Cultivarea ȘI Stimularea Creativității Elevilor Prin Intermediul Orelor DE Limba ȘI Literatura Română
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
pentru obținerea
GRADULUI DIDACTIC I
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. ORIAN GEORGETA
CANDIDAT:
Prof. înv. primar MUREȘAN SORINA EMILIA
ALBA IULIA
2017
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
CULTIVAREA ȘI STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
ÎN CICLUL PRIMAR
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. ORIAN GEORGETA
CANDIDAT:
Prof. înv. primar MUREȘAN SORINA EMILIA
ALBA IULIA
2017
CUPRINS
Argument…………………………………………………………………………………… 6
PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
Capitolul I
EDUCABILITATEA CREATIVITĂȚII LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR
I.1. Creativitatea-delimitări conceptuale și specifice……………………………………9
I.2. Dimensiuni complementare ale creativității…………………………………………12
I.2.1. Potențialul creativ………………………………………………………………..12
I.2.2. Proesul creativ……………………………………………………………………..12
I.2.3. Produsul creativ…………………………………………………………………..14
I.2.4. Personalitatea creativă………………………………………………………….15
I.3. Factorii și condițiile creativității………………………………………………………..17
I.4. Particularități ale proceselor psihice ale elevilor din ciclul primar care favorizează activitatea de tip creatoare……………………………………………………..21
I.5. Educarea creativității în clasele primare……………………………………………..27
Capitolul II
PARTICULARITĂȚI ALE CURRICULUM-ULUI DE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII CREATIVITĂȚII ELEVILOR
II.1. Conceptul de curriculum………………………………………………………………..29
II.2. Specificul curriculum-ului de limba și literatura română în ciclul
Primar………………………………………………………………………………………………..31
II.3. Modelul comunicativ-funcțional……………………………………………………..33
II.4. Locul și importanța creativității în programele și manualele școlare actuale…………………………………………………………………………………………………35
II.5. Mijloace de dezvoltare a potențialului creativ……………………………………37
Capitolul III
MODALITĂȚI DE CULTIVARE ȘI STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAT ÎN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
III.1. Metode de dezvoltarea a creativității în clasele I-IV…………………….40
III.1.1. Metode tradiționale…………………………………………………………..42
III.1.2. Metode moderne………………………………………………………………49
III.2. Organizarea activitățiilor centrate pe cultivarea capacităților creative
III.2.1. Activitatea frontală…………………………………………………………..64
III.2.2. Activitatea pe grupuri mici………………………………………………..64
III.2.3. Activitatea individuală………………………………………………………65
PARTEA A II-A. DEMERSUL EXPERIMENTAL
Capitolul IV
STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR DE CLASA I PRIN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ…………………………….66
IV.1. Proiectarea activităților creative………………………………………………………71
IV.2. Aplicarea strategiilor didactice………………………………………………………..78
IV.3. Evaluarea activităților desfășurate în cadrul demersului aplicativ………..86
CONCLUZII………………………………………………………………………………94
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….98
ANEXE…………………………………………………………………………………….101
Motto:
„ Ori de câte ori un copil pus în fața unei probleme restructurează datele problemei sau imaginează procedeul ce conduce la soluție independent de faptul că este o sarcină școlară , a vieții curente sau un test, el înfăptuiește o invenție”
(P. Oleron)
„Primii pași spre creativitate sunt făcuți atunci când îndemnăm un copil să miroasă o floare, să observe un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici.
Copilul trebuie îndemnat să-și folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar și pentru a privi; urechile, nu numai pentru a auzi, dar și pentru a asculta cu atenție; mâinile, nu numai pentru a apuca obiectele, ci și pentru a le pipăi și a simți.”
(Lowenfeld)
Argument
Limba română constituie știința de bază a tuturor științelor fără de care înțelegerea acestora ar fi imposibilă.
În ciclul primar importanța limbii române ca disciplină școlară este covârșitoare, prin această disciplină urmărindu-se dezvoltarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimarea corectă cât și cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române moderne.
Dezvoltarea capacității creatoare a fiecărui elev este condiția unui învățământ modern, iar nouă dascălilor ne revine sarcina de a folosi metodele și modalitățile cele mai adecvate pentru dezvoltarea creativității fiecărui elev în parte.
Reforma înseamnă creativitate, ceea ce presupune schimbarea noastră ca dascăli, găsirea noului pentru fiecare activitate: nici o lecție nu trebuie să semene cu cealaltă, iar acest lucru nu îl putem realiza decât printr-o activitate creativă.
Dacă știm să-i creăm copilului mediul favorabil, să-i dezvoltăm personalitatea, gândirea logică, talentul, vom vedea că acesta va fi mereu mai receptiv, mai creativ.
Am pornit la studiul acestei teme, animată tocmai de la faptul că mi-am dorit dintotdeauna să descopăr și să educ potențialul creativ al fiecărui elev.
Mi-am ales această temă pentru a finaliza unele preocupări mai vechi privind perfecționarea exprimării orale și scrise a elevilor mei, modul și posibilitățile de cultivare a creativității acestora și evidențierea câtorva aspecte din propria experiență prin care am ajuns la rezultate bune, datorită activităților de învățare care le-am propus elevilor și aplicării sugestiilor, descoperite în literatura de specialitate. Motivul pentru care am ales această temă este justificat, în primul rând, din perspectivă psiho-pedagogică astfel: avem nevoie de elevi care gândesc și au capacitatea de a prelucra informația primită, nu doar de simpli receptori, se impune trecerea de la stocarea informației la prelucrarea logică, astfel încât aceasta să-și găsească aplicabilitatea. De aceea este necesară cultivarea și stimularea creativității, a imaginației și a gândirii flexibile pentru o structurare temeinică, sistematică a informației, a aptitudinilor, a capacităților. Este important a forma copiilor capacitatea de a transfera logic, de la o arie curriculară la alta, conținuturile și de a le structura și ierarhiza logic, în funcție de trebuințe, de necesități și de contextele situaționale.
Bibliografia de specialitate mi-a fost utilă prin: indicații metodice, interpretări științifice, iar experiența proprie a însemnat utilizarea multilaterală a bibliografiei, completarea adusă unor indicații metodice și găsirea unor modalități de lucru cu caracter original, creator.
Chiar dacă nu am reușit să abordez în această lucrare toate problemele teoretice și practice pe care le implică creativitatea în școală aș vrea să cred că ceea ce am evidențiat aici va fi util cadrelor didactice care lucrează în învățământul primar și nu numai.
Dezvoltarea creativității elevilor reprezintă o precupare permanentă pentru cadrele didactice. Elevul provocat să creeze va deveni omul capabil să găsească soluții și să se adapteze într-o societate aflată în permanentă schimbare. În acest scop este nevoie de un cadru didactic creativ, plin de fantezie, bine informat care să descopere mereu noi forme de lucru, noi metode , procedee și tehnici , noi căi de abordare a fenomenului educațional pentru a depăși rutina. Ciclul achizițiilor fundamenale presupune formarea deprinderilor de conduită școlară, înzestrarea elevilor cu capacități de bază precum citirea și scrierea și cu orientarea actului comunicării spre baze logico-științifice, fără elemente de teoretizare, ci prin exersare și simulare.
Modul de abordare al conținuturilor este cel integrat în vederea formării noului model comunicativ funcțional. În vederea realizării noului model comunicativ funcțional, învățătorul trebuie să-și formeze modelul operațional-strategic al predării limbii române, care are ca premise formarea și perfecționarea deprinderilor de citire, îmbogățirea, activizarea și nuanțarea vocabularului elevilor, însișirea ortopediei, ortografiei și punctuației, redactarea compunerilor, însușirea elementelor de construcție a comunicării de către elevi.
Creativitatea elevului se dezvoltă în primul rând prin intermediul jocului și a creațiilor plastice, care sunt activități plăcute elevilor de vârstă mică, dar un rol primordial o au orele de limbă și literatură română.
Lucrarea cuprinde patru capitole fiecare din ele având unul până la patru subcapitole.
În capitolul I intitulat ,,Educabilitatea creativității la elevii din ciclul primar” am definit conceptul de creativitate, am prezentat factorii care contribuie la dezvoltarea creativității elevilor din ciclul primar. Am evidențiat tot în acest capitol generalități privind conținutul noțiunii de creativitate și eficiență la elevii din clasele I-IV. Între noutățile aduse de reformă pe diferitele segmente ale învățământului se înscrie și ideea predării integrate a limbii și literaturii române la clasele II-IV. Limba și literatura română trebuie predată fără divizarea în subdisciplinele: citire, gramatică, compunere, lectură.
Capitolul al doilea se referă la particularitățiile curriculum-ului de limba română în ceea ce privește dezvoltarea creativității elevilor, informații despre locul și importanța creativității în programele școlare, și nu în ultimul rând sunt prezentate mijloace de dezvoltare a creativității elevilor în cadrul orelor de limbă și literatură română.
Capitolul trei intitulat ,, Modalități de cultivare și stimulare a creativității elevilor din ciclul primar în orele de limba română” prezintă importanța unor metode care dezvoltă creativitatea elevilor și forme de organizare a activității centrate pe dezvoltarea capacității creative.
Ultimul capitol ,, Strategii de stimulare a creativității elevilor de clasa I în orele de limbă și literatură română” reprezintă demersul aplicativ prin care am urmărit să demonstrez că folosirea unor metode, procedee și tehnici de stimulare a creativității elevilor în cadrul orelor de limba română va duce la dezvoltarea creativității elevilor din clasa I.
Mi-am propus să selectez și să aplic metode și procedee moderne, metode activ participative care să stimuleze creativitatea, specifice disciplinei limba și literatura română, în concordanță cu profilul psihologic al elevilor și cu cerințele programei.
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
CAPITOLUL I
EDUCABILITATEA CREATIVITĂȚII
ÎN CICLUL PRIMAR
I.1. Creativitatea-delimitări conceptuale și specifice
Creativitatea este o problemă care a marcat profund psihopedagogia secolului al XX-lea, acesta constituind obiectul a numeroase studii și cercetări. Deși se crede că creativitarea este un concept larg cunoscut, există încă subiecte de controversă. Fenomenul creativității este studiat științific de peste o jumătate de secol, iar în întreaga lume se derulează programe de dezvoltare a creativității.
Termenul de creativitate are accepțiuni diferite care nu se contrazic, ci mai degrabă se completează. Se simte nevoia unor termeni diferiți pentru a desemna semnificații deosebite; în definițiile date creativității, accentul este pus uneori pe produsul creat, alteori pe procesul creator, iar, uneori, pe persoana creatoare.
Analizând și comentând diferite concepții care s-au exprimat în legătură cu aria de răspândire a capacităților creatoare în masa populației, psihologul român Al. Roșca împărtășește opinia altor cercetători în acest domeniu, după care însușirile creative nu aparțin unor ființe singulare, ieșite din comun și predestinate din naștere pentru a deveni creator, ci la orice persoană normală creativitatea poate fi dezvoltată, într-o măsură mai mică sau mai mare, într-o direcție sau alta.
Termenul de ,,creativitate” provine din limba latină ,, creare” care înseamnă ,,a zămisli”, ,,a naște”, ,,a făuri”. În anul 1937 Gordon Allport introduce termenul de creativitate în vocabularul psihologic, cu scopul de a desemna o formațiune de personalitate.
Gordon Allport susține că fenomenul creativității desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ la un anumit nivel, iar potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi actualizat și dezvoltat. Termenul propriu-zis de creativitate era înlocuit de cocepte instrumentale precum: invenție, inovație, descoperire, dotație, aptitudine, geniu etc.
Date fiind aceste cocepte, care au fost confundate cu cel de creativitate, se impun unele delimitări conceptuale:
– invenția presupune găsirea noului care se adaugă cunoștințelor și obiectivelor deja existente;
– inovația are o conotație pragmatică și implică aplicarea noutății într-o formă de activitate din domeniul economic;
– descoperirea este dezvăluirea unor legități existente deja în realitate și înainte de relevarea, de explicarea lor teoretică;
– talentul este o formă superioară de manifestare a aptitudinilor, care poate duce la valori noi și originale;
-geniul este cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifestă într-o activitate de importanță istorică pentru societate, pentru progresul cunoașterii umane, științei, tehnicii, culturii cu un ridicat nivel de originalitate.
Ulterior anului 1950 noțiunea de creativitate a fost introdusă în dicționarele de specialitate. Preocuparea pentru creativitate, manifestată după anul 1950, este justificată de importanța pe care această dimensiune o are pentru probleme de natură socială, economică și culturală. Aceată preocupare este demonstrată de numărul mare al publicațiilor pe această temă.
Deși s-au făcut multe cercetări, nu putem vorbi până în prezent de un consens în definirea creativității. Ana Stoica Constantin (1983, p.5) afirma că în prezent ,, conceptul de creativitate nu este clar definit, desi cumuleză peste o sută de definiții”.
În sens larg, putem considera creativitatea ca un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, putem distinge patru accepțiuni ale termenului de creativitate (M. Zlate 1994): ca produs, ca proces, ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă, ca dimensiune complexă a creativității.
Ana S. Constantin, în lucrarea ,, Creativitatea pentru studenți și profesori” (2004. p.93) consideră creativitatea ,,ca pe un fenomen complex, unitar și dinamic, care angajează întreaga personalitate umană, implicând structura bio-psiho-socială și culturală a personalității și anumiți factori externi, pentru a realiza cea mai înaltă formă de manifestare a comportamentului uman, finalizată prin producerea noului cu valoare socială, fie el concret sau abstract”.
Anca Munteanu în lucrarea sa ,, Incursiune în creatologie” prezintă o mulțime de definiții ale creativității, elaborate de autori din diferite țări, câteva dintre ele le voi aminti aici:
,, Creativitatea este o acomodare cu depășire” (apud J. Piaget, 1978)
,, Creativitatea este capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originale” (apud E. Limbos, 1988)
,,Creativitatea este forma superioară de manifestare comportamentală a personalității creatoare, prin care se produce, în etape, un bun cultural original, cu valoare predictivă, pentru progresul social” (apud A. Stoica, 1983)
O definiție largă a conceptului de creativitate, cu aplicații directe în procesul de învățământ, vine din partea unui pedagog și scriitor italian Rodari Gianni: ,, Creativitate e sinonim cu gândire divergentă, capabilă adică să rupă schemele experienței. E creativă o minte întotdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde alții găsesc răspunsuri satisfăcătoare, nestingherită în situațiile fluide în care alții presimt numai pericole, capabilă de judecăți autonome și independente, care respinge ceea ce este codificat, care manipulează obiecte și concepte fără să se lase inhibată de conformisme. Toate aceste calități se manifestă în procesul creativ”.
Dacă examinăm atent definițiile creativității ajungem la concluzia că trăsăturile esențiale ale activității creatoare sunt: noutatea, originalitatea, ingeniozitatea și valoarea teoretică sau practică. Analizând actul creator în evoluția sa, de la formele cele mai simple și până la creația superioară, Irving A. Taylor (1959) distinge cinci niveluri ale creativității:
Creativitatea expresivă- forma fundamentală a creativității, necondiționată de aptitudini manifestată în desenele copiilor, comportament,. Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativității sunt: spontaneitatea, libertatea de exprimare, independența și originalitatea. Ea constituie premisa de dezvoltare în procesul educației, a celorlalte forme ale creației.
Creativitatea productivă- este nivelul specific tehnicienilor pentru că presupune însușirea unor deprinderi care permit îmbunătățirea modalităților de exprimare a creației.
Creativitatea inventivă- cea care se valorifică prin invenții și descoperiri și care pune în evidență capacitatea de a sesiza relații noi și neobișnuite, căi noi de interpretare a unor realități cunoscute.
Creativitatea inovativă- care presupune înțelegerea profundă a principiilor fundamentale ale unui domeniu și apoi modificarea decisivă a abordării fenomenului. În acest caz e vorba de inovații, care reprezintă aporturi semnificative și fundamentale într-un domeniu.
Creativitatea emergentă- nivelul suprem al creativității, la care ajung foarte puțini indivizi și presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să revoluționeze un întreg domeniu al cunoașterii. Acest nivel este cel mai greu de înțeles și de explicat, iar cei care îl ating sunt catalogați drept genii.
Toți cercetătorii în domeniul creativității au avut în vedere cele trei dimensiuni complementare ale creativității: potențialul creativ, procesul creativ și produsul creativ.
I.2. Dimensiuni complementare ale creativității
I.2.1. Potențialul creativ
În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană existând în diverse grade și proporții la fiecare individ, punct de vedere care permite stimularea, educarea și antrenarea creativității. Acest potențial creativ este privit ca un total al trăsăturilor de personalitate: capacitatea de a gândi abstract, flexibilitatea gândirii, fluența, sensibilitatea la probleme, spiritul de observație, curiozitatea, încrederea în sine, independența în gândire. Toate însușirile ce alcătuiesc creativitatea potențială a persoanei și care pot contribui la succesul actului creativ pot exista, dar nu sunt neaparat utilizabile. Este necesar să se facă distincția între conceptul de potențial creativ și manifestarea creatoare, care presupune posibilitatea reală de a crea.
Creativitatea se deosebește de inteligența generală, care presupune înțelegerea ideilor și aplicarea lorbla soluționarea problemelor practice. J. Piaget susține că dacă funcțiile esențiale ale inteligenței ar consta în înțelegere și invenție, atunci nu s-ar putea vorbi de creativitate fără participarea inteligenței. Orice persoană cu o inteligență normal dezvoltată este mai mult sau mai puțin creativă, iar peste un anumit coeficient de inteligență aceasta nu mai corelează cu creativitatea. Păstrând această idee, Ana S. Constantin susține că: ,, există un consens deplin în a admite că nivelul inteligenței crește proporțional cu cel al creativității până la pragul plasat în apropierea limitei superioare a normalității” (IQ=20). Spre valorile superioare ale inteligenței, cele două variabile nu mai corelează, ci au evoluții independente.
Potențialitatea creativă este educabilă. La naștere copilul posedă doar o anumită potențialitate creativă, urmând , ca în procesul educației să sporeacă potențialitatea menționată în funcție de dezvoltarea și manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali și de mediu, dezvoltându-se treptat nivelurile creativității.
I.2.2. Procesul creativ
Creativitatea ca proces este perspectiva ce reflectă caracterul procesual, fazic al creativității. Creativitatea poate fi studiată ca proces de realizare a unui produs creativ. În privința numărului fazelor există o divergență de opinii. Unii cercetători identifică patru faze (G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thompson), alții menționează șapte faze (Al. Osborn).
Cea mai cunoscută analiză a fazelor procesului de creație aparține psihologului Graham Wallas care distinge patru faze: prepararea, incubația, iluminarea, verificarea.
Prepararea este faza inițială și obligatorie a oricărui act de creație. Este o fază complexă și hotărâtoare în realizarea actului creator. Buna ei desfățurare depinde de creator, de conștiinciozitatea cu care el se ocupă de problema respectivă. Un aspect important al acestei etape este acela al motivației. Persoanele care manifestă o motivație creatoare sunt capabile să-și susțină impulsul creator de-a lungul unei căutări îndelungate.
Incubația este cea de-a doua fază de așteptare. Deși este aparent pasivă, incubația este o fază de arderi intense, în care au loc o serie de prelucrări paralele, în care se stabilesc conexiuni ce nu au fost realizate anterior. În cadrul acei faze, o persoană creativă este invadată de neliniști, frustrații, complexe de inferioritate.
Iluminarea este caracterizată prin apariția involuntară a soluției la problemă când răspunsul pe care îl căutăm ,,apare ca o iluminare bruscă a conștiinței, ca o intuiție instantanee și aproape miraculoasă”.
