Culegere Teste Grila Licenta Drept 2019 [607229]

Universitatea „Dimitrie Cantemir ” din Tîrgu Mureș
Facultatea de Drept

CULEGERE DE TESTE GR ILĂ
PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ

Tîrgu Mure ș
2019

2

Autori:
Prof. univ. dr. Teodor Bodoa șcă
Conf. univ. dr. Oliviu Puie
Lector univ. dr. Emilia Cotoi
Lector univ. dr. Dorina Maria Dan
Lector univ. dr. Eugen Ioan Dan
Lector univ. dr. Ribana Conț
Lector univ. dr. Oana Voica Nagy
Lector univ. dr. Natalia Saharov
Asistent univ. drd. Cecilia Șulea

Coordonator i:
Prof. univ. dr. Brîndușa Gore a
Lector univ. dr. Ioana Raluca Toncean -Luieran

Responsabilitatea pentru conținutul acestui material revine autorilor.

3 CUPRINS

I. DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ
Autor: Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

II. DREPT CIVIL. PERSOANELE
Autor: Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

III. DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE
Autor: Lector univ. dr. Natalia Saharov

IV. DREPT CIVIL. OBLIGAȚII
Autor: Lector univ. dr. Natalia Saharov

V. DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE
Autori: Conf. univ. dr. Oliviu Puie
Asistent univ. dr. Cecilia Șulea

VI. DREPT CIVIL. SUCCESIUNI
Autori: Lector univ. dr. Ribana Conț
Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

VII. DREPTUL FAMILIEI. CĂSĂTORIA ȘI RUDENIA
Autori: Profesor univ. dr. Teodor Bodoașcă
Asistent univ. drd. Cecil ia Șulea

VIII. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Autor: Lector univ. dr. Dorina Maria Dan

IX. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ
Autor: Lector univ. dr. Ioan Eugen Dan

X. DREPT PROCESUAL CIVIL
Autori: Lector univ. dr. Emilia Cotoi
Lector univ. dr. Nat alia Saharov

XI. DREPT PROCESUAL PENAL
Autor: Lector univ. dr. Dorina Maria Dan

RĂSPUNSURI

4
I. DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ
Autor: Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

1. Sunt izvoare ale dreptului civil:
a. doctrina juridică.
b. jurisprudența.
c. legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului.

2. Prin uzanțe se înțelege:
a. principiile generale ale dreptului.
b. obiceiul și uzurile comerciale.
c. bunele moravuri și ordinea publică.

3. Sunt recunoscute ca izvoare de drept:
a. uzanțele oficiale.
b. obiceiurile scrise în cul egeri.
c. uzanțele conforme cu ordinea publică și bunele moravuri.

4. În sensul legii, sunt considerați profesioniști:
a. toți cei care exploatează o întreprindere.
b. numai cei care exploatează o societate comercială.
c. numai cei care practică o profesie.

5. Legea c ivilă este aplicabilă:
a. cât timp se află în vigoare.
b. numai situațiilor juridice care și -au produs efectele sub
imperiul legii vechi.
c. numai actelor juridice.

5
6. Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a
legii noi sunt supuse:
a. în parte legii noi și în parte legii vechi.
b. în întregime legii vechi.
c. în întregime dispozițiilor legale care le -au instituit.

7. Legea nouă se aplică:
a. efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior
intrării în vigoare a acesteia, derivate din cap acitatea
persoanelor.
b. efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior
intrării în vigoare a acesteia, derivate din cetățenie.
c. efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior
intrării în vigoare a acesteia, derivate din domiciliu s au
reședință.

8. Actele juridice nule la data intrării în vigoare a legii noi sunt
supuse:
a. legii vechi.
b. legii noi.
c. legii vechi sau legii noi, după caz.

9. Norma interpretativă produce efecte:
a. pentru trecut și pentru viitor.
b. numai pentru trecut.
c. numai pentr u viitor.

10. Prin convenții și acte juridice unilaterale nu se poate deroga:
a. de la dispozițiile actelor juridice.
b. de la ordinea publică și de la bunele moravuri.
c. de la obiceiul juridic și uzanțe.

6
11. Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde:
a. numai pentru faptele ilicite prevăzute de lege.
b. numai pentru faptele săvârșite după intrarea în vigoare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
c. numai pentru faptele săvârșite cu intenție sau din culpă.

12. Interpretarea legii de către instanța de judecat ă se face:
a. pentru a stabili dacă este conformă cu dispozițiile
Constituției.
b. în scopul aplicării ei la cazul dedus judecății.
c. pentru a stabili limitele aplicării ei.

13. Renunțarea la un drept:
a. nu se prezumă.
b. se prezumă când nu este exercitată în termenul de
prescripție prevăzut de lege.
c. se prezumă când nu este exercitată în termenul de
decădere prevăzut de lege.

14. Buna -credință:
a. trebuie dovedită prin administrarea probei contrare.
b. se prezumă până la proba contrarie.
c. poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

15. Drepturile trebuie exercitate:
a. conform bunei -credințe.
b. nemijlocit de titularii acestora.
c. indiferent că, prin aceasta, este sau nu păgubită o altă
persoană.

7
16. Existența și conținutul uzanțelor trebuie dovedite:
a. de către instanța de judecată.
b. de către partea interesată.
c. prin mijloace de probă scrise.

17. Normele dreptului Uniunii Europene se aplică prioritar:
a. indiferent de calitatea sau statutul părților.
b. numai în privința stării și capacității persoanelor.
c. numai în privința persoanelor care au c alitatea de cetățeni
ai statelor Uniunii Europene.

18. Normele dreptului Uniunii Europene se aplică prioritar:
a. în materiile reglementate de Legea nr. 287/2009 privind
Codul civil.
b. în toate materiile dreptului.
c. atunci când legea română prevede expres.

19. Eroarea comună și invincibilă:
a. nu se prezumă.
b. se prezumă până la proba contrarie.
c. este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

20. Dispozițiile legale privind eroarea comună și invincibilă nu se
aplică:
a. în materie de stare civilă.
b. în materie de carte funci ară.
c. în materia raporturilor de vecinătate.

21. Sunt bunuri:
a. numai lucrurile corporale.
b. numai lucrurile incorporale,
c. lucrurile corporale și incorporale.

22. Platformele și alte instalații de exploatare a resurselor
submarine situate pe platoul continental:
a. sunt bunuri mobile prin natura lor.
b. sunt bunuri imobile.
c. sunt bunuri mobile prin destinația lor.

8 23. Materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi
devin imobile:
a. din momentul în care au dobândit această destinație.
b. din momentul în care sun t încorporate într -un imobil.
c. din momentul folosirii lor pentru edificarea unei
construcții.

24. Undele electromagnetice captate sau transmise în condițiile
legii:
a. sunt bunuri mobile, indiferent de natura mobiliară sau
imobiliară a sursei acestora.
b. nu sunt bunuri.
c. sunt bunuri mobile numai dacă sursa lor are caracter
mobiliar.

25. Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal:
a. este posibilă numai în cazurile nume prevăzute de lege.
b. nu îi înlătură calitatea de bun accesoriu.
c. îi înlătură calitatea de bun accesoriu.

26. Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale și industriale:
a. se dobândește la data separării de bunul care le -a produs.
b. se dobândește în momentul realizării lor.
c. se dobândește zi cu zi.

9
27. Dreptul de proprietate asupra fructelor civile:
a. se dobândește la data separării de bunul care le -a produs.
b. se dobândește zi cu zi.
c. se dobândește în momentul producerii lor.

28. Produsele bunurilor sunt:
a. numai fructele civile sau industriale:
b. fructele și productele.
c. numai productele.

29. Fructele n aturale sunt:
a. produsele directe și periodice ale unui bun, obținute fără
intervenția omului.
b. produsele directe și periodice ale unui bun, obținute prin
intervenția omului.
c. produsele unui bun, obținute prin intervenția omului.

30. Sunt fungibile:
a. bunurile de terminate după însușiri particulare.
b. bunurile determinabile după însușiri particulare.
c. bunurile determinabile după greutate.

31. Este unilateral actul juridic:
a. care presupune numai consimțământul autorului său.
b. care presupune numai manifestarea de voință a autorului
său.
c. care dă naștere la drepturi numai pentru una dintre părți.

32. Sunt vicii de consimțământ:
a. numai eroarea, dolul și leziunea.
b. numai eroarea, violența și leziunea.
c. violența și leziunea.

33. Eroarea este esențială:
a. când poartă asupra naturii sau obiectului actului juridic.
b. când poartă asupra unor motive ale actului juridic.
c. când poartă asupra unei norme juridice accesibile.

34. Eroarea de drept:

10 a. este nescuzabilă.
b. este esențială atunci când privește o normă accesibilă și
previzibilă.
c. este esențială atunci când privește o normă juridică
determinantă, potrivit voinței părților, pentru
încheierea actului juridic.

35. Temerea izvorâtă din respect:
a. nu atrage anularea actului juridic.
b. poate atrage anularea actului juridic.
c. atrage anularea actului juridic.

36. Există leziune atunci când prestația unei părți a actului juridic
este considerabil mai mare decât prestația celeilalte
părți:
a. la data executării prestațiilor.
b. la data încheierii actului juridic.
c. ulterior încheierii actului juridic.

37. Dreptul la acțiun e în anulare pentru leziune se prescrie:
a. în termen de un an de la data încheierii actului juridic.
b. în termen de un an de la data descoperirii disproporției
dintre prestații.
c. în termenul general de prescripție.

11
38. Nu pot fi atacate pentru leziune:
a. actele juridice comutative.
b. tranzacțiile.
c. actele juridice cu titlu oneros.

39. În lipsa unei prevederi legale contrare, actul juridic:
a. nu poate purta asupra bunurilor viitoare.
b. poate purta asupra oricăror bunuri.
c. poate purta și asupra bunurilor viitoare.

40. Cauza actului juridic:
a. este motivul care a determinant fiecare parte să încheie
actul juridic.
b. este prestația părții care se obligă.
c. este prestația ambelor părți.

41. Existența cauzei valabile a actului juridic:
a. nu se prezumă.
b. se prezumă.
c. se prezumă până la proba contrarie.

42. Bunurile unui terț:
a. nu pot face obiectul actului juridic.
b. pot face obiectul unei prestații dacă prin lege nu se
prevede altfel.
c. pot face obiectul unei prestații numai dacă legea permite
expres acest lucru.

43. Atunci când prețul urmează să fi e determinat de un terț, acesta
trebuie să acționeze:
a. corect, diligent și echidistant.
b. numai conform înțelegerii părților.
c. într-un termen rezonabil.

44. Nulitatea actului juridic:
a. poate fi constatată sau declarată prin acordul părților, dacă
prin lege nu se prevede altfel.
b. poate fi constată sau declarată prin acordul părților numai
în cazurile anume prevăzute de lege.

12 c. nu poate fi constatată sau declarată prin acordul părților.

45. Nulitatea relativă poate fi invocată:
a. de oricare dintre părțile actului juridic .
b. de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală
încălcată.
c. de orice persoană interesată.

46. Nulitatea relativă:
a. nu poate fi invocată de instanța de judecată din oficiu.
b. poate fi invocată de instanța de judecată din oficiu.
c. poate fi invocată d e instanța de judecată, în afara cazurilor
interzise de lege.

47. Instanța de judecată:
a. nu este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.
b. este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.
c. poate invoca din oficiu nulitatea absolută.

48. Actul jur idic lovit de nulitate absolută:
a. este susceptibil de confirmare.
b. este desființat numai pentru viitor.
c. nu este susceptibil de confirmare.

13
49. Sancțiunea nulității absolute sau, după caz, a nulității relative
trebuie aplicată:
a. în toate situațiile în care nu este respectată legea.
b. numai atunci când legea prevede expres acest lucru.
c. pentru ca scopul dispozițiilor legale încălcate să fie atins.

50. Actul juridic lovit de nulitate absolută:
a. este considerat că nu a fost niciodată încheiat.
b. este considerat că nu ex istă.
c. poate fi confirmat prin acordul părților.

51. Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și
care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea actului
în întregul său:
a. în toate situațiile.
b. numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau, dacă, în
lipsa acestora, actul nu s -ar fi încheiat.
c. în cazurile anume prevăzute de lege.

52. Nulitatea poate fi acoperită:
a. numai prin înțelegerea părților.
b. numai prin acordul autorului actului juridic.
c. prin confirmare.

53. Conversiunea actului juridic l ovit de nulitate absolută:
a. produce efectele actului juridic pentru care sunt
îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de
lege.
b. produce efectele actului juridic pentru care sunt
îndeplinite condițiile esențiale prevăzute de lege.
c. nu produce efec te juridice.

14
54. Confirmarea unui act juridic anulabil:
a. rezultă din voința expresă sau tacită de a renunța la
dreptul de a invoca nulitatea.
b. rezultă numai din voința expresă de a renunța la dreptul de
a invoca nulitatea.
c. este decisă de instanța de judecat ă în cazurile anume
prevăzute de lege.

55. Actul confirmativ produce efecte dacă:
a. cuprinde doar intenția de a repara viciul actului juridic.
b. cuprinde doar mențiunea despre motivul acțiunii în
anulare.
c. cuprinde obiectul, cauza și natura obligației, mențiunea
despre motivul acțiunii în anulare și despre intenția de
a repara viciul pe care se întemeiază acea acțiune.

56. Confirmarea unui act juridic anulabil pentru vicierea
consimțământului prin dol sau violență:
a. nu implică, prin ea însăși, renunțarea la dreptu l de a cere
daune -interese.
b. implică, prin ea însăși, renunțarea la dreptul de a cere
daune -interese.
c. este indiferentă în legătură cu cererea de daune -interese.

57. Actul juridic se interpretează după:
a. voința părților.
b. voința concordantă a părților.
c. sensul l iteral al termenilor.

15
58. Clauzele actului juridic destinate să exemplifice sau să înlăture
orice îndoială asupra aplicării acestuia la un caz
particular:
a. restrâng aplicarea lui numai la acele cazuri;
b. restrâng aplicarea lui la cazurile expres prevăzute în actul
juridic.
c. nu restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres
prevăzute.

59. Actul juridic se modifică sau încetează:
a. numai prin acordul părților sau prin cauze autorizate de
lege.
b. numai prin acordul părților.
c. numai prin cauze autorizate de le ge.

60. Actele juridice valabil încheiate au putere de lege:
a. față de toate persoanele.
b. numai între părțile acestuia.
c. față de părți și succesorii lor universali.

61. Clauzele obișnuite într -un act juridic:
a. trebuie stipulate expres.
b. nu se subînțeleg.
c. se subînț eleg, deși nu sunt stipulate în mod expres.

62. În situația în care cineva a transmis succesiv către mai multe
persoane proprietatea unui bun mobil corporal, este
titularul dreptului:
a. cel care a dobândit cu bună -credință posesia efectivă a
bunului, chiar da că titlul său are dată ulterioară.
b. cel care a dobândit bunul, chiar dacă titlul său are dată
ulterioară.
c. cel care a dobândit efectiv bunul, cu condiția ca titlul său
să aibă o dată ulterioară.
63. Actul juridic pe durată nedeterminată:
a. nu poate fi denunțat d e părți.
b. poate fi denunțat unilateral numai de creditor.
c. poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți.

16 64. Actul juridic:
a. este opozabil numai părților.
b. este opozabil și terților.
c. nu este opozabil terților.

65. Terții se pot prevala de efectele actulu i și:
a. pot cere executarea acestuia.
b. nu pot cere executarea acestuia.
c. nu pot cere executarea acestuia, cu excepția cazurilor
prevăzute de lege.

66. Prin efectul stipulației:
a. beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct
stipulantului executarea prestației .
b. beneficiarul dobândește doar un drept eventual față de
promitent.
c. beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct
promitentului executarea prestației.

67. Actul juridic secret produce efecte:
a. între părți, succesorii lor universali sau cu titlu universal.
b. numai între părți.
c. față de toate persoanele care au luat la cunoștință despre
acesta.

68. Părțile pot dovedi simulația cu orice mijloc de probă:
a. în caz de viciere a consimțământului.
b. numai în caz de leziune.
c. numai atunci când pretind că aceasta are caracte r ilicit.
69. Prin prescripție se stinge:
a. numai dreptul material la acțiune.
b. numai dreptul procesual la acțiune.
c. atât dreptul material, cât și cel procesual la acțiune.

70. Sunt supuse prescripției extinctive:
a. drepturile la acțiune în justiție.
b. drepturile la acțiune având un obiect patrimonial.
c. drepturile la acțiune în sens procesual.

71. Printre altele, sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:

17 a. acțiunea privind restituirea bunurilor sustrase.
b. acțiunea în declararea nulității relative.
c. acțiunea în constat area existenței unui drept.

72. Prescripția:
a. nu operează de plin drept.
b. operează din oficiu.
c. operează de plin drept.

73. Prescripția dreptului la acțiunea în anularea unui act juridic
începe să curgă:
a. în caz de violență, din ziua când aceasta a început.
b. în cazul dolului, din ziua când acesta a încetat.
c. în caz de violență, din ziua în care a încetat și în cazul
dolului, din ziua în care a fost descoperit.

18
74. Prescripția se suspendă între soți:
a. cât timp durează căsătoria.
b. cât timp durează căsătoria și nu sunt despărțiți în fapt.
c. cât timp sunt despărțiți în fapt.

75.
După întreruperea prescripției:
a. începe să curgă o nouă prescripție.
b. aceasta își continuă cursul la cererea persoanei interesate.
c. aceasta își continuă cursul numai la cererea persoanei
interesat e.

19
II. DREPT CIVIL. PERSOANELE
Autor: Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

76. Capacitatea civilă este recunoscută:
a. tuturor persoanelor.
b. numai persoanelor fizice.
c. numai persoanelor juridice.

77. Este titulara unui patrimoniu:
a. numai persoana fizică.
b. numai per soanele juridică.
c. orice persoană fizică sau juridică.

78. Drepturile copilului sunt recunoscute de la:
a. concepțiune, cu condiția de a se naște viu.
b. concepțiune.
c. naștere.

79. Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei:
a. de a dobândi drepturi civile;
b. de a-și asuma și executa obligații;
c. de a încheia singură acte juridice civile.

80. Drepturile personalității:
a. sunt transmisibile
b. nu sunt recunoscute de lege;
c. nu sunt transmisibile.

20
81. Persoanele juridice pot fi:
a. numai de drept public;
b. numai de drept privat;
c. de drept public sau de drept privat.

82. În cazul în care căsătoria este anulată, minorul:
a. nu păstrează capacitatea de exercițiu deplină;
b. păstrează capacitatea de exercițiu deplină, dacă a fost de
bună -credință;
c. păstrează capacitatea de exercițiu deplină î n orice situație.

83. Capacitatea de exercițiu anticipată poate fi recunoscută de către
instanța de tutelă:
a. pentru motive temeinice, minorului care a împlinit vârsta
de 16 ani;
b. din orice motiv, minorului care a împlinit vârsta de 16 ani;
c. minorului care a îm plinit vârsta de 15 ani.

84. Minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur:
a. acte de administrare de orice natură.
b. orice acte de conservare;
c. orice acte de dispoziție.

85. Capacitatea de folosință încetează:
a. prin desfacerea căsătoriei înainte ca persoana să fi împlinit
18 ani;
b. odată cu moartea persoanei;
c. prin punerea sub interdicție.

21
86. Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur în
timpul minorității:
a. atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat;
b. actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor
formalităților cerute pentru încheierea sa, chiar înainte
de descărcarea tutorelui;
c. nu poate confirma actul făcut singur în timpul minorității.

87. În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a
încetat din vi ață, aceasta poate fi declarată moartă prin
hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane
interesate, dacă:
a. au trecut cel puțin 4 ani de la data primirii ultimelor
informații sau indicii din care să rezulte că era în viață.
b. au trecut cel mult 2 ani de la data primirii ultimelor
informații sau indicii din care să rezulte că era în viață.
c. au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor
informații sau indicii din care să rezulte că era în viață.

88. Atunci când este sigur că decesul s -a produs, deși cadavrul nu
poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată
prin hotărâre judecătorească:
a. dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în
care a avut loc dispariția;
b. dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data împrejurării în
care a avut loc dispariția;
c. fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție.

89. Persoanele juridice supuse înregistrării încetează:
a. la data actului prin care s -a dispus încetarea;
b. la data radierii din registrele în care au fost înscrise;
c. la data m enționată în hotărârea organului care le -a
înființat.

22
90. Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical în
vederea alegerii sexului viitorului copil:
a. nu este admisă în nici un caz;
b. este admisă în scopul evitării unei boli ereditare grave
legate de sexul copilului;
c. este admisă în toate cazurile.

91. Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane:
a. nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de
cercetare științifică;
b. poate fi întreprins și în alte scopuri decât cele medicale
sau d e cercetare științifică;
c. nu poate fi întreprins în nici un caz.

92. Domiciliul persoanei fizice:
a. este în locul unde își are locuința secundară;
b. este acolo unde acesta declară că își are reședința.
c. este acolo unde acesta declară că își are locuința
principal ă.

93. Are capacitate de exercițiu restrânsă:
a. bărbatul minor de 16 ani pus sub interdicție;
b. femeia minoră de 17 ani necăsătorită;
c. femeia minoră căsătorită.

94. Constituie atribute de identificare a persoanei fizice:
a. numele; domiciliul; codul numeric persona l; starea civilă;
b. sediul; codul unic de înregistrare; codul bancar;
c. starea civilă; naționalitatea; marca; emblema.

23
95. Ocrotirea majorului are loc:
a. numai prin instituirea curatelei;
b. prin darea în plasament;
c. prin punerea sub interdicție judecătorească și instituirea
tutelei.

96. Constatările personale ale ofițerului de stare civilă fac dovada
până la:
a. înscrierea în fals;
b. proba contrară;
c. admiterea acțiunii prin care s -a contestat stare civilă.

97. Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscris e pe
marginea acestora se poate face:
a. numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care
are în păstrare actul de stare civilă;
b. numai în temeiul dispoziției președintelui consiliului
județean în a cărei rază teritorială își are domiciliul
persoana în cauză;
c. prin ordin al prefectului în a cărei rază teritorială își are
domiciliul persoana în cauză.

98. Moștenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată
decedată prin hotărâre judecătorească este în viață:
a. păstrează posesia bunurilor și î nsă nu și a fructele
acestora, chiar dacă cel reapărut a solicitat restituirea
lor;
b. nu păstrează posesia bunurilor și a fructele acestora, chiar
dacă cel reapărut nu solicită restituirea lor;
c. păstrează posesia bunurilor și dobândește fructele
acestora, atâ t timp cât cel reapărut nu solicită
restituirea lor.

24
99. Persoana juridică se înființează:
a. pe durată nedeterminată, dacă prin lege, actul de
constituire sau statut nu prevede altfel;
b. pe durată determinată sau nedeterminată în baza
autorizației primite co nform legii;
c. în baza dispozițiilor legale imperativ – prohibitive.

100. Nulitatea absolută a unei persoane juridice poate fi constatată
sau, după caz declarată de instanța de judecată numai
atunci când:
a. nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociaț i
prevăzut de lege.
b. toți fondatorii sau asociații au fost potrivit legii, incapabili
la data înființării persoanei juridice;
c. s-au încălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial
sau capitalul social minim, subscris și vărsat.

101. Nulitatea relativă a unei persoane juridice poate fi constatată
sau, după caz, declarată de instanța de judecată numai
atunci când:
a. nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați
prevăzut de lege;
b. lipsește actul de înființare;
c. lipsește autorizația administrativă n ecesară pentru
înființarea acesteia.

102. Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în
termen de:
a. șase luni de la data înregistrării sau înființări acesteia,
după caz;
b. un an de la data înregistrării sau înființări acesteia, după
caz;
c. doi ani de la data înregistrării sau înființări acesteia, după
caz.

103. Nulitatea absolută a persoanei juridice se acoperă în toate
cazurile:
a. dacă, până la încheierea dezbaterilor în fața primei
instanțe de judecată, cauza de nulitate absolută a fost

25 înlăturată;
b. până la constatarea nulității în ultima ședință de judecată;
c. în termen de un an de la data înregistrării sau înființării
acesteia, după caz.

104.
Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea:
a. doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare
pentru realizarea scopului ilicit stabilit prin statut;
b. doar acele drepturi care sunt necesare pentru realizarea
scopului stabilit prin lege;
c. doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare
pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de
constituire sau statut.

105.
Actele și operațiunile săvârșite fără autorizațiile prevăzute de
lege sunt:
a. anulabile;
b. lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le -au făcut
răspund nelimitat și solidar pentru toate prejudiciile
cauzate, independent de apli carea altor sancțiuni
prevăzute de lege;
c. sunt valabile, putând fi acoperite după un an de la
săvârșirea lor.

106. În lipsa organelor de administrare a persoanei juridice,
exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor se
face de către:
a. asociați, cenzor i sau directorii persoanei juridice;
b. fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele
juridice desemnate în acest scop;
c. de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost
desemnată cu aceste sarcini.
107. Actele încheiate de către organele de administr are și de control
ale persoanei juridice cu nerespectarea incapacităților
și incompatibilităților sunt:
a. lovite de nulitate absolută;
b. lovite de nulitate relativă;
c. sunt anulabile, doar dacă s -a produs o vătămare a unui
subiect de drept prin încheierea lor.

26 108. Hotărârile și deciziile luate de organele de conducere și
administrare în condițiile legii, actului de constituire
sau statut:
a. sunt obligatorii doar pentru cei prezenți la adunarea
generală și au votat pentru;
b. sunt obligatorii chiar și pentru cei care nu au luat parte la
deliberare sau au votat împotrivă;
c. nu sunt obligatorii pentru cei care au lipsit și nu au votat.

109. Hotărârile și deciziile contrare legii, actului de constituire ori
statut pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii
organelor d e conducere sau de administrare:
a. în termen de 30 zile de la data când li s -a comunicat copia
procesului verbal al ședinței sau deciziei /hotărârii
luate, pentru persoanele care nu au fost la ședință;
b. în termen de 15 zile, chiar dacă nu au participat la
deliberare ori au votat împotrivă și au cerut să se
însereze aceasta în procesul verbal de ședință;
c. în termen de 15 zile de la data când a avut loc ședința,
când administratorii au fost revocați din funcția
deținută și cer anularea hotărârii.

110. Persoana ju ridică având în subordine o altă persoană juridică:
a. răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă;
b. răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din
urmă doar în raporturile civile;
c. nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia d in
urmă.
111. Sediul persoanei juridice se stabilește:
a. prin decizia judecătorului sindic;
b. prin decizia organului ei de conducere;
c. potrivit actului constitutiv sau statutului.

112. Persoana juridică poate să își schimbe:
a. doar denumirea;
b. atât denumirea cât și sed iul;
c. doar sediul.

113. Toate documentele, indiferent de formă, care emană de la
persoana juridică trebuie să cuprindă:

27 a. denumirea și sediul, precum și alte atribute de identificare,
în cazurile prevăzute de lege;
b. numai denumirea și numărul de înregistrare în registrul
comerțului;
c. numai codul unic de înregistrare și denumirea.

114. Sancțiunea nerespectării mențiunilor obligatorii pe actele care
emană de la persoana juridică este:
a. plata de daune -interese persoanei prejudiciate;
b. nulitatea absolută a actului;
c. nulita tea relativă a actului.

115. Reorganizarea persoanei juridice se realizează:
a. doar prin fuziune sau divizare;
b. doar prin transformare;
c. prin fuziune, divizare sau prin transformare.

116. Fuziunea persoanei juridice se face prin:
a. absorbție sau contopire;
b. transform are;
c. divizare.

117. Drepturile și obligațiile persoanelor juridice se transferă în
patrimoniul persoanei juridice nou -înființate, în cazul:
a. fuziunii prin absorbție;
b. fuziunii prin contopire;
c. divizării totale.

118. Data dobândirii capacității de exercițiu a pers oanei juridice
este:
a. data înregistrării în Registrul comerțului;
b. data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de
lege, făcută în scopul dobândirii personalității juridice.
c. de la data constituirii organelor sale de administrare.

119. Pot cere pun erea sub interdicție judecătorească a persoanei
fizice:
a. doar persoanele apropiate, precum și locatarii casei în care
locuiește persoana;
b. numai instituțiile de ocrotire;

28 c. organele administrației publice locale, precum și orice altă
persoană.

120. Majorul pus s ub interdicție judecătorească:
a. nu are capacitate de folosință;
b. nu are capacitate de exercițiu;
c. are capacitate de exercițiu restrânsă.

121. Actele juridice încheiate de o persoană fără capacitate de
exercițiu sau capacitate de exercițiu restrânsă, fără
încuv iințările legale:
a. sunt nule;
b. sunt anulabile;
c. nu pot fi ratificate.

29
122. Numele de familie și prenumele copilului născut din părinți
necunoscuți se stabilesc :
a. prin dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului
sau al sectorului municipiului Bucureș ti în a cărei rază
teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s -a
constatat părăsirea lui;
b. prin decizie a președintelui consiliului județean;
c. prin ordin al prefectului.

123. La încheierea căsătoriei, soții nu pot:
a. să-și păstreze fiecare numele de famil ie avut înainte de
căsătorie. De asemenea, un soț poate să -și păstreze
numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte
numele lor reunite;
b. să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite;
c. să-și aleagă un nume de familie pe care nici unul din tre
aceștia nu l -a avut anterior căsătoriei.

124. Transformarea persoanei juridice intervine:
a. prin hotărârea asociaților majoritari sau a organelor de
conducere datorită faptului că scopul pe care îl
urmăresc sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea
acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice;
b. în cazurile prevăzute de lege, atunci când o persoană
juridică își încetează existența, concomitent cu
înființarea în locul ei, a unei alte persoane juridice;
c. după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin
fuziune, divizare totală, dizolvare sau desființare ori
printr -un alt mod prevăzut în actul constitutiv sau de lege.

125. Tutela se deschide în cazul:
a. decăderii din drepturile părintești a unuia dintre părinți;
b. dispariției ambilor părinți, sau declarării judecătorește a
morții acestora;
c. punerii sub interdicție a unuia dintre părinți.

30 III. DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE
Autor: Lector univ. dr. Natalia Saharov

126. Dreptul de urmărire:
a. este specific dreptului real, nu și dreptului de creanță;
b. constă în posibilitatea titularului unui drept real de a fi
satisfăcut cu prioritate față de alți titulari;
c. constă în posibilitatea titularului oricărui drept patrimonial
de a urmări bunul în mâinile oricărei persoane s -ar
afla.

127. Dreptul real și dreptul d e creanță se aseamănă și prin aceea că:
a. sunt însoțite de prerogativa preferinței;
b. sunt evaluabile pecuniar;
c. au determinate atât subiectul activ, cât și subiectul pasiv.

128. Constituie caracter juridic al patrimoniului:
a. posibilitatea transmiterii lor prin a cte juridice între vii;
b. posibilitatea persoanei de a avea un singur patrimoniu;
c. împrejurarea că este o universalitate de fapt.

129. Dreptul de proprietate este un drept absolut deoarece:
a. poate fi exercitat fără vreo limită;
b. este reglementat prin Constituție;
c. conferă titularului prerogativa posisiei, folosinței și
dispoziției.

130. Spre deosebire de proprietate, posesia este:
a. o stare de drept;
b. o detenție precară a bunului;
c. o stare de fapt.

31
131. Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată:
a. și prin voin ța proprietarului;
b. numai prin voința proprietarului;
c. numai prin lege.

132. Dreptul de proprietate:
a. este un drept real;
b. este un drept real sau de creanță, după caz;
c. este un drept de creanță incorporal.

133. Dreptul de proprietate se dobândește:
a. numai prin conve nție;
b. numai moștenire;
c. prin accesiune.

134. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se explică prin:
a. opozabilitatea erga omnes ;
b. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate;
c. posibilitatea titularului de a exercita singur atributele fără
participar ea altor persoane.

135. Dreptul de proprietate asupra unui teren:
a. se transmite valabil prin contract de vânzare -cumpărare
încheiat în formă autentică;
b. se transmite prin înstrăinarea acestuia printr -un act sub
semnătură privată.
c. se poate transmite prin orice act juridic.

32
136. Imobilul expropriat trece în proprietatea publică a statului:
a. la momentul în care a fost efectuată plata despăgubirilor
către expropriat;
b. la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii
judecătorești;
c. la momentul eliberării ti tlului executoriu și punerii în
posesie a expropriatorului.

137. Efectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică este:
a. menținerea oricărui drept de concesiune sau locațiune
asupra imobilului;
b. strămutarea de drept a ipotecii și a privilegiilor imobilia re
asupra despăgubirilor stabilite;
c. stingerea dreptului de proprietate.

138. Retrocedarea către foștii proprietari a imobilelor expropriate
pentru cauză de utilitate publică poate fi cerută în cazul
în care este îndeplinită condiția:
a. s-a făcut o nouă declara re de utilitate publică;
b. expropriatorul înstrăinează imobilul expropriat deoarece
lucrările pentru care a fost făcută exproprierea nu s -au
realizat;
c. imobilul expropriat nu a fost utilizat în termen de un an
potrivit scopului pentru care a fost preluat de l a
expropriat.

139. În cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică,
despăgubirile cuprind:
a. prețul solicitat de către proprietar;
b. prețul de vânzare a imobilelor de același fel, în aceeași
localitate și prejudiciul cauzat titularilor drepturilor reale;
c. prețul de vânzare a imobilelor de același fel, în aceeași
localitate, la data exproprierii.

140. Proprietatea poate fi dobândită:
a. prin acte administrative în orice situație;
b. prin acte administrative, dar numai de persoane juridice;
c. prin acte administrative, dar numai în cazurile prevăzute
de lege.

33
141. Formele proprietății comune sunt:
a. coproprietatea și devălmășia;
b. termenul, condiția, sarcina;
c. proprietatea rezolubilă și proprietatea anulabilă.

142. Riscul pieirii fortuite a bunului este suportată de:
a. detentorul precar;
b. administratorul bunului;
c. proprietar.

143. Pot fi supuse confiscării bunurile:
a. folosite pentru săvârșirea unui delict civil;
b. destinate pentru săvârșirea de delicte civile;
c. destinate săvârșirii de infracțiuni.

144. Nu sunt valabil încheiate de un coprop rietar, fără acordul de
voință al tuturor coproprietarilor:
a. actele de dispoziție;
b. actele de administrare;
c. actele de conservare.

145. Coproprietatea obișnuită încetează:
a. în cazul în care toate cotele – părți din dreptul de
proprietate sunt dobândite, prin ac te juridice, de unul
dintre copărtași sau de o terță persoană;
b. prin distrugere parțială a bunului;
c. nu poate înceta decât în cazurile anume prevăzute de lege.

146. Fac parte din domeniul public:
a. toate bunurile din patrimoniului statului și unităților
administ rativ – teritoriale;
b. bunurile expres enumerate în acest sens de lege;
c. numai bunurile de interes public.

147. Posesorul poate fi obligat să restituie, la cerere, autorului
lucrării:
a. cheltuielile necesare;
b. toate cheltuielile;
c. numai cheltuielile utile.

34
148. Lucră rile adăugate cu caracter durabil:
a. au caracter de sine stătător;
b. pot avea caracter independent;
c. nu au caracter independent.

149. Dreptul de trecere:
a. poate fi prescriptibil;
b. este imprescriptibil;
c. nu este imprescriptibil.

150. Transmiterea bunului pe cale de suc cesiune nu poate fi oprită:
a. prin stipularea inalienabilității;
b. prin stipularea alienabilității;
c. indiferent că este stipulată inalienabilitatea sau
alienabilitatea.

151. Uzuarul:
a. are dreptul să culeagă fructele necesare lui și familiei sale;
b. poate închiria bu nul ce face obiectul dreptului de uz;
c. poate ceda dreptul său.

35
152. Dacă bunul este stăpânit în comun:
a. coproprietatea nu se prezumă;
b. coproprietatea se prezumă;
c. se prezumă numai devălmășia.

153. Se află în coproprietate forțată:
a. bunurile comune necesare sau ut ile pentru folosirea a
două imobile vecine situate pe linia de hotar între
acestea;
b. toate bunurile comune;
c. numai bunurile comune pe cote -părți.

154. Acțiunea pentru încetarea coproprietății este:
a. prescriptibilă extinctiv;
b. este prescriptibilă achizitiv;
c. este imprescriptibilă.

155. Partajul poate fi realizat:
a. numai prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii;
b. prin bună învoială sau hotărâre judecătorească, în
condițiile legii;
c. numai prin bună învoială, în condițiile legii.

156. Dreptul de superficie:
a. nu poa te fi apărat prin acțiunea confesorie;
b. nu se stinge prin expropriere pentru cauză de utilitate
publică a terenului;
c. poate forma obiectul unui act juridic de înstrăinare.

157. Dreptul de superficie poate fi constituit pe o durată:
a. nedeterminată;
b. de cel mult 9 9 de ani;
c. de cel mult 49 de ani.
158. Dreptul la acțiune confesorie este:
a. prescriptibil extinctiv;
b. imprescriptibil;
c. prescriptibil achizitiv.

159. Uzufructul:

36 a. nu se poate constitui prin uzucapiune;
b. se poate constitui prin uzucapiune;
c. poate fi constitui și în fa voarea copilului conceput.

