Cultul personalității soților Ceaușescu [613991]

Cultul personalității soților Ceaușescu
Diana -Valentina GRIGORE

Prof. coord. Andrei Muraru
Totalitarism și stat în Europa
Relații Internaționale și Studii de Intelligence
Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, București
Februarie 2020

2
„Dîrz comunist și patriot vestit,
Cîrmaci al românescului destin
E Nicolae Ceaușescu omul
Al cărui g înd e poartă spre sublim .” 1

Mișcarea cultului personalității a marcat în mod simțitor anii de final ai regimului comunist
în România. De la tipărirea chipului „celui mai iubit fiu al poporului” în toate publicațiile care
apăreau pe pi ață până la uriașele manifestații așa-zise culturale organizate pentru cinstirea soților
Ceaușescu, acest fenomen va rămâne un element fundamental al regimului comunist. Am putea
spune că manifestările au avut ca scop fuziunea celor două nume România și Ceaușescu astfel
încât ele „să se identifice pe deplin, să fie rostit, pretutindeni, într -o simbolică alăturare” (Almanah
femeia 1988, 23) . O analiză completă sau mai bine spus, o analiză complexă a tuturor rezultatelor
cultului personalității soților Ceaușescu poate fi obținută, probabil, după ani de studiu și cercetare.
Această lucrare vizează un fragment limi tat și anume exprimarea în scris a cultului personalității
în publicații de stil almanah, pentru perioada 1984 -1988. În analiza efectuată am urmărit motivele
recurente în exprimare, precum și temele principale valorificate. Trebuie, de asemenea, să
mențion ez că analiza mea se concentrează pe paginile de la începutul volumelor, pagini în care se
urmărește în mod direct cinstirea în scris a familiei Ceaușescu.

Context socio -politic
Anii ’80 în România sau mai bine spus , în Republica Socialistă România sunt considerați,
astăzi, perioada de apogeu a resimțirii comunismului de către popor, perioadă care a culminat prin
arhicunoscutele evenimente sângeroase din decembrie 1989. Cu toate că această lucrare se
concentrează pe probl ema cultului personalității soților Ceaușescu este important să înțelegem și
contextul social și politic al perioadei pe care o avem în considerare.
Venirea la conducerea țării a lui Nicolae Ceaușescu este unul dintre evenimentele marcante
ale istoriei ro mânești întrucât reprezintă momentul de debut al unor serii de acțiuni și reacții care
au influențat nu numai direcția de dezvoltare a țării, ci și viețile tuturor locuitorilor. Orientarea
„mai liberală” a lui Ceaușescu părea să dicteze o evoluție pozitivă a stării generale prin acțiuni de
redresarea orgoliului național, mai ales în zona culturii care „s -a putut dezvolta în voie” în timpul
în care fostul dictator nu i -a acordat prea multă importanță (Sălăgean 2013, 137) . Perioada 1974 –

1 Poezie scrisă de Nicolae Dragoș , apărută în Almanah Scînteia 1986

3
1989 înregistrează și rezultate demne de laudă: se extinde colaborarea internațională în vederea
modernizării și tehnologizării industriei românești, se pune în funcțiune prima platformă
românească pentru exploatarea țițeiului din Marea Neagră , se începe construcția centralei nucleare
de la Cernavodă, se inaugurează podul feroviar și rutier dintre Fetești și Cernavodă, drumul
național Transfăgărășan , primul tronson al metroului din București și canalul Dunăre -Marea
Neagră; de asemenea, România devine țară producătoare de avioane (Scurtu 2007, 154 -55). Spre
finalul regimului, însă, lucrurile au mers din rău în mai rău, totul fiind rezultatul ambițiilor
conducătorului. La nivelul populației, aceste ambiții s-au concretizat prin raționalizarea
alimentelor de bază, raționalizarea benzinei, lipsuri din toate categoriile (de la hârtie igienică până
la lenjerie intimă), reducerea apei calde, a căldurii, a gazelor sau a curentului electric (Ofrim 2013) .
În ceea ce privește cultura, după 1981 se poate remarca amestecul din ce în ce mai grosolan al
autorităților , precum și politizarea învățămâtului; Nicolae Ceaușescu ajunge să ofere indicații nu
numai în domeniile muncitorilor, dar și în dom eniile de cercetare științifică, de arhitectură sau de
artă (Scurtu 2007, 157 -58). Consecințele înrăutățirii situației poporului au apărut și în forme
directe, ca în cazul mișcărilor de protest ca greva minerilor din Maramureș în 1983 sau grevele
muncitorilor din Brașov în noiembrie 1987, dar și în forme indirecte precum emigrarea
minori tăților naționale către țările de origine (Scurtu 2007, 159) .

