Cu titlu de manuscris [632242]
UNIVERSITATEA DE STAT A MOLDOVEI
Cu titlu de manuscris
COCA CARMEN ELENA
ASIGURAREA ECHILIBRULUI FINANCIAR -VALUTAR
ÎN CONDIȚII DE INSTABILITATE ECONOMICĂ
Specialitatea 522.01.Finan țe
Teză de doctor în științe economice
Conducător științific: ULIAN Galina
Prof.univ .,dr.hab.
Autor: COCA Carmen Elena
CHIȘINĂU, 2017
© COCA CARMEN ELENA, 2017
CUPRINS
ADNOTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
ANNOTATION ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 14
1.ECHILIBRUL FINANCIAR -VALUTAR ÎN CONTEXT UL ECONOMIEI
GLOBALE ……………………………………………………………………………………..22
1.2. Balanța de plăți externe – instrument de analiză macroeconomică și de reflectare a
echilibrului valu tar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 44
1.3.Legăturile dintre globalizarea financiară și stabilitatea financiară ………………………. 58
1.4.Concluzii la capitolul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 72
2. ANALIZE ȘI COMPARAȚII PRIVIND ASIGURAREA ECHILIBRULUI
FINANCIAR -VALUTAR PRIN APLICAREA LEGII DĂRII ÎN PLATĂ …………….. 75
2.1. Analiza statistică a indicatorilor macroeconomici și financiari –monetari ……………. 75
2.2. Analiza comparativă cu modele internaționale privind asigurarea echilibrului
financiar -valutar prin aplicarea Legii dării în plată ………………………….. ……………………. 106
2.3. Concluzii la capitolului 2 ………………………….. ………………………….. ………………………… 120
3. INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN ASIGURAREA ECHILIBRULUI FINANCIAR
VALUTAR ÎN CONDIȚII DE INSTABILITATE ECONOMICĂ -LEGEA DĂRII ÎN
PLATĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 123
3.1.Prezentarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 123
3.1.Interpretarea și analiza datelor obținute în urma cercetării ………………………….. …… 126
3.3.Concluzii la capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 171
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………….. ….172
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 177
ANEXE
CERTIFICATE DE IMPLEMENTARE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
CURRICULUM VITAE
ADNOTARE
la teză pentru obținerea g radului de doctor în economie “Asigurarea echilibrului financiar -valutar în condiții
de instabilitate economică”,
Coca Carmen Elena, Chișinău 2017, Specialitatea 08.00.10. Finanțe; monedă; credit
Structura tezei: Teza de doctor a fost elaborată în cadrul Catedrei “Finanțe, și Bănci” a USM și include
adnotare, introducere , trei capitole , concluzii generale și recomandări, bibliografia din 126 titluri , 2 anexe,
176 pagini text de bază, 52 tabele, 62 figuri. Cercetările sunt reflectate în 10 public ații științifice ( 3,99 c.a )
Cuvintele cheie : utilizate în cadrul cercetării: echilibru macroeconomic, globalizare financiară, stabilitate
financiară, dezechilibru, criză, independență financiară, risc, piață imobiliară, darea în plată.
Domeniul de studiu al tezei îl reprezintă finanțele internaționale, monedă și credit, economie,
macroeconomie, statistică, analiză economică.
Scopul lucrării: Autorul a avut drept scop al cercetării studierea și familiarizarea cu noile prevederi
legislative la nivel european în domeniul asigurării echilibrului financiar – monetar în vederea evitării
situațiilor ce pot conduce la dezechilibre grave financiare.
Obiectivele cercetării sunt: studierea teoriilor macroeconomice de politică fiscală în vederea evidențierii
importanț ei creșterii rolului stabilizator al acestora, contribuindu -se astfel la asigurarea unui trend descendent
al inflației, precum și la limitarea deficitelor de cont curent; p rezentarea factorilor care influențează
mecanismele de funcționare ale balanței de p lăți și a echilibrului acesteia; corelația dintre balanța de plăți și
moneda națională în contextul ultimelor directive europene; cercetarea legăturilor dintre globalizare și
stabilitate financiară; crizele –efect al dezechilibrului financiar -monetar -prevenție sau tratare?
analiza statistică a indicatorilor macroeconomici și financiar –monetari; indicatorii macroeconomici,
barometru al creșterii economice și al nivelului de trai; bilanțul monetar al Băncii Naționale a României pe
conturi și operațiuni; ana liza comparativă cu modele internaționale privind asigurarea echilibrului financiar –
valutar prin aplicarea Legii dării în plată; instrumente utilizate în asigurarea echilibrului financiar valutar în
condiții de instabilitate economică -Legea Dării în plată .