160. Uzufructuarul:
a. are obligația, chiar dacă ar exista convenție contrară, de a
întocmi un inventar al bunurilor mobile;
b. are obligația de a suporta sarcinile proprietății lucrului;
c. nu are obligația de a face reparații de întreține re.

161. Uzufructuarul poate ceda dreptul său unei terțe persoane:
a. numai cu acordul nudului proprietar;
b. numai cu acordul beneficiarului;
c. fără acordul nudului proprietar.

162. Dreptul de uzufruct se stinge:
a. prin pieirea parțială a lucrului;
b. prin consolidare;
c. prin neuz timp de 1 an.

163. Servitutea încetează:
a. prin ajungerea la termen;
b. prin neuz timp de 5 de ani;
c. prin imposibilitatea parțială de exercitare.

37
164. Dreptul de uz și abitație:
a. nu poate fi cedat;
b. poate fi cedat;
c. poate fi cesionat.

165. Bunul care face obie ctul dreptului de uz sau abitație:
a. poate fi închiriat;
b. poate fi arendat;
c. nu poate fi închiriat sau, după caz, arendat.

166. Servitutea se poate constitui:
a. în vederea unei utilități a fondului dominat;
b. în vederea unei utilități viitoare a fondului dominant;
c. în vederea unei utilități viitoare a ambelor fonduri.

167. Servituțile pot fi:
a. numai neaparente;
b. numai aparente;
c. aparente sau neaparente.

168. Servitutea se poate stinge prin neuz:
a. de 10 ani;
b. de 20 de ani;
c. de 30 de ani.

169. Uzucapiunea poate fi invocată:
a. de dete ntorul precar ;
b. de instanța de judecată din oficiu;
c. de posesorul de bună -credință .

38
170. Fiducia este opozabilă terților de la:
a. constituirea ei;
b. data la data înscrierii ei la Primărie;
c. data menționării ei în Arhiva Electronică de garanții
Mobiliare.

171. Bunu rile proprietate publică sunt:
a. numai inalienabile;
b. insesizabile;
c. numai imprescriptibile.

172. Uzucapiunea:
a. produce efecte retroactive;
b. nu poate fi invocată pe cale de excepție;
c. poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

173. Acțiunea în revend icare:
a. se introduce de către posesorul neproprietar împotriva
proprietarului neposesor;
b. este o acțiune reală și petitorie;
c. are același regim juridic indiferent de obiectul dreptului
de proprietate.

174. Calitatea de concesionar o poate avea:
a. numai persoanele juridice;
b. orice persoană fizică sau juridică;
c. numai persoanele juridice de drept public.

175. Aceeași carte funciară poate cuprinde:
a. numai un singur imobil;
b. bunurile imobile ale aceluiași proprietar;
c. bunurile imobile și bunurile mobile ale unui singur
propr ietar.

39 IV. DREPT CIVIL. OBLIGAȚII
Autor: Lector univ. dr. Natalia Saharov

176. Contractul valabil încheiat și aflat în ființă constituie izvor de
obligații:
a. numai dacă este sinalagmatic;
b. în toate cazurile;
c. numai dacă este încheiat la notar.

177.
Textul art. 1270, alin. 1 C. civ., potrivit căruia „Contractul
valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, se
referă la:
a. principiul forței obligatorii a contractului;
b. principiul valabilității contractului;
c. principiul legalității contractului.

178. Contractul valabil încheiat:
a. obligă numai la ceea ce este expres stipulat în conținutul
lui;
b. obligă la ceea ce este expres stipulat în conținutul lui,
precum și la urmările pe care legea le dă contractului;
c. obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat în
conținutul lui, ci și la toate urmările pe care practicile
statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau
contractului, după natura lui.

179. Este unilateral actul juridic care:
a. presupune numai manifestarea de voință a autorului său;
b. presu pune că numai una dintre părțile semnatare își asumă
obligații;
c. presupune un singur beneficiar.

180.
Promisiunea publică de recompensă:
a. obligă promitentul să facă plata, chiar dacă prestația a fost
executată fără a se cunoaște promisiunea;
b. obligă promitentu l să facă plata, dar numai dacă persoana
care a executat obligația a acționat în baza promisiunii
publice de recompensă;
c. nu obligă promitentul, nefiind reglementată de Codul civil.

40
181.
Gestiunea de afaceri:
a. îl obligă pe gerant să continue gestiunea început ă până
când o poate abandona fără riscul vreunei pierderi;
b. îl obligă pe gerant să continue gestiunea începută, pe toată
durata existenței bunului;
c. nu îl obligă pe gerant, întrucât acesta nu era obligat să
gestioneze afacerile altei persoane.

182.
Forța majo ră este:
a. un eveniment care nu poate fi prevăzut sau împiedicat de
către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă
evenimentul nu s -ar fi produs;
b. un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și
inevitabil;
c. un eveniment care nu putea nu putea fi p revăzut și evitat
de către debitorul obligației.

183.
Cazul fortuit este:
a. un eveniment care nu poate fi prevăzut sau împiedicat de
către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă
evenimentul nu s -ar fi produs;
b. un eveniment extern, imprevizibil, absolut in vincibil și
inevitabil;
c. un eveniment care nu putea fi prevăzut și evitat de către
debitorul obligației.

41
184.
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani:
a. nu răspunde pentru prejudiciul cauzat, întrucât beneficiază
de prezumția absolută a lipsei de discern ământ;
b. răspunde de prejudiciul cauzat, dar numai dacă se
dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei;
c. răspunde de prejudiciul cauzat, cu excepția cazului în care
dovedește că fost lipsit de discernământ la data
săvârșirii faptei.

185.
Comitent es te cel care:
a. exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui
care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în
interesul său ori al altuia;
b. exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui
care îndeplinește anumite funcții sau însăr cinări, numai
în interesul său;
c. exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui
care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări, numai
în interesul altuia.

186.

Proprietarul unui animal sau cel ce se servește de el răspunde
pentru prejudiciul cauzat de animal:
a. numai dacă se dovedește culpa sa;
b. numai dacă animalul s -a aflat sub paza sa;
c. independent de orice culpă, chiar dacă animalul a scăpat
de sub paza sa.

187.
Proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel
este obligat să repa re prejudiciul cauzat prin ruina lor
ori prin desprinderea unei părți din ele :
a. dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere;
b. dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui
viciu de construcție;
c. dacă edificiul sau construcția are o vechime c onsiderabilă.

188. Este afectată de condiție obligația a cărei eficacitate sau desființare:
a. depinde de un eveniment viitor și sigur;
b. depinde de un eveniment viitor și nesigur;
c. depinde de un eveniment juridic.

42
189. Termenul care afectează o obligație poate fi s tabilit:
a. numai de părți;
b. numai de instanță sau de lege;
c. de părți, de instanță sau de lege.

190.
Obligația este alternativă:
a. atunci când poate fi executată de unul dintre mai mulți
debitori, la alegerea creditorului;
b. atunci când poate fi plătită unuia dintre mai mulți
creditori, la alegerea debitorului;
c. atunci când are ca obiect două prestații principale, iar
executarea uneia dintre acestea îl liberează pe debitor
de întreaga obligație.

191.
Plata făcută unui creditor aparent este valabilă:
a. în toate situațiile când este făcută cu bună -credință, chiar
dacă ulterior se stabilește că acesta nu era adevăratul
creditor;
b. numai când buna -credință a debitorului este cunoscută
creditorului aparent;
c. nu este valabilă în nicio situație.

192.
În cazul obligației care are ca obiect bunuri de gen, dreptul de a
alege bunurile ce vor fi predate revine:
a. creditorului;
b. debitorului;
c. unui expert desemnat de părți.

43
193. Punerea în întârziere a debitorului poate opera:
a. numai de drept;
b. numai la cererea creditorului;
c. de drept sau la cerer ea creditorului.

194.
În cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul:
a. poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice
ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe
cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre
judecătorească;
b. poate proceda el însuși la înlăturarea ori ridicarea a ceea
ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, dar pe
propria sa cheltuială;
c. nu are nicio acțiune juridică, dar poate invita debitorul la
mediere.

195.
Clauza penală este:
a. clauza prin care părțile stipulează că eventualul litigiu
născut între ele va fi supus spre soluționare instanțelor
penale;
b. clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la
o anumită prestație în cazul neexecutării obligației
principale;
c. clauza prin care părțile stipulează că creditorul se obligă
la plata de penalități față de debitor.

196.
Culpa debitorului unei obligații contractuale:
a. se prezumă numai dacă debitorul a fost pus în întârziere
de către creditor;
b. se prezumă prin simplul fapt al neexecutării;
c. trebuie dovedită.

44
197.
În caz de imposibilitate temporară de executare a obligației,
creditorul:
a. are numai posibilitatea de a suspenda executarea
propriilor obligații;
b. are numai posibilitatea de a obține desființarea
contractului;
c. poate alege între a sus penda executarea propriilor obligații
și a obține desființarea contractului.

198. Sechestrul este:
a. o măsură asiguratorie la îndemâna creditorului;
b. un tip de acțiune oblică;
c. un tip de acțiune revocatorie.

199.
Cesiunea de creanță este:
a. convenția prin care cred itorul cedent transmite
cesionarului o creanță împotriva unui terț;
b. convenția prin care debitorul cedent transmite unui terț
creanța deținută împotriva sa de creditor;
c. convenția prin care creditorul cedent îl iartă de datorie pe
debitor.

200.
Cesiunea unor creanțe viitoare este:
a. interzisă de Codul civil;
b. permisă de Codul civil, cu condiția ca actul de cesiune să
cuprindă elementele care permit identificarea creanței cedate;
c. permisă de Codul civil, cu condiția să aibă ca obiect
bunuri viitoare.

201. Subrogația convențională:
a. trebuie încheiată în formă autentică;
b. trebuie să îmbrace forma scrisă ad validitatem ;
c. trebuie să îmbrace forma scrisă pentru a putea fi opusă
terților.
202. Datoriile reciproce se sting prin compensație:
a. până la concurența celei mai mari dintre ele;
b. până la concurența celei mai mici dintre ele;
c. compensația nu este un mod de stingere a obligațiilor.

45 203.
Remiterea de datorie poate fi:
a. numai cu titlu gratuit;
b. numai cu titlu oneros;
c. fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros, potrivit naturii
actului prin care se realizează.

204. Dovada imposibilității fortuite de executare a unei obligații
revine:
a. debitorului;
b. creditorului;
c. expertului judiciar.

205. Debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare:
a. atunci când obligația are ca obiect bunur i imobile;
b. atunci când obligația are ca obiect bunuri mobile
frugifere;
c. atunci când obligația are ca obiect bunuri de gen.

206.
Persoana care nu are capacitate de exercițiu deplină nu este
ținută la restituirea prestațiilor:
a. decât în limita folosului realiz at, apreciat la data cererii de
restituire;
b. decât în limita folosului realizat, apreciat la data realizării
folosului;
c. decât în limita patrimoniului ocrotitorului său legal.

46
207.
Contractul este real:
a. atunci când existența sa poate fi dovedită;
b. atunci cân d, pentru validitatea sa, este necesară remiterea
bunului;
c. atunci când validitatea sa este supusă unor formalități
prevăzute de lege.

208.
Contractul este de adeziune:
a. atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt
redactate de una dintre părți, p entru aceasta sau ca
urmare a instrucțiunilor sale, cealaltă parte neavând
decât să le accepte ca atare;
b. atunci când clauzele sale esențiale sunt redactate de un
notar public, părțile semnatare neavând decât să le
accepte ca atare;
c. atunci când clauzele ese nțiale ale contractului sunt
negociate cu ajutorul unui negociator, iar părțile
semnatare aderă la opinia acestuia.

209.
Cauza licită și morală este:
a. o condiție facultativă, dar importantă pentru moralitatea
părților contractante;
b. o condiție esențială pentr u validitatea tuturor contractelor;
c. o condiție esențială pentru validitatea contractelor
aleatorii.

210.
Contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii
acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într -o stare
care o punea în neputință de a -și da seama de urmările
faptei sale este:
a. supus rezoluțiunii;
b. anulabil;
c. nul absolut.

47
211.
Partea a cărei consimțământ a fost viciat prin dol:
a. poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în
care s -a aflat nu a fost esențială;
b. poate cere anularea con tractului, dar numai dacă eroarea
în care s -a aflat a fost esențială;
c. poate invoca nulitatea absolută a contractului.

212. Contractele aleatorii:
a. nu pot fi atacate pentru leziune;
b. nu pot fi atacate pentru leziune decât de minori sau
incapabili;
c. sunt interzis e de Codul civil, întrucât sunt surse de leziune.

213. Obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit:
a. sub sancțiunea daunelor interese;
b. sub sancțiunea nulității relative;
c. sub sancțiunea nulității absolute

214.

Modificarea contractului:
a. este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru
încheierea sa, dacă prin lege nu se prevede altfel;
b. este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru
încheierea sa, dacă părțile nu derogă prin convenție de
la această formă;
c. nu este supusă nici unei condiț ii de formă.

215.
Contractul lovit de nulitate absolută:
a. nu este susceptibil de confirmare;
b. nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile
prevăzute de lege;
c. nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile
prevăzute de contract.

216.
Contractul lovi t de nulitate absolută sau anulat:
a. este considerat a nu fi fost niciodată încheiat;
b. este considerat desființat de la data constatării de către
una din părți a cauzei de nulitate;
c. este considerat desființat de la data pronunțării unei
hotărâri judecătorești irevocabile.

48
217.
Un contract anulabil poate fi confirmat:
a. dacă în momentul confirmării condițiile sale de validitate
sunt întrunite;
b. dacă o instanță judecătorească încuviințează confirmarea;
c. dacă părțile convin să renunțe la condițiile de validitate
stabilite prin lege.

218.
Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare cuprinse în
Codul civil,
contractul rămâne neclar, acesta se interpretează:
a. în favoarea reclamantului;
b. în favoarea pârâtului;
c. în favoarea celui care se obligă.

219.
Contractul încheiat pe durată nedeterminată:
a. poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz;
b. poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu
respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile;
c. nu poate fi denunțat uni lateral.

220.
Stipulația pentru altul:
a. este interzisă de Codul civil;
b. are ca efect dobândirea de către beneficiar a dreptului de a
cere direct promitentului executarea prestației;
c. are ca efect dobândirea de către promitent a unui termen
de grație.

221.
Contr actul secret care nu îndeplinește condițiile de fond cerute
de lege pentru încheierea sa valabilă:
a. produce efecte numai între părți și succesorii lor
universali sau cu titlu universal;
b. produce efecte numai între părți;
c. nu produce efecte nici între părți.

222. Contractul încheiat de un reprezentant în numele
reprezentatului:
a. produce efecte între reprezentant și partea cu care a
contractat;

49 b. produce efecte direct între reprezentat și cealaltă parte, dar
numai dacă contractul este încheiat în limitele
împuternici rii;
c. nu produce niciun efect.

223. În cazul stipulației pentru altul:
a. părți contractante sunt numai promitentul și stipulantul;
b. în cazul neexecutării obligației promitentului față de
terțul beneficiar, acesta din urmă poate solicita
întotdeauna desființar ea contractului;
c. stipulația nu poate fi acceptată după decesul stipulantului
sau al promitentului.

224. Simulația este:
a. o operațiune juridică ilicită;
b. o excepție de la principiul relativității efectelor
contractului;
c. o excepție de la principiul opozabilităț ii efectelor
contractului.

50
225.
Proba simulației:
a. se poate face cu orice mijloc de probă atât de către părți
cât și de către terți;
b. se poate face de către părți cu orice mijloc de probă,
atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit;
c. nu poate fi făcu tă de părțile contractului secret.

226.
Rezoluțiunea:
a. produce efecte numai pentru viitor;
b. are sfera de aplicabilitate restrânsă la contractele cu
executare succesivă;
c. nu poate fi cerută de creditor atunci când neexecutarea
este de mică însemnătate.

227. Rezilierea:
a. este o sancțiune ce intervine în cazul neexecutării, chiar
fortuite, a obligațiilor contractuale;
b. rezilierea poate fi cerută de creditor, chiar dacă
neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un
caracter repetat;
c. produce efecte atât pentru t recut cât și pentru viitor.

228. Actul juridic unilateral generator de obligații este:
a. actul juridic civil care reprezintă manifestarea de voință a
unui singur subiect, prin care acesta își asumă o
obligație;
b. acordul de voință din care rezultă obligații pent ru un
singur subiect de drept;
c. izvor de obligații acceptat unanim de doctrină și
jurisprudență, fără consacrare legală.

51
229.
Gestiunea de afaceri
a. obligă geratul la restituirea cheltuielilor necesare și, în
limita sporului de valoare, a celor utile, împre ună cu
dobânzile din ziua în care au fost efectuate de gerant;
b. nu naște nicio obligație în sarcina geratului, dacă
gestiunea a fost inoportună;
c. încetează la data morții gerantului.

230. În cazul îmbogățirii fără justă cauză, acțiunea în restituire:
a. este admi sibilă chiar dacă îmbogățirea nu mai subzistă la
data sesizării instanței;
b. are caracter principal;
c. este admisibilă doar dacă cel prejudiciat nu are dreptul la
o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

231. Momentul încheierii contractului între persoane absente:
a. este momentul când destinatarul ofertei a acceptat -o și a
expediat acceptarea ofertantului;
b. este momentul în care ofertantul a luat cunoștință despre
conținutul acceptării;
c. este momentul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar
dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi
sunt imputabile.

232. Leziunea ca viciu de consimțământ:
a. are sfera de aplicare restrânsă doar la minorii între 14 și
18 ani;
b. .poate fi invocată doar cu privire la actele de administrare
încheiate de minoru l cu capacitate restrânsă de
exercițiu singur, fără încuviințarea ocrotitorului legal;
c. .este inadmisibilă în cazul contractelor aleatorii,
tranzacțiilor, precum și altor contracte anume
prevăzute de lege.

52
233. Riscul pieririi fortuite a bunului în contract ul translativ de
proprietate:
a. este suportat de partea care are calitatea de proprietar al
acestuia în momentul când a pierit;
b. cât timp bunul nu este predat, rămâne în sarcina
debitorului obligației de predare, chiar dacă
proprietatea a fost transferată dob ânditorului;
c. rămâne în sarcina debitorului obligației de predare, chiar
dacă creditorul a fost pus în întârziere.

234. Promisiunea sinalagmatică de a contracta:
a. este un act juridic unilateral prin care o persoană se obligă
să încheie un contract;
b. este o conv enție, a cărei nerespectare îndreptățește
instanța, la cererea părții care și -a îndeplinit obligațiile,
să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract;
c. este o convenție prin care părțile se obligă să negocieze în
vederea încheierii sau modificării unu i contract.

235. În caz de impreviziune:
a. instanța poate să dispună fie adaptarea contractului, fie
încetarea contractului;
b. instanța nu poate interveni în contractul valabil încheiat
între părți;
c. partea pentru care executarea a devenit excesiv de
oneroasă poa te denunța contractul unilateral.

236. Interpretarea contractului se face:
a. după sensul literar al termenilor;
b. după voința concordantă a părților;
c. după voința declarată a părților.

53
237. Contractelor nenumite li se aplică:
a. dispozițiile generale privitoare la c ontracte;
b. dispozițiile speciale aplicabile contractului cu care se
aseamănă cel mai mult;
c. dispozițiile generale privitoare la contracte, iar dacă
acestea nu sunt îndestulătoare regulile speciale
privitoare la contractul numit cu care se aseamănă cel
mai mu lt.

238. Elementele raportului juridic de obligație sunt:
a. subiectele, conținutul și obiectul;
b. subiectul activ, subiectul pasiv și conținutul;
c. subiectul activ, subiectul pasiv și obiectul.

239. Constituie un mod de transformare a obligațiilor:
a. imposibilitatea f ortuită de executare;
b. compensația;
c. novația.

240. Efectele punerii în întârziere a debitorului:
a. debitorul răspunde pentru orice pierdere cauzată
creditorului anterior punerii în întârziere;
b. debitorul răspunde, de la data punerii în întârziere, pentru
orice pi erdere cauzată de un caz fortuit, cu excepția
situației în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de
însăși executarea obligației;
c. în cazul obligațiilor solidare punerea în întârziere a unuia
dintre codebitorii solidari nu produce efecte și în
privinț a celorlalți.

54
241. Clauza penală:
a. este datorată când executarea obligației a devenit
imposibilă din cauze neimputabile debitorului;
b. nu poate fi niciodată cumulată cu executarea în natură a
obligației principale;
c. poate fi cumulată cu executarea în natură a obligației
principale, când penalitatea a fost stipulată pentru
neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit.

242. Rezoluțiunea este o sancțiune care:
a. poate fi dispusă doar de instanța de judecată;
b. poate fi dispusă de instanța de judecată, la cere re, poate fi
declarată unilateral sau poate opera, în anumite cazuri,
de plin drept;
c. intervine și în cazul neexecutării de mică însemnătate.

243. În materia simulației:
a. terții pot să opteze pentru opozabilitatea față de ei a
actului secret sau a actului pub lic;
b. părțile sunt îndreptățite să probeze simulația în condiții
mai lesnicioase decât terții;
c. acțiunea în simulație este o acțiune în constatare.

244. Acțiunea oblică se caracterizează prin:
a. creditorul exercită această acțiune datorită stării de
pasivitate a debitorului său;
b. efectul ei constă în desființarea actului fraudulos încheiat
de debitor în dauna creditorului;
c. de admiterea ei profită doar creditorul care a exercitat -o.

55
245. Acțiunea revocatorie se caracterizează prin:
a. în cazul ei, se exercită un drept propriu al creditorului;
b. efectele admiterii ei sunt erga omnes;
c. este prescriptibilă, dacă prin lege nu se prevede altfel, în
termen de 3 ani de la data la care creditorul a cunoscut
sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul
atacat.

246. Pentr u fapta prejudiciabilă a minorului:
a. răspund în toate cazurile părinții;
b. răspunde în toate cazurile comitentul dacă minorul avea
calitatea de prepus ;
c. temeiul răspunderii este diferit în funcție de opțiunea
victimei, în cazul în care comitentul este părinte le
minorului care a săvârșit fapta ilicită.

247. Răspunderea părinților pentru fapta prejudiciabilă a minorului:
a. este o formă a răspunderii pentru fapta proprie;
b. poate fi înlăturată dacă se probează că fapta copilului
constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care
părinții și -au îndeplinit îndatoririle decurgând din
exercițiul autorității părintești;
c. subzistă indiferent dacă părinții dovedesc că nu au putut
împiedica fapta prejudiciabilă.

248. Paznicul juridic al animalului poate răspunde pentru
prejudi ciile cauzate de animal:
a. dacă se dovedește vinovăția sa, fie și sub forma celei mai
ușoare culpe;
b. numai dacă animalul la momentul cauzării prejudiciului
se află sub paza acestuia;
c. chiar dacă nu are calitatea de proprietar.

56
249. Răspunderea pentru prejudici ile cauzate de lucruri:
a. nu se aplică în cazul coliziunii unor vehicule;
b. intervine independent de orice culpă a celui care are paza
lucrului;
c. revine doar proprietarului lucrului.

250. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau
aruncarea din imobil a unui lucru revine:
a. în toate cazurile, proprietarului imobilului;
b. celui care ocupă imobilul, chiar fără nici un titlu;
c. fie proprietarului fie celui care ocupă imobilul, în funcție
de opțiunea victimei.

251. În materia răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său:
a. regresul comitentului se fundamentează pe actul juridic
din care a izvorât raportul de prepușenie;
b. comitentul este îndreptățit să recupereze integral de la
prepus despăgubirile plătite victimei;
c. comitentul nu are drept de regres împotriva p repușilor ori
de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu
atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

252. Sunt garanții personale:
a. fideiusiunea, scrisoarea de garanție, scrisoarea de confort;
b. garanțiile autonome și dreptul de retenție;
c. garanțiile autonome și privilegiile.

253. Fideiusiunea :
a. este acel contract prin care fideiusorul se obligă față de
creditorul altei persoane să execute obligația
debitorului dacă acesta din urmă nu o execută;
b. este în toate cazurile un contract cu titlu gratuit ;
c. nu poate fi impusă de lege sau dispusă de instanța de
judecată.
254. În temeiul fideiusiunii:
a. creditorul este liber să aleagă de la cine pretinde
executarea obligației, fie de la fideiusor, fie de la
debitorul său;
b. debitorul are facultatea de a cere credito rului să

57 urmărească, mai întâi bunurile fideiusorului;
c. fideiusorul este ținut să îndeplinească obligația debitorului
numai dacă acesta nu o execută.

255. Privilegiile:
a. pot rezulta fie din convenția părților, fie din lege;
b. acordă preferință unui creditor în c onsiderarea creanței
sale;
c. acordă preferință creditorului care și -a înregistrat cel
dintâi cererea de înscriere în cartea funciară.

256. Ipoteca se caracterizează prin:
a. poate avea ca obiect doar bunuri imobile;
b. poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale
sau incorporale;
c. poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile,
inalienabile sau insesizabile, corporale sau incorporale.

257. Dacă prin lege nu se prevede altfel, ipoteca este opozabilă
terților:
de la data încheierii contractului de ipotecă;
din ziua înscrierii în registrele de publicitate;
de la data autentificării contractului de ipotecă.

58
258. Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare se
caracterizează prin:
a. se soluționează în toate cazurile în favoarea creditorului a
cărui ipotec ă are ca obiect un bun imobil, chiar dacă
același bun este grevat și de ipoteci mobiliare;
b. sunt preferați creditorii a căror ipotecă independent de
obiectul acesteia, a fost anterior făcută publică în
registrele de publicitate aferente;
c. sunt preferați cred itorii a căror ipotecă a fost anterior
înscrisă în registrele de publicitate iar dacă ipoteca
imobiliară a fost înscrisă în aceeași zi cu ipoteca
mobiliară, va avea preferință ipoteca imobiliară.

259. Contractul de ipotecă se încheie:
a. în toate cazurile, în f ormă autentică;
b. în toate cazurile, sub semnătură privată;
c. în formă autentică – în cazul ipotecii imobiliare, respectiv
în formă autentică sau sub semnătură privată – în cazul
ipotecii mobiliare.

260. Obiectul gajului:
a. poartă asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente
și viitoare ale debitorului;
b. este limitat la bunurile mobile corporale sau titlurile
negociabile emise în formă materializată;
c. este limitat la bunurile mobile și imobile, prezente ale
debitorului.

59
261. Publicitatea gajului se realizeaz ă:
a. prin deposedarea debitorului sau prin înscrierea gajului la
arhivă în cazul gajului bunurilor mobile;
b. prin deposedarea debitorului sau prin înscrierea gajului la
arhivă în cazul gajului bunurilor mobile și prin
înscrierea în carte funciară în cazul gaju lui bunurilor
imobile;
c. prin înscrierea contractului de gaj în registrele speciale de
publicitate.

262. Dreptul de retenție se caracterizează prin:
a. este o creație a doctrinei, și, mai ales, a practicii judiciare
dar nu are o reglementare expresă;
b. conferă celu i dator să remită sau să restituie un bun
posibilitatea de a -l valorifica dacă creditorul nu își
execută obligația izvorâtă din același raport de drept;
c. conferă celui dator să remită sau să restituie un bun
posibilitatea de a -l reține cât timp creditorul n u își
execută obligația izvorâtă din același raport de drept.

263. Promisiunea faptei altuia reprezintă:
a. o convenție prin care se prezumă că promitentul se
angajează personal dacă nu a reușit să determine terțul
să încheie sau să ratifice un act;
b. o convenție prin care promitentul se angajează la a
determina un terț să încheie sau să ratifice un act;
c. o convenție prin care o parte dispune ca cealaltă să dea, să
facă sau să nu facă ceva în folosul unei terțe persoane
care nu participă la încheierea actului.

60
264. Principiul relativității efectelor contractului reprezintă:
a. regula de drept conform căreia convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante;
b. modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu
terții;
c. regula de drept, conform căreia contractul produce efecte
numai între părți.

265. Care sunt efectele stipulației pentru altul:
a. beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct
promitentului executarea prestației;
b. dreptul terțului beneficiar există, independent dacă acesta
acceptă s au nu stipulația;
c. stipulantul poate să ceară executarea obligației, în
favoarea sa, printr -o acțiune personală.

266. Care sunt condițiile simulației:
a. contractul public să se încheie întotdeauna în forma
autentică;
b. actul secret să se încheie anterior sau conc omitent cu actul
public;
c. actul secret să se încheie anterior sau posterior actului
public.

267. Care sunt efectele simulației:
a. actul secret care modifică un act public are putere atât
între părțile contractante, succesorii universali sau cu
titlu universal, cât și față de terți;
b. inopozabilitatea față de terți a situației juridice create prin
actul secret;
c. nulitatea actului secret.

61
268. Ce este acțiunea în declararea simulației:
a. acțiunea civilă prin care se urmărește constatarea
caracterului simulat al contrac tului secret;
b. acțiunea civilă prin care se urmărește constatarea
caracterului simulat al contractului public;
c. acțiunea civilă prin care se urmărește constatarea
caracterului simulat al contractului public și existența
contractului secret care modifică, tot al sau parțial,
contractul public.

269. Prin ce se deosebește rezoluțiunea contractului de nulitatea
contractului:
a. cauzele nulității sunt posterioare momentului încheierii
contractului;
b. cauza rezoluțiunii este întotdeauna posterioară încheierii
contractului;
c. cauza rezoluțiunii este concomitentă încheierii
contractului.

270. Nulitatea contractului încheiat în formă autentică:
a. nu poate fi constatată sau declarată prin acordul părților;
b. dă dreptul părții prejudiciate să ceară obligarea notarului
public la reparare a prejudiciilor suferite, în condițiile
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie dacă
existența cauzei de nulitate rezultă din însuși textul
contractului;
c. nu poate angaja răspunderea notarului public.

62
271. Confirmarea contractului:
a. este o modali tate de acoperire a nulității absolute sau
relative;
b. reprezintă situația în care contractul lovit de nulitate
absolută va produce efectele actului juridic pentru care
sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă
prevăzute de lege;
c. este incidentă, de re gulă, doar în cazul contractului
anulabil.

272. Contractul pe durată nedeterminată:
a. poate fi denunțat unilateral doar în schimbul unei prestații;
b. poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz;
c. poate fi d enunțat unilateral doar dacă executarea
contractului nu a început.

273. Care sunt regulile subsidiare de interpretare a contractelor:
a. prioritatea voinței declarate;
b. stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se
interpretează în favoarea celui care le -a propus;
c. contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă.

274. În ce cazuri se consideră că tăcerea sau inacțiunea
destinatarului valorează acceptare:
a. atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților,
din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau
din alte împrejurări;
b. numai atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul
părților sau din uzanțe;
c. în cazul ofertei fără termen.

63
275. Cesiunea contractului este:
a. convenția prin care creditorul cedent transmite
cesionarului o cre anță împotriva unui terț;
b. reprezintă acea instituție care permite unei părți
contractante să își substituie un terț în raporturile
născute dintr -un contract numai dacă prestațiile nu au
fost integral executate;
c. reprezintă acea instituție care permite unei părți
contractante să își substituie un terț în raporturile
născute dintr -un contract numai dacă prestațiile nu au
fost integral executate, iar cealaltă parte consimte la
aceasta.

64 V. DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE

Autor i: Conf. univ. dr. Oliviu Puie
Asistent univ. dr. Cecilia Șulea

276. Contractul de vânzare – cumpărare este:
a. un contract cu titlu gratuit;
b. un contract cu titlu oneros;
c. un contract unilateral.

277. Contractul de donație este:
a. un contract cu titlu oneros,
b. un contract cu titlu gratuit;
c. un contract sinalagmatic.

278. Contractul de vânzare – cumpărare este:
a. contractul prin vânzătorul transmite sau , după caz, se obligă
să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul
unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească;
b. contr actul prin care vânzătorul transmite sau se obligă să
transmită cumpărătorului numai folosința unui bun în
schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl
plătească;
c. contractul prin care vânzătorul se obligă să transmită
cumpărătorului un bun sub f orma împrumutului de folosință.

279. Prin vânzare se poate transmite și:
a. un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;
b. dreptul de administrare al unui bun proprietate publică
aparținând statului sau unităților administrativ –
teritoriale;
c. dreptul de concesiune al unui bun proprietate publică sau
privată aparținând statului sau unităților administrativ
– teritoriale.
280. Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea
se transferă cumpărătorului:
a. în momentul încheierii contractului de vânz are –
cumpărare, chiar dacă bunul nu este individualizat în

65 momentul încheierii contractului;
b. numai după individualizarea acestora prin predare,
numărare, cântărire, măsurare ori prin orice mod
convenit sau impus de natura bunului;
c. în momentul în care în ca re părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului.

281. Dacă obiectul vânzării este un bun viitor, cumpărătorul
dobândește proprietatea:
a. în momentul încheierii contractului de vânzare –
cumpărare;
b. în momentul în care bunul s -a realizat;
c. în momentul în care părțile au convenit asupra bunului și
asupra prețului.

282. În materie de vânzare de imobile :
a. dreptul de proprietate asupra imobilului vândut se
dobândește , atât între părți , cât și față de terți , fără
înscrierea dreptului în cartea funciară ;
b. dreptul de proprietate asupra imobilului vândut se
dobândește , atât între părți , cât și față de terți , numai
prin înscrierea în cartea funciară, pe baza actului sau
faptului care a justificat înscrierea;
c. dreptul de proprietate asupra imobilului vândut se
dobândește , atât între părți , cât și față de terți , prin
înscrierea în cartea funciară, numai după finalizarea
lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate
administrativ –teritorială și deschiderea la cerere sau
din oficiu, a cărților funciare pentru im obilele
respective, în conformitate cu dispozițiile Legii
cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.

283. Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra
imobilului vândut și a a ltor drepturi reale asupra
imobilului transmise prin vânzare, pe baza actului sau
faptului care a justificat înscrierea, încheiat după
intrarea în vigoare a noului Cod civil, se face .
a. până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare
unitate admin istrativ –teritorială și deschiderea la

66 cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru
imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile
Legii cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
numai în scop de opozabilitate față de terți;
b. până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare
unitate administrativ –teritorială și deschiderea la
cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru
imobilele respective, în conformitate cu dispoz ițiile
Legii cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
în scopul dobândirii dreptului de proprietate și a altor
drepturi reale asupra imobilului asupra imobilului,
numai în scop de dobândire a dreptului de proprietate
asupra imobilului vândut și a altor drepturi reale
asupra imobilului transmise prin vânzare;
c. până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare
unitate administrativ –teritorială și deschiderea la
cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru
imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile
Legii cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
în scopul dobândirii dreptului de proprietate și a altor
dreptu ri reale asupra imobilului asupra imobilului, atât
în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra
imobilului vândut și a altor drepturi reale asupra
imobilului transmise prin vânzare, cât și în
scopul.asigurării opozabilității față de terți.

67
284. Dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra imobilului
transmise prin vânzare, sub condiție suspensivă sau
rezolutorie:
a. se intabulează în cartea funciară;
b. se pot înscrie provizoriu în cartea funciară;
c. se notează în cartea funciară.

285. Locațiunea și cesiunea de venituri:
a. se intabulează în cartea funciară;
b. se înscriu provizoriu în cartea funciară,
c. se notează în cartea funciară.

286. Donațiile indirecte, cele deghizate și darurile manuale se
încheie :
a. numai prin înscris autentic;
b. pot fi încheiate și print r-un înscris sub semnătură privată;
c. prin simplul acord de voință al părților , fără îndeplinirea
vreunei condiții de formă.

287. Promisiunea de donație, sub sancțiunea nulității absolute :
a. este supusă formei autentice;
b. poate fi încheiată sub forma unui înscr is sub semnătură
privată;
c. poate încheiată , în funcție de voința părților , atât sub
forma unui înscris sub semnătură privată, cât și prin
înscris autentic.

288.
Validitatea contractului de vânzare -cumpărare de terenuri, este
condiționată de :
a. încheierea c ontractului de vânzare –cumpărare sub forma
unui înscris sub semnătură privată;
b. încheierea contractului de vânzare –cumpărare numai sub
forma unui înscris autentic;
c. nu este condiționată de îndeplinirea vreunei condiții de formă.
289. Promisiunea de donație se revocă de drept dacă:
a. anterior executării sale se ivește unul dintre cazurile de
revocare pentru ingratitudine;
b. posterior executării sale se ivește unul dintre cazurile de
revocare pentru ingratitudine;

68 c. posterior executării sale, situația materială a prom itentului
s-a deteriorat într -o asemenea măsură încât executarea
promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentru
acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

290. În cazul donației cu sarcini când sarcina a fost stipulată în
favoarea unui terț, terțul po ate cere:
a. revocarea donației încheiate între stipulant și promitent;
b. numai executarea sarcinii;
c. atât revocarea donației încheiate între stipulant și
promitent, cât și executarea sarcinii.

291. Locatorul este obligat să predea locatarului bunul împreună cu
toate accesoriile sale:
a. indiferent de starea la care se află la momentul încheierii
contractului de locațiune;
b. în starea corespunzătoare utilizării bunului dat în
locațiune;
c. chiar dacă bunul dat în locațiune nu are o stare
corespunzătoare de folosință la mo mentul predării
bunului dat în locațiune.