Conceptul de cultul personalității
Dicționarul Merriam -Webster definește cultul personalității ca o situație în care o figură
publică (de exemplu, un condu cător politic) este în mod inte nționat prezentat publicului ca fiind o
persoană măreață demnă de admirat și iubit (Merriam -Webster n.d.) . mergând spre nucleul
conceptului, putem vedea că a fost studiat dintr -o varietate de pers pective: fie ca fenomen istoric,
psihologic sau mass -media, fie ca manifestarea politicii prin prisma credinței religioase sau din
perspectiva studiilor de leadership; între cele mai cunoscute exemple din istoria universală de
personalități în jurul cărora s-a proliferat acest fenomen întâlnim nume precum Al exandru cel
Mare, Cezar Augustus, Napoleon Bonaparte, Hilter, Mao Zedong sau Stalin (Pisch 2016, 50 -52).
Mai mult, cultul personalității apare ca o modalitate de stab ilizare a ordinii politice oferind o
definiție pentru relația dintre lider și popor (Pisch 2016, 61) .
O altă perspectivă de definire a cultului personalității vizează existența a două nivele de
explicație. Pe de o parte, se ia în considerare „partea publică, vizibilă”, mai precis, campania de

4
propagandă menită să exacerbeze „caracterul excepțional, unic al obiectului uman al cultului,
justificând în acest fel poziția sa în cadrul unității politice pe care o conduce”. Pe d e altă parte,
avem structura politică internă care presupune concetrarea puterii în mâinile unei singure persoane.
Această relație se construiește în baza unui caracter clientelar , în sensul că cei de la nivelele
inferioare oferă sprijin celor de la nivelu l superior în schimbul protecției, securității și promovării
(Marin 2014, 34) .
O situație similară a caracterizat istoria României pentru o perioadă îndelungată înspre
ultima parte a existenței regimului comunist. Cei mai mulți istorici consideră anul 1971, anul de
debut al cultului personalității lui Ceaușescu; în 1971 dictatorul se întoarce dintr -un turneu în țătile
comuniste asiatice având în minte aplicarea unei „revoluții culturale” similare modelului asiatic.
Lucrurile evoluează în această direcție atunci când trei ani mai târziu, Ceaușescu devine
Președinte, fapt care presupune abandonarea principiului conducerii colective (Vrabie n.d.) . După
cum afirma Gabriel Moisa, în lipsa unei educații solide, Nicoale Ceaușescu ajunge să se bucure și
să pluseze spectacolul care se crease în jurul său și al soției, Elena, astfel încât, într -o perioadă
foarte scurtă s -a pus la punct o adevărată „mașină de propagandă care a generat un cult al
personalității de -a dreptul șocant pentru lumea liberă” (Moisa n.d.) .
Între punctele cheie ale formelor de manifestare ale cultului personalității se regăsește
distribuirea în masă a portretelor cu chipul conducătorului. Louis Martin apud Anita Pisch explică
această practică prin conceptul de simultaneitate a prezenței și absenței; cu alte cuvinte, portretul
invocă prezența personalității și implicit a forței, a autorității și a puterii instituției. Mai mult, prin
intermediul portretului, puterea conducătorului derivă din reprezentarea tripartită: ca întrupare
sacră, el este prezent în mod concret, ca întrupare istorică, el este reprezentat (absența d evenind
prezență prin imagine) și ca întrupare politică este vizibil ca ficțiune simbolică semnificată prin
nume, drept și lege (Pisch 2016, 67) .