Noutatea și originalitatea științifică constă în: abordări conceptuale privind rolul instrumentelor de asigurare
a echilibrului financiar -valutar în condiții de instabilitate economică; formularea de propuneri pe baza
interpretării rezultatelor chestiona rului de ,, Analiză a influenței Legii dării în plată asupra pieței bancare”;
discuții și completări privind normele de aplicare a Directivei Europene nr.17/2014, rezultate din interviuri,
chestionare, discuții purtate cu patronate, bănci și clienți.
Probl ema științifică importantă soluționată în domeniul de cercetare constă în asigurarea și dezvoltarea
pe termen lung a unor măsuri de protecție a consumatorilor de credite imobiliare, acest fapt conducând la
echilibru fiscal.
Semnificația teoretică a tezei se bazează pe ultimele teorii moderne în ceea ce privește alăturarea
echilibrului economic cu imaginea concurenței perfecte, unde s -a caracterizat mai simplu și mai concret
situația reală în raport cu echilibrul sau cu concurența perfectă.
Valoarea aplica tivă a lucrării este reprezentată de instrumentele financiare internaționale adaptate de către
autor pentru a fi înțelese și ușor de aplicat de către orice persoană, atât în calitate de beneficiar cât și în calitate
de prestator de servicii bancare. Conclu ziile și recomandările autorului pot sta la baza unor analize și cercetări
ulterioare în ceea ce privește normele de aplicare și efectele sustenabile ale acestora.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării au fost acceptate să fie impl ementate de către
S.C.ATRACTIV CONSULTING S.R.L., S.C. HESTIA Assistance Finserv S.R.L. și FUNDAȚIA
GAUDEAMUS -UNIVERSITATEA TOMIS din Constanța. Cei doi agenți econo mici desfășoară activități de
intermedieri credite și consultanță în domeniul financiar -bancar, armonizându -se cu reglementările bancare în
vigoare. În cadrul academic, studenții primesc cele mai noi informații atât teoretice cât și practice cu privire
la abordările financiar -valutare și monetare.
ANNOTATION
the thesis for obtaining the de gree of Doctor of Economics "Ensuring financial stability -currency
terms of economic instability "
Coca Carmen Elena, Chișinău 2017
Structure of the thesis : The doctoral thesis was elaborated within the Department of Finance and Banking of USM
and includes annotation, introduction, three chapters, general conclusions and recommendations, the bibliography of
126 titles, 2 annexes, 183 basic text pages, 52 tables , 62 figures. Research is reflected in 10 scientific publications
(3.99 c.a.)
Keywords : used in the research: macroeconomic balance, financial globalization, financial stability,
imbalance, crisis, financial independence, risk, real estate market, payment.
Field of study of this thesis is international finance, money and credit, economics, macroeconomics,
statistics, economic analysis.
Purpose of the paper : The author has set as a goal of research the study and familiarization with the new
legislative provisions at European level in the field of ensuring the financial an d monetary balance in order to avoid
situations that can lead to serious financial imbalances.
The research objectives are : Studying macroeconomic fiscal policy theories to highlight the importance of
increasing their stabilizing role, thus contributing to a downward trend in inflation and limiting current account
deficits the presentation of the factors influencing the balance of payments functioning and balance of payments
mechanisms; the correlation between the balance of payments and the national curren cy in the context of the latest
European directives; research the links between globalization and financial stability;
Crisis – Effect of Financial -Monetary Imbalance -Prevention or Treatment? Statistical analysis of macroeconomic
financial and monetary in dicators; macroeconomic indicators, barometer of economic growth and living standards;
Monetary balance sheet of the National Bank of Romania's accounts and operations; Comparative analysis of
international models for ensuring the financial -currency balanc e by applying the Paying Law; Tools used to ensure
financial equilibrium under conditions of economic instability – Paying Law.
Scientific novelty and originality consists of : Conceptual approaches to the role of instruments to ensure financial –
currency ba lance in conditions of economic instability; the formulation of proposals based on the interpretation of
the results of the questionnaire on "Analyzing the influence of the Paying Law on the banking market; discussions
and additions regarding the implement ing rules of the European Directive no.17 / 2014, resulting from interviews,
questionnaires, discussions with employers, banks and clients.
The important scientific issue solved in the field of research is to ensure and develop long -term measures to protec t
the consumers of real estate loans, leading to fiscal equilibrium.
The theoretical significance of the thesis is based on the latest modern theories in terms of joining the economic
equilibrium with the image of the perfect competition, where the real si tuation in terms of its balance or the perfect
competition was characterized in a simpler and more concrete manner.
Value of the work is the international financial instruments adapted by the author to be understood and easily
applied by anyone, both as a beneficiary and as a provider of banking services. Author's conclusions and
recommendations can be the basis of further analysis and research with regard to implementing measures and
sustainable effects thereof.