292. În cazul unor locațiuni succesive ale căror perioade se
suprapun, fie și parțial, conflictul dintre locatari , în
cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, se rezolvă:
a. în favoarea locatarului care și -a intab ulat locațiunea în
cartea funciară;
b. în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosința
bunului , chiar dacă acesta nu a îndeplinit formalitățile
de publicitate imobiliară;
c. în favoarea locatarului care și -a notat dreptul în cartea funciară .
293. Mandatul poate fi :
a. numai cu titlu gratuit;
b. numai cu titlu oneros,
c. poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

294. Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze:
a. acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții ori
compromisuri, pentru a se putea obli ga prin cambii sau
bilete la ordin ori pentru a intenta acțiuni în justiție,

69 precum și pentru a încheia orice alte acte de dispoziție,
chiar în lipsa unei împuterniciri acordate în mod
expres de către mandant mandatarului;
b. numai acte de conservare;
c. numai d e acte de conservare și de administrare.

295. În lipsă de stipulație contrară :
a. cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare –
cumpărare sunt în sarcina cumpărătorului;
b. cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare –
cumpărare sunt în sarcina vânzătorului;
c. cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare –
cumpărare sunt în sarcina ambelor părți contractante.

296. Intră în categoria interdicțiilor de a cumpăra, direct sau prin
persoane interpuse drepturi litigioase .
a. cumpărarea drepturilor su ccesorale ori a cotelor părți din
dreptul de proprietate de la comoștenitori sau
coproprietari , după caz;
b. cumpărarea direct sau prin persoane interpuse de drepturi
litigioase de către judecătorii, procurorii, grefierii,
executorii, avocații , notarii publ ici, consilierii juridici
și practicienii în insolvență, care sunt de competența
instanței judecătorești în a cărei circumscripție își
desfășoară activitatea;
c. cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei
creanțe care s -a născut înainte ca dr eptul să fi devenit litigios.
297. Pentru validitatea contractului de vânzare –cumpărare, prețul
trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
a. să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil;
b. prețul poate să fie fictiv;
c. prețul poate să fie chiar și d erizoriu.

298. Vânzătorul este obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva
evicțiunii ce rezultă din pretențiile unui terț:
a. numai dacă pretențiile terțului sunt întemeiate pe un drept
născut anterior datei vânzării și care nu a fost adus la
cunoștința cu mpărătorului până la acea dată;
b. dacă pretențiile terțului sunt întemeiate pe un drept născut
ulterior datei vânzării, care au fost aduse la cunoștința

70 cumpărătorului;
c. pretențiile terțului sunt întemeiate pe un drept născut
anterior datei vânzării care a fo st adus la cunoștința
cumpărătorului la data vânzării.

299. Vânzătorul este obligat să garanteze contra evicțiunii față de
orice dobânditor subsecvent, făcând deosebirea :
a. după cum dobândirea este cu titlu oneros;
b. după cum dobândirea este cu titlu gratuit;
c. fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu oneros
ori cu titlu gratuit.

300. Dreptul convențional de preempțiune în legătură cu un imobil
care face obiectul vânzării :
a. nu trebuie notat în cartea funciară;
b. se notează în cartea funciară;
c. se înscrie proviz oriu în cartea funciară.

71
301. Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată pot
fi vândute:
a. fără respectarea vreunei condiții de formă cerute pentru
validitatea contractului de vânzare -cumpărare;
b. cu respectarea, în ordine, a dreptului de pr eempțiune al
coproprietarilor și vecinilor;
c. fără respectarea dreptului de preempțiune al
coproprietarilor și vecinilor.

302. Pentru nerespectarea obligațiilor contractuale dintr -un contract
de vânzare -cumpărare oricare din părțile contractului
poate solicita :
a. rezoluțiunea contractului , cu daune interese , dacă este
cazul;
b. rezoluțiunea contractului de vânzare –cumpărare pentru o
parte a contractului, numai atunci când executarea sa
este indivizibilă;
c. rezilierea contractului de vânzare -cumpărare.

303. Rezoluțiu nea contractului de vânzare –cumpărare :
a. poate fi dispusă numai de către instanța de judecată, la
cerere;
b. poate fi dispusă de către instanța de judecată, la cerere,
sau , după ca, poate fi declarată unilateral de către
partea îndreptățită;
c. poate fi declara tă doar unilateral de către partea
îndreptățită.

304. Cei cărora le este interzis să cumpere ori să vândă:
a. pot să ceară anularea vânzării în nume propriu;
b. pot să ceară anularea vânzării în numele persoanei
ocrotite;
c. nu pot să ceară anularea vânzării nici în nume propriu,
nici în numele persoanei ocrotite.

305. În vânzările silite :
a. se datorează garanție contra viciilor ascunse;
b. nu se datorează garanție contra viciilor ascunse;
c. se datorează garanție contra viciilor ascunse, indiferent

72 dacă viciile provin din fap tul personal al vânzătorului
sau din faptul unui terț.

306. Locațiunea este contractul prin care :
a. locatorul se obligă să transmită locatarului folosința unui
bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț,
numit chirie;
b. locatorul se obligă să transmit ă locatarului proprietatea
unui bun, în schimbul unui preț, numit chirie;
c. locatorul poate să transmită locatarului atributul de
dispoziție asupra bunului dat în locațiune prin
înstrăinarea bunului dat în locațiune.

307. Dacă locațiunea a fost făcută fără det erminarea duratei, oricare
dintre părți poate solicita:
a. denunțarea contractului prin notificare, cu respectarea
termenului de preaviz stabilit de lege sau, în lipsă, de
uzanțe;
b. tacita relocațiune;
c. rezoluțiunea contractului de locațiune.

308. Locatorul garant ează locatarul asupra viciilor ascunse ale
lucrului dat în locațiune:
a. numai dacă le -a cunoscut la încheierea contractului de
locațiune;
b. a ținut seama că ele existau dinainte ori au survenit în
cazul locațiunii;
c. chiar dacă nu le -a cunoscut la încheierea co ntractului și
fără a ține seama că ele existau dinainte ori au survenit
în cursul locațiunii.

73
309. Nerespectarea obligațiilor născute din contractul de locațiune,
dă dreptul părții prejudiciate:
a. de a solicita rezilierea locațiunea, cu daune interese, dacă este
cazul;
b. de a solicita rezoluțiunea contractului de locațiune;
c. de a solicita rezilierea contractului de locațiune cu efect
retroactiv.

310. Locațiunea încetează :
a. prin moartea locatorului;
b. prin moartea locatarului;
c. nu încetează nici prin moartea locatorul ui , nici prin
moartea locatarului.

311. Contractul de închiriere a locuinței încetează:
a. în termen de 30 de zile de la decesul chiriașului;
b. la data decesului chiriașului,
c. în termen de 10 zile de la data decesului chiriașului.

312. Contractul de arendare :
a. poate fi încheiat prin simplul acord de voință a părților;
b. se încheie în forma scrisă, sub sancțiunea nulității absolute;
c. poate fi încheiat numai în formă autentică.

313. Sunt lovite de nulitate relativă :
a. liberalitățile făcute soțului, rudelor în linie dreaptă sau
colateralilor privilegiați;
b. liberalitățile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv,
dacă, la data liberalității, dispunătorl nu are soț și nici rude în
linie dreaptă sau colaterali privilegiați;
c. liberalitățile făcute medicilor, farmaciștil or sau altor persoane,
în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau
îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este
cauză a decesului.
314.
Donațiile făcute viitorilor soți sau unuia dintre ei, sub condiția
încheierii căsătorie i :
a. produce efecte și în cazul în care căsătoria nu se încheie;
b. nu produce efecte juridice în cazul în care căsătoria nu se
încheie;

74 c. produce efecte juridice printr -o clauză expresă prevăzută
în contractul de donație, chiar și în ipoteza în care
căsătoria n u se încheie.

315. Acțiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată:
a. împotriva donatorului;
b. numai împotriva donatarului;
c. împotriva moștenitorilor donatarului, dacă donatarul
moare înainte de introducerea acțiunii.

316. Darul manual :
a. se încheie va labil prin acordul de voință al părților;
b. se încheie valabil prin acordul de voință al părților, însoțit
de tradițiunea lucrului;
c. bunurile mobile corporale cu o valoare de peste 25.000 lei
pot face obiectul darului manual.

317. Mandatarul din contractul de m andat cu reprezentare poate să
execute contractul de mandat și :
a. prin substituirea unei alte persoane pentru executarea în
tot sau în parte a contractului, chiar dacă mandantul nu
l-a autorizat în mod expres pe mandatar să își
substituie o altă persoană în executarea în tot sau în
parte a mandatului;
b. prin substituirea unei alte persoane pentru executarea în
tot sau în parte a contractului, dacă mandantul l -a
autorizat expres pe mandatar să își substituie o altă
persoană în executarea în tot sau în parte a m andatului;
c. prin substituirea unui terț, chiar în lipsa unei autorizări
exprese, fără înștiințarea de îndată a mandantului cu
privire la substituire.
318.
Dacă mandatul cu reprezentare este cu titlu oneros ,
mandatarul este ținut:
a. să execute mandatul cu dilig ența unui bun proprietar;
b. să execute mandatul cu diligența pe care o manifestă în
propriile afaceri;
c. să execute mandatul cu prudența pe care o manifestă în
propriile afaceri.

319. Mandatarul din mandatul cu reprezentare, datorează dobânzi

75 pentru sumele între buințate în folosul său :
a. începând din ziua întrebuințării;
b. din ziua în care a fost pus în întârziere,
c. de la data cererii de formulare a cererii de chemare în
judecată, dacă a formulat o astfel de cerere.

320. În contractul de sublocațiune:
a. locatorul este pa rte contractantă;
b. locatarul este parte contractantă;
c. efectele sublocațiunii se produc și față de locator.

321. Prin înstrăinarea bunului dat în locațiune, dreptul locatarului
este opozabil
dobânditorului, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară
:
a. dacă data certă a locațiunii este posterioară datei certe a
înstrăinării;
b. dacă data certă a locațiunii este anterioară datei certe a
înstrăinării;
c. dacă la data înstrăinării imobilului bunul se afla în
folosința locatarului.

76
322. Arendașul :
a. poate obține re ducerea arendei în cazul în care pieirea
recoltei a avut loc după ce recolta a fost culeasă;
b. poate cere reducerea arendei atunci când cauza pagubei
era cunoscută la data încheierii contractului;
c. nu poate obține, și, respectiv, cere, reducerea arendei în
cazul în care pieirea recoltei a avut loc după ce recolta
a fost culeasă și atunci când cauza pagubei era
cunoscută la data încheierii contractului.

323. Sublocațiunea unui bun imobil este permisă:
a. dacă este încheiată sub forma unui înscris autentic,
b. nu contra vine clauzelor contractului principal;
c. există o clauză expresă stipulată în contractul de
locațiune.

324. Cesiunea contractului de locațiune în accepțiunea noului Cod
civil :
a. vizează contractul de locațiune în întregul său;
b. vizează numai drepturile locataru lui;
c. vizează drepturile locatorului.

325. Sublocațiunea și cesiunea contractului de locațiune având ca
obiect un bun mobil:
a. este permisă fără acordul scris al locatorului;
b. este permisă doar cu acordul scris al locatorului;
c. este permisă fără îndeplinirea vr eunei formalități .

77 VI. DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

Autor i: Lector univ. dr. Ribana Conț
Lector univ. dr. Oana Voica Nagy

326. Conform Codului civil, d escendenții sunt :
a. copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la
nesfârșit ;
b. copiii și nepoții defunctului ;
c. moștenitorii testamentari ai defunctului .

327. Moștenirea reprezintă:
a. transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate,
către una sau mai multe persoane în ființă;
b. transmiterea patrimoniului unei persoane fizice sau
juridice către una s au mai multe persoane în ființă;
c. transmiterea patrimoniului unei persoane către una sau
mai multe persoane fizice sau juridice.

328. Moștenirea unei persoane se deschide:
a. în momentul decesului acesteia;
b. în termen de un an de la data decesului persoanei;
c. în termenul general de prescripție.

329. Transmisiunea succesorală are următoarele caractere juridice:
a. este o transmisiune mortis causa, universală, unitară și
indivizibilă;
b. este o transmisiune inter vivos, cu titlu particular, unitară
și indivizibilă;
c. este o t ransmisiune mortis causa, universală, unitară și
divizibilă.

330. Actele juridice asupra moștenirii nedeschise:
a. sunt lovite de nulitate relativă, dacă prin lege nu se
prevede altfel;
b. sunt lovite de nulitate absolută, dacă prin lege nu se

78 prevede altfel;
c. sunt valabile cu condiția să fie în favoarea moștenitorilor
rezervatari.

331. Au capacitate succesorală:
a. comorienții;
b. persoana juridică ce era în ființă la data întocmirii
testamentului, chiar a fost dizolvată până la data
decesului;
c. persoanele concepute dar nen ăscute la data deschiderii
succesiunii.

332. Nedemnitatea de drept poate fi constatată:
a. doar la cererea moștenitorilor, în termen de 3 ani de la
data deschiderii succesiunii;
b. doar de notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din
care rezultă nedemnitat ea;
c. oricând la cererea oricărei persoane interesate, sau din
oficiu de către instanța de judecată ori de către notarul
public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă
nedemnitatea.

333. În privința persoanei care, cu rea credință, a ascuns, a altera t, a
distrus sau a falsificat testamentul defunctului:
a. operează nedemnitatea de drept;
b. poate opera nedemnitatea judiciară;
c. nu poate opera niciun tip de nedemnitate succesorală,
deoarece aceasta privește doar moștenirea legală.

79
334. Orice succesibil poate c ere instanței judecătorești să declare
nedemnitatea judiciară în termen de:
a. un an de la data deschiderii moștenirii;
b. 6 luni de la data deschiderii moștenirii;
c. oricând.

335. Nedemnitatea succesorală:
a. desființează toate actele juridice, referitoare la bunuril e
moștenirii, încheiate de nedemn cu terțe persoane;
b. nu produce efecte față de descendenții nedemnului;
c. produce efecte de la data hotărârii care constată
nedemnitatea.

336. Actele de conservare precum și cele de administrare încheiate
între nedemn și terț:
a. se desființează ca urmare a constatării nedemnității
succesorale;
b. sunt valabile în măsura în care profită moștenitorilor;
c. sunt valabile dacă terții sunt de bună credință.

337. Reabilitarea nedemnului sau prescripția executării pedepsei
penale:
a. nu poate înl ătura efectele nedemnității;
b. înlătură efectele nedemnității;
c. înlătură efectele nedemnității cu condiția existenței unui
legat în favoarea nedemnului.

338. Vocația la moștenire reprezintă:
a. chemarea la moștenire a succesibililor, conferită fie prin
lege, fie p rin voința lui de cujus prin testament;
b. chemarea la moștenire a succesibililor ca efect al
devoluțiunii legale;
c. chemarea la moștenire a succesibililor, conferită fie prin
lege, fie prin voința lui de cujus, prin testament sau donație.
339. Sunt moștenitori le gali:
a. soțul supraviețuitor și descendenții defunctului;
b. soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și colateralii
acestuia după caz;
c. soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și colateralii

80 până la gradul al IV -lea inclusiv.

340. În lipsa moștenit orilor legali sau testamentari, patrimoniul
defunctului se transmite:
a. statului;
b. comunei orașului sau, după caz municipiului în a cărui
rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii
moștenirii;
c. comunei orașului sau, după caz municipiului în a cărui
rază teritorială își avea domiciliul defunctul.

341. Pot veni la moștenire prin reprezentare succesorală:
a. toți descendenții defunctului;
b. descendenții colateralilor ordinari;
c. numai descendenții copiilor defunctului și descendenții
fraților sau surorilor defu nctului.

342. Prin reprezentare succesorală, reprezentantul urcă în drepturile
ascendentului său:
a. pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau
decedat la data deschiderii moștenirii;
b. pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost decedat la data deschiderii
moștenirii;
c. pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct.

81
343. Reprezentarea:
a. opereaz ă chiar dacă reprezentantul este nedemn față de
reprezentat;
b. nu operează dacă reprezentantul a renunțat la moștenirea
lăsată de reprezentat;
c. nu operează dacă reprezentantul a fost dezmoștenit de
reprezentat.

344. În cazurile în care operează reprezentarea su ccesorală,
moștenirea se împarte:
a. pe tulpină;
b. pe capete;
c. potrivit principiului proximității gradului de rudenie cu
defunctul între moștenitorii din aceeași clasă.

345. Soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat, dacă:
a. acesta din urmă a lăsat un test ament în favoarea soțului;
b. la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de
divorț definitivă;
c. la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de
divorț irevocabilă.

346. Soțul supraviețuitor beneficiază de un drept de abitație asupra
casei în ca re a locuit până la deschiderea moștenirii:
a. dacă nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă
locuință corespunzătoare nevoilor sale;
b. dacă nu este titularul unui drept de proprietate asupra unei
locuințe corespunzătoare nevoilor sale;
c. dacă loc uința se afla în proprietatea exclusivă a lui de
cujus.

82
347. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor se stinge:
a. la partaj, dar nu mai devreme de 3 ani de la data
deschiderii succesiunii;
b. în caz de recăsătorire a soțului supraviețuitor;
c. în caz de neîn țelegere între soțul supraviețuitor și ceilalți
comoștenitori asupra restrângerii dreptului la abitație.

348. Sunt moștenitori rezervatari:
a. părinții defunctului;
b. frații defunctului;
c. bunicii defunctului.

349. Colateralii ordinari:
a. nu sunt moștenitori rezervatar i;
b. pot veni la moștenire prin reprezentare;
c. sunt obligați la raportul donațiilor.

350. Soțul supraviețuitor are un drept special de moștenire :
a. asupra titlurilor de creanță;
b. asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost
afectate folosinței comu ne a soților;
c. asupra a ¼ parte din bunurile mobile care formează masa
succesorală.

351. Testamentul prezintă următoarele caractere juridice:
a. este un act unilateral solemn, personal, mortis causa,
esențialmente revocabil;
b. act juridic unilateral, autentic, mortis causa , irevocabil;
c. act juridic unilateral, autentic, mortis causa , revocabil.

83
352. Testamentul reciproc:
a. este lovit de nulitate relativă;
b. este permis dacă două sau mai multe persoane dispun,
prin același testament, în favoarea unui terț;
c. este lovit de nulitate absolută.

353. Legatul în favoarea creditorului
a. este prezumat a fi făcut în compensația creanței sale;
b. nu este prezumat a fi făcut în compensația creanței sale;
c. este lovit de nulitate absolută.

354. Testamentul olograf:
a. este prohibit de Noul Cod Civil ;
b. trebuie scris în întregime, datat și semnat de mâna
testatorului;
c. trebuie, obligatoriu, să poarte semnătura testatorului.

355. Testamentul este un act:
a. autentic;
b. solemn;
c. olograf.

356. Testamentul întocmit în fața medicului de gardă, cât timp
testatorul este internat într -o instituție sanitară în care
notarul public nu are acces, este un testament:
a. caduc;
b. privilegiat;
c. olograf.

84
357. Retractarea revocării unui testament:
a. înlătură efectele revocării, chiar dacă testatorul și -a
manifestat voința în sens contrar;
b. poate fi făcută în mod expres prin act autentic notarial sau
alt testament;
c. este interzisă de lege.

358. Legatul cu titlu universal este:
a. dispoziția testamentară care conferă unuia sau mai multor
persoane, vocație la întreaga moștenire;
b. dispoziția testamentar ă care conferă unuia sau mai multor
persoane, vocație la o fracțiune a moștenirii;
c. orice legat care nu este cu titlu particular.

359. Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen:
a. dobândește proprietatea asupra acestora de la data
deschiderii moșten irii;
b. este titularul unei creanțe asupra moștenirii;
c. dacă testatorul nu a prevăzut altfel, va putea primii doar
bunuri de calitate superioară.

360. Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie
obiectul legatului cu titlu particular:
a. revocă implicit legatul;
b. obligă testatorul la înlocuirea bunului respectiv;
c. duce la caducitatea legatului.

361. Dacă bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular, a
pierit în totalitate din motive care nu țin de voința
testatorului în timpul vieții ace stuia:
a. legatul se consideră revocat tacit;
b. legatul devine caduc;
c. testatorul este obligat să înlocuiască bunul respectiv.

362. Dispoziția testamentară prin care moștenitorii legali au fost
dezmoșteniți:
a. este caducă;
b. este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă
după caz;

85 c. este supusă cauzelor de nulitate relativă.

363. Rezerva succesorală reprezintă:
a. partea din bunurile moștenirii care revine succesorilor în
cazul devoluțiunii legale;
b. partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii
rezervatari au dr eptul în virtutea legii, chiar împotriva
voinței defunctului manifestată prin liberalități ori
dezmoșteniri;
c. partea din succesiune care rămâne după executarea
dispozițiilor testamentare.

364. Întinderea rezervei succesorale este:
a. jumătate din cota succesoral ă care, în absența
liberalităților ori dezmoștenirilor, s -ar fi cuvenit
moștenitorului rezervatar ca moștenitor legal;
b. o treime din cota succesorală care, în absența
liberalităților ori dezmoștenirilor, s -ar fi cuvenit
moștenitorului rezervatar ca moștenit or legal;
c. un sfert din cota succesorală care, în absența liberalităților
ori dezmoștenirilor, s -ar fi cuvenit moștenitorului
rezervatar ca moștenitor legal;

365. Dreptul la acțiunea în reducțiune a liberalităților excesive:
a. se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii
moștenirii;
b. este imprescriptibil extinctiv;
c. se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii
moștenirii.

86
366. Opțiunea succesorală este:
a. divizibilă și susceptibilă de a fi afectată de termene;
b. indivizibilă și nu poate fi afectată de nicio modalitate;
c. indivizibilă și susceptibilă de a fi afectată de termene.

367. Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de:
a. 6 luni de la data deschiderii moștenirii;
b. 3 ani de la data deschiderii moștenirii;
c. 1 an de la data deschiderii moșten irii.

368. Creditorii succesibilului:
a. nu pot accepta moștenirea;
b. pot accepta moștenirea sub beneficiu de inventar;
c. pot accepta moștenirea pe cale oblică în limita îndestulării
creanței lor.

369. Sezina conferă moștenitorilor sezinari:
a. doar stăpânirea de fapt a supra patrimoniului succesoral;
b. stăpânirea de fapt și dreptul de a administra patrimoniul;
c. doar să efectueze actele de conservare a patrimoniului
succesoral.

370. Sunt moștenitori sezinari:
a. doar soțul supraviețuitor;
b. soțul supraviețuitor și descendenții;
c. soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați.

371. Moștenitorii legali nesezinari:
a. nu pot dobândi sezina;
b. dobândesc sezina numai prin eliberarea certificatului de
moștenitor;
c. pot fi urmăriți de creditorii moștenirii și anterior intrării în
stăpânirea de fapt a masei succesorale.
372. Ieșirea din indiviziune:
a. poate fi cerută oricând de către moștenitori;
b. poate fi cerută în termen de 3 ani de la data deschiderii
succesiunii;
c. nu poate fi cerută când există clauze testamentare care
obligă comoștenitor ii să rămână în indiviziune.

87
373. Ascendenții privilegiați:
a. sunt moștenitori sezinari;
b. sunt obligați la raportul donațiilor;
c. nu sunt moștenitori rezervatari.

374. Pentru a succede:
a. persoana trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu;
b. persoana trebuie s ă existe în momentul deschiderii
succesiunii;
c. părinții copilului să nu fi fost declarați nedemni de a
succede.

375. Nu este o acceptare voluntară tacită a moștenirii dacă
succesibilul:
a. renunță la moștenire în schimbul unei sume de bani
primită de la ceilalț i moștenitori;
b. înstrăinează un bun succesoral având credința eronată că
acesta este proprietatea lui exclusivă;
c. se mută definitiv în locuința care face parte din masa
succesorală.

88 VII. DREPTUL FAMILIEI. CĂSĂTORIA ȘI RUDENIA

Autor i: Profesor univ. d r. Teodor Bodoașcă
Asistent univ. dr d. Cecilia Șulea

376. În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin
copil se înțelege:
a. numai persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
b. numai persoana care nu a dobândit capacitatea deplină de
exercițiu.
c. persoana care întrunește ambele cerințe prevăzute la lit. a
și b.

377. Atunci când copilul este ascultat în procedurile judiciare sau
administrative ce îl privesc, opiniile lui vor fi luate în
considerare:
a. de la caz la caz, conform aprecierii organul ui judiciar.
b. în funcție de vârsta și gradul său de maturitate.
c. în raport cu interesul său superior.

378. Logodna poate fi dovedită:
a. cu orice mijloc de probă.
b. numai cu înscrisuri.
c. numai cu mărturiile logodnicilor.

379. Căsătoria este încheiată în momentul în ca re:
a. ofițerul de stare civilă, după ce a luat consimțământul
viitorilor soți, îi declară căsătoriți.
b. soții semnează actul căsătoriei.
c. viitorii soți au exprimat consimțământul la căsătorie.

89
380. În condițiile legii, se poate căsători la vârsta de 16 ani:
a. numai femeia.
b. numai bărbatul.
c. atât femeia, cât și bărbatul.

381. Încheierea căsătoriei persoanei care nu a împlinit vârsta de 16
ani:
a. este lovită de nulitate absolută.
b. este lovită de nulitate relativă.
c. poate fi confirmată prin conviețuirea soților.

382. Există că sătorie putativă atunci când:
a. ambii soți sunt de rea -credință.
b. soții au cunoscut cauza de nulitate în momentul încheierii
căsătoriei.
c. cel puțin unul dintre soți este de bună -credință.

383. Căsătoria este fictivă atunci când:
a. este încheiată în alte scopuri de cât acela de a întemeia o
familie.
b. este încheiată din eroare.
c. este încheiată ca urmare a dolului exercitat asupra soților
de o terță persoană.

384. Între soți, regimul matrimonial produce efecte:
a. din ziua încheierii convenției matrimoniale.
b. din ziua încheier ii căsătoriei.
c. din ziua întocmirii actului căsătoriei.

385. În timpul căsătoriei, regimul matrimonial:
a. nu poate fi modificat.
b. poate fi modificat cu autorizarea instanței de judecată.
c. poate fi modificat, în condițiile legii.
386. Lichidarea regimului matrimonial poate interveni:
a. numai pe cale judiciară.
b. prin bună învoială dintre soți.
c. numai pe cale notarială.

387. Locuința familiei este:

90 a. locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la
care se află copiii.
b. locuința aflată în proprietatea comună în devăl mășie a
soților.
c. locuința aflată în proprietatea comună a soților.

388. Soții contribuie la cheltuielile căsătoriei:
a. în mod egal
b. în raport cu mijloacele fiecăruia.
c. în raport cu mijloacele fiecăruia, dacă prin convenția
matrimonială nu s -a prevăzut altfel.

389. Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității
legale se face:
a. prin încheierea unei convenții matrimoniale.
b. în momentul încheierii căsătoriei.
c. Prin încheierea unui contract nupțial.

390. Cu excepțiile prevăzute de lege, bunurile dobândite în t impul
comunității legale de oricare dintre soți sunt:
a. bunuri comune.
b. bunuri comune în devălmășie.
c. bunuri comune pe cote -părți.

391. În cadrul regimului separației de bunuri soții pot avea:
a. numai bunuri proprii.
b. numai bunuri comune pe cote părți.
c. bunuri din a mbele categorii prevăzute la lit. a și b.
392. Convenția matrimonială poate fi modificată în timpul
căsătoriei:
a. după un an de la data încheierii convenției matrimoniale.
b. oricând după data încheierii căsătoriei.
c. după un an de la data încheierii căsătoriei.

393. Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat:
a. Indiferent de durata căsătoriei.
b. Dacă nu sunt copii minori rezultați din căsătorie.
c. După un an de la data încheierii căsătoriei și dacă nu sunt
copii minori.

91 394. Paternitatea poate fi tăgăduită:
a. de copilul d in afara căsătoriei.
b. de copilul din căsătorie.
c. numai de soțul mamei.

395. Recunoașterea de filiație poate avea loc:
a. numai prin înscris autentic și testament.
b. prin înscris sub semnătură privată.
c. prin declarație la serviciul de stare civilă.

396. Dreptul la stab ilirea paternității copilului din afara căsătoriei
nu se prescrie:
a. în timpul vieții presupusului tată.
b. în timpul vieții copilului.
c. în timpul vieții copilului și a presupusului tată.

397. Adopția a doi soți sau foști soți:
a. este interzisă.
b. este permisă pentru motive temeinice.
c. este permisă de instanța de judecată dacă există motive
temeinice.

398. Are drept la întreținere persoana aflată în nevoie, neputându -se
întreține:
a. din munca sa, datorită incapacității de a munci.
b. din munca sau din bunurile sale.
c. din lipsa unui câștig din cauza incapacității de a munci.

399. Stare de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere se poate
stabili:
a. prin orice mijloc de probă.
b. prin înscrisuri oficiale din care rezultă incapacitatea
acesteia de a munci.
c. prin înscrisuri autentice din care rezultă incapacitatea ei
de muncă.

400. Plata unei pensii de întreținere poate fi dispusă de instanța de
judecată:
a. în orice situație în care o persoană este obligată să
întrețină altă persoană.

92 b. atunci când obligația de întreținere nu se execută de
bunăvoie, în natură.
c. la cererea creditorului obligației legale de întreținere.

93 VIII. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

Autor: Lector univ. dr. Dorina Maria Dan

401. Se aplică legea penală mai favorabilă:
a. atunci când legea nouă a intervenit după judecar ea
definitivă a cauzei;
b. numai dacă fapta a fost dezincriminată;
c. atunci când de la săvârșirea infracțiunii și până la
judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai
multe legi penale.

402. Se aplică legea penală română în virtutea principiului
perso nalității, dacă:
a. infractorul este cetățean român sau o persoana juridică
română și a comis infracțiunea în străinătate;
b. infractorul este cetățean român, indiferent de locul unde a
comis infracțiunea;
c. infractorul este cetățean străin sau apatrid care nu ar e
domiciliul în România și a comis infracțiunea pe o
navă sub pavilion românesc.

403. Legea penală română se aplică, potrivit principiului
teritorialității, numai dacă:
a. infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României,
indiferent de cetățenia făptuitorul ui;
b. infracțiunea a fost comisă în străinătate și făptuitorul este
cetățean
c. infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României și
făptuitorul este obligatoriu cetățean român sau apatrid
cu domiciliul în țară.

404. Aplicarea legii penale mai favorabile:
a. este obligatorie dacă, de la săvârșirea infracțiunii și până
la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, indiferent de cetățenia

94 infractorului și locul săvârșirii infracțiunii;
b. este obligatorie dacă, de la săvârșirea infrac țiunii și până
la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, indiferent de cetățenia
infractorului, dacă infracțiunea a fost comisă pe
teritoriul României;
c. este obligatorie dacă, de la săvârșirea infracțiunii și până
la jude carea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, dacă infractorul este cetățean
român, indiferent de locul comiterii infracțiunii.

405. În cazul în care fapta nu este savârșită cu forma de vinovație
cerută de legea penală:
a. făptuitorul v a fi sancționat între limitele pedepsei
prevăzute de lege pentru acea infracțiune;
b. făptuitorul nu va fi pedepsit conform legii penale,
deoarece fapta nu constituie infracțiune;
c. făptuitorului i se aplică de către instanță o amendă
contravențională;

406. Pentr u a fi subiect activ al infracțiunii persoana fizică trebuie
să îndeplinească printre altele și condițiile generale:
a. să fie titulară a valorii sociale ocrotită de lege;
b. să acționeze singură;
c. să fie responsabilă.

407. Conform Codului penal in vigoare, subie ct activ al infracțiunii
poate fi:
a. numai persoana fizică ce a împlinit vârsta de 16 ani;
b. numai persoana fizică ce a împlinit vârsta de 18 ani;
c. persoana fizica si persoana juridica.

408. Subiectul activ calificat al infracțiunii trebuie să îndeplinească
printre altele și anumite condiții ce privesc:
a. calitatea cerută în norma incriminatoare;
b. voința de a săvârși o faptă calificată;
c. posibilitatea de a evita rezultatul.

409. Subiectul pasiv al infracțiunii trebuie să îndeplinească printre
altele și anumite condi ții ce privesc:

95 a. titular al valorii sociale ocrotite;
b. sa aibă o calificare profesionala;
c. vârsta de minim 16 ani.

410. Dacă locul de săvârșire a faptei, în conținutul infracțiunii,
constituie o condiție cu rol de element circumstanțial
agravant, nerealizare a acesteia:
a. face ca fapta să nu mai fie infracțiune;
b. nu influențează existența infracțiunii în varianta tip;
c. nu influențează existența infracțiunii în varianta calificată.

411. Dacă timpul săvârșirii faptei, în conținutul infracțiunii,
constituie o condiție cu rol de element circumstanțial
agravant, nerealizarea acesteia:
a. face ca fapta să nu mai fie infracțiune;
b. nu influențează existența infracțiunii în varianta tip;
c. nu influențează existența infracțiunii în varianta calificată.

412. Când timpul în care se s ăvârșește fapta, în conținutul
infracțiunii, reprezintă o condiție esențială,
nerealizarea acesteia:
a. face ca fapta să nu se realizeze în variantă calificată;
b. nu influențează existența infracțiunii;
c. face ca fapta să nu fie infracțiune.

96
413. Elementul mat erial al laturii obiective în conținutul
infracțiunii:
a. este expres desemnat;
b. se deduce din împrejurările arătate în normă;
c. poate lipsi.

414. Cercetarea legăturii de cauzalitate este necesară:
a. în cazul infracțiunilor materiale sau de rezultat;
b. numai la inf racțiunile formale;
c. la toate infracțiunile.

415. Existența vinovăției ca trăsătură esențială a infracțiunii:
a. presupune întotdeauna existența vinovăției ca element al
conținutului infracțiunii
b. nu presupune întotdeauna existența vinovăției ca element
al conțin utului infracțiunii;
c. este identica cu existenta vinovăției ca element al
conținutului infracțiunii.

416. Când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu -l
acceptă, socotind fără temei că acesta nu se va
produce, modalitatea vinovăției este:
a. intenția indirectă;
b. culpa cu prevedere;
c. culpa simplă.

417. Infracțiunile omisive se săvârșesc:
a. numai din culpă cu prevedere, afară de cazul când legea
sancționează
b. fie cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea
sancționează numai săvârșirea lor cu int enție;
c. numai din culpă fără prevedere.

418. Când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia
și putea să -l prevadă, modalitatea vinovăției este:
a. intenția depășită;
b. culpa cu prevedere;
c. culpa simplă.

97 419. Fapta constând într -o acțiune săvârșită din culpă constituie
infracțiune:
a. numai dacă se prevede expres în legea penală;
b. întotdeauna;
c. numai dacă se sancționează cu închisoare.

420. Fapta constând în inacțiune constituie infracțiune:
a. fie că se săvârșește cu intenție fie din culpă dacă legea nu
restrânge sancționarea numai când se săvârșește cu
intenție
b. numai când este săvârșită cu intenție
c. numai când se săvârșește din culpă

421. Culpa simplă există:
a. când făptuitorul nu prevede rezultatul infracțiunii deși
trebuia și putea să -l prevadă;
b. când făptu itorul nu prevede rezultatul infracțiunii, pentru
că acesta nu putea sub nicio formă să fie prevăzut;
c. când făptuitorul prevede rezultatul infracțiunii dar nu -l
urmărește.

422. Praeterintenția nu este:
a. o formă de vinovăție;
b. o cauză care înlătură caracterul pe nal al faptei;
c. intenția depășită.

98
423. Constituie elemente ale laturii obiective a conținutului
constitutiv al unei infracțiuni:
a. elementul material al infracțiunii;
b. elementul subiectiv al infracțiunii;
c. forma de vinovăție cu care este comisă fapta.

424. Verbum regens desemnează:
a. urmarea imediată;
b. elementul material;
c. latura subiectivă.

425. Este cauză justificativă:
a. excesul neimputabil;
b. desistarea;
c. starea de necesitate.

426. În cazul faptelor în care există vreuna dintre cauzele
justificative prevăzute de legea penală:
a. efectele cauzelor justificative nu se extind și asupra
participanților;
b. efectele cauzelor justificative se extind și asupra
participanților;
c. acestea nu au nici o relevanță în ceea ce privește condițiile
esențiale ale infracțiunii.

427. Depășirea l imitelor legitimei apărări este:
a. circumstanță atenuată legală;
b. o cauză care înlătură răspunderea penală;
c. o cauză justificativă.

99
428. În cazul legitimei apărări, atacul nu trebuie să fie:
a. indirect, îndepărtat, formal;
b. material, direct, imediat;
c. injust, î ndreptat împotriva celui care se apără sau a altuia.

429. Excesul neimputabil este:
a. circumstanță atenuantă legală;
b. cauza care înlătură răspunderea penală;
c. o cauză de neimputabilitate.

430. Starea de necesitate este:
a. o cauză care înlătură consecințele conda mnării;
b. o cauză care înlătură răspunderea penală;
c. o cauză justificativă.

431. Cazul fortuit:
a. este o cauză de nepedepsire;
b. atrage reducerea cu jumătate a limitelor legale ale
pedepsei;
c. este o cauză de neimputabilitate.

432. Nu sunt cauze justificative:
a. legitima apărare;
b. cazul fortuit și intoxicația;
c. exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații.