Cultul personalității soților Ceaușescu
„De-a lungul anilor ’70 și ’80, Nicolae Ceaușescu a fost imortalizat în zeci de mii de
tablouri, tapiserii, lucrări de grafică, sculpturi, cântece, poezii, poeme, filme documentare, lucrări
științifice sau simple articole de ziar” (TVR 2015) , acesta este modu l în care profesorul Adrian
Cioroianu își deschide pledoaria în reportajul TVR „5 minute de istorie: Cultul personalității lui
Nicolae Ceaușescu”. Din punct de vedere istorico -politic, se poate spune că există trei momente

5
cheie care construiesc calea pent ru acapararea puterii și implicit exacerbarea cultului personalității
fostului dictator: în primul rând, menționăm anul 1967 când Cea ușescu este desemnat președinte
al Consiliului de Stat , în al doilea rând, anul 1968 când Ceaușescu condamnă public invazia
Cehoslovaciei (Ilie și Constantinescu 2015) și cel mai important, anul 1974 descris în „Probleme
fundamentale ale istoriei patriei și Partidului Comunist Român – prelegeri” astfel: „un moment
deosebit de important în istoria patriei noastre l -a constituit hotărî rea din 17 martie 1974 a Marii
Adunări Naționale, prin care în numele î ntregii noastre națiuni, exprimî nd voința fierbinte a
partidu lui, a întregului popor, tovarăș ul N i c o l a e C e a u ș e s c u a fost ales în fu ncția de
președinte al Republicii Socialiste România ” (Sîrzea și Smârcea 1977, 275) .
„Cultul personalității fostului dictator era construit cu migală de la cântece și poezii care îi
erau dedicate la fotografiile care puteau fi văzute peste tot, la tablouri multe și mari și la tot felul
de obiecte pe care se vedea chipul sau numele lui Nico lae Ceaușescu” (Europa FM 2017) , susține
și Liliana Nicolae într -un reportaj Europa FM. Același reportaj descrie absurditatea pe care o
atingeau cotele cultului, exemplificând prin descrierea unui tablou făcut din dresuri vopsite și lipite
într-un colaj dăruit cuplului: „Are o încărcătură și umoristică, pentru că cineva a făcut un tablou
pentru tovarășul dintr -un produs pe care femeile din România îl procurau îngrozitor de greu și
țineau îngrozitor de mult la ele și bănuiesc că producerea acestui tablou a dus la folosirea multora,
până a reușit portretul. Cred că e o emblemă a ceea ce însemnat regimul comunist în România.”
(Europa FM 2017) .
De o importanță majoră pentru înțelegerea cotelor atinse de cultul personalității este
expoziția „Omagiala” deschisă la Muzeul de Istorie. Această expoziție se întindea pe o supr afață
de aproximativ 2 500 mp, ocupând zece săli ale muzeului. Între obiectele expuse se numără imagini
fotografice și picturi , documente, medalii, diplome și decorații, cadouri primite atât de la „oamenii
muncii”, cât și de la reprezentanții statelor din întreaga lume și multe alte a tenții dedicate celor
doi. Trebuie să reținem că Nicolae și Elena ajunseseră să se refere la Muzeul de Istorie al Republicii
Socialiste România cu apelativul „muzeul nostru” (MNIR n.d.) .
Dincolo de toate aceste obiecte lucrate întru cinstirea și slăvirea soților, trebuie, de
asemenea, menționate manifestațiile uriașe care se organizau la ocaziile de sărbătoare , ca ziua
națională a țării sau ziua de naștere a lui Ceaușescu , festivalul național „Cî ntarea României” (Ilie
și Constantinescu 2015) , cele două ore de emisie televizată în care se difuzau programe care

6
preaslăveau conducătorul sau transformarea satului natal al acestuia, Scornicești, într -un loc de
pelerinaj (Vrabie n.d.) .

