Cu titlu de manuscris CZU: 615.825.1-053.8+616.711:796 615.825.1-053.8:37.01 CRISTEA FLORENTINA PEDAGOGIA RECUPERĂRII TRATAMENTULUI KINETIC ÎN… [310392]

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

A REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU: 615.825.1-053.8+616.711:796 615.825.1-053.8:37.01

CRISTEA FLORENTINA

PEDAGOGIA RECUPERĂRII TRATAMENTULUI KINETIC ÎN SINDROMUL DUREROS LOMBAR PRIN METODE ȘI TEHNICI COMPLEXE LA PERSOANELE DE VÂRSTA A -II-A

Specialitatea: 533.04 – [anonimizat], kinetoterapie și recreație

Teză de doctor în științe pedagogice

Conducător științific:

9 9

[anonimizat]:

[anonimizat]:CRISTEA FLORENTINA

CHIȘINĂU 2018

©CRISTEA FLORENTINA, 2018

CUPRINS

ADNOTARE ([anonimizat].engleză)

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

1.[anonimizat] A PROBLEMELOR PRIVIND APARIȚIA SINDROMULUI DUREROS LOMBAR LA PERSOANELE DE VĂRSTA A-II-A

1.1.Aspecte teoretice privind starea de sănătate la persoanele de vîrsta a-II-a

1.2.[anonimizat] a-II-a

1.3.Rolul kinetoterapiei în recuperarea sindromului dureros lombar

1.4.Influența metodelor si tehnicilor kinetice în recuperarea sindromului dureros lombar

1.5.Concluzii la capitolul 1

2. DETERMINAREA METODOLOGICĂ A UNUI PROGRAM DE RECUPERARE A SINDROMULUI DUREROS LOMBAR LA PERSOANELE DE VÎRSTA A-II-A

2.1.Metodele și organizarea cercetării

2.2.Analiza rezultatelor sondajului sociologic efectuat cu privire la recuperarea kinetică a

sindromului dureros lombar la persoanele de vîrsta a-II-a

2.3. [anonimizat]-funcționale și motrice a persoanelor de vîrsta

a-II-a în vederea stabilirii deficiențelor coloanei vertebrale

2.4.Elaborarea metodologiei de implementare a metodelor și tehnicilor kinetice în vederea

prevenirii sindromului dureros lombar la adulții incluși în experimentul pedagogic

2.5.Concluzii la capitolul 2

3.ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂȚII PROGRAMULUI MODEL DE RECUPERARE A SINDROMULUI DUREROS LOMBAR LA PERSOANELE DE VÎRSTA A-II-A

3.1.Analiza somatoscopica a rezultatelor obținute privind influența mijloacelor kinetice asupra

recuperării sindromului dureros lombar și a tendinței de instalare la persoanele d vîrsta a-II-a

3.2.Analiza corelativă a rezultatelor experimentale obținute și influența metodelor și tehnicilor

kinetice asupra recuperării sindromului dureros lombar la aduți

3.3.Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1. Fișă de evaluare somatică

Anexa 2. Fișă de evaluare funcțională

Anexa 3. Fișă de evaluare motrică

Anexa 4. Fișă de evaluare psihomotrică

Anexa 5. Fișă de observație somatică

Anexa 6. Chestionare

Anexa 7. [anonimizat]

5

ADNOTARE

Cristea Florentina”Pedagogia recuperării tratamentului kinetic în sindromul dureros lombar prin metode și tehnologii complexe la persoanele de varsta a-II-a” [anonimizat], 2018.

Structura tezei: introducere, 3 capitole, [anonimizat], … pagini, … pagini text de bază, … tabele, … figuri, 7 anexe.

Rezultatele obținute sunt publicate în 10 lucrări științifice.

Cuvinte-cheie: kinetoterapie, sindrom dureros lombar, adult vârsta a II-a, atitudini posturale, deficiențe fizice funcționale,tratament complementar,postură,propriocepție .

Domeniul de studiu: pedagogie.

Scopul cercetării: perfecționarea sistemului de aplicare a metodelor si tehnicilor kinetice in vederea tratării sindromului dureros lombar la persoanele de vârsta a II-a.

Obiectivele lucrării:

1. Analiza și generalizarea datelor din literatura de specialitate privind evaluarea și diagnosticarea SDL, cât și a metodelor de prevenție sau recuperare prin metode și tehnologii complexe .

2. Identificarea factorilor etiopatogenici a sindromului dureros lombar asupra persoanelor de vârsta a –II-a.

3. Studiul privind analiza somatoscopică, somato-funcțională și psihimotrică a persoanelor de varsta a-II-a în vederea elaborării unei metodologii de aplicare a metodelor si tehnicilor kinetice cu scopul recuperarii sindromului dureros lombar.

4. Argumentare metodologică și experimentală a eficacității recuperaii kinetice în vederea preîntâmpinării tendinței de instalare a sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a –II-a.

Noutatea și originalitatea științifică constă în elaborarea și implementarea unui program kinetic complex , cu rol în recuperarea sindromului dureros lombar prin creșterea parametrilor morfo-funcționali, motrici și psihomotrici care să asigure reluarea activitatilor cotidiene.

Problema științifică soluționată în domeniul cercetat constă în fundamentarea teoretică și experimentală a unui program kinetic, în vederea recuperarii sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a.

Semnificația teoretică a lucrării constă în abordarea științifică a conceptelor metodologice obținute prin rezultatele cercetării la baza cărora a fost propus un program de lucru care să ajute la recuperarea kinetica a sindromului dureros lombar prin metode si tehnologii complexe.

Valoarea aplicativă a lucrării o constituie posibilitatea aplicarii si efectuarea unui program kinetic cu caracter recuperator în direcția recuperarii si menținerii starii de sanatate.

Implementarea rezultatelor științifice s-a realizat în cadrul procesului de recuperare a adultilor incluși în experiment. Metodica elaborată a fost prezentată în cadrul seminariilor, conferințelor științifice naționale și internaționale.

AHHOTATTWfl

CRISTEA FLORENTINA sa traduci in lb.rusa

ANNOTATION

CRISTEA FLORENTINA sa traduci in lb engleza

Keywords:

Field of study: pedagogy

Research goal:

Objectives:

LISTA ABREVIERILOR

MI-membrul inferior;

SDL-sindrom dureros lombar;

MS-membrul superior;

R- rezistență;

F – forța;

sec-secunde;

kg-kilograme;

b/m-bătăi pe minut;

resp/m- respirații pe minut;

CT-computer tomograf;

nr.- număr

nr.rep.-numărul de repetări

fig.-figură

G-greutate

X-media aritmetică

t-criteriul student

f-numărul gradelor de libertate

n-numărul de măsurări în grupă (mărimea eșantionului)

P-nivelul de importanță

s-abaterea standart

m-eroarea standart a mediei

cv-coeficient de variabilitate

uc-unități convenționale

A – diferența

r – coeficientul de corelație liniară

STH – hormon somatotrop

RMN – rezonanață magnetică nucleara

HDL-hernie de disc lombara

SIPS-spina iliacă postero-superioară

SIAS-spina iliacă antero-superioară

INTRODUCERE

Actualitatea temei și importanța problemei abordate. Studiile și cercetările efectuate până în prezent au scos în evidență faptul că frecvența sindromului dureros lombar este foarte mare.Unele dintre cauzele obiective care declanșează și favorizează apariția sindromului dureros lombar pot fi următoarele: cele mai frecvente sunt cauzate de factori externi precum frigul,ridicarea unor greutati,cazaturi,accidente,postura incorecta sau alte boli asociate precum deshidratarea,osteoporoza etc.

Pe lângă aceste neconcordanțe la nivel structural și funcțional, uneori se observă dezechilibre între raporturile segmentelor sau chiar al organelor: brațe lungi și subțiri, torace bombat sau turtit, acest lucru fiind însoțit de tulburări funcționale sau psihice [35].

Organele și funcțiile vitale se perfecționează continuu, sistemul osos își îmbunătățește structura, trebuie specificat că oasele cutiei toracice și ale coloanei vertebrale nu se fortifică în același ritm, fapt ce favorizează apariția unor tulburări de creștere (umeri lăsați, piept înfundat, spate rotund, lordoză, scolioză etc.). Se poate reține faptul că aceste tulburări în dezvoltarea sistemului osos nu conduc doar la apariția deficiențelor de postură, ci pot afecta și funcția cardio-respiratorie sau a sistemului nervos [8, 47, p.57].

Durerea de spate este una din cele mai frecvente probleme de sanatate in perioada actuală. Cauzele apariției durerilor de spate pot fi foarte diverse, de la adoptarea unei posturi gresite, pana la probleme ale coloanei vertebrale precum o hernie de disc sau stenoza spinala. Durerile de spate pot fi acute sau cronice, dar ceea ce au in comun este dezechilibrul muscular. Oamenii ignora micile dureri zilnice pana cand muschii isi pierd capacitatea functionala normala, ceea ce devine sursa primara a durerilor lombare. O durere de spate acuta raspunde foarte bine la aplicarea trigger point. Durerile cronice devin complicate pentru ca implica interactiunea punctelor trigger din mai multe grupe musculare. Tratamentul in acest caz va fi mai complex și va dura mai mult timp, dar terapia va fi la fel de eficitentă. [Suport de Curs- Terapia Trigger Points-Physio Sport Therapy Academy- Pagina 119 ]

Exista cel putin 12 mușchi implicați in apariția durerilor de spate: mușchiul iliopsoas, mușchii paravertebrali, mușchiul drept abdominal, mușchiul gluteu mare, mușchiul gluteu mijlociu, mușchiul gluteu mic, mușchiul piriform, mușchiul patrat lombar, mușchiul hamstring, mușchiul solear, mușchiul planșeului pelvian. Într-un caz simplu de durere lombară pot fi implicați 2 sau 3 mușchi, dar dacă aceasta nu este tratată, punctele trigger din mușchii adiționali vor fi activate si vor produce durere sau amorțeală care va radia in jos pe picior. Mușchii cel mai frecvent implicați in durerile lombare sunt: mușchiul patrat lombar, mușchii gluteali, mușchiul iliopsoas, mușchiul drept abdominal. [Harrison- Manual de medicina, editia a 18-a, autori- Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, an 2014 editura ALL, Bucuresti pag 304]

Sciatica este un termen ce descrie durerea ( si/sau senzatiile de amorteala si furnicaturi) ce se extinde din regiunea feselor in jos pe partea laterala sau posterioara a piciorului. Aceasta problema poate avea cauze diferite, dar este asociata, de obicei, cu compresia nervului sciatic sau hernia de disc. Durerea care iradiaza pe picior este constanta, insuportabila si se intensifica la anumite miscari. Acest aspect sugereaza ca sursa durerii este de origine musculara si nu hernierea discului. In mod tipic, punctele trigger produc simptomele descrise secundar la o durere de spate lombara sau durere de coapsa. Aceste puncte trigger sunt localizate in mușchiul gluteu mic si mușchiul piriform. Muschiul piriform este un muschi scurt situat in regiunea fesiera. Acesta actioneaza la rotirea coapsei si stabilizarea articulatiei soldului in timpul mersului. Punctele trigger din acest muschi vor duce la scurtarea,stabilizarea articulatiei soldului in timpul mersului. Punctele trigger din acest mușchi vor duce la scurtarea, tensionarea cronică a mușchiului si compresia nervului sciatic si a vaselor sanguine. Comprimarea nervului sciatic de catre mușchiul piriform si producerea simptomelor de sciatica poarta denumirea de Sindromul Piriform. Aditional, piriformul poate reflecta durerea si in articulatia sacro-iliaca, fese si articulatia soldului. Muschii mentionati care iradiaza durerea in partea posterioara a coapsei pot activa puntele trigger in mușchiul hamstring, de aceea este recomandat sa fie tratați impreună.

Hipotonia musculară poate fi considerată un factor patogen al tulburărilor statice și dinamice ale aparatului locomotor, iar această hipotonie generează laxitatea articulară care influențează negativ capacitatea de control voluntar și comandă reflexă a mușchilor scheletici [64, p.10, 86,p.106].

Deficiențele fizice sunt definite ca abateri de la normal, în forma si funcțiile fizice ale organismului, care tulbură creșterea normală si dezvoltarea armonioasă a corpului, modificând aspectul exterior, reducând aptitudinile și puterea de adaptare la efort fizic și scade capacitatea de muncă [53, 66, p.7, 92, p.3].

Cordun M., 1999, numește deficiențele funcționale deviații, posturi sau atitudini deficiente ca reprezentând tuburări ale funcției de sprijin și mișcare ale corpului, atrăgând totdeauna dezechilibre musculare, care vor vicia derularea mișcărilor. Dacă aceste deficiențe nu sunt depistate la timp, ele se vor transforma în deficiențe structurale care vor produce degradări degenerative care se fixează funcțional sau chiar organic, transformându-se în deformații [24, 38, p.53, 108].

Cele mai grave deficiențe segmentare, cele mai importante din prisma urmărilor și complicațiilor la care se poate ajunge, sunt cele ale coloanei vertebrale (cifoza, lordoza, scolioza și combinații ale acestora) [30].

Din studiul efectuat asupra elementelor care compun tabloul clinic al sindromului dureros lombar și implicațiile acestora asupra organismului din punct de vedere morfo-funcțional, se pot extrage următoarele aspecte:

perioada varstei a-II-a este una în care modificările somatice și funcționale au un ritm accelerat, cu o dinamică specifică acestei perioade;

datorită acestei stări de tranziție elementele anatomice care se află într-o perioadă de degradare sunt supuse unor solicitări care uneori pot declanșa stări patologice și anume dezechilibre la nivel somato-funcțional cu repercusiuni asupra posturii corporale.

Se constată că în urma practicării exercițiului fizic în organism se produc o serie de efecte imediate sau tardive, tranzitorii sau de lungă durată, care îmbunătățesc structura și funcționalitatea țesuturilor, organelor și aparatelor corpului omenesc [52, p.28]. Cele mai evidente transformări pe care le produce efectuarea exercițiului fizic sunt, din punct de vedere morfogenetic, la nivelul aparatului locomotor (oase, ligamente, tendoane, mușchii cu fasciile acestora).

Cultura fizica terapeutica/ kineziterapia, a cărei utilitate nu a fost înțeleasă decât în ultimele decenii, cuprinde o gamă foarte variată de mișcari și exerciții fizice care se pot adapta pentru bolnavii de orice formă și orice stadiu de boala. Ea are o acțiune pozitivă stimulatoare, nespecifică, generală și locală asupra organismului, inclusiv asupra capacitații de apărare față de infecții. Bolnavii supuși la kineziterapie se adaptează mai ușor la munca profesională, in momentul reîncadrării. [pag.132 R.Paun]

Studiile clinice susțin utilizarea programelor de exerciții fizice-kinetoterapie; sunt eficiente pentru reintoarcerea pacienților la lucru, pentru diminuarea durerii și pentru îmbunătățirea distanțelor de mers. Ar putea fi folosită și terapia cognitiv comportamentală, dar rezultatele pe termen lung sunt neclare. Terapiile alternative, incluzând manipularea spinală, acupunctura și masajul sunt frecvent folosite, dar studiile clinice în ceea ce privește eficiența acestora au rezultate incerte. Unii pacienți au raportat reducerea durerii pe termen scurt în cazul stimulării nervoase electrice percutanate, dar un studiu clinic recent nu a reuțit să-i demonstreze eficacitatea. Intervenția chirurgicală în lombalgia cronică fără radiculopatie este controversată, studiile clinice nedemonstrând eficacitatea acestora [Harrison- Manual de medicina, editia a 18-a, autori- Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, an 2014 editura ALL, Bucuresti pag 304].

Hipocrat este primul care sesizează relațiile mișcare-mușchi, imobilizare-atrofie musculară, precum și valoarea exercițiului fizic pentru refacerea forței musculare. El vede in kinetoterapie un panacea universal chiar și pentru bolile mintale.

Literatura de specialitate evidențiază faptul că aproximativ 80% din populație prezintă cel puțin un episod dureros lombar în decursul vieții, la 25% dintre aceștia se înregistrează recurente, iar 10% vor prezenta durere cronică. Durerea care persistă mai mult de trei luni poate duce la: impotență funcțională, dizabilitate și afectarea psihologică și a calității vieții.

Marea frecvență a sindroamelor dureroase lombo-radiculare (SDLR) este consemnată și în literatura de specialitate internațională, preocupând o mare diversitate de specialități: (ortopedie, reumatologie, neurologie, neurochirurgie, medicină internă, balneo-fizioterapie, servicii de asistență medico-socială).

Observațiile efectuate în serviciile de recuperare, de ordin clinic sau statistic, evidențiază faptul că patologia generatoare de durere a coloanei vertebrale în general, și a celei lombare în special, ocupă primul loc în cazuistica serviciilor de recuperare, nici serviciul Centrului de kinetoterapie din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport Galati din care am preluat cazuistica nu face excepție.

Kinetoterapia este disciplina de studiu definită ca terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare fizica care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse suferințe.

Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care folosește programe de exerciții fizice statice și dinamice concretizate în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative și de recuperare. Kinetoterapia profilactică ce cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmărește: creșterea nivelului funcțional (profilaxie primară sau gimnastica de întreținere, plimbări, jogging, gimnastica aerobică ,inot pentru menținerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariție si complicațiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară)(V.Marcu,Mirela Dan,M.Cordun,P.Ichim,M.Dragu,Ion Ene Miercea).

Kinetoterapia de recuperare reprezintă secțiunea cea mai importantă în programul de recuperare fizica și urmărește prin intermediul unor programe de exerciții fizice: refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului funcțional al organismului, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională (în cazul în care, de exemplu, un anumit mușchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor mușchi care îi preiau parțial funcțiile, în scopul realizării mișcării în limite acceptabile).

Datorită faptului că un număr tot mai mare de specialiști recomandă kinetoterapia ,în principal metoda dr.Williams ,ca mijloc principal în recuperarea deficiențelor coloanei vertebrale și a SDL, se impune realizarea unui program complex și complet acestor deficiențe, însă acesta trebuie să debuteze într-o perioadă incipientă, adică până la instalarea atitudinilor vicioase posturale și eradicarea acestora în timp optim, prevenind astfel complicatiile sindromului dureros lombar.

Motivația și premisele alegerii temei este susținută și de dorința de a studia problematica kinetoterapiei și a kinetoterapeutului în activitatea profesională desfășurată în tratarea afecțiunilor dureroase lombare, dar și din dorința firească de a mă desăvârși în frumoasa profesie pe care mi-am ales-o.

Sindromul dureros lombar asa cum am vazut in practica și din studiile efectuate am constatat ca aceasta afectiune pe care as putem numi”boala secolului”,deoarece fiecare persoana a prezentat in decursul vietii minim un episod dureros la nivelul coloanei lombare,motiv ce m-a determinat sa aprofundez cercetarea. Î n urma acestor transformări accelerate ale adultilor la varsta a-II-a apar nu numai primele semne ale instalării unor deficiențe posturale ci si crize de lumbago,hernii de disc lombare joase etc. Bineînțeles că aceste deficiențe au la bază un factor declanșator, este vorba despre suprasolicitare, incapacitatea organismului de a face față la solicitările la care este supus, facilitând o stare conflictuală. Nu vom omite nici acei factori favorizanți, care pot fi de mediu, ale anumitor activități, alimentație, etc. Credem că identificarea atitudinilor posturale vicioase în timp optim va permite o bună monitorizare și coordonarea de programe kinetice, care vor putea oferi adultilor o recuperare,o relaxare fizica si psihica, dezvoltare armonioasă si reintegrarea sosiala [16, 64, p.102, 69, 92, p.30].

Scopul cercetării: perfecționarea sistemului de aplicare a metodelor si tehnicilor kinetice in vederea tratarii SDL la persoanele de varsta a II-a.

Obiectivele cercetării:

1. Analiza și generalizarea datelor din literatura de specialitate privind evaluarea și diagnosticarea sindromului dureros lombar cât și metodele folosite de recuperare kinetica.

2. Identificarea factorilor etiopatogenici a sindromului dureros lombar și influența negativă a acestora asupra persoanelor de varsta a-II-a.

3. Studiul privind analiza somatoscopică, somato-funcțională și psihomotrică a adultilor de varsta a-II-a, în vederea elaborării unei metodologii de aplicare a mijloacelor kinetoterapiei cu scopul recuperarii SDL.

4. Argumentare metodologică și experimentală a eficacității programului in vederea sistematizarii si eficientizarea recuperarii kinetice in SDL.

Ipoteza cercetării. Se presupune că prin implementarea metodelor si tehnicilor kinetice ,prin combinarea lor si a altor metode complementare, vor contribui la recuperarea kinetica a sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a.

Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în elaborarea și implementarea unui program complex/combinat de recuperare specific kinetoterapiei, cu rol în menținerea unei atitudini posturale corecte prin creșterea parametrilor morfo-funcționali, motrici și psihomotrici, care să asigure relaxare generala si psihica,ameliorarea capacitatii generale de miscare si integrarea sociala. Originalitatea lucrării rezidă în folosirea pentru prima dată a termenului „metode si tehnologii complexe” a recuperarii kinetice in SDL.

Problema științifică importantă soluționată în domeniul cercetat constă în fundamentarea teoretică și experimentală a unui program complex/combinat de recuperare specific kinetoterapiei, cu rol în menținerea unei atitudini posturale corecte prin creșterea parametrilor morfo-funcționali, motrici și psihomotrici, care să asigure relaxare generala si psihica,ameliorarea capacitatii generale de miscare si integrarea sociala.

Importanța teoretică constă în abordarea științifică a conceptelor metodologice obținute prin rezultatele cercetării la baza cărora a fost propus un program de lucru care să combată agravarea starii de sanatate prin incapacitate de functionalitate ,instalarea unei atitudini posturale vicioase prin dezvoltarea capacităților psihomotrice cu ajutorul metodelor si tehnologiilor existente.

Valoarea aplicativă a lucrării o constituie posibilitatea aplicării unui sistem de evaluare și identificare a atitudinii posturale vicioase și în același timp efectuarea unui program complex kinetic cu caracter de recuperare în direcția menținerii unui status postural pozitiv.

Aprobarea rezultatelor științifice.

Rezultatele cercetării efectuate, au fost prezentate și publicate în cadrul conferințelor științifice naționale și internaționale din Republica Moldova și din România, în același timp prin participarea activă la seminariile de specialiatate din cadrul „Universitatii Dunarea de Jos „ Galati.

SUMARUL COMPARTIMENTELOR TEZEI

Teza este structurată pe trei capitole.

Primul capitol al tezei, intitulat „Argumentarea teoretico-metodologica a problemelor privind aparitia sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a ” reprezintă o sinteză a literaturii de specialitate care reflectă problematica supusă studiului și anume fenomenele de creștere și dezvoltare a adultilor de varsta a –II-a în și problemele disfunctionale care apar in SDL.Un aspect important, care a fost abordat în cadrul cercetărilor efectuate de diverși specialiști din domeniul culturii fizice privind recuperarea adultilor, s-a axat pe implementarea metodelor kinetice în vederea dezvoltării functionalitatii,aptitudinilor fizice, motrice și, nu în ultimul rând, problematicii menținerii stării de sănătate.Tot în acest context autorii constată eficiența diverselor metode și tehnici ale kinetoterapiei în vederea ameliorării deficitelor de natură somato-funcțională și în special înlăturarea deficiențelor atitudinilor posturale vicioase date de SDL.O abordare metodico-științifică privind recuperarea kinetica a SDL contribuie eficient în procesul de menținere a stării de sănătate și al creării unui fundament sanogenic de ordin somato-funcțional și implicit a unui status postural corect. În același timp prin studiul literaturii de specialitate s-a evidențiat o tratare insuficientă asupra recuperarii kinetice a SDL la persoanele de varsta a-II-a, prin mijloacele kinetoterapiei și în special a metodelor si tehnicilor complexe .

În al doilea capitol al tezei, intitulat „Determinarea metodologica a unui program de recuperare a sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a” sunt descrise metodele și organizarea cercetării științifice, precum și o analiză cu privire la starea actuală a problematicii supuse experimentului (sindromul dureros lombar la adulti), prin chestionarea persoanelor care au implicație directă în procesul kinetic de recuperare , metode de evaluare și, nu în ultimul rând, combinarea metodelor si tehnicilor kinetice în vederea stabilizării fenomenului supus studiului. În acest sens, s-au consultat informațiile privind elaborarea și implementarea documentelor de planificare din domeniul kinetoterapiei care asigură procesul de recuperare la persoanele de varsta a-II-a afectate de sindrom dureros lombar. Un compartiment important, cărui i s-a atribuit o atenție deosebită, a fost examinarea situației actuale a stării de sănătate a adultilor pe un eșantion extins de 20 de subiecți în vederea stabilirii deficiciențelor fizice funcționale ale coloanei vertebrale, prin metodele: somatoscopică, funcțională, motrică și psihomotrică.

În baza analizei rezultatelor obținute, care au demonstrat existența unor probleme de ordin postural,am elaborat un mecanism de implementare a unei metodologii de recuperare kinetica a sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a prin mijloace (metode si tehnici combinate si complexe) din kinetoterapie .

Al treilea capitol al tezei este reprezentat de „Argumentarea experimentala a eficacitatii programului model de recuperare a sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a” .Rezultatele cercetărilor științifice obținute în cadrul experimentului pedagogic au demonstrat eficiența aplicării metodelor somatoscopice, motrice și psihomotrice în vederea prevenirii tendințelor de instalare a deficiențelor fizice funcționale ale coloanei vertebrale, evitând structurarea acestora și asigurând un status postural pozitiv. În prezentarea acestui capitol s-au efectuat interpretările rezultatelor științifice obținute în cadrul cărora s-a observat o dinamică ascendentă a indicatorilor somatoscopici, motrici și psihomotrici înfluențați cu ajutorul mijloacelor kinetice. Pentru verificarea influenței mijloacelor din kinetoterapie s-a realizat un studiu de analiză corelativă între toți parametri supuși cercetării. Rezultatele acestui studiu au demonstrat legături corelative strânse între parametri funcționali și psihomotrici. Acest demers științific realizat confirmă aplicabilitatea mijloacelor kinetice-metodele si tehnicile combinate asupra menținerii și dezvoltării unei recuperari corporale corecte.

1. ARGUMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICĂ A PROBLEMELOR PRIVIND APARIȚIA SINDROMULUI DUREROS LOMBAR LA PERSOANELE DE VARSTA A II-A

Studiu privind aspectele teoretice a stării de sănătate la persoanele de varsta a-II-a

Harrison- Manual de medicina, editia a 18-a, autori- Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, an 2014 editura ALL, Bucuresti pag 304 Pagina 298

Citez: ’’Costurile sociale pentru durerile dorso-lombare in SUA sunt de aproximativ 100 de miliarde dolari anual. Durerile dorso-lombare reprezinta cea mai frecventa cauza de incapacitate la pacientii cu varsta sub 45 ani, reprezentand a doua cauza ca frecventa pentru vizitele la cabinetul medical in SUA; aproximativ 1% din populația SUA prezintă incapacitate din cauza durerilor dorso-lombare.’’

Sindromul Dureros Lombar sau sindromul lomboradicular sau durerea lombară joasă e o suferință frecventă musculo-scheletară ce afectează marea majoritate a populației indiferent de vârstă în special persoanele de vârsta a II-a, devenind astfel o problemă majoră de sănătate publică, lucru datorat implicațiilor sociale determinate de morbiditate și absenteism. Se consideră ca 60-70% dintre persoane prezintă minim un episod de durere lombară joasă pe parcursul vieții, 50% dintre aceștia prezentând al doilea episoade dureros în cursul aceluiași an. SDL-ul e cea mai frecventă cauză de incapacitate de muncă la persoanele de 35-55 ani. Afectează în egală măsură femeile și bărbații. În peste 80% dintre cazuri, nu se cunoaște cauza precisă sau patogenia simptomatologiei. Un risc major de dezvoltare a durerii lombare joase îl reprezintă persoanele de 35-55 ani expuse la vibrații, ce depun efort fizic important sau mențin aceeași poziție timp îndelungat.O incidență crescută a durerii lombare joase a fost corelată cu anumite sporturi, tulburări de statică, sarcină, stres psihogen și insatisfacții, depresie, anxietate. Se consideră că habitusul, înălțimea și greutatea sunt de o mai mica importanță, ele nefiind totuși deconsiderate.Alt factor de risc pentru durerea lombară este stenoza spinală.

Sindrom,adica totalitatea semnelor sau simptomelor, a modificarilor functionale sau biochimice, dupa care poate fi stabilit tabloul clinic caracteristic unei anumite stari patologice. In linii mari, notiunea de sindrom este sinonima cu cea de boala. [162]

Tulburari ale motricitatii- dificultate in executarea miscarilor adaptate unui scop, care nu poate fi atribuita unor defecte ale sistemelor periferice (senzorial sau motor) si nici arierarii mentale (v, tulburari motorii; apraxie, dispraxie) [179]Tulburarile psihomotorii sunt tulburari psihogene ale comportamentului motor. [179] Aurelia Racu, Sergiu Racu- Dictionar enciclipedic de psihopedagogie speciala, Edit- “Tipografia Centrala”, Chisinau 2013

Multe boli pot cauza sau contribui la declanșarea Sindromul Dureros Lombar. Acestea includ forme variate de artroză: osteoartroză, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă sau cancer (localizări din care ar putea să se extindă la nivelul coloanei vertebrale). Sindromul Dureros Lombar, Hernia discului, Spondiloza Lombară sunt produse de traumatisme, în general traumatisme mici și repetate. Este posibil să intervină și un factor local predispozant în sensul existenței unor anomalii congenitale ale regiunii lombo-sacrate. Patogenic există 3 feluri de factori declanșatori: predispozanți, favorizanți și determinanți. Se considera ca sindromul dureros lombar este responsabil de circa 40% din durerile lombare. De asemenea, pacientii pot prezenta dureri abdominale, dureri de sold, dureri pubiene. Durerea lombara este in general unilaterala, poate fi insotita de contractura si poate fi simtita la nivelul bazinului, sacrului si coccisului, sau chiar pe membrul inferior, mimand un sindrom pseudoradicular.

Orice modificare degenerativa la nivelul jonctiunii dorsolombare prin care este afectat nervul sinuvertebral poate fi cauza sindromului dureros lombar. In forma acuta, durerea apare dupa efort, torsiuni sau miscari gresite.

Apare imobilizarea vertebrala, insotita de spasm muscular cu acidoza si dereglare de microcirculatie, fenomene ce autointretin cercul vicios, de obicei fara pozitie antalgica. In forma cronica, apar modificari adaptative cu suprasolicitarea structurilor supra si subiacente.

Sindromul dureros lombar are o incidență extrem de ridicată și poate fi întîlnit la copii, la persoane tinere active dar și la vârstnici. Este suferința cel mai des întîlnită în practica medicală. Este cunoscut faptul că 70-80% din populația matură prezintă cel puțin odată în viață un episod dureros lombar, hernia de disc reprezentînd numai 1-2% din cifra respectivă. Aproape 90% din durerile lombare sunt tratate le domiciliu de însăși cei suferinzi și doar 10% ajung la medic.

Durerea lombară poate fi de origine miofascială, de origine discogenă, în urma conflictului radicular, durere scheletică în cazul unor boli inflamatorii și neoplazii, dureri provocate de afecțiuni ale organelor interne și afecțiuni articulare, tulburări metabolice și endocrine.Printre factorii predispozanți pentru durerile lombare v-om menționa în primul rând suprasolicitarea anumitor grupuri musculare în combinație cu sedentarismul, nerespectarea regulilor de igeină a coloanei vertebrale, stresul cotidian, fumatul, tulburările metabolice, obezitatea etc.

Mecanismele fiziopatologice ale durerii de spate pot duce rapid la instalarea unui „cerc vicios” din care este foarte greu de ieșit în lipsa unor soluții terapeutice eficiente.

Din aceste considerente „sindromul dureros lombar”

devine o problemă socială care duce la scoaterea individului din viața socială și

activitatea profesională,
– la îngrijiri medicale și cheltueli legate de plata concediilor medicale îndelungate.
– duce la un consum prelungit și necontrolat al unor medicamente cu multiple reacții

adverse;
– tratmentele ineficiente duc la cronicizarea suferinței;

În aceste condiții se impune necesitatea găsirii unor soluții terapeutice  simple, eficiente și ușor accesibile pentru tratamentul sindromului dureros lombar.

Sindromul dureros lombar este o afectiune intalnita in special in zona de tranzitie, intre segmentul dorsal si cel lombar. Anatomic, vertebra T12 este o vertebra de tranzitie intre partea toracica si partea lombosacrata. La anumite persoane poate fi chiar T11.

Articulatiile fatetelor superioare ale T12 sunt modelate la fel ca cele ale vertebrelor toracice, in timp ce fatetele inferioare au modelul celor lombare. T12 este o balama in jurul careia cele doua parti ale coloanei pot produce miscari de flexie, extensie, inclinari laterale. Este cunoscut faptul ca T11, T12, L1 sunt cele mai expuse microtraumatismelor si fracturilor. Afectarea nervului

Luschka (sinuvertebral) este originea simptomatologiei. La acest nivel exista numeroase anastamoze intre acest nerv si nervii plexului lombar, motiv pentru care simptomatologia este foarte complexa si variata si poate mima multe afectiuni. Se considera ca sindromul dorsolombar este responsabil de cca. 40% din durerile lombare. De asemenea, pacientii pot prezenta dureri abdominale, dureri de sold, dureri pubiene. Durerea lombara este in general unilaterala, poate fi insotita de contractura si poate fi simtita la nivelul bazinului, sacrului si coccisului, sau chiar pe membrul inferior, mimand un sindrom pseudoradicular. Orice modificare degenerativa la nivelul jonctiunii dorsolombare prin care este afectat nervul sinuvertebral poate fi cauza sindromului dorsolombar. In forma acuta, durerea apare dupa efort, torsiuni sau miscari gresite.

Apare imobilizarea vertebrala, insotita de spasm muscular cu acidoza si dereglare de microcirculatie, fenomene ce autointretin cercul vicios, de obicei fara pozitie antalgica. In forma cronica, apar modificari adaptative cu suprasolicitarea structurilor supra si subiacente.

Rezultatul examenului imagistic poate fi normal, sau poate arata o leziune degenerativa la nivelul discului intervertebral, articulatiilor fatetare. De regula, diagnosticul se pune pe baza examenului clinic,, care trebuie sa cuprinda si o serie de teste – manevre care mobilizeaza si tensioneaza in mod direct segmentele discovertebrale sau prin presiune laterala pe apofizele spinoase.

Sindromul dureros lombar poate fi de cauză protruzivă mecanică în cadrul căruia pot fi diferențiate: hernia de disc lombară cu afectare radiculară sau discopatie de fază III (după de Seze); st.I. st.II, st.III; sindromul lombalgic acut sau subacut corespunzător discopatiei de faza II (de Seze) numit și lumbago, sindromul dureros lombar de origine spondilogenă, sindromul dureros lombar de origine miofascială, sindromul dureros lombar de cauză fațetală sau interapofizar posterior, sindroamele restante HDL operate.

Alte sindroame dureroase lombare mai dificil de individualizat cu mijloace clinice și paraclinice uzuale (sindromul de stenoză a canalului lombar, tumori, afecțiuni viscerale cu răsunet lombar, procese inflamatorii sau infecțioase din sfera pelviană etc.) nu au fost prinse în studiu.

Factorii predispozanți sunt: anomalii congenitale (lombalizării, spina bifida) constituția individuală insuficientă a țesutului conjunctiv de susținere (normal ligamentul vertebral dorsal este slab reprezentat în regiunea lombară).

Factorii favorizanți sunt: modificările fiziologice și patologice ale discului, puncția lombară, sarcina și nașterea, anumite poziții ocupaționale ale individului.

Factorii determinanți sunt: traumatismul coloanei vertebrale și efortul fizic.

În afară de factorul mecanic direct reprezentat de discul herniat, un rol important îl joacă și factorul vascular: hernia de disc produce staza în venele mari epidurale și perimedulare și de asemenea comprimă artera radiculară și astfel se produc tulburări circulatorii pe rădăcini și chiar în conul terminal. Din cauza radiculitei de stază durerile sciatice pot persista mult timp după operație.

Literatura de specialitate prezintă informații privind progresele înregistrate în explorarea și interpretarea simptomului „durere" precum și noile tehnici utilizate în investigarea coloanei vertebrale, permițând o bună cunoaștere a substratului anatomo-lezional și a patologiei funcționale vertebrale. în acest context, s-au întrunit mai multe condiții pentru o mai bună clasificare a sindromului dureros lombar și defalcarea lui în mai multe entități clinice cu implicații practice în abordarea lor terapeutică.

Deficiențele fizice sunt definite ca abateri de la normal, în forma si funcțiile fizice ale organismului, care tulbură creșterea normală si dezvoltarea armonioasă a corpului, modificând aspectul exterior, reducând aptitudinile și puterea de adaptare la efort fizic și scade capacitatea de muncă [ 53, 66, p.7, 92, p.3].