433. Starea de intoxicație voluntară cu substanțe psihoactive, când a
fost provocată în vederea comiterii infracțiunii:
a. poate constitui o cauză justficativă ;
b. înlătură caracterul penal al faptei;
c. constituie întotdeauna o circumstanță agravantă.

434. În dreptul penal eroarea este o cauză de neimputabilitate:
a. numai dacă poartă asupra greșitei cunoașteri a legii
penale;
b. numai dacă poartă asupra greșitei cunoașteri a existenței
unei stări, situații sau împrejurări de care depinde
caracterul penal al faptei;
c. când privește un element constitutiv al infracțiunii

100 săvârșite din culpă.

435. Eroarea:
a. nu produce efecte în cazul necunoașterii unei dispoziții
legale extrapenale ;
b. se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea
penală le pedepsește, numai dacă necunoșterea stării,
situației sau împrejurării nu este ea însăși rezultatul
culpei;
c. nu se aplică niciodată faptelor săvârșite din culpă pe care
legea penală le ped epsește.

436. Constrângerea morală este o cauză de neimputabilitate dacă:
a. făptuitorul este amenințat cu pierderea locului de muncă;
b. făptuitorul sau altă persoană este amenințat cu un pericol
grav;
c. făptuitorul putea înlătura pericolul printr -o faptă
neprevăz ută de legea penală.

437. Tentativa se pedepsește:
a. numai in cazul infracțiunile contra persoanei;
b. întotdeauna;
c. numai când legea prevede în mod expres aceasta.

101
438. Dacă s -au stabilit mai multe pedepse complementare de
aceeași natură și cu același conținut î n caz de concurs
de infracțiuni:
a. se aplică toate pedepsele complementare stabilite;
b. se aplică cea mai grea dintre acestea;
c. nu se mai aplică nici o pedeapsă complementară.

439. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi:
a. poate fi aplicată dacă pedea psa principală stabilită este
detențiunea pe viată;
b. poate fi aplicată pe lângă oricare dintre pedepsele
principale;
c. poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este
închisoarea sau amenda și instanța constată, că față de
natura și gravitatea infra cțiunii, a împrejurărilor cauzei
și persoana infractorului, aceasta este necesară .

440. Pedeapsa complementară a degradării militare:
a. este obligatorie dacă pedeapsa aplicată oricărei persoane
este de 10 ani sau mai mare;
b. este obligatorie dacă pedeapsa apli cată militarilor în
activitate, rezerviștilor sau celor în retragere, este
închisoare mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viată;
c. este facultativă dacă pedeapsa aplicată militarilor în
activitate, rezerviștilor sau celor în retagere este
închisoare de ce l mult 10 ani sau detențiunea pe viată.

441. Pedeapsa accesorie se dispune:
a. în toate cazurile în care s -a aplicat o pedeapsă principală,
indiferent de natura și gravitatea acesteia;
b. dacă s -a aplicat pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe
viață;
c. dacă s -a aplicat pedeapsa amenzii.

102
442. Pedeapsa accesorie nu se poate dispune:
a. dacă infractorului i s -a aplicat detențiunea pe viață;
b. dacă infractorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii
mai mică de un an;
c. dacă infractorului i s -a aplicat pedeapsa amenzii.

443. Măsurile de siguranță de natură diferită, luate în cazul
concursului de infracțiuni:
a. se cumulează;
b. se aplică cea mai grea dintre ele;
c. se aplică numai dacă instanța consideră necesar.

444. Dacă în cazul concursului de infracțiuni s -au luat mai multe
măsuri d e siguranță, de aceeași natură și cu același
conținut, dar pe durate diferite, acestea:
a. se cumulează;
b. se aplică o singură dată măsura de siguranță cu durata cea
mai mare;
c. se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai lungă care
poate fi sporită.

445. Măsura de siguranță a internării medicale:
a. se aplică numai minorilor;
b. se aplică atunci când făptuitorul este bolnav psihic,
consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă
de o boală infecto -contagioasă și prezintă pericol
pentru societate;
c. se aplică n umai la cererea părții vătămate.

103
446. Măsura de siguranță a internării medicale:
a. nu este o măsură educativă;
b. se aplică numai minorilor;
c. se aplică numai dacă făptuitorul îndeplinește condițiile
pentru a răspunde penal și este sancționat cu o
pedeapsă de ce l puțin un an închisoare sau amenda.

447. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a
exercitării unei profesii, poate fi revocată la cerere:
a. după terminarea un unui termen de cel puțin un an, dacă
se constată ca temeiurile care au impus luarea ei au
încetat;
b. după terminarea un unui termen de cel puțin 6 luni, dacă
se constată ca temeiurile care au impus luarea ei au
încetat;
c. după terminarea un unui termen de cel puțin 16 luni, dacă
se constată ca temeiurile care au impus luarea ei au
încetat.

448. Sunt supuse confiscării speciale:
a. bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea
unei fapte penale;
b. bunurile care au fost folosite la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală, indiferent în proprietatea
cui se află;
c. bunurile care au fost folosite la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală dacă sunt ale părții
responsabile civilmente.

104
449. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a
exercitării unei profesii (art.111 C. pen.) se reține
când:
a. făptuitorul a săvârșit fapta datorită necunoașterii legii
penale;
b. făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității,
nepregătirii sau a altor cauze care îl fac inapt pentru
ocuparea unei funcții, pentru exercitarea unei profesii
sau meserii, ori pentru desfășurarea u nei alte activități;
c. făptuitorul a săvârșit fapta datorită capacității sale
extraordinare de muncă.

450. Pedepsele complementare se pot dispune pe o perioadă :
a. de maxim un an;
b. de la unu la 5 ani;
c. de minim 5 ani.

451. Care dintre următoarele drepturi din conț inutul pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
se dispun cumulativ:
a. dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat și dreptul de a alege;
b. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte
funcț ii publice și dreptul de a ocupa o funcție care
implică exercițiul autorității de stat;
c. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte
funcții publice și dreptul de alege.

452. Când hotărârea de a săvârși o infracțiune a fost pusă în
executar e, dar executarea a fost întreruptă, se
realizează:
a. o tentativă relativ improprie;
b. o tentativă imperfectă;
c. o tentativă perfectă.

453. Tentativa la infracțiunile din culpă:
a. se sancționează atunci când legea prevede expres;
b. nu este posibilă;
c. nu se sancționea ză.

105
454. Când sunt prevăzute în lege pedepse alternative pentru
infracțiunea
săvârșită, tentativa la o astfel de infracțiune se sancționează cu
pedeapsa:
a. aleasă dintre cele alternative ale cărei limite se reduc la
jumătate;
b. mai gravă ale cărei limite se r educ la jumătate;
c. mai ușoară, cuprinsă între limitele ei speciale reduse la
jumătate.

455. Împiedicarea consumării faptei este:
a. o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
b. o cauză de nepedepsire;
c. o circumstanță atenuantă.

456. Când hotărârea de a săvârși o infracțiune a fost pusă în
executare, executare care a fost dusă până la capăt, dar
nu s-a produs rezultatul, se realizează:
a. o tentativă întreruptă;
b. o tentativă absurdă;
c. o tentativă perfectă.

457. Când imposibilitatea de consumare a infracțiunii se datore ază
modului cum a fost concepută executarea, se
realizează:
a. o tentativă perfectă;
b. o tentativă imperfectă;
c. o tentativă absolut improprie.

458. Tentativa la săvârșirea unei infracțiuni se sancționează:
a. numai la infracțiunile omisive și dacă instanța apreciază
necesară aplicarea pedepsei;
b. cu o pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimului și
jumătatea maximului prevăzut de lege pentru
infracțiunea consumată;
c. numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea consumată este mai mare de 6 luni.

106 459. Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului sunt:
a. cauze care înlătură răspunderea penală;
b. cauze de nepedepsire;
c. cauze care înlătură executarea pedepsei.

460. Actele preparartorii sunt posibile numai în cazul infracțiunilor
comise:
a. din culpă;
b. cu intenție;
c. cu or ice formă de vinovăție.

461. Actele preparatorii:
a. pot fi numai acte de pregătire materială;
b. pot fi acte de pregătire materială și morală;
c. nu sunt împărțite în nici o categorie.

462. Tentativa nu este posibilă:
a. la infracțiunile săvârșite cu intenție;
b. la infr acțiunile săvârșite printr -o acțiune;
c. la infracțiunile cu execuție promptă.

107
463. În situația în care o cantitate de otravă este insuficientă pentru
a ucide o persoană, se realizează o tentativă:
a. o tentativă absolut improprie;
b. o tentativă relativ impropr ie;
c. o tentativă imperfectă.

464. Tentativa:
a. este posibilă indiferent de natura infracțiunii săvârșite;
b. se pedepsește în toate cazurile în care pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea consumată este mai mare
de un an închisoare;
c. nu este posibilă în ca zul infracțiunilor din culpă.

465. Desistarea este:
a. cauză de impunitate;
b. cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
c. cauză care înlătură consecințele condamnării.

466.
Nu există tentativă:
a. în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă
dator ită insuficienței sau defectuozității mijloacelor
folosite;
b. atunci când consumarea infracțiunii nu a fost posibilă
datorită împrejurării că, în timpul când s -au săvârșit
actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde
făptuitorul credea că se află;
c. atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii
este datorită modului cum a fost concepută executarea.

108
467. În cazul infracțiunii continue succesive, prin întreruperea
activității și reluarea acesteia:
a. se epuizează infracțiunea continuă și se săvâ rșește o nouă
infracțiune continuă;
b. nu este afectată existența infracțiunii unice continue;
c. se realizează conținutul unei infracțiuni complexe.

468. Infracțiunea continuată se comite:
a. numai cu praeterintentie;
b. numai cu intenție;
c. numai din culpă cu preveder e.

469. Infracțiunea continuată există atunci când:
a. după o condamnare definitivă, cel condamnat săvârșește
din nou o infracțiune;
b. o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în
realizarea aceleiași rezoluții mai multe acțiuni sau
inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul unei
infracțiuni;
c. în conținutul unei infracțiuni intră, ca circumstanță
agravantă sau atenuantă, o acțiune sau inacțiune
săvârșită în mod repetat, care constituie prin ea însăși o
faptă prevăzută de legea penală.

470. Nu sunt forme ale unității legale de infracțiune:
a. infracțiunea de obicei;
b. infracțiunea complexă;
c. infracțiunea deviată.

109
471. Unitatea de rezoluție infracțională cu care se săvârșesc
acțiunile sau
inacțiunile caracterizează:
a. concursul de infracțiuni;
b. infracțiunea continuată;
c. infracțiunea complexă.

472. Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz:
a. instigare, ori complicitate, sau coautorat;
b. concurs de infracțiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară;
c. infracțiune continuă, sau continuată, ori comple xă.

473. Sporul aplicabil celei mai grele pedepse cu închisoarea, dintre
cele stabilite de instanța de judecată, în cazul
concursului de infracțiuni, poate fi:
a. doar până la maximul special al acesteia;
b. până la o treime din maximul special al acesteia;
c. adau gat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite.

474. Când pentru comiterea a trei infracțiuni concurente, instanța de
judecată a stabilit o pedeapsă cu amenda, o pedeapsă
cu închisoarea și pedeapsa detențiunii pe viață, se
aplică:
a. pedeaps a detențiunii pe viață și amenda;
b. pedeapsa detențiunii pe viață și amenda dacă se apreciază
că este necesară;
c. pedeapsa detențiunii pe viață.

110
475. Instigatorul este persoana care determină o altă persoană să
săvârșească o faptă prevazută de legea penală. A ceastă
faptă de determinare se săvârșește:
a. cu intenție;
b. din culpă;
c. fără vinovăție.

476. Potrivit Codului penal român, suma corespunzătoare unei zile
amendă este cuprinsă între :
a. 50 lei si 500 lei;
b. 10 lei si 50 lei;
c. 10 lei și 500 lei.

477. Există concurs idea l de infracțiuni când:
a. o acțiune sau inacțiune, comisă de aceeași persoană,
datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe
care le -a produs, întrunește elementele mai multor
infracțiuni;
b. acțiunile sau inacțiunile au fost comise de două sau mai
multe persoane în calitate de coautori, la diferite
intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale;
c. când, în conținutul concret al unei acțiuni/inacțiuni, intră o
altă acțiune/inacțiune, care, prin ea însăși, constituie o
faptă pre văzută de legea penală.

478. În cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru o infracțiune s –
a stabilit pedeapsa închisorii, iar pentru cealaltă
infracțiune pedeapsa amenzii:
a. se aplică pedeapsa închisorii cumulată cu aceea a amenzii,
ale căror limite se red uc la jumătate;
b. se aplică pedeapsa închisorii la care se adaugă pedeapsa
amenzii, în totul sau în parte;
c. se aplică pedeapsa închisorii la care se adăuga in
intregime pedeapsa amenzii.
479. În cazul concursului cu conexitate etiologică:
a. infracțiunile se săvâ rșesc din culpă;
b. infracțiunile se săvârșesc cu intenție;
c. infracțiunile se săvârșesc una cu intenție și alta din culpă.

111
480. Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să
respecte, ca măsură de sigurantă următoarea:
a. să nu părăsească locuința;
b. să anunțe în prealabil orice schimbare a locuinței și orice
deplasare care depășește 2 zile;
c. să comunice schimbarea locului de muncă.

481. Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de o hotărâre
de condamnare pronunțată în stăinătate, pentru o f aptă
prevăzută și de legea penală română, dacă:
a. hotărârea de condamnare a fost recunoscută conform
legii;
b. pedeapsa închisorii este mai mare de 6 luni sau amenda;
c. pedeapsa închisorii este mai mare de 6 luni sau detențiune
pe viață indiferent de forma de vi novatei cu care a fost
săvârșita infracțiunea.

482. Infracțiunile săvârșite din culpă:
a. pot constitui al doilea termen al recidivei;
b. nu pot constitui nici primul nici al doilea termen al recidivei;
c. constituie primul termen însă nu pot constitui al doilea
termen al recidivei.

483. Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viată, poate fi
dispusă dacă:
a. dacă cel condamnat a excutat efectiv 20 ani de detențiune;
b. dacă cel condamnat a excutat efectiv 25 ani de detențiune;
c. dacă cel condamnat a avut o bună condui tă pe durata a
jumătate din perioada de 20 ani de închisoare pe care a
executat -o.
484. Recidiva nu este:
a. o cauză personală de agravare a pedepsei;
b. o pluralitate de infracțiuni;
c. o unitate de infracțiuni.

485. Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă:
a. cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim
închis;
b. cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim

112 semideschis sau deschis;
c. cel condamnat e executat cel puțin o treime din durata
pedespei, în cazul închisorii care nu depășe ște 10 ani.

486. Întotdeauna când o infracțiune este comisă din culpă:
a. nu există recidivă;
b. există recidivă, dar numai dacă primul termen îl constituie
o infracțiune intenționată;
c. există recidivă, după caz, postcondamnatorie sau
postexecutorie, dacă sunt înd eplinite cumulativ
condițiile.

487. În caz de concurs de infracțiuni:
a. când s -au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică
pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
b. când s -a stabilit o pedea psă cu închisoarea și una cu
amenda, se aplică pedeapsa închisorii la care se adaugă
amenda în totul sau în parte;
c. când s -a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și o
pedeapsă cu amenda, se aplică pedeapsa detențiunii pe
viață la care se poate adăuga amenda în totul sau în
parte.

113
488. Pentru două infracțiuni concurente instanța de judecată a
stabilit o pedeapsă cu închisoarea și o pedeapsă cu
amenda și a dispus aplicarea doar a pedepsei închisorii:
a. soluția instanței este greșită, fiindcă trebuia să apl ice pe
lângă pedeapsa închisorii si pedeapsa amenzii in
intregime;
b. instanța trebuia să sporească pedeapsa închisorii ca
echivalent al pedepsei cu amenda;
c. soluția instanței este legală.

489. În cazul concursului de infracțiuni, cu conexitate
consecvențională , infracțiunile se săvârșesc:
a. ambele din culpă;
b. prima infracțiune cu intenție ori din culpă și a doua numai
cu intenție;
c. prima infracțiune cu intenție și a doua din culpă.

490. Dacă se dispune liberarea condiționată în cazul detențiunii pe
viată, condamantu l este supus unui termen de
supraveghere, începând de la data liberării
condiționate, de:
a. 10 ani;
b. 1 an;
c. 5 ani.

491. În cazul infracțiunilor săvârșite pe teritoriul țării, legea penală
română:
a. se poate aplica apatrizilor cu domiciliul în țară sau în
străinăt ate;
b. se aplică numai făptuitorilor, cetățeni români și cetățeni
străini;
c. se aplică numai făptuitorilor, cetățeni români și apatrizilor
cu domiciliul în țară;

114
492. Când după aplicarea unei pedepse cu închisoare de 3 ani,
pentru o infracțiune pedepsibilă de legea veche cu
închisoare de la 2 la 8 ani, iar noua lege prevede pentru
aceeași infracțiune pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani, dar
executarea ei s -a prescris, termenul de reabilitare este de:
a. 4 ani;
b. 5 ani;
c. 6 ani.

493. Legea penală mai favorabilă se stabi lește:
a. în funcție de pedepsele complementare;
b. în funcție de pedepsele principale, dacă acestea nu sunt
prevăzute în aceleași limite;
c. în funcție de combinarea dispozițiilor mai favorabile din
legile succesive.

494. Când după executarea completă a pedepsei înc hisorii de 3 ani,
pentru infracțiune săvârșită în minoritate, pedepsită de
legea veche cu închisoare de la 2 Ia 10 ani, iar noua
lege prevede pentru aceeași infracțiune pedeapsa
închisorii de la 1 la 5 ani, calcularea primului termen al
recidivei postexecu torii:
a. este lăsată la aprecierea instanței de judecată;
b. are în vedere pedeapsa de 3 ani pronunțată și deja
executată;
c. nu are loc, neoperând starea de recidivă.

495. Legea penala română nu se aplică:
a. infracțiunilor săvârșite de reprezentanți diplomatici ai
statelor străine, acreditați în România;
b. infracțiunilor săvârșite pe o aeronavă română, aflată în
afara granițelor naționale, oriunde s -ar afla aeronava;
c. infracțiunilor săvârșite la bordul navelor ori aeronavelor
comerciale străine, chiar dacă se află în p orturi ori
aeroporturi românești.
496. Pentru aplicarea legii noi mai favorabile, în cazul pedepselor
definitive, este necesar:
a. să existe o hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa
închisorii sau amenzii;

115 b. pedeapsa aplicată și rămasă definitivă să fie mai mică
decât maximul special prevăzut în legea nouă;
c. pedeapsa aplicată și rămasă definitivă să fie mai mare
decât maximul special prevăzut în legea nouă.

497. Legea penală română nu se aplică, în niciun caz:
a. infracțiunilor săvârșite pe teritoriul altor state;
b. infractorilor, cetățeni străini, pentru infracțiuni săvârșite
pe teritoriul altor state;
c. atunci când printr -o convenție internațională se dispune
altfel.

498. Când, după executarea completă a pedepsei închisorii de 8 ani,
intervine o lege care, pentru aceea și infracțiune,
prevede pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani:
a. termenul de reabilitare judecătorească este de 5 ani;
b. termenul de reabilitare judecătorească este de 6 ani și 6
luni.
c. termenul de reabilitare judecătorească este de 4 ani.

499. Sunt condiții ale principiului realității:
a. infracțiunea trebuie să fie una prin care s -a pricinuit o
vătămare gravă sănătății unui cetățean român;
b. infractorul să fie cetățean străin ori persoană iară
cetățenie;
c. infracțiunea să se săvârșească în țară sau în străinătate.

116
500. Când după executarea completă a pedepsei închisorii de 3 ani,
pentru infracțiune săvârșită în minoritate, pedepsită de
legea veche cu închisoare de la 2 Ia 10 ani, iar noua
lege prevede pentru aceeași infracțiune pedeapsa
închisorii de la 1 la 5 ani, calc ularea primului termen al
recidivei postexecutorii:
a. nu are loc, neoperând starea de recidivă;
b. este lăsată la aprecierea instanței de judecată;
c. are în vedere pedeapsa de 3 ani pronunțată și deja
executată.

501. Principiul retroactivității legii penale:
a. are în vedere situațiile când fapta continuă să rămână
infracțiune sub legea nouă sub altă denumire;
b. are în vedere și situațiile când fapta este abrogată în legea
specială, dar rămâne ca infracțiune în legea penală
generală sau ca modalitate de săvârșire a altei
infracțiuni;
c. are în vedere ipoteza dezincrirninării faptei prin legea
nouă.

502. În cazul aplicării legii române conform principiului
universalității:
a. punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea
prealabilă a procurorului general al PICCJ.
b. nu este indiferent dacă, potrivit legii statului unde s -a
săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică
punerea în mișcare a acțiunii penale;
c. este indiferent dacă, potrivit legii statului unde s -a săvârșit
infracțiunea, există o cauză care împiedică p unerea în
mișcare a acțiunii penale.

117
503. Sistemul român de acordare a extrădării este:
a. guvernamental;
b. jurisdicțional;
c. mixt.

504. Potrivit principiului neretroactivității legii penale:
a. legea penală se poate aplica și faptelor care, la data când
au fost săvâr șite, nu erau prevăzute ca infracțiuni;
b. legea penală dispune numai pentru viitor, nu și pentru
trecut, când este vorba de incriminarea faptelor;
c. legea penală care incriminează fapte ce anterior nu erau
prevăzute ca infracțiuni se poate aplica faptelor
săvârșite mai înainte de intrarea ei în vigoare.

505. Potrivit principiului retroactivității legii penale (art. 4 C. pen.),
odată cu intrarea în vigoare a legii noi:
a. încetează executarea pedepselor și a măsurilor educative,
dar continuă executarea măsurilor de s iguranță
pronunțate în baza legii vechi;
b. încetează executarea pedepselor și a măsurilor educative,
dar operează toate consecințele penale ale hotărârilor
judecătorești privitoare la faptele ce au fost
dezincriminate;
c. condamnatul pentru o infracțiune ce ul terior a fost
dezincrirninată, este considerat fără antecedente
penale.

118
506. Dacă o persoană condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață a
început executarea la vârsta de 58 de ani:
a. la împlinirea vârstei de 65 de ani, pedeapsa detențiunii pe
viață se înloc uiește cu închisoarea pe timp de 30 de
ani;
b. poate fi liberat condiționat numai la împlinirea vârstei de
78 de ani, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale
liberării condiționate;
c. poate fi liberat condiționat la împlinirea vârstei de 73 de
ani, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale
liberării condiționate.

507. Regimul închis se aplică inițial persoanelor condamnate:
a. la pedeapsa închisorii, indiferent de durata acesteia;
b. la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu
depășește 5 ani;
c. la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu
depășește 13 ani.

508. În cazul infracțiunilor săvârșite în concurs ideal:
a. concursul poate fi omogen;
b. concursul nu poate fi eterogen;
c. sub raport subiectiv, nu pot fi săvârșite toate din culpă.

509. Prin infr acțiune, în sensul legii penale, se înțelege:
a. orice faptă prevăzută de legea penală;
b. îndeplinirea cumulativă a trăsăturilor faptei (vinovăție,
caracter nejustificat, caracter imputabil și prevederea
în legea penală);
c. orice faptă penală săvârșită cu vinovăț ie.

119
510. Constituie sancțiuni în dreptul penal:
a. pedepsele;
b. pedepsele, măsurile de siguranță și măsurile educative;
c. sancțiunile civile ce constau în restituiri și despăgubiri.

511. Liberarea condiționată poate fi menținută chiar dacă pedeapsa
pronunțată pentr u noua infracțiune, săvârșită în
termenul de supraveghere, este închisoarea ce urmează
să se execute într -un loc de detenție:
a. dacă judecarea noii infracțiuni a avut loc după împlinirea
duratei pedepsei;
b. dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă cu
câteva zile mai înainte de împlinirea duratei pedepsei;
c. în nicio situație.

512. Constituie alternative la sancțiunile de drept penal:
a. renunțarea la aplicarea pedepsei;
b. amânarea aplicării pedepsei;
c. înlocuirea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci
neremune rate în folosul comunității;

513. În cazul săvârșirii de către un minor a unei infracțiuni pentru
care se prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ
cu pedeapsa închisorii între 15 și 25 ani, instanța:
a. poate alege măsura educativă privativă de libertat e a
internării într -un centru de detenție, pe o perioadă între
5 și 15 ani;
b. poate alege pedeapsa detențiunii pe viață, pe care nu o
poate aplica, caz în care va aplica pedeapsa închisorii
de la 2 la 5 ani;
c. nu va putea dispune în nicio situație executarea în
penitenciar.

120
514. În cazul infracțiunilor contra patrimoniului (art. 228 -256 C.
pen.), tentativa este posibilă:
a. la toate infracțiunile;
b. la toate infracțiunile, cu excepția distrugerii din culpă și a
însușirii bunului găsit, în modalitatea sa omisivă;
c. la toate infracțiunile, cu excepția tulburării de posesie și a
însușirii bunului găsit, ambele în modalitatea lor
omisivă.

515.
În cazul praeterintenției:
a. fapta se săvârșește numai cu intenție directă, iar rezultatul
mai grav se produce din culpă;
b. fapta se să vârșește cu intenție directă sau indirectă, iar
rezultatul mai grav se produce din culpă;
c. fapta se săvârșește cu intenție sau din culpă, iar rezultatul
mai grav se produce din culpă.

516. În cazul concursului cu conexitate consecvențională:
a. infracțiunea efec t poate fi comisă cu intenție sau din
culpă;
b. infracțiunea cauză poate fi săvârșită cu intenție sau din
culpă;
c. hotărârea de a săvârși infracțiunea efect este luată
concomitent cu săvârșirea infracțiunii cauză.

517. Constituie trăsături esențiale ale infracți unii:
a. prevederea faptei în legea penală, vinovăția, caracterul
nejustificat al faptei și imputabilitatea faptei;
b. conținutul infracțiunii, factorii infracțiunii și pedeapsa;
c. pericolul social, vinovăția și prevederea în legea penală.

121
518. Tentativa nu este p osibilă:
a. numai la infracțiunile săvârșite din culpă;
b. numai la infracțiunile săvârșite cu praeterintenție;
c. la infractiunile săvârșite prin inacțiune.

519. In cazul culpei cu prevedere:
a. făptuitorul prevede rezultatul, rezultat care nu este
urmărit, dar accept ă eventualitatea producerii lui;
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu -l urmărește,
nu-l acceptă, dar consideră fară temei că acesta nu se
va produce;
c. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și
putea să -l prevadă.

520. Sunt condi ții ale răspunderii penale în cazul persoanelor
juridice:
a. forma de vinovăție pentru comiterea unei infracțiuni este
totdeauna intenția;
b. sunt exceptate de la răspunderea penală persoanele
juridice, în cazul în care persoanele fizice care au
contribuit, în o rice mod, la săvârșirea aceleiași
infracțiuni nu răspund penal;
c. răspund penal și instituțiile publice care desfășoară o
activitate ce poate face obiectul domeniului privat.

521. Intenția supravenită:
a. nu este posibilă la infracțiunile continue;
b. este posibilă la infracțiunile continue;
c. este posibilă la infracțiunile aflate în concurs ideal.

122
522. În cazul intenției indirecte:
a. făptuitorul prevede rezultatul, nu -l urmărește, dar acceptă
eventualitatea producerii lui;
b. făptuitorul nu prevede rezultatul, nu îl urmăre ște, deși
trebuia și putea să -l prevadă;
c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu -l urmărește,
nu-l acceptă și consideră fără temei că acesta nu se va
produce.

523. Persoanele juridice, în cazul instituțiilor publice:
a. răspund penal numai pentru infracț iunile săvârșite în
realizarea obiectului de activitate său în interesul ori în
numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită
cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală;
b. răspund penal numai dacă desfășoară o activitate ce poate
face obiectul domeniului privat;
c. răspund penal numai dacă este atrasă răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la
săvârșirea aceleiași infracțiuni.

524. În cazul culpei fără prevedere:
a. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebu ia și
putea să -l prevadă;
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu -l urmărește,
dar acceptă eventualitatea producerii lui;
c. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, nu -l
urmărește, dar acesta se produce într -o formă agravată.

525. Sunt condiții pr ivind subiectul pasiv al infracțiunii:
a. subiectul pasiv al infracțiunii poate fi și persoana păgubită
prin infracțiune;
b. persoana fizică sau persoana juridică pot sau nu să fie
titulari ai valorii sociale ocrotite penal;
c. totdeauna subiectul pasiv al infracți unii are și calitatea de
persoană păgubită.
526. Constituie cauze justificative, conform dispozițiilor noului Cod
penal:
a. legitima apărare și starea de necesitate;
b. legitima apărare și minoritatea făptuitorului;

123 c. legitima apărare și iresponsabilitatea.

527. Cauzel e supravenite:
a. pot zădărnici consumarea, făcând să dispară obiectul
material al infracțiunii;
b. nu pot opri executarea sau nu pot împiedica producerea
rezultatului;
c. își produc efectele înainte sau după ce executarea a fost
începută de autor.

528. Pedeapsa acc esorie:
a. este o pedeapsă alăturată pedepselor principale;
b. a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. (1) lit. a), b) și lit. d) -o) C. pen. se aplică chiar
dacă unele dintre aceste drepturi nu ar fi putut fi
interzise ca pedeapsă compl ementară;
c. prevederea art. 67 C. pen. este aplicabilă și inculpaților
minori și se va executa odată cu rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.

529. Nu constituie cauză justificativă:
a. consimțământul persoanei vătămate în cazul uciderii la
cererea acest eia;
b. săvârșirea în legitimă apărare a unei fapte prevăzute de
legea penală;
c. săvârșirea în stare de necesitate a unei fapte prevăzute de
legea penală.

124
530. Nu constituie cauze de neimputabilitate:
a. constrângerea fizică, constrângerea morală și excesul
neimpu tabil;
b. minoritatea, iresponsabilitatea și intoxicația;
c. eroarea, cazul fortuit și starea de necesitate.

531. După caracterul lor, următoarele cauze care înlătură caracterul
pena) al faptei pot fi clasificate astfel:
a. sunt cauze reale constrângerea fizică și constrângerea
morală;
b. sunt cauze personale intoxicația și minoritatea;
c. sunt cauze reale eroarea și cazul fortuit.

532. Se află în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta
pentru a înlătura:
a. un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat
împotriva sa și care afectează drepturile celui atacat;
b. un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat
împotriva altuia și care pune în pericol grav drepturile
celui atacat;
c. un atac material, direct, imediat și injust, care pune în
pericol persoan a sau drepturile celui atacat, dacă
apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

533. În cazul legitimei apărări, nu sunt îndeplinite condițiile
atacului, dacă:
a. între victimă și agresorul care amenință cu o armă de foc
se află o poartă închisă;
b. cel ce ripostează în fața atacului dezlănțuit al unui
iresponsabil nu cunoaște starea de iresponsabilitate a
agresorului;
c. între victimă și agresorul care a dezlănțuit atacul, având în
mână un topor, se afla o distanță de 200 m.

125
534. În cazul legitimei apărări, atacul este imediat, atunci când:
a. presupune doar declanșarea, nu și iminența lui;
b. pericolul pe care -l reprezintă pentru valoarea socială este
pe cale să se ivească;
c. există un interval de timp între începutul atacului și
momentul ivirii pericolului.

535. Condițiile atacului, în cazul legitimei apărări, nu sunt realizate,
atunci când:
a. împotriva atacului periculos nu ripostează victima
agresiunii, ci o altă persoană care întâmplător era
prezentă;
b. deși victima nu dorea să se apere împotriva atacului, o altă
persoană a intervenit și a respins atacul agresorului;
c. cel ce ripostează în fața atacului dezlănțuit de un
iresponsabil cunoaște starea de iresponsabilitate a
agresorului.

536. Fapta aceluia care săvârșește fapta prevăzută de legea penală,
pentru a respinge pătr underea în locuința sa, fără drept
și prin efracție, a unei persoane:
a. se bucură întotdeauna de prezumția absolută de apărare
legitimă;
b. este apreciată de organul judiciar ca fiind apărare legitimă
sau nu;
c. are întotdeauna caracter licit.

537. Fapta săvârșită î n stare de necesitate:
a. este infracțiune, dar nu se pedepsește;
b. este infracțiune, dar nu se pedepsește, deoarece nu este
săvârșită cu vinovăție;
c. nu este infracțiune, deoarece nu este săvârșită cu
vinovăție.

126
538. Pentru a fi considerată săvârșire în stare de necesitate, acțiunea
de salvare a valorilor sociale arătate în art. 20 alin. (2)
C. pen. trebuie să îndeplinească, printre altele,
următoarele condiții:
a. să se realizeze prin săvârșirea unei infracțiuni;
b. să fi constituit mijloc de înlăturare a pericolului;
c. să nu se cauzeze urmari vădit mai grave decât acelea care
s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

539. În cazul stării de necesitate:
a. este înlăturată răspunderea civilă în toate cazurile;
b. este înlăturată răspunderea civilă doar când prejudiciul
este rezultatul acțiunii făptuitorului;
c. este înlăturată răspunderea civilă când pericolul s -a
produs prin fapta persoanei vătămate.

540. Sunt condiții ale constrângerii fizice:
a. să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane
provenind doar din partea une i alte persoane sau din
partea unui eveniment;
b. cel constrâns să nu fi putut rezista constrângerii;
c. sub imperiul constrângerii, persoana să săvârșească o
infracțiune.

541. Sunt condiții ale constrângerii morale:
a. să existe o acțiune de constrângere exercitată prin
amenințare;
b. sub imperiul constrângerii să se săvârșească o infracțiune;
c. fapta să fie săvârșită numai dacă nu exista o altă
posibilitate de a se înlătura pericolul provenit prin
amenințare.

127
542. Iresponsabilitatea privește:
a. doar incapacitatea psihică a persoanei sub raport intelectiv;
b. doar incapacitatea psihică a persoanei sub raport volitiv;
c. existența acestei stări în momentul săvârșirii faptei.

543. Sunt condiții ale iresponsabilității:
a. starea de incapacitate psihică să existe în momentul
săvârșirii fap tei;
b. făptuitorul să aibă incapacitatea psihică volitivă;
c. fapta săvârșită în stare de incapacitate să constituie
infracțiune.

544. Intoxicația poate fi:
a. doar cauza de imputabilitate;
b. doar circumstanță agravantă;
c. circumstanță atenuantă sau agravantă, după caz.

545. Când eroarea privește o stare, o situație, o împrejurare ce
constituie element de circumstanțiere:
a. înlătură agravarea, în toate cazurile, când poartă asupra
unor circumstanțe de agravare ale unei infracțiuni;
b. înlătură agravarea, în toate cazurile, când poartă asupra
unor circumstanțe de agravare ale unei infracțiuni
săvârșite din culpă;
c. înlătură agravarea numai dacă circumstanța de agravare
nu este ea însăși rezultatul culpei.

546. Actele de pregătire:
a. pot fi efectuate cu intenție, din culpă sau cu
praete rintenție;
b. pot cuprinde uneori acte ce intră în conținutul elementului
material al laturii obiective;
c. nu se pot suprapune cu momentul deliberării, ca element
al perioadei interne a activității infracționale.
547. Eroarea constituie cauză de neimputabilitate d acă:
a. s-a săvârșit din culpă o faptă prevăzută de legea penală,
numai dacă necunoașterea stării, situației ori
împrejurării respective este ea însăși rezultatul culpei;
b. s-a săvârșit din culpă o faptă prevăzută de legea penală,

128 numai dacă necunoașterea stări i, situației ori
împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul
culpei;
c. s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, prin
necunoașterea unei dispoziții legale penale sau
extrapenale.

548. Măsurile de siguranță:
a. se iau numai pe o perioadă nedetermina tă;
b. se pot lua pe o perioadă determinată;
c. nu se pot lua, în toate cazurile, dacă făptuitorului nu i se
aplică o pedeapsă.

549. Luarea măsurii de siguranță a interzicerii unei funcții sau
profesii:
a. nu poate fi aplicată concomitent cu pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o
funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de
care s -a folosit condamnatul pentru săvârșirea
iruracțiunii;
b. se poate lua numai dacă făptuitorului i s -a aplicat o
pedeapsă;
c. nu exclude și luarea altor măsuri de siguranță.

550. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a
exercitării unei profesii:
a. se ia numai față de o persoană care a săvârșit o
infracțiune;
b. se ia numai față de o persoană care a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală;
c. se poate revoca la cerere oricând.
551. În cazul măsurii de siguranță a interzicerii ocupării unei
funcțiisau a exercitării unei profesii:
a. dacă cererea de revocare a fost respinsă, se poate face o
nouă cerere oricând;
b. dacă temeiurile care au impus luarea măsurii au î ncetat, se
poate cere revocarea în interiorul termenului de un an;
c. dacă temeiurile care au impus luarea măsurii au încetat, se
poate cere revocarea, după trecerea unui termen de un
an și două luni.

129
552. În cazul tentativei:
a. neterminate, cauza care determină producerea rezultatului
se situează în timp după începutul executării;
b. întrerupte, sunt posibile formele tentativei proprii;
c. terminate, este posibilă forma tentativei întrerupte.