The results of the research were accepted to be implemented by S.C.ATRACTIV CONSULTING S.R.L.,
S.C. HESTIA Assistance Finserv S.R.L. and GAUDEAMUS -UNIVERSITY TOMIS FOUNDATION in Constanta.
The two economic agents car ry out credit intermediation and consultancy activities in the financial and banking
field, harmonizing with the banking regulations in force. Within the academic framework, students receive the latest
theoretical and practical information on financial -currency and monetary approaches.
ОДОБРЕНИЕ
диссертации для получения степени доктора экономических наук «Обеспечение финансово -валютного
баланса в условиях эконо мической нестабильности»,
Кока Кармен Елена, Кишинёв 2017
Структура диссертации: докторская диссертация была разработана на кафедре «Финансы, валюта, банки»
USM и включает аннотацию, введение, 3 главы, общие выводы и рекомендации, список использу емой
литературы из 105 наименований , 18 приложений, 183 основных текстовых страницы, 52 таблиц , 62
рисунков . Исследования отражены в девяти научных публикациях ( 3,99 с.) И в практическом руководстве.
Ключевые слова: используемые в исследовании: макроэкон омический баланс, финансовая глобализация,
финансовая стабильность, дисбаланс, кризис, финансовая независимость, риск, рынок недвижимости,
оплата.
Область исследования представлена международными финансами, валютой и кредитами,
экономикой, макр оэкономикой, статистикой, экономическим анализом.
Цель работы : автор поставил целью работы изучение и ознакомление с новыми законодательными
положениями на европейском уровне в области обеспечения финансового и денежного баланса, чтобы
избежать ситуац ий, которые могут привести к серьезным финансовым дисбалансам.
Целями исследования являются:Изучение макроэкономических теорий фискальной политики,
чтобы подчеркнуть важность повышения их стабилизирующей роли, способствуя тем самым снижению
тенденции к инфляции, а также ограничению дефицита текущего счета; представление факторов, влияющих
на функционирование платежного баланса и механизмов платежного баланса; соотношение между
платежным балансом и национальной валютой в контексте последних европейских ди ректив; исследование
связей между глобализацией и финансовой стабильностью; Кризис – влияние финансово -денежного
дисбаланса – профилактика или лечение?
Статистический анализ макроэкономических и финансово -денежных показателей;
макроэкономические пок азатели, барометр экономического роста и уровня жизни; Баланс Национального
банка Румынии по счетам и операциям; Сравнительный анализ международных моделей обеспечения
финансово -валютного баланса путем применения Закона о платежах; Инструменты, используемы е для
обеспечения финансового равновесия в условиях экономической нестабильности – Закон о платежах.
Новизна и научная оригинальность:Концептуальные подходы к роли инструментов для обеспечения
финансово -валютного баланса в условиях экономической нестабильн ости; формулирование предложений,
основанных на анализирования результатов анкеты «Анализ влияния Закона о платежах на банковском
рынке; обсуждений и дополнений в отношении правил реализации Европейской директивы №17 / 2014,
полученных в результате интервь ю, вопросников, обсуждений с работодателями, банками и клиентами.
Важная научная проблема, решаемая в области исследований, заключается в обеспечении и
разработке долгосрочных мер по защите потребителей кредитов на недвижимость, что приводит к
фискальному равновесию.
Теоретическое значение диссертации основывается на новейших современных теориях с точки
зрения присоединения к экономическому равновесию с изображением совершенной конкуренции, где
реальная ситуация с точки зрения ее баланса или соверше нной конкуренции характеризовалась более
простым и конкретным образом. Практическая значимость работы: представлена международными
финансовыми инструментами, адаптированными автором, которые должны быть доступными и легко
применяться любым лицом как в качес тве бенефициара, так и в качестве поставщика банковских услуг.
Выводы и рекомендации автора могут являться основой для дальнейшего анализа и исследования с целью
их практического внедрения и реализации их устойчивого воздействия.
Результаты исследования были приняты к выполнению S.C.ATRACTIV CONSULTING S.R.L., S.C.
Помощь HESTIA Finserv S.R.L. и ФОНД ГОМДА -УНИВЕРСИТЕТА ТОМИС в Констанце. Два
экономических агента осуществляют кредитно -посреднические и к онсультационные услуги в финансовой и
банковской сфере, согласуясь с действующими банковскими правилами. В академических рамках студенты
получают новейшую теоретическую и практическую информацию о финансово -валютных и денежных
подходах.