Profesorul E.G.Bywaters isi incepe astfel prefata la monografia lui R.J.Francois “Le rachis dans la spondylarthrite ankylosante”(1976):”Coloana vertebrala ne diferentiaza pe noi oamenii si inca alte cateva specii animale de celelalte specii numeroase,dar mai putin dominante,cum ar fi viespile,viermii,gargaritele.Coloana vertebrala ne confera simetria corpului si directia de miscare.Ea inconjura si protejeaza sistemele noastre de comunicare si face posibila atat mobilitatea cat si stabilitatea noastra,datorita suprapunerii a mai multor piese osoase provenite din tubul cartilaginous original.Astfel ,ne asigura sansa sa stapanim si sa dominam atat pamantul ,cat si cerul.”[……]

Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale afectează 4 din 5 oameni, la nivel global, de-a lungul vieții. Hernia de disc lombară reprezintă cauza principală de întrerupere a activității și a dizabilități la persoanele sub 45 ani. Importanța durerilor dorsolombare în societatea noastră este subliniată de următoarele aspecte:

– costul social anual al durerii dorsolombare (în Statele Unite este estimat între 20 și 50 miliarde de dolari);

– într-un studiu, 50% din adulții care muncesc recunosc faptul că au suferit anual un traumatism la nivelul spatelui;

– aproximativ 1% din populație are incapacitate permanentă de muncă din cauza durerilor dorsolombare.

Hipocrat este primul care sesizeaza relatiile miscare-muschi, imobilizare-atrofie musculara, precum si valoarea exercitiului fizic pentru refacerea fortei musculare. El vede in kinetoterapie un panacea universal chiar si pentru bolile mintale. [1,35,23,79,105,42,40,21,78,157].

Literatura de specialitate evidențiază faptul că aproximativ 80% din populație prezintă cel puțin un episod dureros lombar în decursul vieții, la 25% dintre aceștia se înregistrează recurente, iar 10% vor prezenta durere cronică. Durerea care persistă mai mult de trei luni poate duce la: impotență funcțională, dizabilitate și afectarea psihologică și a calității vieții.

Marea frecvență a sindroamelor dureroase lombo-radiculare (SDLR) este consemnată și în literatura de specialitate internațională, preocupând o mare diversitate de specialități: (ortopedie, reumatologie, neurologie, neurochirurgie, medicină internă, balneo-fizioterapie, servicii de asistență medico-socială).

Observațiile efectuate în serviciile de recuperare, de ordin clinic sau statistic, evidențiază faptul că patologia generatoare de durere a coloanei vertebrale în general, și a celei lombare în special, ocupă primul loc în cazuistica serviciilor de recuperare, nici serviciul Centrului de kinetoterapie din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport Galati din care am preluat cazuistica nu face excepție.

Cordun M. 1999, numește deficiențele funcționale deviații, posturi sau atitudini deficiente ca reprezentând tuburări ale funcției de sprijin și mișcare ale corpului, atrăgând totdeauna dezechilibre musculare care vor vicia derularea mișcărilor. Dacă aceste deficiențe nu sunt depistate la timp, ele se vor transforma în deficiențe structurale care vor produce degradări degenerative, care se fixează funcțional sau chiar organic, transformându-se în deformații [38, p.53]

Depistarea la timp a deficiențelor fizice la copii asigură intervenția eficientă, dat fiind plasticitatea și dinamica organismului la această vârstă [37].

Educația fizică este una din componenetele principale ale educației, fiind singura activitate în planul de învățământ care se organizează cu scopul de a sprijini și favoriza funcționarea corectă și armonioasă a organismului, sporirea rezistenței și a capacității de muncă [44, p.108, 114, 32].

Stabilitatea sistemului vestibular acționează prin excitarea receptorilor vestibulari determinând reflexe tonice în musculatura care urmează să execute mișcarea (centura scapulo- humerală, spate, centura pelvină) [25, p.20].Fozza A., 2002 descrie atitudinea posturală corectă cu o funcție a corpului omenesc care are la bază o serie de reflexe senzorio-motorii. Acestea sunt dependente de impulsurile recepționate de proprioceptorii aferenți aparatului osteo-musculo-ligamentar, precum și interoreceptorii din piele, analizatorii vizuali și acustico-vestibulari.Toate aceste impulsuri ajung la centrul cortical prin căile ascendente senzoriale, unde se procesează și pe cale motorie, efectoare ce transmit impulsurile, producând modificarea stării de tonus muscular, necesare menținerii unei posturi corporale în condiții diferite, fie desfășurării de activități statice sau dinamice [66, p.18].Prin studiul realizat de Dimulescu D., Chiriți G., 2010, se constată că actul motor se manifestă prin două acțiuni contrare: una prin mișcarea segmentelor corporale și cealaltă prin stabilizarea segmentelor în vederea menținerii posturii și echilibrului.Echilibrul este menținut datorită coordonării statice, iar postura dinamică creează perturbări ale echilibrului [122].Dacă vom relaționa capacitatea corpului de a dezvolta activități motrice în regim de stabilitate, forță și amplitudine, păstrând o atitudine posturală corectă, în raport cu aptitudinile psiho-motrice dobândite, se poate conclude că un corp care are o atitudine posturală corectă va putea desfășura activități variate în diferite condiții fără probleme.Din punct de vedere somatic rezistența, forța și mobilitatea structurilor aparatului locomotor prin solicitările imprimate se constată o îmbunătățire la nivelul tuturor structurilor osteo- musculo-ligamentare [179, 180, 183, 197, 199, 201].Despre tratamentul cifozei Moțet D. menționează, în 2011, că în anumite cazuri sunt necesare și se recomandă o alimentație rațională, o medicație tonică, remineralizantă și de substituire hormonală, agenți fizici de călire a corpului și alte mijloace care întăresc organismul și stimulează funcțiile sistemului nervos [92, p.60].

1.2 Aspecte anatomo-fiziologice ale coloanei vertebrale si sindromul dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a

Inervația regiunii lombare este bogată, singurele structuri neinervate fiind zona centrală a inelului fibros și nucleul pulpos. structurile anatomice primesc inervație de la mai multe niveluri făcând dificilă localizarea precisă a locului durerii. Agresarea neuronilor ce inervează coloană se poate face prin intindere, compresiune, vibrație.

Compresiunea este cauză comună de injurie a nervilor. Traumatismele determină compresiune acută dar majoritatea situațiilor sunt cronice și secundare modificărilor degenerative. Fibrele nervoase mari par a fi mai susceptibile la leziune decât cele mici. Compresia determină ischemie, scăderea transportului axonal, afectarea mielinei cu scăderea vitezei de conducere. Vibrațiile sunt implicate în apariția durerii lombare joase, inducând modificări neuronale, histologice și neurofarmacologice (metabolismul neuropeptidelor fiind afectat).

Coloana vertebrală formează organul axial al corpului uman, o structură eterogenă complexă rezultată din succesiunea alternantă a 33-35 de unități rigide – vertebre – cu 23 unități deformabile – discurile intervertebrale – fig. 3

Fig. 3 Disc intervertebral

Astfel, ia naștere o coloană care combină rezistența cu flexibilitatea, permițând o protecție maximă a măduvei spinării în condițiile unei restricții minime a mobilității. Ca o adaptare la poziția de ortostatism, coloana vertebrală prezintă curburi care îi cresc de zece ori rezistența în comparație cu o coloană rectilinie, permit absorbția șocurilor în timpul locomoției și îi facilitează mobilitatea în direcții preferențiale. Se poate considera că în structura coloanei vertebrale funcționează două subansamble: coloana corpurilor vertebrale și a discurilor intervertebrale situată anterior, cu rol de suport pasiv și coloana situată posterior, cu rol de suport pentru musculatura activă paraspinală – fig. 4.

Fig. 4 Particularități ale coloanei corpurilor vertebrale

La joncțiunea celor două coloane ia naștere canalul vertebral cu rol de protecție a măduvei și a învelișului ei.

Particularitățile coloanei corpurilor vertebrale și discurilor intervertebrale:

există o geometrie individualizată a fiecărei vertebre dictată de poziția pe care o ocupă în șir.

Corpul vertebrei cumulează masa osoasă prin creșterea progresivă a dimensiunilor lui dinspre cranial spre caudal.

Această masă osoasă este reprezentată prin 35 % corticală și 65 % os spongios, ceea ce îi asigură rezistența mecanică necesară la :

– compresiunea statică dată de greutatea segmentelor corporale supraiacente (extremitatea cefalică 3,7% din greutatea corpului, membrele superioare 17,7 %, trunchi 37,6 %);

– compresiunea dinamică a musculaturii de echilibrare.

Conform legii lui Wolff trabeculele țesutului spongipului vertebrei – acest model arhitectonic determină o rezistență mecanică neuniformă, crescută os din structura corpului se orientează pe traiectoriile liniilor de efort principale, în patru sisteme: vertical, orizontal și două oblice, ultimele realizând intersecția din 1/3 posterioară a cor în fața canalului vertebral (zidul posterior de protecție) și vulnerabilă anterior unde apar fracturile prin compresiune.

Fig. 5 Corp vertebral.

corpurile vertebrale sunt legate syncondrotic între ele prin intermediul discului intervertebral și a ligamentelor longitudinal anterior (ancorat pe corpurile vertebrale) și longitudinal posterior (ancorat pe discuri) cu care formează o unitate funcțională de tip simfiză intervertebrală.

discurile intervertebrale reprezintă sistemul de amortizare elastică a coloanei vertebrale.

Ele contribuie cu 25 % la înălțimea rahisului, fiind mai înalte în regiunea cervicală și lombară, unde au un profil sagital conic, cu baza anterioară și mai puțin înalte în regiunea toracală unde profilul se inversează.

Discurile intervertebrale sunt alcătuite din inelul fibros (anulus fibrosus), compus din lame de fibre de colagen concentrice groase de 1mm, așezate spiral și antispiral, cu un unghi de oblicitate de 60° între două lame succesive, ancorate puternic de plăcile terminale ale discului intervertebral .

Fig. 6. Inelul fibros al discurilor intervertebrale

Deși fibrele de colagen I din lamele externe și fibrele de colagen II din lamele interne sunt inextensibile, modificarea oblicității lor, sub acțiunea solicitărilor mecanice, creează un comportament elastic al discului care, pentru o variație de 1° a unghiului interlamelar, își modifică diametrul cu 0,4mm (Horton). Inelul este mai gros anterior, unde este format din 15-20 lame prenucleare, față de 7-10 lame situate posterior și această structură inegală explică tendința nucleului de a hernia posterior, spre canalul vertebral.

Nucleul pulpos (nucleus pulposus), o masă sferoidală de țesut gelatinos (care atinge 15-20 mm diametru în regiunea lombară) situată într-o cavitate perinucleară, încarcerată mai aproape de marginea posterioară a inelului fibros.

Nucleul este format din celule de tip condrocitar într-o rețea de proteoglicani, care absorb o mare cantitate de apă (69% din greutatea nucleului la adult). Prin pompa metabolică celulară și datorită bogăției de grupări polare -OH ale condroitin sulfatului, nucleul se îmbibă și leagă apa, determinând o presiune de hidratare, de 150-250 mmHg (Charnley). Datorită forței osmotice, nucleul nesolicitat comprimă, ca un resort, plăcile terminale ale discului in¬tervertebral, cu o forță de 200 N, de exemplu, pentru discul L3, în decubit dorsal (Nachemson) și tensionează lamele inelului, realizând un sistem precomprimat (Kapandji). Acesta menține în repaus o tensiune ligamentară constantă și poziționează articulațiile posterioare în echilibru.

În condiții de încărcare axială, sistemul precomprimat acționează inițial ca un absorbant de energie, ulterior nucleul urmând să joace, prin deformare, rolul unui distribuitor al solicitărilor mai curând decât să transmită activ, ca o bilă, încărcarea de la o vertebră la alta (Markolf, Morris).

Prezența curburilor vertebrale conferă coloanei o rezistență crescândă în funcțiile ei statică și dinamică, demonstrându-se că rezistența unei coloane care prezintă curburi este proporțională cu pătratul numărului curburilor plus unu (R=N2+1). (L.Șdic). Dacă luăm ca unitate de referință o coloană rectilinie, coloana cu 3 curburi va fi de 10 ori mai rezistentă decât aceasta.

Pe de altă parte, studiile lui Dalmas au arătat că o coloană vertebrală cu curburi accentuate corespunde unui tip funcțional dinamic, pe când o coloana vertebrală cu curburi șterse, unui funcțional static.

După Wagenhauser acestea se încadrează în patru categorii:

 spatele normal: verticala coborâtă prin tragus, intersectează coloana cervicală la C6, trece anterior de coloana toracală intersectând fața anterioară vertebrei T11, ajunge pe fața posterioară corpului vertebrei L3, se proiectează în pelvisul mic, înapoia axului articulațiilor șoldurilor și cade în aria poligonului de susținere. Această verticală reprezintă linia de proiecție a centrelor de greutate a segmentelor corpului. Fiind situată anterior de axul transvers de flexie-extensie, obligă coloana vertebrală normală la o flexie anterioară permanentă.

 spatele rotund este o variantă frecventă în care cifoza toracală se extinde inferior la primele vertebre lombare, în detrimentul lordozei lombare. Este considerată o adaptare la realizările muncilor fizice grele (farmers back – spatele de fermier), cu solicitări statice mari și de durată.

 spatele scobit și rotund reprezintă varianta mai puțin frecventă, în care există o cifoză mai mare, combinată cu o lordoză lombară accentuată, probabil cu rol de compensare a cifozei toracale.

 spatele plat prezintă curburi reduse, cu distanța dintre verticală și coloana toracală micșorată. Această formă posturală favorizează activitățile dinamice, iar după Staffel este implicată în apariția și evoluția scoliozelor.

Appleton a evidențiat importanța suportului pelvin (pelvic carriage) ca element determinant al poziției ,,catargului vertebral", în care unghiul lombo-sacrat (normal 120°-140°), înclinarea suprafeței superioare a vertebrei S1 față de orizontală (normal 30°) și bascula bazinului, influențează diferitele tipuri de postură.

El a arătat că se poate vorbi, din acest punct de vedere despre :

 un suport pelvin neutru corespunzător spatelui normal;

 un suport pelvin anteproiectat care determină spatele rotund;

 un suport pelvin retroproiectat care determină spatele scobit și rotund.

Raportul brațelor de pârghie, pentru joncțiunea lombo-sacrată, este de 1/10 în favoarea momentului greutății corpului, iar acțiunea combinată a greutății, echilibrată de contracția musculară, determină, la un individ cu o greutate medie, o presiune de 174,6 kg în discul inferior lombar, în poziție șezândă (Nachemson).

Conform legii lui Wolff trabeculele țesutului spongipului vertebrei – acest model arhitectonic determină o rezistență mecanică neuniformă, crescută os din structura corpului se orientează pe traiectoriile liniilor de efort principale, în patru sisteme: vertical, orizontal și două oblice, ultimele realizând intersecția din 1/3 posterioară a cor în fața canalului vertebral (zidul posterior de protecție) și vulnerabilă anterior unde apar fracturile prin compresiune

 corpurile vertebrale sunt legate syncondrotic între ele prin intermediul discului intervertebral și a ligamentelor longitudinal anterior (ancorat pe corpurile vertebrale) și longitudinal posterior (ancorat pe discuri) cu care formează o unitate funcțională de tip simfiză intervertebrală.

 discurile intervertebrale reprezintă sistemul de amortizare elastică a coloanei vertebrale. Ele contribuie cu 25 % la înălțimea rahisului, fiind mai înalte în regiunea cervicală și lombară, unde au un profil sagital conic, cu baza anterioară și mai puțin înalte în regiunea toracală unde profilul se inversează.Discurile intervertebrale sunt alcătuite din inelul fibros (anulus fibrosus), compus din lame de fibre de colagen concentrice groase de 1mm, așezate spiral și antispiral, cu un unghi de oblicitate de 60° între două lame succesive, ancorate puternic de plăcile terminale ale discului intervertebral .

Fig. 7 Inelul fibros al discurilor intervertebrale

Deși fibrele de colagen I din lamele externe și fibrele de colagen II din lamele interne sunt inextensibile, modificarea oblicității lor, sub acțiunea solicitărilor mecanice, creează un comportament elastic al discului care, pentru o variație de 1° a unghiului interlamelar, își modifică diametrul cu 0,4mm (Horton). Inelul este mai gros anterior, unde este format din 15-20 lame prenucleare, față de 7-10 lame situate posterior și această structură inegală explică tendința nucleului de a hernia posterior, spre canalul vertebral.

Nucleul pulpos (nucleus pulposus), o masă sferoidală de țesut gelatinos (care atinge 15-20 mm diametru în regiunea lombară) situată într-o cavitate perinucleară, încarcerată mai aproape de marginea posterioară a inelului fibros.

În condiții de încărcare axială, sistemul precomprimat acționează inițial ca un absorbant de energie, ulterior nucleul urmând să joace, prin deformare, rolul unui distribuitor al solicitărilor mai curând decât să transmită activ, ca o bilă, încărcarea de la o vertebră la alta (Markolf, Morris).

Biomecanica coloanei vertebrale:

În prezent, sunt numeroase studii care fundamentează biomecanica vertebrală și kineziologia musculară. Forțele se repartizează pe coloană asupra ansamblului structurilor anterioare și posterioare ale acesteia.

Mișcarea în cele trei planuri se execută în cadrul segmentului mobil – segment care este format din articulația disco-somatică, canalul de conjugare, AIP, spațiul interlamelar și interspinos.

Segmentul mobil rahidian, formează o veritabilă "unitate" în care toți instituienții interacționează.

O alterare morfo-funcțională la nivelul uneia din formațiuni realizează o modificare a rapoartelor intrinseci ale segmentului mobil, care apoi se repercutează asupra întregii coloane vertebrale. În cadrul segmentului se realizează un sistem de pârghii asemănător foarfecelui, nucleul pulpos fiind punctul de sprijin – fig. 8

Fig. 8 Unitate motorie parghie de tip“foarfece”cu punct de sprijin pe nucleul pulpos

Particularitățile coloanei arcurilor vertebrale

Coloana arcurilor vertebrale are forma unei bolte agivale, realizată prin suprapunerea metamerică a pediculelor și lamelor vertebrale cu cele șapte procese vertebrale. Perechile de procese articulare superioare și inferioare realizează articulațiile zygapofizare (diartroze planiforme, prevăzute cu capsulă articulară și ligamente situate la distanță) solidarizând prin contiguitate elementele acestei “coloane”.

Geometria suprafețelor și structura aparatului fibroelastic al acestor articulații (ligamentele galbene, supraspinos, interspinos, intertransvers) creează axe și determină direcția, sensul și amplitudinea mișcărilor impuse de contracția mușchilor paravertebrali sau de solicitările mecanice externe. Ele sunt transmise prin intermediul pediculelor la coloana anterioară, realizând echilibrul intrinsec și extrinsec al coloanei vertebrale, necesar în postura și locomoția corpului uman.

Din punct de vedere biomecanic, rahisul funcționează ca o coloană flexibilă multisegmentată, fixată la bază de suportul pelvin. În plan sagital prezintă curburi tipic umane necesare păstrării ortostatismului, absorbției șocurilor și creșterii rezistenței la încovoiere.

Modelul acestor curburi este derivat de la curbura primară fetală, occipito-coccigiană – fig. 9.

Fig. 9 Structura coloanei vertebrale

Prezența curburilor vertebrale conferă coloanei o rezistență crescândă în funcțiile ei statică și dinamică, demonstrându-se că rezistența unei coloane care prezintă curburi este proporțională cu pătratul numărului curburilor plus unu (R=N2+1). (L.Șdic). Dacă luăm ca unitate de referință o coloană rectilinie, coloana cu 3 curburi va fi de 10 ori mai rezistentă decât aceasta.

Pe de altă parte, studiile lui Dalmas au arătat că o coloană vertebrală cu curburi accentuate corespunde unui tip funcțional dinamic, pe când o coloana vertebrală cu curburi șterse, unui funcțional static.

După Wagenhauser acestea se încadrează în patru categorii:

 spatele normal: verticala coborâtă prin tragus, intersectează coloana cervicală la C6, trece anterior de coloana toracală intersectând fața anterioară vertebrei T11, ajunge pe fața posterioară corpului vertebrei L3, se proiectează în pelvisul mic, înapoia axului articulațiilor șoldurilor și cade în aria poligonului de susținere.

Această verticală reprezintă linia de proiecție a centrelor de greutate a segmentelor corpului. Fiind situată anterior de axul transvers de flexie-extensie, obligă coloana vertebrală normală la o flexie anterioară permanentă.

 spatele rotund este o variantă frecventă în care cifoza toracală se extinde inferior la primele vertebre lombare, în detrimentul lordozei lombare. Este considerată o adaptare la realizările muncilor fizice grele (farmers back – spatele de fermier), cu solicitări statice mari și de durată.

 spatele scobit și rotund reprezintă varianta mai puțin frecventă, în care există o cifoză mai mare, combinată cu o lordoză lombară accentuată, probabil cu rol de compensare a cifozei toracale.

 spatele plat prezintă curburi reduse, cu distanța dintre verticală și coloana toracală micșorată. Această formă posturală favorizează activitățile dinamice, iar după Staffel este implicată în apariția și evoluția scoliozelor.

Appleton a evidențiat importanța suportului pelvin (pelvic carriage) ca element determinant al poziției ,,catargului vertebral", în care unghiul lombo-sacrat (normal 120°-140°), înclinarea suprafeței superioare a vertebrei S1 față de orizontală (normal 30°) și bascula bazinului, influențează diferitele tipuri de postură.

El a arătat că se poate vorbi, din acest punct de vedere despre :

 un suport pelvin neutru corespunzător spatelui normal;

 un suport pelvin anteproiectat care determină spatele rotund;

 un suport pelvin retroproiectat care determină spatele scobit și rotund.

Coloana vertebrală normală este dreaptă în plan frontal, înălțându-se perpendicular pe un suport pelvin orizontal. Curburile evidențiate în plan frontal nu sunt atât de constante ca și cele din plan sagital. O curbură toracală, cu o convexitate mai accentuată în plan frontal spre dreapta, este cel mai frecvent întâlnită. Ea ar putea fi generată de pulsațiile peretelui aortei, proiectată asimetric pe jumătatea stângă a coloanei toracale, sau de predominanța folosirii membrului superior drept.

Introducerea noțiunii de ,,segment de mișcare" în 1950 de către Junghans a permis o abordare mai funcțională a structurii complexe a coloanei vertebrale și o mai bună înțelegere a patologiei acesteia. Un astfel de segment este format din :

 discul intervertebral cu ligamentele longitudinale;

 articulațiile zygapofizare cu ligamentele la distanță aferente;

 metamerul medular, cu perechea de nervi spinali ce trece prin orificiile intervertebrale;

 spațiul dintre procesele spinoase și transverse.

Noțiunea de segment de mișcare este îmbunătățită de Schmorl, Schenk, Roaf, care adaugă:

 structurile vertebro-costale;

 structurile musculare;

 structurile vasculo-nervoase care deservesc segmentul respectiv.

Acesta devine ,,segment motor", independent din punct de vedere anatomic și funcțional, cu particularități și patologie proprii. Cu excepția vertebrelor C2 și S1, fiecare vertebră deservește două segmente motorii succesive, reconstituind unitatea coloanei vertebrale ca organ axial prin suprapunere de 23 de ori .

În cadrul segmentului de mișcare, fiecare partener are funcții bine precizate:

 corpul vertebrei asigură funcția statică, de transmitere a sarcinilor spre etajele inferioare. Teoretic, fiecare segment conține câte două jumătăți de vertebră, separate prin discul intervertebral. Prin geometria și dimensiunile lui, influențează direcția și amplitudinea de mișcare a segmentului. Determină configurația regională a diferitelor sectoare din structura coloanei.

 discul intervertebral este considerat elementul determinant al capacității de mișcare a segmentului. Constituie o legătură elastică, cu rol de amortizor prin deformare.

Controlează spațiul intervertebral cu implicații asupra mobilității segmentului, tensiunii ligamentare necesară stabilității segmentului, alinierii articulațiilor zygapofizare și diametrului orificiului in¬tervertebral. Răspunde la solicitări axiale de compresiune, încovoiere sau torsiune, pe care le neutralizează sau le transmite mai departe.

 articulațiile zygapofizare definesc axe de mișcare și asigură conducerea mișcărilor în direcții preferențiale, diferite de la segment, la segment. Împart cu discul intervertebral transmiterea forțelor de compresiune la nivelul segmentelor inferioare.

 sistemul ligamentar reprezintă aparatul pasiv de susținere și stabilizare a segmentului.

Rezultă din suprapunerea unei componente lungi cu rol de fixare și integrare a celor 23 de segmente (ligamentele longitudinale, ligamentul supraspinos) cu o componentă scurtă, metamerică, ce deservește un singur segment (ligamente galbene, intertransverse, interspinos).

La acestea se adaugă capsulele perechii de articulații posterioare. Sistemul ligamentar are rol frenator al amplitudinii de mișcare și asigură revenirea elastică la poziția inițială. Realizează în contrapartidă, cu discul intervertebral, echilibrul intrinsec (EI) al segmentului (Steindler).

Valoarea E.I. este dată de sarcina critică la care apare dezechilibrarea unei coloane toracolombare disecată de mușchi, fiind de aproximativ 20N (Lucas si Bresler). Spațiul dintre procesele spinoase și transverse determină și limitează diferite tipuri de mișcare în funcție de particularitățile regionale ale segmentelor.

 nervii spinali împreună cu arterele segmentare care trec prin orificiile intervertebrale, constituie suportul arcului reflex, prin care centrii medulari controlează gradul de contracție al mușchilor în timpul menținerii unei posturi sau executării unei mișcări.

 mușchii care deservesc un segment sunt mușchi autohtoni scurți inserați pe două vertebre adiacente: intertransversali, interspinoși, rotatori, multifizi. Sunt inervați metameric de ramura posterioară a nervului spinal corespunzător segmentului.

Sunt considerați mușchi de postură, tonici, imprimând o anumită alură segmentală, utilă executării unei mișcări ample, produsă de un mușchi lung de forță. Prin fibrele fuzale, mușchii asigură inervația proprioceptivă necesară reflexului miotatic.

Presiunea într-un disc încărcat în compresiune este de aproximativ 1,5 ori sarcina externă aplicată pe unitatea de suprafața, repartizată 75% pe nucleu și 25% pe inel.

Dacă proiecția centrului de greutate se depărtează de fulcrum (ca în flexia coloanei), crește momentul rezistenței, prin lungirea brațului de pârghie. Dacă poziția segmentului se modifică față de orizontală, apare o componentă tangențială care, pentru o înclinare de 45°, transformă 50% din eforturile de compresiune de la nivelul discului, în eforturi de forfecare. Raportul brațelor de pârghie, pentru joncțiunea lombo-sacrată, este de 1/10 în favoarea momentului greutății corpului, iar acțiunea combinată a greutății, echilibrată de contracția musculară, determină, la un individ cu o greutate medie, o presiune de 174,6 kg în discul inferior lombar, în poziție șezândă (Nachemson).

Sindromul Dureros Lombar caracterizat prin tulburări statice sau dinamice ale coloanei vertebrale; procese diverse ce afectează coloana lombară (degenerative, inflamatorii, traumatice, metabolice, neoplazice).

Tulburări statice: determină modificări compensatorii de tipul contracturilor musculare și întinderilor ligamentare, apoi prin solicitare și deteriorări ale articulațiilor interapofizare. Dintre afecțiunile ce determină tulburări statice, cele mai importante sunt: spondiloză, spondilolisteză, sindromul trofostatic.

a).Spondiloza constă în dehiscentă congenitală a arcului neural la nivelul istmului, mai frecvent la nivelul L5alunecarea corpului vertebral L5 pe sacru=spondilolisteză.

b).Sindromul trofostatic determină SDL în special la femei în jurul vârstei de 45 de ani. Cauza: accentuarea lordozei lombare prin relaxarea musculaturii abdominale (de obicei în timpul acumulării excesive de țesut adipos pe abdomen).

Hiperlordoza lombară solicită articulațiile interapofizare.

Leziunile degenerative, in special ale discurilor intervertebrale, au o incidenta mai mare cu cat varsta este mai inaintata.

Se remarca: degenerescenta discala (discartroza) fara ruptura inelului fibros si fara hernierea nucleului pulposlombosacralgie de tip mecanic (accentuata dupa efort); leziuni discale cu ruptura inelului si migrarea nucleului. Cand ruptura inelului este incompleta, nucleul poate exercita o presiune pe ligamentul longitudinal posteriorlombalgie acuta (lumbago acut), dar fara iradierea durerii.

Cand ruptura este completahernierea nucleului pulpos (hernia de disc). Rareori procesul se produce pe linia mediana determinand sindromul “cozii de cal”. Mai frecvent hernierea este laterala si apare la nivelul L4-L5, lezand radacinile nervoase L5 si respectiv S1, determinand iradierea sciatica a durerii (lombosciatica).

Procese inflamatorii: inflamatia poate proveni dintr-o infectie (febra tifoida, stafilococi, tuberculoza), poate exista in cadrul unei boli cu etiologie necunoscuta (SA, PR sau sindromul Reiter. Durerea este de tip inflamator cu intensificare nocturna.

Leziunile traumatice ale regiunii lombare pot determina fracturi ale corpilor vertebrali sau ale apofizelor transverse.

Procesele metabolice afecteaza structurile osoase ale coloanei, rezultand lombalgii intense, care apar in urmatoarele boli metabolice: osteomalacie, osteoporoza, hiperparatiroidie si boala Paget.

a).Osteomalacia consta in aport calcic insuficient la structurile osoase, datorat lipsei de Ca si vitamina D din alimentatie si unor boli digestive ce determina o absorbtie deficitara a Ca. Durerea este exacerbata de miscarile coloanei si de ortostatismul prelungit. Se asociaza semne clinice de hipocalcemie

b).Osteoporoza se manifesta pe fondul unui dezechilibru endocrin (in special la femei in preajma climaxului). Durerea este de tip mecanic, iar examenul radiologic evidentiaza hipertransparenta a corpilor.

c).Hiperparatiroidismul asociaza simptomele clasice (inapetenta, astenie, constipatie, greturi, varsaturi, poliurie) cu dureri in extremitati si lombalgii cu intensificare la tuse si stranut.

d).Boala Paget prezinta o localizare vertebrala cu dureri lombosacrate discrete, dar a caror intensificare poate sugera o transformare sarcomatoasa. Examenul radiologic ilustreaza o densificare a vertebrelor si o anarhie a travetelor osoase ingrosate.

Procesele neoplazice pot afecta coloana prin metastaze canceroase, mielom multiplu, boala Hodgkin, leucoze.

a).Metastazele canceroase se localizeaza frecvent la nivelul coloanei lombosacrate determinand lombalgii tenace necalmate de repaus sau analgetice. Pot apare la cancer primitiv de san, prostata, rinichi, suprarenala, plaman, tub digestiv.

b).Mielomul multiplu poate avea ca semn de debut durerile lombare difuze, cu caracter de malignitate.

c).Boala Hodgkin poate asocia la semnele caracteristice (poliadenopatie, splenomegalie, stare febrila, eozinofilie) dureri vertebrale ce se intensifica progresiv, datorate unor leziuni vertebrale.

Aspecte clinice:

Subiectiv: Intensitatea durerii este variabila, avand un caracter individual, dar in puseu acut afecteaza capacitatea de munca a subiectului.

Tipul durerii depinde de mecanismul de producere:

– durere somatica: difuza, debut insidios, durata lunga (afecteaza structurile musculoscheletare principale);

– durere radiculonervoasa: prin agresiune a structurilor nervoase-ascutita, debut brusc, insotita de parestezii, tulburari senzitive si motorii.

Sediul durerii si mai ales iradierea sunt importante pentru diagnostic.

Durata durerii poate fi permanenta (intensificata de efort fizic, frig, umezeala, tuse, stranutfactori agravanti) sau intermitenta.

Factorii declansatori: efort fizic; traumatisme directe sau indirecte ale coloanei.

Factori ce usureaza durerea: repausul la pat, analgezice, antiinflamatoare sau medicatie decontracturanta.

Obiectiv: examenul fizic al subiectului presupune: examenul static si dinamic al coloanei; examenul mersului (obisnuit, pe varfuri, pe calcaie); examenul neurologic (depisteaza tulburari motorii, ale reflexelor osteotendinoase-rotulian si ahilean).

Examenul static al coloanei vertebrale: subiectl in ortostatism si prin inspectie se analizeaza: echilibrul bazinului inspectand spinele iliace anterosuperioare si posterosuperioare; orizontalitatea umerilor (linia biacromiala); existenta deviatiilor laterale ale coloanei vertebrale-scolioze, cifoze; existenta contracturii musculare paravertebrale.

Examenul dinamic al coloanei vertebrale: amplitudinea miscarilor coloanei lombare in ortostatism (mobilitate); existenta unei modificari de tensiune intre duramater si discul intervertebral (semne durale in decubit ventral sau decubit dorsal si in sezand).

a).Mobilitatea coloanei vertebrale:

– flexia: prin testul Schober, Tomayer (indice deget-sol);

– extensia: Schober inversat;

– inclinarea laterala: unghiul dintre linia biacromiala si bicreta;

– rotatiile: prin urmarirea amplitudinii miscarii din coloana lombara.

b).Semne durale:

– in decubit ventral: pentru precizarea sediului durerii se palpeaza apofizele spinoase vertebrale; se palpeaza regiunea paravertebrala si presiunea spatiului paravertebral corespunzatoare discului afectat determinand durere vie=”semnul soneriei”. Se trece apoi la evidentierea propriu-zisa a semnelor durale: extensia membrului inferior afectat cu gamba flectata pe coapsa produce durere pe fata anterioara a coapsei prin punerea in tensiune a nervului crural;

– in decubit dorsal se testeaza aparitia durerii la elongatia sciaticului prin manevra Lasegue; se testeaza aparitia durerii la unghiul maxim nedureros al manevrei Lasegue prin completarea cu dorsoflexia piciorului, ceea ce determina o intindere a ischiogambierilor (manevra Bragard);

– din sezand la marginea patului se testeaza aparitia durerii prin flexia capului ce produce tractiunea ascendenta a durei mater-semnul Leri; se poate efectua testul flepping-extensia gambei pe coapsa, care in caz de iritatie sciatica determina durere violenta.

Cercetări realizate (prin metoda AutoCad), au pus în evidență modificările momentului de torsiune, calculat conform formulei G x d (unde G reprezintă greutatea corpului și d, distanța de la punctul de aplicare al forței de rezistență față de verticala „firului cu plumb” a corpului), funcție de deplasarea centrului de greutate față de axa verticală a corpului. S-a observat că deplasarea centrului de greutate spre partea anterioară a corpului este urmată direct, de creșterea momentului de torsiune,coloana fiind supusă la eforturi suplimentare, datorită tendințelor de forfecare.

Musculatura vertebrală fiind slăbită, rolul său de amortizare în timpul mișcării de flexie (când acționează prin contracție de cedare) este mult atenuat,discul intervertebral suportand direct impactul. Ultimele cercetări, care pornesc de la rezultatele bioptice și punând în evidență modificări ale structurii și funcției musculaturii paravertebrale, propun tonifierea mușchilor extensori ai coloanei, în egală măsură cu tonifierea musculaturii flexoare (abdominale). Ipoteza coloanei hidroaerice de descărcare.

Funcția statică realizată în condițiile echilibrării coloanei unui subiect care ține ridicat în brațe un obiect greu de 800N, implică o contribuție a musculaturii extensoare de 8000N ceea ce depășește rezistența la fractură a unei vertebre. Evitarea pragului de fractură prin supraîncărcare (excluzând osteoporoza) se face prin intervenția unui mecanism compensator care implică participarea trunchiului. În timpul necesar efortului ridicării obiectului, are loc rigidizarea toracelui umplut cu aer (prin contracția concomitentă a mușchilor intercostali și a diafragmului) și rigidizarea abdomenului plin cu fluid incompresibil (prin contracția mușchilor lați ai abdomenului).

Se creează două camere rigide suprapuse, capabile să transmită o parte din greutate direct la bazin.Prin aceasta, coloana toraco-lombară este descărcată de o parte din sarcina inițială, tot așa cum o cârjă descarcă șoldul opus cu 1/3 din greutatea corpului . În condițiile nerespectării echilibrului, cel mai adesea din cauza slăbirii forței de contracție a mușchilor abdominali, dar și a mușchilor paravertebrali, după cum demonstrează ultimele cercetări, discul intervertebral va fi suprasolicitat, deteriorându-se în timp, ceea ce se traduce prin pierderea funcției de amortizor (prin modificări ale lamelelor elastice) și, în timpul mișcării de flexie, când este supus forțelor de forfecare, nucleul pulpos va avea tendința de „herniere” (principiul „nucilor sparte”).

Funcția dinamică, de mobilitate, prin care coloana vertebrală modifică activ poziția segmentelor corpului și participă la realizarea locomoției. Implică modificarea activă a poziției cu deformarea corespunzătoare a elementelor segmentului motor sub acțiunea musculaturii autohtone sau de la distanță.

Sistemul triarticular intervertebral permite cele două tipuri fundamentale de mișcare: translația și rotația. Discul lucrează ca o articulație universală, iar fiecare vertebră prezintă 6 grade de libertate, impuse de cele 3 axe: transvers pentru flexie/extensie, sagital pentru încovoiere laterală dreaptă/stângă și vertical pentru rotații la dreapta și la stânga. Deși amplitudinea de mișcare între două vertebre este determinată direct de pătratul înălțimii discului și indirect de pătratul diametrului orizontal al corpului vertebral, prezența perechii de articulații posterioare face ca unele mișcări să fie mai favorizate decât altele în funcție de caracteristicile regionale ale segmentului respectiv.

Amplitudinea de mișcare pentru un singur segment este restrânsă de condițiile anatomice și din motive de securitate a măduvei, dar prin sumație la nivelul întregii coloane se obțin amplitudini suficient de mari pentru deservirea funcțiilor dinamice ale scheletului axial.

