Culoare si compozitie [303500]

CUPRINS

Introducere

Repere vizuale

Culoare si compozitie

Procesul de creatie

The Flowing Shapes

INTRODUCERE

“The flowing shapes”, [anonimizat], dar si a culorii. Cu incercarea de a explora estetica corpului uman feminin si evidentierea expresivitatii, a [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], care denota gratie si senzualitate.

[anonimizat], avand posibilitatea sa isi modifice caracterisiticile odata cu orientarea ei in spatiu. [anonimizat], determinat al unui lucru.

Termenul a fost folosit in mod traditional pentru a traduce conceptul de “eidos” [anonimizat].

Fiecare forma in parte reprezinta modelul unei anumite categorii de lucrui din lumea materiala. Astfel, exista o forma a omului, a pietrei, a culorii, a frumosului si a dreptatii. [anonimizat] e [anonimizat], dintre care cele mai uzuale sunt: forma spontana si forma elaborate.

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat].

REPERE VIZUALE

Unul din artistii fotografi care m-a inspirat in coneperea acestui proiect este Guy Bourdin, o adevarata piatra de hotar in fotografia de moda. El a [anonimizat] o cariera care s-a desfasurat pe parcursul a trei decenii. O [anonimizat], senzuale si tulburatoare.

In prezent este considerat unul dintre cei mai cunoscuti fotografi ai industriei de moda si publicitate din a doua jumatate a [anonimizat].

[anonimizat], unul dintre cei mai influenti fotografi din lume. [anonimizat]. In anul 2000 si-a [anonimizat] “a [anonimizat]” in cuvintele lui.

[anonimizat], commercial, cat si regizor/producator video din São Paulo (Brazilia). [anonimizat]-a inceput cariera in 1978 ca asistent al fotografului Bob Wolfenson. Mai tarziu a [anonimizat].

[anonimizat], “Eat my Melissa”,unde sunt afisate o [anonimizat], cu o dinamica compozitionala cat si de contrast foarte puternica.

CULOARE SI COMPOZITIE

Autorii care s-au ocupat de relatiile dintre culori (Goethe, Chevreul – „Contrastul simultan”, 1860, Hölzel, care a [anonimizat], Kandinsky, Itten),  au observat ca simturile noastre primesc senzatii si informatii numai prin comparatie.

Astfel, [anonimizat]orile interactioneaza intre ele. Efectele coloristice pot fi marite/amplificate ori slabite/diminuate prin relatiile existente intre culori. Putem vorbi despre contrast doar atunci cand intre tonuri se manifesta deosebiri clare. O imagine artistica coerenta nu poate contine toate contrastele intr-o singura lucrare. Desi acestea se intrepatrund si coabiteaza, optiunea pentru unul sau cel mult doua dintre ele trebuie sa fie limpede, net detectabila.

Cand diferentele/distantele cromatice sunt reduse ca intensitate avem de-a face cu contraste de nuanta, carora li s-a mai spus si contraste muzicale.

Daca analizam ipostazele principale ale interactiunii dintre culori vom vedea ca cele 7 contraste de culoare:

1. Contrastul culorilor in sine

Sau contrastul culorilor pure, este cel mai simplu dintre cele sapte contraste. Nu prezinta o complexitate vizuala, astfel incat se formeaza prin apropierea (alaturarea) oricaror culori aflate in punctul cel mai inalt de situatie. Dupa cum pozitia alb-negru constituie varful contrastului clar/obscure, tot asa apropierea de galben, rosu si albastru reprezinta graful maxim de tensiune intre culorile pure.

2. Contrastul clar/obscur

Lumina si intuneric, clar si obscur, au valoare de contraste absolute. In pictura albul si negrul reprezinta punctul extrem de contrast clar/obscure. Negrul si albul sunt polare din orice punct de vedere, dar intre ele se desfasoara gama griurilor.