553. Sunt corecte următoarele forme ale tentativei:
a. tentativa terminată sau pro prie;
b. tentativa întreruptă sau imperfectă;
c. tentativa perfectă sau neterminată.

554. La infracțiunile așa -zise materiale:
a. este posibilă tentativa proprie terminată;
b. este posibilă tentativa relativ improprie;
c. nu este posibilă tentativa fără efect.

555. Sunt cor ecte următoarele afirmații:
a. tentativa terminată este și proprie, întrucât mijloacele
folosite sunt idonee;
b. la tentativa neterminată acțiunea de executare este dusă
până la capăt, dar rezultatul nu se produce;
c. la tentativa perfectă rezultatul urmărit se pro duce.

130
556. În raport cu elementul material, tentativa nu este posibilă la:
a. infracțiunile care se săvârșesc din culpă;
b. infracțiunile praeterintenționate;
c. infracțiunile ce se săvârșesc prin inacțiune.

557. În raport cu elementul subiectiv, tentativa este posib ilă la:
a. infracțiunile săvârșite din culpă, în modalitatea simplă;
b. infracțiunile săvârșite din culpă, în modalitatea cu
prevedere;
c. infracțiunile care se săvârșesc cu intenție indirectă.

558. În cazul desistării și tentativei întrerupte:
a. există un început de e xecutare a faptei;
b. făptuitorul are o atitudine activă;
c. cauza neproducerii rezultatului poate fi de natură umană
sau neumană (obstacole).

559. Condițiile împiedicării producerii rezultatului nu sunt
îndeplinite:
a. în cazul infracțiunilor materiale;
b. în cazul inf racțiunilor la care producerea rezultatului se
situează în timp ulterior executării activității
infracționale;
c. în cazul infracțiunilor formale.

560. Împiedicarea producerii rezultatului:
a. trebuie să fie consecința acțiunii din proprie inițiativă a
făptuitorul ui sau a apariției unui obstacol;
b. este echivalentă cu restituirea bunurilor ustrase;
c. trebuie să aibă loc mai înainte de descoperirea faptei.

131
561. Actele executate până în momentul desistării sau al
împiedicării producerii rezultatului sunt cunoscute în
doctrină ca:
a. acte de executare calificate;
b. cauze de impunitate;
c. cauze de nepedepsire.

562. Infracțiunea fapt epuizat:
a. reprezintă forma tipică sau perfectă a infracțiunii;
b. reprezintă forma atipică de infracțiune, mai gravă decât
cea tipică;
c. nu este posibilă la i nfracțiunile progresive.

563. Sunt forme ale unității naturale de infracțiune:
a. infracțiunea continuă și infracțiunea continuată;
b. infracțiunea simplă și infracțiunea deviată;
c. infracțiunea complexă și infracțiunea progresivă.

564. Prin unitatea legală de infracț iune, în Partea specială a
dreptului penal, se înțelege:
a. infracțiunea continuă și infracțiunea continuată;
b. infracțiunea progresivă și infracțiunea de obicei;
c. infracțiunea deviată și infracțiunea complexă.

565. Ca formă a unității naturale, infracțiunea conti nuă se poate
caracteriza prin:
a. prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, până
la momentul consumării, la intervenția unei forțe
contrare;
b. întreruperi, uneori, ale activității infracționale care nu
afectează unitatea infracțiunii continue;
c. epuizarea infracțiunii care poate avea ca sursă numai
voința raptuitorului însuși.

566. Noțiunea de infracțiune deviată:
a. se regăsește în unele dispoziții ale Codului penal;
b. a fost creată de doctrină;
c. se regăsește ca formă a unității legale.

132 567. Sunt îndeplinite c ondițiile de existență ale infracțiunii
continuate:
a. numai când aceeași persoană săvârșește mai multe
infracțiuni;
b. numai când aceeași persoană săvârșește unele acte în
calitate de autor;
c. rezoluția infracțională trebuie să fie anterioară activității
infracți onale.

568. Sunt condiții ale infracțiunii continuate:
a. unitatea de subiect activ, atunci când actele sunt săvârșite
numai în calitate de autor;
b. unitatea de conținut, atunci când se săvârșesc mai multe
acte de executare ce au numai forma faptului
consumat;
c. unitatea de rezoluție infracțională, atunci când actele de
executare se săvârșesc numai cu intenție.

569. Este realizată unitatea de calificare juridică în cazul infracțiunii
continuate atunci când:
a. actele de executare sunt identice;
b. actele de executare sunt r ealizate în variantele alternative
ale obiectului material al infracțiunii;
c. actele de executare, constând într -o acțiune sau inacțiune,
realizează conținutul juridic al aceleiași infracțiuni.

133
570. Data săvârșirii infracțiunii continuate are importanță, în trucât:
a. de la momentul consumării, întotdeauna, începe să curgă
termenul de prescripție a răspunderii penale;
b. de la momentul consumării infracțiunii, întotdeauna, se
stabilește incidența unui act de clemență;
c. aplicarea legii penale în timp va fi cea în vig oare la
momentul epuizării.

571. Pedeapsa pentru infracțiunea continuată săvârșită de persoana
juridică:
a. va avea, ca urnită minimă, minimul general al pedepsei
amenzii;
b. va avea, ca limită maximă, maximul special al pedepsei
amenzii, care poate fi sporit cu p ână la o doime din
acest maxim;
c. va avea, ca limită maximă, maximul special al pedepsei
amenzii, care poate fi sporit cu până la o treime din
acest maxim.

572. Infracțiunea complexă, ca variantă agravantă:
a. nu poate fi rezultatul unei infracțiuni complexe form a tip;
b. poate fi rezultatul unei infracțiuni complexe forma tip;
c. cuprinde în conținutul său, ca pe un element
circumstanțial agravant, numai o acțiune ce reprezintă
conținutul unei alte infracțiuni.

573. Infracțiunea progresivă:
a. după atingerea momentului cons umativ corespunzător
unei anumite infracțiuni, își amplifică progresiv
rezultatul prin intervenția făptuitorului;
b. după atingerea momentului consumativ corespunzător
unei anumite infracțiuni, își amplifică progresiv
rezultatul, fără intervenția făptuitorulu i;
c. nu este o formă atipică de infracțiune.

574. Pot constitui condiții de existență ale concursului de
infracțiuni:
a. infracțiunile comise ori cel puțin două dintre ele să poată
fi supuse judecății;

134 b. infracțiunile să fie comise de aceeași persoană, numai în
calitate de autor;
c. să fi fost săvârșite două său mai multe infracțiuni, numai
în forma consumată.

575. Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista între
infracțiunile aflate în concurs, în Codul penal român au
fost reținute:
a. conexitatea simultană și suc cesivă;
b. conexitatea consecvențională și etiologică;
c. conexitatea topografică și cronologică.

576.
În cazul concursului cu conexitate etiologică:
a. o infracțiune este comisă pentru a înlesni săvârșirea altei
infracțiuni;
b. o infracțiune este comisă pentru a acope ri săvârșirea altei
infracțiuni;
c. infracțiunea mijloc este comisă cu intenție, iar
infracțiunea scop poate fi săvârșită atât cu intenție, cât
și din culpă.

577.
În cazul concursului cu conexitate etiologică:
a. hotărârea de a săvârși infracțiunea scop este luat ă după
săvârșirea infracțiunii mijloc;
b. hotărârea de a săvârși infracțiunea mijloc și infracțiunea
scop este anterioară comiterii ambelor infracțiuni;
c. infracțiunea mijloc este comisă cu intenție, iar
infracțiunea scop poate fi săvârșită atât cu intenție, câ t
și din culpă.

135
578. Dacă persoana fizică săvârșește mai multe infracțiuni
concurente:
a. în contopire pot fi cuprinse și pedepsele pentru care a
intervenit o cauză legală de neexecutare;
b. o pedeapsă grațiată condiționat nu va putea fi contopită cu
pedepsele e xecutabile;
c. contopirea pedepselor pentru concursul de infracțiuni se
va face numai în situația în care condamnatul a
executat în parte una din pedepse.

579. Primul termen al recidivei postcondamnatorii îi formează, în
cazul persoanei fizice:
a. o condamnare def initivă la pedeapsa închisorii, indiferent
de cuantum;
b. o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare
de un an ori pedeapsa detențiunii pe viață;
c. o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii sau la
pedeapsa amenzii, pronunțată pentru o infracțiu ne
săvârșită cu intenție.

580. Sunt îndeplinite condițiile cu privire la primul termen al
recidivei postexecutorii, în cazul persoanei fizice:
a. dacă primul termen constă din pedeapsa detențiunii pe
viață;
b. când condamnarea ce formează primul termen este dintr e
acelea de care nu se ține seama la stabilirea stării de
recidivă;
c. când pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni s -a pronunțat
numai pentru o infracțiune săvârșită cu intenție directă
sau indirectă.

136
581. Dacă un condamnat a fost liberat condiționat după ce a
beneficiat de grațierea condițonată parțială a pedepsei
ori dacă în timpul liberării condiționate intervine
grațierea condiționată și comite ulterior o nouă
infracțiune ori o pluralitate de infracțiuni in impui
liberării condiționate și, totodată, în ter menul de
încercare al grațierii, instanți va aplica:
a. ori regulile privind efectele liberării condiționate ori cele
privind revocarea grațierii condiționate;
b. doar regulile privind revocarea grațierii condiționate;
c. atât regulile privind efectele liberării co ndiționate, cât și
cele privind revocarea grațierii condiționate.

582. În cazul măsurilor de siguranță stabilite pentru infracțiuni
săvârșite în stare de recidivă postexecutorie:
a. acestea se vor aplica și executa toate, prin adiționare, în
toate cazurile;
b. se va aplica cea mai grea, în toate cazurile;
c. se aplică cea cu durata cea mai mare dintre cele de aceeași
natură și cu același conținut, dar de durate diferite.

583. În legătură cu pluralitatea de infractori, sunt valabile
următoarele afirmații:
a. în doctrina pen ală sunt cunoscute formele pluralității
ocazionale, pluralității naturale și pluralității
constituite
b. pluralitatea constituită este reglementata în Partea
generală a Codului penal și pusă în aplicare în Partea
specială;
c. pluralitatea constituită se mai nume ște și participație
penală.

137
584. Coinstigarea presupune:
a. cooperarea mai multor persoane la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală;
b. cooperarea mai multor persoane la determinarea unei alte
persoane să săvârșească o infracțiune;
c. că poate fi făcută c oncomitent sau succesiv.

585. Nu pot constitui modalități ale participației improprii:
a. atunci când contribuția participantului este tară vinovăție
la fapta săvârșită de autor cu intenție;
b. atunci când contribuția participantului este din culpă la
fapta săvârș ită de autor din culpă;
c. atunci când contribuția participantului este cu intenție la
fapta săvârșită de autor din culpă.

586. Circumstanțele reale sunt legate de împrejurări:
a. anterioare săvârșirii faptei;
b. anterioare sau concomitente săvârșirii faptei;
c. anterio are, concomitente sau posterioare săvârșirii faptei.

587. Amnistia:
a. poate avea caracter mixt, operând atât in rem, cât și in
personam;
b. se referă la făptuitor, și nu la infracțiiinile săvârșite;
c. poate fi postcondamnatorie sau improprie și
postexecutorie sau p roprie.

588. Termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează:
a. din momentul producerii ultimului rezultat, în cazul
infracțiunii continue;
b. din momentul producerii ultimului rezultat, în cazul
infracțiunii continuate;
c. din momentul producerii ultimul ui rezultat, în cazul
infracțiunii progresive.
589. Sunt considerate cauze speciale de agravare:
a. circumstanțele agravante legale și circumstanțele
agravante judiciare;
b. numărul victimelor sau calitatea victimei;
c. recidiva și concursul de infracțiuni.

138
590. În cazu l în care, în urma săvârșirii unei infracțiuni, se rețin
circumstanțe atenuante:
a. minimul special poate deveni minimul general al
pedepsei;
b. reducerea limitelor speciale ale pedepsei se poate face de
fiecare dată, de câte ori și câte circumstanțe atenuante
se rețin;
c. reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură
dată, indiferent câte circumstanțe atenuante se rețin.

591.
În cazul circumstanțelor agravante:
a. dacă sunt agravante judiciare, le regăsim exemplificativ în
Codul penal, iar agravarea este obligatorie;
b. dacă sunt agravante legale, le regăsim exemplificativ în
Codul penal, iar agravarea este facultativă;
c. dacă sunt agravante judiciare, anterioare, concomitente ori
subsecvente săvârșirii infracțiunii, sunt constatate de
instanță.

592. Reprezintă u n termen legal de supraveghere în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, fără
a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate:
a. termenul de un an pentru un major;
b. termenul de 2 ani pentru un major;
c. termenul de 6 luni pentru un minor.

139
593. Înțelesul sintagmei „condamnare anterioară", utilizat ca și
condiție la nedispunerea renunțării la aplicarea
pedepsei, se referă la:
a. hotărârea prin care, față de inculpat, s -a aplicat în timpul
minorității doar o pedeapsă cu închisoarea;
b. hotărârea prin ca re, față de inculpat, s -a luat în timpul
minorității o măsură educativă, dacă nu au trecut 2 ani
de la executarea măsurii;
c. hotărârea prin care, față de inculpat, s -a luat în timpul
minorițătii o măsură educativă, dacă au trecut 2 ani de
la executarea măsur ii.

594. Sunt condiții de existență comune renunțării la aplicarea
pedepsei și amânării aplicării pedepsei:
a. instituirea unui termen de supraveghere;
b. neproducerea efectelor asupra executării măsurilor de
siguranță;
c. neaplicarea, dacă pedeapsa prevăzută de lege este mai
mare de 5 ani.

595. Pentru a dispune revocarea obligatorie a suspendării
condiționate a pedepsei, noua infracțiune trebuie să fie
săvârșită:
a. din culpă;
b. cu praeterintenție;
c. din culpă sau cu intenție.

596. Pe durata termenului de supraveghere, în cazul suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, condamnatul
trebuie să respecte următoarele măsuri de
supraveghere:
a. să desfășoare o activitate productivă la un loc de muncă;
b. să presteze o muncă remunerată în folosul comunității;
c. să nu părăsească teritor iul României, fără acordul
instanței.
597. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere:
a. motivarea instanței se poate întemeia doar pe lipsa
antecedentelor penale;
b. instanța o poate acorda și în cazul în care pedeapsa este

140 grațiată, dar nu s -a împ linit termenul de reabilitare;
c. instanța o acordă doar dacă, alături de alte condiții,
infractorul și -a manifestat acordul de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunității.

598. Când în legătură cu infracțiunea comisă sunt aplicabile
succesiv cauze de agravare și cauze de atenuare:
a. instanța stabilește o pedeapsă care să reflecte luarea în
considerare atât a cauzelor de agravare, cât și a celor
de atenuare.
b. instanța stabilește o singură pedeapsă corespunzătoare
cauzei de atenuare sau de agravare conside rată
prioritară;
c. instanța trebuie să fixeze câte o pedeapsă concretă, ca
efect al fiecărei stări, luată în considerare succesiv;

599. Dacă în aceeași cauză sunt concurente circumstanțe de
atenuare, de agravare și starea de recidivă, ordinea în
care li se dă eficiență este următoarea:
a. starea de recidivă, circumstanțe de agravare și
circumstanțe de atenuare;
b. circumstanțe de atenuare, circumstanțe de agravare și
starea de recidivă;
c. circumstanțe de agravare, circumstanțe de atenuare și
starea de recidivă.

600.
Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună este:
a. o circumstanță atenuantă ;
b. o circumstanță agravantă ;
c. indiferentă pentru stabilirea pedepsei .

141
IX. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ

Autor: Lector univ. dr. Ioan Eugen Dan

601. Infracțiunea de t rădare prin ajutarea inamicului se săvârșește:
a. numai pe timp de război;
b. numai pe timp de pace;
c. atât pe timp de război cât și pe timp de pace.

602. Infracțiunea de trădare, poate fi săvârșită:
a. numai de un cetățean român;
b. numai de un cetățean străin sau de un apatrid ce nu are
domiciliul în România;
c. de un cetățean român sau de un apatrid domiciliat în
România.

603. În cazul infracțiunii incriminata de art. 399 C. pen, acțiuni
ostile contra statului, subiectul activ:
a. poate fi cetățean străin sau apatrid;
b. nu poa te fi cetățean străin;
c. poate fi un cetățean român.

604. Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date
sau informații false ori de documente falsificate,
cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin acestea
se pune în pericol siguranța națională:
a. constituie infracțiunea de comunicare de informații false;
b. constituie infracțiunea de divulgare a secretului care
periclitează securitatea națională;
c. nu constituie infracțiune.

605. Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a
unor structuri informative în scopul culegerii de
informații secrete de stat ori defășurarea de către
acestea a unei activități de culegere sau prelucrare de

142 asemenea informații, în afara cadrului legal:
a. constituie contravenție;
b. constituie infracțiune;
c. constituie delict civil.

606. La infracțiunea de atentat care pune în pericol securitatea
națională, prevăzută de art. 401 C. pen., urmarea
imediată constă în:
a. crearea unei stări de pericol pentru securitatea națională;
b. decesul, vătămarea integrității corpor ale sau a sănătății
unei persoane care îndeplinește o activitate importantă
de stat;
c. crearea unei stări de pericol pentru viața, integritatea
corporală ori sănătatea unei persoane care îndeplinește
o activitate importantă de stat.

607. In cazul infracțiunilo r contra siguranței statului:
a. tentativa se pedepsește;
b. tentativa nu se pedepsește;
c. tentativa nu este posibilă.

608. Constituie omor calificat, prevăzut de art. 189 alin. 1 pct. C.
pen:
a. omorul săvârșit asupra concubinului;
b. omorul săvârșit asupra unui afin în linie dreaptă;
c. omorul săvârșit asupra unei femei gravide.

143
609. Omorul săvârșit cu premeditare:
a. implică o simplă chibzuire anterioară săvârșirii faptei;
b. nu implică existența unui anumit interval de timp între
luarea hotărârii și ducerea la îndeplinire a acesteia;
c. implică exteriorizarea rezoluției infracționale prin acte de
pregătire a faptei.

610.
Omorul săvârșit din interes material, prevăzut de art. 189 lit. b,
C. pen:
a. există și în cazul erorii asupra identității persoanei ( error
in personam );
b. există ș i în cazul devierii acțiunii ( aberratio ictus );
c. nu există atunci când făptuitorul urmărește obținerea unei
sume de bani.

611. În cazul infracțiunii de omor calificat săvârșit din interes
material (art.189 lit. b. C. pen.):
a. calificarea ca omor calificat a fa ptei în temeiul art.189 lit.
b. se menține chiar dacă datorită erorii asupra
identității persoanei este ucisă o altă persoană;
b. calificarea ca omor calificat a faptei în temeiul art.189 lit.
b. se menține chiar dacă datorită devierii acțiunii este
ucisă o a ltă persoană;
c. este necesar ca făptuitorul să obțină satisfacerea
interesului material urmărit pentru ca fapta să fie
calificată în temeiul art.189 lit. b. C. pen.

612. Omorul comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea unei
tâlhării reprezintă infracți unea de:
a. omor;
b. omor calificat;
c. uciderea la cererea victimei.

144
613. In cazul infracțiunii de ucidere din culpă, incriminate de art.
192 C. pen.:
a. tentativa se pedepsește;
b. tentativa nu se pedepsește;
c. tentativa nu este posibilă.

614. Omorul săvârșit din inter es material, prevăzut de art. 189 lit. b
C. pen:
a. se poate reține indiferent dacă făptuitorul a obținut sau nu
satisfacerea interesului urmărit;
b. se poate reține și atunci când singurul mobil al omorului a
fost gelozia, dacă în urma săvârșirii infracțiunii
făptuitorul realizează un avantaj material;
c. nu se poate reține dacă interesul material urmărit este
legitim.

615. Subiect pasiv al infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 C.
pen., poate fi:
a. o persoană în viață;
b. un copil doar conceput, aflat în pântecele mamei;
c. un cadavru.

616. Dacă făptuitorul a ucis în aceeași împrejurare, cu intenție, două
persoane, se poate reține:
a. săvârșirea a două infracțiuni de omor simplu aflate în
concurs;
b. săvârșirea unei infracțiuni de omor;
c. săvârșirea unei infracțiuni de omor cal ificat.

145
617. Fapta unui polițist care, în timpul anchetei penale, îl ucide pe
anchetat, constituie infracțiunea de:
a. omor simplu, prevăzută și pedepsită de art. 188 C. pen.;
b. omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 189 C. pen.;
c. ucidere la cererea vic timei, prevăzută și pedepsită de art.
190 C. pen.

618. Nu există infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen.,
atunci când:
a. victima suferea de SIDA sau de o altă boală incurabilă;
b. victima l -a rugat pe autor să -i suprime viața în glumă;
c. victima nu de cedează.

619. În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, auto -sesizarea
organelor de cercetare penală:
a. este permisă dacă fapta e săvârșită asupra unui membru al
familiei;
b. este permisă dacă fapta cauzează și suferințe psihice;
c. nu este permisă, acțiu nea penală punându -se în mișcare
numai la plângerea prealabilă a victimei.

620.
Fapta prin care infractorul a pricinuit vărului său cu care
locuiește în același bloc, o vătămare a integrității
corporale care necesită îngrijiri medicale mai mult de
90 de zil e, constituie:
a. infracțiunea de vătămare corporală corporală din culpă
prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod penal;
b. infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.
193 alin. 2 din Codul penal;
c. infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194
alin.1 din Codul penal.

146
621. În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 193 C.
pen.), împăcarea părților:
a. înlătură răspunderea penală când acțiunea penală a fost
pusă în mișcare la plângerea prealabilă;
b. înlătură răspunderea penală și dacă acțiunea penală a fost
pusă în mișcare din oficiu;
c. nu produce efecte juridice.

622.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este:
a. o infracțiune intenționată;
b. o infracțiune comisă din culpă;
c. o infracțiune praeterintenționată.

623. Lipsirea de libertate în mod ilegal este calificată atunci când:
a. făptuitorul a lipsit de libertate în mod ilegal o persoană;
b. atunci când făptuitorul este înarmat;
c. atunci când făptuitorul a luat victima cu forța de la locul
unde se afla și a dus -o în alt loc.

624. Violul, prevăzut de art. 218 C. pen., este în varianta agravată:
a. când făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se
apăra;
b. când victimei este peste 18 ani;
c. când victima rudă în linie dreaptă, frate sau soră.

625. Persoana care, după săvârșirea unui viol, reține victima
imobilizată încă o oră:
a. săvârșește concurs între infracțiunea de viol și cea de
lipsire de libertate în mod ilegal;
b. săvârșește numai infracțiunea de viol, lipsirea de libertate
fiind absorbită natural în conținutul infracțiunii de vio l;
c. săvârșește un viol urmat de o tentativă de lipsire de
libertate în mod ilegal.

626. Actul sexual comis asupra unei persoane ce nu a împlinit 14
ani constituie;
a. infracțiunea de viol în formă simplă;
b. infracțiunea de viol în formă agravată;
c. infracțiunea de act sexual cu un minor.

147
627. Lipsirea de libertate a unei persoane:
a. nu se sancționează dacă în timpul privării de libertate
victima este supusă unui tratament civilizat;
b. nu se sancționează dacă durează mai puțin de cinci
minute;
c. nu se sancționează dacă pers oana este reținută în
carantină.

628. Răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a -și exprima
voința ori de a se apăra este:
a. o infracțiune incriminată distinct;
b. o formă a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal
c. o formă agravată a infra cțiunii de sclavie.

629. Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni
sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a
soțului ori a unei rude apropiate:
a. se pedepsește numai dacă este de natură să îi producă o
stare de temere victimei ;
b. se pedepsește numai dacă amenințarea poate fi pusă în
practică;
c. se pedepsește numai dacă victima suferă de deficiențe
psihice.

148
630. Fapta inculpatului de a promite autorului unui furt, înainte de
săvârșirea infracțiunii, că îl va ajuta să valorifice
bunurile sustrase constituie:
a. infracțiunea de tăinuire;
b. complicitate la infracțiunea de furt;
c. infracțiunea de favorizare a infractorului.

631. Fapta de a cere unei persoane să îi încredințeze un bun mobil
pentru a -l vedea și care, obținând astfel bunul, fuge c u
el, constituie:
a. infracțiune de furt;
b. infracțiune de înșelăciune;
c. infracțiune de abuz de încredere.

632. Luarea fără consimțământ a unui vehicul, cu scopul de a -l
folosi pe nedrept:
a. constituie infracțiune de furt în scop de folosință;
b. constituie infracțiu ne de furt numai dacă vehiculul este
deteriorat în timpul folosirii;
c. constituie infracțiune de furt numai dacă vehiculul nu este
restituit după folosire.

633. Acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângere
prealabilă:
a. în cazul furtului săvârșit de cătr e un minor în paguba
tutorelui său;
b. în cazul furtului săvârșit de către tutore în paguba
minorului ocrotit;
c. în ambele cazuri.

149
634. În cazul infracțiunii de tâlhărie:
a. participația este posibilă în toate formele;
b. participația este posibilă numai sub forma i nstigării și a
complicității anterioare;
c. participația nu este posibilă.

635. Infracțiunea de ultraj poate fi comisă:
a. asupra oricărei persoane;
b. asupra unui funcționar public;
c. asupra unui funcționar public care îndeplinește o funcție
ce implică exercițiul au torității de stat, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuții.

636. Amenințarea ori lovirea sau alte violențe fată de o persoană
săvârșită de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, cons tituie:
a. infracțiunea de amenințare sau lovire, după caz;
b. infracțiunea de purtare abuzivă;
c. infracțiunea de abuz în serviciu.

637. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului constă în:
a. primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori
înlesnirea valorifică rii acestuia, cunoscând că bunul
provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală, dacă prin aceasta s -a urmărit obținerea, pentru
sine ori pentru altul, a unui folos material;
b. ajutorul dat făpuitorului în scopul împiedicării sau
îngreunării c ercetărilor într -o cauză penală, tragerii la
răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri de
privative de libertate;
c. fapta funcționarului public care, luând cunoștință de
săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în
cadrul căruia își î ndeplinește sarcinile, omite sesizarea de
îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală,
potrivit legii de procedură penală.
638. Infracțiunea de cercetare abuzivă are:
a. subiect activ general și subiect pasiv calificat;
b. subiect activ calificat;
c. subiect activ și subiect pasiv calificat.

150
639. Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare:
a. se poate adăuga la pedeapsa ce se execută;
b. se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși
maximul general al închisorii;
c. se contopește cu pedeapsa ce se execută.

640.
Împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un
imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, de
către cel căruia îi este opozabilă hotărârea:
a. constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor
judecătorești;
b. constituie infracțiunea de violare de domiciliu;
c. constituie infracțiunea de tulburare în posesie.

641.
Fapta unei persoane căsătorite de a avea relații sexuale în afara
căsătoriei:
a. nu este incriminată ca abandon de familie;
b. nu este incriminată ca adulter;
c. nu este incriminată de legea penală română.

642. În cazul infracțiunii de abandon de familie, instanța poate
dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere:
a. dacă în cursul judecății inculpatul își îndeplinește
obligațiile, până la ramănerea definitivă a hotărârii de
condamnare;
b. dacă în cursul judecății inculpatul își asumă angajamentul
că își va îndeplini obligațiile în cel mai scurt termen;
c. nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
643. Tâlhăria este o infracțiune:
a. complexă;
b. de obicei;
c. simplă.

644. Subiect activ al infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale poate fi:
a. orice funcționar;
b. doar funcționarul public;

151 c. orice persoană.

645.
Urmarea imediată la infracțiunea de mărturie mincinoasă,
prevăzută de art. 273 C. pen., co nstă în:
a. producerea unui prejudiciu;
b. crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției;
c. împiedicarea aflării adevărului într -o cauză.

646. Elementul material la infracțiunea de delapidare constă:
a. într-o faptă de însușire, folosire sau traficare, de către un
funcționar public, în interesul său sau pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau
administreză;
b. în bunuri corporale aflate în gestiunea sau administrarea
făptuitorului;
c. în relațiile sociale de natură patrimonială a căror existență
și dezvoltare impune gestionarilor și administratorilor
unui patrimoniu al unei persoane juridice să nu
sustragă bunurile ce fac obiectul gestiunii sau
administrării respective.

647.
Falsul intelectual se poate săvârși:
a. numai asupra unui în scris oficial;
b. numai asupra unui înscris sub semnătură privată;
c. asupra unui înscris oficial sau sub semnătură privată.

648. Ce încadrare juridică va primi fapta prin care s -a produs
victimei o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 15
zile de îngrijiri me dicale și pentru care s -a acordat un
concediu de 21 de zile pentru incapacitate de muncă:
a. lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 C. pen.;
b. vătămare corporală, prevăzută de art. 194 C. pen.;
c. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de a rt.
195 C. pen.

649. Pătrunderea făptuitorului într -un apartament și sustragerea unei
pluralități de bunuri pentru al căror transport se
realizează mai multe deplasări între apartament și
autoturismul său reprezintă:
a. o infracțiune de furt;

152 b. o infracțiune de furt în formă continuă;
c. o infracțiune de furt în formă continuată.

650. Fapta mamei de a aplica în mod repetat și prin cruzime lovituri
în zona capului copilului în vârstă de 2 luni, ce produc
o fractură de boltă craniană și au ca rezultat moartea
acestuia, constituie infracțiunea de:
a. pruncucidere;
b. omor calificat;
c. omor.

651. Făptuitorii, încercând să pătrundă în locuința victimei, au
escaladat gardul în curtea acesteia, iar, în momentul în
care se pregăteau să intre în casă, au fost surprinși de
paznic și au f ugit. Fapta reprezintă:
a. tentativă la infracțiunea de violare a domiciliului;
b. infracțiunea de violare a domiciliului în formă consumată
în varianta tip;
c. infracțiunea de violare a domiciliului în formă consumată
în variantă agravată.

153
652. Dacă făptuitorul p ătrunde într -o locuință în care locuiau două
persoane și sustrage bunuri aparținând amândurora,
încadrarea juridică corectă este:
a. două infracțiuni de furt;
b. o singură infracțiune de furt;
c. o infracțiune de furt în formă continuată.

653. Fapta inculpatului car e imobilizează victima, apoi cu ajutorul
unui somnifer, reușește să o adoarmă, după care îi
aplică o lovitură de topor în zona capului, fapt ce duce
la decesul acesteia, reprezintă:
a. infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 lit. b
C. pen.;
b. infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 lit. d
C. pen.;
c. infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 188 C. pen.

654. Infracțiunea de furt poate avea ca obiect material:
a. imobilele prin destinație;
b. lucrurile ce nu aparțin cuiva (res nullius);
c. lucrurile abandonate de posesorul lor (res derelictae ).

655. Fapta inculpatului de a îmbrânci victima care se afla la volanul
unui autoturism, a sustrage acel autoturism și a pleca
cu acesta de la locul faptei, urmată de restituirea
autoturismului după numai o zi:
a. reprezintă infracțiunea de furt de folosință;
b. nu reprezintă infracțiune;
c. reprezintă infracțiunea de tâlhărie.

154
656. Există infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.
224 C. pen.:
a. și atunci când pătrunderea inculpatului fără drept are lo c
într-o locuință care nu este efectiv ocupată de partea
vătămată;
b. și atunci când pătrunderea în domiciliu se realizează cu
intenția inculpatului de a solicita restituirea unor
bunuri pe care le împrumutase părții vătămate;
c. și atunci când inculpatul refuz ă să părăsească locuința la
cererea expresă a unui vecin al locatarului.

657.
Prin constrângere, făptuitorul convinge victima să -i dea o sumă
de bani. A doua zi, organele de poliție, care fuseseră
sesizate de un martor, interceptează victima în timp ce
se îndrepta cu banii spre locuința făptuitorului. În
sarcina făptuitorului se va reține:
a. infracțiunea de șantaj;
b. infracțiunea de tâlhărie;
c. tentativă la infracțiunea de șantaj.

658. Pentru a obliga victima să întrețină cu el raporturi sexuale,
inculpatul o loveș te de mai multe ori, cu putere, în
zona capului, cu o lopată, după care întreținere cu ea
un raport sexual. Loviturile primite i -au produs
victimei multiple fracturi craniene, în urma cărora
aceasta a decedat, la câteva săptămâni după agresiune.
Fapta inc ulpatului reprezintă:
a. infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., în
concurs cu infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218
C: pen.;
b. infracțiunea de omor calificat, comis pentru a înlesni sau a
ascunde săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de ar t.
189 lit. d C. pen., în concurs cu infracțiunea de viol,
prevăzută de art. 218 C. pen.;
c. infracțiunea de viol urmat de moartea victimei, prevăzută
de art. 218 alin. 4 C. pen.
659. Subiect activ al infracțiunii de gestiune frauduloasă poate fi:
a. numai un gest ionar sau un administrator la o persoană
juridică;

155 b. orice persoană al cărei patrimoniu este prejudiciat;
c. persoana care are sarcina de a administra sau conserva
bunurile altei persoane.

660. Imobilizarea victimei prin legarea mâinilor și constrângerea
acestei a de a întreținere un raport sexual cu agresorul,
reprezintă infracțiunea de:
a. viol;
b. viol în concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate;
c. viol în varianta agravată.

661. Omorul săvârșit cu premeditare, prevăzut de art. 189 lit. a C.
pen.:
a. implică o simpl ă chibzuire anterioară asupra faptei;
b. implică exteriorizarea rezoluției infracționale prin acte de
pregătire a săvârșirii infracțiunii;
c. implică existența unui interval de timp între luarea
hotărârii de a comite infracțiunea și săvârșirea acesteia,
chiar d acă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei și nu
a pregătit -o.

662. În cazul în care doi făptuitori, după o înțelegere prealabilă,
atacă victima, unul săvârșind acte de violență, iar
celălalt sustrăgând bunul de la victimă, se va putea
reține:
a. infracțiunea de lovire sau alte violențe pentru unul dintre
făptuitori și infracțiunea de tâlhărie pentru celălalt;
b. infracțiunea de tentativă de tâlhărie pentru cel ce a aplicat
loviturile și infracțiunea de tâlhărie pentru celălalt
făptuitor;
c. coautorat la infracțiunea de tâlhărie.

156
663. Fapta de a avea o înțelegere prealabilă cu autorul unui furt de a
depozita bunurile sustrase constituie infracțiunea de:
a. tăinuire;
b. complicitate la furt;
c. favorizarea infractorului.

664. Lipsirea de libertate a unei persoane prin imobiliza rea acesteia
pentru a o împiedica să ajungă la un eveniment și
aplicarea de către făptuitor a mai multor lovituri cu un
corp contondent în zona capului ce au determinat
moartea victimei reprezintă:
a. infracțiunea de lipsire de libertate urmată de moartea
victimei;
b. infracțiunea de omor;
c. infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu
infracțiunea de omor.

665. La infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 indice 1 C.
pen:
a. subiect activ poate fi doar un funcționar public care
gestionează sau administre ază bani, valori sau alte
bunuri în interesul său ori pentru altul;
b. instigarea nu este posibilă;
c. complicele trebuie să aibă și el, în mod obligatoriu,
atribuții de gestionar sau administrator.

666. Nu există infracțiunea de violare de domiciliu dacă:
a. propr ietarul imobilului a pătruns în locuința chiriașului
fără acordul acestuia;
b. făptuitorul a pătruns doar în curtea imobilului;
c. chiriașul a continuat să locuiască în imobilul închiriat și
după pronunțarea unei hotărâri definitive de evacuare.

157
667. În cazul infracțiunii de dare de mită art. 290, nu există:
a. o cauză de nepedepsire;
b. o cauză justificativă;
c. o cauză de neimputabilitate.

668. Fapta paznicului unei unități de a ajuta două persoane să
sustragă piese din cadrul unității reprezintă infracțiune de:
a. delapi dare;
b. gestiune frauduloasă;
c. complicitate la furt.

669. În cazul în care făptuitorul pătrunde într -o magazie, care este
sediu profesional, ziua, caută bunuri care îl interesează
și părăsește magazia în timpul nopții cu o multitudine
de bunuri pe care le -a sustras se poate reține:
a. o infracțiune de furt calificat;
b. o infracțiune de furt simplu, întrucât activitatea
infracțională a început în timpul zilei;
c. o infracțiune de furt simplu în concurs cu o infracțiune de
furt calificat.

670. Infracțiunea de mărturie min cinosă săvârșită de un investigator
sub acoperire:
a. nu se pedepsește;
b. se pedsește cu închisoarea de 10 ani sau mai mare;
c. se pedepsește cu închisoarea de la 1 al la 5 ani.

671.
Amenițarea săvârșită prin mijloace de comunicare directă, în
aceleași împrejurări , a doi funcționari publici aflați în
exercițiul autiorității de stat, reprezintă;
a. o singură infracțiune de ultraj în variantă agravată;
b. două infracțiuni de ultraj, aflate în concurs cu două
infracțiuni de insultă
c. două infracțiuni de ultraj aflate în conc urs.
672. Când făptuitorul aplică deliberat victimei lovituri ce i -au pus în
primejdie viața și au cauzat vătămări care au necesitat
pentru vindecare 20 de zile de îngrijiri medicale,
încadrarea juridică poate fi:
a. infracțiunea de lovire sau alte violențe, pr evăzută de art.