Pentru analiz a din această lucrare, am ales cinci numere de almanahuri publicate în
perioada 1984 -1988 . M-am orientat către titluri diferite pentru a putea surprinde cât mai multe
variante de exprimare în scris ale cultului personalității. Așadar, volumele analizate în această
lucrare sunt: Almanah turistic ’84, Almanah Anticipația 1985, Almanah Scînteia 19 86, A lmanah
Scînteia tineretului ’87 și Almanah femeia ’ 88.
Pornind de la cea mai evidentă caracteristică, toate volumele
mai sus menționate se deschid cu imaginea portretului lui Nicolae
Ceaușescu. Aceste portrete sunt de cele mai multe ori însoțite pe pagina
adiacentă de citate din discursurile conducătorului (volumele din 1984
și 1987) sau poezii dedicate lui ( volumul din 1986 cu poezia „Spre
gloria eternei Români i” de Nicolae Dragoș și volumul din 1988 cu
poezia „Cînd spunem Ceaușescu” de Ion Vasiu). Volumele se
continuă, apoi, cu diverse articole prin care se aduce laudă „marelui
erou național”, precum și soției sale. Dimensiunea articolelor variază
de la trei pa gini (în volumul din 1985) la treizeci și șapte de pagini (în
volumul din 1986).
Orientările diferite ale revistelor care au editat almanahurile analizate în această lucrare
determină o varietate de perspective din care să se scrie atât articolele de con ținut, cât și articolele
de introducere prin care se aduce omagiu conducătorului, partidului și patriei. În mod concret,
Almanahul turistic își schițează articolul în contextul internaționalității, accentuând dorința
românilor pentru promovarea păcii; titl ul primului articol este „Ceaușescu – erou al păcii”.
Almanahul Anticipația schițează cele mai recente reușite ale conducătorului și ale partidului din
perspectiva dezvoltării culturale. Almanahul Scînteia, ca organ de presă al partidului și implicit al
conducătorului, face descrierea evenimentelor recente ca atare, fără să urmărească o anumită
direcție. Almanahul Scînteia tineretului se deschide cu prezentarea activității lui Ceaușescu în
tinerețe, construind o imagine model pentru generația în creștere; t itlul primului articol este „Eroic
drum de luptă revoluționară sub conducere Partidului Comunist Român”. Nu în ultimul rând,
Almanahul femeia își scrie articolele de slăvire (intitulate „Suprem omagiu, îna ltă cinstire marelui
Portretul lui Nicolae Ceaușescu
în deschiderea Almanahului
Scînteia tineretului '87

7
erou național, ctitor al Român iei moderne, tovarășul Nicolae Ceaușescu”, respectiv, „Tovarășa
Elena Ceaușescu, ilustră fiică a poporului român, remarcabilă personalitate politică și științifică a
contemporaneității”) din perspectiva femeilor țării.
Ca formă de manifestare a cultului p ersonalității, la fel de e vident putem observa expresiile
folosite pentru referirile la Nicolae și Elena Ceaușescu, fără a lua în considerare funcțiile și titlurile
oficiale ale celor doi, respectiv, „secretar general al partidului, președintele țării” pen tru fostul
dictator și „ academician doctor inginer ”, „prim -viceprim -ministru al guvernului, membru al
Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele
Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie” pentru s oția lui. Nicolae Ceaușescu este , așadar,
omagiat în presa românească prin intermediul unor expresii precum: „erou al păcii”, „profund
cunoscător al realității, neîntrecut expert al actualității și relațiilor internaționale” (Almanah turistic
1984, 2 -5), „cel mai iubit fiu al poporului român, personalitate de frunte pe plan internațional”
(Almanah Anticipația 1985, 5) , „patr iotul înflăcărat ce și -a contopit viața și idealurile cu viața și
idealurile națiunii” (Almanah Scînteia 1986, 22) , „o deosebită forță mobilizatoare și un vibrant
exemplu”, „părinte drag, prieten apropiat al tuturor tinerilor și copiilor patriei” , „cel mai iubit fiu,
erou între eroii nea mului” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 7, 13, 17) , „cel mai iubit fiu al
meleagurilor românești, erou între eroii neamului, patriot înflăcărat și revoluționar consecvent,
personalitatea proeminentă a lumii con temporane”, „OMUL ce a dat o strălucire fără seamăn
geniului creator al românilor, făuritorul de istorie și de țară nouă, genial conducător și
revoluționar”, „cutezător și neobosit promotor a l noului, adî nc cunoscător al realităților românești,
ca și al tezaurului experienței revoluționare”, „unul dintre cei mai iluștri gî7 nditori ai lumii
contemporane”, „genialul arhitect al României socialiste moderne” , „suflet din sufletul neamului
său” (Almanah femeia 1988, 5 -9, 14) etc. Elena Ceaușescu beneficiază, de asemenea, de omagii
scrise în expresii ca: „om de știință de renume mondial” (Almanah turistic 1984, 5) , „distinsă
personalitate” , „om politic și militant de seamă al partidului” (Almanah Scînteia 1986, 8) ,
„întrunind cele mai alese virtuți ale femeii române, cutezătoare și neînfricată” , „ilustră fiică a
popurului român” (Almanah femeia 1988, 10 -16) etc.
În ceea ce privește omagiul adus celor doi „iubiți copii ai neamului” în articolele care
deschid almanahurile, am identificat mai multe motive recurente. Probabil, cea mai utilizată idee
care apare se referă la contribuția pe care au avut -o cei doi în evol uția și dezvoltarea diferitelor
domenii de actvitatea. Întâlnim expresii precum: „un important, benefic și unanim recunoscut