Verificarea solicită multă muncă, perseverență, ingeniozitate pentru a duce creația la bun sfârșit. Este faza finală în care soluia găsită este testată, examinată pentru a fi eliminate posibile erori sau lacune și pentru a stabili valoarea de originalitate și utilitate a produsului obținut.
Nu întotdeauna fazele se derulează în ordinea propusă, unele faze pot fi eludate sau comprimate. Traiectoria procesului de creație are caracter individual, raportul dintre fazele menționate și duratele lor variind de la un subiect la altul.
I.2. 3. Produsul creativ
Produsul creației este criteriul cel mai cunoscut de apreciere a creativității elevilor. Produsul poate fi unic și valoros pentru un grup, pentru societate, sau numai pentru individ. Creativitatea elevilor poate fi studiată din perspectiva produselor, performanțelor procesului creativ. Analiza produselor activității trebuie raportată la câteva trăsături de bază ale produsului creativ realizat de către școlari:
-originalitatea;
-noutatea;
-utilitatea;
-eficiența;
Deci creativitatea poate fi considerată ca o capacitate a persoanei de a realiza ceva nou și de valoare sau ca un proces prin care se realizează un produs original, de înalt nivel. Așadar creativitatea se caracterizează ca fiind ,,forma superioară de manifestare comportamentală a personalității creatoare, prin care produce, în etape, un bun cultural original, cu valoare predictivă pentru progresul social”.
I. 2. 4. Personalitatea creativă
Înțeleasă ca esență a personalității creatoare ca proces psiho-intelectual sau ca produs al instrucției și educației creativitatea a pus în fața cercetătorilor problema educabilității sale, ținând seama de factorii esențiali precum ereditatea și mediul educogen.
Răspunsurile vizând „conjugarea comportamentului înnăscut … cu un set de comportamente dobândite …” se pot considera armonizate într-o formulare ce aparține profesorului Ion Moraru: „ … ființa umană are în dotarea ei naturală predispoziția creativității, care prin instrucție, educație și cultură, poate deveni capacitate efectivă de creație și trăsătură definitorie a personalității”.
Procesul creației nu poate fi analizat separat de personalitatea creativă. În urma cercetărilor efectuate de diverși psihologi, aceștia au realizat o listă de caracteristici tipice pentru persoanele creative:
Convingător
Independent în judecată
Cercetător, intuitiv
Preocupat cu sarcinile primite
Doritor să-și asume riscuri, idealist
Alți cercetători consideră că singura caracteristică pe care o consideră factor cheie în performanța creativă este motivația.
Competența creativă este legată atât de motivație, adică de măsura în care subiectul se mobilizează pentru invenție , inovație , creație ,cât și de nivelul atins în dezvoltarea unor procese psihice , între care un loc deosebit îl ocupă :
Spiritul de observație– capacitatea de a sesiza în obiecte, fenomene și acțiuni, trăsături mai puțin evidente, dar importante ;
Operativitatea gândirii– adică acea capacitate mintală de structurare și restructurare continuă a informațiilor , de integrare a lor în sisteme din ce în ce mai complexe, capacitatea de a întrebuința operațiile gândirii (analiză, sinteză, comparare, asociere, disociere, abstractizare, generalizare), de a sesiza relații între fenomene, de a deplasa gândirea de la cauză la efect și invers ;
Imaginația creatoare- capacitatea de a elabora imagini noi pe baza prelucrării datelor anterioare, ca rezultat al interacțiunii dintre percepție, memorie, gândire, emoție, atenție, acte de voință etc., rezultând un produs nou, inexistent până în momentulconceperii , dar posibil în viitor ;
Creativitatea gândirii ca valoare supremă a personalității umane, activitate și competență din care rezultă un produs nou, original, cu valoare pentru societate.
Cercetările contemporane acordă o atenție deosebită atitudinii creative, dimensiune a personalității creative. Dintre acestea le voi aminti pe cele mai importante:
* încrederea în forțele proprii *perseverența
*capacitatea de a fi uimit *atitudinea antirutinieră
*abilitatea de a te concentra *simțul valorii
*capacitatea de a accepta con- *curajul de a merge dincolo de
flictele certitudini
Se conturează astfel un profil al personalității creative: inteligentă, originală, independentă, deschisă, intuitivă, energică, sensibilă, dominatoare, cu simț al umorului, care preferă complexitatea și ambiguitatea, are încredere în sine
3. Factorii și condițiile creativității
Prin inventivitatea sa, învățătorul este în măsură să-i pregătească pe elevi pentru o învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneității și formarea aptitudinilor creative propriu-zise. Cheia creativității este găsită atunci când elevul este dispus să întrebe, să descopere probleme acolo unde alții găsesc răspunsuri satisfăcătoare, deveniți apți să emită judecăți independente. Problema educației estetice este complexă în clasele primare. Acum se pun bazele formării gustului estetic ale aprecierii frumosului care constituie o latură esențială a vieții. Învățarea creativă desfășurată întâi de toate în școală se constituie drept strategia cea mai adecvată, pentru a realiza acțiunea unitară a factorilor creativității în interesul general. Acești factori, identificați de cercetarea de specialitate, sunt într-o prezentare sumară următorii:
Factorii cognitivi operaționali
Inteligența creatoare;
Sensibilitatea față de probleme sau receptivitate față de nou;
Fluența sau fluiditatea gândirii;
Flexibilitatea gândirii;
Imaginația creatoare.
Factori de personalitate
Factori sociali
Înțeleasă ca esență a personalității creatoare ca proces psiho-intelectual sau ca produs al instrucției și educației creativitatea a pus în fața cercetătorilor problema educabilității sale, ținând seama de factorii esențiali precum ereditatea și mediul educogen.
Așadar, educarea creativității este posibilă și cu atât mai mult, necesară, iar ea se realizează în școala vizând deopotrivă creativitatea educatorilor și creativitatea elevilor.
Numeroase studii efectuate în legătură cu fenomenul numit creație au condus la concluzia că formarea și dezvoltarea capacităților creatoare este condiționată de mai mulți factori. Factorii creativității pot fi interni și externi, iecare dintre ei având efecte stimulative asupra creativității. Factorii creativității au fost împărțiți în mai mlte grupe: factori intelectuali (gândire, memorie, inteligență, imaginație), factori aptitudinali (aptitudinile sociale), factori noncognitivi și nonaptitudinali (factori aptitudinali, motivaționali și de caracter), factori externi (sociali).
Deși creativitatea este un proces complex la care participă întreaga personalitate pe baza acțiunii unitare a factorilor enumerați mai sus, Ana Stoian (1986, p.8) subliniază rolul predominant al factorului intelectual ,,direct răspunzător de nivelul creativității”. Dintre factorii intelectuali implicați în actul creației, gândirea, cu factorii ei generali-inteligența și imaginația creatoare sunt cei mai importanți deoarece ei au și funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi-operaționali ai creativității.
Mulți cercetători au asimilat gândirea divergentă cu gândirea creatoare. Gândirea divergentă se definește prin calitățile de fluență, flexibilitate, originalitate și elaborare. Cele mai multe teste de creativitate se limitează la gândirea divergentă și mai ales la evaluarea primelor trei calități ale acesteia:
Fluența exprimă rapiditatea și ușurința de a produce, în anumite condiții cuvinte, idei, asociații, propoziții sau expresii. Fluența este un indicator al ușurunței actualizării asociațiilor și desfășurării ideilor. Aceasta poate fi ideațională, asociativă și de expresie. La acestea se adaugă fluiditatea cuvântului sau verbală.
Flexibilitatea exprimă capacitatea de a modifica și restructura eficient mersul gândirii în situații noi, de a găsi situații noi, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a opera transferuri, de a renunța la ipotezele vechi și de a adopta cu ușurință altele noi. Opusul flexibilității este inerția sau rigiditatea, imposibilitatea de a vedea o situație dintr-un alt punct de vedere. Flexibilitatea poate fi spontană sau adaptativă, aceasta din urmă presupunând o modificare în modul de a aborda sau interpreta o situație, în strategia utilizată, fără de care nu se poate ajunge la o soluție valabilă.
Originalitatea este capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase, neconvenționale, neobișnuite. Se consideră a fi originale acele soluții care frapează, care sunt ieșite din comun, care ocolesc căile bătătorite de rezolvare.
Elaborarea este aptitudine intelectuală creativă care desemnează capacitatea persoanei de a obiectiva o imagine nouă. Elaborarea reprezintă în esență calea de la idee la materializarea ei în imagini grafice, sonore, cuvinte.
Creativitatea nu poate fi limitată la factorii intelectuali. Mulți autori consideră factorii nonintelectuali precum motivația, afectivitatea, aptitudinile și atitudinile creative ca fiind cel puțin la fel de importante ca și factorii intelectuali. Factorii nonintelectuali menționați în literatura de specialitate, sunt motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă.
Motivația este esențială pentru înlăturarea eventualelor obstacole ce pot apărea, susținând efortul creatorului. Dintre formele motivației cea intrisecă este foarte importantă pentru demersul creator, deși T. Amabile este de părere că și motivația extrinsecă are rolul ei, mai ales pentru sarcinile pe termen lung.
G.R. de la Grace susține că principalele fenomene motivaționale care stimulează creativitatea sunt: nevoia de ordonare a complexității, nevoia de senzații tari, nevoia de a excela, nevoia de asumare a riscului.
Vasile Pavelescu sintetizează importanța motivației astfel: ,,înțelegerea actului creator nu se poate dezvălui decât în contextul și dinamica motivațională a personalității”. (V.Pavelescu, 1974)
Caracterul este stimulator pentru creativitate prin următoarele tipuri de trăsături caracteriale: puterea de muncă, perseverența, răbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, încrederea în sine, independența, nonconformismul.
Afectivitatea asigură energizarea și valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale.
Temperamentul nu este un factor ce diferențiază indivizii creativi de cei mai puțini creativi, deci nu putem vorbi de existența unui tip temperamental nepotrivit pentru creativitate, ci poate exista o adecvare după natura domeniului respectiv.
Rezonanța intimă este un factor stilistic al personalității ce reprezintă modul în care experiențele trăite se reflectă la nivel individual.
Un rol important în creativitate revine și aptitudinilor speciale. Ele asigură efectuarea cu succes a unei activități. Rolul lor însă nu este decisiv deoarece fără conlucrarea tuturor factorilor interni și externi acestea rămân nevalorificate. Dezvoltarea aptitudinilor speciale asigură atingerea nivelurilor superioare ale creativiății, cel inovativ și emergentiv, prin direcționarea, specializarea și susținerea potențialului creativ general.
Aptitudinile speciale se constituie ca o rezultantă a combinării, cu ponderi variabile a următoarelor componente:
-senzoriale (acuitate vizuală, auditivă);
-psihomotrice (dexteritate manuală, coordonare oculo-motorie);
-intelectuale ( inteligența);
-fizice (forța fizică, memoria chinestezică).
Toate calitățile intelectuale și aptitudinale fără pasiune, perseverență, încredere în sine rămân în stare potențială. Paul Popescu Neveanu, (1978, p.157) plasează creativitatea în ,,interacțiunea optimă, generatoare de nou, dintre aptitudini și atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creative”.
I.4 Particularități ale proceselor psihice ale elevilor din ciclul primar care favorizează activitatea de tip creatoare
Dezvoltarea omului constituie un rezultat al acțiunii conjugate al educației, mediului și eredității (prin această dezvoltare înțelegem schimbările calitative și cantitative intervenite în cursul vieții individului).
Problemele capitale ale educației sunt comune pentru întreaga lume. Marii gânditori au sesizat rolul educației în dezvoltarea societății. În atenția fiecărui educator ar trebui să stea asocierea lui Platon „cum va fi educația tinerei generații, așa vor fi și cetățenii de mai târziu ai statului”. Preocupările pentru studiul creativității, pentru găsirea și utilizarea unor metode de antrenare și facilitare a creației la nivel individual și de grup, sunt justificate de cerințele sociale actuale.
În acest sens, consider utilă informarea și sensibilizarea celor implicați direct în activitatea cu școlarii mici, pe de o parte, și promovarea colaborării lor în realizarea unor studii ce vizează elaborarea și experimentarea/implementarea unor modalități optime de antrenare și dezvoltarea a creativității.
Rolul factorilor intelectuali, ai stilului cognitiv, este unanim recunoscut; inteligența, memoria, imaginația, gândirea și rezolvarea de probleme. Personalitatea creatoare integrează într-un mod specific motivațiile individului, iar tendința fundamentală de autoactualizare a omului, subliniată de Carl Rogers, este esențială în dezvoltarea creativității.
Creativitatea copiilor se dezvoltă începând de la grădiniță. Încă de la vârsta de trei ani, copiii se caracterizează printr-un mare potențial creator.
Acest lucru a fost demonstrat de mulți pedagogi și psihologi dintre care aș aminti: Ed. Claparide, J. Piaget, A. N. Leontiev, J. P. Guildford și Al. Roșca. Din studiile celor amintiți, reiese că este necesar să se depună o muncă neîntreruptă pentru dezvoltarea creativității și inteligenței de la această vârstă. În această acțiune, educatoarelor le revine sarcina de a depista de timpuriu posibilitățile creatoare ale copiilor, de a crea condiții optime de dezvoltare.
Cercetările făcute în domeniul psihologiei preșcolare arată că la această vârstă elementele de creație sunt încă slab dezvoltate, dar pot fi stimulate de activitățile creatoare. Numai la 6-7 ani, când preșcolarul devine școlar, se conturează caracterul conștient și planificat al combinațiilor imaginative.
De la acesta vârstă potențialul creativ al copilului este în creștere. Cunoștințele și abilitățile sunt exersate și reluate în contexte noi de aplicare, accentuându-se capacitatea copiilor de a opera cu ele, de a stabili noi legături între cunoștințe, de a le aplica în mod creator, copilul având ocazia să intre în contact cu noțiuni și cunoștințe structurate științific, cu situații care cer argumentări inteligente la răspunsurile date. Acestea contribuie la dezvoltarea gândirii logice, critice, independente, calități care la rândul lor, se cuprind în creativitate și sprijin.
Limbii române, ca obiect de învățământ, îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea capacității de comunicare și de creație. Formarea și dezvoltarea capacității de comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea și dezvoltarea capacității de comunicare și de creație. De aceea este necesar ca, în studiul integrat al limbii române în școală să își găsească loc exerciții exprese pentru dezvoltarea creativității.„Limba și literatura română” face parte din aria curriculară „Limbă și comunicare!”.
Curriculum-ul de limbă română este „o componentă fundamentală” a parcursului de învățare oferit elevilor în contextul școlarizării obligatorii.
Scopul (obiectivul central) al studierii limbii și literaturii române în învățământul primar este dezvoltarea competențelor elementare de comunicare, orală și scrisă ale școlarilor mici, precum familiarizarea acestora cu texte literare și nonliterare.
Prin studiul limbii și literaturii române, învățătorul trebuie să formeze progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, sa fie sensibil la frumosul din natură și cel din opera de artă, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare.
Prin noul curriculum, ni se propune o mutație fundamentală la nivelul studierii limbii române în ciclul primar. Modelul comunicativ-funcțional este adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci și modalităților propriu-zise de structurare la copii a competenței de comunicare.
Concret, acest model presupune dezvoltarea integrală a capacităților de receptare a mesajului oral și de exprimare orală, de receptare a mesajului scris (citirea/lectura) și de exprimare scrisă.
Comunicarea este prezentă, așadar în calitatea sa de componentă fundamentală, acoperind deprinderi de receptare și de exprimare orală și scrisă.
Se pune accent pe producerea unor mesaje proprii, pe formarea de capacități proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare. Programa este structurată pe baza unor obiective cadru:
Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;
Dezvoltarea capacității de exprimare orală;
Dezvoltarea capacității de dezvoltare a mesajului scris (citirea/lectura);
Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă.
Se sugerează unele conținuturi în măsură să încurajeze creativitatea și libertatea
de alegere a copilului.
Între noutățile aduse de reformă pe diferitele segmente ale învățământului, se înscrie și ideea predării integrate a limbii și literaturii române la clasele II-IV. Această orientare se regăsește atât în elaborarea planurilor de învățământ, cât și în programele școlare.
În utilizarea predării integrate, se pornește de la obiectivul central al învățării limbii române în învățământul primar și exigențele programelor școlare.
În consecință, limba și literatura română trebuie predate în mod integrat – fără divizarea în subdisciplinele citire, gramatică, compunere, lectură.
Ce se urmărește de fapt, prin predarea integrat? Se urmărește ca elevii să aibă o cultură comunicațională prin intermediul căreia să-și exprime în mod adecvat trăirile și interesele lor. Cu alte cuvinte, noul curriculum promovează sistemul comunicativ-funcțional. De aceea, se renunță la compartimentarea rigidă a disciplinei de limbă și literatură română în componentele enumerate mai sus.
Un alt element care se urmărește prin intermediul predării integrate, constă în faptul că obiectivele nu mai vizează, în mod expres, asimilarea de cunoștințe, ci ele se formează în situații concrete de comunicare. Noi, învățătorii, trebuie să manifestăm flexibilitatea în selecție, organizare și planificare a conținuturilor învățării, precum și în adoptarea acestor conținuturi la nivelul de înțelegere al elevilor, în cadrul activităților de comunicare.
În situația nou-creată, predarea integrată atrage după sine atât o planificare, cât și o evaluare integrată. La clasele II-IV, predarea integrată pornește de la planificarea semestrială, ținându-se cont de obiectivele cadru care conturează clar scorurile studierii limbii și literaturii române la aceste clase; dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă ale elevilor și familiarizarea cu textele literare și nonliterare semnificative pentru elevii din ciclul primar.
La fiecare obiectiv cadru, sunt avute în vedere obiectivele de referință, iar, în jurul fiecărui conținut, putem grupa mai multe lecții cu legătură între ele. La rândul lor, aceste lecții le planificăm pe zile, în funcție de obiectivele operaționale urmărite. Pentru predarea conținuturilor, ne folosim de textele literare din manual, doar ca element suport, nu ca subiecte rigide ale lecțiilor.
Cu toate acestea, oricât de integrată ar fi predarea limbii și literaturii române, la fiecare lecție planificată se exersează citirea textului, se folosesc cuvintele și expresiile noi în structuri diverse, se realizează construcții lingvistice după modelul oferit de text.
Noutatea se regăsește în aceea că elementele specifice subdiviziunilor materiei se reunesc în fiecare lecție pentru realizarea obiectivelor de referință la nivelul fiecărei clase, adică se realizează o predare interdisciplinară.
Noua abordare a predării școlare impune ca o necesitate formarea elevilor în spirit activ-participativ; dezvoltă la elevul de vârstă școlară mică un ansamblu de atitudini și motivații ce-l vor ajuta în continuare în studiul limbii și literaturii române; stimulează interesul pentru formarea și dezvoltarea competențelor elementare de comunicare; permite proiectarea lecției, astfel încât să furnizeze elevilor cunoștințele integrate în context cât mai variate; determină învățătorul să iasă din granițele disciplinei/subdisciplinei, de a face saltul către predarea integrată care este impusă de însăși natura lucrurilor și a fenomenelor realității; face posibilă trecerea de la diversitate la unitate, de la juxtapunere spre integrare.
Limba română, prin însuși faptul că este vectorul comunicării, se întâlnește cu toate celelalte discipline de învățământ. Prin caracterul pluridisciplinar al acestui obiect de studiu, se asigură, pe o parte, dobândirea de cunoștințe din alte domenii, pe de altă parte, contribuie la dezvoltarea mobilității gândirii, a creativității. Pentru aceasta, este necesar ca învățătorul să combată învățarea prin reproducere textuală a cunoștințelor (învățarea pe de rost, mecanică, fără a judeca), șabloanele în raportarea la sarcinile de învățare.