Plecand de la studii ale lui Goethe, Itten propune o scalare a culorilor judecate atat dupa luminozitate, cat si dupa saturatie, situate ca pe niste trepte:

Alb            10 Oranj 8 Verde          6 Violet          3

Galben        9 Rosu            6 Albastru      4 Negru          1

3. Contrastul culorilor complementare

Este nu numai fundamental, dar si omniprezent, prin constructia anatomica a ociului care, pentru echilibrare, isi produce singur complementara in registrul cromatic si in registrul acromatic, opusul valoric. Fenomenul se explica fiziologic datorita nevoii de energizare simtita de organul raspunzator cu vederea: privind o culoare mai mult timp, ochiul se impresioneaza in exces si oboseste, incepand sa caute complementara.

Sunt trei perechi de complementare primare si alte trei perechi de complementare secundare

Primare:                rosu – verde (au luminozitati egale)

galben – violet (contine cel mai puternic clar-obscur cromatic)

albastru – oranj

Secundare:            rosu + violet – galben + verde

galben + oranj – albastru + violet

albastru  + verde (albastru mangan) – rosu + oranj (rosu vermion)

4. Contrastul cald-rece

S-a spus ca este contrastul cel mai “muzical”, mai ales atunci cand se manifesta egalizarea valorica intre tonurile calde si cele reci, situatie pe care nu o intalnim in lumea obiectiva, de unde si specificul contrastului: senzatia de irealitate.

Pictorii care au practicat modulatia (virarea luminii spre tonuri calde si a umbrei spre tonuri reci, initiatori fiind impresionistii) au simtit nevoia sa apropie valoric umbra de lumina – parca spre a se indeparta cat mai mult de clar-obscur, ceea ce i-a obligat  sa lumineze tonurile reci dar inchise ale umbrei prin amestec cu alb, nu insa in asa masura incat sa anihileze identitatea culorii respective.

Galbenul (G), galbenul/oranj (GO), oranjul (O), rosul/oranj (RO), rosul (R) si rosu/violet (Rvi) se defines in mod comun a fi culori calde, in timp ce galbenul/verde (Gve), verdele (Ve), albastrul/verde (Ave), albastrul (A), albastrul/violet (Avi) si violetul (Vi) sunt numite reci.

5. Contrastul simultan

Contrastul simultan este prezent pretutindeni in creatia plastica si decorativa, datorandu-se, de asemenea, constructiei anatomice a ochiului. Se inrudeste cu contrastul complementarelor, numai ca aici complementara unei culori nu apare. Culoarea produsa exista doar in perceptia cromatica a privitorului si nu in realitatea exterioara, cum se demonstreaza prin faptul ca nu poate fi fotografiata.

Efectul de simultaneitate nu se naste doar intre gri neutru si o culoare pura, ci si intre doua culori pure care nu sunt complementare: in asemenea caz fiecare dintre ele incearca sa o impinga pe cealalta spre propria complementara, pierzandu-si amandoua caracterul real si dand nastere la noi efecte de luminozitate.

6. Contrastul de calitate

Prin cantitate cormatica se intelege gradul de puritate sau de saturatie al culorilor . Contrastul de calitate inseamna contrastul intre culori intense, luminoase si cele palide sau intunecate. Coulorile pot sa fie modificate sau “rupte” prin procedee diferite si reactioneaza la procesul de intunecare de asemenea in maniere foarte diferite.

Putem sa „rupem” o culoare pura cu alb, pentru a o face mai rece

Se poate „rupe” o culoare cu negru, pierzandu-si aspectul luminos

Se poate „rupe” o culoare saturata amestecand-o cu alb si negru (gri) optinand tonuri de luminozitate variabila, dar intotdeauna mai intunecata fata de culoarea initiala.

Se poate estompa o culoare pura amestecand-o cu complementara ei.