8
aport” (Almanah turistic 1984, 7) , „a contribuit hotărî tor” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 9) ,
„o uriașă contribuție”, „o contribuție inestimabilă” (Almanah femeia 1988, 3 -5) față de activitatea
lui Nicolae Ceaușescu și expresii precum: „o contribuție remarcabilă” (Almanah Scînteia 1986,
37) „rodnicei și î ndelungatei sale activități revoluționare”, „aduce o contibuție de inestimabilă
valoare”, „contribuind substanțial la făptuirea conceptului revoluționar”, „a avut și are contribuți i
științifice personale concrete și valoroase” (Almanah femeia 1988, 13 -15) față de activitatea Elenei
Ceaușescu .
O altă idee recurentă în articolele dedicate soților este ideea de implicare. Astfel, în ceea
ce priveșt e activitatea lui Nicolae Ceaușescu întâlnim expresii ca: „stăruie să se treacă la acțiune”,
„se luptă cu înverșunare” (Almanah turistic 1984, 4) , „a inițiat un amplu și complex program”
(Almanah Anticipația 1985, 4) , „numeroase acțiuni revoluționare la care a participat” (Almanah
Scînteia 1986, 20) , „acționează energic”, „neobosita sa activitate revoluționară” (Almanah Scînteia
tineretului 1987, 7 -8), „participî nd activ”, „afându -se mereu în miezul luptei desfășurate de
partid”, „desfășoară în continuare o intensă activitate” (Almanah femeia 1988, 4 -5), iar pentru
activitatea Elenei Ceaușes cu expresii ca: „desfășoară o activitate neobosită” (Almanah turistic
1984, 5) , „a participat, alături de cel mai iubit fiu al națiunii noastre, la marile bătălii de clasă,
antifasciste și anti războinice”, „s -a implicat profund în activitatea social -politică”, „activitatea
social -politcă neobosită” (Almanah femeia 1988, 13 -14)
Nu se pot trece cu vederea nici numeroasele expresii utilizate pentru a scoate în evidență
caracteristicile de seamă ale celor doi; Nicolae Ceaușescu este portretizat „printr -o energie și
putere de muncă clocotitoare, printr -o impresionantă capacitate organizatorică , profunzime și
maturitate în gî ndire, combativitate și ferminate revoluționară, patriotism înflăcărat și devotament
față de cauza clasei muncitoare” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 7), „remarcat prin
clocotitoarea sa energie și capacitate organizatorică deosebită”, „înaltele calități” (Almanah femeia
1988, 5, 14) , iar în cazul Elenei se evidențiază „inestimabila experiență profesională și d e prestigiu
internațional, unanim recunoscut” (Almanah Anticipația 1985, 4) sau „remarcabilele calități de
savant de reputație mondială” (Almanah femeia 1988, 15) .
Nu în ultimul rând, menționăm expresiile menite să scoată în evidență influența pe care au
avut-o soții Ceaușescu asupra progreselor înregistrate în vaste domenii; întâlnim expresii precum:
„în punctul de plecare al acestor demersuri consacrate păcii (…) se află secretarul general al
partidului” , „îl vom găsi mereu preocupat să stabilească conexiuni între ce se poate face și ce