O caracteristică a acestei vârste este bogata fantezie a copilului și, de aici, înclinația spre fabulație. Învățătorul trebuie să respecte sau chiar să simuleze fantezia specifică copilăriei, pentru că fantezia deschide calea activităților constructive care pot contribui la dezvoltarea activităților creatoare.
La elevii din clasele I-IV, întâlnim o creativitate relativă. Aceasta, cultivată, va putea duce la creativitatea absolută care îl va caracteriza pe viitorul om de știință. Psihologul Al. Roșca consideră că principala caracteristică a creativității e noutatea sau originalitatea soluției găsite. Micii școlari se află la începutul însușirii elementelor de bază ale științei, iar spiritul creator îl putem dezvolta din ce în ce mai mult pe măsură ce îi facem să cunoască lumea înconjurătoare.
Învățătorul trebuie să apeleze mereu la spontaneitatea, inițiativa elevului, să exploateze tot ceea ce este bun. Școala activă pune accentul pe efortul spontan al elevului ce și-l impune lui însuși atunci când activitatea corespunde puterilor sale.
Important este ca potențialul creativ să fie depistat și educat, transformat din virtualitate în realitate. Verificarea creativității poate fi făcută pe baza examinării psihologice (prin aplicarea unor teste de creativitate), pe baza unor activități ce conțin elemente de creativitate.
În analiza factorilor creativității, Al Roșca (1972) subliniază faptul că influențele și condițiile materiale, social culturale, motivațional-afective pot acționa ca factori pozitivi sau negativi, inhibitori ai creativității. Ei se pot manifesta ca adevărate bariere de creație, aceste bariere creative (de natură cognitivă, psiho-socială sau materială) împiedică exprimarea și punerea în practică a potențialului creativ al individului sau al grupului.
Comportamentul social reprezintă o variabilă importantă în procesul creativ și în manifestarea creativă. Felul în care subiectul îi percepe pe ceilalți și tipul de relații care le stabilește cu ceilalți membri ai grupului au impact asupra nivelului de exprimare a propriului potențial creator.
Învățământul modern cere o intuiție activă: elevii să dea viață imaginilor din tablouri, din ilustrații, să observe în mod independent o plantă , un tablou și nu dirijat de învățător. Activitățile elevilor trebuie să se situeze pe primul plan: să observe, să lucreze, să vorbească liber, manifestându-și părerile în mod personal, aducându-și astfel aportul la descoperirea temei noi, la rezolvarea situațiilor noi. În acest mod, crește în mod substanțial ponderea activității independente a elevului, activându-l în toate etapele procesului de învățământ, în sensul sporirii efortului propriu pentru dobândirea de cunoștințe, legarea teoriei de practică, formarea capacității de organizare științifică propriei activități, familiarizarea cu stilul muncii de cercetare.
Elevii au posibilitatea de asimilare și aprofundare a materialului de studiu din clasă. Experiența practică a ultimelor decenii arată că desfășurarea la parametri optimi a procesului de predare-învățare-evaluare depinde tot mai mult de existența și integrarea rațională în lecție a unor variate materiale didactice, mijloace moderne de învățământ, aparatură tehnică etc. Organizarea modernă a lecției este axată pe resurse și auxiliare bogate care susțin și stimulează învățarea creativă.
Auxiliarele didactice sunt materiale folosite în lecții cu scopul de a facilita transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor, evaluarea unor achiziții, realizarea unor aplicații practice în cadrul procesului instructiv-educativ. Culegerile de probleme, culegerile de exerciții gramaticale, caietele de muncă independentă, dicționarele, oferă micilor școlari posibilitatea de a vehicula cunoștințele deja asimilate, de a folosi în mod creator, de a căpăta noi informații în vederea obținerii de performanțe.
Caracterul dinamic al cerințelor școlii în raport cu capacitatea fiecărui elev, trebuie să stimuleze dezvoltarea elevului, să depășească rațional posibilitățile acestuia, solicitându-l sistematic să se autodepășească, să treacă de la ușor la greu, de la inferior la superior.
Așadar, ca o capacitate de a descoperi, a inventa, a compune, creativitatea se caracterizează prin originalitate, suplețe, ingeniozitate și îndrăzneală, caracteristici care si-au găsit un climat favorabil în școala zilelor noastre instituție instructiv-educativă care are ca scop educarea creativității la orice persoană normală.
I.5 Educarea creativității în clasele primare
Creativitatea este una din componentele formative ale învățământului. Aceasta se educă începând chiar de la grădiniță. Nevoia de inovare este esențială pentru bunul mers al școlii, al vieții, al vremurilor în care trăim. Vârsta micii școlarități, caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de aventură este o perioadă propice stimulării creativității. La această vârstă elevii au curajul să emită opinii/păreri personale, să argumenteze și să găsească soluții inedite în situații diverse. Școala este cel factor important care contribuie decisiv la valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor creative și la educarea creativității.
Principala caracteristică a gândirii creative la elevi este noutatea sau originalitatea soluțiilor găsite, a ideilor emise. Nu se poate vorbi în ciclul primar de existența unei creativități deosebite a gândirii școlarului, ci mai degrabă despre formarea unor premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativității. În procesul de învățământ nu este vorba de a forma ,,creatori” adevărați în sensul de inventatori, artiști, cât mai ales de formarea și cultivarea unor capacități de cunoaștere care devin fundamente ale procesului creator real, nu neaparat imediat, ci atunci când tinerii vor intra în fluxul activității productive.
Învățătorul trebuie să aibă în vedere ca elevul să devină factor activ în procesul de învățare, să devină coautor, alături de învățător, al propriei formări. Rolul cadrului didactic e acela de a-l îndruma pe școlar să pătrundă în sensurile multiple ale lucrurilor, să descopere relațiile dintre fenomene, să încorporeze datele cunoscute în experiența proprie, să învețe cum să valorifice cunoștințele în activitatea practică.
Învățarea creativă nu trebuie să înlăture preocupările pentru educarea memoriei deoarece fără aceste instrumente intelectuale, gândirea și imaginația creatoare nu ar dispune de material de prelucrare, cunoscut fiind faptul că ,,din nimic, nu poate fi creat nimic”. Exersarea creativității prin activități adecvate, relativ libere, în care elevii sunt solicitați să imagineze soluții și căi multiple de rezolvare a unei situații date, apreciate de învățător după fluență, grad de originalitate, flexibilitate, efort de elaborare, are o deosebită importanță. Dezvoltarea la elevi a capacităților aptitudinale creatoare nu se poate realiza abordând metode și procedee ce țin de didactica tradițională. Folosind metode și procedee moderne avem în vedere formarea unor deprinderi de învățare prin descoperire și efort intelectual propriu. Potențialul creator de care dispun toți elevii nu trebuie lăsat să evolueze întâmplător, ci trebuie stimulat. Activitatrea de instruire și învățare oferă un teren vast pentru cultivarea la elevi a capacităților creatoare dar așa cum arăta Alexandru Roșca (1972) ,, în funcție de felul în care este organizat și orientat procesul de învățământ poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate duce și la formarea unei gândiri șablon”. Pentru a stimula creativitatea elevilor, cadrul didactic trebuie să acorde atenție și modului în care se realizează evaluarea. Se impune deplasarea accentului de la obiectivele de ordin informativ la cele de ordin formativ. Astfel notarea nu va mai avea în ochii elevilor un caracter corectiv și punitiv pentru că tensiunea și frustrarea care însoțesc de obicei actul evaluativ nu pot fi decât dăunătoare exprimării creativității elevilor.
În vederea educării și valorificării tuturor posibilităților creative ale elevilor din clasele primare avem în vedere crearea unor condiții favorabile:
Preocuparea pentru dezvoltarea proceselor intelectuale ale elevilor, un mod progresiv, de la spiritul de observație până la cele mai complexe capacități ale gândirii și imaginației;
Stimularea atitudinilor de ordin caracterial care conduc la formarea creativității creatoare;
Utilizarea de strategii didactice capabile să activeze întregul potențial creator al elevilor;
Atitudinea creativă în proiectarea lecțiilor prin aplicarea actualelor cunoștințe din domeniul psihologiei creativității;
Crearea unor atmosfere permisive în clasă, care să îi elibereze pe elevi de tensiuni și teamă, o atmosferă care să favorizeze comunicarea, consultarea, conlucrare;
Adoptarea unei atitudini deschise față de manifestările creative ale elevilor, acceptarea ideilor fanteziste specifice vârstei.
Creativitatea constituie așadar o problemă fundamentală a procesului educativ din clasele primare și nu numai, în sensul că premisele ei native și sociale trebuie cunoscute de la o vârstă fragedă pentru ca învățătorul să acționeze în cunoștință de cauză prin cele mai eficiente modalități psiho-pedagogice și metodice, atât în procesul didactic cât și în activitățile extra-didactice.
Capitolul II
PARTICULARITĂȚI ALE CURRICULUM-ULUI DE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII CREATIVITĂȚII ELEVILOR
II. 1. Conceptul de curriculum
Conceptul de "curriculum" este unul din cele mai controversate concepte în teoria educațională și unul din cele mai ambigue în practica educațională. De altfel, în timp, el a fost acceptat, respins, operaționalizat în modalități diferite, înțeles și utilizat necorespunzător, generator chiar al unei mode ș.a.m.d.
"Curriculum" (plural "curricula") provine din limba latină, în care termenul "curriculum" are o multitudine de înțelesuri, însă relativ asemănătoare: "alergare", "cursă", "parcurgere", "drum", "scurtă privire", "în treacăt"; de aici și semnificația contemporană utilizată frecvent: parcurs, drum în viață sau carieră ("curriculum vitae").
Toate aceste înțelesuri scot în evidență un demers complet, comprehensiv, cuprinzător, însă sintetic, condensat, esențializat și dinamic, demers întreprins în realizarea unei acțiuni, în abordarea unui domeniu etc. Un curriculum în educație trebuie să fie relevant prin el însuși, adică să conțină și să promoveze ceea ce este esențial, util, oportun, benefic și fezabil.
Putem vorbi de două accepțiuni ale conceptului "curriculum":
accepțiunea restrânsă, tradițională ( secolul XIX), care îl considera aplicabil cu conținutul învățământului, materializat în documente școlare și universitare reglatoare care planificau conținuturile învățării și care determină managementul sistemului la nivel micropedagogic
accepțiunea modernă, largă, extinsă, care îl consideră un concept integrator, abordat în viziune globală și sistemică asupra acțiunilor educaționale, asupra procesului educațional; el reprezintă ansamblul tuturor experiențelor de învățare directe și indirecte ale elevilor implicați în situații educaționale implicite și explicite; se păstrează sensul de traiectorie intelectuală și afectivă pe care școala o propune elevului, dar aceasta nu este înțeleasă în sens tradițional, ci ca o valorificare accentuată a potențialităților celor care se educă.
În literatura pedagogică românească, termenul a început să fie utilizat sporadic, încă din anii 1980, însă, din prudență, el era evitat. Se considera că este riscant să se vorbească despre curriculum în educația românească în acea perioadă, când "Planul de învățământ" era era considerat unic, obligatoriu, normativ. Era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 și mai ales după 1997.
În literatura pedagogică actuală nu există încã o convenție privind definirea conceptului de curriculum. Majoritatea definițiilor actuale încorporează câteva elemente definitorii comune:
curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor școlare care fac referire la conținuturile activităților de predare-învățare.
curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaționale și a experiențelor de învățare concrete, directe și indirecte, concepute și preconizate finalist de către școală și prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar
curriculum-ul presupune abordarea sistemică a procesului de învățământ prin crearea unui ansamblu funcțional al componentelor sale; astfel, în viziune sistemică, curriculum-ul este teorie și practică ce articulează în manieră sistemică multiplele și complexele interdependențe dintre: conținutul învățământului (fixat în planurile de învățământ școlare și universitare, în programele școlare și universitare, în manuale etc.), obiectivele educaționale, strategiile de instruire în școală și în afara ei (în contexte formale și neformale), strategiile de evaluare a eficienței activității educaționale.
Ionescu M. definea curriculumul astfel: ,,se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul experiențelor de învățare directe și indirecte oferite educaților și trăite de aceștia în contexte formale, neformale și chiar informale. El rămâne realitate interactivă între educatori și educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă și asupra procesului însuși”.
II.2. Specificul curriculum-ului de limba și literatura română în ciclul primar
Curriculum-ul National pentru invătământul primar promovează o viziune nouă asupra insușirii limbii si literaturii române de către elevii din clasele primare. Modelul de organizare si desfășurare (proiectare, evaluare) a noii viziuni privind parcursul didactic în învățarea limbii și literaturii române este numit “comunicativ-funcțional”. Întregul demers face parte din “reforma curriculară”, care centrează procesul didactic pe conceptul de curriculum. Se înțelege prin curriculum, în sens larg, “ansamblul proceselor educative si al experiențelor de invățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar”, iar în sens restrâns, un “ansamblu al acelor documente școlare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative si experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului”, după cum menționează Miron Ionescu în ,,Educația și dinamica ei” (1998).
Curriculum-ul Național propune o serie de termeni noi, acoperind realități schimbate și determinând mentalități transformabile. Conceptele cu efecte metodologice sunt următoarele: cicluri curriculare, arii curriculare, curriculum nucleu, obiective-cadru, obiective de referință, standarde de performanță, schema orară, descriptori de performanță. La acestea, invățarea limbii și literaturii române presupune extinderea unor componente ale comunicării spre capacități de emitere-recepționare (orală și scrisă), după cum urmează:
-recepționarea mesajului oral (ascultarea)
-exprimarea orală (vorbirea)
-recepționarea mesajului scris (citirea)
-exprimarea scrisă (scrierea).
Specificul curriculum-ului actual de limba română constă în:
– centrarea obiectivelor pe formarea de capacități proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare;
– structurarea programei pe baza unor obiective cadru și de referință sintetice, în măsură să surprindă ceea ce este esențial în activitatea de învățare;
– orientarea conținuturilor spre încurajarea creativitatății învățătorului, acordându-i-se acestuia libertate de alegere;
– conectarea la realitățile comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea, se pune un accent deosebit pe învățarea procedurală, adică se urmărește structurarea unor strategii proprii de rezolvare de probleme, de explorare și de investigare caracteristice activității de comunicare.
Învățarea oricărui conținut de citire/lectură, elemente de construcție a comunicării este condiționată și motivată de rezultatul ei asupra competenței de comunicare a elevului. Toate aceste caracteristici duc la reconsiderarea evaluării și autoevaluării ca modalități de ameliorare a propriului progres școlar.
Specificul curricumului actual de limba și literatura română pentru învățământul primar este explicat și precizat în Programele școlare pentru învățământul primar. Conținuturile incluse în programa școlară sunt sugerate și orientate spre încurajarea creativității învățătorului, acordându-i acestuia libertatea de alegere a acestora.
II.3. Modelul comunicativ-funcțional
Pășind decisiv pe drumul reformei contemporane din științele educației, învățământul românesc actual, valorifică experiența didactică tradițională, dar își înnoiește viziunea și practica educațională. S-a adoptat începând cu anul școlar 1998-1999 Noul Curriculum Național document esențial al reformei și formă de creativitate managerială în domeniu. Autorii acestuia precizează „șapte dimensiuni ale noutății”, dintre care menționez ca repere pentru promovarea învățării creative următoarele:
Plasarea învățării ca proces în centrul demersurilor școlii (important este nu ceea ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a învățat);
Orientarea învățării spre formarea de capacități și atitudini prin dezvoltarea competențelor proprii, rezolvări de probleme, precum și prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactică;
Flexibilitatea ofertei de învățare, venită dinspre școală (structurarea nu a unui învățământ uniform și unic pentru toți, conceput pentru un elev abstract, ci a unui învățământ pentru fiecare, deci, pentru elevul concret);
Adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană, precum și la interesele și aptitudinile elevilor;
Posibilitatea realizării unor parcursuri școlare individualizate, motivate pentru elevi, orientate spre inovație și împlinire profesională.
Învățarea creativă deplasează astfel în mod hotărâtor accentul didactic de la caracterul informativ la cel formativ și are ca direcții:
Învățarea prin problematizare, cercetare, descoperire;
Învățarea prin efort propriu dirijat, dar și independent;
Dezvoltarea echipamentului operatoriu al gândirii și a imaginației creatoare.
Noul model de predare-învățare care se propune este modelul comunicativ funcțional care surprinde adaptarea învățării creative ca strategie didactică fundamentală. Dacă până acum, în studiul organizat al limbii în școală, exercițiile de creativitate urmau „să își găsească loc” printre altele „paralel cu demersurile … pentru învățarea teoretică” a cunoștințelor despre limbă sau pentru „însușirea aspectului normal al limbii”, de acum chiar demersurile „prealabile” amintite se vor realiza într-o manieră creativă, deoarece accentul pe creativitate va fi organic.
În legătură cu ramurile numite până acum discipline în cadrul obiectivului terminal al procesului instructiv-educativ (citit-scris, citire-lectură, scriere, comunicare, cunoștința despre limbă, gramatică, ortografie-punctuație, expunere-compunere), noul model comunicativ funcțional prevede renunțarea la specificitatea lor în favoarea unor corelații funcționale situate la latitudinea autorilor de manuale alternative și a învățătorilor înșiși, în funcție de contextul în care lucrează.
Numai prin adoptarea temeinică a învățării creative în toate aceste ramuri (discipline), numai prin îmbogățirea experienței în acest sens se poate trece la alt studiu în care să devină necesară corelația, liberă, dar și funcțională, a elementelor lor în cadrul unor „lecții” novatoare față de canonul clasic ori cel modern.
Mult mai adecvat este astăzi să constituim o analogie de metode, forme și modalități, procedee, exerciții și jocuri didactice adecvate pentru învățarea creativă a citirii, scrierii, a cunoștințelor și noțiunilor gramaticale de ortografie și punctuație, a comunicării orale și a celei scrise adică a compunerilor.
Noul curriculum fixează în termeni fermi unele relații din interiorul procesului didactic. Astfel, în raport cu exprimarea scrisă, ponderea revine exprimării orale, măsură justificată de caracterul oral alcelei mai mari părți din comunicarea interumană. Un alt raport în care se intervine este cel care angajează învățătorul și elevii. Ponderea o va deține producerea de mesaje proprii, și nu receptarea mesajelor. În timpul orelor nu învățătorul trebuie să vorbească cel mai mult, dreptul acesta trebuie acordat elevilor, rolul învățătorului fiind de a crea circumstanțe de comunicare, de a favoriza producerea mesajelor elevilor și de a-i ajuta să ajungă la exprimarea corespunzătoare.
Orice individ se exprimă într-o manieră globală, fără să recurgă la diferențieri conștientizate între fonetică, semantică, sintaxă, ortografie, retorică și participarea lui la comunicare este spontană. De aceea, învățătorul trebuie să țină seama de aceste evidențe și să evite pe cât posibil menținerea rigidă a compartimentării limbii. Textele joacă un rol important, nu numai ca modele de limbă scrisă, ci și ca mijloace care îi permit elevului să ajungă la înțelegerea lumii, a valorilor acesteia, care îi ajută să-și formeze un sistem propriu de valori, să participe la dezvoltarea culturii, dezvoltându-și astfel originalitatea, devenind creativi.
II.4. Locul și importanța creativității
în programele și manualele școlare actuale
Numeroase modele și soluții prin care se poate cultiva creativitatea se găsesc și în programele și manualele de limba română. Curriculumul actual are la bază modelul comunicativ-funcțional, model ce presupune dezvoltarea integrată a capaciăților de receptare orală, de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.