158 193 alin 2 C. pen.;
b. infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de
art. 196 C. pen;
c. înfracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194
C. pen.

673. Poate fi considerată săvârșită infracțiunea de evadare, dacă s -a
efectuat pă răsirea fără autorizare, de către persoana
condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul
locului de deținere:
a. nu;
b. da;
c. nu, pentru că legea nu prevede acest lucru.

674. Prin constrângere, A întreține un raport sexual cu B. În urma
violențelor aplicate c u această ocazie de către A, B a
suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost
necesare 18 zile de îngrijiri medicale. Calificarea
corectă a faptei este:
a. infracțiunea de viol;
b. infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de lovire
sau alte violențe;
c. infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de
vătămare corporală.

159
675. În cazul în care făptuitorul aplică mai multe lovituri victimei,
întrucât aceasta nu dorea să -l însoțească într -un loc
anume și, după ce victima își pierde conștiința, o
deposede ază de un ceas, deși inițial nu manifestase
această intenție, se va reține:
a. o infracțiune de lovire sau alte violențe cu o infracțiune de
furt;
b. o infracțiune de tâlhărie;
c. o infracțiune de lovire sau alte violențe în concurs cu o
infracțiune de tâlhărie.

676. Reprezintă furt calificat, prevăzut de art. 229 C. pen., furtul
comis:
a. asupra soțului sau unei rude apropiate;
b. asupra unei persoanei aflate în imposibilitate de a -și
exprima opinia;
c. asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural.

677. Subiect ac tiv al infracțiunii de fals intelectual poate fi:
a. un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
b. orice funcționar;
c. orice persoană.

678. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
prevăzută de art. 195 C. pen. se săvârșește:
a. cu in tenție directă;
b. cu praeterintenție;
c. cu intenție directă sau indirectă.

679. Subiect pasiv al infracțiunii de viol poate fi:
a. orice persoană de sex feminin;
b. orice persoană, indiferent de sex;
c. orice persoană de sex opus aceleia cu care se întreține
actul sexu al împotriva voinței sale.
680. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, forma
agravată, când fapta a avut ca urmare moartea victimei,
are ca obiect juridic:
a. relațiile sociale privind libertatea persoanei;
b. relațiile sociale privind viața și liberta tea persoanei;

160 c. relațiile sociale privind viața persoanei.

681. Constituie infracțiunea de omor calificat uciderea unei
persoane în următoarea împrejurare:
a. de către două sau mai multe persoane împreună;
b. de un major împreună cu un minor;
c. asupra unei femei și fiului ei nou născut.

682. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de
art. 205 C. pen., este în formă agravată:
a. dacă fapta este săvârșită prin atribuirea oricărei calități
oficiale;
b. dacă fapta este săvârșită asupra a două sau mai mul te
persoane;
c. dacă fapta este săvârșește de o persoană înarmată.

683. Infracțiunea de amenințare se poate săvârși prin:
a. amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei fapte
păgubitoare împotriva ei sau a altei persoane, dacă este
de natură să îi producă o stare de temere;
b. amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni
împotriva unei rude apropiate, dacă nu este de natură
să îi producă o stare de temere;
c. amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei fapte
păgubitoare împotriva unei rude apropiate, dacă n u
este de natură să îi producă o stare de temere.

161
684. Care dintre următoarele infracțiuni se pun în mișcare la
plângerea prealabilă:
a. șantajul;
b. amenințarea și hărțuirea;
c. lipsirea de libertate în mod ilegal.

685. Infracțiunea de gestiune frauduloasă se real izează prin
pricinuirea de pagube unei persoane :
a. de către un membru de familie ;
b. de către un administrator judiciar;
c. de către soțul sau soția.

686. Producerea sau ticluirea de probe nereale, constituie
infracțiunea de inducere în eroare a organelor
judicia re, dacă:
a. s-a produs din cauza unei erori umane;
b. s-a produs în scopul de a dovedi existența unei fapte
prevăzute de legea penală;
c. s-a produs datorită necunoșterii legii.

687. Martorul ce a depus mărturie mincinoasă în cauzele penale nu
se pedepsește când îș i retrage mărturia:
a. mai înainte de a fi judecat de instanța de apel;
b. mai înainte de a fi executat 1 an din pedeapsă;
c. mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a da o
altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase.

688. Pedeapsa aplicată favorizatoru lui, în cazul infracțiunii de
favorizare a infractorului, nu poate fi mai mare:
a. decât pedeapsa aplicată autorului;
b. decât pedeapsa aplicată autorului, în urma reducerii ca
efect al circumstanțelor atenuante;
c. decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta să vârșită de
autor.
689. Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva
unei persoane urmărite sau judecate într -o cauză
penală, de către un organ de cercetare penală
constituie:
a. ultraj judiciar;

162 b. cercetare abuzivă;
c. supunere la rele tratamente .

690. Subiectul activ al infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale, în varianta agravată, poate fi:
a. un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
b. un funcționar cu atribuții de control;
c. un funcționar cu atribuții de conducere.

691. Falsul i ntelectual se săvârșește prin:
a. atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial;
b. prin omisiunea, chiar din culpă, de a insera unele date sau
împrejurări cu prilejul întocmirii înscrisului oficia l;
c. prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii de natură a
produce consecințe juridice.

692. Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată,
cunoscând că este fals, în vederea producerii unei
consecințe juridice, constituie:
a. uz de fals;
b. fals mat erial în înscrisuri oficiale;
c. nu se pedepsește de legea penală.

693. La infracțiunile contra persoanei:
a. subiectul activ este necalificat;
b. participația penală este posibilă sub toate formele;
c. participația improprie este posibilă la infracțiunile
săvârșite di n culpă.

694. Forma de vinovăție, în cazul infracțiunilor contra persoanei:
a. poate fi praeterintenția;
b. este numai intenția directă și intenția indirectă;
c. este numai intenția directă, intenția indirectă și culpa.

695. Pentru realizarea laturii subiective a infra cțiunii de omor:
a. fapta trebuie săvârșită doar cu intenție directă și intenție
indirectă;
b. fapta poate fi săvârșită și cu praeterintenție;
c. eroarea asupra persoanei victimei atrage calificarea faptei

163 în ucidere din culpă, și nu omor.

696. Pot constitui deosebi ri între infracțiunea de omor și cea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a. la infracțiunea de omor, moartea victimei este imputată
făptuitorului numai cu intenție directă, iar la cea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe baza de
intenție s au culpă;
b. Ia infracțiunea de omor, moartea victimei este imputată
făptuitorului numai cu intenție directă sau indirectă, iar
la cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe
bază de praeterintenție;
c. la infracțiunea de omor, moartea victimei este impu tată
făptuitorului numai cu intenție directă sau indirectă, iar
Ia cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe
bază de culpă* sau praeterintenție.

697. Cel care îl ajută pe autor să -și procure otrava, cunoscând că
acesta o va folosi la comiterea omor ului, va răspunde
pentru:
a. complicitate la omor;
b. complicitate la omor calificat;
c. coautorat la omor.

164
698. Nu este omor săvârșit asupra unui membru de familie:
a. omorul săvârșit de nepot asupra copilului unchiului său;
b. omorul săvârșit de autor asupra vărului pr imar al tatălui
său;
c. omorul săvârșit de copilul înfiat asupra înfietorului.

699. In cazul omorului săvârșit asupra unui funcționar care exercită
autoritatea de stat:
a. există concurs între infracțiunea de ultraj și cea de omor;
b. răspunderea penală a făptuitorul ui se stabilește numai
pentru ultraj.
c. răspunderea penală a făptuitorului se stabilește numai
pentru omor.

700. Omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei
infracțiuni:
a. este conceput și realizat ca o infracțiune scop;
b. este conceput și rea lizat ca o infracțiune mijloc;
c. este o circumstanță personală și, prin excepție, uneori
reală.

701. In cazul omorului săvârșit asupra a două sau mai multor
persoane, constituie tentativă la omor calificat:
a. atunci când activitatea de ucidere îndreptată împotri va a
două sau mai multor persoane rămâne fără rezultatul
cerut de lege, în sensul că nu se produce moartea
niciuneia dintre acele persoane;
b. atunci când fapta îndreptată împotriva primei victime a
fost săvârșită cu premeditare, iar cea îndreptată
împotriva celei de -a doua victime a fost spontană,
ambele victime supraviețuind;
c. atunci când, în urma agresiunii îndreptate împotriva a
două persoane, una este ucisă, iar pentru cealaltă fapta
rămâne în faza de tentativă.

702. În cazul infracțiunii de ucidere a nou -născutului
(pruncuciderii), calitatea de mamă este:
a. întotdeauna o circumstanță personală atenuantă;
b. o circumstanță personală atenuantă sau de agravare;

165 c. o circumstanță care se poate răsfrânge asupra
participanților, numai dacă aceștia au cunoscut -o.

703. Dacă se va reține, în sarcina făptuitorului, intenția, ca formă de
vinovăție, în ceea ce privește moartea victimei ce a
survenit ca urmare a lipsirii ei de libertate, încadrarea
juridică este:
a. infracțiunea de omor;
b. infracțiunea de lipsire de libertate în mod i legal;
c. infracțiunea de omor în concurs cu infracțiunea de lipsire
de libertate în mod ilegal.

704. Fapta unui croitor, persoană fizică autorizată, care a
întrebuințat violența și a lovit un client, constituie
infracțiunea de:
a. purtare abuzivă în formă agrava tă;
b. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;
c. lovire sau alte violențe.

705.
La infracțiunea de determinare sau înlesnirea sinuciderii:
a. latura obiectivă nu are obiect material;
b. realizarea acțiunii de determinare poate fi realizată și prin
mijloace d e constrângere;
c. făptuitorul nu trebuie să săvârșească acte de cooperare
directă la realizarea acțiunii sinucigașului.

166
706. Va exista concurs de infracțiuni:
a. în forma ideală, dacă făptuitorul realizează lovirea prin
mai multe acte săvârșite împotriva acele iași persoane
și în aceeași împrejurare;
b. în forma reală, dacă făptuitorul realizează lovirea prin mai
multe acte săvârșite împotriva aceleiași persoane și în
aceeași împrejurare;
c. format din tot atâtea infracțiuni câte persoane a lovit
făptuitorul, cu aceea și ocazie.

707. Infracțiunea de violențe asupra membrilor de familie:
a. se va reține, dacă fapta de violență este săvârșită de un
frate asupra surorii sale;
b. se va reține doar dacă fapta de violență este îndreptată
asupra a cel puțin doi membri de familie;
c. se va reține, dacă fapta de violență este îndreptată asupra
rudei care locuiește și gospodărește împreună cu
făptuitorul.

708. Pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de
vătămare corporală:
a. se reține durata îngrijirilor medicale necesare pen tru
vindecare, și nu durata incapacității de muncă;
b. se reține durata incapacității de muncă, și nu durata
îngrijirilor medicale;
c. intenția poate lipsi doar în cazul în care vătămarea este
pricinuită victimei cu consimțământul acesteia.

167
709. Pentru existenț a infracțiunii de vătămare corporală:
a. trebuie ca victima să fi suferit o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult de 90
de zile;
b. este suficient ca victimei să i se cauzeze o boală
incurabilă, chiar dacă nu are numărul suficien t de zile
de îngrijiri medicale;
c. se poate ca fapta să fie săvârșită cu intenție, cu
praeterintenție sau din culpă.

710. Dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în raport cu
moartea victimei, ci doar intenția acestuia în raport cu
lovirea sau fapta de v ătămare corporală, răspunderea
penală se stabilește:
a. numai pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe;
b. numai pentru infracțiunea de vătămare corporală;
c. după caz, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe
sau pentru infracțiunea de vătămare corpo rală;

711. A îi înlesnește cu intenție lui B să -i vatăme din culpă
integritatea corporală lui C, A va fi sancționat cu
pedeapsa prevăzută pentru fapta de:
a. vătămare corporală sub forma participației improprii;
b. vătămare corporală din culpă sub forma particip ației
improprii;
c. complicitate la vătămare corporală din culpă.

712. Autorul unei infracțiuni de întrerupere a cursului sarcinii:
a. răspunde pentru această infractiune, indiferent dacă a
săvârșit -o cu intenție sau din culpă;
b. răspunde pentru aceasta infracțiune, dacă manoperele au
fost efectuate în afara instituțiilor medicale, indiferent
dacă are sau nu calitatea de medic specialist;
c. medic specialist, răspunde, în toate cazurile, numai dacă
sarcina este mai mare de patrusprezece săptămâni.
713. In cazul infracțiun ilor contra libertății persoanei:
a. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, în toate
cazurile;
b. actele de pregătire nu pot fi asimilate tentativei

168 pedepsibile;
c. elementul material al laturii obiective se poate realiza și
printr -o inacțiune.

714. Sub aspe ctul intervalului de timp, lipsirea de libertate poate să
dureze:
a. și o durată redusă, indiferent dacă s -a produs o încălcare a
libertății de mișcare a persoanei vătămate;
b. numai un interval relevant pentru încălcarea libertății de
mișcare;
c. atât cât persoana vătămată să fie împiedicată în mod
efectiv de a se deplasa și acționa în conformitate cu
voința sa.

715. Constituie infracțiunea de lăsare iară ajutor a unei persoane
aflate în dificultate:
a. fapta celui care, deși observă în valurile mării o persoană
aflată în pericol de înec iminent, nu intră să o salveze;
b. fapta celui care, deși observă pe trotuar o persoană grav
rănită, nu îi acordă ajutor și nici nu anunță autoritățile,
chiar dacă motivează că cel rănit nu i -a solicitat
ajutorul;
c. fapta celui care, în tra fic, deși observă producerea unui
accident de circulație, nu oprește și nici nu anunță
autoritățile.

169
716. Dacă se stabilește că făptuitorul a acționat cu intenție în ceea
ce privește sinuciderea victimei, care era lipsită de
libertate:
a. se va reține doar in fracțiunea de determinare a sinuciderii;
b. se va reține doar infracțiunea de lipsire de libertate în mod
ilegal, în forma agravată;
c. se va reține concursul între infracțiunea de lipsire de
libertate în mod ilegal și cea de determinare a
sinuciderii.

717. La in fracțiunea de violare de domiciliu:
a. subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, cu
excepția proprietarului imobilului;
b. elementul material al laturii obiective poate fi realizat atât
prin acțiune, cât și prin inacțiune;
c. obiectul material îl cons tituie locuința, încăperea,
dependința sau locul împrejmuit ce ține de acestea;

718. Nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de
violare de domiciliu:
a. atunci când unul dintre soți, mutat în alt domiciliu,
pătrunde, fară acceptul celuilalt s oț, de care este
despărțit, în fostul domiciliu comun (doar dacă mai
este coproprietar asupra bunurilor comune);
b. atunci când partea vătămată nu deține locuința în baza
unui titlu legal;
c. când pătrunderea s -a produs în baza unui consimțământ
condiționat.

170
719. Se poate reține concursul de infracțiuni între violarea de
domiciliu și tâlhărie:
a. dacă fapta de pătrundere fară drept într -o curte sau într -un
loc împrejmuit este urmată de săvârșirea unei tâlhării;
b. în nicio situație, dacă tâlhăria a fost săvârșită prin violarea
de domiciliu;
c. dacă fapta de pătrundere fară drept într -o locuință sau
dependință a acesteia este urmată de săvârșirea unei
tâlhării.

720. Sunt de esența infracțiunii de amenințare următoarele afirmații:
a. în nicio situație, nu are obiect material;
b. în nicio situație, coautoratul nu este posibil;
c. elementul material al laturii obiective se realizează fie
printr -o acțiune, fie printr -o inacțiune;

721. Nu constituie infracțiune amenințarea cu realizarea unui drept:
a. prin folosirea unei căi ilegale;
b. prin folo sirea unei căi legale, dacă aceasta ar expune pe
cel amenințat la anumite consecințe păgubitoare;
c. prin folosirea unei căi ilegale, numai dacă aceasta ar
expune pe cel amenințat la anumite consecințe care nu
sunt păgubitoare.

722. Pentru a exista infracțiune a de amenințare:
a. trebuie ca răul la care se referă amenințarea să se producă
în viitor;
b. răul cu care se amenință nu trebuie să se realizeze imediat;
c. răul cu care se amenință trebuie să se realizeze imediat.

171
723. In cazul infracțiunii de șantaj:
a. obiectul m aterial poate consta în corpul victimei;
b. de regulă, infracțiunea nu are obiect material, cu excepția
cazului când făptuitorul urmărește un eventual folos
material;
c. obiectul material al șantajului poate fi confundat cu
eventualul folos realizat prin săvârș irea infracțiunii.

724. Infracțiunea de șantaj nu se deosebește de infracțiunea de
tâlhărie prin următoarele caracteristici:
a. existența aceluiași obiect juridic general și special;
b. încălcarea libertății persoanei ca urmare imediată;
c. ambele se săvârșesc cu int enție directă.

725. Nu săvârșește infracțiunea de violare a secretului
corespondenței:
a. cel care intră licit în posesia unei corespondențe, dar nu o
remite destinatarului;
b. cel ce intră în posesia unei corespondențe și nu o remite
destinatarului, doar dacă nu deschide corespondența pe
care a reținut -o fară drept;
c. expeditorul care deschide corespondența înainte de a
ajunge la destinatar.

726. In cazul infracțiunii de violare a secretului corespondenței:
a. fapta nu poate fi săvârșită în forma continuă;
b. fapta poate fi săvârșită doar cu intenție directă sau
indirectă;
c. actele de pregătire nu se sancționează.

727. La infracțiunea de divulgare a secretului profesional:
a. participația penală este posibilă sub toate formele;
b. participația este posibilă doar sub forma instigări i;
c. coautoratul nu este posibil.
728.
Infracțiunea de divulgare a secretului profesional:
a. poate avea tentativă, dar nu este pedepsită;
b. se poate săvârși cu intenție directă și indirectă sau din culpă;
c. are un moment al consumării, iar în modalitatea continuă
și un moment al epuizării.

172
729.
Elementul material al laturii obiective la infracțiunea de viol:
a. nu se realizează printr -un act sexual de orice natură între
persoane de sex diferit sau de sex opus;
b. se realizează doar prin modalitățile de obținere a unei
satisfacții sexuale prin folosirea sexului;
c. se realizează doar atunci când violența folosită împotriva
victimei a fost absolut irezistibilă.

730. Elementul material al laturii obiective la infracțiunea de viol:
a. se poate realiza doar sub forma constrângerii fiz ice;
b. se poate realiza și prin constrângere morală;
c. se realizează totdeauna, dacă victima suferă de debilitate
mintală.

731. Infracțiunea de viol poate intra în concurs:
a. cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, dacă,
după consumarea violului, v ictima este reținută în
continuare;
b. cu infracțiunea de incest, întotdeauna;
c. cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, întotdeauna
când făptuitorul a luat hotărârea de a avea un act
sexual cu victima, mai târziu și independent de
constrângerea pe care a exercitat -o asupra acesteia
anterior prin violențe.

173
732. La infracțiunea de viol, forma agravată de săvârșire a faptei de
două sau mai multe persoane împreună:
a. este realizată chiar dacă autorul a fost ajutat de un
complice numai la săvârșirea unor acțiuni anterioare;
b. este realizată chiar dacă autorul a fost ajutat doar de un
complice concomitent;
c. este necesar ca toți făptuitorii să aibă acte sexuale cu
victima.

733. Pentru existența agravantei Ia infracțiunea de viol, de
producere a unei vătămări corporale, vătămarea trebuie
să îndeplinească următoarele cerințe:
a. să fie urmărită de făptuitor cu intenție directă;
b. să fie consecința violențelor exercitate asupra victimei
prin activități posterioare tentativei de viol;
c. să fie imputabilă făptuitorului pe bază de p raeterintenție.

734. În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, întotdeauna:
a. obiectul material constă în corpul persoanei mai mici de
15 ani;
b. subiectul activ este o persoană de sex diferit cu victima;
c. participația penală este posibilă sub toate formel e.

735. Pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de act
sexual cu un minor, în forma agravantei de săvârșire în
scopul producerii de materiale pornografice, este
necesar:
a. ca victima, minor, să consimtă la realizarea actului sexual;
b. ca vic tima, minor, să se opună și la realizarea actului
sexual și la realizarea de materiale pornografice;
c. ca materialele pornografice să fi fost destinate
comercializării sau publicării, indiferent de formă.

174
736. Pentru a fi realizată una din agravantele la inf racțiunea de
corupere sexuală a minorilor, este necesar ca:
a. minorul de 15 ani să se afle în îngrijirea, ocrotirea,
educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b. minorul de 14 ani să asiste la un act sexual de orice natură
săvârșit de un major;
c. minorului, c are nu a împlinit 13 ani, să i se pună la
dispoziție, de un major, materiale cu caracter
pornografic.

737. La infracțiunea de agresiune sexuală:
a. făptuitorul trebuie să aibă aptitudinea de a realiza un act
sexual;
b. participația penală nu este posibilă în form a coautoratului;
c. nu interesează sexul subiectului activ sau subiectului
pasiv și nici care persoană are rol activ și care are rol
pasiv.

738. La infracțiunea de corupere sexuală a minorilor:
a. subiectul pasiv poate fi numai un minor care face parte
din aceeaș i familie cu autorul actelor cu caracter
obscen;
b. participația penală nu este posibilă decât sub forma
instigării și coautoratului;
c. subiectul activ poate fi orice persoană majoră sau minoră.

739. La infracțiunea de incest:
a. obiectul material este reprezentat de corpul persoanelor
care întrețin raportul sexual, pentru că este o
infracțiune bilaterală;
b. obiectul material este reprezentat de corpul persoanei cu
rol pasiv, deoarece asupra acestuia se exercită în mod
nemijlocit acțiunea incriminată;
c. raportul sexual trebuie să aibă loc între mde apropiate,
fără constrângere.
740. La infracțiunea de hărțuire sexuală:
a. obiectul material este reprezentat de corpul victimei,
asupra căreia se îndreaptă acțiunea de amenințare sau
constrângere;

175 b. coautoratul nu este posibil;
c. subiect pasiv poate fi orice persoană, indiferent de vârstă,
stare civilă, dar de sex opus.

741. La infracțiunile contra patrimoniului:
a. tentativa este posibilă la toate infracțiunile;
b. tentativa este posibilă, cu excepția distrugerii din culpă,
însușirii bunului găsit, în modalitatea sa comisivă,
bancrutei frauduloase și gestiunii frauduloase;
c. participația penală este posibilă, de regulă, sub toate
formele.

742. Posesia, în cazul infracțiunii de furt:
a. dacă este nelegitimă, nu este apărată, în toate cazurile;
b. dacă este nelegitimă, nu este apărată în fața proprietarului
bunului;
c. dacă este legitimă, este apărată împotriva oricui, cu
excepția proprietarului.

743. Nu pot constitui obiect material al infracțiunii de furt:
a. vehiculele care nu sunt susceptibile de folosire;
b. folosirea clandestină a unui post telefonic la cablul de
alimentare al altui abonat, pe seama căruia se
înregistrează și sunt plătite convorbirile efectuate;
c. înscrisurile de orice fel.

176
744. În situația existenței unui prim act de tăinuire, urmat de o altă
acțiune a aceluiași tăinuitor, care promite că va asigura
valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase,
sunt întrunite elementele constitutive ale:
a. complicității la infracțiunea de furt în concurs real cu
infracțiunea de tăinuire, chiar dacă pro misiunea
anticipată de tăinuire nu a fost îndeplinită;
b. complicității la infracțiunea de furt în concurs real cu
infracțiunea de tăinuire, numai dacă promisiunea
anticipată de tăinuire a fost îndeplinită;
c. complicitate la infracțiunea de furt, în forma cont inuată.

745. Deplasarea prin împingere a unui autoturism, cu scopul de a -l
scoate din parcare și a -l folosi ulterior, moment în care
făptuitorul este surprins de un polițist:
a. nu constituie infracțiune, întrucât, deși s -a produs
deposedarea, nu s -a produs împ osedarea;
b. constituie infracțiunea consumată de furt de folosință;
c. constituie tentativă la infracțiunea de furt de folosință.

746. Nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de
furt, săvârșit în circumstanța agravantă prevăzută de
art. 77 l it a) C. pen., de trei sau mai multe persoane
împreună:
a. când fapta se săvârșește de un autor, un complice
concomitent și un instigator;
b. când fapta se săvârșește de un autor, un complice anterior
și un tăinuitor;
c. când fapta se săvârșește de trei persoane, iar pentru una
este înlăturată răspunderea penală, datorită unei cauze
de neimputabilitate.

177
747. Nu constituie furt calificat săvârșit pe timpul nopții:
a. când numai o parte dintre actele de executare ale furtului
au fost săvârșite pe timpul nopții, epuizare a lui având
loc pe timp de zi;
b. când furtul s -a produs la ora 00:00, într -un loc iluminat
artificial;
c. când furtul s -a produs pe timpul amurgului, moment în
care, datorită și condițiilor atmosferice, lumina era
obstrucționată.

748. Nu constituie furt califica t, săvârșit prin folosirea fără drept a
unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, în toate
cazurile:
a. fapta celui care pătrunde, fără drept, într -un apartament pe
ușa deschisă și fură bunuri dintr -un dulap pe care 1 -a
deschis folosind o cheie improviz ată;
b. fapta celui care pătrunde, fără drept, într -un apartament,
folosind lama unui cuțit, dar fară să distrugă sau să
degradeze dispozitivul de închidere al ușii;
c. fapta celui care pătrunde într -un apartament, folosindu -se
de o cheie adevărată și ia mai mul te obiecte de
îmbrăcăminte, dintr -un dulap.

749. În cazul furtului calificat care are ca obiect material țiței,
gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină,
alte produse petroliere sau gaze naturale:
a. nu este necesar ca bunurile sustrase să se afle î n conducte,
depozite, cisterne sau vagoane cisternă;
b. legiuitorul a asimilat tentativei pedepsibile efectuarea de
săpături pe terenul aflat în zona de protecție a
conductelor ce transportă produse petroliere;
c. este necesar ca bunurile sustrase să se afle în conducte,
depozite, cisterne sau vagoane cisternă.

178
750. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt
urmărit la plângerea prealabilă, dacă:
a. făptuitorul fiiră bunuri din hotelul unde era cazat de circa
6 luni;
b. făptuitorul și partea v ătămată sunt concubini, locuiesc
împreună, iar bunul furat era în detenția ambilor;
c. făptuitorul, student, fură bunuri din camera căminului
unde era cazat, ce aparțineau colegilor de cameră.

751. Participația penală este posibilă la infracțiunea de tâlhărie:
a. doar sub forma instigării și a complicității anterioare;
b. doar sub forma complicității materiale;
c. sub forma coautoratului, în toate cazurile.

752. In cazul în care unul dintre inculpați a dat relații altor doi
inculpați despre locul în care își ține banii pa rtea
vătămată și sfaturi privind modul de acționare în
vederea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, fapta sa
constituie:
a. coautorat la infracțiunea de tâlhărie;
b. complicitate la mfracțiunea de tâlhărie;
c. instigare la infracțiunea de tâlhărie.

753. Însușirea un ui bun, de către făptuitorul care -l sustrage prin
smulgere din mâna victimei, fugind cu el, constituie:
a. infracțiunea de furt;
b. infracțiunea de tâlhărie;
c. infracțiunea de tâlhărie calificată, numai dacă violențele
îmbracă una dintre formele prevăzute în art. 193 sau
art. 194 C. pen.

179
754. Nu există tentativă la infracțiunea de tâlhărie:
a. dacă bunul a cărui sustragere a urmărit -o făptuitorul nu se
găsea la locul unde acesta credea că se găsește, chiar dacă
anterior a executat acte de violență sau amenințare;
b. dacă actele de violență sau amenințare au fost
întrebuințate în scopul păstrării bunului furat;
c. când executarea furtului fiind întreruptă datorită unor
împrejurări independente de voința făptuitorului,
acesta folosește violența sau amenințarea pentru
șterger ea urmelor activității sale prealabile.

755. În cazul tâlhăriei care a avut ca urmare moartea victimei:
a. moartea victimei este imputată făptuitorului cu intenție
directă sau cu intenție indirectă;
b. moartea victimei este imputată făptuitorului doar cu
intenție directă;
c. moartea victimei este imputată făptuitorului pe bază de
praeterintenție.

756. Constituie infracțiunea de abuz de încredere:
a. fapta meseriașului care, primind în baza unei convenții
autoturismul unei persoane cu obligația de a -l vopsi, a
folosit pent ru sine acel autoturism;
b. fapta aceluia care refuză să restituie o sumă de bani
împrumutată cu termen;
c. fapta unuia dintre soți de a -și însuși pe nedrept un bun
comun aflat în detenția sa exclusivă.

757. Nu pot constitui obiect material al infracțiunii de ges tiune
frauduloasă:
a. bunurile care aparțin altuia și nu se află în posesia
făptuitorului, în toate cazurile;
b. bunurile asupra cărora făptuitorul are un drept de
coproprietate, în toate cazurile;
c. bunurile imobile, în toate cazurile.
758. La infracțiunea de înșel ăciune:
a. consumarea infracțiunii are loc la momentul inducerii în
eroare a persoanei vătămate, indiferent de titlul cu care
era deținut bunul;

180 b. încrederea este obținută prin amăgire, în timp ce la
infracțiunea de abuz de încredere se încalcă încrederea
acord ată;
c. participația nu este posibilă sub forma coautoratului,
inducerea în eroare fiind personală.

759. În urma comparării infracțiunii de înșelăciune cu cea de trafic
de influență, practica judiciară a stabilit:
a. asemănări în ceea ce privește obiectul juridic , la ambele
fiind încălcate relațiile sociale referitoare la
patrimoniu;
b. asemănări în ceea ce privește cerința esențială a laturii
obiective, de a induce în eroare;
c. deosebiri în ceea ce privește folosul material, la
înșelăciune fiind obținut ca urmare a inducerii în
eroare, iar la traficul de influență fiind obținut ca
urmare a prornisiunii făcute de făptuitor, că va
interveni pe lângă un funcționar.

760. La infracțiunea de înșelăciune prin emiterea de cecuri fără
acoperire:
a. subiect activ poate fi orice pe rsoană;
b. participația penală este posibilă sub toate formele;
c. subiect activ este banca, în calitate de tras, care a Scut
serviciul de casă pentru trăgător.

181
761. Săvârșește infracțiunea de delapidare în forma traficării:
a. cel care împrumută, pentru sine sau pentru altul, bani din
gestiunea sa;
b. cel care supune sumele de bani pe care le gestionează
unor operațiuni speculative, de pe urma cărora își
însușește profitul realizat;
c. cel care scoate definitiv bunurile din gestiunea sa, ca o
compensație pentru unele d atorii pe care societatea le
avea față de el.

762. Nu există infracțiunea de delapidare:
a. decât în cazul în care se constată lipsuri în gestiune,
infracțiunea se prezumă, fiind una contra
patrimoniului;
b. atunci când gestionarul își însușește valori, nu din
gestiune, ci din plusul creat fraudulos;
c. atunci când însușirea bunurilor se face de cel care le are în
pază.

763.
Administratorul unei asociații de locatari, care încasează bani
pentru cheltuielile de întreținere, dar nu îi înregistrează
în actele de casă, și îi însușește, săvârșește infracțiunea
de:
a. creare de plusuri în gestiune;
b. delapidare;
c. înșelăciune.

764. În cazul infracțiunii de însușire a bunului găsit sau ajuns din
eroare la făptuitor:
a. participația este posibilă sub toate formele, cu excepția
coautoratu lui;
b. elementul material al laturii obiective se poate realiza
printr -o acțiune sau inacțiune;
c. elementul material al laturii obiective se poate realiza doar
printr -o inacțiune, constând în fapta de a nu preda bunul găsit.
765. În cazul infracțiunii de însușir e a bunului găsit sau ajuns din
eroare la făptuitor:
a. consumarea infracțiunii are loc, în toate cazurile, la
expirarea termenului de 10 zile;

182 b. consumarea infracțiunii poate avea loc în momentul
dispunerii de bun ca de al său;
c. tentativa este posibilă, în toat e cazurile, însă nu se
pedepsește.

766. La infracțiunea de distrugere, în forma agravată de săvârșire
prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea
mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri:
a. elementul material se poate realiza doar într -una din
acțiunile alternative ale distrugerii, degradării sau
aducerii în stare de neîntrebuințare;
b. este suficientă numai posibilitatea producerii punerii în
pericol și nu este necesar să se producă în mod efectiv;
c. fapta constituie infr acțiune doar dacă bunul aparține unei
alte persoane decât făptuitorul.

767. La infracțiunea de tulburare de posesie:
a. subiect activ poate fi orice persoană, cu excepția
proprietarului imobilului;
b. elementul material al laturii obiective se realizează
întotdeau na printr -o acțiune;
c. elementul material al laturii obiective se poate realiza
printr -o inacțiune.

183
768. Dacă infracțiunea de tulburare de posesie se săvârșește prin
violență sau amenințare ori prin desființarea sau
strămutarea semnelor de hotar:
a. violența a re accepțiunea de loviri sau alte violențe
prevăzută de art. 193 C. pen.;
b. participația penală este posibilă doar sub forma instigării
și a complicității anterioare;
c. subiectul activ al infracțiunii nu poate fi, în niciun caz,
proprietarul imobilului.

769. Caracteristice tăinuirii, spre deosebire de favorizarea
infractorului, sunt următoarele elemente:
a. ia tăinuire este ca situație premisă săvârșirea unei
infracțiuni (din care provine bunul), în timp ce
favorizarea are ca situație premisă săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală;
b. sub aspectul obiectului juridic, la tăinuire sunt încălcate îh
principal relațiile sociale referitoare la înfăptuirea
justiției, în timp ce la favorizarea infractorului sunt
încălcate relațiile sociale referitoare la patrimoniu;
c. sub aspectul laturii obiective, tăinuirea poate fi săvârșită
prin oricare dintre cele patru acțiuni alternative, în
timp ce favorizarea presupune ajutorul dat unui
infractor.

770. Pentru existența infracțiunii de ultraj:
a. nu are importanță dacă făptuitorul n u a cunoscut faptul că
funcționarul public se afla în exercițiul funcției,
întrucât urmarea imediată constă într -o atingere adusă
autorității;
b. nu are relevanță dacă amenințarea este săvârșită după ce
funcționarul și -a îndeplinit în mod legal acea atribuție
de serviciu;
c. nu are importanță dacă făptuitorul nu a cunoscut faptul că
victima este funcționar public ce îndeplinește o funcție
care implică exercițiul autorității de stat.
771. În cazul infracțiunii de sustragere de sub sechestru:
a. subiectul activ poate fi orice persoană, cu excepția
proprietarului bunului;

184 b. sustragerea constă în scoaterea bunului de sub puterea
sechestrului, ceea ce presupune neapărat însușirea
bunului;
c. sustragerea constă în scoaterea bunului de sub puterea
sechestrului, ceea ce nu presupun e neapărat însușirea
bunului, dar nici nu o exclude.

772. Pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu:
a. latura subiectivă presupune atât intenția, cât și culpa,
legiuitorul renunțând la sintagma „faptă săvârșită cu
știință";
b. în cazul coautoratului, est e suficient ca doar unul dintre
făptuitori să aibă calitatea specială cerută de lege
autorului infracțiunii;
c. este necesar ca urmarea imediată să fie o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane, care nu trebuie să aibă o anumită calitate.

773. Infracțiunea de abuz în serviciu, prin îngrădirea exercitării unui
drept, nu poate fi săvârșită:
a. de orice salariat aflat în serviciul unei persoane juridice;
b. decât printr -o acțiune și cu intenție;
c. dacă nu s -a creat pentru un cetățean o situație de
inferioritate sau nu i s -a îngrădit exercițiul unui drept.

774. Fapta persoanei care, exercitând temporar, fără remunerație, o
însărcinare în serviciul unei persoane fizice,
îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile sale
constituie infra cțiunea de:
a. abuz în serviciu;
b. neglijență în serviciu;
c. uzurparea funcției.

775. Elementul material al infracțiunii de luare de mită se poate
realiza:
a. când un funcționar public, care are influență, primește
bani sau alte foloase pentru a -l determina pe un alt
funcționar public să întârzie îndeplinirea unui act ce
intra în îndatoririle sale de serviciu;
b. când funcționarul pretinde și primește un folos necuvenit,

185 după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu,
dar înainte de finalizarea ei;
c. dacă funcți onarul, deși nu are competența îndeplinirii
actului, l -a făcut să creadă pe cel care i -a dat banii sau
foloasele că îndeplinirea acestui act intră în atribuțiile
sale de serviciu.

776. Conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită este
realizat:
a. chiar dacă, ulterior săvârșirii acțiunii sau inacțiunii
incriminate, făptuitorul nu are conduita la care s -a
angajat;
b. numai dacă scopul urmărit prin săvârșirea faptei a fost
efectiv realizat;
c. numai dacă mituitorul participă în calitate de participant la
infracțiunea de luare de mită.

777. În cazul săvârșirii unor infracțiuni de corupție, cum ar fi luarea
de mită sau darea de mită, instanța va putea aplica
confiscarea extinsă:
a. numai dacă nu a fost aplicată măsura de siguranță a
confiscării speciale;
b. doar dacă e ste prevăzută de Partea specială a Codului
penal la infracțiunea săvârșită, potrivit principiului
legalității sancțiunilor de drept penal;
c. dacă fapta este susceptibilă să îi procure condamnatului
un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este
închiso area de 4 ani sau mai mare.