9
trebuie făcut” (Almanah turistic 1984, 3 -5), „și-a pus amprenta pe întreaga activitate a poporului,
orientând -o spre noi culmi de progres și civilizație” (Almanah Anticipația 1985, 4) , „este meritul
istoric incontestabil al tovarășului (…) de a fi făcut loc unei viziuni novatoare, cu adevărat
revoluționare” , „călăuzită de prețioasele îndemnuri și indicații ale secretarului general al
partidului” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 11, 15) , „ridicând patria noastră pe înalte culmi de
progres și civilizație”, „a imprimat o viziune științifică crea toare (…) făurind o vastă și strălucită
operă teoretică” (Almanah femeia 1988, 4, 7) pentru Nicolae Ceaușescu și expresii precum: „ne
oferă o înaltă pildă de patriotism, de muncă fără preget închinată” (Almanah turistic 1984, 5) ,
„oamenii de știință români, prin glasul tovarășei (…) se adresează oamenilor de știință din celelalte
țări ale lumii” (Almanah femeia 1988, 16) pentru Elena Ceaușescu.
Se apelează, de asemenea , la citarea lui Ceaușescu, fie prin atașarea citatelor : „Partidul –
preciza t o v a r ă ș u l Nicolae Ceaușescu – sînt oamenii, istoria sa este istoria oamenilor,
conștiința sa este conștiința oamenilor ” (Almanah Scînteia 1986, 22) , „reamintind ac este lucruri
fundamentale secretarul general al partidului spunea:” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 26) fie
prin referire la discursuri sau cuvântări: „așa cum a subliniat recent tovarășul” (Almanah Scînteia
1986, 17) , „așa cum a subliniat în repetate rînduri tovarășul” (Almanah femeia 1988, 21) .
După cum spuneam mai sus, în funcție de particularitățile tematice ale fiecărui almanah,
articolele îmbracă diverse forme, însă putem identifica teme care se repetă și care apar aproape în
toate articolele. În primul rând, avem menționarea aniversărilor celor doi soți; prilej de mare
sărbătoare pentru popor, se menționează nu numai evenimentele în sine („în cadrul acelorași
manifestări de aleasă cinstire ale întregului nostru popor pentru cel ce ne conduce cu înțelepciune,
hotărî re și luciditate spre piscurile comunismului se înscrie și aniversarea zilei de naștere a
tovarășului Nicolae Ceaușescu ”, „Și tot în aceeași lună, de început de an, a fost omagiată, cu
prilejul zilei de naștere distinsa personalitate a tovarășei academician doctor inginer Elena
Ceaușescu ” (Almanah Scînteia 1986, 8) ), ci și diferite modalități de celebrare („mesajele de
felicitare, telegramele și scrisorile oamenilor muncii, ale unor organizații de partid, de masă și
obștești” (Almanah Scînteia 1986, 8) ). O altă aniversare arhi -menționată vizează Congresul al IX –
lea al partidului, respectiv, congresul la care Ceaușescu preia puterea: „acum, la aproape două
decenii de la istoricul Congres al IX -lea al partidului” (Almanah Anticipația 1985, 4) , „în anul care
se încheie sub semnul marii sărbători a împlinirii celor 20 de ani de la Congresul al IX -lea al
partidului” (Almanah Scînteia 1986, 7) , „în cele două decenii și mai bine ce au urmat Congresului