Obiectivul studierii disciplinei Limba și literatura română în perioada învățământului obligatoriu este acela de a forma gradat o persoană cu o cultură comunicațională și literară de bază, apt să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu alte persoane, exprimându-și trăiri, gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, să-și utilizeze în mod eficace și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața cotidiană, să poată continua pe tot parcursul vieții sale procesul de învățare.
Actul creației este determinat esențial de nivelul la care are loc comunicarea, în toate formele ei de acțiune. Chiar formularea conținutului a ceea ce se transmite presupune și un efort, sforțare de construcție, cu elemente de creație simplă. Manualele și programele actuale se bazează pe conținuturi care duc la cultivarea creativității elevilor, printr-o multitudine de activități de învățare. În planul de învățământ, limba și comunicarea ocupă locul primordial, deținând un număr mare de ore pe săptămână. Acest fapt se datorează și influenței pe care o are literatura asupra psihicului uman și a educației oamenilor.
Dacă luăm în considerare standardele curriculare de performanță la sfârșitul ciclului primar la disciplina limba română observăm că creativitatea ocupă un loc important. Acestea sunt: -redactarea unui text propriu pe baza unui plan de idei;
– redactarea textelor scurte cu destinație specială;
-formularea ideilor principale ale unui text narativ;
-adaptarea mesajului la partener în situații de comunicare dialogată, etc.
La nivelul ciclului de achiziții fundamentale activitățile angajate în dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și de exprimare orală vizează: construirea de dialoguri, jocuri de rol de tipul vorbitor-ascultător, simulări ale unor situații concrete de comunicare, construire de enunțuri, exerciții de formulare de întrebări și răspunsuri, exerciții de antonimie/sinonimie, activități de exprimare a propriilor păreri în legătură cu întâmplări, personaje. În ceea ce privește dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris și a capacității de exprimare scrisă amintim următoarele activități: formulare de întrebări și răspunsuri pe marginea textului, realizarea unor desene pornind de la enunțuri citite, activități de creare de povești din amestecul a două sau mai multe povești cunoscute, schimbarea finalului unor texte citite, exercișii de integrare a achizițiilor lexicale noi în enunțuri, povestirea textelor citite, exerciții de redactare a unor texte de mică întindere pe baza suportului vizual a unui șir de întrebări.
În ciclul de dezvoltare multe din obiectivele de referință, activitățile de învățare dar și conținuturile propuse vizează exersarea capacităților creatoare ale elevilor. Activitățile angajate în dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și de exprimare orală, cum ar fi: simularea unor situații de comunicare diverse, discuții libere pe teme date, construire de texte orale după imagini sau pe baza unui șir de întrebări, integrarea achizițiilor lexicale noi în enunțuri, exprimarea propriilor opinii au o reală contribuție la cultivarea creativității elevilor. Scrierea imaginativă este concretizată în: compunerea unor texte pe baza unui suport vizual, al unui șir de întrebări, pe baza unor cuvinte de sprijin, după un plan de idei, compunerea cu început sau sfârșit dat, compunerea cu titlu dat și compunerea narativă liberă.
În ceea ce privește studiul elemntelor de construcție a comunicării trebuie pornit de la teza potrivi căreia aceste construcții se învață prin mijlocirea limbii, nu invers. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcție a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noțiunilor și categoriilor gramaticale, domeniul aplicării acestora în practică fiind comunicarea. Și în această direcție programa școlară conține diverse exemple de activități de învățare: exerciții de completare, transformare, de înlocuire, compuneri gramaticale. Activitatea de formare a capacității de lectură-citire are drept conținut creații literare. Acestea au rolul de a orienta elevii atât în ceea ce privește redarea conținutului lor, într-o exprimare originală cât și în elaborarea, de către ei înșiși, a unor compoziții.
În cazul manualelor deficitare în ceea ce privește sarcinile care să-i solicite pe elevi în exploatarea creatoare a textului literar, învățătorul, preocupat fiind de dezvoltarea gândirii divergente, a flexibilității, originalității, trebuie să vină cu exerciții, teme, întrebări care să-l pună pe elev în situația de a analiza, compara, interpreta, crea.
II.5. Mijloace de dezvoltare a potențialului creativ
Creativitatea este un proces complex care angajeaza întreaga personalitate a elevului. În scoala nu se poate vorbi de creatii de mare originalitate decât la elevii exceptionali, la ceilalti fiind vorba doar de un potential creativ ce urmeaza a fi dezvoltat pe diferite cai, atât în procesul de învatamânt cât si în cadrul activitatilor extrascolare. Dar pentru a putea dezvolta cu adevarat eficient acest potential creativ al micului scolar trebuie mai întâi înlaturate o serie de bariere, de blocaje, cum ar fi:
a. Blocajele culturale:
Conformismul (atât la nivelul elevului cât si al cadrului didactic);
Neîncrederea în fantezie si prețuirea exagerată a gândirii logice;
b. Blocajele metodologice:
Rigiditatea tiparelor (algoritmilor) – care închisteaza gândirea divergentă, creativă.
Fixitate funcționala (folosirea obiectelor doar în scopul pentru care au fost create deși ele ar putea oferi lejer si alte utilizări)
Critica prematură.
c. Blocaje emotive:
Teama de a nu greși;
Graba de a accepta prima idee;
Descurajarea rapidă;
Tendința exagerată de a-i întrece pe alții.
Un învățător care va reuși să elimine din calea elevilor săi aceste blocaje, să se deschidă odată cu ei spre creativitate, ieșind din tiparele învățământului formal va avea cea mai mare satisfacție sufletească atunci când, peste ani, își va vedea ,,copiii” mari creatori ai societății omenești.
Orele de limba și literatura română oferă prin conținutul lor diverse posibilități de stimulare și dezvoltare a creativității. Limba și literatura română urmărește, în același timp, constituirea receptivității estetice cât și dezvoltarea spiritului creator care presupune formarea receptivității creatoare, dezvoltarea capacității de a restructura într-o viziune proprie elemente decupate din lectura unei opere, dar și dezvoltarea mijloacelor de autoexprimare, cultivarea expresiei artistice.
Numeroase posibilități de valorificare a creativității elevilor în cadrul orelor de limba și literatura română oferă ciclul primar. Încă din clasele I și a II-a există momente care pot fi valorificate în direcția cultivării creativității: interpretarea ilustrațiilor, jocurile didactice, emiterea unei păreri proprii, exerciții de creare de cuvinte pornind de la o silabă, schimbând poziția literelor, etc. Se pot propune elevilor exerciții care implică actul creativ ca de exemplu:
Alcătuirea unui text antitetic ca și conținut celui învățat;
Caracterizarea unui personaj imaginar cu trăsături opuse față de personajul textului;
Schimbarea finalului trist al unui text cu un final fericit și invers;
Povestiri prin analogie dar la timpul viitor;
Exprimarea unor opinii personale cu privire la acțiune, personaje, evenimente;
Alcătuirea unor structuri de limbă;
Compunerea de versuri, crearea de texte cu titlu dat, pe baza unor cuvinte de sprijin, după benzi desenate, după un proverb, ghicitoare, după un plan de idei, etc.
Compunerile școlare reprezintă cel mai generos prilej de valorificare a experienței de viață și de manifestare a imaginației creatoare, a fanteziei. Creațiile literare din manuale oferă structuri model pe baza cărora elevii pot construi texte proprii. Unii elevi vor avea tendința de copiere, alții vor reuși să se distanțeze de text prin capacitatea de a veni cu elemente noi din alte lecturi sau din experiența de viață. Însușirea elementelor de construcție a comunicării are rolul de a optimiza exprimarea elevilor, oferindu-le posibilitatea de autocontrol asupra propriei elaborări orale și scrise. Dintre exercițiile gramaticale o mare pondere ocupă cele de modificare, completare, transformare dar mai ales compunerile gramaticale.
O altă cale de dezvoltare a creativității elevilor o reprezintă activitățile extracurriculare care dezvoltă capacitatea de exprimare și gândirea creativă.
Conform obiectivului propus și anume stimularea creativității elevilor la limba și literatura română pentru ciclul primar se pot utiliza mai multe tipuri de sarcini și activități didactice:
construirea propozițiilor după scheme gramaticale;
completarea propozițiilor lacunare cu cuvinte potrivite;
alcătuirea de enunțuri proprii cu noile achiziții lingvistice;
formularea de întrebări plecând de la un text literar;
completarea unor rime;
crearea unor scenarii de poveste;
dramatizarea acțiunii unui text;
formulare de răspunsuri la întrebări ipotetice;
povestirea unei experiențe proprii;
construirea de dialoguri cu personaje neobișnuite;
stabilirea de titluri pentru texte date;
continuarea unei povestiri cu început dat;
schimbarea deznodământului unei povestiri;
Pentru stimularea creativității elevilor la limba și literatura română se apelează la o serie de metode, strategii didactice atât tradiționale, căt și moderne: problematizarea, jocul didactic, jocul de rol, dezbaterea, brainstormingul, scaunul autorului, metoda cadranelor,cubul, etc.
Lucrând într-un climat propice, care imprimă școlarului încredere, optimism, încurajare și folosind sarcini de lucru ce solicită gândirea divergentă, stimulăm, educăm și dezvoltăm potențialul creativ al acestuia. Elevii trebuie lăsați să-și manifeste curiozitatea, spontaneitatea, inițiativa, iar evaluarea să se facă după parametrii actului creativ.
Capitolul III
MODALITĂȚI DE CULTIVARE ȘI STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAT ÎN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
III.1. Metode de dezvoltarea a creativității în clasele I-IV
,, Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere, educația va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie.” (Gaston Mialaret)
Termenul de metodă provine din grecescul ,, methodos” care înseamnă ,,drum spre”. Metodele didactice sunt definite ca fiind: ,,modalități de acțiune cu ajutorul cărora, elevii, în mod independent sau sub îndrumarea profesorului, își însușesc cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, aptitudini, atitudini, concepția despre lume și viață” (M. Ionescu, V. Chiș, p. 126). Învățătoarea este cea care selectează metoda și o pune în aplicare în lecții sau activități extrașcolare cu ajutorul elevilor și în beneficiul acestora.
Metodele se aleg în raport cu finalitățile educației, cu conținutul procesului instructiv, ținând cont de particularitățile de vârstă și de cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de învățământ, de psihosociologia grupurilor școlare, de experiența și competența cadrului didactic.
Literatura de specialitate ne pune la dispoziție o imagine fidelă asupra antitezei ce se creează între metodele tradiționale și cele moderne utilizate în predare. Fiecare metodă apare sub forma unor variante și aspecte diferite, încât în cadrul unei metode clasice pot apărea treptat tendințe către modernism. Ele apar și se concretizează în variante metodologice compozite, prin difuziunea permanentă a unor trăsături și prin articularea a două sau mai multe metode. Metodele didactice pot fi clasificate din punct de vedere istoric în metode clasice, tradiționale și metode moderne.
Metodele îndeplinesc câteva funcții, unele au caracter general, comun, altele cu caracter particular. Dintre funcțiile cu caracter general, pot fi amintite:
– Funcția cognitivă – de organizare și dirijare a cunoașterii (învățării), de elaborare a unor noi cunoștințe;
– Funcția instrumentală (operațională) – de intermediar între elev și materia de studiat între obiective de îndeplinit și rezultate;
– Funcția normativă – de a arăta „cum anume să se procedeze”, „cum să se predea”, „cum să se învețe”, încât să se obțină cele mai bune rezultate în condițiile date; prin intermediul metodei, cadrul didactic stăpânește acțiunea instructivă, o dirijează, o corectează și o reglează continuu;
– Funcția motivațională – de stimulare a curiozității, de trezire a interesului și dorinței de cunoaștere și a acționa, de organizare a forțelor intelectuale ale elevilor;
– Funcția formativ–educativă – de exersare și dezvoltare a proceselor psihice și motorii concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor; de influențare și modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, calităților morale, etc.
Metodele tradiționale se caracterizează prin:
Pun accentul pe însușirea conținutului, vizând latura informativă a educației;
Sunt orientate spre produsul final, evaluarea constând într-o reproducere a cunoștinșelor;
Sunt centrate pe activitatea de predare a învățătorului, elevul este considerat un obiect al instruirii, deci comunicarea este unidirecțională;
Au un caracter formal și stimulează competiția;
Stimulează motivația extrinsecă pentru învățare.
Metodele moderne au următoarele caracteristici:
Vizează latura formativă a educației, acordă prioritate dezvoltării personalității elevilor ;
Sunt centrate pe activitatea de învățare a elevului, elevul devine subiect al procesului educațional;
Sunt centrate pe învățarea prin descoperire;
Sunt orientate spre proces;
Stimulează învățarea prin cooperare și capacitatea de autoevaluare la elevi
Evaluarea este formativă;
Relația dintre actorii actului educațional este democratică, bazată pe respect și colaborare;
Prin intermediul metodelor moderne este stimulată parcticiparea activă a elevilor la actul educațional, este încurajată inițiativa și creativitatea. Folosirea metodelor cu caracter mobilizator plasează elevul în centrul procesului educativ, mărind potențialul intelectual al acestora.Trebuie să se realizeze, cu simț de răspundere și tact, transferul serului de valori propice creativității de la învățător la elevi.
Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemați să formeze spirite creatoare, calea cea mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără limite și fără bariere între real și imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil.
Cine știe să o exploateze va putea să intre fără opreliști în lumea creativității sau în lumea "tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte”.
III.1.1. Metode tradiționale
Metoda tradițională se caracterizează exclusiv pe transmiterea de cunoștințe de către învățător, pe receptare și imitare de către elev. Genul acesta de comunicare are la bză ideea că anumite informații nu trebuie descoperite de elev, acestea fiind comunicate elevului prin intermediul limbajului.
La clasa I pentru a se învăța citirea și scrierea este folosită metoda fonetică analitico-sintetică. Metoda solicită activități ce dezvoltă spiritul creativ. În momentul în care se predă și se învață un sunet nou și litera corespunzătoare, se utilizează analiza și sinteza fonetică, operații care solicită gândirea cu elemente de creație. Există o varietate de jocuri și exerciții care solicită efort creator: exerciții de completare/inversare/substituire a silabelor; jocuri de rol pe anumite teme; jocuri de grup cu teme date; povestire unor întâmplări personale; recitări/dramatizări; jocuri de sinonimie/antonimie/omonimie; alcătuire de propoziții cu cuvinte noi. În cele ce urmează voi exemplifica câteva sarcini ce au o mare valoare formativă:
identificarea cuvintelor/silabelor/sunetelor în propoziții date;
alcătuirea unor cuvinte noi prin schimbarea/adăugarea unui sunet/silabă;
identificarea sinonimelor, antonimelor și omonimelor;
identificarea adjectivelor ce pot fi asociate unor substantive;
identificarea adverbelor ce pot fi asociate unor verbe;
formularea de propoziții/întrebări referitoare la un obiect/ființă/imagine;
Astfel, se cultivă elevilor flexibilitatea gândirii, se dezvoltă gândirea analogică. Se poate cere elevilor să înlocuiască în propoziții date, unele cuvinte sau expresii cu sinonime sau antonime.
Exemplu: Zăpada era moale.
Neaua era moale.
Afară era întuneric.
Afară era lumină.
Sau formularea unor propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu același sunet, mod în care sunt cultivate elevilor flexibilitatea și originalitatea.
Exemplu: Mama mănâncă măsline.
Silvia scrie scrisoarea.
Metoda lecturii explicative este metoda fundamentală prin intermediul căreia elevul își însușește tehnicile de lucru cu cartea. Prin intermediul acestei metode, elevul trece de la lectura pasivă, la lectura activă a unui text.
În manualele șscolare de la ciclul primar, majoritatea textelor aparțin genului epic, texte în care sunt prezente întâmplări și personaje, acestea fiind mai accesibile elevilor. Acestea înfățișează aspecte din viața copiilor, momente din trecutul și prezentul țării, aspecte din viața animalelor, etc.
Textele care aparțin genului liric sunt cele care provoacă elevilor dificultăți în ceea ce privește înțelegerea lor. Acestea se regăsesc în manualele școlare într-o pondere mai mică, dar valoarea acestora este incontestabilă.
În cele ce urmează voi prezenta câteva modalități de intervenție creatoare în activitățile de receptare a textelor literare. În cazul unui text epic, elementele de intervenție r putea fi:
exprimarea unor opinii personale referitor la personaje, fapte, la ceea ce le-a plăcut mai mult;
răspunsuri la întrebări de genul: ce s-ar fi ăntâmplat dacă…? voi ce-ați fi făcut? Cum ați fi procedat?
Povestiri prin alalogie și contrast;
Continuați povestirea;
Găsiți un alt final povestirii, etc.
O formă de solicitare a efortului creator este repovestirea într-o exprimare originală a textelor citite. Chiar și în activitatea de formulare a ideilor principale, fiecare elev trebuie îndrumat să caute formularea potrivită, ceea ce implică o activitate de creație. Achizițiile noi de vocabular, expresiile cu sens figurat, imaginile artistice trebuiesc refolosite și ăn alte contexte,în vederea înțelegerii sensului și a utilizării în exprimare.
Textele lirice reprezintă calea prin care se cultivă spiritul creator, demersurile întreprinse pentru înțelegerea sensului figurat al cuvintelor, folosirea lor în contexte noi, crearea unor strucuri de limbă, figuri de stil. Pentru cultivarea creativității pe parcursul ciclului primar am folosit diverse tipuri de exerciții și sarcini didactice:
Formulați cât mai multe întrebări pe baza textului citit;
Găsiți căt mai multe titluri pentru textul dat;
Argumentați pro și contra atitudinea personajului;
Găsiți un alt final pentru textul dat, etc.
Exercițiul presupune executarea unei acțiuni în mod repetat și conștient în vederea dobândirii unei deprinderi, a supune la efort repetat anumite funcții mentale cu scopul dezvoltării sau mențineerii în formă. Exercițiul nu înseamnă numai formarea priceperilor și deprinderilor ci explorează domenii noi:
-înțelegerea noșiunilor, regulilor, principiilor și teoriilor învățate;
-dezvoltarea operațiilor mentale și constituirea lor în structuri operaționale;
-sporirea capacității operatorii a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
-înlăturarea deprinderilor incorecte;
-dezvoltarea unor capacități și aptitudini intelectuale și fizice, a unor calități morale și trăsături de voință și caracter.
Exercițiile de limba și literatura română vor viza operații de genul: citirii conștiente, scrierii corecte, înțelegerii diferitelor tipuri de limbaj, deprinderii de a formula idei principale, de a povesti un conținut, de a reda un conținut, de a exprima oral și scris judecăți, raționamente cu ajutorul unităților lingvistice: cuvinte, propoziții, fraze.
În vederea cultivării și stimulării creativității este necesar ca în paralel cu demersurile tradiționale pentru îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului să se folosească și exerciții, diverse jocuri al căror scop este dezvoltarea capacităților de comunicare și creație. La baza dezvoltării capacităților creatoare și activizării vocabularului micilor elevi stă textul literar, ca model de exprimare corectă și plastică. Pentru a analiza un text trebuie efectuate exerciții lexicale care au ca scop îmbogățirea, activizarea șu nuanțarea vocabularului prin:
Identificarea cuvintelor și expresiilor noi;
Însușirea explicației cuvintelor și expresiilor noi;
Utilizarea cuvintelor și expresiilor în contexte noi;
Exerciții lexicale de sinonimie/ antonimie/omonimie;
Alcăturea familiei lexicale a cuvântului;
Folosirea cuvântului cu sens figurat.
Începând cu clasele a III-a și a IV-a se pot utiliza o mare varietate de exerciții creative cu scopul de a îmbogăți, nuanța și activiza vocabularul elevilor. În cele ce urmează voi exemplifica câteva tipuri de exerciții pe baza unor texte literare din manuelele de limba și literatura română din clasa a III-a și a IV-a.