12
LISTA ABREVIERILOR
APRC Annual Percenta ge Rate of Charge – Rata anuală efectivă
ARM Adjustable Rate Mortgages
BCE Banca Centrală Europeană
BNR Banca Națională a României
BPE Balanța de Plăți Externe
CBTL Ipoteci de prim rang, al doilea și de „buy -to-let de consum“de creditare
CCPIB Ponderea în produsul intern brut a soldului contului curent
CDO Collateralized Debt Obligations
CE Comisia Europeană
CNG Creditul neguvernamental
CPBR Consiliul Patronatelor Bancare din România
DAE Dobânda Anuală Efectivă
D.P.I.B. Deflato rul Produs Intern Brut
DST Drepturi Speciale de Tragere
Fannie Mae Federal National Mortgage Association
FCA Autoritatea de conduită financiară
FED The Federal Reserve System
FEIS Fișa europeană de Informații standardizate
FFE Federația ban cară europeană
FMI Fondul Monetar Internațional
FOB Free on Board
Freddie Mac Federal Home Loan Mortgage Corporation
G7 forum internațional al unor state dezvoltate: Canada , Franța , Germania ,
Italia , Japonia , Regatul Unit al Mari i Britanii și al Irlandei de
Nord , Statele Unite ale Americii
13
GEAB Global Europe Anticipation Bulletin
HSBC The Hongkong and Shanghai Banking Corporation
IFM Instituții Financiar Monetare
I.P.C. Indicele Prețurilor de Consum
MCD Directiva creditului ipotecar
MCOB Ipoteze de conduită a afacerilor(Autoritatea pentru Servicii Financiare
OG Ordonanță de Guvern
OUG Ordonanță de Urgență a Guvernului
P.I.B. Produsul Intern Brut
SPC Standarde ale Puterii de Cumpărare
SPV Special Purpose Vehicle
SWAP Contracte de împrumut pe termen scurt
TVA Taxa pe Valoare Adăugată
QEP The Quantitative Easing Policy
14
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei de cercetare
În ultimele decenii, sfera financiară nu a fost scutită de tensiuni și mișcări destabilizatoare,
generatoare de riscuri atât pentru actorii propriu -ziși ai sistemului financiar, cât și pentru economie
în ansamblul său.
Având în vedere fenomenele financiare care se manifestă în econ omia mondială în perioadele
recente, unii autori consideră că un risc de instabilitate financiară sporit este prețul ce trebuie plătit
pentru a beneficia de efectele, de altfel, benefice, ale modernizării tehnologice, liberalizării și
interconectării piețe lor financiare internaționale. Este o ipoteză care în prezent se află în curs de
cercetare prin numeroase investigații. Însă, indiferent de rezultatul acestor studii, este indubitabil că
o acțiune metodică de prevenire a riscului de instabilitate financiar ă este mai necesară ca niciodată
într-o lume caracterizată printr -o interdependență generalizată și, deci, printr -o mai mare posibilitate
de contagiune și de răspândire a crizelor la nivel mondial.
Conceptul de „echilibru financiar” este unul complex. O de finiție posibilă ar fi situația în care
diversele componente ale sistemului financiar – piețele de capitaluri,infrastructurile de plăți, de
decontare a tranzacțiilor cu titluri, de compensare, instituțiile financiare, cursuri valutare, etc.,
funcționează fără zguduiri și blocaje, manifestând fiecare, o mare rezistență la diverse pericole
potențiale.
Dezechilibrele macroeconomice și financiare generate de funcționarea nesănătoasă a sistemului
financiar internațional, dar și implicațiile grave ale crizei glo bale recente au impus necesitatea
indispensabilă a abordării intermedierii și supravegherii financiare atât din punct de vedere
microprudențial cât și din perspectiva macroprudențială și au evidențiat absența unui cadru de
acțiune care să ajute la prognoza rea eventualelor dezechilibre economice.
Politica macroprudențială vizează viabilitatea sistemului financiar -bancar în ansamblu, ca
legătură esențială pentru funcționarea unei economii, cu obiectivul principal de a evita costurile
macroeconomice rezultate din instabilitatea sistemului financiar și de a diminua riscul sistemic.
Criza financiară recentă a infirmat ipoteza că economia se echilibrează rapid, nepermițând
acumularea de dezechilibre financiare care produc distorsiuni în cheltuielile reale curente și în
investiții. În ultimii ani, lichiditatea abundentă a făcut ca prețul activelor și creditul să crească cu
15
ritmuri semnificativ mai mari decât nivelurile istorice, semnalând acumularea de dezechilibre, dar
coexistența lor cu inflația relativ scăzută a dus la ignorarea semnalului.
Dezechilibrele erau așa de mari că au dus chiar la dispariția temporară a pieței unor instrumente
monetare. Creditul și prețurile activelor pot fi un semnal valoros despre acumularea de dezechilibre
financiare și vor fi folosi te împreună pentru conducerea politicii monetare.