10
al IX -lea” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 14) , „cei peste 22 de ani care au trecut de la
Congresul al IX -lea la partidului” (Alm anah femeia 1988, 14) . De asemenea, se poate observa că
în fiecare număr se face referire la aniversarea a ceva; cu alte cuvinte, fiecare an constituie prilej
de săr bătoare în cinstea partidului sau reușitelor istorice ale poporului : „în vara acestui an,
România aniversează patru decenii de la înlăturarea dominației Germaniei naziste și a regimului
de dictatură militară -fascistă ” (Almanah turistic 1984, 11) ; „65 de ani de la crearea Partidului
Comunist Român” (Almanah Scînteia 1986, 15) , „împlinirea a 65 de ani de la făurirea, în martie
1922, a Uniunii Tineretului Comunist și 30 de ani de la înființarea Uniunii Asociațiilor Studenților
Comuniști” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 3) , „aniversarea a 70 de ani de viață și a peste 55
de ani de activitate revoluționară a tovarășului” (Almanah femeia 1988, 9) .
Nu putem ignora nici inserările de referințe la „Epoca N icolae Ceaușescu” și preamărirea
construcțiilor emblemă pentru această perioadă: „se evidențiază o epocă nouă, de un înalt
dinamism, de profunde schimbări calitative, o epocă a democrației, a unirii eforturilor tuturor
oamenilor muncii sub conducerea parti dului pentru înfăptuirea unor mărețe și cutezătoare
obiective, o epocă pe drept cuvînt denumită «Epoca Nicolae Ceaușescu »” (Almanah Anticipația
1985, 4) , „anii eroici ai «Epocii Ceaușescu» ” (Almanah Scînteia 1986, 16) , „imaginile atît de
bogate, reprezentative din acest spectacol și din viața noastră de constructori cutezători ai
României « Epocii Nicolae Ceaușescu» ”, „vor rămîne peste ani mărturie vie mărețele ctitorii ale
Epocii Nicolae Ceaușescu – Transfăgărășanul, Canalul Dunăre -Marea Neagră, metroul
bucureștean și altele” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 14, 19) , „marilor ctitorii, care constituie
mîndria generației contemporane, dar și a celor ce vor urma, c t i t o r i i l e « E p o c i i N i c o l a
e Ceaușescu» , – între care amintim magistrala albastră a canalului Dunăre -Marea Neagră,
Transfăgărășanul, Metroul bucureștean, aeronava «Rombac »” (Almanah femeia 1988, 19) .
În încheierea elementelor recurente din articolele almanahurilor menționăm exprimarea
recunoștinței, a iubirii și a mulțumirilor față de cei doi soți și față de faptele și conduita lor
exemplară. În această direcție, observăm expresii ca: „sentimentele calde de adîncă dragoste, de
înaltă prețuire și profundă recunoștință”, „poporul întreg nutrește sentimente de nețărmuită mîndrie
patriotică” (Almanah Scînteia 1986, 8, 26) , „femeile de pe între cuprinsul țării își exprimă mândria
patriotică și profunda prețuire față de tovarășul”, „adresîndu -i alese mulțumiri pentru grija și
preocuparea constantă” (Almanah femeia 1988, 5, 15) .

11
Conclu zionând, am reușit să identific patru motive principale utilizate în exprimarea
autorilor: contribuția, implicarea, calitățile superioare și atingerea progresului prin influența
soților. În ceea ce privește temele abordate, cu toate că în aparență articole le îmbracă forme
diferite, în esență, ele fac referire la aceleași idei fundamentale: aniversările de tot soiul – motiv
de celebrare, caracterul deosebit al Epocii Ceaușescu și ctitoriilor sale – motiv de mândrie,
Congresul al IX -lea al partidului – motiv de mulțumire, toate acestea fiind învăluite în iubirea și
recunoștința poporului.
Așadar, este lesne de observat ridicolul de care se dă dovadă prin modul în care se construia
presa , pentru a se mula pe cultul personalității soților Nicolae și Elena Ceau șescu. Stilul superfuu,
încărcat de prea multe epitete la superlativ obosesc și plictisesc, cu atât mai mult cu cât, ceea ce se
publica, nu se publica pentru ochii locuitorilor țării, ci pentru ochii familiei Ceaușescu. Frazele
extrem de lungi, cu enumeraț ii care par nesfârșite sunt u neori lipsite de sens, întrucât rămân
suspendate în lipsă de predicate2. Superlativizarea tuturor evenimentelor, ideilor, reușitor nu face
altceva decât să micșoreze, în realitate, importanța acestor fapte; dacă totul este superlativ, atunci
nimic nu mai este superlativ. În concluzie, deși s -a dorit prezentarea celor doi ca f iind „mereu
împreună, acționînd cu abnegație și dăruire pentru fericirea poporului, pentru victoria
socialismului și comunismului în România” (Almanah Scînteia 1986, 37) , ceea ce s -a obținut este
o imagine complet deviată de la normă. Judecând astăzi formele de manifestare ale cultului
personalității, indiferent de mediul de promovare, nu putem să nu observăm caracterul ridicol și
aberant al lor; cu atât mai mult cu cât realitatea nu se afla nici măcar aproape de ceea ce se
distribuia. Închei această lucrare cu poezia „Deschizător de eră nouă” scrisă de Mihai Beniuc și
apărută în Almanhul femeia în 1988 (pagina 6):

Atunci, la -al IX -lea Congres,
El, Ceaușescu, a fost ales,
Deschizător de nouă eră,
Pentru o patrie prosperă
L-a vrut în frunte -ntreg poporul
Să-i fie, brav, conducătorul
Spre comunistul ideal.
El, Secretarul General,