De exemplu, pentru texul ,, Iarna” de Mihail Sadoveanu inlus în manualul de limba și literartura română de clasa a III-a, am propus următoarele tipuri de exerciții:
Alcătiți propoziții cu cuvintele și expresiile: amurg, prevestitoare, promoroacă, flori albe de omăt, oceanul de ninsoare.
Formulați cât mai multe expresii pornind de la verbul ,, a curge”;
Alcătuiți familia de cuvinte a substantivului: ,, frică”;
Scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele: vijelie, asfințit, fioros, a prăvăli;
Scie cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele: apus, uriașe, albe, frică, bogată;
Compuneți o ghicitaore despre ,, iarnă”;
Găsește în text două cuvinte care te impresionează și care ar putea fi titlul fragmentului dat;
Citește și arată sensul cuvintelor subliniate: sprânceană de nor/ Ea ridică sprânceana; frig aspru/ păr aspru;
Pictează un tablou după unul din fragmentele textului care te-a impresionat mai mult;
Pentru textul ,, Delta Dunării” de Marin Sorescu din manualul de limba și literatura română din clasa a IV-a voi propune următoarele exerciții:
Alcătuiți enunțuri cu sensurile cuvântului: ,, capul”
Alcătuiți propoziții cu cuvintele: alge, plaur;
Găsiți cât mai multe însușiri neobișnuite pentru cuvintele: păsări, baltă;
Alcătuiți familia de cuvinte a cuvântului ,, dulce”;
Dă eexemplu de cât mai multe expresii în componența cărora intră cuvântul ,,trage”
Unește corespunzător:
El trece clasa traversează
El trece strada moare
Trece pe lumea cealaltă promovează
Jocuri care stimulaeză creativitatea, îmbogățind în același timp și vocabularul elevului sunt:
– Jocul silabelor;
Exemplu: mama-masă, mare, mapă, mată
-Litera buclucașă;
-Alintăm cuvintele;
-Spune în alt fel;
-Găsește cât mai multe însușiri;
-Cuvântul interzis;
Jocul include exerciții pentru activizarea și nuanțarea vocabularului, dezvoltarea atenției voluntare și a imaginației. Li se cere elevilor să răspundă la întrebări, astfel încât un cuvânt stabilit anterior să fie interzis.
Exemplu: cuvântul interzis este: Primăvara.
Î: Când se topește zăpada?
R: În anotimpul când înfloresc ghioceii.
Î: Când înfloresc ghioceii?
R: Când se topește zăpada.
Î: Când vin păsările călătoare?
R: Când încep să înflorească pomii.
Î: Despre ce anotimp se vorbește în poezia „Primăvara” de V. Alecsandri?
R: Despre anotimpul ce urmează după iarnă.
-Cuvântul își caută rudele;
Exemplu: învață: învățător, învățătură, învățământ, învățăminte; pădure: pădurice, pădurar, împădurit, neîmpădurit, pădureț.
-Sensul ascuns al cuvintelor;
– Propoziția ascunsă
Tabel Nr. 1 „Propoziția ascunsă"
Dezlegare:
Se citesc literele tot din al doilea pătrat:
„ Orice ac este înțelept în mâini înțelepte”.
Toate aceste exerciții-joc și multe altele au fost primite de către elevi cu mult interes, ajutându-i să deprindă tot mai mult capacitatea de a crea, de a persevera pe o cale bună, aceea a unei exprimări corecte și, în același timp, frumoase și nuanțate.
Îmbinarea în mod judicios a metodelor înlătură monotonia, impune o muncă serioasă, ține mereu trează atenția, stimulează gândirea, creativitatea. Metodele bazate pe acțiunea elevilor se dovedesc a fi cele mai adecvate și mai eficiente, ele valorificând potențialul creativ, intelectual de învățare și formare al elevilor, cu scopul dezvoltării gândirii critice.
Problematizarea
Această metodă presupune rezolvarea de către elevi a unor probleme, a unor situații create de învățător. Elevii vor rezolva aceste sarcini pornind de la cunoștințele invățate anterior. Astfel cunoștințele noi nu mai sunt predate elevilor, ci ele sunt obținute prin efort propriu.
Problematizarea contribuie la dezvoltarea operațiilor gândirii, a capacităților creatoare, la educarea autonomiei în activitatea intelectuală, la stimularea motivației intriseci.
Problematizarea poate deveni un procedeu sigur, eficace de activare a elevilor în cadrul altor metode(expunere, demonstrație) sau poate căpăta o extindere mai mare în metoda studiului de caz ( cazul este o problemă mai complexă).
Exemple:
Ce s-ar fi întâmplat dacă Scufița Roșie nu s-ar fi oprit să adune flori bunicii?
Dați un alt sfârșit povestirii ,, Capra cu trei iezi”!
Imaginați-vă povestea spusă de Lizuca copiilor ( ,,Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu”
Imaginează-ți că ești purcelușul cel mic, tu cum și-ai fi construit căsuța? (Cei trei purceluși).
Cum ai fi procedat ca să o salvezi pe bunică din ghearele lupului? ( Scufița Roșie).
III.1.2. Metode moderne
Îmbinarea în mod judicios a metodelor înlătură monotonia, impune o muncă serioasă, ține mereu trează atenția, stimulează gândirea, creativitatea. Metodele bazate pe acțiunea elevilor se dovedesc a fi cele mai adecvate și mai eficiente, ele valorificând potențialul creativ, intelectual de învățare și formare al elevilor, cu scopul dezvoltării gândirii critice.
În cadrul lecțiilor de limba română, am introdus metode care necesită o cunoaștere temeinică și o pregătire minuțioasă din partea învățătorului.
Metoda Brainstorming este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității de grup. Participanții la dezvoltarea unei probleme sunt solicitați să emită cât mai multe idei. Asociația liberă, spontană, de idei, cât mai ,,multe, conduce la identificarea unor idei viabile și inedite. Am ales spre exemplificare lecția „Puiul” de Al. Brătescu-Voinești, unde am aplicat această metodă, în etapa de evocare, propunându-le elevilor să noteze tot ce le vine în minte despre ceea ce înseamnă să fi ascultător. Se recoltează ideile care vor fi notate pe tablă, iar în dreptul lor, numele copiilor care le-au emis. Ideile sunt acceptate, de către dascăli, spontan, fără critică, în acest moment al lecției.
Conversația este și ea o metodă activă stimulativă care incită la căutare, realizează un plurilog instrucțional eficient și care utilizată eficient conduce la descoperirea a ceva nou pentru elev.
Sunt anumite texte care, prin specificul lor înlesnesc conversații deosebit de laborioase, putând îmbrăca forma unui adevărat proces asemănător celor din justiție. Pentru a explora cu succes un text, putem apela la metoda procesului literar.
Un astfel de proces a avut loc pe baza textului „ Cheile” de Tudor Arghezi. În acest caz, am împărțit elevii în două grupuri: unul reprezentând acuzarea, iar altul apărarea lui Mițu și Baruțu. „Acuzarea și apărarea” și-au prezentat „pledoariile” . În iureșul procesului, copiii și-au susținut argumentele, au polemizat, iar judecătorii au dat sentința: Să fie iertați pentru greșelile comise, dar să înțeleagă că întâmplarea putea să se sfârșească mai rău.
Într-o altă lecție, am folosit metoda conversației, fără să apelez la „jocul de rol”. Am făcut o analiză pe text și am analizat cuvintele noi.
Dacă vom ști să stoarcem și ultima picătură de nectar a unei opere literare, vom înarma elevii cu acele instrumente de lucru, tehnici necesare studiului în școală și mai târziu, în creațiile lor.
Activizarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-1 implice pe elev în procesul de învățare urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare.
Metodele de instruire activă și interactivă, caracterizate prin flexibilitate, constituie un instrument util în eficientizarea activității la clasă.
Testul de cunoștinte reprezintă o formă de evaluare a cunoștințelor școlare. Testele se pot folosi la încheierea unei lecții, a unui capitol, sau la încheierea mai multor capitole.
În elaborarea testelor folosite, profesorul va parcurge un sistem de operații:
stabilirea obiectivelor și a conținutului supus examinării;
stabilirea numărului de întrebări (itemi) și formularea lor. La alcătuirea întrebărilor, profesorul va avea grijă ca ele să cuprindă ideile de bază, esențiale ale materiei parcurse. Întrebările trebuie să fie formulate clar, precis și să nu solicite decât un răspuns posibil. Ele trebuie să fie de asemenea adaptate nivelului si particularităților de vârstă ale elevilor;
stabilirea modalităților de răspuns;
aranjarea itemilor;
elaborarea instrumentelor de răspuns;
redactarea formularului de răspuns;
aplicarea experimentală;
stabilirea cotei testului;
stabilirea timpului.
Testele sunt alcătuite dintr-o serie de itemi. Aceștia pot fi:
a. Itemi obiectivi: solicită din partea elevilor selectarea răspunsului corect dintr-o serie de variante.
Caracteristici: – pot fi corectați si notați obiectiv
pot acoperi o gamă largă de obiective
sunt relativ ușor de administrat, corectat si notat
permit un feed-back rapid
permit utilizarea informațiilor în scop diagnostic
Itemii obiectivi pot fi:
cu alegere duală: solicită răspuns de tip DA-NU, ADEVĂRAT-FALS,
itemi cu alegere multiplă: solicită alegerea unui singur răspuns corect dintr-o listă de soluții.
b. Itemi semiobiectivi: solicită din partea elevilor producerea de răspuns de regulă scurt, care va permite din partea profesorului formularea unor judecăți de valoare privind corectitudinea răspunsului oferit. Aceștia pot fi:
itemi cu răspuns scurt: întrebare directă care solicită ca răspuns o expresie, un cuvânt, număr, simbol.
itemi de completare: se completează spații libere cu unul-două cuvinte care să se încadreze în contextul dat.
c. Itemi subiectivi: solicită un răspuns deschis. Sunt utilizați pentru evaluarea unor obiective de complexitate ridicată. Aceștia pot fi :
itemi de rezolvare de probleme (situații-problemă), activitate nouă, diferită de cele învățate, menită să rezolve o situație-problemă; să evalueze elemente de gândire convergentă și divergentă, procese mentale complexe (analiză, sinteză, evaluare, transfer);
itemi de tip eseu: solicită elevilor să construiască un răspuns liber. Eseul poate fi structurat (după un plan) și liber (nestructurat; valorifică gândirea creativă, originalitatea, creativitatea, nu impune cerințe de structură). Observațiile la clasă din timpul activităților mi-au sugerat corelații între variabilele stabilite.
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea creativității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor.
Ea constă în încorporarea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Activitatea fiecărui membru al colectivului este încorporată într-un demers mai amplu, menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date.
Fazele de desfășurare:
Faza introductivă: învățătorul expune datele problemei, a situației;
Faza lucrului individual: elevii lucrează individual la soluționarea cazului timp de 5 minute. Notează întrebările legate de subiectul tratat.
Faza lucrului în perechi: se discută rezultatele la care au ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor.
Faza reuniunii în grupuri mai mari: se alcătuiesc grupe aproximativ egale ca număr de participanți formate din grupe mai mici existente anterior. Se discută situațiile, se răspunde la întrebările nesoluționate.
Faza raportării soluțiilor în colectiv: întreaga clasă analizează și concluzionează asupra ideilor emise.
Faza decizională: se alege situația finală și se stabilesc concluziile.
Metoda R.A.I. – denumirea provine de la inițialele cuvintelor: Răspunde – Aruncă – Interoghează.
Este o metodă de fixare și sistematizare a cunoștințelor, ca și verificare. Ea urmărește realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi. Elevul care aruncă mingea adresează o întrebare din lecția predată, elevului care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, o aruncă altui copil, punându-i o nouă întrebare. Elevul care nu știe răspunsul iese din joc, la fel ca și cel care este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare.
Exemplu: poezia „ Gândăcelul”, de Elena Farago.
Despre ce ai învățat în poezia „ Gândăcelul”?
Cum justifici faptul că băiatul s-a scârbit de fapta sa?
Care sunt consecințele faptului că a strâns gândăcelul în pumn?
Ce ai vrea să afli în legătură cu viața insectelor?
Cum consideri ca ar fi trebuit să procedeze băiatul?
Ce ți s-a părut mai interesant la lecție?
Caligrama este o metodă folosită atât în lecțiile de predare-învățare, cât și în lecțiile de fixare și sistematizare a cunoștințelor.Cuvintele sau propozițiile sunt aranjate în așa fel încât să reprezinte forma obiectului care constituie tema propusă spre studiu.
Jurnalul cu dublă intrare
Este o metodă ce se folosește pentru a-i îdemna pe elevii să coreleze noile informații cu experiența personală și să mediteze la semnificația pe care o are un conținut informațional pentru fiecare dintre ei.
Această metodă presupune următoarele etape: citirea cu atenție a unui text; alegerea individuală a unui pasaj care a impresionat; în partea stângă a paginii de caiet se scrie pasajul, iar în dreapta comentarii personale.
Elevii vor răspunde la întrebări de tipul:
– motivul pentru care au ales acel pasaj?
– ce au gândit citind acest pasaj?
– ce nedumeriri și observații au în legătură cu textul citit?
Exemplu :
Citiți fiecare cu atenție textul din manual și alegeți un fragment care v-a impresionat în mod deosebit. În partea stângă a tabelului de mai jos scrieți fragmentul ales, iar în partea dreaptă notați comentariile personale referitoare la acel pasaj.
Aveți la dispoziție 15 minute.
De ce ați ales acest fragment?
La ce v-a dus cu gândul?
Ce nedumeriri aveți în legătură cu fragmentul ales?
Elevii au reflectat asupra semnificației pe care au avut-o pentru ei fragmentul ales și relația dintre această semnificație și experiența personală, realizând astfel o înțelegere profundă a conținutului (atât a fragmentului ales, dar a textului întreg). Întrebările au fost formulate în așa fel încât elevii să se gândească la text în ansamblul său. Trebuie formulate întrebări care-i determină pe elevi să spună ceea ce gândesc sau ceea ce simt; elevii sunt încurajați pentru exprimarea ideilor; trebuie oferit timp pentru reflectarea asupra răspunsului și formularea lui.
Metoda cubului
Este o metodă de predare dezvoltată de Cowan & Cowan în 1980 care ajută în studierea unei teme, a unui concept din perspective diferite.
Scopul acestei metode este de a evidenția, prin aceste șase fațade ale cubului, cât mai multe tipuri de operații mentale, corespunzătoare următoarelor categorii de cunoștințe implicate în demersul de învățare:
Fațada 1 stimulează cunoștințele empirice, raportate la capacitățile de identificare, denumire, descriere și memorizare;
Fațadele 2 și 3 antrenează cunoștințele intelectuale, implicând operațiile de înțelegere, cele de comparare, de ordonare, de clasificare și relaționare;
Fațada 4 stimulează cunoștințele raționale, presupunând abilități analitice și sintetice, raționamente inductive și deductive;
Fațadele 5 și 6 antrenează cunoștințele decizionale, valorizând capacitatea de a emite judecăți de valoare asupra subiectului propus, de a lua decizii, de a construi argumente.
Metoda presupune utilizarea unui cub ce are notate pe fiecare față câte o instrucțiune:
Descrie – Cum arată?
Compară – Asemănări și diferențe
Asociază – La ce te face să te gândești?
Analizează – structura
Aplică – În ce mod (cum) poate fi folosit?
Argumentează- Pro sau contra;
Elevii vor caracteriza conceptul examinând toate cele șase fețe ale cubului, respectând, în mod normal ordinea prezentată care-i conduce succesiv spre o gândire completă în care sunt activate toate categoriile taxonomice descrise de Bloom.
Metoda poate fi aplicată la nivel individual, în perechi, grupuri mici sau frontal, fiind utilizabilă atât în etapa de evocare cât și în cea de reflecție în care sintetizează informațiile asimilate de elevi.
Metoda celor ,,Șase pălării gânditoare” este o tehnică interactivă de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Metoda presupune șase pălării gânditoare de culori diferie: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Elevii sunt împărțiți în șase grupe, fiecare grupă deținând o pălărie aleasă de ei înșiși. Elevii își vor interpreta rolul cum consideră mai bine, rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în accord cu rolul impus de culoarea pălăriei.
Pălăria albă- informează
Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informații și imagini atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări și opinii. Trebuie să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv si să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat și direct.
Pălăria roșie- spune ce simte despre…
Atunci când elevii poartă această pălărie ei trebuie să spună așa:
,, Așa simt eu în legătură cu…”Această pălărie legitimează emoțiile și sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Pălăria roșie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalți participanți la discuție întrebându-i care este părerea lor din punct de vedere emoțional și afectiv.
Pălăria galbenă- aduce beneficii creative.
Este simbolul gândirii positive și constructive al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Exprimă speranța, are în vedere beneficiile, valoarea informațiilor și a faptelor date. Gânditorul acestei pălării caută soluții logice și practice, oferă sugestii, propuneri concrete și clare.
Pălăria neagră- identifică greșelile
Gânditorul pălăriei negre descoperă ceea ce este rău și incorect și unde sunt erori. Explică de ce ceva nu se potrivește sau de ce ceva nu merge, care sunt riscurile, greșelile, pericolele.
Pălăria verde- generează ideile noi- efortul
Simbolizează gândirea creativă. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte și noi percepții, noi variante, noi posibilități. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Este nevoie de multă creativitate.
Pălăria albastră- clarifică
Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate, care cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce întrebările; reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile principale și concluziile la sfârșit; monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor; rezolvă conflictele și insistă pe construirea demersului gândirii.
Gândiți / lucrați în perechi / comunicați
Metoda solicită elaborarea individuală a răspunsurilor elevilor cu privire la diferite situații, probleme. De obicei elevii ascultă inițial o expunere sau lecturează un text pentru ca după momentul de „muncă individuală” să-și confrunte răspunsurile în perechi și apoi să și le comunice întregului grup.
Comunicarea ideilor întregului grup presupune ascultarea celorlalți membri cu scopul de a ajunge la un consens cu aceștia sau de a-și modifica propriile răspunsuri/ idei.
Sunt încurajate discuțiile scurte, concentrate pe o sarcină specifică, aceste metode de învățare îi obișnuiesc treptat pe elevi cu relațiile de colaborare, astfel li se pregătește acestora terenul pentru interacțiuni sociale mai complexe ce-și au rădăcina chiar în aceste contexte de cooperare școlară.
Mai multe capete la un loc
Metoda vizează învățarea prin cooperare putând fi utilizată în toate momentele cadrului. Aplicarea metodei presupune mai multe etape:
Se alcătuiesc grupuri din 3-4 elevi;
Se atribuie un număr fiecărui membru al grupului;
Se enunță o întrebare/ situație/ problemă;
Se găsește individual un răspuns sau identifică o soluție;
Se discută în grup răspunsul fiecăruia și se formulează un răspuns al grupului;
Învățătorul rostește un număr, iar elevul care posedă acel număr va prezenta clasei răspunsurile/ soluția din grupul lor.
Masa rotundă
Masa rotundă este o metodă de învățare prin colaborare care este propice a fi folosită în grupuri mici de elevi. O primă variantă se realizează prin trecerea de la un elev la altul, într-un sens bine stabilit, a unei hârtii și a unui creion. Fiecare elev va nota cu acest creion și pe această hârtie informațiile, ideile, soluțiile sale. O variantă secundă cere ca fiecare elev să aibă un creion de altă culoare, hârtia fiind aceeași care va trece de la un elev la altul. Varianta terță impune elevilor să treacă pe la ceilalți elevi din grup pentru a colecta răspunsurile acestora, a-și comunica propriul răspuns, și a-l compara cu al celorlalți pentru a elabora un răspuns mai bun/ soluția optimă.