Politicile macroprudențiale s -au conturat după ce s -a recunoscut că acțiunile vizate de acestea
sunt corespunzătoare pentru întreg sistemul financiar, deși, inițial se considera că acțiunile potrivite
pentr u instituțiile individuale sunt mai mult decât suficiente pentru prevenirea riscului sistemic,
existând așa numita „fallacy of composition”1. Astfel, măsurile macroprudențiale vizează
funcționarea sănătoasă a sistemului financiar prin prevenirea unor serii de dezechilibre ale acestuia,
astfel încât să se asigure stabilitatea financiară și să se prevină riscul sistemic. O politică
macroprudențială eficientă poate conduce la îndeplinirea obiectivului final al politicii
microprudențiale, astfel se poate asigur a o protecție mai bună a investitorilor și deponenților, se pot
limita riscurile, se pot diminua costurile, observând faptul că politica microprudențială este
subordonată politicii macroprudențiale. Politica macroprudențială nu exagerează prin măsuri
admin istrative și vizează asigurarea unui echilibru între disciplina pieței și cea administrativă,
vizând consolidarea rezistenței sistemului financiar și limitarea propagării crizei financiare
internaționale.
Într-un mediu financiar mondializat și din ce în c e mai complex, aprecierea și promovarea
stabilității financiare necesită o strânsă cooperare – la nivel național și internațional – între diverse
autorități de supraveghere: ministere și agenții guvernamentale, bănci centrale, autorități de
reglementare și de supraveghere.
Obiectivul acestei lucrări este să prezinte și să dezvolte problemele fundamentale ale
echilibrului financiar – valutar în condiții de instabilitate economică, și să evidențieze modalități
teoretice prin care să se realizeze asigurarea un or condiții optime în care starea de stabilitate
financiar – valutară se poate atinge.
Concepută sub forma unei sinteze a principalelelor cunoștințe existente în literatură și a
rezultatelor propriilor cercetări ale autoarei, lucrarea își propune să ofere o bază de reflecție și de
dialog cu teoreticienii, practicienii și analiștii sectorului financiar.
Activitate a financiar -valutară influențează echilibrul economic general al unei țări, atât prin
1 Eroare de compozitie, constând în aprecierea ca o regula care funcționează în anumite condiții se poate generaliza și
aplica și în condiții diferite;
16
apariția unor efecte indirecte, cu consecințe negative, cât și cu consecințe pozitive. Pentru a se putea
asigura și menține funcționarea unei economii naționale, e chilibrul general între fluxurile de încasări
și plăți trebuie să își justifice necesitatea prin găsirea de mijloace și modalități adecvate pentru a
putea fi caracterizată din punct de vedere calitativ activitatea financiar –valutară internațională.
Studiul echilibrului financiar public a generat dezbateri ample privind definirea, politicile și
mecanismele prin care acesta poate fi atins în condițiile inst abilității financiare, a deficitelor
bugetare precum și a arieratelor din economie.
Echilibrarea balanței de plăți rămâne o problemă complexă și dificil de realizat, de cele mai
multe ori intervenția în vederea echilibrării lezând interesele statelor parte nere.
O analiză a produsului intern brut pe cap de locuitor, elimină influența dimensiunii absolute a
populației, ceea ce face posibilă chiar o comparație între diferite țări.
Elaborarea unor componente specifice produsului intern brut și a unor indicato ri asociați, cum
sunt cei legați de producția economică, importuri și exporturi, investițiile sau consumul intern
(public și privat), precum și datele referitoare la distribuția veniturilor și a economiilor, pot oferi
informații prețioase cu privire la for țele dinamizatoare ale activității economice.
Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de cercetare
Pentru a se putea asigura stabilitatea sistemului financiar, este important să se adopte măsuri
atât pe baza perspecti vei microprudențiale, cât și pe baza identificării riscurilor suportate de
instituțiile financiare individuale. Încurajarea acordării de amelioramente în activitățile
lor de afaceri, precum și perspectiva de a analiza și evalua riscurile financiare vor fa ce posibilă
funcționarea acestora ca un sistem întreg.
Scopul lucrării constă în dezvoltarea conștiinței consumatorilor de credite ipotecare și a
instituțiilor financiar -bancare pentru evitarea unor crize macroeconomice.
Pentru atingerea scopului cercetă rii, autoarea a analizat opinia consumatorilor cu privire la
necesitatea, motivația și avantajele punerii în aplicare a Legii Dării în plată, relația bancă -client,
precum și tehnici de asigurare a echilibrului financiar -valutar prin aplicarea acestei legi .