2 Exemplu: „O activitate tumultoasă și rodnică care ilustrează elocvent discernămîntul, clarviziunea politică a tînărului
militant comunist Nicolae Ceaușescu, adînca înțelegere a imperativelor ace lui ceas al istoriei, devotamentul
său fierbinte și spiritul de sacrificiu pentru cauza patriei primejduite.” (Almanah Scînteia tineretului 1987, 9)

12
Cutezător și dî rz acum,
Ne-arată suitorul drum,
Spre-o lume și mai bună și mai dreaptă
Ce omenirea o așteaptă
Drumul acesta -i Viitorul
Și-l urcă demn întreg poporul !

Bibliografie
Surse primare
1985. Almanah Anticipația. Vol. realizat de revista ”Știință și tehnică”. București: Editura Scînteia.
1988. Almanah femeia. Vol. editat de redacția revistei ”Femeia”. București: Combinatul Poligrafic ”Casa
Scînteii”.
1986. Almanah Scînteia. București: Combinatul Poligrafic ”Casa Scînteii”.
1987. Almanah Scînteia tineretului . București: Combinatul Poligrafic ”Casa Scînteii”.
1984. Almanah turistic. Vol. editat de revista ”România Pitorească”. București: Intreprinderea poligrafică
”Arta grafică”.

Surse secundare și surse web
Europa FM. 2017. Cultul personaalității la Nicolae Ceaușescu. Accesat februarie 3, 2020.
https://www.europafm.ro/cultul -personalitatii -la-nicolae -ceausescu -foto/.
Ilie, Cornel, și Șerban Constantinescu . 2015. Cultul personalității. 11 martie. Accesat februarie 3, 2020.
https://www.comunismulinromania.ro/index.php/c ultul-personalitatii/.
Marin, Manuela. 2014. Între prezent și trecut: cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și opinia publică
românească. Cluj-Napoca: Editura MEGA.
Merriam -Webster. n.d. Cult of personality. Accesat februarie 3, 2020. https://www.mer riam-
webster.com/dictionary/cult%20of%20personality.
MNIR. n.d. Omagiala. Accesat februarie 4, 2020.
https://www.comunismulinromania.ro/index.php/omagiala/.
Moisa, Gabriel. n.d. „Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și muzeele de istorie în România anilor
'80.” 319 -331. https://pdfslide.net/documents/cultul -personalitatii -lui-nicolae -ceausescu -si-
muzeele -de-istorie -in-romania.html.
Ofrim, Alexandru. 2013. „O scurtă istorie a comunismului din România.” Dilema veche (482).
https://dilemaveche.ro/sectiu ne/tema -saptamanii/articol/o -scurta -istorie -a-comunismului -din-
romania.

13
Pisch, Anita. 2016. „The phenomenon of the personality cult – a historical perspective.” În The personality
cult of Stalin in Soviet posters 1929 -1953: Archetypes, inventions and fabri cations , de Anita Pisch,
49-86. Canberra: ANU Press. http://press -files.anu.edu.au/downloads/press/n2129/pdf/ch01.pdf.
Sălăgean, Marcela. 2013. Introducere în istoria contemporană a României. Cluj-Napoca: Presa
Universitară Clujeană.
Scurtu, Ioan. 2007. Istoria contemporană a României (1918 -2007). București: Editura Fundației România
de Mâine.
Sîrzea, Ilie, și Virgil Smârcea. 1977. „Consolidarea societății socialiste în România. Trecerea la edificarea
societății socialiste multilateral dezvoltate. Semnifica ția istorică a Congreselor IX, X și XI ale
P.C.R.” În Probleme fundamentale ale istoriei patriei și Partidului Comunist Român – prelegeri ,
262-284. București: Editura Didactică și Pedagogică.
TVR. 2015. 5 minute de istorie: Cultul personalității lui Nicola e Ceaușescu. Accesat februarie 3, 2020.
https://www.youtube.com/watch?v=fA4yShLeaog.
Vrabie, Cătălina. n.d. Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Editor Ana -Maria Cătănuș. Accesat
februarie 3, 2020. https://hi -storylessons.eu/ro/culture/cultul -personalitatii -lui-nicolae -ceausescu/.