186
778. Simpla pretindere a unui folos sau simpla acceptare a
promisiunii unui folos sau a unui dar:
a. nu este suficientă pentru consumarea inacțiunii de trafic
de influență, fapta rămânând în faza de tentativă;
b. este suficientă pent ru consumarea infracțiunii de trafic de
influență;
c. este suficientă pentru consumarea infracțiunii de trafic de
influență, chiar dacă actul pentru care se promite
intervenția nu face parte din atribuțiile de serviciu ale
funcționarului.

779. Obiectul materia l, în cazul infracțiunii de inducere în eroare a
organelor judiciare:
a. poate consta în probele nereale produse sau ticluite cu
privire la existența unei fapte prevăzute de legea
penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea
fapte;
b. nu există;
c. poate con sta în plângerea sau denunțul privind o faptă
nereală.

780. În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă:
a. consumarea infracțiunii are loc în momentul când
martorul, expertul sau interpretul face afirmațiile
mincinoase sau nu spune tot ce știe atunci când est e
întrebat de instanță;
b. participația penală este posibilă sub toate formele;
c. latura subiectivă presupune vinovăția sub forma intenției
chiar și atunci când elementul material al infracțiunii
se realizează prin omisiunea martorului de a nu spune
tot ce știe .

187
781. Retragerea în timp util a mărturiei mincinoase:
a. are consecințe juridice asupra instigatorului, fiind
aplicabile dispozițiile art. 51 C. pen., referitoare la
împiedicarea săvârșirii infracțiunii;
b. are efecte juridice și asupra complicelui, dacă retra gerea a
fost făcută de autor;
c. trebuie să aibă loc în cadrul aceleiași cauze în care a fost
făcută, înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a
se fi dat o altă soluție.

782. La infracțiunea de nedenunțare:
a. de regulă nu există obiect material, cu excepț ia cazului
când omisiunea sesizării se datorează constrângerii
fizice, situație în care obiectul material este reprezentat
de corpul persoanei constrânse;
b. elementul material al laturii obiective se poate realiza
printr -o acțiune sau printr -o inacțiune;
c. infracțiunea la care se referă omisiunea făptuitorului poate
fi o infracțiune consumată sau, dacă este rămasă în
faza tentativei, doar dacă este pedepsibilă de lege.

783. În cazul infracțiunii de represiune nedreaptă:
a. nu se cere o calitate specială subiectului activ;
b. există și o formă calificată, atunci când s -au luat măsuri
privative de libertate față de o persoană, șthndu -se că
este nevinovată;
c. participația este posibilă doar sub forma instigării și a
complicității morale.

188
784. Pot fi considerate ca întrunin d elementele constitutive ale
infracțiunii de supunere la rele tratamente următoarele
fapte:
a. acordarea, de către funcționarii cu astfel de atribuții, pe
timp de o lună, a unor cantități mai mici de hrană decât
cele stabilite de normele minime obligatorii, pentru
minorii aflați în executarea unor măsuri educative;
b. lovirea, de către polițiști, în mod repetat, a unei persoane
reținute în arestul poliției, în scopul de a da informații
cu privire la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită
de alte persoane;
c. privarea unui deținut de odihnă pe durata unei nopți, de
către un agent de pază al penitenciarului.

785. În cazul infracțiunii de evadare:
a. participația penală este posibilă sub toate formele;
b. infracțiunea nu are obiect material;
c. fapta constituie infracțiune și atunci când se stabilește,
ulterior, că persoana reținută sau arestată preventiv era
nevinovată și nu săvârșise ea infracțiunea pentru care
se eliberase mandatul.

786. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
nerespectare a hotăr ârilor judecătorești, este necesar
ca:
a. făptuitorul să fi fost parte în procesul în care s -a pronunțat
hotărârea la a cărei executare se împotrivește;
b. făptuitorul să fi fost prezent la pronunțarea hotărârii, chiar
dacă nu știa ca este pusă în executare;
c. făptuitorul să se fi opus la punerea în executare, chiar
dacă era o ordonanță președințială.

189
787. În cazul infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori
de înscrisuri:
a. obiectul material este constituit din orice înscris oficial
emis de o autoritate a statului sau destinat unei astfel
de autorități;
b. obiectul material este constituit doar din orice înscris
folosit de organele judiciare în activitatea pe care o
desfășoară;
c. când elementul material al laturii obiective se realizează
în modalitatea sustrag erii, infracțiunea are o formă
continuată.

788. În cazul infracțiunii de falsificare de monede:
a. când fapta se săvârșește în condițiile art. 310 alin. (2) C.
pen., conținutul constitutiv este realizat doar dacă
falsificarea s -a produs după punerea în circula ție a
monedei;
b. subiect activ al infracțiunii nu poate fi o persoană juridică;
c. elementul material al laturii obiective, în modalitatea
contrafacerii, nu este realizat dacă bancnotele ce se
pretind că au fost falsificate nu au nicio asemănare cu
bancnotele v eritabile.

789. Dacă o persoană care intra pe orice cale în posesia unui timbru
emis în străinătate și constatând ulterior acestui
moment că respectiva valoare este falsificată o revinde,
săvârșește infracțiunea de:
a. falsificare de timbre sau efecte poștale;
b. punere în circulație de valori falsificate;
c. falsificare de valori străine.

190
790. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
falsificare de timbre sau efecte poștale:
a. dacă cupoanele răspuns internațional sunt completate cu
date neadevărate referitoare la destinatar;
b. dacă făptuitorul, după ce a intrat în posesia unor plicuri
poștale falsificate, le repune în circulație;
c. dacă făptuitorul este o persoană juridică.

791. In cazul în care soțul falsifică, prin contrafacerea semnăturii
soției sale, o declarație și o folosește în vederea
producerii de consecințe juridice Ia administrația
financiară:
a. săvârșește doar infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată;
b. săvârșește doar infracțiunea de uz de fals;
c. săvârșește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată în concurs cu infracțiunea de fals.

792. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals
privind identitatea:
a. dacă soțul divorțat se prezintă în continuare sub numele
dobândit prin căsătorie, chiar dacă în hotărârea de
divorț s -a dispus cu privire la reluarea numelui purtat
înainte de desfacerea căsătoriei;
b. dacă fapta de prezentare sub o identitate falsă este
săvârșită de un cetățean român, aflat în străinătate, în
fața autorităților unui stat străin;
c. dacă a cțiunea de încredințare nu privește un înscris care
servește pentru dovedirea stării civile, pentru
legitimare sau identificare.

191
793. Elementul material al laturii obiective la infracțiunea de fals în
declarații:
a. se realizează printr -o declarație necoresp unzătoare
adevărului, făcută doar personal, în forma scrisă, unei
persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei
unități în care aceasta își desfășoară activitatea, în
scopul producerii unei consecințe juridice;
b. nu se poate realiza printr -o declarație necorespunzătoare
adevărului, făcută doar personal, prin declarație
verbală, unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175
sau unei unități în care aceasta își desfășoară
activitatea, în scopul producerii unei consecințe
juridice, pe care o va consemna în scris;
c. se poate realiza printr -o declarație scrisă
necorespunzătoare adevărului, transmisă printr -o altă
persoană, care atestă semnătura declarantului, unei
persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei
unități în care aceasta își desfășoară activ itatea, în
scopul producerii unei consecințe juridice.

794. Nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată:
a. dacă înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea
unui fapt adevărat;
b. dacă înscrisu l falsificat a ajuns în posesia altei persoane
altfel decât prin încredințarea de către autorul falsului;
c. dacă falsificarea privește un înscris sub semnătură privată
care era autentificat.

192
795. Elementul material al laturii obiective, Ia infracțiunea de
nerespectare a hotărârilor judecătorești, este realizat:
a. chiar dacă, ulterior împotrivirii la punerea în executare,
hotărârea a fost desființată pe calea recursului;
b. chiar dacă, ulterior executării hotărârii judecătorești, dar
în legătură cu această execut are, făptuitorul săvârșește
acte de violență față de organul de executare;
c. chiar dacă, după împlmirea termenului de prescripție a
executării, executorul procedează la punerea în
executare a acelei hotărâri, iar făptuitorul împiedică o
persoană să foloseasc ă imobilul dobândit prin acea
hotărâre judecătorească.

796. La infracțiunea de neglijență în serviciu:
a. tentativa este posibilă doar când elementul material al
laturii obiective se realizează printr -o acțiune;
b. consumarea iruracțiunii are loc în momentul mdepl inirii
defectuoase sau nemdeplinirii îndatoririi de serviciu;
c. urmarea imediată este realizată suficient doar în una dintre
modalitățile alternative (o pagubă ori o vătămare
importantă), nefiind necesară existența lor cumulativă.

797. În cazul infracțiunii d e abuz în serviciu, prin îngrădirea
exercitării unui drept:
a. trebuie afectat un drept al unei persoane sau al unui
membru din familia acestuia;
b. participația penală este posibilă, cu excepția coautoratului,
la această infracțiune subiectul activ fiind califi cat;
c. elementul material al laturii obiective se poate realiza
printr -o acțiune.

193
798. Nu întrunește elementele conținutului constitutiv al infracțiunii
de abuz în serviciu:
a. fapta chelnerului de a majora nejustificat nota de plată a
unui consumator, întrucâ t nu are calitatea de funcționar
public;
b. fapta conducătorului auto de a folosi fără drept, în interes
personal, autoturismul ce -i fusese încredințat de
societatea comercială al cărei salariat era, cu
consecința producerii unei pagube prin consumul
combusti bilului, întrucât nu are calitatea de funcționar
public;
c. fapta unui șef de serviciu la poliția rutieră, de a refuza
restituirea permisului de conducere părții vătămate,
conducător de taxi, lipsind -o pe aceasta de obținerea
unor venituri.

799. În cazul infra cțiunii de abuz în serviciu:
a. latura subiectivă presupune intenția, doar atunci când
elementul material se realizează printr -o acțiune;
b. pentru realizarea participației penale sub forma instigării
sau complicității nu se cere ca subiectul activ să aibă o
calitate specială;
c. nu există un moment al epuizării, deoarece nu poate să
existe forma continuată.

800. La infracțiunea de neglijență în serviciu:
a. tentativa este posibilă doar când elementul material al
laturii obiective se realizează printr -o acțiune;
b. consuma rea iruracțiunii are loc în momentul mdeplinirii
defectuoase sau nemdeplinirii îndatoririi de serviciu;
c. urmarea imediată este realizată suficient doar în una dintre
modalitățile alternative (o pagubă ori o vătămare
importantă), nefiind necesară existența l or cumulativă.

194 X. DREPT PROCESUAL CIVIL

Autor i: Lector univ. dr. Emilia Cotoi
Lector univ. dr. Natalia Saharov

801. Principiul legalită ții:
a. asigură exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale
ale părților;
b. garantează exercitarea drepturilo r și obligațiilor
procesuale ale părților.
c. dă posibilitatea judecătorului să asigure respectarea
dispozițiilor privind natura drepturilor și obligațiilor
din proces .

802. În situația formulării i mproprii a cererii de judecată î n virtutea
principiului disponi bilității:
a. judecătorul poate schimba obiectul cererii;
b. judecătorul are îndatorirea de a solicita lămuriri;
c. judecătorul are obligația de a se pronunța num ai asupra a
ceea ce este probat.

803. Este încălcat principiul disponibilității:
a. când instanța a acordat mai mult decât s -a cerut;
b. când a anulat anumite cereri;
c. când a respins cererea.

804. Părțile dintr -un proces:
a. au obligația să îndeplinească actele de procedură în
condițiile legii;
b. au dreptul să îndeplinească acte de procedură în condițiile
legii;
c. au dreptul să își probeze pretențiile și apărările din proces .

195
805. În baza principiului dreptului la apărare:
a. părțile au dreptul de a fi reprezentate;
b. părțile a u obligația de a participa la toate fazele de
desfășurare a procesului;
c. părțile a u obligaț ia de a lua cuno ștință de conținut ul
tuturor actelor de dosar .

806. Instanța poate hotărî asupra unei cereri:
a. numai după înfățișarea părților;
b. după citarea părților;
c. după citarea legală sau înfățișarea părților.

807. Instanța este obligată, în orice proces să supună discuție i
părților:
a. toate cererile;
b. numai excepțiile;
c. împrejurările de fapt sau de drept invocate din oficiu.

808. Principiului oralităț ii se aplic ă:
a. numai î n etapa dezbaterilor;
b. numai în etapa cercetării ș i dezb aterilor;
c. în toate etapele procesului.

809. Desfășurarea procesului în limba română înseamnă că:
a. cetățenii români aparținând minorităților naționale nu au
dreptul să se exprime în limba maternă în fața
instanțelor de judecată;
b. cetățenii străini și apatrizii au dreptul de a vorbi în
instanță și de a pune concluz ii în limba maternă
c. toți cetățenii, indiferent de naționalitate au obligaț ia de a
formula cererile și actele procedurale care se
întocmesc, numai în limba română.

196
810. Judecătorul trebuie să se pronunțe:
a. numai asupra a ceea ce s -a cerut;
b. asupra a tot cee a ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele
învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune
altfel;
c. asupra a tot ceea ce s -a cerut ș i asupra a ceea ce considera
necesar.

811. Judecatoria judecă în prima instanță :
a. toate cererile date în competenț a acesteia prin art. 94 din
CPC;
b. toate cererile care nu sunt date prin lege în competența
altor instanțe;
c. orice alte cereri.

812. Tribunalul judecă :
a. ca prima instanță , numai cererile enumerate în art. 95
C.P.C;
b. ca instanțe de apel ș i ca instanțe de recurs, în c azurile
anume prevăzute de lege;
c. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

813. Determinarea competenței după valoare se face:
a. după valoarea obiectului cererii arătată în capătul
principal de cerere;
b. dupa valoarea cererii principale și accesoriile pretenț iilor
principale precum și prestațiile periodice ajunse la
scadență în cursul judecății;
c. numai după valoarea obiectului cererii arătată în capătul
principal de cerere și după valoarea prestați ilor
periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

197
814. In situatia în care instanța este investită cu mai multe capete
principale de cerere:
a. va judeca toate cer erile indiferent de valoare;
b. va disjunge și va declina competenț a în favoarea altei
instant e, dacă unul dintre capetele de cerere este de
competența altei instanțe;
c. va declina soluț ionarea cauzei instanței de grad mai înalt,
atunci când unul dintre capetele de cerere intr ă în
competenț a acesteia

815. Intervine suspendarea judecă rii cauzei:
a. cand s-a formulat cerere de recuzare;
b. cand s-a ivit conflicul de competență ;
c. când s -a formulat cerere de strămutare.

816. Sunt de competenț a judecătoriei:
a. cererile neevaluabile î n bani, indif erent de calitatea
părților profesioniști sau neprofesioniști, cu excep ția
celor date prin lege în competența altor instanț e;
b. cererile posesorii;
c. cererile privind expropriea.

817. Nulitatea actului de procedură nu este condiționat ă de existența
unei vătămă ri:
a. în cazul încălcării unor dispoziț ii leg ale privind
reprezentarea lega lă;
b. în cazul î ncălcării unor dispoziț ii legale privind
capacitatea procesuala
c. în toate cazurile de nulitate prevă zute de lege.

198
818. Judecătorul este incompatibil de a judeca în următoarele
situații:
a. când și -a exprimat anterior părerea cu privire la
chestiu nile de fapt si de drept;
b. când judecă torul a pus în discuția părților, din oficiu
unele chestiuni de fapt sau de drept;
c. când există împrejurări care fac justificată temerea că el,
soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor,
după caz, au un interes în legătură cu pricina care se
judecă.

819. Sunt participanț i la proces:
a. numai reclamantul și pârâ tul;
b. numai reclamantul, pârâ tul și terții intervenienț i;
c. reclamantul, pârâ tul, intervenientul, martorii, experț ii.

820. In baza mandatului dat avocatului în faț a unei i nstanț e :
a. este presupus ca fiind dat p entru toate actele procedurale
îndeplinite în fața aceleași instanț e;
b. nu poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor
supuse unui termen;
c. poate î ndeplini toate actele procedur ale inclusiv pe cele de
dispoziție î n fața aceleași instanț e.

821. In recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate:
a. prin avocat , consilier juridic sau mandatar ;
b. numai prin avocat;
c. prin consilier juridic.

822. Mandatul dat unui avocat:
a. încetează prin moartea celui care l -a dat;
b. încetează prin moartea avocatului;
c. încetează prin revocarea mandatului , de că tre succeso ri
indiferent de momentul revocă rii.
823. La cererile privind prestaț iile susccesive, competen ța materială
se determină:
a. după valoarea presta ției care este exigibilă;
b. dacă durata existenț ei dreptului este nedeterminată,
valoarea lor se socoteste după valoarea presta ției

199 anuale;
c. după valoarea solicitată prin cer ere, la data formulării
cererii .

824. Competența materială î n cererile imobiliare se determină:
a. după valoarea cuprin să în actul de proprietate;
b. după valoar ea stabilită în baza unei evaluă ri;
c. după valoarea impozabilă, stabilita potrivit legii fiscale.

825. In cazul în care pârâtul, î n termen legal arată care este
adevă ratul titular al dreptului:
a. va fi introdus în cauza ad evăratul titular, iar p ârâtul va fi
scos din cauză ;
b. dacă cel ară tat ca titular recunoaste, iar reclamantul
consimte, titularul d reptului indicat va lua locul
pârâtului care va fi scos din cauză ;
c. va fi introdus în cauză adevăratul titular, iar pârâ tul va
dobândi calitatea de intervnient principal.

826. Cererea de chemare în garanț ie:
a. se formulează pâ nă la terminarea cercetării pr ocesului
înaintea primei instanț e indiferent de calitatea
procesuală ;
b. se formulează până la primu l termen de judecată de către
pârât și intervenie ntul principal;
c. se formuleaza pâ nă la terminarea cercetări i procesului în
primă instan ță de că tre reclamant.

200
827. Introducerea forțată în cauză a terțelor personae, în procedura
contencioasă, câ nd raportul juridic dedus judecăț ii o
impune, se face:
a. din oficiu, chiar dacă păr țile se opun;
b. se pune în discuția părț ilor, iar dacă nici una din p ărți nu
formulează cerere de intervenț ie, va respinge cererea;
c. se pune în discuția pă rților, iar dacă nici una din părț i nu
formulează cerere de interven ție, instanța va dis punde
din oficiu introducerea în cauză .

828. Succesorul cu titlu particular:
a. este obligat să intervin ă în cauză, dacă are cuno ștință de
existenț a procesului ;
b. nu poate fi intrrodus la cererea părț ii interesate;
c. nu poate fi introdus în cauz ă din oficiu .

829. Acțiunea î n constatare :
a. conferă legitimitate procesuală orică ruia care are inter es
pentru a se constata existența sau inexistenț a unui
drept;
b. este numai de competența judecă toriei;
c. partea po ate opta în a formula cerere î n realizare sau în
constat are .

830. Este admisibilă cererea î n recuzare :
a. formulată împotriva avocatului părții adverse ;
b. îndreptată împotriva aceluiași judecător, dacă o altă cerere
de recuzare prin care s -a invocat acelaș i motiv de
incompatibilitate a fost respinsă .
c. când soțul sau fostul soț al judecătorului este rudă ori afin
până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
părți;

201
831. Intr-o cauză civilă probele :
a. pot fi propuse numai de pă rți pâ nă la primul termen de
judecată, sub sancțiunea decă derii;
b. instanț a poate proceda la completarea ori refacerea unor
probe, în cazul î n care din dezbateri rezult ă necesitatea
acestei mă suri;
c. solicitarea ș i adminis trarea probelor poate avea loc în
orice etapă a procesului civil.

832. Asistența judiciară poate fi acordată:
a. oricând î n cursul procesului, în tot sau numai în parte;
b. numai persoanelor fizice;
c. numai în primă instanță, în tot sau î n parte.

833. Orice cerere adresată instanțelor judecătorești:
a. trebuie să fie formulată în scris;
b. se pot formula oral;
c. se poate formula atât scris cât și oral.

834. Cererea de chemare în judecată:
a. este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită;
b. este anulabil ă dacă poartă o denumire gre șită:
c. este nul ă dacă nu este depusă la instanța competentă .

835. Instanța va dispune:
a. să se refacă citarea ori de câte ori constată că partea care
lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor
prevăzute de lege;
b. va amâna pronunțarea asupra cauzei chiar dacă nu a fost
legal citat ă partea, pentru a -i da posibi litatea să depună
concluzii scrise;
c. va solutiona ex cepțiile î n lipsa și va dispune citarea
părților .

836. Procesul î ncepe:
a. la înregistrarea cererii de chemare î n judecat ă;
b. la primul termen de judecat ă;
c. când are loc dezbaterea cauzei.

202 837. În caz ul aleger ii unui domiciliu /sediu pentru comunicare a
actelor:
a. toate actele de procedură se vor comunica la
domiciliul /sediul ales;
b. dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea
actelor de procedură, comunicarea acestora se va face
la acea persoană, la domiciliul/sediul a ales;
c. comun icarea actelor este legal f ăcută, indif erent că are loc
la domiciliul/sediu ales sau la domiciliul/sediul real.

838. Cererea reconvenț ional ă poate fi formulată :
a. până la primul termen de judecată ;
b. odată cu î ntâmpinarea, iar dacă î ntâmpin area nu este
obligatorie, cel tâ rziu la primul te rmen de judecată ;
c. numai odată cu întâ mpinarea.

839. Etapa scris ă are loc:
a. cu citarea pă rților;
b. fără citarea pă rților;
c. fără citarea p ărților, î n camera de consiliu.

840. In etapa cercetarii :
a. se dispune numai administrarea probelor solicitate;
b. se pune în discuț ia părților ad misibilitatea probelor
propuse ș i se dispune administrarea lor;
c. se soluționează numai excepțiile ș i incidentele
procedurale.

203
841. Sunt căi extraordinare de atac:
a. recursul, apelul și contestația în anulare;
b. recursul, revizuirea și contestația în anulare;
c. revizuirea, apelul și contestația în anulare.

842. Căile de atac de retractare:
a. sunt de competența instanței care a pronunțat hotărârea
atacată;
b. sunt de competența instanței ierarhic superioare celei care
a pronunțat hotărârea atacată;
c. pot fi sol uționate atât de instanța ierarhic superioară, cât și
de instanța care a pronunțat hotărârea.

843. Termenul de apel este de:
a. 30 de zile;
b. 15 zile;
c. 10 zile.

844. Termenul de apel curge:
a. de la pronunțarea hotărârii dacă părțile au fost prezente și
de la comunicar e, dacă părțile au fost lipsă;
b. de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel;
c. de la pronunțarea hotărârii.

845. În apel:
a. nu poate fi invocată compensația legală;
b. nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul
cererii de chemare în jud ecată;
c. nu se pot cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și
orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei
instanțe.

204
846. Cererea de apel produce următoarele efecte:
a. suspendă executarea hotărârii primei instanțe, cu excepția
cazurilor anume prevăzute de lege;
b. hotărârea primei instanțe devine definitivă;
c. dezinvestește instanța care a pronunțat hotărârea apelată.

847. Apelul incident sau apelul provocat:
a. se poate formula numai de către intimat;
b. se poate formula chiar după împlinirea termenului d e apel,
însă cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor la
instanța de apel;
c. este considerat apel principal dacă apelul principal s -a
respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive
care nu implică cercetarea fondului.

848. Recursul suspendă de drept executarea:
a. hotărârilor pronunțate în cauzele privitoare la strămutarea
de hotare;
b. hotărârilor pronunțate în cauzele privitoare la stabilirea
filiației;
c. hotărârilor pronunțate în cauzele având ca obiect litigii de
muncă.

849. Formele recursului sunt:
a. recurs principal și recurs provocat;
b. recurs principal, recurs incident și recurs provocat;
c. recurs principal și recurs incident.

850. Efectul devolutiv este specific:
a. apelului;
b. recursului,
c. atât apelului, cât și recursului.

851. Nu sunt supuse recursului:
a. hotărâr ile pronunțate în materia conflictelor de muncă;
b. hotărârile pronunțate de prima instanță fără drept de apel;
c. hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în
valoare de peste 500.000 lei.

205 852. Instanța competentă să soluționeze recursul este:
a. tribunalul ;
b. instanța care a pronunțat hotărârea atacată;
c. instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat
hotărârea atacată.

853. În cazul în care recursul nu este motivat:
a. instanța acordă termen pentru motivare;
b. instanța anulează recursul, cu excepția cazului în c are
instanța din oficiu invocă motive de casare care sunt de
ordine publică;
c. instanța se pronunță pe baza celor invocate în fața primei
instanței și a instanței de apel, după caz.

854. Instanța de recurs poate pronunța una din următoarele soluții:
a. admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;
b. admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate;
c. admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

855. În cazul în care instanța de apel stabilește că prima instanță a
fost necompetentă, iar necompetența a fo st invocată în
condițiile legii:
a. casează cu trimitere;
b. anulează hotărârea atacată;
c. schimbă în parte hotărârea atacată.

206
856. Sancțiunea nulității intervine dacă în cererea de apel:
a. nu este indicată hotărârea atacată;
b. nu sunt indicate probele invocate în sus ținerea apelului;
c. nu sunt indicate motivele de fapt și de drept pe care se
întemeiază apelul.

857. Termenul de apel:
a. este un termen legal imperativ, nerespectarea lui atrăgând
sancțiunea nulității;
b. poate fi suspendat;
c. se întrerupe prin moartea părții care ar e interes să facă
apel.

858. Termenul pentru declararea apelului incident:
a. coincide cu termenul reglementat pentru declararea
apelului principal;
b. nu este stabilit pe zile, fiind reglementate doar limitele de
exercitare;
c. nu poate depăși 60 de zile de la comu nicarea hotărârii
atacate.

859. Motivarea recursului:
a. este limitată la motivele de casare expres prevăzute de
lege;
b. poate cuprinde critici atât cu privire la aspectele de
nelegalitate, cât și cu privire la aspectele de
netemeinicie a hotărârii atacate;
c. este lăsată la latitudinea recurentului, lipsa motivării
nefiind sancționată.

860. În recurs poate fi administrată:
a. orice probă care poate duce la soluționarea procesului;
b. doar proba cu înscrisuri;
c. proba cu înscrisuri și proba cu martori, după caz.
861. Procedura de filtrare a recursurilor:
a. se aplică doar când recursul este de competența curții de
apel;
b. este o procedură scrisă care se aplică ori de câte ori se
exercită calea de atac a recursului;

207 c. se aplică doar când recursul este de competența Înaltei
Curți de Casați e și Justiție.

862. Contestația în anulare este:
a. cale de atac de retractare;
b. cale de atac suspensivă de drept de executare;
c. cale de atac ordinară.

863. Contestația în anulare specială poate fi exercitată împotriva:
a. oricărei hotărâri definitive;
b. numai împotriva unei hotărâri date în recurs, respectiv în
apel;
c. numai împotriva unei hotărâri pronunțate de prima
instanță.

864. Contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată:
a. dacă partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă
la termenul când a avu t loc judecata;
b. dacă partea nu a fost legal citată, chiar dacă a fost
prezentă la termenul când a avut loc judecata;
c. dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul stabilirii
eronate a situației de fapt.

208
865. Termenul pentru exercitarea contestației în a nulare este de:
a. 30 de zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
definitivă;
b. 45 de zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
definitivă;
c. 15 d e zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
definitivă.

866. Revizuirea poate fi cerută:
a. dacă procedura de citare a părții nu a fost legal
îndeplinită;
b. dacă instanța s -a pronunțat asupra unor lucruri care nu s –
au cerut sau nu s -a pronunțat asupra unui lucru cerut
ori s-a dat mai mult decât s -a cerut;
c. numai după exercitarea prealabilă a recursului.

867. Revizuirea pentru lipsă de apărare sau apărare cu viclenie se
poate exercita în cazul:
a. statului ori alt or persoane juridice de drept public,
minorilor și a celor puși sub interdicție judecătorească
ori a celor puși sub curatelă;
b. persoanelor juridice;
c. persoanelor fizice lipsite de discernământ sau cu
discernământul atenuat.

868. Instanța competentă să soluțion eze cererea de revizuire pe
motiv de contrarietate de hotărâri este:
a. instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima
hotărâre;
b. orice instanță egală în grad cu instanța care a dat prima
hotărâre;
c. instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revi zuire se cere.
869. Revizuirea pe motivul descoperirii de noi înscrisuri
doveditoare se poate cere:
a. dacă înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a
fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie

209 pentru că a fost reținut de partea potriv nică, fie dintr -o
împrejurare mai presus de voința părților;
b. dacă înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a
fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere
deoarece nu exista la acel moment, fiind constituit
ulterior pronunțării hotărârii ;
c. dacă înscrisul a fost procurat la solicitarea instanței,
nefiind prezentat de revizuent.

870. În calea de atac a revizuirii părțile se numesc:
a. contestator și intimat;
b. reclamant și pârât;
c. revizuent și intimat.

871. Recursul în interesul legii reprezintă:
a. un m ijloc juridic de asigurare a interpretării și aplicării
unitare a legii de către toate instanțele judecătorești;
b. un mijloc juridic ce asigură dezlegarea unei chestiuni de
drept noi, ce face obiectul unei dispute în cadrul unui
proces în curs de desfășurare ;
c. o cale de atac ce asigură verificarea legalității și
temeiniciei hotărârilor judecătorești pronunțate de
Înalta Curte de Casație și Justiție.

872. Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată cu recurs în
interesul legii de către:
a. orice persoană interesată;
b. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție;
c. colegiile de conducere ale tribunalelor.

210
873. Dreptul de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea
pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezl egarea
unor chestiuni de drept revine:
a. completului de judecată al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, al curții de apel, al tribunalului sau al
judecătoriei, învestită cu soluționarea cauzei în cursul
căreia s -a ivit, în ultimă instanță, chestiunea de dr ept;
b. completului de judecată al Înaltei Curți de Casație și
Justiție sau al curții de apel învestită cu soluționarea
cauzei în cursul căreia s -a ivit, în ultimă instanță,
chestiunea de drept;
c. completului de judecată al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu
soluționarea cauzei în cursul căreia s -a ivit, în ultimă
instanță, chestiunea de drept.

874. Dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunțate
în recursul în interesul legii:
a. este obligatorie p entru instanțe de la data publicării
deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I;
b. este obligatorie pentru instanțe de la data pronunțării
deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție;
c. este obligatorie pentru instanțe de la data motivării
deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

875. Decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s -a
pronunțat cu privire la chestiunea de drept supusă
dezlegării:
a. este obligatorie pentru toate instanțele de la data publicării
deciziei în Mon itorul Oficial al României, Partea I;
b. este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea
de la data pronunțării, iar pentru celelalte instanțe, de
la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al
României, Partea I;
c. este obligatorie pentru toa te instanțele de la data
pronunțării deciziei.
876. Recursul în interesul legii se caracterizează prin:
a. deciziile se comunică instanțelor judecătorești;
b. deciziile se pronunță numai în interesul legii și nu au

211 efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate;
c. soluțiile se adoptă cu cel puțin o treime din numărul
judecătorilor completului.

877. Hotărârile instanței de recurs, în caz de casare, sunt obligatorii
pentru instanța care judecă fondul:
a. cu privire la problemele de drept dezlegate;
b. cu privire la interpret area probelor administrate;
c. cu privire la necesitatea administrării unor probe.

878. În cazul în care se admite contestația în anulare, sunt posibile
următoarele soluții:
a. dacă s -a constatat necompetența absolută a instanței care a
pronunțat hotărârea atacată , se va anula această
hotărâre și se va proceda la rejudecarea cauzei,
evocându -se fondul;
b. dacă hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli
materiale, se anulează hotărârea pronunțată în recurs și
se trimite cauza primei instanțe pentru a se proceda la
rejudecarea cauzei;
c. dacă s -a constat că partea nu a fost legal citată și nici nu a
fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, se
anula hotărârea atacată și se va proceda la rejudecarea
cauzei.

212
879. Termenul pentru exercitarea căii de atac a reviz uirii este de:
a. 15 zile de la data comunicării hotărârii, în cazul în care
instanța s -a pronunțat asupra unor lucruri care nu s -au
cerut;
b. o lună de la cel din urmă act de executare, în cazul în care
obiectul pricinii nu se află în ființă;
c. 30 de zile de la d ata rămânerii definitive a ultimei
hotărâri, în cazul în care există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de
grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat
a primei hotărâri.

880. Partea care a renunțat expres la ap el cu privire la o hotărâre nu
mai are dreptul de a face:
a. apel principal;
b. apel incident;
c. apel provocat.

881. Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută:
a. numai de soți;
b. de soți sau de avocații acestora;
c. de soț i sau de copiii majori ai acestora .

882. Dacă în timpul procesului de divorț unul dintre soți decedează:
a. instanța va l ua act de încetarea căsătoriei și va dispune,
prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului;
b. instanța va anula procesul de divorț și va dispune, prin
hotărâre definitivă, închiderea dosarului;
c. instanța va respinge divorțul ca fiind rămas fără obiect și
va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea
dosarului.

213
883. Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei
persoane se soluționează:
a. de autoritatea tutelară din cardul pri măriei de la domiciliul
persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită;
b. de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are
domiciliul persoana a cărei punere sub interdicție se
solicită;
c. de tribunalul în raza căruia domiciliază persoana a cărei
punere sub interdicție se solicită.

884. Cererea de constatare a nulității hotărârii judecătorești
declarative de moarte este admisibilă în situația în
care:
a. persoana este în viață sau se înfățișează certificatul de
stare civilă prin care se constată decesul celui declarat
mort;
b. doar în situația în care persoana declarată moartă este în
viață;
c. când cadavrul persoanei declarată moartă nu poate fi găsit
sau identificat.

885. Instanța competentă să judece cererea de ordonanță
președințială este:
a. întotdeauna judecă toria;
b. instanța competentă să judece cauza pe fond;
c. judecătoria, dacă valoarea cererii nu depășește 10.000 lei
sau dacă cererea este neevaluabilă în bani. iar dacă valoarea
cererii depășește acest plafon, competent este tribunalul.

886. Condițiile de admisib ilitate a ordonanței președințiale sunt:
a. aparența dreptului, urgența, vremelnicia măsurii și
neprejudecarea fondului;
b. urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului;
c. existența unui caz bine justificat, urgența, vremelnicia
măsurii și neprejudecare a fondului.
887. Termenul de apel împotriva ordonanței președințiale curge:
a. de la pronunțare;
b. de la pronunțare, dacă ordonanța s -a dat cu citarea părților
și de la comunicare, dacă ordonanța s -a dat fără citare ;

214 c. de la comunicarea ordonanței.

888. Împărțeala b unurilor prin învoiala părților:
a. nu se poate realiza decât în fața notarului public;
b. nu se pote realiza în cazul persoanelor puse sub
interdicție;
c. poate fi cuprinsă într -o hotărâre parțială când părțile se
învoiesc doar asupra unei părți din masa partajab ilă.

889. În cazul partajului judiciar, instanța va avea în vedere, cu
prioritate:
a. partajarea bunurilor prin acordul părților;
b. partajarea bunurilor în natură;
c. partajarea bunurilor prin vânzare silită și atribuirea
prețului;

890. Procedura împărțelii judiciare este aplicabilă:
a. oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora
părțile au un drept de proprietate comună;
b. doar cererilor de împărțeală privind bunuri care rezultă
din indiviziunea succesorală sau din comunitatea
matrimonială de bunuri;
c. doar când părțile nu se învoiesc asupra împărțirii
bunurilor comune.

891. Sechestrul asigurător poate fi cerut de:
a. creditorul care are un titlu executoriu
b. creditorul care nu are un titlu executoriu, dar are o creanță
exigibilă constatată printr -un înscris;
c. credit or, atunci când împotriva debitorului său a început
urmărirea penală.
892. Încheierea pronunțată în materia sechestrului judiciar este
supusă:
a. căii de atac a apelului, în termen de 5 zile de la data
pronunțării;
b. căii de atac a apelului, în termen de 15 zile d e la data
pronunțării;
c. căii de atac a apelului, în termen de 15 zile de la data
comunicării.

215 893. Hotărârea judecătorească prin care s -a soluționat o cerere
posesorie:
a. are autoritate de lucru judecat într -o cerere posesorie
ulterioară purtată între aceleași părți și întemeiată pe
aceleași fapte;
b. are autoritate de lucru judecat într -o cerere ulterioară
privitoare la fondul dreptului;
c. nu are autoritate de lucru judecat într -o cerere posesorie
ulterioară purtată între aceleași părți și întemeiată pe
aceleași fap te.

894. Procedura ofertei reale de plată și consemnațiunii prevăzută de
art. 1005 -1012 din Codul de procedură civlă, se aplică
în situația în care:
a. creditorul refuză să primească plata de la debitor;
b. debitorul este în stare de insolvabilitate;
c. există perico lul ca debitorul să își micșoreze în mod
fraudulos patrimonial, astfel încât plata datoriei să
devină imposibilă.

216
895. Procedura ordonanței de plată se aplică:
a. creanțelor înscrise la masa credală în cadrul unei
proceduri de insolvență;
b. creanțelor certe, li chide și exigibile constând în obligații
de plată a unor sume de bani care rezultă dintr -un
contract civil, constatat printr -un înscris ori
determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod
admis de lege;
c. oricăror creanțe certe, lichide și exigibile.

