Cu Totii Suntem Muncitori Flexibili

Atunci cand vine vorba de flexibilitate la locul de munca, oamenii se gandesc de obicei la programul de lucru, cand ar trebui de fapt sa se raporteze la un proces care i-ar putea ajuta sa fie mai productivi atat la munca, cat si in afara acestuia. Nu e vorba de a-i face pe plac angajatului, nici de a munci mai putin, nici de a face economii , nici de scaparea subalternilor de sub control. Flexibilitatea ( „flexible work arrangements”) ar trebui privita ca un parteneriat intre angajator si angajat prin care ambele parti stabilesc cum, unde si cand isi desfasoara munca astfel incat sa fie bine pentru toti. Prin urmare, nu ar trebui sa privim flexibilitatea ca fiind exclusiv un beneficiu pentru angajat. Flexibilitatea pietii muncii se refera la viteza cu care piata muncii reuseste sa se adapteze la schimbari ce pot afecta societatea economia sau productia.
In afara insa de flexibilitatea companiilor fata de cerere sau fata de ciclurile proprii de productie, acest concept se refera si la flexibilitatea angajatilor in raport cu locul de munca ocupat. De alfel, aceasta noua dimensiune a flexibilitatii este vazuta din pespectiva concilierii vietii profesionale si a celei personale. Asa cum intreprinderile isi adapteaza nevoile pe piata muncii in functie de afacerilor lor, tot asa si muncitorii isi adapteaza nevoile de munca in functie de viata lor personala A produce mai multa flexibilitate pentru forta de munca in ce priveste angajarile si a oferi angajatorilor mai multa libertate de a-si alege forta de munca inseamna doar a ajuta piata ca institutie sa faca exact ce ar trebui sa faca: sa gaseasca solutia de echilibru intre cerere si oferta. Institutiile globale financiare si actorii supra-statali au devenit agenti-cheie care reglementeaza politic criteriile de flexibilizare a pietelor locale, iar inabilitatea de a urma aceste recomandari este considerata a fi un esec de adecvare la noile cerinte ale „pietelor”(www.revistacultura.ro).

Deseori angajatii loiali sunt cei care nu isi dau demisia, si nu pleaca la chemarea altor oferte mai bune, asa cum ar face un adevarat antreprenor. In mod eronat, principiile care se aplica firmelor pentru a le face mai competitive nu sunt totusi principiile care se aplica si angajatilor. Loialitatea apare astfel in mod viguros in discursurile manageriale pentru a-i normaliza pe cei care sunt mult prea interesati material, schimband locurile de munca des. Libertatea de a da afara, de a angaja, a schimba sau a restructura a fost intarita, gasindu-se alternative pentru stabilizarea fortei de munca utile, precum oportunitati de invatare, schimbare a activitatii, deschiderea spre a deveni creativ si de a te bucura de timpul liber.

Cu toate acestea, flexibilizarea nu inseamna mai putin control si mai multa libertate pentru angajati; din contra, implica elaborarea unor dispozitive tot mai sofisticate de constrangere. Creșterea economică din ultimii ani precum și evoluția companiilor din economia românească se reflectă și mai evident în piața muncii care a cunoscut schimbări majore în ultimii ani. Tiparul forței de muncă și cel de angajare s-a modificat semnificativ cauza principală fiind îmbunătățirea calității umane prin educație și noi abilități de muncă dobândite datorita dezvoltării tehnologiei și informaticii.In piața muncii a crescut numărul femeilor și a tinerilor ceea ce e un lucru bun. Din concepția muncitorilor flexibili a ieșit concepția de angajare pe viață, tot mai mulțe persoane caută job-uri cu timp de muncă parțial iar locul de muncă nu mai este situat în clasicele intreprinderi. In mentalitatea angajatului flexibil se regăsec tot mai frecvent sintagme de genul:

-muncă la distanță și dincolo de bariera spațială;

-lucru pe cont propriu;

-capacitate de a lucra în mai multe domenii de activitate;

-responsabilități multiple si mai mari;

-limite extinse pentru efectuarea comunicării și cooperării;

-perfecționare continuuă.

O dată cu creșterea calificării forței de muncă s-a schimbat și mentalitatea acesteia, astfel tot mai multi oameni își caută un loc de muncă în care să nu fie constrânși de programul de muncă, de orele de venire și plecare de la birou și în care câștigul să și-l stabileasca singuri. Unii apelează la al doilea job, de aceea conceptul de carieră pe viață este înlocuit cu portofoliul de cariere care exprimă diversitatea activităților, mobilitate și flexibilitate profesională. O alta cauza care a dus la formarea angajatului flexibil este si lipsa de muncitori calificati deoarece învățământul profesional a fost ignorat dar și pentru că tinerii nu au mai vrut să audă de învățarea unei meserii, preferând să alerge după diplomele facultăților, chiar dacă nu aveau certitudinea că ar putea fi angajați de cineva în baza lor.