Obiectul cercetării este studierea teoriilor macroeconomice de politică fiscală în vederea
evidențierii importanței creșterii rolului stabilizator al acestora, contribuindu -se astfel la asigurarea
unui trend descendent al inflației, precum și la limitar ea deficitelor de cont curent; p rezentarea
factorilor care influențează mecanismele de funcționare ale balanței de plăți și a echilibrului
acesteia; corelația dintre balanța de plăți și moneda națională în contextul ultimelor directive
17
europene; cercetarea legăturilor dintre globalizare și stabilitate financiară; crizele -efect al
dezechilibrului financiar -monetar -prevenție sau tratare -; analiza statistică a indicatorilor
macroeconomici și financiar -monetari; indicatorii macroeconomici, barometru al creșter ii
economice și al nivelului de trai; bilanțul monetar al Băncii Naționale a României pe conturi și
operațiuni; analiza comparativă cu modele internaționale privind asigurarea echilibrului financiar –
valutar prin aplicarea Legii dării în plată; instrumente utilizate în asigurarea echilibrului financiar –
valutar în condiții de instabilitate economică -Legea Dării în plată.
Noutatea și originalitatea științifică a cercetării constă în:
abordări conceptuale privind rolul instrumentelor de asigurare a echilibrul ui financiar -valutar în
condiții de instabilitate economică; formularea de propuneri pe baza interpretării rezultatelor
chestionarului de ,, Analiză a influenței Legii dării în plată asupra pieței bancare”; discuții și
completări privind normele de aplicare a Directivei Europene nr.17/2014, rezultate din chestionare,
discuții purtate cu patronate, reprezentanți ai băncilor și clienții acestora.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul de cercetare constă în
asigurarea și dezvoltarea pe termen lung a unor măsuri de protecție a consumatorilor de credite
imobiliare, acest fapt conducând la echilibru fiscal.
Semnificația teoretică se bazează pe ultimele teorii moderne în cea ce privește alăturarea
echilibrului economic cu imaginea concurenței perf ecte, unde s -a caracterizat mai simplu și mai
concret situația reală în raport cu echilibrul sau cu concurența perfectă.
Valoarea aplicativă a lucrării este reprezentată de instrumentele financiare internaționale
adaptate de către autor pentru a fi înțele se și ușor de aplicat de către orice persoană, atât în calitate
de beneficiar cât și în calitate de prestator de servicii bancare. Concluziile și recomandările autoarei,
pot sta la baza unor analize și cercetări ulterioare în ceea ce privește normele de ap licare și efectele
sustenabile ale acestora.
Aprobarea rezultatelor științifice. Abordările teoretice, elaborările metodologice și
recomandările prezentate în lucrare au fost expuse în lucrările științifice publicate în Management,
and Financial Markets 12(2), EMFM Addleton SUA , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza,
EIRP Proceedings, Journal of Danubian Studies and Research 9 conferințe și simpozioane
științifice, organizate în cadrul Conferinței internaționale “ Economie și globalizare”, precuum și în
cadrul The International Scientific Conference ,, Globalization, Intercultural Dialogue and National
Identity, și a Conferinței Științifice Internaționale ,, Aspecte ale dezvoltării potențialului economio –
18
managerial în contextul asigurării securității naț ionale,, . De asemenea, autoarea a participat la
conferințe naționale și internaționale, în cadrul cărora a prezentat lucrări reprezentative cu privire la
echilibrul economic, riscul -element al activității economice, legăturile dintre stabilitatea financiar ă
și stabilitatea monetară.
Suportul metodologic și teoretic al tezei. Drept fundament teoretic al tezei au servit
lucrările științifice ale cercetătorilor străini, precum: Ludwig von Mises ., Hülsmann J.G., Adam
Smith ., M. Lasserre, Schumer, E.C. and Malon ey, B.C . , Keynes M., ș.a. Un aport important la
studierea problematicii a fost adusă de cercetătorii și practicienii : M.Isărescu, F.Constantin, Ulian
G., Cerna S., O.Stoica, etc.
Cercetări în domeniu sunt efectuate de instituții naționale și internațio nale specializate.
Totodată, toată metodologia și implementarea la nivel european a acestor strategii este efectuată de
de către instituțiile bancare interne și internaționale în procesul de aplicare și monitorizare a
Directivei 17/2014/EU.
Ca suport info rmațional, autoarea a utilizat actele legislative și normative în domeniul
financiar bancar, rapoartele și publicațiile atât ale Băncii Naționale a României, cât și a Băncilor
Europene. De asemenea, cercetarea s -a bazat pe datele statistice colectate de Institutul Național de
Statistică, studiile Băncii Mondiale, a Băncii Central Europene, Directive Europene și Legi etc.
Autorul a aplicat chestionare lucrătorilor bancari și persoanelor fizice sub protecția legii prelucrării
datelor.