Înălțimea discului favorizează mobilitatea, dar suprafața mare a discului impune rigiditatea. În regiunea lombară, proporția creșterii înălțimii suprafeței discului determină un raport fix, ce se încadrează în marjele funcționării cu coeficient de siguranță.

Mișcarea de flexie-extensie crește gradat de la 12° în segmentul L1-L2 până la 20° în segmentul L5-S1.

Mișcarea de flexie laterală păstrează o valoare constantă de 6° pentru fiecare segment ca și coloana toracală. Numai segmentul L5-S1 prezintă o restricție de 3° în flexia laterală. Cele două tipuri de mișcare sunt facilitate de spațiile interlaminare mari și orientarea sagitală a suprafețelor articulare.

Mișcarea de rotație este redusă la două grade pentru fiecare segment lombar, cu excepția segmentului L5-S1 care poate realiza o rotație de 5°. Centrul mișcării de rotație axială este situat posterior de disc, în apropierea proceselor articulare. Aceasta sugerează că în timpul mișcării, discul este supus acțiunii forțelor de forfecare, spre deosebire de discul toracal al cărui centru de mișcare se proiectează la nivelul nucleului pulpos, ceea ce presupune acțiunea forțelor de rotație. Privită ca sinteză, rotația axială a colanei toraco-lombare este oglinda unei rezistențe neuniforme la torsiune. După Gregersen și Lucas, amplitudinea totală de rotație T1-S1 este de 102°, repartizată diferențiat ca amplitudine și sens în timpul mersului. Coloana lombară este cuplată și se rotește în același sens cu pelvisul în timpul fazei de pendulare (4° spre anterior) în timp ce coloana toracală superioară rotează în direcția opusă cuplată cu centura scapulara. Zona de tranziție este considerată vertebra T7 .Lordoza este caracterizată prin accentuarea curburii fiziologice lombare sau, mai rar, a celei cervicale și printr-o reducere a mobilității coloanei vertebrale în regiunea lordotică.

Exagerarea curburilor lordotice normale dau lordoze tipice, iar extinderea curburii și asupra altor regiuni ale coloanei sau inversarea curburilor cifotice dau lordoză atipică.

Lordoza dorsală este rară și corespunde spatelui lordotic sau lordozei totale. Lordozele sunt funcționale când nu se constată modificări morfologice de structură a coloanei vertebrale și patologice când se constată modificări. Cele funcționale pot fi clasificate astfel: habituale, profesionale, compensatorii.

Etiologia lordozei este comună celorlalte deviații ale coloanei vertebrale, primează însă dezechilibrările aparatului locomotor subiacente coloanei vertebrale, cum sunt hipotonia abdominală și înclinarea înainte a bazinului, peste limitele normale. Regiunea lombară a coloanei vertebrale se lordozează când suprafața superioară a vertebrei sacrate, prezintă o înclinare accentuată spre înainte. În general, toate formele de lordoză sunt însoțite de tulburări ale mobilității, în sensul reducerii acesteia, și numai în cazuri cu totul speciale de hipermobilitate (sechele de poliomielită). În lordoze, amplitudinea flexiei este de regulă mai redusă decât cea a extensiei.

La investigațiile clinice, diagnosticul diferențial între o lordoză propriu-zisă (structurală) și o accentuare a curburii lombare (nestructurale) este dificil. La examenul corpului din profil, traseul format de curbura fiziologică lombară a coloanei vertebrale este invizibil, datorită reliefului musculaturii lombare. Între curbura formată de musculatură și cea a coloanei vertebrale nu există o perfectă identitate.

Efortul de redresare a curburii lordotice lombare presupune în general, o contracție a mușchilor fesieri concomitent cu contracția mușchilor abdominali (mușchi transverși).Prin aceasta se realizează o basculare a bazinului înapoi, care, la rîndul ei, produce o redresare a curburii lombare, în poziție ortostatică, șezând și culcat. Curbura lombară lordotică poate fi redresată activ și prin contracția exclusiv a planului muscular abdominal, cu condiția însă ca trunchiul să execute flexia înainte; în acest caz, redresarea se produce deci în stând cu trunchiul înainte, bazinul fiind fixat printr-o contracție a fesierilor. Pentru realizarea unei poziții corecte în stând este necesară o ușoară basculare a bazinului înapoi, prin contracția extensorilor coapsei pe bazin [13, p.43-44].

Sindromul Dureros Lombar, Hernia discului, Spondiloza Lombară sunt produse de traumatisme, în general traumatisme mici și repetate. Este posibil să intervină și un factor local predispozant în sensul existenței unor anomalii congenitale ale regiunii lombo-sacrate. Patogenic există 3 feluri de factori declanșatori: predispozanți, favorizanți și determinanți.

Sindromul Dureros Lombar poate fi de cauză protruzivă mecanică în cadrul căruia pot fi diferențiate: Hernia de disc lombară cu afectare radiculară sau discopatie de fază III (după de Seze); st.I. st.II, st.III; Sindromul lombalgic acut sau subacut corespunzător discopatiei de faza II (de Seze) numit și lumbago, Sindromul dureros lombar de origine spondilogenă, Sindromul dureros lombar de origine miofascială, SDL de cauză fațetală sau interapofizar posterior, Sindroamele restante HDL operate.

Alte SDL mai dificil de individualizat cu mijloace clinice și paraclinice uzuale (sindromul de stenoză a canalului lombar, tumori, afecțiuni viscerale cu răsunet lombar, procese inflamatorii sau infecțioase din sfera pelviană etc.) nu au fost prinse în studiu.

Factorii predispozanți sunt: anomalii congenitale (lombalizării, spina bifida) constituția individuală insuficientă a țesutului conjunctiv de susținere (normal ligamentul vertebral dorsal este slab reprezentat în regiunea lombară).

Factorii favorizanți sunt: modificările fiziologice și patologice ale discului, puncția lombară, sarcina și nașterea, anumite poziții ocupaționale ale individului.

Factorii determinanți sunt: traumatismul coloanei vertebrale și efortul fizic.

În afară de factorul mecanic direct reprezentat de discul herniat, un rol important îl joacă și factorul vascular: hernia de disc produce staza în venele mari epidurale și perimedulare și de asemenea comprimă artera radiculară și astfel se produc tulburări circulatorii pe rădăcini și chiar în conul terminal. Din cauza radiculitei de stază durerile sciatice pot persista mult timp după operație. Literatura de specialitate prezintă informații privind progresele înregistrate în explorarea și interpretarea simptomului „durere" precum și noile tehnici utilizate în investigarea coloanei vertebrale, permițând o bună cunoaștere a substratului anatomo-lezional și a patologiei funcționale vertebrale. în acest context, s-au întrunit mai multe condiții pentru o mai bună clasificare a sindromului dureros lombar și defalcarea lui în mai multe entități clinice cu implicații practice în abordarea lor terapeutică.

Tipuri de dureri dorsolombare:

* Durerea locala-este cauzata de intinderea structurilor sensibile la durerea care comprima sau irita terminatiile nervoase sensitive.Sediul durerii(rupture,intindere)este langa zona vertebrala afectata.

* Durerea de origine vertebrala-este localizata la coloana vertebrala sau poate iradia in membrele inferioare sau fese.Afectiunile coloanei vertebrale lombare pot determina durere care iradiaza in regiunea lombara,in regiunea inghinala sau in partea anterioara a coapselor.

* Durerea lombara radiculara-iradiaza de la coloana in membrul inferior,pe teritoriul unei radacini nervoase.Tusea,stranutul,ridicatul de greutati sau contractia musculaturii produc dureri.

* Durerea asociata cu spasm muscular-are diverse cause;este insotita de contractura muschilor paravertebrali si posture anormale.

Evaluarea/examinarea fizica:

Examinarea fizica include abdomenul, pelvisul si rectul pentru detectarea surselor viscerale de durere. Infectia poate evidentia scolioza sau spasmul muscular. Palparea deasupra segmentului spinal afectat poate provoca durere. Durerea care isi are originea in sold poate fi confundata cu durerea lombara; rotatia manuala interna si eternal a soldului, cu gamba si coapsa flectate reproduce durerea la sold.

Semnul ridicarii piciorului intins (RPI) – flexia pasiva a piciorului pe abdomen cu gamba in extensie, pacientul fiind culcat pe spate; RPI produce intinderea radacinilor nervoase L5 si S1si a nervului sciatic, care trece posterior de sold; RPI este pozitiv daca manevra produce durere. Semnul RPI incrucisat este pozitiv cand efectuarea acestei manevre la un picior provoaca durere in picior sau in fesa controlaterala. Semnul RPI inversat se obtine cu pacientul in picioare si se efectueaza extensia pasiva a coapsei; aceasta manevra intinde radacinile nervoase L2-L4, plexul lumbosacral si nervul femural care trece anterior de sold. (HARRISON MANUAL DE MEDICINA-LONGO, FAUCI, KASPER, HAUSER, JAMESON, LOSCALZO editia a 18-a,pag.298-299)

Ignorarea unor simptome subiective sau obiective, aprecierea eronată a valorii diagnostice conferite unora dintre elementele clinice, tehnici individuale deficitare în efectuarea examenului clinic obiectiv reprezintă o parte din factorii ce favorizează încă o deficitară orientare de diagnostic și de conduită terapeutică.

Această constatare poate explica, în parte, abordarea unor afecțiuni majore ale coloanei lombare, la nivelul unor eșaloane de asistență medicală insuficient dotate (dispensare medicale, servicii de ambulator din policlinici) prelungindu-se durata pînă la internarea bolnavului în unitatea terapeutică competentă, aceasta având implicații asupra incapacității temporare de muncă. Preocupările noastre în abordarea SDL, în ideea de a le analiza în detaliu, ne-au permis a individualiza mai multe entități nosologice, diagnostice mai nuanțate, în vederea optimizării metodologiei de tratament.

Evaluarea adecvată a datelor furnizate de anamneză, a datelor rezultate în urma examenului clinic obiectiv al aparatului locomotor, sub aspect clinico-funcțional, investigarea comportamentului psiho-emoțional al fiecărui bolnav, au fost condiții de bază în precizarea unui diagnostic cât mai complet anatomo-clinic și funcțional. In vederea atingerii acestui obiectiv propus, s-a reușit realizarea unui sistem unitar de întocmire a foilor de observație clinică, privind parametrii enunțați mai sus, chiar o codificare a SDL valabil pentru toți medicii din clinică.

A fost individualizat astfel, în cadrul SDL următoarele entități clinice:

 Hernia de disc lombară cu afectare radiculară sau discopatie de fază III (după de Seze);

 Sindromul lombalgic acut sau subacut corespunzător discopatiei de faza II (de Seze);

 Sindromul dureros lombar de origine miofascială;

 Sindromul fațetal (sau interapofizar posterior);

 Sindroamele restante HDL operate;

 Sindromul DL din cadrul fibrozitei generalizate;

Alte S.D.L. mai dificil de individualizat cu mijloace clinice și paraclinice uzuale (sindromul de stenoză a canalului lombar, sindromul de recesus lateral, tumori, afecțiuni viscerale cu răsunet lombar, procese inflamatorii sau infecțioase din sfera pelviană etc.).

Hernia de disc reprezintă o afecțiune de natură ortopedico-neurologică ce se caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos spre inelul fibros prolabîndu-l sau fisurîndu-l. Hernia de disc reprezintă o afecțiune de natură neurologică ce se caracterizează prin alunecarea nucleului pulpos. Această afecțiune apare în momentul în care o parte sau întregul nucleu pulpos herniază printr-o zonă slăbită a inelului fibros a discului intervertebral.

Lombosciatica (radiculopatia) este consecința iritării mecanice a rădăcinilor nervului sciatic de către inelul fibros degradat, sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care îngustează zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul găurilor de conjugare.

Fiziopatologia herniei de disc

Herniile discale apar în momentul în care în inelul fibros care înconjoară nucleul pulpos apare o fisură ce îi permite acestuia să se mobilizeze de la locul său obișnuit și să ajungă între corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi în canalul spinal, apasă pe rădăcinile nervilor spinali (determinând apariția radiculopatiilor) și duce la apariția simptomelor specifice – fig. 10

Fig. 10 Modul de apariție a simptomelor specific dureroase

Patologia discală, ocupă cea mai mare parte din suferințele coloanei – 60%. Discul vertebral foarte precoce, odată cu încetinirea procesului de creștere suferă fenomene degenerative, legate în principal de degradarea substanțelor proteice din nucleu și inel.

Depolimerizarea nucleului duce la scăderea hidrofiliei și deci a proprietăților biofizice și funcționale. Depolimerizarea lanțurilor proteice din structura fibroasă are consecințe morfologice care constau în apariția unor fisuri radiate. Acest proces de îmbătrânire este destul de lent, așa încât structura și proprietățile mecanice ale discului sunt sensibil normale până la vârsta de 45-50 de ani. Dinamica discului și forțele care nasc în cursul mișcărilor fac posibilă dilacerarea fisurilor discale ( mai ales în porțiunea posterioară și postero-laterală) și chiar ruperea inelului fibros cu hernierea nucleului spre canalul rahidian și gaura de conjugare. Apare, deci un conflict discoradicular, care implică iritarea sau chiar compresarea rădăcinii, spațiul interdiscoligamentar fiind foarte redus.

Fiziopatologia nu trebuie interpretată numai prin prisma elementului mecanic, ci și prin acționarea unor relee vasculare. Suplimentar apare și un proces inflamator.

faza I- de împingere, de protruzie, când nucleul forțează inelul fibros;

faza II- de rupere a inelului fibros;

faza III- de migrare a fragmentului;

faza IV- de supraadăugare a procesului artrozic – fig. 11.

Fig. 11 Modul de producere a herniei de disc cu afectarea rădăcinii nervoase

În faza III – de migrare a fragmentului se evidențiază:

stadiul I iritativ, (clinic: durere radiculară)

stadiul II iritativ compresiv (durere și parestezie radiculară)

stadiul III compresiv (parestezie ,hiporeflexie, pareză)

stadiul IV liză (paralizie)

Apare un conflict discoradicular, care implică iritarea sau chiar compresarea rădăcinii, spațiul interdiscoligamentar fiind foarte redus.

Dinamica discului și forțele care se nasc în cursul mișcărilor fac posibilă dilacerarea fisurilor discale (mai ales în porțiunea posterioară și postero-laterală) și chiar ruperea inelului fibros cu hernierea nucleului spre canalul rahidian și gaura de conjugare. Cele mai frecvente hernii de disc sunt întâlnite în porțiunea inferioară a coloanei lombare, la nivelul discurilor L4 si L5.

Examenul clinic al Herniei de disc presupune examinarea inițială:

Manifestări clinice:

 sindromul vertebral – scolioză;

 sindromul dural, durere radiculară la presiune, tuse, strănut;

 sindromul radicular, semnul soneriei prezent, Lseque;

 sindromul miofascial (contractură musc. paraverteb., hipotonie musc radiculară;

 sindromul psohogen (scăderea pragului la durere, insomnie, excitabilitate);

 alături de ex. paraclinice Rdg, TC ,RMN precizează dg. HDL cu sindrom lomboradicular uni sau multi etajat.

Hernia de disc L1 este situația în care discul intervertebral L1–L2 degenerat și herniat irită sau comprimă rădăcina L2. Din punct de vedere clinic, pacientul prezintă anestezie pe fața antero-internă a coapsei, cu durere în același teritoriu, și deficit motor al flexiei și adducției coapsei. Ocazional, în herniile de mari dimensiuni, se poate asocia un sindrom de coadă de cal, la deficitele motorii și senzitive adăugându-se și tulburări sfincteriene.

Hernia de disc L3: discul L3–L4 determină simptomatologia specifică rădăcinii L4, respectiv deficite senzitive sau sindrom algo-parestezic la nivelul feței anterioare a gambei, crestei tibiale, feței mediale a plantei și feței mediale a halucelui.

Hernia de disc L4 antrenează cortegiul de simptome secundare comprimării rădăcinii L5 (sindrom algo-parestezic organizat la nivelul feței posterioare a fesei, feței postero-laterale a coapsei, fosei poplitee, feței externe a gambei, feței dorsale a plantei).

Hernia de disc L5 determină simptome prin comprimarea rădăcinii S1. Teritoriul afectat cuprinde fața posterioară a coapsei, fosa poplitee, fața posterioară a gambei, regiunea calcanee și maleolară externă, marginea externă a piciorului și ultimele degete.

Nevralgia de crural ( radiculopatia L3-L4)

Coloana lombară înaltă este în general mult mai puțin afectată de deteriorare discală.

Nivelele cele mai expuse sunt L2-L3 și L3-L4, când poate apare iritarea sau compresiunea rădăcinilor nervului crural. Adesea însă nevralgia de crural însoțește diabetul sau o entitate patologică din micul bazin. Clinic, bolnavul prezintă o durere lombară sau lombosacrată care iradiază în membrul inferior pe fața anterioară a coapsei până în genunchi și fața antero-internă a gambei. Mersul este dificil, instabil, iar urcatul și coborâtul scărilor este uneori imposibil.

Din punct de vedere obiectiv, bolnavul prezintă un sindrom vertebral în extensie, cu o coloană sensibilă la palpare. Elongația cruralului (hiperextensia coapsei) este dureroasă.

Semnele neurologice ca amiotrofia cvadricepsului, disestezii în teritoriul rădăcinii L3 și L4, diminuarea sau abolirea reflexului rotulian, scăderea forței musculare a cvadricepsului pot completa tabloul clinic. Explorarea paraclinică utilizează aceleași mijloace: radiografia, mielografia, RMN, tomodensitometria. Diagnosticul diferențial trebuie efectuat pentru a evidenția alte leziuni rahidiene sau extrarahidiene ce pot afecta cruralul. De asemenea, nevralgia de crural mai trebuie diferențiată de afecțiunile șoldului și ale genunchiului, ambele putându-se exprima pe fața anterioară a membrului inferior.

Lombosciatica tip L5

Subiectiv, bolnavul prezintă durere lombosacrată intensă, cu caracter mecanic, iradiată pe traiectul topografic al rădăcinii L5 care se însoțește de blocada segmentului vertebral. Simptomatologia este declanșată de circumstanțe pe care bolnavul de obicei le poate preciza (efort, purtarea unei greutăți, expunere la frig). Durerea este exacerbată de tuse, strănut și de mobilizare și este însoțită de parestezii și tulburări de sensibilitate în teritoriul topografic al rădăcinii L5.

1.3. Rolul kinetoterapiei in recuperarea sindromului dureros lombar

Termenul de kinetoterapie derivă de la cuvintele grecești mișcare și îngrijire.Ca ramură terapeutică, kinetoterapia se referă la organismul bolnav și necesită o cunoaștere profundă a patologiei, în timp ce educația fizică sau cultura fizică medicală se adresează corpului sănătos în vederea dezvoltării lui normale și armonioase(P.Ichim,M.Dragu,T.Sbenghe,M.Cordun).

Grecia antică a folosit mișcarea sub diversele ei forme. Herodicus, maestrul lui Hipocrate, a formulat primele principii ale unui tratament gimnic rațional, fiind considerat inventatorul gimnasticii medicale. Hipocrate a fost însă acela care a dat o formă mai științifică acestor principii. La romani, s-a folosit pe scară largă gimnastica terapeutică, introdusă la ei de către Asclepiades din Bithynia în anul 921 î.e.n.

În secolul al XVI-lea se insistă din nou asupra mișcării, în special, prin Ambrosie Pare și John Hunter.

Abia în secolul al XX-lea ia naștere adevărata fizioterapie și medicină fizică, când au fost selecționate și utilizate judicios tehnicile folosite în trecut, acesta fiind secolul marilor măreți fondatori ai kinetoterapiei moderne.

În prezent, ansamblul kinetoterapiei este deosebit de bogat, apărând în același timp o serie de tehnici noi, sarcina specialistului nefiind ușoară de a alege din multitudinea de posibilități ceea ce este mai adecvat cazului respectiv.

De cele mai multe ori este mai greu de a face o prescripție kinetică decât una medicală, ceea ce înseamnă că, pe lângă cunoașterea tehnicilor de kinetoterapie, prescripția unei terapeutici adecvate necesită și o bună cunoaștere a bolnavului.( Cordun M., p. 51-93,Cordun M. p. 51, 53-56, 59, 188,Cordun M. p. 21-23, 59-63,Cotaman R. p. 93-104,Counsilman E.J., 1977. 219 pag.,Crețuleșteanu G., Jivan I., Cîrlă L. 125 p.,Cucoș C., p. 24-25, 108, 194-197,Dan M, p. 65,Delavier F. p. 66, 128,Demeter A., Drăgan I. p. 53-57,Diacenco E. p. 35-38,Domințeanu T. p.220-221,Dragnea A., Bota A. p. 107-112, 138-139,Dragomir P., Scarlat E, p. 17-39,126,Drăgan I, p. 28, 32, 47,Drăgan I. 230 p,Dumitrescu P.C., p 7-17,Dumitru G. p. 11.,Dumitru M. 238 p.,Elberg J.F., Doucet P. p. 23,Epuran M. Vol I. p. 241,Epuran M. p. 300-396,Epuran M. Pag.197 ,Farago M., Pop S).

Perenitatea kinetoterapiei de-a lungul mileniilor este prin ea însăși pledoaria cea mai convingătoare pentru valoarea reală a acestei terapii, atât de particulară prin principii, tehnici și metode de realizare. Pe de altă parte, acest istoric mai are rolul de a sublinia evoluția concepțiilor și modalităților de aplicare a acestei terapii.

Aceste concepții și metodologii, legate la început de însăși concepțiile spiritual-filozofice și de ritualurile pe care le-au generat acestea, s-au transformat și modelat treptat, laicizându-se sub influența tot mai puternică a achiziției unor noi cunoștințe asupra structurii corpului omenesc și a funcțiilor lui, pe de o parte, ca și asupra cauzelor și efectelor bolilor asupra organismului, pe de alta parte.

Desigur că de la practicile unor sisteme de exerciții terapeutice care ne produc uimire și amuzament, până la exercițiile de facilitare neuromusculară proprioceptivă sau de bio-feed-back aplicate azi, există o foarte mare distanță – și de timp și de concepție.

Primele referiri la un sistem de posturi și mișcări cu scop terapeutic se găsesc și scrierile chinezești de acum 4.700 de ani. Este vorba de sistemul Cong Fu de calmare a durerilor și a altor simptome din entorse, deviații de coloană, unele boli chirurgicale etc.

In “Vedele” indiene de-acum aproape 3.000 de ani se vorbește pe larg de exercițiile terapeutice recomandate în reumatismul cronic și despre alte boli.

Cu toate acestea, Greciei antice îi revine meritul și cinstea de a fi considerat leagănul exercițiului fizic al gimnasticii profilactice și terapeutice. Herodicus, profesorul lui Hipocrate, este primul medic grec care se preocupă și scrie despre valoarea exercițiului fizic, metodă terapeutică pe care și-a aplicat-o lui însuși, vindecându-se de o boală incurabilă. Elevilor lui cu un fizic mai debil le recomanda sportul – boxul și luptele corp la corp, iar pacienților febrili, mersul fără oprire până la 30 de km.

Kinetoterapia reprezintă ramura terapeutică ce folosește ca mijloc specific mișcarea, în scopul recuperării somato-funcționale, motrice și psihomotrice sau al reeducării funcțiilor compensatorii, în cazul deficiențelor parțial reversibile sau ireversibile. Ea este indispensabilă recuperării medicale, readaptării psihice, reeducării profesionale și readaptării sociale.

Pentru maximum de eficiență, se impune individualizarea demersului terapeutic (proiectarea de programe de intervenție personalizată) prin raportarea permanentă la tipul și gravitatea afecțiunii, dar și la tipul și gradul deficienței primare pe fondul căreia este grefată tulburarea motorie.

Astfel, kinetoterapia contribuie alături de celelalte discipline cu caracter terapeutic-recuperator, la creșterea gradului de adaptabilitate prin corectarea, ameliorarea și/sau compensarea afecțiunilor aparatului locomotor.

Kinetoterapia poate fi aplicată sub diverse forme, indiferent de tipul și gravitatea deficienței primare pe fondul căreia este grefată afecțiunea motorie: imitații și jocuri, gimnastică medicală selectivă, dansul curativ, terapia ocupațională/ ergoterapia,inotul și altele.

Kinetoterapia are ca scop promovarea acestei profesii, componentă importantă a serviciilor medicale cu rol în prevenirea, tratarea și recuperarea funcțională a individului.

Este bine de știut faptul că, în prezent, recuperarea funcțională, maximizarea indicilor funcționali ai individului cu reintegrarea socio-umană, se poate realiza prin aplicarea sistematică și bine organizată a mișcării – cea mai simplă și neinvazivă formă de terapie.

Astăzi, kinetoterapia este chemată să educe și să însoțească viața omului modern, indiferent de starea de sănătate a acestuia. Practic, nu există persoană care să nu poată beneficia, sub o formă sau alta, de efectul benefic al exercițiului fizic, al tehnicilor și metodelor specifice.

Subliniem faptul că, țările dezvoltate ale lumii, realizează calcule cu privire la costurile alocate profilaxiei, tratamentului și recuperării individului și drept urmare, susțin această profesie.

Nervii lezați sunt caracterizați prin apariția impulsurilor ectopice, hiperexcitabilitate, generare de neuroame. Inflamația e în strânsă relație cu durerea lombară, putând fi inițiată de mecanisme extraneurale(lezare tisulară locală, celule inflamatorii circulante) sau intraneurale (eliberarea de neuropeptide).

Sunt implicate prostaglandinele E1 și E2, bradikina, xerotonina, histamina, anafilatoxinele (C5a) și leucotrienele ( leucotriena B4).În ganglioni și în măduvă există neuropeptide cu rol în nocicepție.

Funcție de durată, durerea lombară joasă e considerată acută dacă durează mai puțin de 4 săptămâni, subacută dacă durează 5-12 săptămâni și cronică peste 12 săptămâni.

Există mai multe modalități de clasificare a SDL după diferite criterii, noi alegând o variantă de clasificare prezentată în tabelul de mai jos:

Lumbago adică durerea lombară apărută brusc, apare după un efort fizic și reprezintă de departe cel mai comun sindrom dureros lombar.

Episoadele dureroase încep de obicei în adolescență și la persoanele de vârsta a doua, în 80% dintre cazuri se rezolvă într-o perioadă de până la 2 săptămâni. 1% dintre subiecți evoluează spre cronicizarea durerii.

Probabilitatea de recurență a unui episod de lumbago este de 50%, motiv pentru care îl privim ca pe o suferință cronică ce prezintă episoade recurente autolimitate. În apariția sindroamelor dureroase sunt implicate diverse structuri: mușchi, fascii, tendoane, ligamente, discuri intervertebrale, articulații fațetare, periost. Subiectul resimte durerea în regiunea lombară joasă cu iradiere în regiunea coccigiană și sacro-iliacă( nu în coapse sau sub genunchi), dar fără afectarea rădăcinilor nervoase.

Poate exista redoare cu durată până la 30 de minute sau în cazul afectării discului intervertebral sau ale articulațiilor interfațetare. Testele de elongație sciatică sunt de regulă normale ca și alte probe neurologice.

Lombosciatica este durerea lombară iradiată spre partea laterală sau posterioară a coapsei și gambei către picior pe teritoriul de distribuție a nervului sciatic, cu debut brutal limiteaza mult mișcarea și afectează sensibilitatea în dermatomul corespunzător rădăcinii nervoase afectate.

Cauzele lombosciaticii sunt:

Alterări degenerative ale discului intervertebral cu protruzie/prolaps

Anomalii congenitale lombosacrate- lombalizarea S1 sau sacralizarea L5

Artroza articulațiilor interapofizare

Stenoză de canal spinal

Fracturi de corp vertebral

Boli inflamatoare ale coloanei (spondilita anchilozantă)

Boli infecțioase ale coloanei (discite infecțioase)

Boli metabolice (osteoporoza, osteomalacie, boala Paget)

Tumori maligne (limfom, metastază vertebrală)

Des întâlnită este metastaza de cauză mecanică dată de alterările discului intervertebral, joncțiunea dorso-lombară și segmentul lombar fiind zonele cele mai expuse solicitărilor mecanice. Vertebrele adiacente sunt conectate prin disc intervertebral și două articulații fațetare zigoapofizeale posterior.

Discul intervertebral este o structură avasculară, neinervată, nutriția făcându-se prin pasaj regional favorizat de mișcare, fiind format dintr-un inel fibros și un nucleu central gelatinos – nucleul pulpos. Inelul fibros este format din lamele fibrocartilaginoase concentrice cu grosime mare anterior și subțire și mai puțin rezistent posterior. Anterior și lateral e acoperit de ligamentul longitudinal anterior , posterior de ligamentul longitudinal comun posterior care e mai subțire și mai sensibil. Nucleul pulpos e gelatinos și conține proteoglicani și apă.

Degenerarea discului intervertebral înseamnă fisurarea inelului fibros și fibrozarea nucleului pulpos, modificare datorită căreia presiunea exercitată asupra discului nu se repartizează uniform.la eforturi fizice cu flexia coloanei, torsiune, ridicarea greutăților, fisurile inelului fibros se lărgesc și e posibilă angajarea nucleului pulpos în două etape:

a.Protruzia nucleului pulpos până la nivelul ligamentului longitudinal comun posterior.

b.Prolapsul discal(hernia discală) se produce migrarea unor fragmente nucleare în afara inelului fibros, cu ruperea completă a ligamentului longitudinal posterior(extruzie) și iritarea rădăcinilor nervului sciatic, hernierea apare postero-lateral, postero-median sau foraminal iar dacă se face pe linia mediană apare Sindromul de Coadă de Cal existând astfel fenomene ischemice, inflamatorii și edematoase.

Funcție de topografie și particularitășile fragmentului nuclear fragmentat, apar particularități clinice:

discul L1-L2: lombalgie, lombocrulalgie, paraplegie, monopareză crurală, meralgie parestezica, Sindromul de Coadă de Cal;

Discul L2-L3, L3-L4: lombalgie, lombocrulalgie;

Discul L4-L5: lombalgie, lombosciatică tip L5;

Discul L5-S1: lombalgie, lombosciatică tip S1

Factorii declanșatori ai lombosciaticii discale sunt efortul fizic de ridcare a greutăților cu coloana flectată, mișcările de torsiune, traumatisme, expunere la frig, gesturi neînsemnate(aplecare, strănut).

Elemente clinice dominante sunt durerea, tulburări de sensibilitate și scăderea forței musculare/ hipotrofia musculară.

Durerea debutează brusc în timpul efortului sau la câteva ore după efort fiind agravată de efort, tuse, strănut, defecație, mișcările din cursul zilei și este ameliorată de repaus, aceasta având topografie caracteristică iradiind pe traiectul nervului sciatic și permițând recunoașterea rădăcinii afectate.

În afectarea rădăcinii S1, durerea iradiază la nivelul fesei, pe fața posterioară a coapsei, pe fața posterioară a gambei, tendonul lui Achille, călcâi, marginea externă a piciorului până la nivelul degetului 5 și plantă;

În afectarea rădăcinii L5, durerea iradiază de la nivelul fesei, pe fața postero-externă a coapsei, fața antero-externă a gambei, dorsul piciorului, haluce;

În afectarea rădăcinii L4, durerea iradiază pe fața externă a șoldului, fața antero-externă a coapsei, fața anterioară a genunchiului, fața antero-interna a gambei până la gleznă;

În afectarea rădăcinii L3, durerea iradiază în regiunea antero-externă a șoldului, fața anterioară a coapsei și a genunchiului.

În afectarea rădăcinii L2, durerea iradiază în porțiunea superioară a coapsei, anterior, medial și lateral

Examenul fizic se poate sistematiza sub forma sindromului vertebral și radicular.

Sindromul vertebral:

Rectitudinea coloanei lombare

Contractură musculară paravertebrală

Percuția apofizelor spinoase sau a maselor musculare paravertebrale la 2-3 cm de apofizele spinoase declanșează durere (semnul soneriei).

Scolioză lombară unilaterală directă sau heterolaterală

Cifoză toracală compensatoare

Mersul cu tendință de anteflexie cu sprijin pe membrul inferior sănătos

Limitarea flexiei anterioare a trunchiului.

Obiectivarea durerii lombare se face prin manevre de elongație a nervului sciatic:

Manevra Lasègue din clinostatism ridică membrul inferior extins deasupra planului patului până la 90 grade. Manevra este pozitivă când apare o durere vie în gambă și coapsă la diverse unghiuri sub 90%. În herniile mari, care au depășit linia mediană se evidențiază manevra Lasègue contralateral, iar în herniile mediane, semnul poate fi pozitiv bilateral.

Manevra Bragard (Lasègue sensibilizat) constă în ridicarea membrului inferior extins până la apariția durerii completată de flexia dorsală a piciorului care declanșează dureri.

Manevra Bonnet:durerea este declanșată de tripla flexie a gambei pe coapsă, a coapsei pe bazin și adducția coapsei.

Manevra Sicard: dorsiflexia piciorului pe gambă declanșează durerea

Manevra Bechterew: efectuarea manevrei Lasègue de partea sănătoasă declanșează durere în regiunea fesieră și membrul inferior opus.

Manevra Naffzier: compresia jugularelor declanșează durere lombară

Manevra Keerning și Nerry: anteflexia capului pe torace în clinostatism respectiv în ortostatism determină durere lombară și de-a lungul membrului inferior.

Manevra Khanleyn: pacientul ridică membrul inferior in extensie până la maxim 30 grade

Manevra Wassermann: limitarea extensiei din decubit ventral (cazul herniilor de disc L2-L3)

Testul Flapping: pacientul așezat la marginea patului cu membrele inferioare atârnând. Extinderea gambei pe coapsă declanșează o durere violentă cu răsturnarea bolnavului pe spate.

Sindromul Radicular include: tulburările de sensibilitate resimțite sub formă de parestezii, hipoestezie sau anestezie în dermatomul respectiv. În afectarea rădăcinii L5, tulburările de sensibilitate apar pe fața externă a gambei și dorsul piciorului pe când în afectarea rădăcinii S1, apar la nivelul plantei. Hernierea posteromediană a nucleului pulpos generează parestezii/ anestezie în regiunea perineală, fesieră, sacrată. Sensibilitatea profundă nu e afectată

Modificări motorii sub formă de pareze, paralizii, hipotonii și atrofii musculare instalate progresiv. Scăderea forței musculare și hipotrofia musculară afectează mușchiul tibial anterior în cazul leziunii L4 rezultând dificultate la dorsiflexia gleznei. În afectarea rădăcinii L5, mersul pe călcâi e dificil din cauza suferinței mușchilor lung extensor al halucelui și scurt extensor al degetelor. În lezarea rădăcinii S1, mersul pe vârfuri și flexia plantară sunt dificile din cauza afectării mușchilor ce fac eversia piciorului și a gastrocnemienilor.

Modificări ale reflexelor: reflexul Achillian poate fi diminuat/abolit în cazul afectării rădăcinii S1. Relfexul medio-plantar poate fi abolit înaintea celui Achillian. Afectarea discului intervertebral L2-L3 sau L3-L4 poate afecta reflexul rotulian.

Tulburări sfincteriene și sexuale: poate apărea retenția de urină sau incontinența urinară asociate cu tulburări sexuale.

Tulburări ale tonusului muscular ce pot fi mai accentuate decât cele motorii.

Hipotonia mușchilor fesieri se observă prin coborârea pliului fesier de partea bolnavă(în ortostatism și în poziția pe genunchi a bolnavului pe un scaun) și prin deviația șantului interfesier( tot în poziția pe genunchi pe scaun).

Hipotonia mușchilor posteriori ai coapsei este evidențiată la bolnavul stând în genunchi pe scaun prin semnul coborârii călcâiului de partea bolnavă.

Hipotonia mușchilor gambei se evidențiază prin semnul echerului (Barré): în poluziția în genunchi pe scaun pe un scaun, piciorul sănătos face cu gamba un unghi obtuz datorită tonusului normal al mușchilor gastrocnemieni ( care îl mențiin într-o ușoară extensie) în timp ce de partea bolnavă, piciorul face un unghi drept cu gamba.

Tratament

Durerea lombară joasă acută

În lumbago peste 90% dintrer pacienți se ameliorează spontan în aproximativ 4 săptămâni. În lombosciatică evoluția naturală este lentă și incompletă, într-un studiu s-a evidențiat că 44% dintre bolnavi nu au mai prezentat durere la o lună după un episod de lombosciatică iar 56% nu au prezentat dureri la un an. Repausul la pat nu are un efect de grăbire a vindecării. Continuarea activităților obișnuite în funcție de toleranță, împreună cu kinetoterapie duce la ameliorare mai rapidă, ceea ce înseamnă că repausul prelungit la pat crește absenteismul și atrofiază musculatura.

Poziția DD pe plan dur cu genunchii ușor flectați scade presiunea la nivelul coloanei lombare iar activități precum ridicarea greutăților, statul prelungit la birou și flexia forțată sunt interzise. [„Esențialul in reumatologie”, Ruxandra Ionescu, Editura Medicală Amaltea București 2006; Pag. 542-556]

Tratament fizical folosit pentru efectele antalgice și decontracturante. Se folosesc curenții cu impulsuri de joasă frecvență cu efect antialgic ( curenți TENS), curenții interferențiali de frecvență medie și de frecvență înaltă, ultrasunete, termoterapia, electrostimularea folosită în formele de radiculită sau paralizante de sciatică. În afara puseelor acute au mai fost folosite hidroterapia, masajul, acupunctura, electro-acupunctura și manipulările vertebrale chiropractice, acestea fiind utilizate neconcomitent. În diverse studii eficiența diverselor metode și tehnici kinetice utilizate separat în rezolvarea durerii lombare joase este considerată discutabilă.