7. Contrastul de cantitate

Contrastul de cantitate se naste din raportul cantitativ reciproc intre doua sau mai multe culori. Se intalneste pretutindeni in artele plastice si decorative, astfel incat nu vom putea spune despre o lucrare ca ea foloseste exclusiv contrastul cantitativ. Este contrastul dintre 2 sau mai multe pete, diferite ca marime.

Pe de alta parte, o pata de culoare nu poate fi judecata daca nu se tine cont si de luminozitatea ei; de aceea Itten ne atrage atentia ca din punct de vedere cantitativ trebuie sa luam in calcul nu numai marimea, dar si valoratia: o pata mica de galben poate sa domine o pata mult mai mare a unei culori inchise

Proportiile armonice de marime ale complementarelor

Rosu : Verde = ½ : ½ (1 la 1)

Oranj : Albastru = ⅓ : ⅔ (1 la 2)

Galben : Violet = ¼ : ¾ (1 la 3)

Adobe Photoshop este un software folosit pentru editatea imaginilor digitale pe calculator. Initial a aparut in 1988 (distribuit in 1990), iar de atunci a devenit varful gamei de produse software pentru editare de imagini digitale, fotografii, grafica, tipar si web de pe piata. Cu Photoshop se pot edita si compune imagini pe mai multe straturi (layers) suportand mai multe modele de culoare: RGB, CMYK, CIELAB,Grayscale, Spot Color si Duotone.

Este un software care a inovat si a ajutat la extinderea artelor digitale, cu un potential enorm, am putea spune “infinit”, devenind chiar si verb "to photoshop an image" (a photoshopa o imagine) fiind limitat doar de persoana care il foloseste.

PROCESUL DE CREATIE

Intr-o prima etapa dupa realizarea fotografiei, selectez manual subiectul (cu ajutorul pen tool) dupa care il decupez din imaginea initiala, pentru a putea retusa fundalul, cat si a face ajustari ulterioare compozitiei.

Urmeaza procesul de estompare a impuritatilor, eliminarea detaliilor sau a lucrurilor nedorite care apar in imagine, atat pe subiect cat si pe fundal. Fiecare etapa/pas se realizeaza pe un layer separat, lucrand “nedistructiv” se poate urmari mai usor evolutia lucrarii, oferind posibilitatea de a modifica sau reveni la etape anterioare mult mai usor.

Urmatoarea etapa esentiala, consta in adaugarea formelor, creand un layer pe care il umplem (ex: fill 50% gray), aplicand “warp” si “transform” putem modela, repozitiona si rescale dimensiunea formei pe care dorim sa o adaugam compozitiei.

In aceasta etapa, imaginea pare una falsa, artificiala din cauza formelor aplatizate, lipsite de textura. Folosind brush-ul si luand in calcul unghiul din care pica lumina pe subiect, fundal, adaugam volum formelor create anterior. Prin intermediul acestui procedeu lucrarea incepe sa prinda contur. Urmeaza adaugarea texturii si blurarea muchiilor, marginilor formelor cat si a subiectului (utilizand blur tool) pentru un aspect cat mai real si uniform.

Ultima etapa consta in finisarea imaginii prin mici corectii de culoare.

Bibliografie:

Liviu Lazarescu – Culoare in arta (2009)

Matthias Harder – Guy Bourdin: Image Maker (2017)

Guy Bourdin, Nicolle Meyer – A Message For You (2nd edition, 2013)

Ed Maximus – For Colored Girls (2015)

Nick Knight – Photographien 1994-2009 (2009)

Arthur Belebeau – Fashion (2009)

Colin Westerback – Irving Penn: A Career in Photography (1997)

Paulo Vainer – Plastic Dreams / Eat My Melissa Catalog (2015)

Stelian Acea – Incursiuni In Tehnica Fotografica (2013)

Surse Online:

www.behance.com

www.pinterest.com

www.lensculture.com

www.thisiscolossal.com

www.creeaza.com

www.wikipedia.com