Utilizarea acestei tehnici presupune:
– formularea unei întrebări/ enunțarea unei probleme de către învățător;
– formularea individuală a răspunsurilor/ soluțiilor și colectarea acestora.
Ciorchinele
Este o metodă specifică brainstormingului care încurajează identificarea unor legături între noțiuni și idei, stimulând elevii să gândească liber și deschis. Este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe pentru a înțelege un anumit conținut.
Practicarea ei în activitatea didactică presupune respectarea următoarelor etape:
– se scrie un cuvânt/ propoziție nucleu în centrul tablei/ foii de caiet;
– se scriu cuvinte/ sintagme caracteristice temei;
– se stabilesc legăturile dintre idei.
Cadrul didactic trebuie să țină seama de câteva reguli de bază, principii ce trebuie prezentate elevilor:
scrieți tot ce vă trece prin minte caracteristic temei;
nu criticați ideile, ci doar notați-le;
vă opriți atunci când ați epuizat ideile;
nu limitați nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre ele.
Metoda poate fi folosită frontal, le nivelul întregii calse, individual sau pe grupe mici de elevi; se scrie un cuvânt în mijlocul tablei / foii de hârtie și li se cere elevilor să scrie alte cuvinte, idei care le vin în minte legat de cuvântul inițial. Cuvintele se scriu la tablă și se trasează linii între cuvântul inițial și cele care pot avea o legătură cu acesta ( A se vedea anexa 2).
“Ciorchinele” se încheie atunci când elevii și-au epuizat toate ideile, apoi ideile vor fi reorganizate în etapa finală a lecției, elevii implicându-se activ în procesul de învățare.
Exemplu: clasa I
Găsește cât mai multe cuvinte care caracterizează anotimpul toamna. Notează-le!
Fig. nr 1 Metoda Ciorchinelui
Metoda mozaic este o metodă prin care se realizează invățarea prin cooperare intre elevi. Presupune urmatorii pasi:
1. Construirea grupurilor de lucru – clasa de elevi imparțită in grupuri de câte 4-5 elevi, în funcție de efectivul acesteia.
2. Cadrul didactic imparte textul ce urmează a fi studiat in 4-5 părți (atâtea câte grupuri de lucru sunt).
3. Fiecare elev cu numarul 1 va forma același grup (care poate să aibă și un nume original). Acesta trebuie sa discute conținutul de idei al părții repartizate de către cadrul didactic. Trebuie să realizeze citirea conștientă si explicativă, să evidențieze ideile principale, precum și modalitatea de prezentare cât mai clară către colegii de clasă.
4. Revenirea elevilor in grupul de 4-5 elevi și predarea conținutului pregătit celorlalti elevi. Prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învatare a unui conținut informațional, mai ales începând cu a doua jumătate a clasei a III-a deoarece elevii încep să-și consolideze anumite deprinderi, iar unele cunoștinte să fie bine insușite. Cadrul didactic monitorizează predarea asigurăndu-se că informațiile se transmit și se asimilează corect. Dacă evidențiază anumite neclarități, ajută grupul să le depășească.
Piramida povestirii (Tehnică de reflecție) pentru asigurarea retenției și transferului, rămâne ca temă pentru după amiază.
Elevii vor fi îndrumați de educator; elevii pot lucra pe grupe de câte 3 elevi. Elevii cu capacități intelectuale scăzute vor fi repartizați pe grupe alături de colegii cu capacități intelectuale care le permit efectuarea temei pentru acasă conform cerințelor.
Unul dintre răspunsuri ar putea fi:
Niculăeș
Moartea oilor
Accidentarea mioarei preferate.
Mama a murit recent.
Copilul este copleșit de necazuri.
Este singur și nu găsește mângâiere.
Se teme să nu-i moară mioara preferată.
Copilașul de opt anișori s-a maturizat prea repede.
Metoda cadranelor este o modalitate de sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea elevilor în înțelegerea lui adecvată. Această metodă de lucru presupune trasarea a două axe principale una pe cealaltă, în urma căreia rezultă patru cadrane.
De exemplu, elevii sunt solicitați astfel:
1. in cadranul 1 să noteze caracteristicile anotimpului primavara,
2. in cadranul 2 să noteze activități de primăvară prezentate în lecție,
3. in cadranul 3 să noteze personajele textului,
4. in cadranul 4 să noteze părerea personală legată de acțiunea textului.
Prin această tehnică se urmarește implicarea elevilor în înțelegerea cât mai bine a textului citit, precum și pentru exprimarea părerii personale referitoare la tema dată.
Turul galeriei este o metodă prin care elevii sunt stimulați să-și exprime părerea personală legată de ceea ce au lucrat colegii lor.
Cuprinde următoarele etape:
1. Elevii, în grupuri de câte trei-patru, rezolvă o problemă, răspund la o sarcină de lucru, pe o foaie mare.
2. Produsele muncii lor se afisează pe pereții clasei.
3. La semnalul cadrului didactic, elevii trec pe rând la fiecare poster pentru a-și exprima părerea despre ceea ce au lucrat colegii lor.
4. După ce se termină turul galeriei, fiecare grupă iși reexaminează produsul, discută observațiile și comentariile notate de colegi pe postere.
Metodologia didactică pune tot mai mult accentul pe aceste metode moderne, utilizate în procesul de predare – învățare – evaluare. Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne trebuie să servească scopului instruirii. Invățarea prin cooperare maximizează capacitățile intelectuale ale elevilor (de a gândi, de a înțelege, de a comunica eficient, de a lua decizia corectă, de stimulare a creativității).
În urma aplicării unor asemenea metode, am constatat implicarea activă a elevilor în asimilarea de cunoștințe și în dezvoltarea activității.
Folosirea metodelor cu caracter mobilizator plasează elevul în centrul procesului educativ, mărind potențialul intelectual al acestora.
Trebuie să se realizeze, cu simț de răspundere și tact, transferul serului de valori propice creativității de la învățător la elevi.
Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemați să formeze spirite creatoare, calea cea mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără limite și fără bariere între real și imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil.
Cine știe să o exploateze va putea să intre fără opreliști în lumea creativității sau în lumea "tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte”.
III.2. Organizarea activitățiilor
centrate pe cultivarea capacităților creative
III.2.1. Activitatea frontală
Activitățile frontale includ: lecția, vizita, excursia, spectacolul etc. Predarea frontală presupune tratarea, abordarea nediferențiată, al muncii egale cu toți elevii din aceeași clasă. Activitatea profesorului presupune exclusiv expunere, transmitere de cunoștințe unei clase întregi de elevi. Acest fapt reduce învățarea la achiziționarea pasivă de cunoștințe și strâmtorează foarte mult activitatea colectivă propriu-zisă. În această situație, școlarii execută în același timp și în același sistem, aceleași sarcini, dar fiecare lucreaza strict individual, fără a se stabili conexiuni de interdependență între ei. Sunt simplificate la maximum comunicarea între colegi și posibila învățare prin cooperare, ele având loc numai în afara predării, în pauze și în timpul liber. Această formă de activitate este optimă atunci când se urmărește expunerea unor noțiuni fundamentale, sintetizarea unor cunoștințe mai cuprinzătoare, efectuarea unor demonstrații, sensibilizarea și câștigarea adeziunii pentru o idee, ori atunci când se caută modelarea unor opinii și atitudini prin abordarea unor teme cu un profund caracter emoțional-educativ. Învățământul frontal în care învățătorul are rolul principal, organizează, conduce și dirijează activitatea elevilor, este denumit magistral. La rândul său, învățământul magistral poate fi individual (dacă profesorul predă unui singur elev), frontal (profesorul predă unei clase de elevi) și pe grupe (profesorul predă unor grupe de elevi).
III.2.2. Activitatea pe grupuri mici
Activitățile de grup dirijate cuprind: consultații, meditații, exerciții independente, vizita în grupuri mici, cercul de elevi, concursuri și dezbateri școlare, sesiuni de comunicări și referate, reviste scolare.
De tip tradițional rămâne și predarea în grup, pe clase convenționale, cu un efectiv de aproximativ 30 de elevi. Deseori se folosește și organizarea pe grupe a activității elevilor. Profesorul îndrumă și conduce activitatea unor subdiviziuni (denumite grupe) alcătuite din elevii unei clase și care urmăresc anumite obiective educaționale, identice sau diferite de la o grupă la alta. Aceste grupe (3-8 școlari) pot fi omogene -microcolectivități formale, respectiv alcătuite după criterii bine stabilite inițial și cu o structură precisă (de exemplu, elevi cu același nivel de pregătire la disciplina respectivă, cu aceleași nevoi educaționale, cu aceleași interese sau motivații) sau neomogene/ eterogene – microcolectivități informale, respectiv constituite prin inițiative spontane, individuale, după preferințele școlarilor și care au un lider, coordonator.
Organizarea în binom (perechi) alcătuite fie de profesor, fie de elevi în mod aleatoriu, după criterii bine precizate, în prealabil.
Organizarea combinată a activității elevilor se referă la îmbinarea celor prezentate mai sus, in funcție de obiectivele operaționale urmărite și caracteristicile concrete ale contextelor educaționale.
III.2.3. Activitatea individuală
Activitățile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasa, studiul în biblioteci, lectura obligatorie și suplimentară, redactarea de proiecte, referate, desene, schițe, comunicări știintifice, alte proiecte practice.
Aceste activități pun accentul pe munca independentă, fară supraveghere directă și consultantă din partea profesorului.
Există mai multe tipuri de organizare individuală a activității elevilor: cu sarcini de instruire comune pentru toți elevii, cu teme diferențiate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru fiecare elev. În acest ultim caz, activitatea se numește individualizată sau personalizată, pentru că ține cont de particularitățile fizice și psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale, aptitudinile lui, de nevoile lui educaționale.
Învățătorul va desfășura activitățile didactice astfel încât să sporească șansele de reusită să atingă obiectivele propuse, adoptând o varietate de activități la specificul și potențialul școlarilor săi.
PARTEA A II-A
METODOLOGIA CERCETĂRII
CAPITOLUL IV
STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR
DE CLASA I PRIN ORELE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ.
Designul cercetării
Suportul teoretic a impus formularea unei ipoteze de lucru și conturarea unui design experimental care își concentrează substanța ideologică în forma unei ipoteze generale, și anume că utilizarea unor metode, procedee și tehnici de stimulare a creativității în cadrul lecțiilor de limba și literatura română va determina o creștere a fluenței verbale, originalității și capacității de elaborare a școlarilor.
Pe parcursul demersului aplicativ au fost vizate următoarele obiective:
Evaluarea inițială a nivelului creativității elevilor la disciplina limba și literatura română;
Experimentarea metodelor și procedeelor moderne, activ-participative de stimulare și dezvoltare a creativității în concordanță cu specificul disciplinei, cu programa și profilul psihologic al elevilor;
Aplicarea strategiilor didactice care contribuie la stimularea și cultivarea creativității în cadrul lecțiilor de limba și literatura română pe parcursul unității de învățare ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”.
Evaluarea finală a nivelului creativității școlarilor la sfârșitul experimentului pedagogic.
În realizarea scopului am pornit de la ipoteza potrivit căreia dacă sunt folosite metode, procedee și tehnici de stimulare în cadrul lecțiilor de limba și literatura română, nivelul creativității școlarilor va crește, va determina creșterea fluenței verbale a elevilor, originalitatea în exprimare a acestora.
Pentru a-mi atinge obiectivele propuse am desfășurat experimentul la clasa la care sunt învășătoare, clasa I care este formată din 24 elevi, 10 fete și 14 băieți. Pentru a verifica nivelul de gândire creativă al elevilor am elaborat un test individual (Anexa 5), în concordanță cu cei trei factori: fluență, originalitate și elaborare.
Test inițial
Formulează un răspuns oral pentru următoarea întrebare:
Dac-ai fi un fluture ce ai face?
Denumește ce vezi! Din ințiale reziltă pe verticală o propoziție. Care?
Scrie cuvinte noi după model
cal – lac – covor – roșie – ……….
Adauga alte cuvinte propoziției pentru a o înfrumuseța.
Maria cântă.
Maria cântă …………………………………………………. .
La itemul 1 am acordat între 0 și 10 puncte în funcție de răspunsurile elevului.
Pentru itemul 2 am acordat câte un punct pentru fiecare inițială și cuvânt scris corect.
La itemul 3 am acordat câte un punct pentru fiecare cuvânt scris corect.
Itemul 4 l-am notat astfel: 1 punct pentru un cuvânt adaugat, 5 puncte pentru douâ cuvinte adăugate și 10 puncte pentru trei cuvinte adăugate.
Durata rezolvării testului este de 20 de minute. Am aplicat testul la clasă iar rezultatele testului obținute de elevii clasei I la evaluarea inițială- pretestare le voi prezenta în tabelul următor (Anexa 3):
Tabel nr 2. Rezultatele elevilor din clasa I la proba de evaluare inițială – pretestare.
Demersul aplicativ s-a desfășurat pe parcursul a patru etape:
Cea dintâi etapă a demersului aplicativ a cuprins elaborarea testelor inițiale și pregătirea activitățiilor ce urmau a fi desfășurate. Testul pe care l-am elaborat a cuprins patru itemi, fiecare dintre ei urmărind factorii găndirii: fluență, originalitate și elaborare.
Etapa a doua a constat în aplicarea testului elevilor, individual, la începutul unității de învățare ,, Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”, semestrul al II-lea, an școlar 2015-2016. Timpul efectiv de lucru pentru rezolvarea testului a fost de douăzeci de minute, câte cinci minute pentru fiecare exercițiu. Înainte de aplicarea testului am dat elevilor câteva explicații, pe urmă s-a trecut la rezolvarea intemilor.
Cea de-a treia etapă a constat în proiectarea unității de învățare ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări” din manualul de Comunicare în limba română, autori Cleopatra Mihăilescu, Tudora Pițilă, Crinela Grigorescu și Camelia Coman, Editura Art.
A patra etapă s-a desfășurat prin aplicarea strategiilor didactice de stimularea și dezvoltare a creativității, prin intermediul orelor de comunicare în limba română la clasa I. Am desfășurat activități ce au vizat creșterea nivelului creativității prin predarea la clasă folosind metode, procedee și tehnici moderne activ-participative.
IV.1. Proiectarea activităților creative din unitatea
,,Eroi de poveste”
Am realizat proiectarea unității tematice ,, Eroi de poveste” în concordanță cu obiectivele urmărite la clasa I prin predarea disciplinei Comunicare în limba română pentru a reuși să obțin din partea elevilor performanțe durabile și observabile.
Manualul utilizat: Comunicare în limba română; Autori: Cleopatra Mihăilecu, Tudora Pițilă, Crinela Grigoresci, Camelia Coman; Editura Art.
Unitatea de învățare: ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”
Număr de ore: 16
Perioada: aprilie-mai
2 Aplicarea strategiilor didactice
Voi aplica strategiile didactice propice dezvoltării și stimulării creativității elevilor din clasa I, pe parcursul unității tematice ,, Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”.
Activitatea întâi
Obiective: dezvoltarea fluenței, a originalității și a capacității de elaborare;
Metode și procedee: explicația, jocul didactic, brainstorming.
Materiale: creioane, coli de hârtie.
Voi realiza captarea atenției prin intermediul metodei brainstorming, astfel le voi adresa elevilor întrebarea: ,,Ce înțelegeți voi prin cuvântul poveste?”. Fiecare elev va primi câte o fișă de hârtie pe care va nota tot ce-i trece prin minte timp de cinci minute. Elevii dau, de obicei, răspunsuri interesante, neașteptate, neobișnuite. După ce timpul a trecut, elevii sunt atenționați să înceteze a mai scrie pentru a se citi răspunsurile. Se vor aprecia soluțiile ingenioase, se vor scrie soluțiile găsite și pe tablă, astfel elevii vor putea să-și completeze pe fișă și soluțiile găsite de alți elevi.
Figura nr. 2 Brainstorming
Voi organiza cu elevii un joc didactic de genul concurs. Întrebările adresate elevilor vor avea ca temă poveștile cunoscute de ei. Clasa va fi împărțită în două echipe: echipa spiridușilor și echipa piticilor. Elevii trebuie să găsească cât mai multe răspunsuri, se notează toate iar la sfarși va câștiga echipa cu cele mai surprinzătoare răspunsuri. Vor fi întrebări de genul:
Ce s-ar fi întâmplat dacă fata moșului era leneșă și neascultătoare?
O mai mânca lupul pe bunicuță dacă Scufița Roșie nu îl asculta?
De ce credeți că reușea vrăjitoarea să o păcălească de fiecare dată pe Albă ca zăpada?
Voi cum l-ați fi pedepsit pe lup pentru că a mâncat iezișorii caprei?
La sfârșitul primei activități, elevii vor primi o fișă de dezvoltare pe care o vor rezolva în perechi (Anexa 6).
Fișă de dezvoltare
Găsiți cât mai multe insușiri pentru:
Fata moșneagului: ……………………., …………………………., ………………………
Fata babei: …………………………, ………………………….., ……………………………
Alintați cuvintele:
Prinț – ……………………
Câine- …………………..
Pâine – ……………………
Găsiți cuvinte cu sens opus:
Harnică – …………………………
Albă – ………………………….
Bună – ………………………….
Completați propoziția pentru a o înfrumuseța:
Albă ca zapada …………………………………………………………………………………. .
Activitatea a doua
Obiective: dezvoltarea fluenței, a originalității și a capacității de elaborare;
Metode și procedee: explicația, exercițiul, jocul de rol, metoda cadranelor;
Materiale: creioane, coli de hârtie, fișe de dezvoltare, bilete cu roluri;
Captarea atenției elevilor am realizat-o prin intermediul jocului ,, Cine/Cum este?”.
Regula jocului: conducătorul jocului va alege un personaj de poveste pe care îl va rosti elevilor. El va adresa elevilor întrebarea: Cine este/ Cum este?. Elevii vor nota pe foaia primită cât mai multe răspunsuri interesante, neobișnuite într-un interval de trei minute. La semnalul învățătoarei, elevii se opresc din scris, și se citesc răspunsurile. Se apreciază răspunsurile ingenioase.
Exemplu: Pinocchio. Cine este? Cum este?
Activitatea a treia
Obiectivul urmărit în această activitate este dezvoltarea capacității de elaborare, a originalității și s fluenței.
Metode și procedee: Exercițiul, explicația, metoda cadranelor, jocul de rol.
Maeriale: creion, stilou, hârtie, cartonașe cu roluri.
Voi realiza captarea atenției prin intermediul unui joc, falimiar elevilor numit ,,Ce poate face?”. Regula jocului presupune ca invățătoarea sa aleagă un cuvănt, să-l rostească elevilor iar apoi să adreseze elevilor întrebarea: ,, Ce poate face?”. Eevii vor scrie cât mai multe variante de răspuns, răspunsuri interesante, neașteptate într-un interval de timp stabilit de la început. La expirarea timpului, elevii se opresc din scris iar apoi se citesc răspunsurile. Se vor aprecia răspunsurile interesante.
Exemplu: Ce poate face soarele/ ploaia/ apa etc?
După finalizarea acestui moment, clasa se va împarte pe grupe. Fiecare grupă va primi căte o foaie ce va conține strofe din poezia ,,Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu. Elevii vor primi patru sarcini care vor fi rezolvate prin intermediul metodei cadranelor (Anexa 7).
Fișă de dezvoltare
Următorul momrnt al acestei activități se realizează prin intermediul jocului de rol ,, Imaginează-ți că ești…”. Cu ajutorul cartinașelor elevii își aleg rolurile propuse și își imaginează dialoguri.