Obiectivele kinetice

În perioada acută urmărește o relaxare generală și scăderea contracturii lombare paravertebrale. Se recomandă posturi antalgice și exerciții de facilitare (contracție-relaxare, stretching). Exercițiile în lordoză sau în extensie (MacKenzie) scad compresia pe discurile intervertebrale și sunt utilizate la pacienții cu radiculopatii prin conflict discoradicular.

În perioada subacută, se încearcă relaxarea musculară, tonifierea musculaturii abdominale, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale, întinderea mușchilor ischiogambieri și a iliopsoasului. Se folosește programul de gimnastică în cifoză sau exercițiile de flexie Williams cu rol în scăderea încărcăturii pe articulațiile fațetare posterioare astfel încît să deschidă gaurile intervertebrale.

În fază cronică se insistă pe tonifierea musculaturii trunchiului și anume mușchii abdominali, extensori, paravertebrali, iliopsoas prin aplicare a exercițiilor active și cu contrarezistență.

Perioada de remisiune urmărește menținerea unei poziții corecte ale coloanei lombare și a bazinului prin exerciții de delordozare și menținere a forței musculare.

[ 1. ]

Postura incorectă, poziția nepotrivită la locul de muncă, pozițiile incorecte în timpul somnului, exerciții de gimnastică executate incorect, pot conduce la deformarea coloanei vertebrale. Chiar cefaleele, durerile menstruale, de genunchi, de coapse, pot fi rezultate ale unei dezordini la nivelul vertebrelor.

Obiectiv, bolnavul prezintă un sindrom vertebral ce constă într-o tulburare de statică, contractură paravertebrală, sensibilitate la palparea segmentului și afectarea mobilității în toate planurile. Probele de elongație a sciaticului (Lasegue, Bonnet, Bragard, Neri) sunt pozitive. Se pot adăuga diferite aspecte de suferință neurologică de la parestezii în teritoriu și tulburări de sensibilitate până la pareză și paralizia mușchilor ce asigură dorsiflexia piciorului. În acest caz mersul bolnavului este dificil (stepat) iar proba dorsiflexiei halucelui și mersul pe talon înregistrează grade de dificultate – fig. 12.

Fig. 12 Lombosciatica L5, S1

Subiectul prezintă același sindrom vertebral care se însoțește de iradierea durerii în membrul inferior, pe fața posterioară a coapsei, gambei, talon, plantă și ultimele degete. Caracterele durerii și contextul apariției sunt la fel ca în radiculopatia de tip L5.

Probele funcționale sunt cele care pot fi utilizate în depistarea deficiențelor fizice, iar în cazul lordozelor, pentru testarea mobilității putem folosi cu succes testul Schober: marcăm cu o linie orizontală nivelul apofizei L5 la subiectul aflat în poziția stând, marcăm încă o linie paralelă cu prima la 10 cm mai sus, subiectul va efectua o flexie maximă a trunchiului și vom măsura distanța dintre cele două linii, dacă distanța dintre linii nu depășește 5 cm (4,5) se apreciază că lordoza a depășit stadiul funcțional instalându-se modificări structurale.

Examenul radiologic va complecta diagnosticul pozitiv și tabloul clinic în procesul de evaluare și tratament. Exercițiul fizic rămâne mijlocul principal în derularea procesului de tratament coroborat cu alte tehnici adjuvante care se vor stabili în funcție de gradul de deficit funcțional.

Deci, ce vom spune, că tratamentul kinetic este inutil? Nicidecum, tratamentul kinetic și exercițiul fizic rămâne mijlocul principal de tratament, fie el profilactic, de corecție, sau recuperatoriu [164, 166, 167, 172, 174].

Toate tehnicile folosite în schema de tratament trebuie să pornească de la un diagnostic pozitiv, însoțit de un tablou clinic și investigații obiective, trebuie stabilit restantul funcțional, starea actuală și prognosticul prezumtiv al evoluiției deficitului, apoi stabilirea obiectivelor imediate și cele de lungă durată. Tratamentul recuperatoriu este specific fiecărei forme de deficit în parte, fiecărui pacient, fiind determinat în urma evaluărilor specifice (somatoscopie, antropometrie, bilanț articular, bilanț muscular, bilanț morfo-funcțional etc.). Multe boli pot cauza sau contribui la declanșarea Sindromul Dureros Lombar. Acestea includ forme variate de artroză: osteoartroză, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă sau cancer (localizări din care ar putea să se extindă la nivelul coloanei vertebrale). Examenul obiectiv ne poate evidenția pe lângă sindromul vertebral pozitivarea probelor de elongație, modificări de tonus, sensibilitate și de forță musculară (bolnavul nu poate merge pe vârfuri), precum și diminuarea sau abolirea reflexului achilian.

Viteza de conducere senzitivă și motorie și electromiograma stabilesc gradul de afectare a nervului, fapt ce contribuie la stabilirea atitudinii terapeutice conservatorii sau chirurgicale, decompresive. În diagnosticul diferențial intră în discuție: coxopatiile, leziunile arteriale, flebitele și de asemenea cauzele rahidiene sau extrarahidiene care pot da o sciatică simptomatică. Deficitul motor, de sensibilitate și a modificării reflexe în funcție de diferitele nivele ale herniei de disc lombare sunt redate în tabelul 1:

Tabel 1

Nivele ale herniei de disc lombare

1. Waddell și Main folosesc o scală simplă de evaluare a pacienților cu durere joasă de spate, durere lombară – tabel 2.

Tabel 2

Scala de evaluare Waddell și Main

SCOR TOTAL = suma punctelor obținute ca răspuns la cele 9 întrebări; Interpretare: • scor minim: 0; • scor maxim: 9; • cu cat este mai mare numărul de itemi cu atât este mai mare nivelul de disabilitate.

Roland și Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacienților cu durere joasă de spate, aceasta putând să fie folosită pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului și poate să ajute la măsurarea rezultatelor după intervenția terapeutică – chestionar .

Chestionarul Roland – Morris de Evaluare a Dizabilității datorate Durerii Lombare

Numele Pacientului: __________________________ Fișier _____ Data:___________

Vă rugăm să citiți instrucțiunile: Când aveți dureri de spate, ați putea avea dificultăți în efectuarea unor activități, pe care în mod normal le efectuați fără probleme. Marcați numai răspunsurile care descriu starea actuală.

Întrebări privind percepția actuală a pacientului:

¨ Stau acasă aproape tot timpul din cauza durerii lombare.

¨ Îmi schimb poziția frecvent, pentru a încerca să-mi atenuez durerea lombarã.

¨ Merg mai încet decât de obicei, din cauza durerii lombare.

¨ Durerea lombară mă împiedică să-mi desfãșor activitățile casnice obișnuite.

¨ Din cauza durerii lombare, sunt nevoit să folosesc balustrada când urc scările.

¨ Durerea lombară mă determină să mă culc frecvent, pentru a mă odihni.

¨ Din cauza durerii lombare trebuie să mă sprijin de ceva, pentru a mă ridica.

¨ Din cauza durerii lombare încerc să găsesc persoane care să mă ajute în activitățile curente.

¨ Durerea lombară mă obligă să mă îmbrac mai încet decât de obicei.

¨ Din cauza durerii lombare sunt nevoit să stau în picioare perioade mai scurte de timp.

¨ Durerea lombară mă împiedică să mă aplec și să îngenunchez.

¨ Din cauza durerii lombare mă ridic cu greu de pe scaun.

¨ Mă doare spatele aproape tot timpul.

¨ Îmi este greu să mă întorc în pat, de pe o parte pe alta, din cauza durerii lombare.

¨ Din cauza durerii lombare pofta de mâncare mi s-a diminuat.

¨ Nu pot să mă încalț cu șosete (ciorapi) din cauza durerii lombare.

¨ Din cauza durerii lombare nu pot să parcurg decât distanțe scurte.

¨ Din cauza durerii lombare dorm mai puțin bine.

¨ Din cauza durerii lombare am nevoie de ajutorul altei persoane pentru a mă îmbrăca.

¨ Durerea lombară mă determină să stau toată ziua pe scaun.

¨ Durerea lombară mă determină să evit muncile casnice care necesită efort fizic mare.

¨ Din cauza durerii lombare am devenit mai irascibil și mă port urât cu ceilalți.

¨ Durerea lombară mă determină să urc treptele unei scări mai încet decât de obicei.

¨ Durerea lombară mă obligă să stau în pat aproape tot timpul.

INSTRUCȚIUNI ȘI INTERPRETARE

1. Pacientul va fi instruit să bifeze în dreptul afirmației care i se potrivește.

2. Medicul va face suma afirmațiilor bifate.

3. Ameliorarea clinică în timp poate fi cuantificată prin analiza scorurilor chestionarelor seriale. De exemplu, dacă la începutul tratamentului scorul unui pacient a fost 12 și la sfârșitul tratamentului 2 (10 puncte îmbunătățire), vom calcula o ameliorare de 83% (10/12 x 100).

RASPUNS PUNCTE: DA – 1; NU – 0

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situații)

Interpretare: • scor minim: 0; • scor maxim: 24

• Cu cat este mai mare scorul cu atât este mai severă dizabilitatea asociată cu durerea de spate.

Un scor de 0 indică faptul că nu există dizabilitate, iar un scor de 24 indică faptul că există dizabilitate.

• Un scor > sau = 14 indică un pacient sever afectat.

NOTĂ: Chestionarul se asociază deobicei cu scala vizuală analogă a durerii.

Investigații – examinarea inițială

Medicul examinator va evalua simptomele de durere lombară și de picior, printr-o examinare fizică și anamnezică. Diagnosticul se va baza pe caracteristicile care indică iritarea unuia sau a mai multor nervi spinali, a pierderii puterii, a sensibilității și reflexelor, asociate cu lezarea rădăcinilor nervoase. Dacă anamneza și examenul fizic vor sugera existența herniei de disc, se vor efectua teste adiționale.

Teste de rutină

– testele imagistice vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de disc sau sunt necesare dacă tratamentul nechirurgical nu a dat rezultat. Dacă rezultatele unuia din aceste teste se presupune a nu fi de folos în vederea modificării tratamentului, atunci acest test nu este necesar;

– rezonanța magnetică nucleară (RMN) se poate folosi pentru confirmarea diagnosticului, localizarea și severitatea herniei de disc, precum și pentru a se determina dacă există o afecțiune asociată cum ar fi infecție sau tumoră. Un RMN produce imagini detaliate ale țesuturilor moi ale coloanei vertebrale ca: mușchi, nervi, tendoane, ligamente și discuri – fig.13a;

– tomografia computerizată (CT) se poate realiza atât pentru confirmarea diagnosticului cât și pentru determinarea localizării și severității unei hernii de disc. De asemenea se folosește și pentru determinarea altor probleme la nivelul coloanei vertebrale. CT-ul dezvăluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale – fig. 13b;

RMN-ul este preferat de obicei CT-ului pentru diagnosticarea herniilor de disc situate în regiunea lombară.

– radiografiile osoase, în general nu sunt necesare pentru diagnosticarea herniilor de disc. Totuși există cazuri excepționale ( tumori, infecții, fracturi sau leziuni nervoase severe) evidențiate anamnezic și clinic sau persistența simptomelor dupa 2 – 4 săptămâni de tratament nechirurgical, în care specialistul va indica efectuarea unor radiografii osoase – fig. 13c;

a b c

Fig. 13 Teste de rutină pentru diagnosticarea Sindromului dureros lombar

– alte analize de genul testărilor de sânge se pot realiza pentru a exclude alte condiții.

Teste suplimentare – nu se folosesc atât de des ca RMN-ul și CT-ul, însă pot aduce informații adiționale:

– mielograma, folosește tehnica radiografierii canalului vertebral după ce s-a injectat o substanță de contrast. De obicei mielograma se folosește în combinație cu CT-ul;

– discografia, constă în injectarea unei substanțe de contrast în centrul gelatinos al discului vertebral;

– anestezierea selectivă a unei rădăcini nervoase, constă în injectarea unei substanțe anesteziante la nivelul rădăcinilor unor nervi, pentru a se determina care este rădăcina nervoasă afectată;

– electromiograma, diagnostichează afectarea rădăcinilor nervoase sau a mușchilor și se poate efectua la persoane care prezintă semne de degenerare a rădăcinilor nervoase.

Tratamentul în Sindromul dureros lombar

Obiectivele generale ale tratamentului herniei de disc operate sunt următoarele:

– îndepărtarea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorțelii de la nivelul membrului inferior, cauzată de lezarea anumitor rădăcini nervoase;

– revenirea pacientului la activitățile zilnice;

– prevenirea recurenței afectării coloanei și reducerea dizabilității date de durere.

Tratamentul conservator al Herniei de disc

Tratamentul nechirurgical este menit să ajute pacientul să-și reia activitățile zilnice. Acest tratament include:

 educația – trebuie învățate modalitățile prin care se are grijă de spate, antrenament și controlul simptomelor. Medicul poate recomanda fizioterapie, tratament cu mijloace fizice și mecanice, de exemplu exerciții sau căldură. Se învață exerciții ce pot fi efectuate și acasă și care au ca scop întărirea musculaturii ce suportă partea inferioară a spatelui;

 odihna – medicul recomandă perioade scurte de odihnă sau de reducere a activităților urmate de creșterea graduală a efortului;

 combaterea durerii – unii oameni fac față durerii fără medicație dacă știu că aceasta poate trece de la sine. Pe de altă parte, se pot folosi medicamente pentru a se controla durerea și inflamația;

 medicația pentru durere include:antiinflamatoare nesteroidiene, ce se pot elibera cu sau fără rețetă; relaxante musculare; opioide; corticosteroizi, injectabil sau oral; antidepresive sau medicamente ce induc somnul (hipnotice);

 exerciții fizice – pacientul trebuie să facă exercițiile recomandate de medic și de kinetoterapeut pentru a putea relua activitățile uzuale;

 tratament farmacologic și non farmacologic: stării clinice obiective și comportamentului psihoemoțional: sedative, antialgice, minim antiinflamator 5 zile (medicație antialgică și a INS 5 zile corticoterapie – betametazonă sau dexametazonă). Toți bolnavii în puseu acut (unii în puseu hiperalgic) au beneficiat și de terapie adjuvantă la pat constând din masaje sedative, electroterapie (interferențial, tens, laser, ultrasunete).

Ca o metodă eficientă de diagnosticare și de diminuare implicită a conflictului discoradicular, s-a dovedit a fi utilizarea kinetoterapiei akinetice (posturarea)în pozițiile cu obiectiv musculotrop și antialgic radiculotrop.

Tratamentul neurochirurgical al herniei de disc – HDO

Este luat în considerare la aproximativ 10% din persoanele cu hernie de disc. Acest tip de tratament este potrivit pentru pacienții care suferă de o distrugere progresivă a nervilor sau care au simptome de slăbire musculară sau amorțeală. De asemenea chirurgia este potrivită pentru cei la care durerea nu cedează după 4-8 săptămâni de tratament nechirurgical.

Tratamentul chirurgical cel mai des folosit și cel mai eficient este discectomia, procedeu prin care se îndepărtează o parte din disc printr-o incizie.

Majoritatea pacienților suferinzi de hernie de disc, pot să nu necesite intervenția chirurgicală simptomele cedând de la sine cu trecerea timpului.

Circa 50% din pacienți își revin după 1 lună, iar după 6 luni 96% sunt refăcuți total. Doar 10% din pacienții suferinzi de hernie de disc prezintă simptome severe și după 6 luni, astfel încât la aceștia să fie necesară intervenția chirurgicală.

Când se folosește chirurgia, aceasta este necesară pentru scăderea durerii și pentru o mișcare normală.

Tratamentul chirurgical se ia în considerare dacă sunt prezente următoarele condiții:

 istoric de durere persistentă de membru inferior precum și slăbiciune și limitarea activităților zilnice;

un examen fizic care să determine prezență slăbiciunii, a mișcării anormale, sensibilitate deteriorată sau reflexe compromise;

 teste diagnostice – RMN, CT sau mielograma – care să indice prezența unei hernii de disc ce necesită tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical este indicat doar pentru persoanele cu anumite simptome. Decizia de intervenție chirurgicală va lua în considerație rezultatele testelor diagnostice, examenul fizic, răspunsul la tratamentul nechirurgical, precum și discuția medic-pacient din care să reiasă ce expectativă are pacientul de la tratament. Alți factori includ vârsta, starea generală de sănătate, severitatea simptomelor și impactul simptomelor cu stilul de viață.

Pentru un pacient în vârstă se ia în considerare operația dacă nu există șanse prea mari de refacere a discului decât pe cale chirurgicală. Operația nu este necesară în cazul durerilor de spate care nu sunt cauzate de hernie de disc.

Opțiuni ale terapiei chirurgicale:

– discectomie reprezintă înlăturarea chirurgicală a fragmentelor din discul herniat, care lezează una din rădăcinile nervoase. Se folosește de asemenea și pentru discurile protruzionate sau rupte. Poate fi cea mai eficientă metodă chirurgicală pentru pacienții care au urmat tratament nechirurgical fără succes și cei care au durere severă;

– laminotomia și laminectomia reprezintă proceduri realizate cu scopul de a scădea presiunea asupra coloanei vertebrale cauzată de schimbările apărute cu trecerea vârstei.

Laminotomia reprezintă îndepărtarea uneia din porțiunile componente ale arcului osos ce înconjoară canalul vertebral, numită lamina. Laminectomia reprezintă îndepărtarea în totalitate a laminei precum și a unora din țesuturile moi care îngustează canalul vertebral.

Oricare din aceste operații se poate realiza simultan cu discectomia – fig. 14.

Fig. 14. Hernia de disc L5-S1 interventie Laminectomie si Discectomie

Controlul motor – reprezintă atât reglarea mișcării propriu-zise, cât și ajustările dinamice posturale. Dezvoltarea controlului motor presupune următoarele 4 etape:

– Mobilitatea – capacitatea de a iniția o mișcare voluntară și de a o executa pe întreaga amplitudine demișcare articulară posibilă;

– Stabilitatea – capacitatea de cocontracție eficientă în posturi de încărcare articulară;

-Mobilitatea controlată – capacitatea de a efectua mișcări în „lanț kinetic închis”, cu amplitudine și forță funcțională, în condiții de menținere a echilibrului corporal;

-Abilitatea – capacitatea de a efectua mișcări în „lant kinetic deschis”.

Schemele de mișcare, formate pe baza sistemului „încercări și erori”, se memorizează (neurologic vorbind) sub forma engramelor senzitivo-senzoriale ale mișcărilor motorii. Rapiditatea mișcării voluntare este determinată de existența engramelor (scheme de mișcare imprimate senzitivo-senzorial prin antrenament, începând din copilărie, la nivelul cortexului senzitiv).(Vasile Marcu ,Mirela Dan ,Dragu Mircea,Ichim Paul)

Regimul de viață după intervenția chirurgicală – răspunsul post-operator poate consta în:

– dezvoltare de cicatrice cheloide și aderențe care să încarcereze nervul sau nervii implicați;

– blocarea circulației bioelectrice celulare pe o arie largă, corespunzătoare segmentului lombar și zonei nervului afectat.

În anumite situații, persistența postoperatorie a simptomelor existente preoperator se poate datora confuziei în stabilirea diagnosticului, cauza durerilor fiind de altă natură (nu discală) cum ar fi sindromul de mușchi piriformis, disfuncție articulară sacroiliacă etc. Cel mai adesea eșecul înregistrat după operație se datorează neglijării recuperării postoperatorii.

În ceea ce privește regimul de viață după operație, restricțiile sunt aceleași ca și în cazul unei urgențe. După operație, pacientul trebuie imobilizat la pat 6-7 zile. Apoi își reia mișcările treptat, cu indicația strictă de a nu ridica greutăți timp de o lună – o lună și jumătate. Plus o restricție la eforturi mari pentru următoarele 6 luni. Diferența este că în perioada post-operatorie toți acești bolnavi care au un teren reumatologic favorabil vor trebui să facă la o lună-două după operație, tratament balnear.

Un rol aparte în programul recuperator al bolnavilor operați de hernie de disc este reprezentat de cicatricile duro-radiculare post-operatorii care apar chiar dacă indicația operatorie a fost corectă și chiar dacă tactica și tehnica operatorie au fost corect executate. Cicatricea duro-radiculara este o reacție secundară actului chirurgical, determinând compresii asupra rădăcinilor nervilor.

În perioada de recuperare, poate să apară sub forma unei simptomatologii de hernie de disc: dureri care apar la o perioadă de la o lună până la câțiva ani de la operație. Sau în unele cazuri, chiar după intervenția chirurgicală, simptomatologia menținându-se cu intensități și topografie (bolnavul menține paresteziile pe același teritoriu ca și înainte de operație) limitate.

Trebuie să existe din acest punct de vedere o colaborare strânsă între medicul neurochirurg și medicul recuperator pentru realizarea unui program adaptat fiecărui pacient în parte. O parte din bolnavii operați devin bolnavi cronici. Aceștia, din cauza acestor cicatrici, au dureri cronice și necesită o dispensarizare activă, atât de către medicul de familie, cât și de serviciile de recuperare balneară.

Sechele potențiale ale HDL operate – entitățile clinico-funționale diagnosticate post operator au fost:

 lombagii simple cu tulburări de flexic, extensic, RI, RE, LD, LS;

 sindroame dureroase lombare miofasciale cu fenomene pseudosciatalgice, cu disfuncție de flexic, extensie, RI, RE, LD, LS lombară;

 sindroame dureroase radiculare reziduale minore, moderate (paretezi, pareze), severe paralizii;

 lombagii în context psihogen cu tulburări de mobilitate;

 sindrom de coadă de cal;

 epidurite, arahnoidite;

 alte sindroame.

Artroza vertebrală – spondiloza, spondilartroza și spondilodiscartroza definesc prezența procesului degenerativ, artrozic, la nivelul coloanei vertebrale.

Faptul ca aceste segment își desfășoară activitatea numai în condiții de hiperpresiune și ortostatismul este primul exemplu, explică indicatorii mari de frecvență. În etiologia artrozei vertebrale, intervin factori ce se regăsesc și în declanșarea artrozei în general: vârsta (prin fenomenul de uzură), tulburările de statică, microtraumatismele, malformațiile congenitale, bolile vertebrale anterioare, surmenajul profesional și sportiv sunt factorii cei mai importanți.

Procesul artrozic interesează articulația disco-vertebrală, articulațiile interapofizare posterioare (AIP) sau chiar spinoasele – fig. 15.

Fig. 15 Reprezentarea fotografică a zonei afectate de spondiloză

Spondiloza lombară – lombartroza

Modificările degenerative, intersomatice și la nivelul AIP apar foarte frecvent pe segmentul lombar, dat fiind condițiile morfofuncționale legate mai ales de mobilitate și hiperpresiune – fig. 16.

Fig.16 Reprezentarea Spondilozei L

Clinic ne putem confrunta cu un sindrom lombar acut, subacut sau cronic sau cu fenomene radiculare de tip iritativ, atât pe rădăcinile înalte (crural), cât și pe cele joase (sciatic).

Traumatismele, eforturile, mișcările cu amplitudine mai deosebită pot declanșa simptomele. Lombalgia de diferite intensități constituie o suferință extrem de frecventa, ce influențează prin impotența funcțională pe care o generează capacitatea de efort și muncă.

Lumbago acut apare de obicei în condiții pe care bolnavul le poate preciza efort, mișcare deosebită, traumatism, solicitare prelungită). Durerile se percep în regiunea lombofesieră cu un marcat caracter mecanic. Durerea se însoțește de fenomene de blocadă vertebrală.

Examenul fizic evidențiază un sindrom vertebral static și unul dinamic, traduse prin tulburări de statică vertebrală (cifoză, scolioză, redresare) cu contractară musculară paravertebrală și deteriorarea amplitudinii mișcărilor în toate planurile.

M. Beloiu (1972) arată că „este posibilă corectarea tuturor deficiențelor fizice și organice condiționată însă de o aplicare științifică și diferențiată a culturii fizice medicale”.

Examenul somatoscopic presupune aprecierea dezvoltării somatice a organismului și constă din inspecția și controlul vizual, la nevoie examinare prin palpare și percuție. Prin examenul somatoscopic global se urmărește să se descopere deficiențele fizice sau de atitudine a corpului. Corpul va fi privit din față, din spate și din profil. Se apreciază următoarele caracteristici ale corpului:

creșterea și dezvoltarea corpului în întregime, eventualele rămâneri în urmă

sau excese, se urmăresc și se apreciază proporțiile dintre segmente și regiunile corpului, precum și dezvoltarea globală a acestora;

atitudinea corpului: se apreciază prezentarea generală a corpului, ca și starea

psihică a adultului;

comportamentul motric atât static, cât și dinamic;

tipul constituțional cuprinde totalitatea caracteristicilor morfologice și

funcționale ale corpului transmise pe cale ereditară sau formate sub influența factorilor de mediu și a educației;

particularitățile tegumentelor se constată pe suprafața pielii eventuale

cicatricii, extremități cianotice, ori existența unor boli de piele.

La nivelul umerilor, omoplaților, șoldurilor, genunchilor se pot observa asimetrii sau diferențe între diferite segmente ca lungime sau grosime. Examenul somatoscopic trebuie completat de unele probe funcționale.

In cadrul fișelor biometrice se pot măsura și înregistra unele particularități funcționale ale sistemului respirator și cardiovascular (frecvența respiratorie, frecvența cardiacă). În cadrul particularităților funcționale se pot efectua testingul muscular și al amplitudinii de mișcare (pentru forță folosim dinamometrul, cîntarul, iar pentru amplitudinea de mișcare goniometrul sau banda metrică).

Dacă evaluarea și diagnosticul se poate face în modul colectiv, cum se procedează în momentul de față în kinetoterapie, aici ne referim la acele teste de evaluare la nivelul coloanei lombare joase.

Programele de recuperare nu pot fi colective, fiecare program trebuie individualizat în funcție de factorii care întregesc tabloul clinic.

Din timpul total pe care îl are un adult la dispoziție pe zi din 12 ore, cele mai multe ore revin alocate instituției in care lucrează și familiei. Dacă vom analiza programul unui adult zilnic vom remarca efectele negative ale acestui program supraîncărcat.

Am amintit despre starea de oboseală fizică și psihică pe care o acuză marea majoritate a adultilor vârstă, incapacitatea de adaptare la programul încărcat pe care îl au în timpul orelor de serviciu, dar mai ales în afara programului. Unul dintre aspectele negative este și acel program de dimineață sau după amiază, sunt zile în care adultul are chiar și 8-9 ore pe zi, ceea ce este foarte mult pentru un adult . Însă efortul la care sunt supuși adulții nu se limitează numai la orele petrecute la serviciu, ci sunt și acele ore efectuate în afara programului , timp în care adultul trebuie să se dedice familiei sau activităților casnice si gospodărești sau să-și perfecționeze studiile sau diferite activități,de unde rezultă că exercițiile fizice ocupă din ce în ce mai puțin timp în viața adultului.

Se constată că în urma practicării exercițiului fizic în organism se produc o serie de efecte imediate sau tardive, tranzitorii sau de lungă durată care îmbunătățesc structura și funcționalitatea țesuturilor, organelor și aparatelor corpului omenesc [52, p.28].

Cele mai evidente transformări pe care le produce efectuarea exercițiului fizic sunt, din punct de vedere morfogenetic, la nivelul aparatului locomotor (oase, ligamente, tendoane, mușchii cu fasciile acestora).

Exercițile fizice prin solicitările imprimate aparatului locomotor fac să se dezvolte volumul și lungimea mușchilor în raport cu greutatea și lungimea segmentelor. Pentru a obține o dezvoltare mai mare a acestora se folosește, în mod empiric sau științific, îngreuierea sau complexitatea exercițiior.

Prin tonifierea structurilor aparatului locomotor la nivelul sistemului osos și musculo- tendinos, prin menținerea unor amplitudini de mișcare fiziologice ale articulațiior, stabilitatea, și funcționalitatea acestora în parametri normali se pot preveni și chiar stopa marea majoritate a deficiențelor funcționale a copiilor în perioada de creștere și dezvoltare.[150, 168]

Tot în același context vom evidenția și unele îmbunătățiri funcționale la nivelul aparatului cardio-vascular, respirator, nervos și endocrin.

Prin efortul fizic depus în urma executării sistematice și organizate a exercițiului fizic, asupra organismului uman se imprimă un anumit ritm de funcționare (dezvoltare prin solicitare), necesitatea unui aport suplimentar de substanțe nutritive sau energetice, favorizează funcțiunea cardio-respiratorie și neuro-motorie cu toate apectele sale fiziologice.

Toate aceste impulsuri ajung la centrul cortical prin căile ascendente senzoriale, unde se procesează și pe cale motorie, efectoare ce transmit impulsurile, producând modificarea stării de tonus muscular, necesare menținerii unei posturi corporale în condiții diferite, fie desfășurării de activități statice sau dinamice [66, p.18].Prin studiul realizat de Dimulescu D., Chiriți G., 2010, se constată că actul motor se manifestă prin două acțiuni contrare: una prin mișcarea segmentelor corporale și cealaltă prin stabilizarea segmentelor în vederea menținerii posturii și echilibrului.Echilibrul este menținut datorită coordonării statice, iar postura dinamică creează perturbări ale echilibrului [122].Dacă vom relaționa capacitatea corpului de a dezvolta activități motrice în regim de stabilitate, forță și amplitudine, păstrând o atitudine posturală corectă, în raport cu aptitudinile psiho-motrice dobândite, se poate conclude că un corp care are o atitudine posturală corectă va putea desfășura activități variate în diferite condiții fără probleme.Din punct de vedere somatic rezistența, forța și mobilitatea structurilor aparatului locomotor prin solicitările imprimate se constată o îmbunătățire la nivelul tuturor structurilor osteo- musculo-ligamentare [179, 180, 183, 197, 199, 201].

1.4.Influenta metodelor si tehnicilor kinetice în recuperarea sindromului dureros lombar

Recuperarea în perioada postoperatorie a herniei de disc este de fapt kinetoprofilaxia secundară de prevenire a recidivelor prin "școala spatelui"- un set de reguli și exerciții (efectuate în perioadele precedente) menite să asigure o postură corectă, un echilibru bun de forțe la nivelul musculaturii implicate în statică și dinamică, cât și protecția coloanei.

ProgramulWilliams este una din cele mai populare metode folosit pentru asuplizarea trunchiului inferior (Williams Ms flexion exercises). Se folosesc exerciții de remobilizare a coloanei lombare, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale și psoasiliacului. Este difuzat în 3 părți distribuite astfel:

Faza I și Faza a II-a pentru perioada subacută: durerile din decubit au dispărut,bolnavul se poate mișca în pat fără dureri, se poate deplasa prin cameră, poate sta pescaun un timp mai mult sau mai puțin limitat, durerea este suportată dacă nu este mobilizată coloana.

Faza a III-a pentru perioada cronica în care pacientul poate să-și mobilizeze coloana,durerile fiind moderate, astfel încât nu-l mai forțează să adopte autoblocarea lombară; înortostatism și mers, durerile pot apărea după o perioadă mai mare de timp, pot persistacontracturi paravertebrale. Dr. Paul Williams și-a publicat pentru prima oară programul pentru pacienții cuafecțiuni cronice de tip "Low Back Pain" care prezentau afecțiuni degenerative la nivelulvertebrelor și discurilor intervertebrale în urma debutului lombosacralgiei (1937).Exercițiile erau destinate pacienților cu lordoza lombară accentuată și cu micșorareaspațiilor dintre vertebre (vizibil radiologic între Ll-Sl). Scopul exercițiilor era să reducădurerea și să confere stabilitatea trenului inferior. Dr. Williams afirma că "exercițiile vorasigura un echilibru normal între grupul de flexie și cel de extensie al mușchilorposturali…". În general, dr. Williams era de părere că durerea este rezultatul lordozeilombare. Una din primele reguli pentru tratarea lor era:

"întotdeauna, așezați-vă, stați în picioare sau întindeți-vă în așa fel încât să reduceți lordoza lombară la minimum".

În opinia sa, lordoza lombară accelera procesele degenerative de la nivelul discurilor interlertebrale datorită presiunilor foarte mari din zona posterioara a vertebrelor.Soluția ar fi fost reducerea lordozei lombare.Într-un discurs al său, dr. Williams afirma că în cadrul procesului de evoluție,omul, forțându-și corpul să stea drept, deformează coloana, redistribuind greutatea corpului către marginile posterioare ale discurilor intervertebrale.Scopul exercițiilor era să reducă lordoza lombară sau să o îndrepte. Pentru asta era nevoie de tonifierea mușchilor abdominali și ai fesierului mare pentru a produce mișcarea de basculă a bazinului.Nu se lucrează în apnee;programul de recuperare se realizează între mese în așa fel încât digestia/ senzația de plenitudine să nu fie un impediment; se lucrează cu atenție la pacienții supraponderali datorită efectelor presei abdominale; programul se face înconcordanta cu celelalte patologii asociate și tratamentele lor,principiul de flexie nu trebuie să le combată pe celelalte (ex.: în osteoporoză sunt folosite variante care să nu cifozeze trunchiul superior).

Pentru deficitul motor postoperator ( deficit motor la ridicarea genunchiului, a gleznei, a degetelor de la picioare ) strict limitat la rădăcina nervoasă pentru care s-a făcut intervenția rolul fiziokinetoterapeutului este deosebit de important. Pentru acest deficit motor postoperator programul de recuperare va fi axat pe electrostimulare selectivă cu curenți exponențiali cu pantă variabilă, tehnici de kinetoterapie particulare ce utilizează facilitatea periferică și centrală a activității neuromusculare. Astfel se poate recurge la: tratamentul postural,mobilizari pasive,active,elongatii,hidrokinetoterapie, masaj.

Terapia cognitiv comportamentală – o abordare psihoterapeutică, care are drept scop rezolvarea problemelor referitoare la emoții disfuncționale, comportament și cogniție.Terapia manipulativă a coloanei vertebrale – intervenții terapeutice aplicate prin terapie manuală, care includ manipularea și mobilizarea coloanei vertebrale.

Examinarea spatelului – la acest nivel sunt de observat:

• Modificări de consistență ale coloanei (contractura), decelate prin palpare și/sau percuție – sugestive pentru: infecții, neoplazii, fracturi (posttraumatice).

• Palparea regiunii paraspinale pentru identificarea zonelor sensibile sau a spasmului muscular.

Sensibilitatea dureroasă la palparea șanțului sciatic, cu iradiere spre picior, indică frecvent iritarea sciaticului sau a rădăcinilor nervoase.

• Evaluarea volumului mișcărilor sau contractura dureroasa.

• Ținuta în timpul mersului.

• Deformările coloanei.

• Mobilitatea: flexia anterioară, extensia, flexia laterală și rotația laterală a trunchiului.

Evaluarea neurologică – examinare neurologică, pentru evidențierea deficitelor senzitive și motorii actuale și a evoluției lor în timp;

• Testarea forței

– forța în extensia plantei (este capabil să meargă în călcâi)

– forța de extensie a degetului mare a plantei piciorului

– flexia plantară (capabil să meargă pe degete)

– flexia coapsei

• Testarea reflexelor

– reflexele achilian și rotulian, plantar

– la necesitate: cremasterian, sfincterului anal

• Testarea senzorială

– examenul senzorial include evaluarea regiunilor medială, dorsală și laterală ale plantei piciorului,medială și laterală ale gambei.

• Semnele de elongație (Lasegue, Wassermann, Matskevich) se efectuează bilateral. Testele pozitive reproduc simptomele sau semnele asociate. Aceste informații, împreună cu istoricul și alte constatări obiective pot justifica afectarea radiculară sau patologia discală.

• Testarea reflexului Babinski (pentru diagnostic diferențial între deficitul motor periferic, întâlnit în DL specifică (Babinski -) și deficitul motor central (Babinski +).

Examinarea și evaluarea fizică neîntreruptă

Fiecare ședință de kinetoterapie este una evaluativă. Kinetoterapeutul urmărește constant schimbările apărute în starea pacientului de-a lungul intervenției sub forma reevaluărilor. Reevaluările se fac cu exact aceleași metode utilizare în evaluarea inițială: interviu, observație, teste și măsurători și argumentare de ordin clinic. Cu toate acestea, în cazul unei reevaluări, aceste activități nu sunt efectuate în mod necesar într-o perioadă de timp desemnată în mod specific pentru examinare, ca în cazul primei vizite a pacientului. În schimb, terapeutul se folosește de judecata clinică pentru a decide ce tehnici trebuie aplicate la fiecare vizită. Adesea, decizia este determinată de o remarcă a pacientului sau de o observație făcută de terapeut în timp ce pacientul efectuează programul de exerciții. Altfel, tehnicile utilizate sunt legate de lista de probleme stabilită la evaluarea inițială. De exemplu, kinetoterapeutul va folosi acele tehnici de examinare care îi informează și pe terapeut și pe pacient cu privire la schimbările în starea pacientului înspre (sau îndepărtându-se de) funcția de optimizare.Kinetoterapeutul trebuie să aibă grijă când reexaminează afecțiunile ca acestea să nu devină punctul focal al intervenției. Este important să se concentreze asupra realizărilor funcționale. Multe dintre tehnicile de examinare utilizate de către kinetoterapeuți măsoară afecțiunile. Totuși, este de datoria kinetoterapeutului să ia în calcul acele afecțiuni care au un efect asupra funcției. De exemplu, un progres de 5% de abducție glenohumerală poate să nu descrie în mod adecvat faptul că subiectul este acum capabil să-și îmbrace singur haina. În plus, mici creșteri în măsurătorile legate de afecțiuni îi pot descuraja pe cei care nu iau în calcul îmbunătățirile de ordin funcțional de-a lungul timpului.