896. Calea de atac specifică în procedura ordonanței de plată este:
a. cererea în anulare;
b. apelul;
c. nu există cale de atac.

897. Cererea în anulare se soluționează de:
a. instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet
format din 2 judecători;
b. instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet
format dintr -un singur judecător;
c. instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat
ordonanța de plată.

898. Procedura cu privire la cererile de valoare red usă se aplică
atunci când:
a. valoarea cererii, fără se lua în considerare dobânzile,
cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu
depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței;
b. valoarea cererii, incluzând dobânzile, cheltuielile de
judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma
de 10.000 lei la data sesizării instanței;
c. valoarea cererii, fără se lua în considerare dobânzile,
cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu
depășește suma de 20.000 lei la data sesizării i nstanței.
899. Declanșarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă
se face prin:
a. depunerea cererii de chemare în judecată, întocmită în
condițiile dreptului comun, la judecătorie;

217 b. completarea formularului de cerere și depunerea acestuia
la judecăt orie;
c. completarea formularului de cerere și comunicarea
acesteia direct cu debitorul, în cadrul procedurii scrise
prealabile.

900. Executarea hotărârii de evacuare din imobilele folosite sau
ocupate fără drept:
a. nu poate fi suspendată în nicio situație;
b. poate fi atacată pe calea contestației la executare;
c. se suspendă pe durata judecării apelului.

218 XI. DREPT PROCESUAL PENAL

Autor: Lector univ. dr. Dorina Maria Dan

901. Acțiunea penală este:
a. indisponibilă și obligatorie;
b. personală și divizibilă;
c. facultati vă și indivizibilă.

902. Acțiunea penală se stinge:
a. numai prin renunțarea la urmărire penală
b. numai prin clasare
c. în faza de urmărire penală, atât prin renunțarea la urmărire
penală cât și prin clasare.

903. Acțiunea penală se stinge în faza de judecată prin:
a. clasare
b. renunțarea la urmărire penală
c. amânarea aplicării pedepsei.

904. Constituirea de parte civilă:
a. Se poate face numai în scris
b. Trebuie să se facă până la începerea cercetării
judecătorești;
c. Se poate face împotriva făptuitorului sau a suspectului.

905. Partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul
penal
a. La cererea inculpatului în cursul urmăririi penale;
b. La cererea părții civile în cursul cercetării judecătorești;
c. În cursul judecății în primă instanță, numai cu
consimțământul acesteia.
906. Consti tuie impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale:
a. Depășirea termenului rezonabil al procesului penal;
b. Lipsa unui acord de mediere;
c. Fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

219 907. În cazurile în care se reține existența unei cauze justif icative:
a. Renunțarea la urmărire penală;
b. Încetarea urmăririi penale;
c. Clasarea.

908. Dacă instanța constată că a intervenit amnistia:
a. Poate aplica o sancțiune contravențională;
b. Va lăsa nesoluționată acțiunea civilă;
c. Va dispune clasarea.

909. Sunt cazuri care împ iedică exercitara acțiunii penale
determinate de lipsa de obiect a acțiunii:
a. Radierea persoanei juridice;
b. Existența legitimei apărări;
c. Existența constrângerii morale.

910. Continuarea procesului penal poate fi cerută de:
a. Numai de suspect sau inculpat;
b. Partea responsabilă civilmente;
c. Subiecții procesuali principali.

911. Sunt subiecți procesuali principali:
a. Inculpatul;
b. Suspectul și persoana vătămată;
c. Partea civilă și partea responsabilă civilmente.

220
912. Sunt părți în procesul penal:
a. Suspectul și persoana vătămat ă;
b. Suspectul și inculpatul;
c. Partea civilă și partea responsabilă civilmente.

913. Curțile de apel sunt de competente să judece în primă instanță:
a. Infracțiunile săvârșite de avocați;
b. Infracțiunile de evaziune fiscală;
c. Infracțiunile de distrugere calificată și infracțiunile de
omor.

914. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță
infracțiunile săvârșite de:
a. Judecătorii de la curțile de apel;
b. Notarii publici;
c. Judecătorii cu rang de judecătorie care sunt membrii
CSM.

915. Excepția de necompetență te ritorială poate fi invocată:
a. Numai până la începerea cercetării judecătorești;
b. Pe tot parcursul cercetării judecătorești;
c. Numai înainte de verificarea legalității actului de sesizare
a instanței în camera preliminară.

916. Excepția de necompetență după calit atea persoanei a instanței
superioare celei competente potrivit legii, poate fi
invocată:
a. Până la începerea cercetării judecătorești;
b. Pe tot parcursul cercetării judecătorești;
c. Numai de procuror și de părți în tot cursul judecății.

221
917. Asupra excepției de necompetență procurorul se pronunță:
a. Prin rezoluție când respinge excepția;
b. Prin ordonanță când admite excepția;
c. Numai prin ordonanță.

918. Soluționarea conflictului pozitiv de competență între două
instanțe se face prin:
a. Încheiere definitivă;
b. Decizie defin itivă;
c. Încheiere supusă contestației.

919. În caz de schimbare a încadrării juridice ai faptei, instanța
sesizată cu judecarea unei infracțiuni:
a. rămâne competentă a o judeca dacă infracțiunea este de
competența unei instanțe superioare;
b. rămâne competentă a o judeca dacă infracțiunea este de
competența unei instanțe inferioare;
c. își declină competența numai în caz de necompetență
teritorială.

920. Chestiunile prealabile:
a. Se soluționează de instanța penală chiar dacă competența
de soluționare nu aparține organelo r judiciare;
b. Dezlegate definitiv prin hotărârea instanței civile au
întotdeauna autoritate de lucru judecat în fața instanței
penale;
c. Se judecă potrivit mijloacelor de probă privitoare la
materia căreia îi aparține acea chestiune.

921. Judecătorul de dreptur i și libertăți:
a. Are competența de a încuviința toate măsurile preventive;
b. Este competent să soluționeze plângerile formulate
împotriva soluțiilor de clasare;
c. Dispune cu privire la luarea măsurilor de siguranță cu
caracter provizoriu.

922. Judecătorul de drep turi și libertăți este competent să se
pronunțe cu privire la măsurile preventive:
a. Pe parcursul urmăririi penale și a camerei preliminare;
b. În cursul fazei de judecată numai dacă a fost sesizat de
procuror;

222 c. Numai când cauza se află în cursul urmăririi penal e.

923. Judecătorul de cameră preliminară:
a. Soluționează plângerile împotriva soluțiilor de renunțare
la urmărirea penală;
b. Soluționează plângerile împotriva tuturor măsurilor luate
de procuror;
c. Este incompatibil să judece cauza dacă a respins cererea
de revoc are a arestării preventive.

924. Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către
procuror:
a. În cazul infracțiunii de ultraj;
b. În cazul infracțiunii de ucidere din culpă și infracțiunii de
evadare;
c. Infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă
instanță aparține tribunalului.

925. Cererea de recuzare a unui judecător:
a. Nu poate fi formulată de procuror.
b. Poate fi formulată numai în scris cu arătarea cazului de
incompatibilitate invocat și a temeiurilor de fapt de
partea responsabilă civilmente ;
c. Poate fi formulată în scris sau oral de subiecții procesuali
principali.

926. Suspectul:
a. Are aceleași drepturi ca persoana vătămată;
b. Are aceleași drepturi ca și inculpatul;
c. Nu are drepturi expres prevăzute de lege.
927. Sunt părți în procesul penal:
a. Inculpatu l, judecătorul și procurorul;
b. Inculpatul, partea civilă;
c. Partea civilă, partea responsabilă civilmente, persoana
vătămată.

928. Inculpatul:
a. Are această calitate doar dacă este trimis în judecată;
b. Are aceleași drepturi ca persoana vătămată;
c. Poate fi și o pers oană juridică.

223
929. Asistența juridică este obligatorie:
a. Când suspectul sau inculpatul este reținut în cauză;
b. Când suspectul demonstrează că nu are posibilități să -și
angajeze avocat și solicită acest lucru i se desemnează
avocat din oficiu;
c. Când urmează să se ia măsura de siguranță a confiscării
extinse.

930. Avocatul:
a. Are dreptul să asiste la percheziția vehiculelor în cazul
infracțiunilor flagrante;
b. Are dreptul să consulte dosarul pe tot parcursul procesului
penal dacă este angajat de una dintre părți;
c. Nu ar e dreptul să obțină fotocopii ale dosarului în cursul
urmăririi penale.

931. Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la
administrarea unei probe atunci când:
a. Proba este imposibil de obținut;
b. Cererea a fost formulată de rudele inculpatului până la
gradul al IV – lea inclusiv;
c. Proba este în defavoarea inculpatului.

224
932. Pricipiul loialității administrării probelor:
a. Nu permite folosirea hipnozei în scopul obținerii probelor;
b. Presupune respingerea probelor propuse de inculpat în
defavoarea sa;
c. Presupun e că în procesul penal pot fi folosite doar probele
derivate din cele obținute nelegal.

933. Inculpatul are obligația:
a. Să încerce să ajungă la o înțelegere cu persoana vătămată
și să încheie acord de mediere cu aceasta;
b. Să spună doar adevărul și să nu ascund ă nimic din ceeea
ce știe;
c. Să comunice în scris schimbarea adresei în termen de 3
zile.

934. Înainte de audiere nu depune jurământ:
a. Persoana vătămată;
b. Martorul care nu a împlinit 14 ani;
c. Martorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.

935. În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară poate fi
dispusă:
a. De procuror;
b. De instanța de judecată competentă să judece cauza în
primă instanță;
c. De judecătorul de drepturi și libertăți.

936. În cursul judecății, percheziția domiciliară poate fi dispusă:
a. Numai de instanț a investită cu judecarea cauzei;
b. Numai la cererea procurorului;
c. Numai de judecătorul de drepturi și libertăți.

225
937. Percheziția vehiculului:
a. Se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți în faza de
urmărire penală;
b. Se poate efectua de procuror;
c. Se aut orizează de organul de cercetare penală.

938. Suplimentul de expertiză:
a. Poate fi dispus de procuror când constată că expertiza este
nelegală.
b. Poate fi dispus de instanța de judecată când constată că
expertiza este nelegală.
c. De regulă se realizează de același expert;

939. Scopul măsurilor preventive este:
a. Tragerea la răspundere penală a celor care au săvârșit
infracțiuni;
b. Asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
c. Împiedicarea sustragerii inculpatului de la executarea
pedepsei.

940. Constituie măsură prevent ivă:
a. Obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
b. Obligarea suspectului de a nu părăsi localitatea.
c. Controlul judiciar pe cauțiune;

941. Reținerea:
a. Poate fi dispusă de instanța de judecată;
b. Poate fi luată prin ordonanță numai după audierea
suspectului sau inc ulpatului;
c. Nu poate fi luată față de suspect.

226
942. Competența de a dispune controlul judiciar în cursul urmăririi
penale revine:
a. Procurorului și judecătorului de drepturi și libertăți;
b. Numai procuroruluI;
c. Numai judecătorului de drepturi și libertăți.

943. Contestația împotriva încheieriilor prin care s -a dispus
admiterea pronunerii de prelungire a măsurii
preventive:
a. Este suspensivă de executare.
b. Se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare;
c. Se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii
preve ntive dispuse anterior.

944. Împotriva încheieriilor prin care s -a dispus asupra măsurilor
preventive se poate formula:
a. Recurs de către inculpat;
b. Plângere de către inculpat;
c. Contestație de către inculpat și procuror.

945. Arestul la domiciliu poate fi dispus:
a. Dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
b. În cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 30 de
zile;
c. De către procuror numai prin ordonanță.

946. Arestarea preventivă poate fi dispusă:
a. În cursul urmăririi penale pentru cel mult 180 de zile;
b. Dacă inculpatul este recidivist;
c. Dacăî inculpatul exercită presiuni asupra persoanei
vătămate.

947. Durata maximă a arestării preventive nu poate depăși:
a. În cursul urmăririi penale, termenul rezonabil de 30 de
zile;
b. În cursul judecății, jumătatea pedepsei dispusă de instanța
de fond;
c. În cursul judecății, jumătatea maximului special prevăzut

227 de lege pentru ionfracțiunea care face obiectul
sesizării.

948. Arestarea preventivă încetează de drept atunci când:
a. Se pronunț ă condamnarea inculpatului;
b. Când au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea;
c. Instanța pronunță o hotărâre de achitare, chiar
nedefinitivă.

949. Măsurile asigurătorii sunt aduse la îndeplinire de către:
a. Procuror;
b. Organul de cercetare penală;
c. Judec ătorul de drepturi și libertăți.

950. Restabilirea situației anterioare:
a. Se dispune de instanța de judecată, în timpul judecății;
b. Se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul
urmăririi penale;
c. Este o măsură de siguranță.

951. La calcularea ter menului procedural pe zile:
a. Nu se ia în calcul ziua în care începe să curgă termenul,
nici ziua în care se împlinește;
b. Nu se ia în calcul ziua în care a început să curgă dar se ia
în calcul ziua în care s -a împlinit;
c. Se ia în calcul și xiua în care a încep ut să curgă și ziua în
care se împlinește.

228
952. În caz de amânare a aplicării pedepsei, cheltuielile judiciare
avansate de stat:
a. Se suportă de inculpat, cu excepția cheltuielilor privind
avocații din oficiu care rămân în sarcina statului;
b. Rămân întotdeauna în sarcina statului;
c. Toate se suportă de inculpat, chiar și cheltuielile privind
avocații din oficiu.

953. Nulitățile absolute:
a. Pot fi invocate în orice stare a procesului;
b. Sunt expres prevăzute de lege;
c. Nu pot fi invocate din oficiu de către instanță.

954. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la asistarea de către
avocat a inculpatului, atunci când aceasta este
obligatorie, poate fi invocată:
a. Până la încheierea judecății în primă instanță dacă
încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale;
b. În orice sta re a procesului dacă încălcarea a intervenit în
procedura camerei preliminare;
c. În orice stare a procesului când instanța a fost sesizată cu
un acord de recunoaștere a vinovăției.

955. Nulitatea relativă:
a. Se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat -o în
termenul prevăzut de lege;
b. Poate fi invocată de părți, procuror și instanță din oficiu;
c. Poate fi invocată întotdeauna de inculpat.

956. Procedura în cursul urmăririi penale este:
a. Secretă;
b. Nepublică, cu unele elemente de publicitate prevăzute
expres de lege;
c. Nepublică.
957. Denunțul:
a. Se poate face doar de către persoana fizică sau juridică
victimă a unei infracțiuni;
b. Se poate face personal sau prin mandatar cu procură
specială;

229 c. Este valabil atât în formă scrisă cât și orală.

958. Termenul de introducere a plângerii prealabile este de:
a. 60 de zile de când persoana vătămată a aflat despre
săvârșirea faptei;
b. 2 luni de când persoana vătămată a cunoscut cine este
făptuitorul;
c. 3 luni de când persoana vătămată a aflat despre săvârțirea
faptei.

959. Trecerea cauzei de la un or gan de cercetare penală la altul:
a. Este o obligație a procurorului când circumstanțele cauzei
o impun;
b. Este lăsată la aprecierea procurorului care poate să
dispună, după necesitate;
c. Se propune de către procuror.

960. Procurorul poate infirma actele procesuale ale organului de
cercetare penală:
a. Doar la cererea inculpatului;
b. Din oficiu;
c. Dacă apreciază că actele sunt nelegale sau netemeinice,
fără să fie necesară motivarea infirmării.

961. Începerea urmăririi penale se dispune prin:
a. Proces -verbal;
b. Rezoluție;
c. Ordona nță.

230
962. Asupra cererilor de administrare a probelor, organele de
urmărire penală se pronunță motivat, prin:
a. Rezoluție;
b. Proces -verbal;
c. Ordonanță.

963. Punerea în mișcare a acțiunii penale:
a. Se dispune de către procuror prin rezoluție.
b. Se poate dispune de căt re procuror și prin rechizitoriu.
c. Se dispune prin ordonanță;

964. Clasarea se dispune:
a. Când nu există suspect în cauză;
b. De către procuror prin rezoluție sau ordonanță;
c. Când nu se exercită acțiunea penală întrucât există o
cauză de nepedepsire.

965. Ordonanța d e clasare:
a. Se comunică în original inculpatului;
b. Se comunică obligatoriu inculpatului întotdeauna
împreună cu referatul organului de urmărire penală;
c. Se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea.

966. Continuarea urmăririi penale în caz de clasare:
a. Poate fi cerută de către suspectul care beneficiază de
amnistie, în termen de 20 de zile de la data la care a
intervenit amnistia;
b. Poate fi cerută de către inculpat dacă a fost retrasă
plângerea prealabilă;
c. Poate fi cerută de persoana vătămată dacă a inter venit
prescripția.

231
967. Procurorul poate realiza acte de urmărire penală:
a. Numai când legea prevede obligatoriu efectuarea urmăririi
penale de către procuror;
b. În cauzele în care exercită supravegherea, indiferent de
stadiul acestora;
c. În orice cauză, indifer ent dacă exercită sau nu
supravegherea și indiferent de stadiul acestora.

968. Trimiterea cauzei la un alt parchet se poate dispune:
a. În caz de suspiciune rezonabilă, de către procurorul șef de
la parchetul ierarhic superior;
b. La cererea părților numai de cătr e instanța de judecată;
c. Numai de către procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație ți Justiție.

969. Reluarea urmăririi penale are loc în cazul:
a. Restituirii cauzei de către instanța de judecată;
b. Dacă a fost retrasă plângerea prealab ilă, în cazul
infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură
răspunderea penală;
c. Restituirii cauzei de către judecătorul de cameră
preliminară.

970. Reluarea urmăririi penale în cazul redeschiderii acesteia:
a. Se poate dispune numai de către procuroru l ierarhic
superior celui care a dispus soluția clasării;
b. Se poate dispune numai de către procurorul care a
soluționat inițial dosarul;
c. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară a admis
plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza
la procuror în vederea completării urmăririi penale.

232
971. Procedura de cameră preliminară:
a. Presupune și verificarea competenței instanței;
b. Nu poate dura mai mult de 90 de zile de la data
înregistrării cauzei la instanță;
c. Presupune soluționarea cererilor și ex cepțiilor formulate
de inculpat, în camera de consiliu, fără participareaq
procurorului și a inculpatului.

972. Compunerea instanței:
a. Presupune alcătuirea instanței din judecător și procuror;
b. Privește instanța judecătorească, nu instanța de judecată;
c. Se poat e schimba până la începerea dezbaterilor.

973. Obiectul judecății îl constituie:
a. Faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a
instanței;
b. Încadrarea juridică a faptelor arătate în actul de sesizare a
instanței;
c. Probele propuse de inculpat.

974. Cercetar ea judecătorească în cazul recunoașterii învinuirii:
a. Constă în audierea părților prezente;
b. Se finalizează cu un acord de recunoaștere a învinuirii;
c. Constă în administrarea probei cu înscrisurile încuviințate,
pentru prezentarea cărora instanța poate acorda un
singur termen.

975. În faza dezbaterilor cuvântul se acordă în următoarea ordine:
a. Inculpatului, părții vătămate și procurorului;
b. Procurorului, persoanei vătămate și inculpatului;
c. Procurorului, inculpatului și persoanei vătămate.

233
976. Pronunțarea hotărâri i:
a. Poate fi făcută și în camera de consiliu;
b. Se face de către președintele completului de judecată
asistat de către grefier;
c. La Înalta Curte de Casație și Justiție se poate face de un
magistrat asistent.

977. Contestația, ca și cale de atac:
a. Poate fi exercit ată în termen de 5 zile de la pronunțare sau
comunicare, după caz;
b. Se soluționează cu citarea persoanei care a făcut -o dar nu
este necesară asistența juridică a acesteia;
c. Se soluționează prin decizie.

978. Împotriva hotărârilor penale definitive se poate fac e contestație
în anulare în următoarele cazuri:
a. Când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive
nu se pot concilia;
b. Când în mod greșit s -a dispus încetarea procesului penal;
c. Când inculpatul a fost condamnat deși existatu probe cu
privire la o cau ză de încetare a procesului penal.

979. Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la
latura penală, poate fi cerută:
a. Când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei
revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății,
împrejurare care a dus la pronunțarea unei hotărâri
nelegale sau netemeinice;
b. Când s -au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost
cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc
netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, chiar dacă
sunt în defavoare a persoanei condamnate;
c. Când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot
concilia fiind supusă revizuirii numai ultima hotărâre.

980. Pot cere revizuirea:
a. Părțile din proces numai dacă cererea este formulată în
favoarea condamnatului;
b. Dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului,

234 un membru al familiei condamnatului, chiar și după
moartea acestuia;
c. Dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului,
un membru al familiei părții vătămate, chiar și după
moartea acesteia.

981. Cererea de revizuire în favoarea condamnatului:
a. Se poate face în principiu oricând, chiar după ce pedeapsa
a fost executată;
b. Se poate face numai după ce pedeapsa a fost executată;
c. Când hotărârea s -a întemeiat pe o prevedere declarată
neconstituțională, se poate face în termen de 2 ani de la
publicarea deciziei Curții Constituționale.

982. În procedura revizuirii, instanța rejudecă cauza prin extindere:
a. și cu privire la părțile care nu au formulat cerere de
revizuire, putând hotărî în privința lor fără să le poată
crea o situație mai grea;
b. și cu privire la faptele și persoanele care au savârșit
faptele descoperite ulterior rămânerii definitive a
hotărârii;
c. și cu privire la solicitările procurorului.

983. Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa
persoanei condamnate se poate solicita de către:
a. Persoana condamnată definitiv care a fost judecată
definitiv, care deși a avut cunoștință de proces a lipsit
în mod justificat și nu a putut încunoștința instanța;
b. Persoana condamnată definitiv care nu a declarat apel;
c. Persoana condamnată definitiv care și -a desemnat
apărător ales iar acesta nu a fost prezent la dezbateri.

984. Cererea de redeschidere a procesului penal se adresează:
a. Întotdeauna instanței care a judecat cauza în lipsă în primă
instanță;
b. Întotdeauna instanței care a judecat cauza în lipsă în apel;
c. Instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă
instanță, fie în apel.

985. În cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, cererea de

235 redeschidere a procesului penal:
a. Dacă se admite, atrage desființarea de drept a hotărârii
pronunțate în lipsa persoanei condamnate;
b. Se verifică în camera de consiliu, fără citarea părților,
pentru examinarea admisibilității în principiu;
c. Suspendă de drept a executării hotărârii pronunțate în
lipsa persoanei condamnate, dacă persoana
condamnată se află în executarea pedepsei cu
închisoarea aplicată în cauza a cărei rejudecare se cere.

986. Acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia:
a. În scris, chiar și în cursul judecății;
b. Între inculpat și procuror în cursul urmăririi penale;
c. Între învinuit și procuror în cursul urmăririi penale.

987. Acordul de recunoaștere a vinovăției:
a. Are ca obiect recunoașterea comiterii faptei, a vinovăției
și a prejudiciului;
b. Are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea
încadrării juridice pe ntru care a fost pusă în mișcare
acțiunea penală;
c. Privește cuantumul pedepsei dar nu se poate conveni
asupra renunțării la aplicarea pedepsei.

236
988. Soluția instanței cu privire la acordul de recunoaștere a
vinovăției:
a. Poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la
comunicare de către procuror;
b. Dacă acordul de recunoaștere a vinovăției a fost admis, nu
poate fi atacată cu apel cu privire la cuantumul
pedepsei;
c. Poate fi atacată cu apel numai de către inculpat.

989. În cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a
vinovăției, instanța:
a. Dacă între părți nu s -a încheiat o tranzacție sau un acord
de mediere, lasă nesoluționată acțiunea civilă;
b. Dacă între părți nu s -a încheiat o tranzacție sau un acord
de mediere, ia act de aceasta prin sentință;
c. În am bele situații, hotărârea penală are autoritate de lucru
judecat în fața instanței civile cu privire la întinderea
prejudiciului.

990. Când inculpatul este minor, care nu a împlinit vârsta de 16 ani:
a. La ascultarea în fața organului de urmărire penală se
citea ză și serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul
în a cărei circumscripție își are domiciliul minorul;
b. La ascultarea în fața organului de urmărire penală se
citează și direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din localitatea unde s e desfășoară
audierea;
c. La ascultarea în fața organului de urmărire penală se
citează și direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din localitatea de domiciliu a
minorului.

237
991. La judecarea inculpatului minor:
a. Se citează serviciul de pr obațiune;
b. Se citează direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din localitatea de domiciliu a
minorului;
c. Se citează direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din circumscripția instanței.

992. Cauzele cu inculpați mino ri se judecă:
a. Potrivit regulilor de competență obișnuite de către
judecători anume desemnați;
b. În ședință de judecată publică;
c. Împreună cu majori, în ședință nepublică.

993. Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării
zilnice, liberarea mi norului din centrul de detenție la
împlinirea vârstei de 18 ani, se dispun:
a. De instanța în a cărei circumscripție teritorială se află
centrul de detenție, corespunzătoare în grad instanței
de executare;
b. De instanța de executare de la domiciliul minorului;
c. De instanța de apel la care a rămas definitivă măsura
internării minorului.

994. Cauzele cu infractori minori se judecă:
a. De instanțe speciale pentru minori și după o procedură
specială;
b. De judecători anume desemnați potrivit legii, chiar dacă
numai la data l a care au săvârșit infracțiunea erau
minori iar la data judecății au împlinit vârsta de 18 ani;
c. De judecători anume desemnați potrivit legii, chiar dacă
numai la data la care au săvârșit infracțiunea erau
minori iar la data sesizării instanței au împlinit vârsta
de 18 ani.

995. La judecarea inculpatului minor:
a. Lipsa persoanelor citate și arătate în mod expres de lege
împiedică judecarea cauzei;
b. Reascultarea minorului poate avea loc ori de câte ori este

238 necesar;
c. Dacă în aceeași cauză este și un inculpat major, regula
este disjungerea.

996. În procedura de reabilitare judecătorească:
a. Cererea poate fi formulată, după decesul
condamnatului, de soț sau rudele apropiate ale
acestuia;
b. Cererea se soluționează de instanța în a cărei
circumscripție condamnatul a avut domi ciliul la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
c. Poate fi ascultată doar persoana care a formulat cererea.

997. Cererea de reabilitare:
a. Se soluționează prin decizie definitivă;
b. Se soluționează prin sentință supusă contestației în termen
de 10 z ile de la comunicare;
c. Se soluționează obligatoriu de instanța în a cărei
circumscripție condamnatul a avut domiciliul la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

998. Hotărârile judecătoriei pot rămâne definitive:
a. La data pronunțării, chiar dacă sunt supuse apelului;
b. La data expirării termenului de introducere a contestației,
chiar dacă contestația a fost retrasă după expirarea
termenului;
c. La data pronunțării hotărârii prin care s -a respins apelul.

239
999. Hotărârea instanței penale, rămasă definitiv ă, se pune în
executare:
a. De către prima instanță de judecată, indiferent dacă a
rămas definitivă la aceasta sau la instanța de apel;
b. De către instanța de apel dacă au rămas definitive la
instanța de apel;
c. De către tribunal, indiferent unde au rămas definit ive.

1000. Hotărârile penale nedefinitive:
a. Nu pot fi puse în niciun caz în executare;
b. Sunt executorii atunci când legea dispune aceasta;
c. Rămân definitive la data comunicării hotărârii prin care
apelul a fost admis.

RĂSPUNSURI

1. C
2. B
3. C
4. A
5. A
6. C
7. A
8. A
9. C
10. B
11. C
12. B
13. A
14. B
15. A
16. B
17. A
18. A
19. A
20. B
21. C
22. B
23. A
24. A
25. B
26. A
27. B
28. B
29. A
30. C 31. B
32. C
33. A
34. C
35. A
36. B
37. A
38. B
39. C
40. A
41. C
42. B
43. A
44. A
45. B
46. A
47. B
48. C
49. C
50. A
51. B
52. C
53. A
54. A
55. C
56. A
57. B
58. C
59. A
60. B 61. C
62. A
63. C
64. B
65. C
66. C
67. A
68. C
69. A
70. B
71. C
72. A
73. C
74. B
75. A
76. A
77. C
78. A
79. C
80. C
81. C
82. B
83. A
84. B
85. B
86. A
87. C
88. C
89. B
90. B

241 91. A
92. C
93. B
94. A
95. C
96. A
97. A
98. C
99. A
100. C
101. A
102. B
103. A
104. C
105. B
106. B
107. C
108. B
109. B
110. C
111. C
112. B
113. A
114. A
115. C
116. A
117. B
118. C
119. C
120. B
121. B
122. A
123. C
124. B
125. B
126. A
127. B 128. B
129. C
130. C
131. A
132. A
133. C
134. C
135. A
136. A
137. B
138. C
139. B
140. C
141. A
142. C
143. C
144. A
145. A
146. B
147. A
148. C
149. B
150. A
151. A
152. B
153. A
154. C
155. B
156. C
157. B
158. B
159. B
160. A
161. C
162. B
163. A
164. A 165. C
166. B
167. C
168. A
169. C
170. C
171. B
172. A
173. B
174. B
175. A
176. B
177. A
178. C
179. A
180. A
181. A
182. B
183. A
184. B
185. A
186. C
187. B
188. B
189. C
190. C
191. A
192. B
193. C
194. A
195. B
196. B
197. C
198. A
199. A
200. B
201. C

242 202. B
203. C
204. A
205. C
206. A
207. B
208. A
209. B
210. B
211. A
212. A
213. C
214. A
215. B
216. A
217. A
218. C
219. A
220. B
221. C
222. B
223. A
224. C
225. B
226. C
227. B
228. A
229. A
230. C
231. C
232. C
233. B
234. B
235. A
236. B
237. C
238. A 239. C
240. B
241. C
242. B
243. C
244. A
245. A
246. C
247. B
248. C
249. B
250. B
251. B
252. A
253. A
254. C
255. B
256. B
257. B
258. C
259. C
260. B
261. A
262. C
263. B
264. C
265. A
266. B
267. B
268. C
269. B
270. B
271. C
272. B
273. C
274. A
275. C 276. B
277. B
278. A
279. A
280. B
281. B
282. C
283. A
284. B
285. C
286. B
287. A
288. B
289. A
290. B
291. B
292. C
293. C
294. C
295. A
296. B
297. A
298. A
299. C
300. B
301. B
302. A
303. B
304. C
305. B
306. A
307. A
308. C
309. A
310. C
311. A
312. B

243 313. C
314. B
315. B
316. B
317. B
318. A
319. A
320. B
321. B
322. C
323. B
324. B
325. B
326. A
327. A
328. A
329. A
330. B
331. C
332. C
333. B
334. A
335. B
336. B
337. A
338. A
339. C
340. B
341. C
342. A
343. A
344. A
345. B
346. A
347. B
348. A
349. A 350. B
351. A
352. C
353. B
354. B
355. B
356. B
357. B
358. B
359. B
360. A
361. B
362. B
363. B
364. A
365. A
366. B
367. C
368. C
369. B
370. C
371. B
372. A
373. A
374. B
375. B
376. C
377. B
378. A
379. A
380. C
381. A
382. C
383. A
384. B
385. C
386. B 387. A
388. C
389. A
390. B
391. C
392. C
393. A
394. B
395. C
396. B
397. A
398. B
399. A
400. B
401. C
402. A
403. A
404. A
405. B
406. C
407. C
408. A
409. A
410. B
411. B
412. C
413. A
414. A
415. B
416. B
417. B
418. C
419. A
420. B
421. A
422. B
423. A

244 424. B
425. C
426. B
427. A
428. A
429. C
430. C
431. C
432. B
433. C
434. B
435. B
436. B
437. C
438. B
439. C
440. B
441. B
442. C
443. A
444. B
445. B
446. A
447. A
448. A
449. B
450. B
451. B
452. B
453. B
454. A
455. B
456. C
457. C
458. B
459. B
460. B 461. B
462. C
463. B
464. C
465. A
466. C
467. B
468. B
469. B
470. C
471. B
472. B
473. C
474. C
475. A
476. C
477. A
478. C
479. B
480. C
481. A
482. B
483. A
484. C
485. B
486. A
487. A
488. A
489. B
490. A
491. A
492. A
493. B
494. C
495. A
496. C
497. C 498. C
499. B
500. A
501. C
502. B
503. B
504. B
505. C
506. B
507. C
508. A
509. B
510. C
511. C
512. A
513. A
514. B
515. A
516. B
517. A
518. C
519. B
520. C
521. A
522. A
523. B
524. A
525. A
526. A
527. C
528. A
529. A
530. C
531. B
532. C
533. C
534. B

245 535. C
536. B
537. C
538. C
539. C
540. B
541. C
542. C
543. A
544. C
545. C
546. C
547. B
548. A
549. C
550. B
551. C
552. B
553. B
554. A
555. A
556. C
557. C
558. A
559. C
560. C
561. A
562. B
563. B
564. B
565. B
566. B
567. C
568. C
569. C
570. C
571. C 572. B
573. B
574. A
575. B
576. A
577. B
578. B
579. B
580. A
581. B
582. C
583. A
584. C
585. B
586. C
587. A
588. C
589. B
590. C
591. B
592. B
593. B
594. B
595. B
596. C
597. C
598. A
599. B
600. B
601. A
602. A
603. A
604. A
605. B
606. A
607. A
608. C 609. C
610. B
611. B
612. B
613. C
614. A
615. A
616. C
617. A
618. C
619. C
620. C
621. A
622. C
623. B
624. C
625. A
626. C
627. C
628. B
629. A
630. B
631. A
632. A
633. A
634. B
635. C
636. B
637. B
638. B
639. B
640. A
641. A
642. A
643. A
644. C
645. B

246 646. A
647. A
648. A
649. A
650. B
651. B
652. B
653. C
654. A
655. C
656. A
657. A
658. B
659. C
660. A
661. B
662. C
663. B
664. C
665. A
666. C
667. B
668. C
669. A
670. C
671. C
672. C
673. B
674. B
675. B
676. C
677. A
678. B
679. B
680. B
681. C
682. C 683. A
684. B
685. B
686. B
687. C
688. C
689. B
690. A
691. A
692. A
693. C
694. A
695. A
696. B
697. B
698. B
699. B
700. B
701. A
702. A
703. C
704. A
705. C
706. C
707. A
708. A
709. B
710. C
711. B
712. A
713. C
714. C
715. B
716. C
717. B
718. C
719. B 720. A
721. B
722. B
723. A
724. C
725. C
726. B
727. C
728. A
729. A
730. B
731. A
732. B
733. C
734. C
735. A
736. C
737. C
738. C
739. B
740. B
741. C
742. B
743. B
744. A
745. C
746. B
747. C
748. C
749. C
750. A
751. C
752. B
753. B
754. B
755. C
756. C

247 757. A
758. B
759. C
760. B
761. B
762. C
763. B
764. B
765. B
766. A
767. C
768. B
769. C
770. B
771. C
772. C
773. C
774. B
775. B
776. A
777. C
778. B
779. B
780. C
781. C
782. C
783. B
784. A
785. C
786. C
787. C
788. C
789. B
790. C
791. A
792. C
793. C 794. C
795. A
796. C
797. C
798. C
799. B
800. C
801. B
802. B
803. A
804. A
805. A
806. C
807. A
808. B
809. C
810. B
811. A
812. C
813. A
814. B
815. B
816. B
817. B
818. C
819. C
820. A
821. A
822. B
823. B
824. C
825. B
826. C
827. B
828. A
829. A
830. C 831. B
832. A
833. A
834. A
835. A
836. A
837. B
838. B
839. B
840. B
841. B
842. A
843. A
844. B
845. B
846. A
847. A
848. A
849. B
850. A
851. A
852. C
853. B
854. C
855. B
856. A
857. C
858. B
859. A
860. B
861. C
862. A
863. B
864. A
865. C
866. B
867. A

248 868. A
869. A
870. C
871. A
872. B
873. C
874. A
875. B
876. B
877. A
878. C
879. B
880. A
881. A
882. A
883. B
884. A
885. B
886. A
887. B
888. C
889. A
890. A
891. B
892. A
893. A
894. A
895. B
896. A
897. A
898. A
899. B
900. B
901. A
902. C
903. C
904. B 905. C
906. C
907. C
908. B
909. A
910. A
911. B
912. C
913. A
914. C
915. A
916. A
917. C
918. A
919. B
920. C
921. C
922. C
923. A
924. A
925. C
926. B
927. B
928. C
929. A
930. B
931. A
932. A
933. C
934. A
935. C
936. A
937. B
938. C
939. B
940. C
941. B 942. A
943. B
944. C
945. B
946. C
947. C
948. C
949. B
950. A
951. A
952. A
953. B
954. C
955. A
956. C
957. C
958. C
959. B
960. B
961. C
962. C
963. C
964. C
965. C
966. B
967. B
968. C
969. C
970. C
971. A
972. C
973. A
974. C
975. B
976. B
977. C
978. C

249 979. A
980. B
981. A
982. A
983. A
984. C
985. A
986. B 987. B
988. A
989. A
990. B
991. A
992. A
993. A
994. B 995. C
996. A
997. B
998. C
999. A
1000. B