De exemplu: dialoguri între lebădă și lac, codru și păsărele, lebădă și păsărele etc.
Vor fii apreciați elevii cu cele mai frumoase dialoguri.
Activitatea a patra
Obiectivele acestei activități urmăresc alcătuirea de propoziții folosind cuvinte date și formularea de răspunsuri la întrebări. Metodele și procedeele folosite în cadrul acestei activități sunt explicația, hârtia de un minut și explozia stelară. Vom utiliza ca și materiale didactice hârtia, creion/stilou și fișe de lucru.
Voi capta atenția elevilor prin intermediul procedeului Hârtia de un minut.
Voi cere elevilor să scrie pe o foaie de hărtie ce înseamnă pentru ei cuvăntul ,,vara”
Exemplu: vara: – soare
– flori
– marea
– plajă, etc.
La finalul acestei activități voi împărți clasa de elevi în patru echipe. Fiecare echipă va primi câte o fișă de lucru. Utilizând metoda ,, Explozia stelară”, elevii vor avea ca sarcină de lucru formularea de întrebări pentru răspunsurile date pe baza textului citit din manual. Voi aprecia răspunsurile formulate corect.
Deasemenea în cadrul acestei activități voi realiza cu elevii un joc de rol cu tema ,,La bibliotecă”/,,La librărie”.
Activitatea cinci
Activitatea urmărește dezvoltarea capacității elevilor de a elabora dialoguri corecte, creative, originale. Voi utiliza mtode activ- participative precum exercițiul creator și jocul de rol. Materialele didactice utilizate sunt: hârtie, stilou/ creion, suport vizual, cartonașe cu roluri.
Prin intermediul unui joc de rol voi realiza captarea atenției elevilor. Elevii își vor alege personajul preferat din poveștile cunoscute pe care le vor interpreta.
Exemple de roluri:- Fata moșnegului (,,Fata babei și fata moșneagului”) și Albă ca zapada;
-Ursul (,, Ursul păcălit de vulpe”) și Pinocchio;
– Scufița Roșie și Iedul cel mic (,, Capra cu trei iezi”);
– Harap Alb și Cenușăreasa, etc.
După interpretarea acestor roluri și aprecierea elevilor, aceștia vor primi cartonașe pe care ilustrează personaje din povești familiare elevilor. Elevii vor trebui să scrie, într-un interval de cinci minute, însușiri ale acestor personaje.
Clasa de elevi se împarte apoi în patru echipe, fiecare echipă va trebui să copună căte o ghicitoare despre un personaj de poveste. Elevii vor citi ghicitorile și vor fi apreciate cele mai interesante, originale.
Ultimul moment al acestei activități constă în munca în perechi a elevilor pe o fișă de lucru (anexa 8). Aceasta va conține următoarele sarcini:
Fișă de dezvoltare
Dezvoltați propozițiile, adăugând alte cuvinte potrivite:
Scufița Roșie se plimba……………………………………………………. .
Cenușăreasa dansează ……………………………………………………… .
Pinocchio învață ……………………………………………………………… .
Găsiți cuvinte ci înțeles opus:
Ramură – …………………… Codru – ……………………..
Oftează – …………………… Minciună- …………………
Senin – …………………… Lipește – ………………..
Slută – …………………… Harnică – …………………
Activitatea șase
Scopul acestei activități este dezvoltarea capacității de elaborare a răspunsurilor, dezvoltarea originalității și fluenței elevilor. Voi folosi pentru atingerea acestui țel metode și procedee didactice pe placul elevilor și anume: dramatizarea, problematizarea și jocul didactic. Elevii vor utiliza ca și materiale didactice: stiloul/ creionul și bilețele.
Captarea atenției elevilor se va realiza prin intermediul jocului didactic ,, Pro și contra”. Clasa de elevi se împarte în două grupe. Prima grupă va trebui să găsească argumente ,,pro” iar cealaltă argumente ,,contra”. Jocul se va desfășura pe baza textului ,,Bunicul” după Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Următorul moment al acestei activități se va realiza prin intermediul metodei didactice dramatizare și presupune crearea de către elevi a unor dialoguri între nepoții bunicului și bunic. Clasa va fi organizată în grupe de câte trei elevi. Fiecare elev va avea un rol. Se vor aprecia grupele de elevi care au creat cele mai frumoase și originale dialoguri.
Următoarea secvență urmărește dezvoltarea capacității de elaborare a răspunsurilor și se va desfățura prin intermediul jocului didactic ,,Jocul întrebărilor”. Fiecare elev va extrage dintr-un săculeț un bilet pe care va fi scrisă o întrebare. Elevul va trebui să elaboreze răspunsul la întrebare. Voi aprecia răspunsurile formulate corect.
Ultima secvență a acestei activități constă în elaborarea unui alt final pentru povestea ,,Bunicul” după Barbu Ștefănescu Delavrancea. Se va aprecia originalitatea și creativitatea.
Activitatea șapte
Prin intermediul metodelor activ-participarive (moderne): jocul didactic, explicația, metoda R.A.I, metoda pălăriilor gânditoare, voi încerca să țintesc obiectivul principal al acestei lucrări, și anume acela de a dezvolta și stimula creativitatea elevilor, de a dezvolta capacitatea de elaborare a răspunsurilor, originalitatea și fluenșa elevilor. Ca și materiale didactice se vor folosi creioane, minge, pălării și fișe de lucru.
Captarea atenției elevilor se va realiza prin intermediul metodei R.A.I. Fiecare elev va trebui să răspundă la o întrebare și pe urmă să pună o întrebare. Metoda va fi aplicată pe textul ,, Pinocchio”. Elevul care nu răspunde corect la întrebare iese din joc, astfel la întrebare va răspunde cel care a pus-o. Această metodă este eficientă deoarece sunt antrenați toți elevii în activitate. Apreciez formularea corectă și creativă a întrebărilor și răspunsurilor.
Următorul moment al acestei activități îl voi realiza prin intermediul metodei moderne ,,Pălăriile gânditoare”. Este o metodă apreciată de elevi prin care toți elevii sunt antrenați în activitate. Elevii vor fi împărțiți în șase grupe, fiecare grupă fiind reprezentată de câte o pălărie de culoare distincă, respectiv albă, roșie, neagră, galbenă, verde și albastră. Fiecare grupă va primi câte o fișă cu sarcini de rezolvat, sarcini caracteristice fiecărei pălării.
Elevul care va răspunde,din fiecare grupă, va trebui să poarte pe cap pălăria corespunzătoare grupei.
În cadrul acestei metode elevii au fost puși în dificultate, prin complicarea sarcinilor.
Astfel că, pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții antrenați în discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp.
Utilizând metoda modernă ,,Pălăriile gânditoare”, elevul este provocat să schimbe pălăriile, fapt ce facilitează posibilitatea de exprimare, nefiind obligat să aibe o singură perspectivă.
Elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări.
IV. 3. Evaluarea activităților
desfășurate în cadrul demersului aplicativ
În cadrul demersului aplicativ mi-am dorit să scot în evidență faptul că folosirea metodelor activ-participative (moderne) în cadrul orelor de limba și literatura română cresc eficiența în învățare, dezvoltă creativitatea elevilor, originalitatea în elaborarea răspunsurilor create de elevi și totodată fluența în exprimare.
Voi dovedi cele spuse anterior prin aplicarea unei evaluări finale ( anexa 9), posttestare tuturor elevilor de clasa I.
Testul de evaluare finală este compus din trei itemi.
Evaluare finală-posttestare
Proba orală:
Imaginează-ți că ești o floare! Ce- ai face?
Scrie cât mai multe cuvinte care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior (joc ,,Lanțul cuvintelor”).
Exemplu: gard – dinozaur – ring-……………………………………… .
(5 minute)
Completați propoziția folosind cât mai multe cuvinte:
Când vine vara …………………………………………………… .
(5 minute)
Am acordat același punctaj ca și la evaluarea inițială astfel:
La itemul 1 am acordat între 0 și 10 puncte în funcție de răspunsurile elevului..
La itemul 2 am acordat câte un punct pentru fiecare cuvânt scris corect.
Itemul 3 l-am notat astfel: 1 punct pentru un cuvânt adaugat, 5 puncte pentru douâ cuvinte adăugate și 10 puncte pentru trei cuvinte adăugate.
În urma rezolvării testului de evaluare final elevii clasei I au obținut următoarele rezultate (Anexa 4):
Tabel nr 3. Rezultatele elevilor din clasa I la proba de evaluare finaă – posttestare.
În cele ce urmează voi analiza rezultatele finale obținute de elevi la evaluarea finala, posttestare (finalul demersului aplicativ) cu cele obținute la evaluarea inițială, pretestare.
Grafic nr 1. Rezultatele elevilor în ceea ce privește fluența verbală
În ceea ce privește fluența verbală a elevilor observăm că un număr de 19 elevi, în urma posttestării, au înregistrat ușoare creșteri dar și creșteri considerabile în raport cu rezultatele obținute la evaluarea inițială. Doi dintre elevii testați au obținut rezultate similare și trei au obținut rezultate semnificativ mai slabe decât în perioada de pretestare.
Elevii care au înregistrat rezultate semnificativ mai slabe in perioada de posttestare față de perioada de pretestare sunt elevi cu probleme grave în familie, elevi care provin din familii destrămate și au o situație precară Acești elevi obișnuiesc să absenteze de la școală.
Grafic nr.2. Rezultatele elevilor în ceea ce privește originalitatea
În graficul numărul 2 am reprezentat rezultatele elevilor obținute de aceștia la evaluarea inițială, cât și la evaluarea finală în ceea ce privește originalitatea elevilor. Comparând rezultatele finale cu cele inițiale, se observă că o parte din elevii supuși cercetării ( aproximativ șase elevi) au înregistrat o ușoară creștere în ceea ce privește originalitatea. Deasemenea în acest grafic obsevăm că o parte dintre elevi au rămas la același nivel, iar unii dintre ei rezultate mai mici decât în perioada de pretestare.
Elevii care au înregistrat rezultate mai scăzute comparativ cu etapa de pretestare, nu vreau să le găsesc scuze, dar sunt elevii cu rezultate slabe și foarte slabe la învățătură, elevi care absentează mult de la școală, elevi cu probleme în familie.
Acestor elevi, începând cu anul viitor școlar, le voi întocmi un plan de intervenție personalizat (Ase se vedea anexa 10). Vor fii elevii cu care voi lucra la clasă urmând o programă adaptată. Acești elevi nu trebuie să fie marginalizați, ei trebuie să fie ajutați, stimulați și consiliați ca să nu abandoneze școala ci să se integreze între ceialți copii, să avanseze la învățătură. Se pot organiza cu acești elevi activități de remediere școlară iar cu părinții acestora se pot realiza activități de remediere deoarece vina nu o poartă doar elevii ci și părinții acestora.
Grafic nr.nr 3 Rezultatele elevilor în ceea ce privește elaborarea
Observând graficul numărul 3 observăm că din cei douăzeci și patru de elevi supuși cercetării doisprezece elevi au înregistrat creșteri semnificative în ceea ce privește capacitatea de elaborare. În cazul elaborării nu există niciun elev care să fi înregistrat regres față de perioada inițială.
Există totuși elevi care au tămas în același stadiu, adică elevi care au oținut aceleași rezultate atât în perioada de pretestare cât și în perioada de postestare. S-ar putea spune că activitățile pe care le-am folosit în cadru demersului aplicativ nu au avut niciun rezultat asupra acestor elevi. Consider însă că aceste metode activ-participative, moderne, pe termen mai îndelungat vor avea efecte pozitive asupra acestor elevi, în ceea ce privește capacitatea de elaborare, de aceea voi continua să le folosesc și sunt sigură că voi reuși să dezvolt capacitatea de elaborare a acestora.
Grafic nr.4 reprezintă punctajul total, pretestare și posttestare
Dacă comparăm rezultatele elevilor la evaluarea inițială cu rezultatele obținute de elevi la evaluarea finală din perspectiva celor trei factori: fluență, originalitate și elaborare putem observa că elevii clasei întâi au înregistrat rezultate mai mult decât semnificative, fapt ce reiese din graficul numărul 4.
Din cei douăzeci și patru de elevi experimentați, douăzeci au înregistrat creșteri majore, un elev a rămas în același stadiu, iar trei elevi au înregistrat regres.
Ipoteza generală de la care am plecat în cadrul demersului aplicativ a fost faptul că: utilizarea unor metode, procedee și tehnici de stimulare a creativității în cadrul lecțiilor de limba și literatura română va determina o creștere a fluenței verbale, originalității și capacității de elaborare a școlarilor.
În cadrul acestui experiment am avut în vedere următoerele obiective:
Evaluarea inițială a nivelului creativității elevilor la disciplina limba și literatura română;
Experimentarea metodelor și procedeelor moderne, activ-participative de stimulare și dezvoltare a creativității în concordanță cu specificul disciplinei, cu programa și profilul psihologic al elevilor;
Aplicarea strategiilor didactice care contribuie la stimularea și cultivarea creativității în cadrul lecțiilor de limba și literatura română pe parcursul unității de învățare ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”.
Evaluarea finală a nivelului creativității școlarilor la sfârșitul experimentului pedagogic.
Experimentul l-am realizat urmând patru etape succesive. Cea dintâi etapă a demersului aplicativ a constat în elaborarea testelor inițiale și pregătirea activitățiilor ce urmau a fi desfășurate. Testul elaborat a cuprins patru itemi, fiecare dintre ei urmărind factorii creativității: fluență, originalitate și elaborare. În etapa a doua am aplicat testul elevilor, individual, la începutul unității de învățare ,, Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”. Timpul efectiv de lucru pentru rezolvarea testului a fost de douăzeci de minute, câte cinci minute pentru fiecare exercițiu. Înainte de aplicarea testului am dat elevilor câteva explicații, pe urmă s-a trecut la rezolvarea intemilor. Cea de-a treia etapă a cuprins activități precum proiectarea unității de învățare ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări” din manualul de Comunicare în limba română, autori Cleopatra Mihăilescu, Tudora Pițilă, Crinela Grigorescu și Camelia Coman, Editura Art. A patra etapă s-a desfășurat prin aplicarea strategiilor didactice de stimularea și dezvoltare a creativității, prin intermediul orelor de comunicare în limba română la clasa I. Am desfășurat activități ce au vizat creșterea nivelului creativității prin predarea la clasă folosind metode, procedee și tehnici moderne activ-participative.
Din acest experiment am constatat faptul că utilizarea metodelor, tehnicilor și procedeelor moderne în cadrul orelor de limba și literatura română a fost eficentă, fapt demonstrat prin rezultatele elevilor la proba de evaluare finală, posttestare. În etapa de posttestare, majoritatea elevilor au înregistat rezultate superioare comparativ cu rezultatele din etapa de pretestare.
Elevii au fost implicați în mai multe situații de învățare, prin intermediul cărora au avut posibilitatea să își dezvolte capacitățile creatoare. S-au utilizat metode activ-participativ moderne precum: Jocul didactic, jocu de rol, brainstormingul, metoda palariilor gânditoare, metoda exploziei stelare, metoda R.A.I, metode propice dezvoltării capacității creatoare. În permanență s-a asigurat un climat educativ optim, am ținut cont de potențialul creativ al fiecărui elev, de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, de cunoștințele și experiențele anterioare ale acestora.
În consecință, se poate confirma că metodele activ-participative moderne sunt eficiente în formarea, stimularea și dezvoltarea capacității creatoare la elevi și astfel ipoteza demersului aplicativ a fost demonstrată.
CONCLUZII
Scopul studierii limbii și literaturii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, sentimente, stări, opinii, să fie sensibili la frumosul din natură și la cel creat de om, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs școlar să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare.
Din cercetarea făcută privind cultivarea și stimularea creativității elevilor prin intermediul orelor de limba și literatura romînă în ciclul primar, am deprins următoarele concluzii:
Societatea de azi solicită un om cu un mare coeficient de creativitate, la a cărui realizare, școala trebuie să aibă contribuția ei. Creativitatea nu se poate învăța, nu se predă, învățământul poate fi însă organizat, încât să dezvolte capacitățile creatoare ale elevului, obiectiv ce se realizează prin diferite forme de învățământ de activitate la baza cărora stă efortul personal și inițiativa creatoare.
Noua orientare a învățământului face ca elevul să devină participant activ la propria instruire, fapt ce în final duce la dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor.
Școala modernă a pus în centrul preocupărilor sale formarea personalității creatoare și a luat, ca punct de plecare în formarea acestei personalități, aptitudinile creatoare specifice fiecărui elev, pe care urmărește să le dezvolte până la limita superioară a capacității lor, printr-o activitate proprie cât mai bogată, mai sistematic organizată și mai potrivită cu aceste aptitudini.
Educarea creativității elevilor este posibilă în cadrul fiecărei discipline școlare și la fiecare clasă.
Exercițiile multiple, efectuate cu elevii în timpul orelor contribuie în mod implicit la cultivarea creativității elevilor. Pentru ca elevul să fie pus în situația să creeze, este deci necesar ca exercițiile ce se efectuează în cadrul activităților să difere de la o lecție la alta și chiar în cadrul aceleiași lecții.
Indiscutabil, exercițiile de creație asigură însușirea conștientă și personal creatoare a cunoștințelor din aria tuturor obiectelor de învățământ. Experiența didactică îndelungată ne-a convins că exercițiile de compoziție în școală sunt instrumente prin care spiritul se cultivă și se rafinează.
Prin urmare, exercițiile creative trebuie concepute ca instrumente de folosire a sistemului limbii în actul viu al comunicării verbale.
Prin folosirea cumulativă și corelativă, în cadrul aceleiași lecții a metodelor, procedeelor și mijloacelor moderne, am reușit să stimulez participarea activă, directă și permanentă a elevilor, să le mențin curiozitatea și interesul lor pentru activitate.
Din acțiunea de întărire a caracterului aplicativ a procesului de învățământ, nu poate lipsi aspectul muncii independente. De fapt, aplicarea cunoștințelor este efectuată prin efortul propriu al elevilor, deci printr-o muncă independentă în clasă sau acasă. Lecțiile prin care se pune accent pe munca independentă, oferă elevilor cadrul psihologic necesar pentru a se manifesta liber, condiții optime de manifestare a forței de imaginație, a spiritului de inventivitate, în scopul desfășurării unei munci susținute.
Nu numai metodele de învățare contribuie la educarea creativității, însuși educatorul trebuie să fie creator în propria activitate.
Învățătorul, urmărind accentuarea caracterului formativ al învățământului, trebuie să selecteze din programa școlară și manualele alternative, numai acele date care prezintă importanță deosebită în dezvoltarea capacităților de cunoaștere a proceselor psihice.
Este necesar ca elevul să fie inițiat cum să învețe, iar cunoștințele pe care le dobândește să fie rodul unor activități proprii, independente, la baza căreia să stea metodele active de învățare.
În folosirea manualului, învățătorul trebuie să se angajeze cu multă îndrăzneală și inițiativă privind restructurarea materiei prevăzute, în scopul asimilării acelor cunoștințe care pot fi aplicate în mod creator.
Condițiile care stau la baza activității creatoare a învățătorului sunt: să posede cunoștințe temeinice în toate domeniile și în special în domeniul pedagogiei; să cunoască clasa de elevi și particularitățile psihice ale acestora, precum și ritmul mediu de muncă al fiecărui elev.
Învățătorul este chemat să formeze creiere capabile să lucreze creator cunoștințele dobândite și experiența umanității. Să nu uităm că deprinderea de a comunica verbal este impusă de natura specifică a vieții sociale. Stă în puterea dascălilor să îi ajute pe elevi să folosească mai bine și mai nuanțat limbajul, pentru a se integra mai operativ și armonios în mecanismul de ansamblu al colectivității umane.