Listele de probleme

După o evaluare inițială, datele disponibile pot fi uneori copleșitoare. Poate fi dificil de determinat care afecțiuni și care limitări funcționale necesită atenția imediată. Pentru a ajuta la direcționarea intervenției, kinetoterapeutul va căuta cu grijă să decidă cum fiecare dintre afecțiuni contribuie la limitările funcționale și la dizabilitate per ansamblu. Terapeutul trebuie să se ocupe de afecțiunile asupra cărora poate avea efect imediat în restaurarea sau îmbunătățirea funcției. O listă de probleme elaborată după examinarea atentă a dizabilității, a limitărilor funcționale și a afecțiunilor va ajuta kinetoterapeutul să rămână concentrat pe aspectele tratamentului care vor avea cel mai mare impact asupra funcționării per ansamblu a pacientului.

O listă de probleme reprezintă un tabel al problemelor pacientului de care trebuie să se ocupe kinetoterapia. O listă de probleme îl va ajuta pe kinetoterapeut să rămână concentrat într-o direcție și să țină evidența tuturor lucrurilor pe care terapeutul și pacientul doresc să le obțină cu ajutorul intervenției. E o metodă bună să se asigure că ideile terapeutului cu privire la ceea ce este în neregulă sunt în acord cu ceea ce crede pacientul. Ambii participanți trebuie să lucreze la atingerea aceluiași obiectiv.În privința prioritizării, terapeutul trebuie să pună pe primul plan obiectivele și percepția pacientului asupra problemei. Dacă intervenția pare să se concentreze pe ceea ce terapeutului consideră a fi principalele probleme, fără a lua în considerare mai întâi îngrijorările pacientului, acesta nu se va mai întoarce. Uneori, perspectiva terapeutului o contrazice pe aceea a pacientului. Este important să se rezolve acest conflict la începutul relației cu pacientul. E mai bine să avem răbdare și să îl ascultăm cu adevărat pe pacient și să-i evaluăm necesitățile, nu doar din perspectivă fizică.

Intervenția de natură terapeutică debutează cu activitatea de evaluare a potențialului fizic al individului investigat (diagnosticarea stării de sănătate fizică, depistarea afecțiunilor motorii) în vederea precizării diagnosticului și stabilirii grupelor de terapie, în funcție de tipul și gravitatea tulburării. Precizarea și confirmarea diagnosticului medical constituie premisă în constituirea demersului terapeutic.Programul de recuperare kinetică se elaborează în funcție de caz (patologie), vârsta neuro-psihomotorie (posibilitățile de mișcare) și posibilitățile de înțelegere și raspuns /reacție.

ELABORAREA PLANULUI DE EXERCIȚII TERAPEUTICE

Planul de intervenție procedurală care include exerciții terapeutice este unul dinamic și răspunde unor cerințe în continuă schimbare. Un plan complet de exerciții terapeutice va lua în calcul schimbări potențiale în starea unui pacient pe baza răspunsului fiziologic la intervenție și/ sau a progresiei patologiei active. Starea pacientului se mai poate schimba odată cu trecerea sa prin diferite forme de îngrijire a sănătății (de exemplu: spital pentru tratarea crizelor acute, unități de asistență specializată, centre de reabilitare, îngrijire la domiciliu, tratament ambulatoriu.) Sunt multe aspecte de luat în considerare pentru a rezolva natura dinamică a intervenției exercițiului terapeutic. Acestea includ examinarea și evaluarea fizică neîntreruptă, lista de probleme și obiectivele funcționale. Figura 17 prezentata mai jos prezintă principalele aspecte legate de elaborarea unui plan de îngrijire.

Fig.17 Plan de ingrijire

Examinarea și evaluarea fizică neîntreruptă

Fiecare ședință de kinetoterapie este una evaluativă. Kinetoterapeutul va urmări constant schimbările apărute în starea pacientului de-a lungul intervenției sub forma reevaluărilor. Reevaluările se fac cu exact aceleași metode utilizare în evaluarea inițială: interviu, observație, teste și măsurători și argumentare de ordin clinic. Cu toate acestea, în cazul unei reevaluări, aceste activități nu sunt efectuate în mod necesar într-o perioadă de timp desemnată în mod specific pentru examinare, ca în cazul primei vizite a pacientului. În schimb, terapeutul se folosește de judecata clinică pentru a decide ce tehnici trebuie aplicate la fiecare vizită. Adesea, decizia este determinată de o remarcă a pacientului sau de o observație făcută de terapeut în timp ce pacientul efectuează programul de exerciții. Altfel, tehnicile utilizate sunt legate de lista de probleme stabilită la evaluarea inițială. De exemplu, kinetoterapeutul va folosi acele tehnici de examinare care îi informează și pe terapeut și pe pacient cu privire la schimbările în starea pacientului înspre (sau îndepărtându-se de) funcția de optimizare.

Kinetoterapeutul trebuie să aibă grijă când reexaminează afecțiunile ca acestea să nu devină punctul focal al intervenției. Este important să se concentreze asupra realizărilor funcționale. Multe dintre tehnicile de examinare utilizate de către kinetoterapeuți măsoară afecțiunile. Totuși, este de datoria kinetoterapeutului să ia în calcul acele afecțiuni care au un efect asupra funcției. De exemplu, un progres de 5% de abducție glenohumerală poate să nu descrie în mod adecvat faptul că pacienta este acum capabilă să-și îmbrace singură haina. În plus, mici creșteri în măsurătorile legate de afecțiuni îi pot descuraja pe cei care nu iau în calcul îmbunătățirile de ordin funcțional de-a lungul timpului.

Ne vom concentra asupra obiectivelor și îmbunătățirilor funcționale ale pacientului, și nu pe protocoale și „rețete” de intervenții pentru un anumit diagnostic. Ca profesioniști, kinetoterapeuții sunt obișnuiți să discute despre obiective și progres funcțional. În jargonul terapeutului, aceste obiective reprezintă pur și simplu o reprezentare formală a rezultatului dorit de o persoană care să-și exercite rolul în comunitate și în viața personală. Procesul de redactare a obiectivelor trebuie să fie un efort de cooperare între pacient și kinetoterapeut pentru a se asigura că planul de tratament acoperă aspectele importante pentru pacient. Pentru a obține rezultate optime, colaborarea dintre kinetoterapeut și pacient trebuie să continue pe toată durata relației lor profesionale.

În plus, kinetoterapeutul este obligat din punct de vedere profesional să obțină acordul informat pentru evaluare și intervenție. Actul obținerii acestui acord trebuie să includă explorarea principalei nemulțumiri a pacientului respectiv. Acest lucru va permite kinetoterapeutului să înțeleagă în profunzime îngrijorările exprimate de către pacient. Actul obținerii acordului permite terapeutului și pacientului să coopereze în planul de tratament. Deciderea cursului optim de acțiune este responsabilitatea pacientului, cu folosirea kinetoterapeutului drept consultant de specialitate. Este responsabilitatea terapeutului să ofere informațiile adecvate care să-i permită pacientului sau altui factor de decizie responsabil să ia cea mai bună decizie pentru îngrijirea pacientului. Uneori, recomandărilor pot fi destul de directe, cum ar fi în cazul unei soluții pentru mobilitatea unei persoane care se reface după amputarea traumatizantă a ambelor picioare în urma unui accident rutier. În altă ordine de idei, recomandarea poate să implice alegeri între factori multipli. Pacientul sau cei care au grijă de pacient vor trebui să fie în stare să ducă la îndeplinire deciziile finale și să se implice în tipurile de intervenții și îngrijire post-intervenție recomandate.

În cazurile în care pacientul nu este capabil să participe la stabilirea obiectivelor, fie din cauza unei deficiențe cognitive sau a vârstei prea fragede ca să poată oferi o asistență concretă, kinetoterapeutul este obligat să găsească mijloace alternative de a evalua obiectivele individului respectiv. Adesea familia și apropiații pacientului sunt de ajutor în acest effort 25, 26. Valorile societății joacă și ele un rol în elaborarea obiectivelor, în special când pacientul nu poate participa.

Stabilirea obiectivelor funcționale

Chiar și atunci când pacientul este complet capabil să colaboreze cu furnizorii de servicii medicale, kinetoterapeutul trebuie adeseori să-l asiste pe acesta în definirea scopurilor funcționale. În general, oamenii nu pătrund într-un mediu de îngrijire a sănătății cu listă de obiective formale, ci cu o idee clară privind frustrările pe care le trăiesc ca rezultat la ceea ce i-a făcut să caute îngrijire medicală. Sarcina kinetoterapeutului este să-l ajute pe pacient să transforme aceste frustrări în obiective posibile care pot măsura progresul în timpul reabilitării, luând totodată în considerare prognosticul diagnosticului medical.Obiectivele funcționale și așteptările fiecărui individ sunt ceea ce diferențiază necesitățile terapeutice ale unei persoane de alta după aceeași intervenție chirurgicală. Chiar dacă prognosticul pentru ambele persoane poate fi similar din punct de vedere chirurgical, kinetoterapeutul va identifica diferențe bazate pe cerințele pe care fiecare individ le are în viața sa de zi cu zi. Terapeutul trebuie să stabilească ce speră fiecare persoană să obțină de pe urma planului de intervenție și tipurile de lucruri pe care pacientul speră să le poată realiza după finalizarea serviciului de kinetoterapie pentru a-i face acesteia recomandările profesioniste potrivite. Elaborarea unui plan de exerciții terapeutice în vederea îndeplinirii obiectivelor.Un plan eficient de intervenție se va ocupa mai întâi de obiectivele de maximă prioritate. Acestea sunt obiectivele care sunt de cea mai mare importanță pentru pacient sau obiectivele care vor avea cel mai mare impact general asupra reducerii limitărilor funcționale și a dizabilității. Ghidul practic al kinetoterapeutului face câteva recomandări specifice care servesc ca fundație pentru stabilirea unui plan de intervenție. În primul rând, intervenția trebuie corelată cu obiectivele realiste și cu rezultatele funcționale așteptate. În al doilea rând, planul trebuie să precizeze frecvența și durata intervenției. În al treilea rând, intervenția trebuie să ia în considerare obiectivele educaționale ale pacientului și familiei sale. Nu în ultimul rând, intervenția trebuie să includă o colaborare corespunzătoare sau coordonarea tratamentului oferit de alți profesioniști din domeniul sănătății. Kinetoterapeutul va evalua abilitatea pacientului de a lua decizii informate cu privire la participarea sa în intervenție. Pacientul își poate exprima confuzia sau îngrijorarea sau poate vădi o lipsă de înțelegere prestând activități nepotrivite – de exemplu, unii oameni pot crede că dacă 11 repetări ale unui exercițiu sunt bune, atunci 50 de repetări vor fi și mai bune, chiar dacă numărul sporit de repetiții produce durere. Pe de altă parte, un pacient poate întrerupe exercițiile atunci când observă disconfortul.

Ambele extreme pot fi evitate prin educația dezvoltată prin întrebări atent puse și planificare.

În kinetoterapie se folosesc două metode specifice și cu particularitățile fiecăreia în parte determinăm:

• metode de diagnosticare: somatoscopia generală și segmentară; examinarea somatoscopică instrumentală; examenul clinic general; somatometria; probe de evaluare a prehensiunii; probe de evaluare a mersului; bilanțul articular prin goniometrie; bilanțul muscular prin scala de apreciere Ch. Rocher; dinamometria; miotonometria; testul Ruffier; spirometria; probe de evaluare a timpului de reacție sau latenței reacției motrice; chestionar pentru determinarea preferinței manuale; observația;

• metode de recuperare: Metoda Kabat; Metoda Frenkel; Metoda Brunnnstrom; Metoda Bobath (mișcarea normală); metoda Mc Kenzie.

Studiile clinice sustin utilizarea programelor de exercitii fizice-kinetoterapie; sunt eficiente pentru reintoarcerea pacientilor la lucru, pentru diminuarea durerii si pentru imbunatatirea distantelor de mers. Ar putea fi folosita si terapia cognitiv comportamentala dar rezultatele pe termen lung sunt neclare. Terapiile alternative, incluzand manipularea spinala, acupunctura si masajul sunt frecvent folosite dar studiile clinice in ceea ce priveste eficienta acestora au rezultate incerte. Unii pacienti au raportat reducerea durerii pe termen scurt in cazul stimularii nervoase electrice percutanate, dar un studiu clinic recent nu a reusit sa-i demonstreze eficacitatea. Interventia chirurgicala in lombalgia cronica fara radiculopatie este controversata, studiile clinice nedemonstrand eficacitatea acestora.

Pagina 300 Harrison- Manual de medicina, editia a 18-a, autori- Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, an 2014

Concluzii la capitolul I

1. Prin studiul teoretico-metodologic al starii de sanatate al adultului de varsta a II-a s-a stabilit ca mecanismele recuperarii kinetice sunt influentate de un complex de factori endogeni si exogeni, care pot perturba organismul din punct de vedere somato-functional, determinand intarzierea si eficientizarea recuperarii kinetice.

2. Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate a recuperarii, putem constata ca in perioada adultului de varsta a II-a pot debuta episoade ale sindromului dureros lombar cu modificari structurale si functionale care prezinta modificari ale compartimentelor anatomice. In acest sens, recuperarea persoanelor ( adultilor ) de varsta a II-a trebuie monitorizata prin observatie si inregistrare periodica a parametrilor somato-functionali in vederea prevenirii recidivelor din cadrul SDL.

3. In prezent sunt suficiente publicatii privind rolul kinetoterapiei in recuperarea SDL- Sindrom Dureros Lombar la persoane de varsta a II-a. Tot in acest sens, kinetoterapia poate influenta in aceeasi masura importantele functii si sisteme ale organismului uman. Insa, prin analiza informatiilor bibliografice studiate s-a constatat un deficit informational privind recuperarea Sindromului Dureros Lombar la persoanele de varsta a II-a.

4. O mare parte a specialistilor din domeniul kinetoterapiei propun diverse metode si tehnici privind recuperarea in SDL. La persoanele de varsta a II-a apare necesitatea unor programe adaptate si individualizate( datorita bolilor asociate), din punct de vedere somatic si functional al adultilor. In acest sens, kinetoterapia poate veni cu metode si tehnici in vederea recuperarii Sindromului Dureros Lombar prin implementarea unor metode combinate și tehnologii complexe.

2.DETERMINAREA METODOLOGICĂ A UNUI PROGRAM DE RECUPERARE A SINDROMULUI DUREROS LOMBAR LA PERSOANELE DE VÎRSTA A-II-A

2.1.METODELE ȘI ORGANIZAREA CERCETĂRII

În vederea realizării cercetării propuse,am abordat un complex de metode științifice și tehnici kinetice prin prin care s-a urmărit evidențierea și descoperirea persoanelor de vârsta a-II-a suferinde de sindrom dureros lombar și bineînțeles aspectul recuperării din punct de vedere kinetic.S-au folosit metode clasice,consacrate si cunoscute de majoritatea specialiștilor din domeniul kinetoterapiei care se bazează pe anumite teste și evaluări antropometrice,somatoscopice sau funcționale,în vederea monitorizării perioadei de recuperare kinetică a persoanelor de vârsta a II-a suferind de SDL.

Metode de studiu

Analiza literaturii de specialitate;

Metoda observației;

Metoda foto-video

Metoda testărilor;

Metoda anchetei tip chestionar ;

Întocmirea programului de măsuri și a complexelor de exercții fizice corective;

Prelucrarea matematico-statistică a datelor experimentale obținute;

Metoda reprezentării grafice.

Dintre cei 20 de pacienți:

– 12 persoane au fost de sex feminin, reprezentând 60%

– 8 persoane de sex masculin, reprezentând 40%.

Analiza literaturii de specialitate

Studierea literaturii de specialitate s-a efectuat în consecutivitate cu scopul și obiectivele stabilite în lucrarea proriu-zisă [.118..].

În lucrarea abordată, pentru o argumentare cât mai obiectivă, am consultat și investigat prin studiu amănunțit mai multe discipline pe diferite domenii: anatomie, fiziopatologie, biomecanică, teoria educației fizice și sportului, metodologia cercetării științifice, pedagogie, cultură fizică medicală, bazele înotului terapeutic. Autori precum:Mircea Ion-Ene 2008, Badiu G. 1999, Botnarenco T. 2013, Cîrlă L. 2004, Pastai Zoltan 2011,Josya Sijmonsma 2013,Cordun M. 2009, Dragnea A1999, Dragomir P. 2004, Epuran M. 1999, Ionescu A 1999, Mîrza D. 2005, Moțet D. 2011, Niculescu I. 2010, NN Trifan 1982, Racu S.

2013, Aurelia Racu si Racu S. 2013, Tatiana Balint 2007,Rață E. 2014, Rîșneac B. 2011, Robănescu N. 2002, Șalgău S. 2005, Sbenghe T. 2005, ÂHKHHa H.H.1988, TaHnap. H.H. 2007, au furnizat, prin lucrările editate, valoroase informații care au stat la baza cercetării noastre.

Metoda anchetei tip chestionar

Ancheta reprezintă o metodă de investigație cantitativă cu care se pot obține o serie de informații având la bază ca instrument de lucru chestionarul [50, p.109, 67, p.227, 155, p.37, 156, p.88-89].

În demersul efectuat cu referință la sondajul sociologic am intenționat să culegem informații de la trei categorii de persoane implicate în procesul recuperarii kinetice a SDL și anume: kinetoterapeuti și pacienti adulti .

Autori precum: Albu C., Baciu C., Balint T., Bălan V., Bălțățeanu V., Borundel C., Râșneac B. V., Sbenghe T. – Editura Medicală 1981, Sidenco L.E.-Editura Fundației România de Mâine, 2005; Rață E- Editura Rață G Robănescu N. – Editura Medicală 2001;au furnizat, prin lucrările editate, valoroase informații ce au stat la baza cercetării noastre.

Pentru realizarea sarcinilor cercetării au fost folosite o serie de metode științifice dintre care amintim: analiza teoretică și generalizarea datelor literaturii de specialitate; observația pedagogică; metoda grafică și tabelară; metode statistico-matematice pentru prelucrare și interpretare a datelor. Termenul de „test” a fost introdus în psihologie în anul 1890 de către J. McKeen Cattell. Testele au fost utilizate mai întâi de către Binet în determinarea dezvoltării aptitudinilor în vederea selecției profesionale, pentru ca în prezent să fie folosite în legătură cu orice funcție psihică, somatică, funcțională, senzorială, motorie etc. în orice domeniu de activitate.

În prezenta lucrare au fost folosite mai multe tipuri de teste. Utilizarea lor a fost necesară pentru a verifica ipoteza de lucru, dar și pentru a da claritate activității de cercetare.

Metoda foto-video

În anii 60-80 când s-au efectuat studii în domeniul deficiențelor coloanei vertebrale s-a utilizat metoda foto-video, tehnică ce a avut un trend evolutiv accelerat, iar metodele de investigație au ajuns la un nivel ultrasofisticat fiind astfel o investigație de tip imagistic. Metoda fotografică poate fi folosită cu succes deoarece este la îndemâna oricui, metodă utilizată cu condiția ca investigațiile să fie efectuate în cadrul unor programe și norme bine stabilite. În funcție de obiectivele propuse.

Metoda foto-video vine în completarea somatoscopiei și antropometriei, vorbind din punct de vedere static, pentru identificarea deficiențelor ( dezalienamentului articular ) coloanei vertebrale, iar din punct de vedere dinamic se folosește metoda video [CM. BIBL. 59,P356 P 386]. După  înregistrarea rezultatelor investigațiilor efectuate apare analiza, măsurarea, cuatificarea, compararea, stocarea și utilizarea lor în caz de necesetitate

În cercetarea de față pentru observarea subiecților, aceștia au fost așezați în poziția ortostatism cu mâinile relaxate pe lângă corp,picioarele cu călcâiele lipite, vârfurile depărtate la 45 grade și genunchii extinși. Am efectuat poze din față, din spate și de profil apoi am făcut fotografii la distanță de 1,5 m ce au fost supuse unei analize posturale.

Pentru observarea corpului în mișcare am folosit tehnica video în cadrul metodelor și tehnicilor kinetice complexe aplicate subiecților suferinzi de Sindrom Dureros Lombar.

S-au folosit teste pentru determinarea Sindromului dureros lombar, precum :

Testul separării degetelor (se plasează policele și indexul sau policele și mediusul pe două apofize spinoase vecine; se măsoară distanța dintre aceste repere, înainte și după flexia trunchiului – în mod normal depărtarea este de 3-4 cm);

Testul Schober: se determină apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1, se masoară proximal 10cm, se execută flexia trunchiului prin care în mod normal distanța dintre cele două repere crește cu 5cm; se notează Schober = 10/15; Testul distanța degete-sol: distanța degete- sol am apreciat-o prin masurarea distanței dintre sol și vîrful mediusului, după executatea flexiei coloanei.

Metoda grafică și tabelară

Această metodă a fost folosită pe parcursul cercetării, fiind modalitatea cea mai eficientă de prezentare a datelor înregistrate sau special prelucrate, atât sub formă de tabele cât și sub formă de reprezentări grafice.

Reprezentarea grafică sau metoda grafică a respectat sistemul de reguli ce erau stabilite pentru a vizualiza și prezenta, mai sugestiv, cifrele, datele și indicatorii calculați.

Graficele sunt mijloace ilustrative de prezentare obiectivă a datelor numerice dintr-o situație sau anumit stadiu al cercetării. Graficele au fost prezentate prin diagrame de structură sau comparație sub formă de coloane sau plăcintă. Tabelele au constituit instrumente cu ajutorul cărora s-au realizează primele operații de ordonare a informațiilor grupului cercetat.

Metode statistico-matematice de prelucrare și interpretare a datelor

Metodele statistico-matematice sunt metode auxiliare indirecte care au determinat modalitatea de măsurare, modelare și cuantificare matematică a unor date. Ele evidențiază variația, frecvența apariției, nivelul înregistrat în cadrul fenomenelor urmărite, materializate printr-o serie de mijloace statistico-matematice ca: tabele numerice, medii procentuale, curbe diferite de distribuție, diagrame și chiar modele matematice, logico – matematice și informatice.

Cuantificarea matematică poate avea valoare și operativitate numai dacă este însoțită și de analiza calitativă a fenomenului, adică, prelucrarea datelor și stabilirea concluziilor să fie realizate în strânsă corelație cu rezultatele obținute prin intermediul celorlalte metode de cercetare.

Dicționarul Enciclopedic Român (1964), Dicționarul de economie politică (1974), Dicționarul de filozofie (1978), descriu termenul „statistică" ca fiind „știința care studiază fenomenele și procesele cuantificabile din natură și societate".

În prezenta lucrare a fost folosită pentru analiza datelor obținute în urma măsurătorilor și testărilor: media aritmetică și abaterea / eroarea mediei.

Media aritmetică a șirului de date reflectă tendința centrală a fenomenului înregistrat și este cel mai des întrebuințat parametru în cercetarea sportivă. Acesta se calculează după formula:

Media aritmetică face parte din indicatorii tendinței centrale, alături de alți doi indicatori: modul și mediana. Media aritmetică este parametrul cel mai des întâlnit în analiza și interpretarea șirurilor de date și este luat în considerare în toate calculele ulterioare. Ea oferă cea mai precisă măsură a tendinței central, supusă la trei grupuri de influențe: valorile extreme maxime, valorile extreme minime și a celor cu frecvența cea mai mare.

Eroare mediei ± (m) – apreciază cu cât se abat de la valoarea centrală valorile individuale. Formula de calcul este:

σ

± m =

unde: σ = abaterea standard;

n = numărul de cazuri.

Metoda reprezentării grafice

Această metodă constituie modul in care se poate exprima și evidentia intr-o maniera tehnica descriptivă rezultatele obtinute prin analiza statistica sau prin teste și evaluari ale unor subiecti supuși testării 50,p.111-112,107,p.77.

Prin exprimarea grafica datorita formelor de prezentare si de culoare,comparatiile și

diferențele sunt mult mai vizibile.Metoda aduce un plus tehnicilor de vizualizare folosite în lucrarile științifice.

Parametrii supuși analizei pot fi calculați,modificați,cuantificați si comparați după anumite metode sau formule.

Organizarea cercetării

Subiecții, locul și durata cercetării

Studiul de față s-a realizat cu participarea a 20 subiecți, proveniți din medii sociale diferite.

Cercetarea s-a desfășurat în perioada 04 aprilie 2014 – 10 mai 2017, în Centrul de Kinetoterapie din cadrul Universității “Dunărea de Jos” din Galați, in sălile specializate pentru ședințele de kinetoterapie ,atat sala de kinetoterapie active cât si sala de kinetoterapie pasivă unde am lucrat cu masa de elongație și a fost împărțită în trei etape.

Etapele cercetării:

Etapa 1 – documentarea, analiza și generalizarea datelor de specialitate culese din

materiale bibliografice de profil și observația pedagogică în cadrul orelor de predare la facultate și a programelor de kinetoterapie aplicate diferiților subiecți, în funcție de particularitățile individuale și de afecțiunile prezentate în perioada 04 aprilie 2014 – 10 mai 2017.

Etapa a 2-a – elaborarea și distribuirea chestionarelor kinetoterapeuților și viitorilor kinetoterapeuți(studenți in anul terminal) pentru determinarea influenței disciplinelor studiate în facultate în aplicarea teoretică și desfășurarea practică a cunoștințelor acumulate 04 aprilie 2014– 10 mai 2017.

Anchetele de tip chestionar au un număr de 15 itemi (întrebări) cu mai multe variante de răspuns și au fost distribuită unui număr de 125 specialiști și viitori specialiști.

Etapa a 3-a – analiza și prelucrarea chestionarelor și formularea concluziilor și recomandărilor 04 aprilie 2016 – 10 mai 2017.

Dintre cei 20 de pacienți:

– 12 persoane au fost de sex feminin, reprezentând 60%

– 8 persoane de sex masculin, reprezentând 40%.

Organizarea și desfășurarea cercetării

Pacienții provin atât din mediul urban cât și din mediul rural astfel:

7 subiecti provin din mediul rural, reprezentând 35%;

13 subiecti provin din din mediul urban, reprezentând 65%, toți fiind implicați în diferite activități

Fig.nr. Repartiția pe sexe a lotului studiat

Fig.nr. Repartiția pe sexe a lotului studiat

Pacienții au fost îndrumați pentru recuperarea sechelelor după intervenția chirurgicală asupra herniei de disc , la diferite termene.Pacienții provin atât din mediul urban cât și din mediul rural astfel:

7 din mediul rural , reprezentând 35%;

13 din mediul urban, reprezentând 65%, toți fiind implicați în diferite

activități.

Fig.18

Din cei 20 de pacieți :

5 pacienți au prezentat deficit motor cvadriceps , reprezentând 25%;

9 pacienți au prezentat redoare pelvină postoperatorie , reprezentând 45%;

1 pacient a prezentat parestezie cu topografie sciatică, reprezentând 5%;

5 pacienți au prezentat sindrom radicular restant pe traiectul nervului afectat, reprezentând 25%.

Fig. 19

Entitățile cauzatoare de SDL

SDL de cauză protruzivă mecanică în cadrul caruia am diferențiat( 45%)

Hernia de disc lombară cu afectare radiculară sau discopatie de fază III (după de Seze); st.I. st.II, st.III.

Sindromul lombalgic acut sau subacut corespunzător discopatiei de faza II (de Seze); numit și lumbago

Sindromul dureros lombar de origine spondilogenă;35%

Sindromul dureros lombar de origine miofascială;5%

Sindromul DL de cauză fațetală sau interapofizar posterior;

Sindroamele restante HDL operate; 15%

Reprezentarea grafică procentuală a eșalonului de subiecți în funcție de etiopatogenie

Fig.

Pacienții au urmat tratamentul recuperator kinetic la recomandarea medicului specialist, specific și individualizat, pentru fiecare întocmindu-se o fișă care a cuprins:

– numele și prenumele;

– vârsta;

– sexul;

– domiciliul;

– testingul de mobilitate al coloanei vertebrale;

– testul Laseque;

– testul Neri.

Metode și tehnici de cercetare utilizate

Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:

1. Metoda studiului bibliografic – reprezentat din parcurgerea referintelor bibliografice (reviste, cărti, tratate) existente în biblioteca facultătii, a Universitătii ,,Dunarea de Jos’’, biblioteca ‚,BIBLIOTECA DIN CHIS –VEZI DENUMIREA COECTA, date informaționale computerizate.

2. Metoda observarii si înregistrarii datelor – care a constat din masurarea parametrilor stabiliti, obtinuti în cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei metodologii cunoscute, care au respectat normele internationale, aplicate si la noi în tara; datele au fost înregistrate pe o perioada de 6 luni pentru fiecare caz în parte, evaluarea având loc la intrarea în studiu – momentul I, la terminarea programului recuperator fizical-kinetic – momentul II, la 6 luni .

3. Metoda prelucrării statistico-matematice a datelor obținute – care a constat din: prelucrarea rezultatelor obtinuțe, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați, conform metodelor de calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente.

4. Metoda grafică- reprezentarea grafică a variațiilor parametrilor urmăriți si a indicilor măsurați pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentări grafice se obține o mai buna vizualizare a efectelor experimentului precum si o apreciere de ansamblu a rezultatelor cercetării;

5. Metoda testelor;

6. Metoda de evaluare – pentru pacenții luați în studiu (studiile descriptive), folosind scale standardizate nominale (clasificarea simpla în diferitele categorii, fară existența unor relații speciale între acestea) și scale ordinare (care masoară amplitudinea unei proprietăți folosind o clasificare, predeterminată a unor raspunsuri posibil a fi obținute) descrise în continuare așa cum au fost utilizate la pacienții cercetați:

 Scala vizual analoaga a durerii VAS

Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si intensitatea durerii.   VAS pentru severitatea durerii

fara durere

cea mai mare durere posibila

DUREREA

S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluării dupa care s-a calculat media si intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.

Fig 21

Datele continute în tabel confirma reducerea intensitatii durerii. In general, subiectii de sex feminin au avut un scor al scalei VAS discret mai redus decât al subiectilor de sex masculin, în toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost semnificativa indiferent sexul si grupa de vârsta a pacientilor.

EVALUAREA FUNCȚIONALĂ

Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie – Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain

SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)

Interpretare: • scor minim: 0 • scor maxim: 9 • cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.

Fig 22

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducând la dizabilitate cronica.

Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa a dizabilitatii datorate durerii lombare, 2 pacienti prezentând recuperare functionala completa in urma programului kinetic, cu scor 0 de dizabilitate la sfârsitul perioadei de evaluare.

3. Chestionarul Roland – Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare – Low Back Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:

scor minim: 0

scor maxim: 24

Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca exista disabilitate.

Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in desfasurarea activitatilor uzuale , ducând la dizabilitate cronica. Am considerat necesara aplicarea unei scale suplimentare în scopul aprecierii mai corecte a evolutiei terapeutice a pacientului.

Fig 23

Așa cum se observă, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa a dizabilitații datorate durerii lombare, 7 pacienți prezentând recuperare funcțională aproape completă in urma programului kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfârșitul perioadei de evaluare.

Testarea inițială la evaluare a fost efectuată înainte ca grupa de subiecți supuși experimentului a parcurs inițierea în tehnicile și elementele specifice kinetoterapiei: somatoscopie,elongatie mecanica ,masaj terapeutic, respirația si mișcarea brațelor și picioarelor în regim de coordonare. Testarea finală s-a realizat după efectuarea întregului program de recuperare care cuprinde cele patru etape pe durata a șase luni de zile. Parcurgerea programului s-a desfășurat conform orarului stabilit în incinta sălii de recuperare activă și a sălii de recuperare pasivă al Centrului de Kinetoterapie din cadrul Universității „Dunarea de Jos” Galati.

Analiza rezultatelor sondajului sociologic efectuat cu privire la recuperarea kinetică a SDL la persoanele de varsta a-II-a

Scopul tezei a fost de a identifica aspecte ale cunoștințelor generale despre tratamentul kinetic aplicat în sindromul dureros lombar la persoanele de vârsta a doua, aspecte cu referire la aplicarea metodelor și tehnicilor kinetice, analiza programelor kinetice existente și eficacitatea lor în tratarea kinetică a sindromului dureros lombar.

Sondajul sociologic a avut ca obiectiv principal efectuarea unei verificări a nivelului de cunoștințe legate de etiologia, instalarea și evoluția sindromului dureros lombar la persoanele de vârsta a doua, metodele și tehnicile kinetice aplicate în sindromul dureros lombar.

Rezultatul sondajului sociologic a fost direcționat către segmentul specialiștilor sau viitorilor specialiști (studenți în an terminal), dar am utilizat un chestionar și cu subiecții.

Conform documentelor existente cu privire la tratamentul kinetic a sindromului dureros lombar sunt specificate programul Williams de exerciții specifice, masajul și în unele documente termoterapia, însă aceste programe au fost elaborate după obiective generalizate, ceea ce nu este suficient. În acest sens, am distribuit chestionarul nr. 1 care a cuprins 10 itemi, subiecților suferinzi de SDL din care am concluzionat gradul lor de conștientizare a bolii,cunoștințe legate de afecțiune și de tratare din punct de vedere kinetic a acesteia,iar chestionarul nr. 2 specialiștilor și viitorilor specialiști pentru a evidenția starea actuală a nivelului de cunoștințe cu referire la metodele și tehnicile kinetice aplicate în recuperarea sindromului dureros lombar, care este o problemă actuală a adulților de vârsta a doua. Chestionarul a fost elaborat conform metodologiei, cu variante multiple de răspunsuri, grad mediu de dificultate cu un număr de 15 întrebări.

Aria de distribuire a fost suficient de mare, au fost chestionați specialiști și viitori specialiști din 3-5 județe ale țării: Galați, Brăila, Buzău, Vrancea. De asemenea, vârsta și anii de experiență a fost una dintre variabile, se presupune că am reușit a chestiona specialiști și viitori specialiști atât din mediul privat cât și din instituțiile de stat, din toate categoriile sociale. În vederea obținerii de date statistice, am introdus în baza de calcul un număr de 125 chestionare adresate specialiștilor și viitorilor specialiști si 105 chestionare adresate subiecților. Din rezultatele sondajului efectuat la specialiști și viitori specialiști se poate concluziona că necesitatea implementării unor programe kinetice bazate pe metode și tehnici complexe în vederea recuperării sindromului dureros lombar la persoanele de vârsta a doua, este imperios necesară.

În tabelul următor vom prezenta răspunsurile celor intervievați în valori numere întregi și în procente, apoi se vor reprezenta grafic unele răspunsuri ce pot evidenția necesitatea efectuării de metode și tehnici complexe în veederea recuperării din punct de vedere kinetic a sindromului dureros lombar la persoanele de vârsta a doua.

Tabelul……. Rezultatele anchetei chestionar cu privire la cunoașterea unor noțiuni generale despre recuperarea kinetică a sindromului dureros lombar( chestionarul numărul 1 care a fost adresat subiecților, anexa …… ) (n=105)

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 1

Conform rezultatelor obținute la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 1 cel adresat suferinzilor/subiecților de SDL, se constată că un procent de numai 60% cunosc definiția Sindromului Dureros Lombar, iar ca opțiune apropiată este asociată definiția Herniei de Disc Lombare Joase.

În ceea ce privește gradul de cunoștință cu referire la principalele definiții ale kinetoterapiei, în graficul prezentat la figura….., respondenții la întrebarea nr. 2 realizează un procent de 76,62% ceea ce reprezintă un rezultat nesatisfăcător.

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 2 din chestionarul nr. 1

Întrebarea nr. 3 care se referă la identificarea cauzelor apariției SDL la persoanele de vârsta a doua este reprezentată grafic în fig……

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 3 din chestionarul nr. 1

După analiza efectuată în urma cercetărilor rezultatelor chestionarului nr. 1, care a fost adresată subiecților/suferinzilor de SDL de vârsta a doua, vom specifica anumite aspecte ce pot aduce sprijin în vederea argumentării prezentate anterior cu privire la cercetarea ce face obiectul acestui demers.

Deși un procentaj de 67,62% cunosc ce este kinetoterapia și deși 61,90% din respondenți consideră că ar fi putut preveni apariția SDL, în graficul prezentat în figura nr….. aceeași respondenți la întrebarea nr. 5 dar în procentaj de 33,30% au făcut kinetoterapie și alt procentaj de 31,43% au beneficiat de masaj, electrostimulare și bandajare neuromusculară.

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 4 din chestionarul nr. 1

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 5 din chestionarul nr. 1

Întrebarea nr. 6 se referă la cunoștințele acestora despre elongația mecanică reprezentată grafic în figura nr……

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 6 din chestionarul nr. 1

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 7 din chestionarul nr. 1

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 8 din chestionarul nr. 1

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 9 din chestionarul nr. 1

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 10 din chestionarul nr. 1

În sprijinul demersului nostru au concurat și răspunsurile primite la întrebarea finală din chestionar, unde opțiunile subiecților cu privire la acordul acestora de a combina, îmbina și aplica simultan metode și tehnici complexe au fost: ”da”-51,69%,”nu”-30,33%, ”nu știu”-27,96%

În vederea susținerii argumentării programului propus, am efectuat chestionarea specialiștilor și a viitorilor specialiști din domeniul culturii fizice și al sănătății. Se presupune că orice kinetoterapeut care a absolvit o facultate sau un institut de educație fizică și sport cu specializarea kinetoterapie și motricitate specială sau kinetoterapie la domiciliu, trebuie să aibă cunoștințe minimale despre anatomia și fiziologia omului, despre postură, despre particularitățile morfo-funcționale ale adulților. Simultan cu distribuirea chestionarului nr 1 am procedat la distribuirea chestionarului nr 2 care este puțin mai complex. Câteva dintre întrebări sunt identice cu cele din chestionarul nr 1, dar nu au grad mare de dificultate, chestionarul fiind distribuit unui nr de 125 specialiști, iar rezultatele au fost introduse în baza de calcul. Al doilea chestionar a fost elaborat astfel încât să poată fi ușor de parcurs, cu variante multiple.

