28.02.2016
10. I. Duvac, Cultura de intelligence a deciden ților politici români, online
pe http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/468-Cultura-de-
intelligence-a-decidentilor-politici-romani accesat în 02.03.2016
11. K. Katzman, Afghanistan: Post-Taliban Governance, Security, and U.S
Policy , Congressional Research Service, June 6, 2016, online pe
https://www.fas.org/sgp/crs/row/RL30588.pdf, accesat în 09.06.2016.
12. Le leadership dans les Forces canadiennes:Doctrine, online pe
http://publications.gc.ca/collections/collection_2013/dn-nd/D2-313-1-2005-
fra.pdf., accesat în 16.04.2016.
13. Resolute Support Mission(RSM): Key Fact and Figures , May 2016,
online pe
http://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2016_05/20160518_20
16-05-RSM-placemat.pdf, accesat în 03.06.2016.
14. Securitate și intelligence în secolul XXI, online pe
https://www.sri.ro/fisiere/studii/SECURITATE_SI_INTELLIGENCE.pdf
accesat în 15.02.2016.

64 din 6415. Transformarea NATO , online pe
http://www.nato.int/nato_static/assets/pdf/pdf_publications/20120116_nato-
trans-rom.pdf, accesat în 29.04.2016
16. V., Hermeanu, Considera ții privind constituirea grup ărilor de for țe
întrunite, cu rol strategic și operativ pe teritoriul na țional, online pe
http://www.revista.forter.ro/2009_1_t/02-tgl/03.htm, accesat în 13.06.2016.
17. XI Intelligence Support to Military Operations, IC21: The Intelligence
Community in the 21st Century, Staff Study, Permanent Select Committee on
Intelligence House of Representatives, One Hundred Fourth Congress, online
pe https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/GPO-IC21/html/GPO-IC21-11.html,
accesat în 13.06.2016.