Actul creației nu există fără stimularea elevilor, de aceea învățătoarea trebuie să le stârnească elevilor de fiecare dată curiozitatea. Dacă elevul nu este impulsionat spre o finalitate, atunci rezultatele așteptate vor întârzia să apară.
În ceea ce privește creativitatea, orice cadru didactic trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
creativitatea nu se dezvoltă întotdeauna de la sine;
ideile valoroase ale elevilor trebuie evidențiate;
este necesar să se pună accent, alternativ pe imaginația descătușată și apoi pe gândirea logică severă;
Consider că, în învățămînt, condiția principală a succesului școlar o reprezintă creativitatea, aceasta fiind întâlnită atât în activitățile de predare cât și în cele de evaluare. Având în vedere faptul că predarea centrată pe elev se află în directă relaționare cu creativitatea și reprezintă o prioritate absolută pentru înfăptuirea reformei școlare avînd ca scop formarea continuă a cadrelor didactice în demersul de implementare a unui învățământ modern și eficient, iar ca obiective:
promovarea unor metode moderne în procesul de învățămînt centrate pe elev;
argumentarea eficienței metodelor tradiționale prin adaptarea lor la cerințele educației europene;
promovarea strategiilor privind asigurarea educației de calitate în școala românească;
conștientizarea importanței tuturor disciplinelor de învățământ în dezvoltarea personalității elevilor.
Așa cum am arătat pe parcursul acestei lucrări, bibliografia de specialitate mi-a fost utilă prin:
indicații metodice;
interpretări științifice;
difuzarea largă;
Experiența proprie a însemnat:
utilizarea multilaterală a bibliografiei;
completarea adusă unor indicații metodice;
găsirea unor modalități de lucru cu caracter original, valoros, creator.
BIBLIOGRAFIE
AGRIGOROAIE, Dan, Abecedar aplicativ, partea I, P.N., Editura Adan,1993;
AGRIGOROAIE, Dan, Abecedar aplicativ, partea a II-a, P.N., Editura Adan, 2001;
AGRIGOROAIE, Dan, Educație pentru gândire creatoare, Editura Alfa, Piatra Neamț, 2005;
AMABILE, Tereza, Creativitatea ca mod de viață, Editura Științifică și tehnică, București,1996;
AVRAM, Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, R.S.R., București, 1987;
BERCA, Ion, Metodica predării limbii române, Vol. II, E.D.P., București, 1964;
BONCHIȘ, Elena, Învățarea școlară, Editura Universității Emanuel, Oradea, 2002;
CĂPÂLNEANU, Ioan, Inteligență și creativitate, Editura Militară, București, 1978;
CERGHIT, Ioan, (98is ă98989898e98), Perfecționarea lecției în școala modernă, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964;
CHIRCU, Adrian, Limba română pentru examene, Cluj-Napoca, Editura Hiparion, 2000;
COMIȚĂ, Gerogeta, Metodica predării și învațării limbii si literaturii române, Editura Umbria, Baia-Mare, 1993;
COSMOVICI, Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996;
COSMOVICI, Andrei; IACOB, Luminița, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 2005;
CRĂCIUN, Corneliu, Metodica predării limbii române în învățământul primar, Editura Emia, Deva, 2007;
CRIȘAN, Lucica, ȘINDILĂ, Daniela, Stimularea creativității elevilor prin metode de cooperare, Editura Axa, Botoani, 2008;
CUCOȘ. Constantin, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006;
DOTTRENS, Robert, A educa și a instruii, E.D.P, București, 1970;
HRISTEA, Theodor, BRANCUȘ Gr. (coord.), Sinteze de limbă română, Radioteleșcoala, E.D.P., București, 1972;
HRISTEA, Theodor, (1984), Sinteze de limba română, Editura Albatros, București, 1984;
IONESCU, Miron, RADU, Ion, Didactica modernă, Cluj Napoca, Editura Dacia,1995;
IORDAN, Iorgu; ROBU, Vladimir, Limba română contemporană, E.D.P., București,1978;
IORDĂCHESU, Carmen, Să dezlegăm tainele abecedarului, Editura Carminis, Pitești, 2004;
MARINESCU Silvia; DINESCU Rodica, Invitație la educație, Pitești, Editura Carminis, 2003.
MATEI, Nicolae Constantin, Educarea capacităților creatoare în procesul de învățământ, EDP, București, 1982:
MÂNDRU, Elena: NICULAE, Areta, Strategii didactice interactive, Editura Didactica Publishing House, 2010;
MOLAN, Vasile,TEODORESCU, Iulia, PÂRVULESCU, Letiția, Limba noastră-I o comoară, Exerciții de limba română pentru clubul primar, ediția a II-a, București, Editura P, Colecția Gimnasium, 1995;
MORARU, Ion, De la predispoziția creativității la capacitatea de creație, în Revista de pedagogie, nr. 9/1991;
MUNTEANU, Anca, Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timișoara, 1994;
NICOLA, Ioan, Pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1994;
NICOLA, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2003;
NUȚĂ, Silviu, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, București 2000;
PARASCHIVA, Alina, Maria, Psihologia educației, Editura Printech, 2006;
PARFENE Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura Polirom, 1999;
PETRINA, Elena, Limba română. Teorie și aplicații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996;
POPESCU, NEVEANU, Paul; ZLATE, Mielu; CREȚU, Tinca, Psihlogie, manua pentru clasa a X-a, EDP, București, 1993;
RADU, Ioan; IONESCU, Miron, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987;
ROCO, Mihaela, Creativitatea individuală și de grup, Editura Academiei, București, 1979;
ROCO, Mihaela, Probleme ale stimulării creativității individuale (Revista de psihologie nr 12,1991), 2004;
ROȘCA, Alexandru, Creativitatea, EDP, București, 1972;
SĂLĂVĂSTRU, Dorina, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004;
STOICA, CONSTANTIN, Ana, Creativitatea elevilor, EDP, București, 1983;
ȘERDEAN, Ioan, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
ȘERDEAN, Ioan, Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint, București, 2003;
UNGUREANU, Adalmina, Metodica studierii limbii și literaturii române-învățământ primar, Editura Ass, Iași, 2003;
VOICULESCU, Elisabeta, Metodologia predării-învațării și evaluării, Editura Ulise, Alba Iulia, 2002;
Programa școlară pentru limba și literatura română, 2003, www.edu.ro
ANEXE
Anexa 1
Tipuri de exerciții
propice dezvoltării creativității elevilor
Utilizarea ,,Ce poti face cu…?”
Desfășurare: li se cere elevilor să numească cât mai multe utilizări ,,neobisnuite” pentru diverse obiecte . Exemplu: ,, Ce poți face cu un cui? ” (Posibile răspunsuri: să scriu pe o piatră, să desfac un nod la șiret, să-l încălzesc și apoi să-l țin în mâini, când acestea sunt reci, să-l pun semn într-o carte, să 102is cu el la vioară etc)
2. Utilizarea ,,Ce nu poate să fie…?”
Desfășurare: li se cere școlarilor să spună ce nu poate fi un obiect prezentat. De exemplu: ,,Ce nu poate fi un tablou?”. Exercitiul seamănaă cu primul 102is ă102102102 mai sus, dar este mai accesibil și se pot obține mult mai multe răspunsuri, într-un timp mult mai scurt. Din toate răspunsurile date, li se cere ulterior celorlalți să numească pe cele care le-au omis și se face o selecție a celor mai neașteptate, deci cele care presupun o imaginatie creativă foarte mare. De exemplu: un tablou n poate fi o cană.
3. Analogia: ,,Cu ce seamănă…?”
Desfășurare: exercițiul se poate aplica numai cu prezentarea unui obiect și, fără explicații, se cere elevilor să spună cu ce alte obiecte sau plante, animale seamănă. Exemplu: se arată elevilor o sfoară groasă, așezată ondulat.(Posibile răspunsuri: cu un șarpe, cu un pârâu, cu un tren, cu coada pisicii).
4. Modificarea/reciclarea: ,, Ce putem face din…?”
Acest tip de exerciții de creativitate capătă o tot mai largă utilizare în școli. Pentru o bună educație ecologică, elevilor li se dau sarcini atractive de reciclare a unor materiale mai mult sau mai puțin refolosibile. Astfel de exerciții sunt: cum putem refolosi cutiile metalice de conserve? (103support de creioane de creioane, cutie pentru nasturi, jucării muzicale) sau ce putem face frumos din peturi? (papuși decorative, oameni de zăpada, vase pentru flori de interior).
5. Diversitatea prin asemănare: ,,Ce e rotund?”
Desfășurare: într-un interval de timp anunțat de la început se cere elevilor să scrie numele a cât mai multe forme rotunde. Se precizează că aceste forme pot fi orice, singura condiție e ca forma lor să fie aproximativ rotundă. După expirarea timpului, se citesc răspunsurile, apoi, o a doua sarcină este gruparea pe categorii a exemplelor si numărarea categoriilor. Creativitatea gândirii este cu atât mai mare cu cât, prin grupare se obține un număr mare de categorii.
6. Adaptarea: ,,Tabloul cu anotimpuri”
Desfășurare: copiii sunt rugați să creeze tablouri din diverse culori vii de hârtie creponată. După ce ei consideră că au terminat tablourile inițiale, li se dă o nouă sarcină: să adapteze tabloul, prin noi adaosuri, la un anotimp – toamna, vara sau primăvara. Având în vedere prima cerință – să folosească îndeosebi culori vii – cerința de a adapta tabloul la anotimpul iarna este cea care solicită cel mai mult creativitatea, de aceea se va căuta provocarea lor de a adapta tabloul multicolor la anotimpul iarna, fără însă a-i forța.
Exercițiul va evidenția la unii copii idei surprinzătoare, precum acoperirea culorilor cu hârtie albă sau prin aplicarea de fulgi și oameni de zăpadă.
7. Creativitate procesuală: ,,În excursie”
Desfășurare: se audiază o înregistrare cu ciripit de păsărele, susur de izvor și, dacă e posibil, și cu foșnet de funze mișcate de vânt. Se cere elevilor să-și imagineze o excursie în care, la un moment dat, au văzut un lucru care fie le-a plăcut foarte mult, fie i-a speriat și să-l povestească și celorlalți. Dacă elevii sunt în clasa a IV-a sau măcar a III-a, e 104și să-și noteze, pe scurt, ce și-au imaginat, pentru a nu uita propriile idei în timpul povestirii celorlalți. În acest exercițiu, stimulii auditivi vin foarte mult în sprijinul copiilor, în imaginarea unor situații despre un subiect dat. La fel se poate imagina o călătorie cu trenul, ascultând o înregistrare cu sunetele produse de acesta etc.
8. ,,Muzeul nasturilor”
Desfășurare: se aduce școlarilor o ,,colecție de nasturi” diversi, cât mai mulți, mari, mici, cu încrustații, simpli, deosebiți, divers colorați etc. Se mai adaugă că fiecare nasture a fost expus în ,,muzeu” deoarece a avut o ,,viață” interesantă, o istorie deosebită. Fiecare copil isi alege un nasture și își închipuie povestea lui de la fabricare pâna la depunerea în muzeu. Trebuie să scrie cât mai multe detalii: a cui a fost, cum arată haina/hainele pe care a fost cusut, cum era persoana care l-a purtat, când și cum a ajuns la muzeu. Descrierile, sub formă de compuneri pot fi completate și oral, dacă elevul mai are o nouă idee , ivită în timpul prezentării. Cele mai interesante povești vor fi premiate.
9. Creativitate inventivă: ,, Cum ieșim din situații-limită?”
Se dă copiilor următorul text: ,,Un om a căzut într-o groapă adâncă de trei metri, proaspăt săpată și cu pereții abrupți, pe care nu se poate urca. Omul nu are la el mâncare decât pentru o zi – două, un cuțit, o lingură și o cană. El știe că pe acolo nu va mai trece sigur niciun om timp de o lună de zile, asa că peste două zile a ieșit din groapă.”
Întrebare: cum a ieșit omul din groapă? (răspunsul: a săpat cu cuțitul într-un perete al gropii și a pus pamântul lângă peretele opus, bătătorindu-l. Deoarece groapa era proaspăt săpataă, nu a fost imposibil sa construiască, prin bătătorire două praguri de câte jumătate de metru ca să ajungă la marginea gropii și să se salveze).
Anexa 2
Realizarea unei prelegeri despre anotimpul Toamna
Anexa 3
Tabel cu rezultatele obținute de elevii clasei I la evaluarea inițială-pretestare
Anexa 4
Tabel cu rezultatele obținute de elevii clasei I la evaluarea finală-posttestare:
Anexa 5
Evaluare inițială-pretestare
1, Formulează un răspuns oral pentru următoarea întrebare:
Dac-ai fi un fluture ce ai face?
2.Denumește ce vezi! Din ințiale reziltă pe verticală o propoziție. Care?
3.Scrie cuvinte noi după model
cal – lac – covor – roșie – ……….
Adaugă alte cuvinte propoziției pentru a o înfrumuseța.
Maria cântă.
Maria cântă …………………………………………………. .
Anexa 6
Fișă de dezvoltare
Găsiți cât mai multe insușiri pentru:
Fata moșneagului Fata babei
………………………… ……………………….
………………………… ……………………….
………………………… ……………………….
Alintați cuvintele:
Prinț – ……………………
Câine- …………………..
Pâine – ……………………
Găsiți cuvinte cu sens opus:
Harnică – …………………………
Albă – ………………………….
Bună – ………………………….
Completați propoziția pentru a o înfrumuseța:
Albă ca zapada ………………………………………………… .
Anexa 7
Fișă de dezvoltare
Anexa 8
Fișă de dezvoltare
Dezvoltați propozițiile, adăugând alte cuvinte potrivite:
Scufița Roșie se plimbă……………………………………………………. .
Cenușăreasa dansează ……………………………………………………… .
Pinocchio învață ……………………………………………………………… .
Găsiți cuvinte ci înțeles opus:
Ramură – …………………….
Codru – ……………………..
Oftează – ……………………..
Minciună – ……………………..
Senin – …………………….
Lipește – …………………….
Anexa 9
Evaluare finală-posttestare
Proba orală:
Imaginează-ți că ești o floare! Ce- ai face?
Scrie cât mai multe cuvinte care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior (joc ,,Lanțul cuvintelor”).
Exemplu: gard – dinozaur – ring-……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Completați propoziția folosind cât mai multe cuvinte:
Când vine vara …………………………………………………… .
Anexa 10
Exemplu de plan de intervenție personalizat
Plan de interventie personalizat ( P.I.P.)
NUMELE ȘI PRENUMELE ELEVULUI:
DATA NAȘTERII:
ȘCOALA INTEGRATOARE:
CLASA INTEGRATOARE: a II-a
RECOMANDAREA C.I.E.C: sprijin psihopedagogic si adaptare curriculara
CADRU DIDACTIC TUTORE:
DATA ELABORĂRII P.I.P:
DATA REVIZUIRII P.I.P:
INFORMATII GENERALE
Eleva urmează în prezent, anul școlar 2016-2017, cursurile școlii de masa, la clasa aII- a. Provine dintr-un mediu familial cu potențial intelectual foarte scăzut. În colectivul clasei s-a integrat destul de bine. Lucrează ceea ce i se cere, acceptă și sprijin. Părinții colaborează cu școala, se interesează de situația copilului, însă nu-i acordă sprijin.
EVALUARE INIȚIALĂ:
Instrumente folosite în evaluare: fișa psihopedagogică, observația spontană și dirijată, convorbire individuală și de grup, teste de evaluare inițială.
NIVELUL EDUCATIONAL CONSTATAT/POSIBILITĂȚI
-Nu recunoaste toate literele alfabetului; citește în ritm lent, propriu, cuvinte și propoziții simple; exprimarea este nesigură, ca și cum s-ar teme de propriile-i cuvinte; nu povestește, comunică rar sentimente, păreri, capacitatea de reproducere a mesajelor orale este foarte redusă;
-Vocabular sărac, posibilități de exprimare reduse;
-Capacitatea de concentrare este scăzută și rezistența la efort, minimă;
– Nu cunoaște numele tuturor lunilor anului, anotimpurile;
DOMENIUL DE INTERVENTIE : LIMBA SI LITERATURA ROMANA
Obiective pe termen lung :
-să citească, în ritm propriu cuvinte, propoziții și texte scurte;
-să desprindă informații esențiale dintr-un text audiat;
-să scrie cuvinte și propoziții simple după dictare;
-să copieze și să transcrie corect cuvinte, propoziții;
-să alcătuiască enunțuri cu cuvinte date;
-să distingă cuvintele dintr-o propozitie dată, silabele dintr-un cuvânt și sunetele dintr-o silaba;
Obiective pe termen scurt:
-să recunoască toate literele alfabetului roman;
-să scrie după dictare litere, cuvinte, si propozitii simple;
-să despartă în silabe cuvinte simple;
-să identifice poziția literelor în cadrul silabelor/cuvintelor( inițiale/finale);
-să construiască oral propoziții simple;
-să citească cuvinte si propoziții simple;
-să realizeze exerciții de copiere, transcriere;
Anexa 11
Școala Gimnazială ,, Ion Micu Moldovan” Blaj
Propunatoare: Mureșan Sorina Emilia
Data: 16.05.2016
Clasa: I
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Obiectul: Comunicare în limba română
Unitatea de învățare: ,,Eroi de poveste/ Repovestirea unor întâmplări”
Subiectul: Sunetul și litera F (de tipar și de mână)
Tipul lecției: mixtă
Obiective generale:
Familiarizarea cu sunetul „ f“, asocierea acestuia cu litera „F“ (de tipar și de mână).
Formarea deprinderii de a citi în ritm propriu cuvinte formate din 2-3 silabe și propoziții formate din 3-4 cuvinte.
Consolidarea deprinderii de a localiza un sunet (F) într-un cuvânt dat;
Dezvoltarea capacității de a-și concentra atenția în mod voluntar pe parcursul lecției.
Obiective operaționale:
Pe parcursul lecției, elevii vor fi capabili:
O1- să exemplifice cel puțin trei cuvinte care conțin sunetul „f“ pentru fiecare poziție a acestuia (inițială, interioară, finală), pe baza unor exemple date;
O2- să citească conștient, corect și în ritm propriu cel puțin trei-patru cuvinte și un fragment din text, pe baza modelului invătătorului;
O3- să recunoască, încercuind cel puțin de trei ori, litera „F“ de tipar într-o serie de litere și cuvinte, pe baza explicațiilor invatatorului;
O4- să povestească cel puțin un fragment din lectura „Fata babei și fata moșneagului“, observând ilustrațiile date;
O5- să păstreze poziția corectă a corpului, a caietului și a stiloului în timpul scrierii, conform indicațiilor institutorului.
Metode și procedee : conversația, exercițiul, explicația, demostrația, diferite procedee de citire
Mijloace de învățământ: „Comunicare în limba română“ de Cleopatra Mihăilescu și Tudora Pițilă, planșă cu litera F, planșă cu imagini reprezentative pentru povestea „Fata babei și fata moșneagului“, portretul lui Ion Creangă, fișe de lucru, recuzită
Resurse de timp: 45 minute
Resurse umane: 24 elevi
Material bibliografic:
Iordăchescu C., Să dezlegăm tainele abecedarului, Editura Carminis, Pitești, 2004
Nuță S, Metodica predării limbii române în clasele primare , Editura Aramis, București, 2000
Programa școlară pentru limba și literatura română, 2003, www.edu.ro
Anexa 12
Planșe ilustrative povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”
Anexa 13
Portretul lui Ion Creangă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cultivarea ȘI Stimularea Creativității Elevilor Prin Intermediul Orelor DE Limba ȘI Literatura Română (ID: 113290)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.