Scopul acestui demers este de a identifica aspecte generale ale recuperării din punct de vedere kinetic a sindromului dureros lombar, astfel am procedat la extragerea de opinii din cât mai multe surse. Chestionarul l-am distribui personal discutând cu intervievații după explicarea scopului demersului efectuat și am oferit informații suplimentare despre problematica supusă experimentului.

Tab……… Rezultatele anchetei chestionar privind opinia specialiștilor cu privire la recuperarea kinetică a sindromului dureros lombar. N=125

Chestionarul Nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

Fig. . Reprezentararea grafică la întrebarea nr. 1 din chestionarul nr. 2

2.3. Efectuarea evaluărilor somatoscopice,somato-funcționale și motrice a persoanelor de vîrsta a-II-a în vederea stabilirii sindromului dureros lombar

Pentru stabilirea gradului de deficiență fizică,in vederea întocmirii și aplicării programului kinetic am aplicat subiecților testul Laseque și testul Neri,teste funcționale specifice coloanei lombare.Astfel,pentru testul Laseque am așezat subiectul relaxat,in decubit dorsal,i-am flectat intreg membrul inferior afectat,cu genunchiul extins,șoldul rotat intern și ușor addus,aplicănd o priză la nivelul călcâiului.Dacă durerea a fost cu predominanță în zona lombară ,am suspectat o herniere a discului intervertebral.Dacă durerea a fost la nivelul membrului,leziunea care a pus presiune rădăcinilor nervoase,a fost situată lateral.Pentru testul Neri am poziționat subiectul în ortostatism și au efectuat flexia capului și a gâtului,mișcare ce a determinat sau nu dureri în regiunea lombară și în membrul inferior. Rezultatele acestor două teste pe care le-am aplicat tuturor subiecților au fost notate în fișele individuale cu semnele + sau – ,funcție de prezența sau nu a durerii,fișe prezentate în anexe.

Bilanț articular l-am utilizat pentru măsurarea amplitudinilor de mișcare în articulații în toate direcțiiile, amplitudini ce exprimă modul de mobilizare a unui segment și nu gradul de mișcare, cunoscut și sub forma ””range of motion” (termen anglo-saxon). În lucrarea de față am folosit pentru măsurarea bilanțului articular ca și instrument de goniometrul compus dintr-un raportor (0-180 grade) și 2 brațe: unul fix, celălalt mobil confecționat din plastic, iar cele două brațe se întăresc într-un punct numit axonul goniometului. Valoarea unei mișcări poate sa fie în comparație cu aceleași mișcări a segmentului opus sau la valorile standard ale amplitudinilor maxime de mișcare articulară. Valorile normale au fost stabilite pe baza mediilo valorice ale populației sănătoase de ambele sexe și la diverse vârste.

Bilanțul muscular sau testingul muscular e un sistem de tehnici de examinare manuală pentru evaluarea forței fiecărui muschi sau a unor grupuri musculare. Evaluarea e globală când analizează grupe musculare cu acțiuni principale comune și analitică când evidențiază acțiunea izolată a unui mușchi sau a unui grup limitat( prin poziții și manevre specifice), în condițiile în care individualizarea este imposibilă(din punct de vedere anatomo-funcțional).

Bilanțul muscular ajută la elaborarea diagnosticului complet funcțional și la precizarea nivelului lezional al bolii neurologice, aspect ce ne ajută la elaborarea unui program de recuperare și segvențial stabilește rezultatele obținute prin aplicarea acestui program, conturând prognostul funcțional al subiectului. Din literatura de specialitate am constatat că există diferite metode de cotare pentru bilanțul muscular manual: Metoda Lovett(1917), Metoda Lowman (1922, cotare în cifre), Metoda Kendall (1936,cotare în procente), Metoda Brunstrom-Denner (1940, cotare în inițiale). La noi în țară și nu numai se folosește o scală de evaluare cu 6 trepte (0,5) la care se adaugă la cifra gradului semnale de (+) sau (-) pentru o mai bună partajare a forței musculare, notare introdusă în 1961 de următorii cercetători americani: Smith, Iddings, Spencer și Harrington. Sbenghe T. citează în lucrarea ”Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, în 1987, cotarea bilanțului muscular alcătuită de Fundația Națională de Paralizie Infantilă, și anume:

forță 5 (normală, 100%, când mușchiul efectuează mișcarea pe toată amplitudinea împotriva unei forțe exterioare sau a unei rezistențe opusă de kinetoterapeut, egală cu valoarea forței normale).

Forță 4 (bună, 75%, forța mușchiului de a mobiliza complet segmentul contra unei rezistențe medii).

Forță 3 (acceptabilă, 50%, forța mușchiului de a deplasa segmentul pe toată amplitudinea împotriva forței de gravitație, menținând eventual poziția ”finală” câteva secunde.

Forță 2 (slabă, 25%, forța mușchiului de a mobiliza segmentul, dar cu eliminarea gravitației).

Forța 1 (foarte slabă, schițată, 10%, delimitează existența sau absența contracției musculare voluntare prin palparea tendoanelor și/sau a corpului muscular).

Forța 0 (nulă, mușchiul nu ralizează o contracție evidentă).

Mușchii flexori ai coloanei lombare sunt: m. psoas, m. drept abdominal, m. transvers abdominal; mușchii extensori ai coloanei vertebrale sunt: m. marele dorsal, m. paravertebrali din segmentul lombar, m. pătratul lombelor, m. fesier mare; mușchii rotatori ai coloanei lombare sunt: m. multivizi lombar, m. oblici abdominali; mușchii inclinatori ai coloanei lombare sunt: m. marele dorsal, m. pătratul lombelor, m. oblici abdominali. Avem nevoie de acești mușchi în efectuarea mișcărilor fiziologice de flexie, extensie, rotație și înclinare la nivelul coloanei lombare pentru tonifierea acestora în vederea întocmirii programului de recuperare kinetică bazat pe tehnici și metode complexe.

Bilanțul articular al coloanei dorsolombare

Flexia trunchiului sau mișcarea prin care peretele abdominal se apropie de fața anterioară a coapselor, valoare normală: 60-105 grade (Magge), 80-90 grade (Sbenghe). Pentru măsurarea flexiei am poziționat subiectul în ortostatism, eu fiind poziționată în lateral față de subiect, acesta execută flexia trunchiului în plan sagital atât cât membrele superioare atrase de forța gravitațională atârnă (cad) libere (fără să execute flexia genunchilor); am poziționat goniometrul cu axonul la nivelul SIAS (Spina Iliaca Antero-Superioară) cu brațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului iar brațul mobil urmărește linia medioaxilară a trunchiului și direcția de deplasare a acestuia în flexia.

Extensia trunchiului sau mișcarea prin care trunchiul se deplasează în plan posterior, are valoare normală de 25 grade (Chiriac), 20-30 grade (Sbenghe). Am poziționat subiectul în poziția șezând, iar poziția mea față de segmentul testat a fost în lateral, subiectul a efectuat în plan sagital mișcări ale trunchiului până la limita aparițiilor mișcărilor de substituție. Axonul goniometrului l-am poziționat la nivelul SIAS, brațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului, brațul mobil a urmărit linia medioaxilară și direcția de deplasare a trunchiului în extensie.

Înclinarea trunchiului saumișcarea prin trunchiul se depărtează de linia mediană a corpului are valoare normală de 25-35 grade (Magge), 20-35 grade (Sbenghe). Am poziționat subiectul în șezând, iar poziția mea față de segmentul testat a fost în spatele subiectului, acesta efectuând în plan frontal o înclinare a trunchiului depărtându-se de la linia mediană a corpului, până la limita de mișcare. Axonul goniometrului l-am așezat la nivelul punctului sacral, brațul fix al acestuia a urmărit SIPS (Spina Iliacă Postero-Superioară) de aceeași parte de care s-a efectuat mișcarea, iar brațul mobil a urmărit coloana vertebrală.

Rotația trunchiului sau mișcarea care se realizează în jurul unui ax ce trece prin vertebrele toracice are valoare normală 45 grade (Chiriac), 35-50 grade (Magge), 30-45 grade (Sbenghe). Am poziționat subiectul în șezând cu membrele superioare flectate la 90 grade, coatele extinse iar poziția mea față de segmentul testat a fost în spatele subiectului, acesta executând rotația trunchiului din articulația dorsolombară fără participarea coloanei cervicale, mișcare executată în plan transversal. Axonul goniometrului l-am așezat la nivelul părții superioare a capului, la nivelul vertexului, brațul fix a urmărit linia imaginară a vârfului nasului, iar brațul mobil a urmărit mijlocul distanței dintre cele două brațe care trebuie să rămână pe tot parcursul mișcării, fără participarea capului.

Bilanț muscular al coloanei dorsolombare

Pentru măsurarea flexiei trunchiului (flexie asigurată de către mușchii principali drepții abdominali și transversul și de mușchii accesori oblicii abdominali) am așezat subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe masa de evaluare, aceasta fiind poziția fără gravitație ( poziția antigravitațională reală ar fi presupus ca subiectul să stea în decubit lateral și să execute flexia trunchiului, dar ar fi fost o mișcare greu de realizat) astfel:

am acordat valoare forță 1 când am putut palpa paraombilical drepții abdominali

din poziția fără gravitație când subiectul a putut ridica umerii de pe masă până la nivelul spinei omoplatului am acordat valoare forță 2

din poziția antigravitațională(care e identică cu cea fără gravitație) când subiectul a ridicat trunchiul de pe masă până la nivelul unghiul inferior al omoplaților, simultan cu ridicarea membrelor superioare de pe planul mesei, am acordat forță 3

din poziția antigravitațională când subiectul a ridicat trunchiul de pe masă până la unghiul inferior al omoplaților, brațele încrucișate pe piept, am acordat valoare forță 4

din poziția antigravitațională când subiectul a ridicat trunchiul de pe masă, până la nivelul unghiului inferior al omoplaților cu mâinile la nivelul cefei, am acordat valoare forță 5.

Toate aceste mișcări au putut fi substituite prin asocierea flexiei trunchiului cu rotația acestuia, prin ridicarea tălpilor de pe banchetă prin flectarea membrelor inferioare.

Pentru măsurarea extensiei trunchiului(extensie asigurată de mușchii principali paravertebrali din segmentul toracic și lombar și mușchiul marele dorsal) am așezat subiectul în decubit ventral aceasta fiind poziția fără gravitație ( poziția antigravitațională reală ar presupune să așezăm subiectul în decubit lateral și să execute extensia trunchiului,mișcare greu de realizat). Astfel:

Am acordat valoare forță 1 când am putut palpa musculatura paravertebrală

Subiectul poziționat în decubit ventral ( poziție fără gravitație) a reușit să ridice capul și umerii de pe planul mesei până la desprinderea mentonului de pe planul acesteia și am acordat valoare forță 2

Am acordat valoare forță 3 când subiectul a ridicat cât de mult a putut trunchiul de pe masă (în poziție antigravitațională), nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul mesei (stabilizarea fiind la nivelul gambelor-posterior).

Am acordat valoare forță 4 când subiectul a ridicat cât de mult a putut trunchiul de pe masă în poziție antigravitațională, nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul mesei, dar cu opunerea unei rezistențe ușoare simultană în segmentul dorso-lombar verificând în același timp cele două segmente(opunerea rezistenței am făcut-o manual)

Am acordat valoare forță 5 când subiectul a ridicat cât de mult a putut trunchiul de pe masă în poziție antigravitațională, nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul mesei, împotriva unei rezistențe mari sau excentrică.

Toate aceste mișcări au putut fi substituite prin extensia capului, extensia membrelor superioare, extensia membrelor inferioare.

Pentru măsurarea înclinării trunchiului (înclinare asigurată de mușchii principali oblici interni și externi, abdominali și mușchii accesori-drepții abdominali) am așezat subiectul în poziția fără gravitație, în decubit dorsal, stabilizarea realizând-o bilateral la nivelul bazinului. Astfel:

Am acordat valoare forță 1 când am putut palpa mușchii pe partea laterală a trunchiului

Am acordat valoare forță 2 când subiectul în poziție fără gravitație execută înclinarea trunchiului

Am acordat valoare forță 3 când subiectul în poziția antigravitațională, adică în poziția decubit heterolateral execută înclinarea trunchiului

Am acordat valoare forță 4 când subiectul în poziția antigravitațională, adică în poziția decubit heterolateral execută înclinarea trunchiului, dar o poate face în condițiile în care i-am opus o rezistență ușoară la nivelul umerilor

Am acordat valoare forță 5 când subiectul în poziția de decubit heterolateral execută înclinarea trunchiului contra unei rezistențe mai mari sau excentrică.

Toate aceste mișcări au putut fi substituite prin înclinarea capului de aceeași parte, flectarea membrelor inferioare

Pentru măsurarea rotației trunchiului (rotație asigurată de mușchii principali oblici interni și externi abdominal) am poziționat în șezând, poziție fără gravitație. Astfel încât:

Am acordat valoare forță 1 când am reușit să palpez mușchii pe partea laterală a trunchiului

Am acordat valoare forță 2 când subiectul din poziția fără gravitație adică din șezând a executat rotația trunchiului.

Am acordat valoare forță 3 când subiectul în poziția antigravitațională ( subiectul poziționat în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe masa de evaluare) execută rotația trunchiului, stabilizarea făcându-se la nivelul picioarelor.

Am acordat valoare forță 4 când subiectul în poziția antigravitațională antigravitațională ( subiectul poziționat în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe masa de evaluare), opunându-i-se o rezistență ușoară prin încrucișarea membrelor superioare la nivelul umerilor

Am acordat valoare forță 5 când subiectul în poziție antigravitațională a efectuat mișcarea de rotație, dar rezistența mai mare a fost obținută prin ducerea mâinilor la ceafă.

Toate aceste mișcări au fost substituite prin rotația capului, înclinarea trunchiului.

Ketoterapia în SDL de cauză HDO

Evaluarea/examinarea fizica:

Examinarea fizica include abdomenul, pelvisul si rectul pentru detectarea surselor viscerale de durere. Infectia poate evidentia scolioza sau spasmul muscular. Palparea deasupra segmentului spinal afectat poate provoca durere. Durerea care isi are originea in sold poate fi confundata cu durerea lombara; rotatia manuala interna si eternal a soldului, cu gamba si coapsa flectate reproduce durerea la sold.

Semnul ridicării piciorului întins (RPI) – flexia pasivă a piciorului pe abdomen cu gamba in extensie, pacientul fiind culcat pe spate; RPI produce întinderea rădăcinilor nervoase L5 si S1și a nervului sciatic, care trece posterior de șold; RPI este pozitiv dacă manevra produce durere. Semnul RPI încrucișat este pozitiv când efectuarea acestei manevre la un picior provoacă durere în picior sau în fesa controlaterală. Semnul RPI inversat se obține cu pacientul în picioare si se efectuează extensia pasivă a coapsei; această manevră întinde rădăcinile nervoase L2-L4, plexul lombosacral și nervul femural care trece anterior de șold. (HARRISON MANUAL DE MEDICINA-LONGO, FAUCI, KASPER, HAUSER, JAMESON, LOSCALZO ediția a 18-a,pag.298-299)

Pentru deficitul motor postoperator ( deficit motor la ridicarea genunchiului, a gleznei, la nivelul degetelor de la picioare ) strict limitat la rădăcina nervoasă pentru care s-a făcut intervenția, rolul fiziokinetoterapeutului este deosebit de important. Pentru acest deficit motor postoperator programul de recuperare va fi axat pe electrostimulare selectivă cu curenți exponențiali cu pantă variabilă, tehnici de kinetoterapie particulare ce utilizează facilitatea periferică și centrală a activității neuromusculare. Astfel, se poate recurge la: tratamentul postural, mobilizări pasive,proceduri de termo și electroterapie, masaj, laser-terapia, lumina polarizată.Aceste proceduri enumerate mai sus se vor aplica în funcție de specificitatea simptomatologiei clinice a fiecărui pacient. Rolul esențial este al echipei complexe medic recuperator, kinetoterapeut, fizioterapeut și psiholog care împreună vor realiza programul recuperator.

Acest studiu a fost efectuat prin observația și urmărirea directă a 20 de cazuri luate în studiu în perioada 04 aprilie 2014 —10 mai 2017 în Centrul de kt din cadrul FEFS Galati. Protocolul de recuperare a Sindromului Dureros Lombar pe care l-am propus și aplicat subiecților (în funcție de stadiul afecțiunii) ce au facut parte din cercetare a avut urmatorul algoritm:

programul propriuzis kinetic;

masaj, terapie manuală și electrostimulare TENS;

elongații manuale sau mecanice -efectuate pe masa de elongatii la nivelul coloanei vertebrale;

bandajare neuro-musculară.

Tratamentul nechirurgical este menit să ajute pacientul să-și reia activitățile zilnice. Acest tratament include:

educația – trebuie învățate modalitățile prin care se are grijă de spate, antrenament și controlul simptomelor. Medicul poate recomanda fizioterapie, tratament cu mijloace fizice și mecanice, de exemplu exerciții sau căldură. Se învață exerciții ce pot fi efectuate și acasă și care au ca scop întărirea musculaturii ce suportă partea inferioară a spatelui;

odihna – medicul recomandă perioade scurte de odihnă sau de reducere a activităților urmate de creșterea graduală a efortului;

combaterea durerii – unii oameni fac față durerii fără medicație dacă știu că aceasta poate trece de la sine. Pe de altă parte, se pot folosi medicamente pentru a se controla durerea și inflamația;

medicația pentru durere include:antiinflamatoare nesteroidiene, ce se pot elibera cu sau fără rețetă; relaxante musculare; opioide; corticosteroizi, injectabil sau oral; antidepresive sau medicamente ce induc somnul (hipnotice);

exerciții fizice – pacientul trebuie să facă exercițiile recomandate de medic și de kinetoterapeut pentru a putea relua activitățile uzuale;

tratament farmacologic și non farmacologic: stării clinice obiective și comportamentului psihoemoțional: sedative, antialgice, minim antiinflamator 5 zile (medicație antialgică și a AINS 5 zile corticoterapie – betametazonă sau dexametazonă). Toți bolnavii în puseu acut (unii în puseu hiperalgic) au beneficiat și de terapie adjuvantă,constând din masaje sedative, electroterapie ( tens),bandajare neuro-musculară și posturări.

Ca o metodă eficientă de diminuare implicită a conflictului discoradicular, s-a dovedit a fi utilizarea tehnicii anakinetice-posturarea în pozițiile cu obiectiv musculotrop și antialgic radiculotrop.

Obiectivele generale ale tratamentului kinetic a SDL sunt următoarele:

– îndepărtarea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorțelii de la nivelul membrului inferior, cauzată de lezarea anumitor rădăcini nervoase;

– revenirea pacientului la activitățile zilnice;

– prevenirea recurenței afectării coloanei și reducerea dizabilității date de durere.

Obiectivele kinetice în etapa acută de boală sunt;

Obiectivele kinetice în etapa subacută de boală sunt;

Obiectivele kinetice în etapa cronică de boală sunt;

Din literatura de specialitate și din răspunsurile specialiștilor la întrebările din chestionarul nr.2 am observat că în tratamentul kinetic al SDL se utilizează frecvent programul dr.Williams. În programul kinetic de exerciții fizice pe care l-am propus subiecților suferinzi de SDL am combinat exerciții din metoda Williams- metodă prezentată la capitolul 1,metoda Mckenzie-metodă bazată pe extensia lombară,complex de exerciții eficiente atât în durerea cronică cât și în cea acută,program complex ce folosește o serie de exrciții progresive,menite să localizeze și în cele din urmă să elimine durerea pacientului.

I) Programul kinetic:exerciții fizice și dozarea lor

Program Kinetic pentru SDL

Subiectul poziționat în decubit dorsal, mâinile pe lângă corp, execută dorsiflexia plantară menținând poziția 5 sec (10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, execută flexia coapsei pe bazin, simultan cu dorsiflexie plantară, priza cu mâna dreaptă la nivelul gleznei,mâna stângă sub genunchi , menține poziția 5-7 sec (10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrul pelvin stâng flexat sprijinit pe toată talpa, membrul pelvin drept întins cu dorsiflexie plantară îl ridică,

îl flexează, îl întinde și coboară piciorul pe saltea (7 repetări picior drept).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrul pelvin drept flexat sprijinit pe toată talpa, membrul pelvin stâng întins cu dorsiflexie plantară îl ridică, îl flexează, îl întinde și coboară piciorul pe saltea (7 repetari picior stâng).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, mâinile întinse în prelungirea corpului, execută elongația nervului sciatic ( exercițiul nr.1), apoi ridică simultan membrele pelvine cu flexia coapselor pe bazin ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, mâinile întinse în prelungirea corpului, execută elongația nervului sciatic ( exercițiul nr.1), apoi ridică simultan membrele pelvine cu flexia coapselor pe bazin și flexia capului ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, mâinile întinse în prelungirea corpului, fața palmară privește în sus, membrele pelvine flexate sprijinite pe toată talpa, execută ridicarea bazinului menținând poziția 5 sec ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare întinse în prelungirea corpului, membrele pelvine flexate și sprijite pe toată talpa, ridică bazinul, menține 5 sec, extinde piciorul drept simultan cu elongația nervului sciatic, menține poziția 5 sec îl flexează așezându-l pe saltea, perioadă în care bazinul rămâne ridicat ( 5 repetări picior drept).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare întinse în prelungirea corpului, membrele pelvine flexate și sprijite pe toată talpa, ridică bazinul, menține 5 sec, extinde piciorul stâng simultan cu elongația nervului sciatic, menține poziția 5 sec îl flexează așezându-l pe saltea, perioadă în care bazinul rămâne ridicat ( 5 repetări picior stâng).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, sprijinit pe antebrațe execută bicicleta ( 10 sec).

Subiectul poziționat în decubit dorsal,membrele superioare flexate la nivelul occiputului execută ridicarea și coborârea toracelui (70 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, mâinile întinse în prelungirea corpului, membrele pelvine flexate și apropiate, execută abducția și adducția acestora ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare pe coapsă, subiectul ridică capul, toracele și membrele superioare la un unghi de 30- 45 grade menținând poziția 5 sec (10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare flexate la nivelul occipitalului, membrele pelvine flexate și apropiate, execută mișcarea abducție și adducție până va atinge cu genunchii salteaua, atât deoparte cât și de cealaltă parte, simultan cu răsucirea capului de partea opusă membrelor pelvine flexate ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare flexate la nivelul occipitalului, membrele pelvine flexate ridică și coboară toracele ( 70 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare întinse în prelungirea corpului, membrele pelvine întinse cu dorsiflexie plantară , ridică membrul superior drept și membrul inferior stâng atingându-l la nivelul genunchiului, apoi ridică membrul superior stang și membrul inferior drept de asemeni atingându-l la nivelul genunchiului ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrul pelvin stâng flexat sprijinit pe toată talpa, membrul pelvin drept întins cu elongația nervului sciatic, membrele superioare semiflexate cu degetele răsfirate introduse paravertebral dreapta-stânga în zona lombară, execută ridicarea capului,a toracelui și a coatelor la un unghi de 25 -35 de grade, menținând poziția 5 sec ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrul pelvin drept flexat sprijinit pe toată talpa, membrul pelvin stâng întins cu elongația nervului sciatic, membrele superioare semiflexate cu degetele răsfirate introduse paravertebral dreapta-stânga în zona lombară, execută ridicarea capului,a toracelui și a coatelor la un unghi de 25 -35 de grade, menținând poziția 5 sec ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit dorsal, membrele superioare flexate la nivelul occiputului, membrele inferioare ridicate și flexate la 90 de grade, execută ridicarea capului și a toracelui ( 25 repetări).

Exerciții din decubit lateral.

Subiectul poziționat în decubit lateral dreapta, capul sprijinit pe membrul drept superior flexat cu membrul superior stâng flexat la 90 de grade cu rotație internă sprijinit pe palmă, membrul inferior drept flexat, membrul inferior stâng întins cu elongația nervului sciatic, execută ridicarea și coborârea acestuia din urmă în plan frontal ( 15 repetări).

Subiectul poziționat în decubit lateral dreapta, capul sprijinit pe membrul drept superior flexat cu membrul superior stâng flexat la 90 de grade cu rotație internă sprijinit pe palmă, membrul inferior drept flexat, membrul inferior stâng întins cu elongația nervului sciatic, execută flexia și extensia acestuia din urmă în plan sagital ( 15 repetări).

Subiectul poziționat în decubit lateral stânga, capul sprijinit pe membrul stang superior flexat cu membrul superior drept flexat la 90 de grade cu rotație internă sprijinit pe palmă, membrul inferior stâng flexat, membrul inferior drept întins cu elongația nervului sciatic, execută ridicarea și coborârea acestuia din urmă în plan frontal ( 15 repetări).

Subiectul poziționat în decubit lateral stanga, capul sprijinit pe membrul stâng superior flexat cu membrul superior drept flexat la 90 de grade cu rotație internă sprijinit pe palmă, membrul inferior stâng flexat, membrul inferior drept întins cu elongația nervului sciatic, execută flexia și extensia acestuia din urmă în plan sagital ( 15 repetări).

Exerciții din decubit ventral.

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrele superioare pe lângă corp, atinge salteaua o dată cu bărbia o dată cu fruntea ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrele superioare pe langa corp, atinge salteaua o dată cu tragusul drept o dată cu fruntea ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrele superioare pe lângă corp, atinge salteaua o dată cu tragusul stâng o dată cu fruntea ( 10 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrul superior drept întins în prelungirea corpului, bărbia fixată de saltea, execută ridicarea membrului superior drept și membrului inferior stâng, menținând poziția 5 sec ( 7 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrul superior stâng întins în prelungirea corpului, bărbia fixată de saltea, execută ridicarea membrului superior stâng și membrului inferior drept, menținând poziția 5 sec ( 7 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral,membrele superioare extinse în prelungirea corpului, bărbia fixată de saltea, ridicarea brațelor prin înainte sus menținând poziția 5 sec ( 7 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrele superioare pe lângă corp, execută simultan ridicarea capului, a toracelui, a membrelor superioare și a membrelor inferioare, menținând poziția 5 sec ( 7 repetări).

Subiectul poziționat în decubit ventral, membrele superioare flexate, sprijin pe palme la nivelul pieptului, execută extensia membrelor superioare rămânând cu sprijin pe genunchi ( 15 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică ( sprijin pe palme și sprijin pe genunchi ), execută ridicarea membrului superior drept extins în plan sagital simultan cu răsucirea capului spre dreapta (15 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică ( sprijin pe palme și sprijin pe genunchi ), execută ridicarea membrului superior stâng extins în plan sagital simultan cu răsucirea capului spre stânga (15 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică, execută flexia și extensia membrului pelvin drept simultan cu dorsiflexia plantară ( 10 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică, execută flexia și extensia membrului pelvin stâng simultan cu dorsiflexia plantară ( 10 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică, execută extensia membrului superior drept simultan cu extensia și dorsiflexia membrului pelvin stâng, menținând poziția 3-5 sec ( 7 repetări ).

Subiectul în poziție patrupedică, execută extensia membrului superior stâng simultan cu extensia și dorsiflexia membrului pelvin drept, menținând poziția 3-5 sec ( 7 repetări ).

Subiectul în poziție patrupedică, execută abducția și adducția membrului pelvin drept, flexat la 90 de grade ( 10 repetări ).

Subiectul în poziție patrupedică, execută abducția și adducția membrului pelvin stâng, flexat la 90 de grade ( 10 repetări ).

Subiectul în poziție patrupedică, membrele pelvine apropiate, execută abducția și adducția gambelor simultan cu rotația capului în plan sagital ( 10 repetări ).

Subiectul în poziție patrupedica, execută bascularea bazinului spre înapoi până când șezuta atinge călcâiele, membrele superioare extinse în prelungirea corpului menține poziția 10 sec apoi revine în poziția patrupedică ( 7 repetări ).

Subiectul poziționat în decubit ventral, sprijinit pe antebrate și pe vârfurile picioarelor, ridică bazinul de pe planul de lucru menținand poziția 10-15 sec (5 repetări).

Subiectul în poziție patrupedică, execută un inspir forțat simultan cu flexia capului în plan frontal apoi un expir forțat simultan cu extensia capului menținând poziția din urmă 3-5 sec ( 7 repetări ).

Subiectul în decubit ventral sprijinit pe antebraț împinge în palme obținând extensia membrelor superioare ,menține poziția 10 secunde (7 repetări ).

Exerciții din ortostatism.

Subiectul din ortostatism cu fața la scară fixă, prinde scară de la nivelul umerilor, picioarele depărtate – execută flexii și extensii ale membrelor pelvine( 15 repetări ).

Subiectul din ortostatism cu fața la oglindă, execută înclinarea trunchiului pe partea dreaptă și pe partea stângă simultan cu zăvorârea coloanei lombare ( 15 repetări ).

Subiectul în ortostatism cu spatele lipit de perete, membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, membrele superioare pe lângă corp, execută flexia membrelor pelvine până când toată coloana este în contact perfect cu peretele apoi menține poziția 5 sec (7 repetări ).

Subiectul în ortostatism se așează în culcat ventral pe banca de gimnastică, membrele superioare întinse prin înainte sus, prinde banca de gimnastica și execută tracțiuni pe aceasta ( 2 lungimi de bancă ).

Subiectul poziționat în ortostatism, mingea Bobath poziționată în spatele gambelor, flexează membrele pelvine, așează coloana toraco-lombară pe minge, membrele superioare flectate, poziționate la nivelul occiputului, ridică capul, ridică toracele în plan frontal și revine în poziția inițială ( 10 repetări ).

Subiectul poziționat în ortostatism, mingea Bobath poziționată în fața subiectului la nivelul gambelor, acesta se așează în decubit ventral pe minge sprijinit pe palme, execută flexii și extensii a membrelor superioare în timp ce membrele pelvine rămân suspendate pe mingea Bobath ( 10 repetări ).

Subiectul poziționat în ortostatism cu spatele la perete, mingea Bobath poziționată în fața subiectului la nivelul gambelor, acesta se așează în decubit ventral pe minge, împinge mingea până când aceasta ajunge la nivelul abdomenului, membrele inferioare extinse, tălpile sprijinite de perete, membrele superioare întinse spre înainte sus, execută ridicarea și coborârea acestora ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționam pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare abduse și flexate la 90 de grade, din articulația cotului extinde pe rând membrul superior drept, menținând poziția 10 sec, în timp ce membrul superior stâng rămâne abdus și flexat la 90 de grade ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționam pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare abduse și flexate la 90 de grade, din articulația cotului extinde pe rând membrul superior stâng, menținând poziția 10 sec, în timp ce membrul superior drept rămâne abdus și flexat la 90 de grade ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționăm pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare întinse spre înainte jos, execută flexia trunchiului până când cu mainile prinde picioarele scaunului, menținând poziția 5-7 sec ( 5 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționăm pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrul superior drept poziționat pe coapsa stângă ,membrul superior stâng rămâne liber,execută rotația trunchiului spre stânga menținand poziția 5 secunde ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționăm pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrul superior stâng poziționat pe coapsa dreaptă, membrul superior drept rămâne liber,execută rotația trunchiului spre dreapta menținând poziția 5 secunde ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționam pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare flexate cu palmele sprijinite pe bazin și bastonul de gimnastica prins la nivelul coatelor, execută înclinarea trunchiului de partea dreaptă, menține 5 sec și revine în poziția inițială ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționam pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare flexate cu palmele sprijinite pe bazin și bastonul de gimnastica prins la nivelul coatelor, execută înclinarea trunchiului de partea stângă, menține 5 sec și revine în poziția inițială ( 7 repetări ).

Subiectul în ortostatism, îl poziționam pe un scaun cu spatele drept, membrele inferioare poziționate la 90 de grade, membrele superioare întinse spre înainte pe masa Bobath ridicată la nivelul genunchilor subiectului, menținând poziția 5 sec (7 repetări ).

Subiectul în ortostatism cu membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, mâinile ridicate prin înainte sus, execută genuflexiuni fără să dezlipească călcâiele de pe sol ( 10 repetări ).

În ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplică sacrul și lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calcîiele de perete, menținînd contactul lombei cu acesta.

Pozitia de „cavaler servant”, corpul aplecat pe coapsa ridicata la 900, sprijin si pe sol cu mîinile: se întinde genunchiul de sprijin, executînd si o balansare care trebuie sa întinda psoas-iliacul.

Subiectul execută bicicleta ergometrică – 75 Watt ( 5-7 minute ).

II)Masajul therapeutic la nivelul coloanei vertebrale l-am inceput cu o masare usoara,insa ferma,timp de 5-10 minute pe spatele pacientului plimband palmele din partea inferioara catre gat si revenind apoi in punctual de plecare.Apoi am efectuat rotatii dinspre coloana vertebrala spre lateral,dupa care am urcat spre partea superioara a spatelui.Durata acestor miscari a fost de 5 min.Muschii laterali ai coloanei vertebrale i-am lucrat prin presare cu policele,miscari usoare pentru a simti fiecare punct sensibil in timp ce urc spre partea superioara,miscari executate de 3 ori pentru fiecare laterala a spatelui.Cu degetul aratator si mijlociu am masat fiecare punct al coloanei.Miscarea se repeta de cate 5 ori pentru fiecare punct.Am realizat cate 6 seturi de astfel de miscari. La pacientii care au prezentat zone dureroase am presat punctul dureros timp de 5 secunde,metoda desi dureroasa s-a constatat a fi foarte eficienta ,deoarece durerea s-a diminuat.Masajul therapeutic l-am incheiat cu mișcari de presare a spatelui cu palmele suprapuse,urmate de mișcări circulare cu palmele pe partea inferioară,după care se urca in linie dreaptă spre coloana cervicală și umeri.

III)Tracția,decompresia vertebrelor reprezintă “standardul de aur” în tratamentul nechirurgical al afectiunilor coloanei vertebrale.Tractia se face pe mese special automate,ce fac manipularea sigura,exacta si fara riscuri.Indicatiile sunt: sindroame clinice dureroasecervicale si lombare de origine mecanica,acute sau cornice,determinate de afectarea discului,ligamentelor sau a masei musculare; radiculargiile de origine vertebrala; herniile de disc intervertebrale;discopatii.

Elongația sau tracțiunea vertebrală aceasta metoda de decompresie vertebrala am utilizat-o la subiecții cu SDL.In esență a fost vorba despre aplicarea unei forțe de tracțiune asupra țesuturilor cu scopul de a intinde țesuturile moi(muschi,tendoane,ligament) si de a indeparta suprafetele articulare,pentru a amorsa procese reparatorii locale. Masa de elongatii avuta in dotarea centrului de kt din cadrul FEFS Galati este considerate ca echipament modern,confortabil prin care elongatiile vertebrale le-am executat cu maxima eficienta si siguranta pentru pacient,deoarece am avut controlul précis al fortei si timpului de tractiune si a unghiului de aplicare a fortei de tractiune asupra coloanei vertebrale. Elongatia vertebrala a transformat coloana vertebrala a subiectilor intr-o coloana mai flexibila,musculatura paravertebrala care a fost contractata a devenit mai relaxata,a avut loc intinderea si flexibilitatea ligamentelor, subluxatiile din articulatiile interapofizare au fost reduse,a fost crescut procesul de hidratare la nivelul discului intervertebral si a fost ameliorată circulația locală.Elongația se efectuează in poziția culcat,confortabil pe masa de tratament specială pentru elongatii care are un segment mobil care se deplaseaza odata cu pacientul,anuland astfel fortele de frecare care apar intre corpul pacientului si masa.Forta de tractiune este aplicata de un dispozitiv special,computerizat,care poate fi setat sat raga cu o anumita viteza,sa faca pause intre etapele de tractiune sau sa tina forta de tractiune constanta o anumita perioada de timp,sa aplice tractiunea pe o directive anume,functie de necesitatile pe care le-a prezentat subiectul.Pe perioada terapiei subiectul trebuie supravegheat permanent si terapia poate fi oricand intrerupta daca apar reactii neplacute(ameteli,dureri de cap,atacuri de panica).Elongatiile au fost efectuate subiectilor dupa pregatirea in prealabil a musculaturii prin programul kinetic si masaj segmentar therapeutic.Durata elongatiei a fost de 10 minute pana la 30 minute functie de forta de tractiune si regiunea tratata.