Metodologia cercetări i științifice. Pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul studiului,
autorul a utilizat următoarele metode și instrumente de cercetare: metoda documentară, bazată pe
accesarea și studierea bibliografiei generale și de specialitate; metoda grafică pent ru reprezentarea
datelor; metoda analizei comparative aplicată pentru instrumentele de finanțare; metoda chestionării
în vederea determinării comportamentului consumatorilor de credite imobiliare.
Implementarea rezultatelor științifice . Rezultatele cercet ării au fost acceptate să fie
implementate de către S.C.ATRACTIV CONSULTING S.R.L., S.C. HESTIA Assistance Finserv
S.R.L. și FUNDAȚIA GAUDEAMUS -UNIVERSITATEA TOMIS din Constanța. Cei doi agenți
econo mici desfășoară activități de intermedieri credite și c onsultanță în domeniul financiar –
bancar, armonizându -se cu reglementările bancare în vigoare. În cadrul academic, studenții
primesc cele mai noi informații atât teoretice cât și practice cu privire la abordările financiar –
valutare și monetare
19
Direcțiil e de soluționare a problemei de cercetare constau în detalierea elementelor ce
asigură stabilitatea economică, atât prin limitarea intrărilor speculative de capital cât și prin
încurajarea investițiilor pe termen lung, și anume: prevenirea repetării prac ticilor de creditare și
împrumut iresponsabile; crearea unei piețe unice mai eficiente și mai competitive pentru ipoteci;
consolidarea încrederii consumatorilor și mobilitatea clienților; stabilirea unor condiții de
concurență echitabile și promovarea act ivității transfrontaliere.
Pentru a putea proteja consumatorii în contractele de credit pentru proprietăți, statele
membre trebuie să se asigure că: firmele ipotecare acționează profesional, iar personalul are un nivel
de cunoștințe și competențe adecvat ș i adaptat exigențelor pieței; publicitatea pe care o fac
produselor este corectă și nu induce potențialul consumator în eroare, oferindu -i informații ambigue
ce l-ar determina să facă o alegere eronată; creditorii pot efectua un test de accesibilitate, pri vind
veniturile și cheltuielile clienților, pentru a stabili dacă aceștia își pot permite creditul ipotecar; sunt
respectate standardele minime în cazul în care se oferă consiliere consumatorilor; creditorii instituie
măsuri de protecție suplimentare consu matorilor , în cazul în care , creditele sunt într -o monedă
străină, pentru a proteja clientul împotriva riscului ratei de schimb; consumatorilor le este permisă
ieșirea dintr -un credit ipotecar înainte de a ajunge la sfârșitul termenului; creditorii exercit ă o
toleranță rezonabilă pentru clienții aflați în dificultate de plată înainte de inițierea procedurii de
repunere; funcționarea mai facilă pentru intermediarii de credit ipotecar pentru a funcționa la nivel
transfrontalier; și consumatorii să aibă acces la căile de atac transfrontaliere
Publicațiile la tema tezei. Rezultatele cercetărilor științifice efectuate în teza de doctor au
fost publicate în zece lucrări științifice cu un volum 3,99 c.a.
Volumul și structura tezei. Teza de doctor a fost concepută cu următoarea structură:
introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 126 titluri și 2 anexe .
Teza este expusă pe 182 pagini text de bază, conține 62 figuri, 52 tabele.
Structura și conținutul tezei. Ținând cont de scopul și obiectivele propuse, autorul a
structurat lucrarea în următoarele capitole și secțiuni: introducere, trei capitole, concluzii generale și
recomandări, lista surselor bibliografice, anexe, precum și adnotările în 3 limbi (română, engleză,
rusă), certifi catele de implementare, curriculum vitae.
In Introducere prezenta lucrare acordă o atenție sporită interdependențelor dintre sectoarele
financiare, volatilității crescute a prețurilor activelor și cunoașterii funcționării produselor financiare
complex e, toate acestea în vederea reducerii riscului sistemic și a evitării apariției crizelor
20
financiare. Criza financiară recentă a infirmat ipoteza că economia se echilibrează rapid,
nepermițând acumularea de dezechilibre financiare care produc distorsiuni în cheltuielile reale
curente și în investiții. În ultimii ani, lichiditatea abundentă a făcut ca prețul activelor și creditul să
crească cu ritmuri semnificativ mai mari decât nivelurile istorice, semnalând acumularea de
dezechilibre. Indiferent de rezultat ul acestor studii, este indubitabil că o acțiune metodică de
prevenire a riscului de instabilitate financiară este mai necesară ca niciodată într -o lume
caracterizată printr -o interdependență generalizată și, deci, printr -o mai mare posibilitate de
contagi une și de răspândire a crizelor la nivel mondial.