IV) Bandajare Neuro Musculara Pagina 11 Josya Sijmonsma Medical Taping Concept Editura Fysionair, HoffvanTwente, Olanda

Bazele conceptului medical de bandajare au fost puse în Asia, îndeosebi în Japonia și Coreea in anii 70 ai secolului trecut. Conceptele preluate din chiropractică si kinetoterapie au dat naștere dezvoltării metodei bazate pe faptul că mișcarea și activitatea musculară este foarte importantă pentru menținerea sau refacerea stării de sănătate ale persoanei. Ideea subiacentă este că mușchii nu sunt necesari numai pentru mișcare ci și pentru a determina procese precum circulația sangvină, circulația limfatică și temperatura corpului iar dacă mușchii nu funcționează corect apar o serie de tulburări. Pornind de la acest concept s-a creat o bandă elastică ce nu limitează mișcarea. Prin montarea benzii elastice, mușchii afectați activeaza procesul de vindecare a corpului. La scurt timp dupa ce a inceput dezvoltarea acestei metode, a devenit evident ca sfera sa de aplicare era mult mai ampla decat simpla tratare a muschilor. Spre sfarsitul anilor 90 fostul jucator de fotbal profesionist Alfred Nijhuis a introdus metoda in Europa. La acea vreme metoda era deja utilizata in America si Asia, devenind rapid o metoda de tratament populara si in Europa, unde exista un grup numeros de adepti entuziasti. Diferiti kinetoterapeuti profesionisti din Olanda si Germania continua sa descopere posibilitati pentru aplicarea acestei tehnici prin schimburi de cunostinte si experiente, incercand sa creeze o metodologie sofisticata care continua sa evolueze metodologia numita CONCEPTUL DE BANDAJARE MEDICALA. Proprietatile benzii: in conceptul medical de bandajare, se utilizeaza o banda elastica din bumbac prevazuta cu un strat adeziv hipoalergenic. Stratul adeziv este aplicat dupa un anumit tipar ce permite materialului sa respire, banda putand fi purtata de pacient chiar si pe perioada indelungata fara nici o problema. Atunci cand se aplica corect, nu se produc iritatii ale pielii. Banda poate fi intinsa pana la 140% valoare comparabila cu cea a elasticitatii proprii ale pielii. Grosimea si greutatea benzii sunt de asemenea similare cu cele ale pielii ceea ce permite benzii sa devina un fel de a doua piele. Materialul este asezat pe hartie cu o pretensiune de 10%.banda poate fi intinsa in lungime, asadar,aceasta se aplica intotdeauna pe lungime. Stratul adeziv este incalzit la temperatura corpului si se va lipi mai sigur pe masura ce temperatura benzii ajunge la temperatura corpului. Banda este intotdeauna frecata usor dupa aplicare, astfel incat sa ajunga rapid la temperatura corpului. Dupa ce banda a fost frecata in locul respectiv, nu mai poate fi reaplicata;banda se lipeste numai o data.

Banda poate fi purtata timp de cateva zile. Daca aceasta va fi utilizata pentru o perioada indelungata, atunci trebuie innoita la intervale de doua-trei zile. Banda este rezistenta la apa;poate fi purtata in timpul dusului. Versiunea cu rezistenta sporita la apa poate fi purtata si in timpul inotului sau bailor.

Efecte:

Majoritatea aplicarilor se folosesc de elasticitatea benzii in raport cu elasticitatea pielii. Pielea din zona care necesita tratament poate fi intinsa prin intinderea muschilor si articulatiilor; apoi, banda este aplicata neintinsa pe piele. Atunci cand respectiva parte a corpului revine in pozitia sa initiala normala, elasticitatea benzii ridica usor pielea. Aceasta creeaza curburi. De asemenea, se produce astfel un spatiu suplimentar pentru zona dermei, care include vasele limfatice initiale, capilarele si diversi receptori aferenti si eferenti. Diferitele efecte se pot obtine prin utilizarea diferitelor tehnici de bandajare. Unul dintre cele mai importante efecte este suprimarea durerii prin reducerea presiunii si imbunatatirea circulatiei. Dupa traumatizarea tesutului, acesta raspunde cu o reactie inflamatorie. Se produce tumefierea locala, care cauzeaza cresterea presiunii in tesuturile dimprejur. Cresterea presiunii intrerupe circulatia sanguina si obstructioneaza drenajul limfatic, facand ca presiunea de pe receptorii pentru perceptia durerii sa creasca si mai mult. Organismul interpreteaza acest proces drept durere. Ridicarea indusa de banda reduce imediat presiunea, permitand circulatiei sanguine si drenajului limfatic sa revina la normal. Presiunea asupra receptorilor pentru perceptia durerii scade, iar nivelul de durere simtit de catre pacient este redus instantaneu, permitand automat un tipar de miscare fiziologica mai amplu care, la randul sau, este benefic pentru refacerea tesutului.

Banda sportiva traditionala este conceputa pentru a limita apmplitudinea miscarii cat mai mult cu putinta. Atunci cand se aplica banda sportiva, presiunea creste considerabil,limitand circulatia sanguina si drenajul limfatic. Aceasta intarzie procesul de vindecare. Imobilizarea indelungata,partiala sau totala, a muschilor sau articulatiilor va determina, de asemenea, limitarea miscarii, ceea ce va impune o perioada de recuperare.

In conceptul medical de bandajare neuromusculara, este sustinuta miscarea fiziologica, astfel incat procesul de vindecare propriu al corpului sa se activeze. Cu alte cuvinte, CureTape faciliteaza exact aceleasi procese pe care le-ar facilita si organismul in conditii optime. Prin aplicarea CureTape utilizand diferite tehnici, pot fi afectate in mod vizibil diverse țesuturi.

Efectele prin aplicarea benzilor neuromusculare sunt:

Ameliorarea durerii

Imbunatatirea functiei musculare prin reglarea tonusului muscular

Sustinerea functiei articulare prin : stimulare neuromusculara proprioceptiva, influentarea pozitiei articulatiilor, influentarea directiei miscarii, cresterea stabilitatii

Neutralizarea congestiei circulatiei sanguine si drenajului limfatic

Influentarea neuroreflectorilor.

[Pagina 11 Josya Sijmonsma Medical Taping Concept Editura Fysionair, HoffvanTwente, Olanda]

2.4.Elaborarea metodologiei de implementare a metodelor și tehnicilor kinetice în vederea prevenirii SDL la adulții incluși în experimentul pedagogic.

În vederea consolidării ipotezei emise ce stă la baza programului supus cercetării, specificăm unele dintre aspectele ce pot clarifica eventualele probleme cu privire la cunoașterea particularităților ce țin de procesul de recuperare din punct de vedere kinetic la persoanele de vârsta a doua, afecțiuni lombare ce pot apărea la această vârstă și bineînțeles, efectul benefic pe care-l poate aduce atât programul kinetic aplicat în diferite faze ale bolii, cât și tehnicile complexe și combinate precum masajul terapeutic, bandajare neuromosculară, electrostimularea TENS și elongația mecanică.

În literatura de specialitate există diferite metode și opinii cu tematici privind recuperarea Sindromului Dureros Lombar la persoanele de vârsta a doua, în același timp, nu se găsesc informații și cercetări științifice suficiente ce abordează mijloacele kinetice, respectiv metodele și tehnicile complexe și combinate aplicate în vederea tratării kinetice a SDL. Lucrările ce abordează acest subiect se găsesc doar la modul general, de exemplu Vasile Marcu în ”Kinetoterapie/Physiotherapy”, Iaroslav Kiss în ”Fiziokinetoterapia și sprecuperarea medicală”.

În toate cărțile și lucrările de specialitate sunt specificate obiective ce au ca scop reducerea intensității durerii prin programul/metoda Dr. Williams, neabordând metode și tehnici complexe, netratându-le ca un tot unitar.

Pe de altă parte, un număr tot mai mare de suferinzi de Sindrom Dureros Lombar de vârsta a doua au cunoștințe, chiar dacă sunt insuficiente, despre elongația mecanică și despre bandajarea neuromusculară ca și metode și tehnici kinetice aplicate sau ca și mijloace asociate kinetoterapiei.

Menționăm faptul că un SDL o dată instalat și netratat, de cele mai multe ori are caracter evolutiv, cu cât el este descoperit mai timpuriu cu atât perioada de recuperare va fi mai scurtă și suferința acestora va avea intensitate mai scăzută. De aceea, dat fiind faptul că se cunosc etapele de instalare și evoluția Sindromului Dureros Lombar ( lumbago, discopatie lombară, hernie de disc lombară), ca etiologie, manifestare și efectele pe care le are asupra corpului din punct de vedere morfofuncțional, acolo unde se cunosc factorii declanșatori, favorizanți și cei care întrețin starea de conflict postural și anume frigul, pozițiile vicioase, se impune eliminarea acestor factori, implementarea unui program kinetic adecvat și aplicarea unor combinații de metode și tehnici kinetice.

Considerăm că mijloacele asociate kinetoterapiei,metodele și tehnicile combinate și complexe pot ajuta la obținerea acestui obiectiv datorită efectelor benefice, eficacității și a mijloacelor specifice pe care le are asupra organismului.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

Fig. nr.

2.5 Concluzii la capitolul 2

1.În vederea determinării metodologiei de cercetare au fost selectate metode științifice tradiționale, cum ar fi sondajul sociologic, testările somato-funcționale, motrice și psiho-motrice. Totodată, pentru prima dată a fost elaborată metoda complexa de recuperare kinetica a sindromului dureros lombar.

2.În rezultatul aplicării sondajului sociologic efectuat în cadrul cercetării, adresat subiectilor afectati și specialiștilor din domeniu, în vederea stabilirii gradului de cuno ștințe alSDL, s-au extras următoarele opinii: se cunosc cauzele favorizante în apariția deficiențelor posturale în procent de …… %, pot fi depistate în timp util menționează ……. % din respondenți, se constată că în , de asemenea prin rezultatele chestionarului adresat specialiștilor se constată că la ora actuală nu există programe profilactice suficiente pentru prevenirea deficitelor posturale ….. % din respondenți, tot în acest context respondenții în procent de ……. %, menționează că metodele kinetice combinate corect si cu tehnologia actuala pot contribui eficient la recuperarea sindromului dureros lombar.

3.Prin evaluările somatoscopice efectuate la un eșantion de 20 de adulti, de vârstă 35-55 ani, s-a stabilit un procent de……. % cu atitudini posturale vicioase, din care cele mai numeroase fiind atitudinile ……… %. În baza acestui studiu științific s-a elaborat un nou mecanism de evaluare detaliat, care s-a transpus într-un mijloc de măsurare cuantificabil, asigurând un grad de obiectivitate mărită. Acest mecanism a creat posibilitatea de măsurare și evaluare a articulațiilor și a musculaturii corporale la adulți în vederea monitorizării procesului de recuperare .

4. Rezultatele cercetărilor științifice obținute la etapa inițială privind dezvoltarea somatico-funcțională, motrică și psihomotrică a adulților a demonstrat valori modeste raportate la parametrii care ar trebui să însoțească această perioadă adultă, ceea ce poate crea unele tendințe de instalare a SDL-ului. În acest sens s-au selectat exercițiile din programul de recuperare activă,în funție de fazele afecțiunii subiecților pentru a fi implicați într-un program de cercetare în vederea recuperarii SDL cu ajutorul metodelor si tehnicilor complexe.

5.În vederea realizării cercetărilor științifice prevăzute, s-a elaborat un program kinetic ce are la bază aplicarea a două metode de recuperare kinetica Williams și Mckenzie concomitent cu aplicarea tehnicii complexe de elongație mecanică,cu bandajarea neuromusculară ,masajul terapeutic segmentar și electrostimularea TENS.

3.ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂȚII PROGRAMULUI MODEL DE RECUPERARE A SDL LA PERSOANELE DE VARSTA A-II-A

3.1.

Analiza somatoscopică a rezultatelor obținute privind influența kinetoterapiei asupra recuperarii sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a –II-a.

Prin studiul științific experimental ne-am propus să analizăm și în continuare să influențăm

3.3.

……..

……….

3.4 Concluzii la capitolul 3

În urma realizării programului kinetic, grupa experiment obține rezultate pozitive la toate metodele si tehnicile propuse, supuse testării cu………., ceea ce denotă o semnificație statistică puternică.

Din rezultatele analizei somatoscopice a subiecților incluși în cadrul experimentului pedagogic se pot extrage următoarele concluzii:

dacă la etapa inițială în grupa experimentală s-au observat tendințe de;

prin compararea indicatorilor somatoscopici apreciați inițiali și finali s-a realizat un scor pozitiv la rezultatele inregistrate (de la ……. cazuri inițial la …..cazuri în final);

În urma analizei rezultatelor obținute la evaluarea parametrilor somatici și funcționali după efectuarea programului model pe o perioadă de șase luni a metodelor si tehnicilor kinetice, se poate concluziona că nu s-au evidențiat diferențe semnificativ statistic, cu toate că pe anumiți indicatori avem diferențe mai mari , iar dintre parametri funcționali se evidențiază frecvența respiratorie și cea cardiacă în efort;

Psihomotricitatea este un factor decisiv al economiei mișcării în sine și influențează într-un mod direct atât funcția posturală, cât și activitatea locomotorie.;

Rezultatele analizei legăturilor corelative efectuate între parametrii somato-funcționali, motrici si psihomotrici …..SCRIE

Astfel, problema de cercetare constă în fundamentarea teoretică și experimentală a unui program kinetic , în vederea recuperarii sindromului dureros lombar la persoanele de varsta a-II-a.

CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI

5

Studiul literaturii de specialitate cu privire la mecanismele de recuperare kinetica a sindromului dureros lombar ,reflectă influența factorilor endogeni și exogeni care perturbă atitudinea posturii corporale provocând instalarea unor deficiențe fizice funcționale, astfel se impune necesitatea combinarii metodelor si tehnicilor kinetice în vederea recuperarii sindromului dureros lombar.

…….***

Plecând de la informațiile obținute în urma studiului literaturii de specialitate și a rezultatelor obținute în cadrul experimentului pedagogic prin implementarea programului de recuperare kinetic, putem formula următoarele recomandări practico- metodice:

BIBLIOGRAFIE (in limba romana)

Harrison- Manual de medicina, editia a 18-a, autori- Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, an 2014 editura ALL, Bucuresti pag 304

Albu C., Armbruster T.L., Albu M. Kinetoterapie, metodologia poziționării și mobilizării pacientului. Iași: Ed. Polirom, 2012, p.48.

Albu C., Albu A., Vlad T., Iacob I. Psihomotricitatea. Iași: Ed. Institutul European, 2006, p. 9-12.

Alexe D.I. Implicațiile psihomotricității în manifestarea echilibrului la pubertate. Iași: Ed. Performantica, 2012, p. 50.

Antonescu M.D. Patologia aparatului locomotor. București: Ed. Medicală, 2008, p. 8-17.

Apostol I. Fiziologie clinică și performanță umană. Iași: Ed. „Gr.T. Popa” Universitatea de Medicină și Farmacie, 2003, p.6.

Baciu C. Aparatul locomotor (Anatomie funcțională, biomecanică, semiologie clinică, diagnostic diferențial). București: Ed. Medicală, 1981, p.261-262.

Baciu C. Kinetoterapia pre- și postoperatorie. București: Ed. Sport-turism, 1981, p.138.

Banciu M. Lombosciatica discală. IN: Păun R., Ed. Tratat de Medicină Internă-Reumatologie. I Ed. Vol. I. București, Editura Medicală; 1999, p: 569-594

Badiu C., Ciorbă C., Badiu G. Educație fizică a copiilor și școlarilor (metode și mijloace). Chișinău: Garuda- Art, 1999, p. 8-10.

Balint T. Igienă, prim ajutor și evaluare somato-funcțională. Curs. Bacău: EduSoft, 2006, p 75-80, 134-141.

Bălan V. Ghid metodologic pentru corectarea deficiențelor fizice prin înot. București: Didactică și Pedagogică R.A., 2007, p. 9-43.

Bălțăteanu V. Îndrumar practic de kinetoterapie. Iași: Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, 1997, p. 12-15.

Benedek F. Curs Biomecanică. Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, 2007, p.79-81.

Birtolon Ș.A. Exercițiul fizic și coloana vertebrală. București: Sport-Turism, 1978, p. 1162.

Blandine C.-G. Anatomie pentru mișcare, introducere în analiza tehnicilor corporale. Iași: Polirom, 2009, p. 40-48.

Blandine C.-G., Lamotte A. Anatomie pentru mișcare, exerciții de bază. Iași: Polirom, 2009, p. 27, 45-49.

Borundel C. Manual de medicină internă pentru cadre medii. București: Ed. ALL, 1995,

p.28.

Botnarenco F.A., Rîșneac B.V. Înotul. Chișinău: Ed. Lumina, 1993, p. 13-18, 19-56, 98104.

Botnarenco T., Diacenco E. Mijloacele tehnice de pregătire a înotătorilor în vederea însușirii și perfecționării activităților motrice. În: Știința Culturii Fizice, nr. 1, Brașov – Chișinău, 2005, p.30-33.

Botnarenco T., Rîșneac B. Manual de înot pentru elevi. Chișinău: Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, 2013, p. 1, 12-60, 132-140.

Bridge H. Durerile de spate „Calea naturală” – terapii complementare, tehnici alternative și tratamente convenționale. București: Corint, 2004, p. 20-23.

Calb M. Anatomie funcțională și biomecanică. București: Fundația România de Mâine,

2000, p. 6.

Cerbulescu C, Ifrim Mic. Articulațiile coloanei vertebrale. In: București, Ed. Atlas de Anatomie Umană. I, Ed. Vol. I: Editura Științifică și enciclopedică 1983, p. 57

Cheran C. Procedee noi folosite în corectarea scoliozelor. În: A XVIII-a Sesiune anuală de comunicări științifice cu participare internațională: Interdisciplinaritate și calitate în domeniul fundamental de știință: Educație fizică și sport. București: BREN, 2008, p. 164.

Chiriac M. Testarea manuală a forței musculare. Ed. Universității din Oradea, 2000, p. 106-114.

Ciortan I. Depistarea și dispenzarizarea copiilor de vârstă școlară cu deformații ale cutiei toracice și ale coloanei vertebrale: Rezumat teză de doctor. Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” Facultatea de Medicină, 2010. 60 p.

Cîrlă L., Grecu A. Ramurile natației. București: BREN, 2004, p. 9-11, 14-21.

Cîrlă L. Înot – Aptitudinile psihomotrice și pregătirea tehnică. București: Ed. Printech, 1999, p.108-150.

Cîrlă L., Jivan I. Înot, curs de bază. București: Ed. A.N.E.F.S., 1999. 70 p.

Cîrstea G. Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Ed. Universul, 1993, p.23-24, 61-80.

Constantinescu M. Abordarea deficiențelor fizice funcționale a coloanei vertebrale din punct de vedere profilactic folosind metoda observației. În: Probleme actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în domeniul culturii fizice: Conferința Științifică Internațională. Chișinău, 2015, p. 349.

Constantinescu M. Deficiențele fizice funcționale ale coloanei vertebrale și rolul înotului în gestionarea acestora. În: Probleme actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în domeniul culturii fizice: Conferința Științifică Internațională. Chișinău, 2014, p. 376.

Constantinescu M., Havriș D., Constantin A. How to find physical functional deficiences of the spine during adolescence and how to stop the evolutionary process by kinesiology.

In: Trends and perspectives in physical culture and sport: International Scientific Conference. Suceava, 2010, p. 31.

Constantinescu M. Optimizarea proceselor de creștere și dezvoltare a funcției aparatului locomotor prin aplicarea exercițiilor din natație la copiii de 10-14 ani. În: Probleme actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în domeniul culturii fizice: Conferința Științifică Internațională. Chișinău, 2013, p. 64.

Constantinescu M. Physical functional deficiency during pre-puberty and prophylactic necessity through postural education. In: Trends and perspectives in physical culture and sport: International Scientific Conference. Suceava, 2014, p. 48.

Constantinescu M. Somatoscopia instrumentală a deficiențelor fizice funcționale ale coloanei vertebrale. In: The Annals of the „Ștefan cel Mare” University, Suceava, 2014, p. 30.

Constantinescu M. The influence of physical exercise on the locomotory apparatus during the growth and the development period. In: Trends and perspectives in physical culture and sport: International Scientific Conference. Suceava, 2012, p.170.

Constantinescu M., Rîșneac B. The influence of swimming on psychomotricity at prepubertal children. In: Trends and perspectives in physical culture and sport: International Scientific Conference. Suceava, 2016, p. 33.

Constantinovici A, Adam D. Examinarea Neurologică. I Ed. Vol. I. București: Holding Reporter; 1997: 1.18-1.20

Constantinescu M. The significance of the imaging examination in the recovery process of scoliosis. In: The Annals of the „Ștefan cel Mare” University, Suceava, 2014, p. 23.

Cordun M. Postura corporală normală și patologică. București: ANEFS, 1999, p. 51-93.

Cordun M. Kinantropometrie. București: Ed. Cd. Press, 2009, p. 51, 53-56, 59, 188.

Cordun M. Kinetologie Medicală. București: Ed. Axa, 1999, p. 21-23, 59-63.

Cotaman R. Kinetoterapie. Metodica desfășurării activităților practice. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2006, p. 93-104.

Counsilman E.J. Manual pentru înotul sportiv, pentru antrenori și înotători. Ed. Counsilmanco Inc Bloomington Indiana, 1977. 219 p.

Crețuleșteanu G., Jivan I., Cîrlă L. Înot curs de bază. Academia de Educație Fizică. București, 1992. 125 p.

Cucoș C. Pedagogie. Iași: Ed. Polirom, 2002, p. 24-25, 108, 194-197.

Dan M. Educație pentru sănătate corporală. Ed. Universității din Oradea, 2004, p. 65.

Delavier F. Anatomia unui corp perfect, ghid pentru dezvoltarea musculaturii. București: Ed. „Litera internațional”, 2009, p. 66, 128.

Demeter A., Drăgan I. Sport și Sănătate. București: Sport-Turism, 1990, p. 53-57.

Diacenco E. Cu privire la faza de alunecare în procedeul de înot craul pe piept. În: Probleme actuale ale metodologiei pregătirii sportivilor de performanță: Materialele Conferinței Științifice Internaționale. Chișinău: Ed. USEFS, 2010, p. 35-38.

Domințeanu T. Etiologia deficiențelor fizice. În: A XII-a Sesiune anuală de comunicări științifice: Impactul Civilizației Moderne Asupra Educației Fizice și Sportului – Implicații și Direcții, sub egida Consililui Științei Sportului din România București, 2002, p.220-221.

Dragnea A., Bota A. Teoria activităților motrice. București: Didactică și pedagogică, 1999, p. 107-112, 138-139.

Dragomir P., Scarlat E., Educație fizică școlară. București: Didactică și Pedagogică R.A., 2004, p. 17-39,126.

Drăgan I. Cultură fizică medicală. București: Ed. Sport Turism, 1981, p. 28, 32, 47.

Drăgan I. Medicină Sportivă. București: Ed. Medicală, 2002. 230 p.

Dumitrescu P.C., Secretul sănătății greutatea corporală. București: Ed. Porus M., 1994, p 7-17.

Dumitru G. Sănătate prin Sport pe înțelesul fiecăruia. București: Ed. F.R.S.P, 1997, p. 11.

Dumitru M. Educația fizică, componentă a curriculum-ului național (teorie și metodică). Constanța: Ed. Ovidius University Press, 2011. 238 p.

Elberg J.F., Doucet P. Durerile de spate-descriere și tratament. Prahova: Ed. ANTET XX PRESS, 2008, p. 23.

Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale în educație fizică și sport. Vol I. București, 1996, p. 241.

Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale în educație fizică și sport. Vol II. București, 1996, p. 300-396.

Epuran M. Modelarea conduitei sportive. București: Ed. Sport-Turism, 1999. 197 p.

Farago M., Pop S., Metode și tehnici de evaluare în Kinetoterapie. Oradea: Ed. Universității, 2008, p.18.

Ferrario B., Aparaschivei M. Gimnastică aerobică pe înțelesul tuturor. București: Ed. SemnE, 2004, p. 9.

Fiedler P. Dezvoltarea fizică generală. Îndrumar metodic. Iași: Ed.BIT, 2003, p. 14.

Firimiță M. Gimnastică medicală la domiciliu. București: Ed. Sport-Turism, 1989, p.10, 102.

Firițeanu V.N. Aspecte ale creșterii și maturizării biologice cu influențe asupra activităților fizice și antrenamentelor sportive la băieți și fete. În: Tendințe ecologice în domeniul educației fizice și sportului: Sesiune Științifică Internațională. București: Ed. Bren, 2010, p. 89-92.

Fozza C.A. Îndrumar pentru corectarea deficiențelor fizice. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2002, p.7, 10-13, 18.

Gagea A. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Ed. Fundației România de Mâine, 1999, p.119, 227.

Galeru O. Natație, teorie și practică. Iași: Ed. Pim, 2008, p 14-17, 23-70.

Gîrleanu L. Depistarea și corectarea deficiențelor fizice în școală. În: Impactul civilizației moderne asupra educației fizice și sportului- implicații și direcții: Sesiune de comunicări și referate științifice cu participare internațională, sub egida Consiliului Științei Sportului din România. București, 2001, p.139-140.

Gîrleanu L. Optimizarea dezvoltării fizice armonioase la elevii din ciclul primar prin corectarea deficiențelor fizice. În: Impactul civilizației moderne asupra educației fizice și sportului- implicații și direcții: Sesiune de comunicări și referate științifice cu participare internațională, sub egida Consiliului Științei Sportului din România. București, 2001, p.

Gogean G.G. , Liușnea D.N. Gimnastica de bază. Iași: Ed. Pim, 2005, p.64-65.

Gugiuman A., Zetu E., Codreanca L. Introducere în cercetarea pedagogică: Îndrumar pentru cadre didactice. Chișinău: Ed. Tehnică, 1993, p. 50, 95-96.

Iacob L., Cosmovici A. Psihologie școlară. Iași: Ed. Polirom, 2005, p. 25-26.

Ionescu A., Anton B. Dirijarea medicală a efortului. București: Ed. Proxima, 2004, p. 111112.

Ionescu N.A. Gimnastica Medicală. București: Ed.ALL, 1994, p. 7-10.

Ionescu R. ”Esențialul în reumatologie”, Edit. Medicală Amaltea București 2006; Pag 542-556

Jenkins R. Fitness Gimnastică pentru toți. București: Ed. ALEX-ALEX, 2001, p. 7.

Jianu M. Scoliaza Pediatrică. București: Ed. Proeditură și Tipografie, 2010, p. 34-35, 53.

Jivan I.S. Înot, tratat metodic. București: Ed. PRINTECH, 1999, p. 20-21, 30-86.

Kneipp S. Hidroterapia. București: Ed. L.V.B, 1999, p. 11.

Kusturova A. Diformitățile coloanei vertebrale la copiii și adolescenții de vârstă școlară (diagnostic, tratament și profilaxie): Autoreferatul tezei de doctor în științe medicale. Chișinău: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” 2016. 31 p.

Leuciuc F.V. Musculație. Suceava: Ed. Universității, 2010, p.17-45.

Leuciuc F.V. Pregătire Musculară. Suceava: Ed. Universității, 2011, p.84-95.

Ludovic K. Hidroterapia. Miercurea Ciuc: Ed. SyryusTeka, 2007, p.67-68.

Manole V, Manole L. Evaluarea motrică și funcțională în kinetoterapie. Iași: Ed. Pim, 2009, p. 3-6, 16-21.

Manole V. Kinetoterapia afecțiunilor din activitatea sportivă de performanță. Iași: Ed. Pim, 2009, p. 7.

Marcu V. Masaj și kinetoterapie. București: Ed. Sport-Turism, 1983, p. 106-134.

Marcu V., Dan M. Kinetoterapie/Physiotherapy. Oradea: Ed. Universității, 2006, p. 249.

Marcu V., Pâncotan V. Evaluarea bolnavilor în afecțiunile reumatice degenerative ale coloanei vertebrale. Oradea: Ed. Universității, 2005, p.23.

Marinescu V.G. Copii și performanța în înot. Institutul Național de Informare și Documentare. București, 1998, p. 238.

Mariț A., Dorgan V. Metode de apreciere a efortului fizic la copii. În: Perspective moderne ale impactului societății contemporane asupra educației fizice și sportului: Conferință Științifică Internațională. Ediția a VII-a. Chișinău: I.N.E.F.S., 2006, p. 313-318.

Mîrza D. Kinetoprofilaxie Primar ă. Manual pentru studii de masterat în domeniul Cultură fizică și sport. Iași: Ed. Tehnopress, 2005, p. 9-103.

Moțet D. Kinetoterapia în beneficiul copilului (Corectarea deficiențelor fizice la copii). București: Ed. Semne, 2011, p. 3-103.

Mureșan E. Corectarea deficiențelor fizice. Mijloace utilizate în apă și pe uscat. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2006, p. 20-134.

Mureșan E. Înot sinteză. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2000, p. 7-42.

Mureșan E. Înot. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2011, p. 2-12.

Mușat C.L. Igienă și prim ajutor medical în educașie fizică și sport. Galați: Ed. Fundației

universitare „Dunărea de Jos” 2002, p. 8-9.

Neagu N. Biometrie Umană. Tg. Mureș: Ed. Universyti Press, 2014, p. 166-175.

Neagu N. Protocoale și tehnici de evaluare în fizioterapie și educație fizică și sport.

Îndrumar de lucrări practice. Tg. Mureș: Universitatea de Medicină și Farmacie, 2014, p.

12-15.

Nenciu G. Biomecanica în educație fizică și sport – aspecte generale. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2005, p. 77-80.

Niculescu I.I. Evaluarea în educația motrică. Craiova: Ed. Universitaria, 2010, p. 51-63, 93-105.

Niculescu T.C. și colab. Anatomia și fiziologia omului. Compendiu. București: Ed. Corint, 2005, p. 62, 91-93.

Olaru M. Să nu ne temem de apă. București: Ed. Sport-Turism, 1988, p 42-78, 107-117.

Olaru M. Înot. Tehnică, Metodică, Organizare. București: Ed. Sport-Turism, 1982, p. 1718, 19-33.

Onose G., Pădure L. Compendiu de neuroabilitare. București: Ed. Universitară Carol Davila, 2008, p. 23-24.

Penția D. Înotul, activitate sanogenă. Timișoara: Imprimeria Mirton, 1995, p. 18-23.

Pîrvulescu V.N., Trăistaru R. Semiologie și noțiuni de patologie medicală pentru kinetoterapeuți. Craiova: Ed. Universitaria, 2003, p. 38.

Popa G. Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului. Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 1999, p. 51-124.

Popescu E., Ionescu R. Lombosciatica. Compendiu de rematologie, Edit. a III-a actualiza tă și adăugită Ed. Vol. I București, Edit tehnică 1998, p. 377-382

Popescu F., Porfireanu C.M. Contribuții privind educarea și reeducarea atitudinii corecte a corpului la școlari în cadrul orelor de educație fizică. În: Analele Universității Spiru Haret, seria Educație Fizică, Sport și Kinetoterapie, anul III, nr.3, 2006, Ed. Fundația România de Mâine, București, 2006, p. 147.

Racolța A., Pantea C. Evaluarea deficiențelor de postură la elevii de gimnaziu. În: Analele Universității de Vest Timișoara, serie E.F.S, No. 13, nov. 2011, p. 8.

Rață E. Concepte noi privind prognoza în sport. Suceava: Ed. Universității „Ștefan cel Mare”, 2013, p. 74-88.

Rață E. Teoria și practica în sporturi de apă: înot. Curs teoretic. Suceava: Universitatea „Ștefan cel Mare”, 2013, p. 5-8.

Rață E. Teoria și practica în sporturile de apă: Înot. Caiet de lucrări practice. Suceava: Universitatea „Ștefan cel Mare”, 2014, p. 7.

Rață G., Rață B.C. Aptitudinile în activitatea motrică. Bacău: Ed. EduSoft, 2006, p. 94-98.

Rață G. Didactica educației fizice și sportului. Iași: Ed. Pim, 2008, p.139.

Rață G. Educația fizică și metodica predării ei. Iași: Ed. Pim, 2008, p. 19-29.

Rață S. Prevenirea și corectarea deficienței fizice scolioza prin înot terapeutic. În: Știința Culturii Fizice, nr. 17/1, Chișinău, 2014, p. 76-82.

Raveica G. Principii de biomecanică în kinetoterapie. Biomecanica mersului. Iași: Ed. PIM, 2006, p. 44.

Rădulescu Ș.M. Metodologia cercetării științifice. București: Ed. Didactică și pedagogică R.A., 2006, p.84-85.

Rîșneac B., Penția D. Modelarea pregătirii înotătorilor de performanță prin simularea matematică pe calculator. În: Știința Culturii Fizice, nr.1, Ed. Universității Transilvania Brașov în colaborare cu I.N.E.F.S. Chișinău, 2005, p. 17-23.

Rîșneac B., Solonenco G. Înotul sportiv, concepte metodologice. Chișinău: Ed. USEFS, 2014, p. 50-58, 215-220.

Rîșneac B., Solonenco G., Orientări metodice în pregătirea înotătorilor de performanță. Chișinău: Ed. USEFS, 2013, p. 30-39.

Rîșneac B. Stabilometria – metodă de evaluare a capacităților coordinative la înotătorii de performanță. În: Știința Culturii Fizice, nr. 8/2, Chișinău, 2011, p.38-42.

Rîșneac B., Ene-Voiculescu C. Considerații privind selecția și pregătirea psihologică a înotătorilor de 10-12 ani în procesul antrenamentului sportiv. În: Știința Culturii Fizice, nr. 7/1, Chișinău, 2011, p. 17-23.

Rîșneac B., Racu S., Constantinescu M. Necesitatea evaluării morfo-funcționale preventive la nivelul copiilor cu vîrstă 10-14 ani. În: Tendințe noi în profilaxia și dezvoltarea generației în creștere: Conferință Științifică Națională. Chișinău, 18 decembrie 2013, p. 109.

Robănescu N. Reeducare neuro-motorie. București: Ed. Medicală, 2001, p.131.

Sbenghe T. Kinesiologie știința mișcării. București: Ed. Medicală, 2005. 379 p.

Sbenghe T. Prevenire suferințelor musculoarticulare. București: Ed. Medicală, 1991, p. 55.

Sbenghe T. Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor. București: Ed. Medicală, 1981, p. 71-79.

Sidenco L.E. Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2005, p. 26.

Sidenco L.E. Coloana vertebrală și membrul inferior. București: Ed. Fundației România de Mâine, 2003, p.130.

Sima D. Recuperare medicală prin terapie acvatică. În: Priorități și perspective în educație

fizică și sport: Sesiune Internațională de Comunicări Științifice. București: Ed.

Universității, 2014, p. 237-242.

Sima D. Medical Rehabilitation – Aquatic Therapy. În: Priorități și perspective în educație

fizică și sport: Sesiune Internațională de Comunicări Științifice. București: Ed.

Universității, 2014, p. 243-248.

Sima D. Rolul exercițiilor acvatice în combaterea obezității. În: Priorități și perspective în educație fizică și sport: Sesiune Internațională de Comunicări Științifice. București: Ed. Universității, 2014, p. 251.

Simion G., Amzar L. Știința cercetării mișcării umane. Pitești: Ed univ., 2009, p.106- 131.

5 ii i i

Someșan C. Rolul, efectele și avantajele înotului terapeutic la copilul infirm motor central- hemiplegia. În: Formatori în Kinetoterapie. Studii și Cercetări: Al III-lea Congres Balcanic de Kinetoterapie. Arad, 2011, p. 79.

Stănescu S. Fundamentele antrenamentului de forță și condișie fizică. Agenția Națională pentru Sport. București, 2003. 94 p.

Stoenescu G. Tinerețe Sănătate Frumusețe. București: Ed. Sport-Turism, 1990, p. 9.

Stoica A.M. Înot, fundamentele teoretice și practico-metodice. București: Ed Universității, 2013, p. 41-45, 47-72.

Strujan I.C. Îndrumarul profesorului de educație fizică. Botoșani: Ed.Axa, 2004, p. 197198.

Șalgău S. Tehnica și metodica procedeelor de înot. Iași: Ed. Pim, 2007, p.14-26.

Șalgău S. Bazele reglării efortului la înotătorii de mare performanță. Iași: Ed. Tehnopress, 2005, p. 21-35.

Șdic L. Kinetoterapia în recuperarea algiilor și a tulburărilor de statică vertebrală. București: Ed. Medicală, 1982, p. 74-81.

Șiclovan I. Teoria Educației Fizice și Sportului. București: Ed. Sport-Turism, 1979, p. 57, 158.

Șuiu Teodoru A. Gimnastica de întreținere. București: Ed Medicală, 1985, p. 78-92.

Tomoaia G. Curs de Ortopedie. Cluj-Napoca: Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hațeganu”, 2005, p. 175-181.

Trifan N. Pediatrie preventivă. București: Ed. Medicală, 1982, p. 132-140.

Tuchilă I. Recuperarea scoliozei la elevii din ciclul primar în procesul educației fizice, Teză de doctor în pedagogie. Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport. Chișinău, 2012. 179 p.

Tudor V. Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport. București: Ed. Alpha, 2005, p. 3437.

Turcu I. Metodologia cercetării în educație fizică și sport. Brașov: Ed. Universității „Transilvania”, 2007, p. 66-139.

Zaharia C. Elemente de patologie a aparatului locomotor. București: Ed. PAIDEIA, 1994,

p. 201-206.

Zaharia C. Scolioza. București: Ed. Medicală, 1980, p.15-20.

Zamora E., Ciocoi Pop R. Artrologie și biomecanică umană generală. București: Ed. RISOPRINT, 2006, p. 15.

Zavalișca A., Demcenco P. Metode matematico-analitice de cercetare pedagogică în cultura fizică. Îndrumar instructiv pentru instituțiile superioare de educație fizică. Chișinău, 2011, p. 100.

Zavalișca A., Demcenco P., Tuchilă I. Particularitățile aplicării kinetoterapiei în tratamentul complex al scoliozei. În: Știința Culturii Fizice, nr. 9/1, Chișinău, 2012, p. 98.

(în limba engleză)

Aad van der El., Orthopaedic Manual Therapy Diagnosis, Copyright © 2010 by Jones and Bartlett Publishers, Sudbury Massaschusetts 2010 p. 1-23.

Adolfo M Bronstein, Clinical Disorders of Balance Posture and Gait, Oxford University Press, Ed. Arnold 2004, p. 1-16.

Borenstein D. Disorders of the Low Back and Neck. In: JH K Ed. Primer on the Rheumatic Diseases. 12th/Ed. Vol I. Atlanta: Arthritis Foundation; 2001: 165-173

Borenstein D. Low Back Pain, In: Klippel J, Dieppe P, eds Rhematology. 2nd ed. Vol. 1: Mosby; 1998:4.3.1-23

Borenstein G. Low back pain and lumbar spinal stenosis. In: Hochberg M, Silman A, Smolen J, Weinblatt m, Weisman M, eds. Rheumatology. 3rd ed. Vol. 1: Mosby; 2003: 583-613

Casey P,Weinstein J. Low back pain. In: Kelley W, Harris E, Ruddy S, Sledge C, eds. Textbook of Rheumatology. 6th ed. Vol. 1. Philadelphia: WB Saunders Company; 2001: 509-521

Datta D, Mirza S, White III A. Low back pain. In: Harris E. Budd R, Genovese M, Firestein G, Sargent J. Sledge C, eds. Kelley's Textbook of Rheumatology, 7th ed. Vol. 1. Philadelphia: Elsevier Saunders; 2005: 588-598

Fusco et al. Physical exercises in the treatment of adolescent idiopathic scoliosis: An updated systematic review, Physiotherapy Theory and Practice, Copyright & Informa Healthcare USA, Inc. 2011 p. 80-87.

H R Weiss and D Turnbull, The Integrated Scoliosis Rehabilitation/ISR ScoliologicTM Best Practice program: A synthesis of four approaches of physiotherapy for the treatment of scoliosis, Physiotherapy Theory and Practice, Copyright & Informa Healthcare USA, Inc. 2011 p. 94-100.

Hans-Rudolf Weiss, Spinal deformities rehabilitation – state of the art review, Scoliosis 2010,http://www.scoliosisjournal.com/content/5/1/28 p. 3-12.

Josette Bettany-Saltikov et al., Physical Therapy for Adolescents with Idiopathic Scoliosis, Physical Therapy Perspectives in the 21 st Century – Challenges and Possibilities, www.intechopen.com, 2012 p. 1-40.

Katz N, Katz N. Lumbar Spine Disease. In: Weisman M, Weinblatt M, Louie J, eds. Treatment of the Rheumatic Diseases. Vol 1: W.B. Saunders Company; 2001:89-99.

Kord Mahnaz and Lazarieva Olena, The Influence of Physical Rehabilitation Program on the Body Spatial Organization of the 8 Years Old Children with Posture Violation in the Frontal Plane and 1 st and 2nd Degree Scoliosis, World Journal of Medical Sciences 8, © IDOSI Publications, 2013 p. 271-275.

Kowalski et al. BMC Pediatrics, Objective parallel-forms reliability assessment of 3 dimension real time body posture screening tests, http://www.biomedcentral.com/1471- 2431/14/22, 2014 p. 2-8.

Lipson S. Low back pain. In: Kelley W, harris E, Ruddy S, Sledge C, eds. Textbook of Rheumatology. 5th ed. Vol. 1: WB Saunders Company; 2001:89-99.

Nakano K. Neck and Back Pain. In: JH S, ed. Internal Medicine. 5th ed. Vol. 1:Mosby, Inc.;1998:963-968

Negrini et al. Scoliosis 2012, 7:3, Orthopaedic and Rehabilitation treatment of idiopathic scoliosis during growth http://www.scoliosisjournal.com/content/7/1/3 p. 1-35

Romano et al. The SEAS concept of exercises for scoliosis, Physiotherapy Theory and Practice, Copyright & Informa Healthcare USA, Inc. 2011 p. 110-114.

Ryszard Tomaszewski and Magdalena Janowska, Psychological Aspects of Scoliosis Treatment in Children, Recent Advances in Scoliosis www.intechopen.com, 2012 p. 301307.

Solberg Gill, Postural Disorders Musculoskeletal Dysfunction, Diagnosis, Prevention and Treatment, Elsevier Limited, 2008, www.elsevierhealth.com, p. 246- 257.

T. Karski et al, The new rehabilitation treatment of so-called idiopathic scoliosis. dimension real time body posture screening tests, http://www.biomedcentral.com/1471- 2431/14/22, 2014 p. 2-8.

Taboadela C.H., GONIOMETRIA, Asociart ART, Buenos Aires, 2007 p 54-63,the dependence of results on the age of children and the stage of deformity, Locomotor system vol. 8, 2001, no. 2, p. 66-73.

Williams D. Approach to the patient with neck and low back pain. In:Sterling G, ed. Rheumatology Secrets. 1 ed. Vol.1. Philadephia: Hanley&Belfus, INC; 1997:350-353

(în limba rusă)

AgaMOBa H.B., 3eMCKOB E.A. OcodeHHOcru brahma KOMnneKCHbix 3aHflTun raMHacTHKOH u nnaBaHueM c o3gopoBHTenbHon HanpaBneHHOCTbro Ha ocHOBe KOMnoHeHTbi $H3HHecKOH nogroTOBneHHOCTu *eH^HH 21-35 neT. B: Teopua u npaKTUKa $H3HHecKOH KynbTypbi, 2000, c. 23-26.

Aukuh B.A., raaeeBa O.E. BauaHue 3aHaTuu ^ugpoa^po6uKOH Ha ocBoeHue naaBaTeabHbix gBu^eHuu. B: Teopua u npaKTuKa $u3unecKou KyabTypbi, 1997, c.58.

AuKuHa H.H. Hcno^b30BaHHe naaBaHua b cucreMe aeneGHo npo^uaaKcTunecKux ynpe^geHuu u opraHU30BaHHoro oTgbixa: Yne6. nocoGue. Omck, 1992. 47 c.

Ahkum H.H. Hcno^b30BaHue naaBaHua b cucreMe aeHeGHo-npo^uaaKTuHecKux ynpe^geHuu u opraHu30BaHHoro oTgbixa: YneGHoe nocoGue. Omck, 1988, c.47.

EyaaTOBa M.M., CaxHoBcKuu K.n. HaaBaHue gaa 3gopoBa. HaaBaHue KaK o3gopoBuTeabHbiu ^aKTop. KueB, 1988, c. 113-130.

Emkob B.A., nupor A.B. O3gopoBuTeabHoe naaBaHue gaa arogeu pa3aunHoro Bo3pacTa: MeTogunecKue peKOMeHga^uu. Cmo^hck, 1989, c.30.

raHnap H.H. HaaBaHue: Teopua u MeToguKa npenogaBaHua. Ogecca: ,3pyK, 2007, c.368-399.

r^Bope^KUH B.C. O3gopoBuTeabHoe naaBaHue. nporpaMMa 3aHaTuu b Kpy^Ke. Muhck, 1997. 12 c.

^oaygeBa r.C., Xo^eMno C.B. OcHoBa cnopTuBHoro, npuKaagHoro u

o3gopoBuTeabHoro naaBaHua. Hacrb 1: CnopTuBHoe naaBaHue. MeTogunecKue peKOMeHga^uu. Muhck, 2000. 52 c.

KapgaMoHoBa H.H. HaaBaHue: aeneHue u cnopT. PocroB-Ha-^oHy: OeHuKc, 2001, c. 21-30.

KapnMaH B.H., Eeao^pKoBcKuu 3.E., rygKoB H.A. TecTupoBaHue b cnopTuBHou Megu^uHe. MocKBa: Ou3KyabTypa u CnopT, 1989. 200 c.

KourepoB C.B. HHcrpyMeHTaabHbie MeTogw HaynHbix uccaegoBaHuu b naaBaHuu: MeToguaecKaa pa3pa6oTKa gaa BfflT. MocKBa: ^oau$K, 1991, c.48.

noaeca r.B., neTpeHKo r.r HeaeGHoe naaBaHue npu HapymeHuax ocaHKu u cKoauo3e y geTeu. KueB, 1980, c.114.

PaeBcKuă P.T., nerenKaKu B.O. HaaBaHue. AO EaxBa, 2005. 326 c.

(Surse de pe internet)

http//www.ediție.ro, 9 Sfaturi utile pentru o coloană vertebrală sănătoasă venite de la un kinetoterapeut. (vizitat 13.august 2017).

http//www.e-scoala.ro,Coloana vertebrală și măduva spinării.(vizitat 13.august 2016).

http//www.mayfieldclinic.com, Anatomy of Human Spine. (vizitat 13.august 2017);

http//www.ortodonziabologna.com, Used instruments – Orthodontics Bologna, (vizitat

13.august 2016).

http://angelblue77.blogspot.ro/, Zona cervicală, (vizitat 13.august 2017).

http://www.chiro.org/ACAPress/Body_Alignment.html(vizitat 11 iul. 2015).

http://www.littleotterswim.com/2011/01/swimming-growth-and development/(vizitat 23 sept. 2016).

https//www.spineuniverse.com, Thoracic Spine-Thoracic Vertebrae.(vizitat 13.august 2017).

https://en.wikipedia.org/wiki/Human_swimming(vizitat 23 sept. 2017).

https://kinetoiniasi.wordpress.com/tag/referat-postura(vizitat 11 iul. 2017).

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/swimming-health-benefits (vizitat 23 sept. 2017)

208.http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/AFECTIUNILE-COLOANEI-VERTEBRAL13.php(vizitat pe 27 decembrie 2017)

209.https://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=search&rurl=translate.google.ro&sl=en&sp=nmt4&u=https://www.physio-pedia.com/Mckenzie_Method&usg=ALkJrhjggzfT7lDV7f68DsGIkNquouIISg(vizitat 28 ianuarie 2018).

ANEXE

Anexa numărul 1

Repartiția pe sexe a lotului studiat

Subiecții investigați

O.N.., 48 ani, sex M, domiciliu în mediu urban, diagnostic:

Deficit motor cvadriceps postoperator hernie de disc L4-L5.HDLO

2. V.S.., 51 ani, sex M, domiciliu în mediu urban, diagnostic:Redoare pelvină postoperatorie Hernie de disc L4-L5HDLO

3. H.T. , 54 ani, sex M, domiciliu în mediu rural, diagnostic:Parestezie cu topografie sciatică postoperatorie Hernie de disc L4-L5 HDLO

4. L.D., 52 ani, sex M, domiciliu în mediu urban, diagnostic:sindrom radicular restant postoperator Hernie de disc L4-L5.HDLO

5. P.G.., 55 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic:Redoare pelvină postoperatorie Hernie de disc L5-S1O

6. P.N.. 57 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: deficit motor cvadriceps postoperator Hernie de disc L4-L5O

7. G.N., 48 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Redoare pelvină Hernie de disc L4-L5 acută hiperalgică.

8. H.T.., 40 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Sindrom radicular restant postoperator hernie de disc L3-L4.Spondiloză L

9.U.B.., 46 ani, sex F, domiciliu în mediu rural, diagnostic: Redoare pelvină Hernie de disc L3-L4 .CRURALGIE

10.T.V., 58 ani, sex F, domiciliu în mediu rural, diagnostic: Deficit motor cvadriceps Hernie de disc L4-L5.

11. T.M., 60 ani, sex M, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Redoare pelvină Herniede disc L4-L5,spondilogenă.

12.R.G., 57 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Sindrom radicular restant Hernie de disc L3-L4.Spondiloză.

13. F.J ., 54 ani, sex M., domiciliu în mediu rural, diagnostic: Hernie de disc L4-L5,hiperalgică.trenantă.

14.S.D., 58 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: hernie de disc L5-S1

15. L.E., 53 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: sindrom radicular restant Hernie de disc-L5-S1 acută.

16. A.N., 51 ani, sex M, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Hernie de disc L5-S1cu SPE dr.

17. L.G., 56 ani, sex F, domiciliu în mediu rural, diagnostic: Hernie de disc L5+S1

Subacută,trenantă.

18. T.F., 55 ani, sex F, domiciliu în mediu urban, diagnostic: Sindrom radicular restant S1,spondilogen.

19. G.R., 59 ani, sex F, domiciliu în mediu rural, diagnostic: Hernie de disc L4-L5 cu Sindrom lomboradicular spondilogen.

20.L.T., 50 ani, sex M, domiciliu în mediu rural, diagnostic: Hernie de disc L4-L5,Pseudosciatalgie basculantă.

Anexa numarul 2

Chestionarul nr.1 adresat subiecților

Orașul în care locuiți: …………….

Ocupația/profesia:…………………….

Vârsta:…………..

Chestionar Nr. 1

Ce este sindromul dureros lombar?

Scolioză lombară

Discopatie

Hernie de disc lombară

Toate

Nu știu

Ce este kinetoterapia?

Gimnastică medicală

Recuperare prin mesaj

Terapie prin mișcare

Altă denumire

Nu știu

Care credeți că sunt principalele cauze favorizante în apariția sindromului dureros lombar?

Poziții vicioase, sedentarism, traumatisme, frig

Alimentație, alcool, fumatul

Suprasolicitare, ereditare

Alte cauze

Nu știu

Considerați că ați fi putut preveni apariția sindromului dureros lombar?

Da

Nu

Nu știu

Ce ați făcut pentru a scădea intensitatea durerii?

Kinetoterapie și masaj

Masaj

Masaj, electrostimulare și bandajare neuromusculară

Kinetoterapie

Nimic

Ce este elongația mecanică

Manipulare

Tracțiune

Nu știu

Pentru durerea lombară de câte ori pe săptămână și ce durată a avut ședința de kinetoterapie?

De două ori pe săptămână cu durata de 30 minute

De trei ori pe săptămână cu durata de 45 minute

De cinci ori pe săptămână cu durata de 60 minute

De câte ori pe săptămână ați făcut elongație mecanică?

O dată pe săptămână

Zilnic

Nu am făcut

Două elongații pe săptămână

Ce metode kinetice v-au fost aplicate în timpul ședințelor de kinetoterapie?

Metoda Dr. Williams

Metoda Bobath

Manipulare și metoda Williams

Metoda Williams, Bobath, McKenzie, Kabat și manipulare

Nu știu

Ați fi de acord să beneficiați de combinarea, îmbinarea și aplicarea simultană a mijloacelor kinetice aplicate pentru a trata din punct de vedere kinetic sindromul dureros lombar?

Da

Nu

Nu știu

INSTRUCȚIUNI !

Incercuiți litera care credeți ca este conformă cu opinia dumneavoastră.

Sugestii și propuneri, referitoare la imbunătățirea ședințelor de kinetoterapie

……………………………………………………………………………….

VĂ MULȚUMIM!!!

ACEST CHESTIONAR A FOST EFECTUAT IN VEDEREA OBȚINERII DE INFORMAȚII PRIVIND COMPLETAREA , ÎMBINAREA ȘI APLICAREA METODELOR ȘI TEHNICILOR COMPLEXE ÎN VEDEREA EFICIENTIZĂRII PROGRAMULUI DE TRATAMENT KINETIC A PERSOANELOR DE VÂRSTA A DOUA SUFERINDE DE SINDROM DUREROS LOMBAR.

Anexa numărul 3

Orașul în care locuiți: …………….

Ocupația/profesia:…………………….

Vechimea în muncă

Vârsta:…………..

Chestionar Nr. 2 adresat specialiștilor

INSTRUCȚIUNI !

Incercuiți litera care credeți ca este conformă cu opinia dumneavoastră.

Sugestii și propuneri, referitoare la imbunătățirea ședințelor de kinetoterapie.

……………………………………………………………………………….

VĂ MULȚUMIM!!!

ACEST CHESTIONAR A FOST EFECTUAT IN VEDEREA OBțINERII DE INFORMAțII PRIVIND COMPLETAREA , îMBINAREA șI APLICAREA METODELOR șI TEHNICILOR COMPLEXE îN VEDEREA EFICIENTIZăRII PROGRAMULUI DE TRATAMENT KINETIC A PERSOANELOR DE VâRSTA A DOUA SUFERINDE DE SINDROM DUREROS LOMBAR.

Anexa 1. Fișa de evaluare somatică

Anexa numărul 5

Fișa de examinare 1

Nume și prenume : O.N.

Vârsta. 48 ani

Sex:M

Domiciliu : În mediu urban

Diagnostic : Deficit motor cvadriceps postoperator HD L4-L5O

Fișa de examinare 2

Nume și prenume :V.S.

Vârsta: 41 ani

Sex : M

Domiciliu : În mediu rural

Diagnostic : Redoare pelvină HDL4-L5O

Fișa de examinare 3

Nume și prenume :H.T

Vârsta : 44 ani

Sex : M

Domiciliu : În mediu rural

Diagnostic :Parestezie cu topografie sciatică hernie de disc L4-L5.

Fișa de examinare 4

Nume și prenume L.D.

Vârsta:52ani
Sex : M

Domiciliu : În mediu urban

Diagnostic :Sindrom radicular restant postoperator hernie de disc -L5.-S1

Fișa de examinare 5

Nume și prenume : P.G.

Vârsta : 50 ani

Sex: F

Domiciliu : În mediu urban

Diagnostic :Redoare lombară postoperatorie hernie de disc L5-S1.

Fișa de examinare 6

Nume și prenume: P.N.

Vârsta: 47 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Deficit motor cvadriceps Hernie de disc L4.Spondiloză

Fișa de examinare 7

Nume și prenume: G.N.

Vârsta: 48 ani;

Sex: F;

Domiciliu: În mediul urban;

Diagnostic:Redoare lombară postoperatorie hernie de disc L4-L5.

Fișa de examinare 8

Nume și prenume:H.T.

Vârsta: 40 ani;

Sex: F;

Domiciliul:În mediul urban;

Diagnostic:Sindrom radicular restant Hernie de disc L3-L4.

Fișa de examinare 9

Nume și prenume:U.B.

Vârsta: 46 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:Redoare pelvină Hernie de disc -L4-L5.Spondiloză L.

Fișa de examinare 10

Nume și prenume: T.V.

Vârsta: 48 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic: Hernie de disc L4-L5,fază III,stadiu III parestezică.

Fișa de examinare 11

Nume și prenume: T.M.

Vârsta: 40 ani;

Sex: M;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Hernie de disc-L5.-S1

Fișa de examinare 12

Nume și prenume: R.G.

Vârsta: 47 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Sindrom lombo-radicular restant spondilogen.

Fișa de examinare 13

Nume și prenume: F.J.

Vârsta: 44 ani;

Sex: M;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:Spondiloză L CU PSEUDOSCIATALGIE BILATERALĂ..

Fișa de examinare 14

Nume și prenume: S.D.

Vârsta: 48 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:HD L5-S1 ACUTĂ PARESTEZICĂ ,HIPERALGICĂ.

Fișa de examinare 15

Nume și prenume: L.E.

Vârsta: 43 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Sindrom radicular restant postoperator hernie de disc L4-L5.

Fișa de examinare 16

Nume și prenume: A.N.

Vârsta: 41 ani;

Sex: M;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Hernie de disc L5-S1 Radiculopatie ACUTĂ HIPRALGICĂ.

Fișa de examinare 17

Nume și prenume: L.G.

Vârsta: 50 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:Spondiloză L.Sindrom lombo-radicular subacut.

Fișa de examinare 18

Nume și prenume: T.F.

Vârsta: 51 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul urban;

Diagnostic:Sindrom lombo-radicular restant Hernie de disc L3-L4.O

Fișa de examinare 19

Nume și prenume: G.R.

Vârsta: 49 ani;

Sex: F;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:SINDROM MIOFASCIAL L.Lumbago acut.

Fișa de examinare 20

Nume și prenume: L.T.

Vârsta: 40 ani;

Sex: M;

Domiciliul: În mediul rural;

Diagnostic:Hernie de disc L4-L5.

Anexa 7. Concordanța între structurile anatomice afectate în sindrom dureros lombar și mijloacele kinetice care conferă recuperarea acestora.

ADEVERINȚĂ

privind realizarea cercetarii in vederea elaborarii tezei de doctor.

Cabinet Medical Individual prin reprezentantul sau legal, manager ,doctor CRACIUN MARIN , adevereste faptul ca doamna CRISTEA FLORENTINA colaboreaza cu Cabinet Medical Individual Dr.Craciun Marin specializarea Ozonoterapie in vederea evaluarii,diagnosticarii si recuperarii persoanelor de varsta a –II-a cu sindrom dureros lombar ,obtinand rezultate deosebite din perioada 2014 pana in prezent.

Se eliberează pentru a-i servi la dosarul personal.

DATA:

Manager,

Dr. CRACIUN MARIN

DECLARAȚIE

5

Privind asumarea răspunderii

Subsemnata CRISTEA FLORENTINA, declar pe propria răspundere că materialele prezentate în această teză de doctorat sunt rezultatul muncii mele, propriilor cercetări științifice.

Conștientizez că, în caz contrar, voi suporta consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

CRISTEA FLORENTINA

Data: 27.03.2018 Semnătura:

Contracte de colaborare cu facultăți,firme, instituții din România

Asistent universitar.drd. FLORENTINA CRISTEA – Lista publicațiilor

ARTICOLE PUBLICATE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE INDEXATE BDI

FLORENTINA CRISTEA,PAUL ICHIM „ IMPORTANTA KINETOTERAPIEI IN POLIARTRITA REUMATOIDA” -„THE IMPORTANCE OF PHYSICAL THERAPY IN RHEUMATOID ARTHRITIS” ,revista Universitaria,revista de specialitate in Educatie Fizica si Sport nr.18,august 2016,Editura Mongabit,Galati 2016,ISSN 1582-1706

Paul Ichim,Cristea Florentina –Studiu privind terapia in Sindromul Dureros Lomboradicular(SDLR)-GYMNASIUM – Revistă de educație fizică și sprt nr./2015 a Facultății de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății a Universității Bacău, pp.222-231, ISSN1453-0201

Paul Ichim, Cristea Florentina – Kinetoterapia la soldul endoprotezat- GYMNASIUM – Revistă de educație fizică și sprt nr./2015 a Facultății de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății a Universității Bacău, pp.247-252, ISSN 1453-0201

Ichim Paul ,Cristea Florentina-Study on therapy in lumbar radicular pain syndrome (SDLR)/Studiu privind terapia în sindromului dureros lomboradicular (SDLR) Pag.117 sectiunea PHYSICAL THERAPY AND OCCUPATIONAL THERAPY Noiembrie 2014 Bacau,Romania, Pozitia 18

Ichim Paul ,Cristea Florentina-Hip prothesis physical therapy/Kinetoterapia la soldul endoprotezat ,Pag.118 sectiunea PHYSICAL THERAPY AND OCCUPATIONAL THERAPY„VASILE ALECSANDRI” UNIVERSITY OF BACAU,FACULTY OF MOVEMENT,SPOERTS ADN HEALTH SCIENCE 21-22 NOIEMBRIE 2014 BACAU, ROMANIA, Pozitia19

Responsabil cu activitatea de practica a studentilor de la programul de licenta-kinetoterapie si motricitate speciala-hotararea biroului de conducere a facultatii 01.10.2016

ARTICOLE PUBLICATE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE DIN STRĂINĂTATE
(cu ISSN)

Barna Iulia,Dragu Mircea,Cristea Florentina – Social integration of the autistic child through physical activity –Conferinta Stiintifica Internationala ,sectiunea IV- Cultura fizica recreativa si de recuperare.Aspecte medico-biologice,Chisinau,Republica Moldova ,p.14 6-7 noiembrie 2015

Cristea Florentina ,Dragu Mircea,Iulia Barna-Recuperarea hemiparezei post AVC – Conferinta Stiintifica Internationala ,sectiunea IV- Cultura fizica recreativa si de recuperare.Aspecte medico-biologice,Chisinau,Republica Moldova ,p.14 6-7 noiembrie 2015

Dragu Mircea,Florentina Cristea-„RECUPERAREA PERSOANELOR CU SPONDILOZA „ VOLUMUL II SPORT.OLIMPISM.SANATATE UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT A REPUBLICII MOLDOVA –Congres stiintific international 5-8 oct.2016 pag.413 ISBN 978-9975-131-33-9

Dragu Mircea,Florentina Cristea-„KINETOTERAPIA IN SIMPTOMATOLOGIA HERNIEI DE DISC LOMBARE” „ VOLUMUL II SPORT.OLIMPISM.SANATATE UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT A REPUBLICII MOLDOVA –Congres stiintific international 5-8 oct.2016 pag.419 ISBN 978-9975-131-33-9

THE 7th EDITION OF THE EDU WORLD 2016 CONFERENCE PITESTI ,ROMANIA 4-5 noiembrie 2016 SECTIUNEA 13 – HEALTH EDUCATION EDN QUALITY OF LIFE PROMOTION www.eduworld.ro ;titlu articol: PHYSICAL TRAINING AND EXERCISE THERAPY IN POOR PERIPHERAL CIRCULATORY FAILURE (I.C.P) REVISTA: THE EUROPEAN PROCE EDINGS OF SOCIAL END BEHAVIOURAL SCIENCES(EPSBS) (ASOCIATIA EDUCATIE PENTRU MAINE) PITESTI ;WORLD ISSEUS[EDU WORLD 2016] ;e-ISSN:2357-1330 ; ISI THOMSON REUTERS pozitia 089 pag.5

ARTICOLE PUBLICATE ÎN ALTE REVISTE DE SPECIALITATE DIN ȚARĂ SI STRAINATATE (cu ISSN)

Physical Therapy in Poor Peripheral Circulation or in Peripheral Circulatory Failure -Edu World 2016 – 7th International Conference

Fall Risk Reduction Throngh Physical Therapy in the elderly/DIMINUAREA RISCULUI DE CADERE LA VARSTNICI PRIN KINETOTERAPIE -Drd.FLORENTINA CRISTEA ,Drd.Mircea Mocanu-ANALELE “UNIVERSITATII DUNAREA DE JOS“ GALATI, Fascicula XV ISSN-1454-9832-2015; ISSN-L1454-9832 Pag.14 http://www.journals.indexcopernicus.com/Annals+of+theUniversity+Dunarea+de+Jos+Galati+Fascicle+XV+Physical+Education+and+Sport+Management+,p10001,3.html ; www.efms.ugal.ro

Fall Risk Reduction Throngh Physical Therapy in the elderly/DIMINUAREA RISCULUI DE CADERE LA VARSTNICI PRIN KINETOTERAPIE – Drd. FLORENTINA CRISTEA, Drd. Mircea Mocanu-ANALELE “UNIVERSITATII DUNAREA DE JOS “GALAT, Fascicula XV ISSN-1454-9832-2015 ;ISSN-L 1454-9832 Pag.14 http://www.journals.indexcopernicus.com/Annals+of+the-University+Dunarea+de+Jos+Galati+Fascicle+XV+Physical+Education+and+Sport+Management+,p10001,3.html; www.efms.ugal.ro

PARTICIPARI LA CONGRESE,CONFERINTE SAU ALTE ACTIVITATI

Certificat de participare-The international scientific conference “Physical Education and Sport in a Knowledge-Based Society” 6-7noiembrie, 2015 Chisinau Republica Moldova,Universitatea de Stat de Educatie Fizica si Sport

Certificat de participare la Conferinta Nationala a Federatiei Romane de Fizioterapie Bacau 29-31 octombrie 2015, Romania

Certificat de participare la Congresul Stiintific International “Sport.Olimpism.Sanatate” 5-8 octombrie 2016 ,Chisinau, Republica Moldova ,Universitatea de Educcatie Fizica si Sport

Certificat de participare la Congresul National de Fizioterapie cu participare internationala editia a-XI-a bucuresti 7-8 octombrie 2016;Word Confederation for Pysical Therapy

Certificat de participare la Conferinta Internationala de Oxigen-Ozonoterapie :”Tendinte Actuale in Ozonoterapie” aprilie 2016

Certificat de recunoastere a participarii la evenimentul de testare “FUNFITNESS” componenta a programului Special Olympics-Sportivi Sanatosi CSEI “SF.ANDREI”Gura Humorului 19 aprilie 2016

Certificat de participare la programul de Educatie Medicala Continua “ELEMENTE DE TERAPIE MANUALA-TEHNICI DE MOBILIZARE A NERVILOR PERIFERICI SI A PUNCTELOR TRIGGER”31 mai -01iunie 2016 Bucuresti ; Participare cu evaluare finala promovata

Certificate of Participation to workschop 6th International Scientific Conference “ACHIEVEMENTS AND PROSPECTS IN THE FIELD OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS WITHIN THE INTERDISCIPLINARY EUROPEAN EDUCATION SYSTEM” Bacau ,noiembrie 2016

Certificat de participare la al 55-lea Congres National de Cardiologie,manifestare creditata de CMR cu 24 credite ,21-24 septembrie 2016 Sinaia

Mobilitate de formare a personalului didactic si nedidactic nr.33 STT/26.05.2016-Program Erasmus+Actiune cheie 1 –Invatamant Superior la Universitatea din Foggia,Vieste ,Italia

Mobilitate de formare a personalului didactic si nedidactic nr.33 STT/05.09.2016-06.09.2016 Program Erasmus+Actiune cheie 1 –Invatamant Superior / Staff Mobility for Training Mobility Agremeent Universitatea din Foggia,Italia

Certificat de participare la sesiunea teoretica si practica Modul 1:Winback-Tehnologie,Inovatie,Expertiza cu obtinerea calificarii de utilizare a echipamentelor WINBACK, certificat eliberat de ACADEMIA WINBACK ROMANIA noiembrie 2016 Bucuresti

Certificat de participare la sesiunea teoretica si practica Modul 2:Winback-aplicatii in afectiunea coloanei lombare, soldului, umarului si mainii ,certificat eliberat de ACADEMIA WINBACK ROMANIA ianuarrie 2017 Bucuresti

Certificat de participare curs de kinesiotape-Medical Taping Concept

Diploma de participare la Campionatul de Judo al “Universitatii Dunarea de Jos” –FEFS Galati –“NE WAZA”-2016

Coordonator al evenimentului “NOAPTEA CERCETATORILOR EUROPENI sectiunea : “Miscare,sanatate,performanta umana”-“Universitatea Dunarea de Jos” Galati, 30 septembrie 2016

Certificat de participare la Congresul de Artroscopie si Traumatologie Sportiva cu participare internationala SRATS -31.03-01.04.2016 Bucuresti 2016 ,certificat recunoscut cu 12 credite/12 European Credits(ECMEC)

Delegat/imputernicit reprezentant si responsabil din partea FEDERATIEI ROMANE DE FIZIOTERAPIE pe teritoriul Galati-Braila , hotarare in urma Adunarii Generale a Federatiei , delegatie nr.181/14.12.2016

Certificat de participare la Saptamana Internationala la Universitatea din Foggia 20-25 iunie 2016, Vieste ,Italia

Membru in Comisia de Sesiune Stiintifica din cadrul FEFS Galati,sectiunea 2/comisia 1 sala A009 KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA- 20 aprilie 2016

Articolul “Prevenirea si corectarea deficientelor fizice ale elevilor din gimnaziu” publicat in “Sport.Olimpism. Sanatate”, Materialele Congresului Stiintific International , a doua editie eliberat de catre ministerul educatiei,culturii si cercetarii din Republica Moldova, perioada 26-28 octombrie 2017, Chisinau, Rep. Moldova

Certificat de participare la congresul international “Sport.Olympism.Health”, a doua editie eliberat de catre ministerul educatiei,culturii si cercetarii din Republica Moldova, perioada 26-28 octombrie 2017, Chisinau, Rep. Moldova

Certificat de participare la seminarul privind serviciile pentru utilizatorii de scaune rulante- evaluare nivel de baza si intermediar, organizat de Fundatia Motivation Romania, la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, in data de 26.10.2017

Indrumator voluntariat in cadrul Centrului de Kinetoterapie cu sediul in curtea Facultatii de Educatie Fizica si Sport.

Contract de colaborare in vederea desfasurarii activitatii de invatamant universitar Domeniul Kinetoterapie in perioada 15.02.2016-01.10.2018 intre Caminul pentru Persoane Varstnice “Stefanu cel Mare si Sfant” Galati si Universitatea “Dunarea de Jos” cu scopul instruirii studentilor din anul III, specializarea Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Tutore anul I Kineto, Grupa 4/1911, perioada 2017-2018

Diploma de participare la workshop-ul “STEP BY STEP SPRE VIITOR, CU LADITA ZOLY”, de reabilitareNeuromotorie adulti si copii cu o durata de 20 de ore in perioada 21-23 Iulie 2017 in Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii “Sf. Ioan” Galati eliberata de Asociatia “COPILARIE FURATA”

Certificat de participare la Atelierul de Lucru “Stresul oxidativ, indicator al starii de sanatate.” Desfasurat in Galati, sambata 26 August 2017- Manifestare creditata de CMR cu 4 Credite EMC, conform acordului cu nr. 6019/25.07.2017

Certificat de participare cu articolul “ Study on the importance of topspin and retopspin in the attack phase in table tennis for female juniors II”, Eliberat de catre Rector Prof. Phd. Florin Pelin, UNEFS Bucuresti 15-17 Iunie

Adeverinta pentru desfasurarea activitatilor de voluntariat in cadrul proiectului “ Mobilitate si Viata Independenta” propus de Fundatia Motivation Romania, Centrul Regional Galati cu ocazia Semimaratonului de la Galati din 28 Mai

Certificat de apreciere pentru sustinerea cauzei Motivation la Semi-maratonul Galati 2017 din 28 Mai 2017 eliberat de catre coordonatorul regional, George Ivanof.

Certificat de participare la cursul “Actualitati in abordarea prin kinetoterapie a pacientilor cu hernii de disc lombare:evaluare clinica, evaluare imagistica prin rezonanta magnetica (IRM), implicatii neurologice, terapie” din 27-28 Mai 2017,eliberat de catre Lector Kinetoterapeut Nicolae-Vlad Chihaia

Certificat de participare la workshop-ul “Kinetoterapia si tratamente complementare” din 27 Mai 2017 la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Galati eliberat de catre Coordonator Prof. Mircea Ion-Ene

Diploma de participare la Editia a V-a a programului “ Promenada Inimilor” cu ocazia Zilei Mondiale a Inimii, Galati, 2017

Adeverinta stagiu de practica la Centrul Scolar de Educatie Incluziva “Sf. Andrei” Gura Humorului din perioada 17-20 mai 2017

Diploma “Miscarea este viata, viata este miscare” oferita de catre AJSPT Suceava in data de 18 mai 2017

Diploma de participare la Congres eliberata de Ministerul Tineretului si Sportului, Directia judeteana pentru sport si tineret Suceava, Director executiv Prof. Cristinel Neculai Barculescu la data de 17 mai 2017

Certificat de participare la Conferinta Stiintifica cu participare internationala “ Stiinta si arta miscarii” din 12 Mai 2017 eliberata de catre presedintele conferintei, Prof. Univ. dr. Petru Ghervan , Universitatea Stefan Cel Mare Suceava, Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Certificat de participare la Sesiunea de Comunicari Stiintifice Studentesti “performanta in educatie, sport si kinetoterapie” 5 mai 2017 eliberata de catre Prof. Univ. Dr. Constantin Ploesteanu, decan al Facultatii de Educatie Fizica si Sport

Curs de perfectionare prin intermediul Erasmus in Turcia, Universitatea Afyon Kocatepe in perioada 2.05.2017-4.05.2017

Certificat de participare oferit de Prof. Dr. Mustafa GÜLER- AFYON KOCATEPE ÜNIVERSITESI la “AKÜ Erasmus International Week” tinut in Afyonkarahisar in perioada 1-5 Mai 2017

Certificat de participare eliberat de Inge Jose Smelik ( presedintele Fundatiei Ancora Salvarii) la conferinta internationala “Aspecte medicale in TSA si abordarea multidisciplinara”, organizata in data de 28.04.2017 la Centrul Social Multifunctional, Tg. Frumos, Jud. Iasi

Diploma “Miscarea este viata, viata este miscare” oferita de catre AJSPT Suceava in data de 27.04.2017

Contract financiar erasmus + pentru mobilitati de formare ale personalului didactic si nedidactic , nr inregistrare CTR 32/ 13.04.2017- perioada activitati eligibile: 1 Iunie 2016- 31 Mai 2018

Certificat de participare la “Seminar de instruire practica privind abilitatile de viata independenta pentru utilizatorii de scaune rulante”- organizat de Fundatia Motivation Romania la Galati in 25 februarie 2017

Certificat de participare la sesiunea teoretica si practica de 1 zi la Modulul 3: Winback Phisio 2 eliberat de Academia Winback Romania la data de 18 Martie 2017

Certificat de participare la sesiunea teoretica si practica de 1 zi la Modulul 2: Winback Physio eliberat de catre Academia Winback Romania la data de 28 Ianuarie 2017

Certificat de participare in proiectul Erasmus care s-a tinut la universitatea Akademia Wychowania Fizyczenego Jozefa in perioada 13.03.2017 in 16.03.2017 eliberat de catre coordonatorul Tomas Skiba la data de 16.03.2017

Conventie de parteneriat intre Facultatea de Educatie Fizica si sport, domeniul Kinetoterapie si motricitate speciala, reprezentata prin Prof. Univ. Dr. Ploesteanu Constantin si Asist. Univ. doctorand Cristea Florentina si Fundatia MOTIVATION ROMANIA reprezentata prin dl Ispas Cristian-Director General pe perioada de 2 ani, cu prelungire automata,pe perioade de cate un an, din data de 21.02.2017