Capitolul 1 “Echilibrul financiar -valutar în contextul economiei globale” cuprinde
abordări teoretice cu privire la echilibrul macroeconomic și corelațiile dintre componentele acestuia,
prezentarea balanței de plăți externe în contextul unui instrument de analiză macroeconomică,
precum și legăturile dintre globalizarea financiară și stabilitatea financiară.
În capitolul 2 “Analize și comparații privind asigurarea echilibrului financiar -valutar
prin aplicarea Legii Dării în plată” sunt analizați statistic indicatorii mocroeconomici și financiar –
monetari, descriindu -se indicatorul macroeconomic fundamental, și anume PIB -ul, important pentru
a evidenția situația economică a unei țări.
Totodată, autorul analize ază la nivel comparativ modele internaționale privind asigurarea
echilibrului financiar -valutar prin aplicarea ,,Legii dării în plată ”. În cadrul acestei analize se pun în
evidență obiectivele comune a acestei directive, urmărindu -se în principal asigurare a funcționării
piețelor de credit ipotecar într -un mod responsabil.
Capitolul 3 „ Instrumente utilizate în asigurarea echilibrului financiar valutar în
condiții de instabilitate economică -Legea Dării în plată ” prezintă interpretarea chestionarelor
aplicate atât prestatorilor de servicii bancare, cât și beneficiarilor creditelor bancare. Chestionarele
au fost administrate cu scopul de a obține informații pertinente și concludente asupra modalităților
de protecție atât a entităților bancare cât și a consumator ilor de credite ipotecare. Această cercetare
s- a întreprins cu scopul de a se atenua și conștientiza impactul devastator pe care l -a avut
,,larghețea” acordării de credite neperformante și fără acoperire reală.
„Concluziile generale și recomandările” reprezintă concluziile tematice efectuate pe
parcursul cercetării, precum și formularea concluziei generale. Pentru asigurarea stabilității
economice și financiare, se presupune existența capacității sistemului de a putea face față factorilor
entropici endoge ni sau exogeni și de a genera și stimula alți factori anti -entropici care conduc la o
21
stare de echilibru dinamic cu reale perspective de progres. Statele lumii pot asigura stabilitatea
economică atât prin limitarea intrărilor speculative de capital cât și prin încurajarea investițiilor pe
termen lung.
Cuvintele -cheie utilizate în cadrul cercetării: echilibru macroeconomic, globalizare
financiară, stabilitate financiară, dezechilibru, criză, independență financiară, risc, piață imobiliară,
darea în plată.
22
1.ECHILIBRUL FINANCIAR -VALUTAR ÎN CONTEXTUL ECONOMIEI
GLOBALE
1.1. Echilibrul macroeconomic și corelațiile dintre componentele acestuia
Teoria neoclasică a echilibrului economic, clarifică dilema centrală a teoriei economice, care ,
în opinia lui Ludwig von Mises, constă în investigarea „determinării raporturilor de schimb mutuale
ale bunurilor și serviciilor negociate pe piață, a originii lor în acțiunea umană și a efectelor acestora
asupra acțiunii ulterioare” [1, p. 233].
Pentru susținerea acestei teorii se identifică două funcții ale echilibrului în teoria economică:
în primul rând, echilibrul economic servește drept cadru de deducere a legilor economice, „de
înțelegere a ceea ce se întâmplă în procesele reale de pe piață” [2, p. 99]. Prin alăturarea echilibrului
economic cu imaginea concurenței perfecte s -a putut caracteriza mai simplu situația reală în raport
cu echilibrul sau cu concurența perfectă, de aici rezultând opinia economiștilor cu privire la
intervenția corectivă a s tatului. Ludwig von Mises folosește diferite concepte de echilibru, primul
fiind „the simple state of rest” („starea simplă de repaos”). Acest concept descrie procesul zilnic prin
care, pe o anumită piață, se formează un preț de echilibru la care se închei e tranzacțiile de cumpărare
și de vânzare, în raport cu preferințele cumpărătorilor și ale vânzătorilor.
În teoriile economice se expun două funcții ale echilibrului: în prima funcție, echilibrul
economic ce servește drept cadru de deducere a legilor econo mice, „de înțelegere a ceea ce se
întâmplă în procesele reale de pe piață” [2, p. 99], în cea de a doua funcție, echilibrul a fost prezentat
ca un etalon al bunăstării.
În cadrul acestui context, echilibrul economic a fost asociat cu tipologia concurenței perfecte
permițându -se caracterizarea unor situații drept suboptimale în raport cu concurența.
Prin echilibrul macroeconomic se exprimă o stare de concordanță dintre cererea și oferta de
agregate, în cadrul piețelor la nivelul economiei naționale. Stare a de echilibru economic este
reprezentată printr -o expresie a compatibilității, și a concordanței relative a deciziilor luate de
agenții economici producători și respectiv consumatori, aceasta menținându -se într -o anumită
perioadă de timp, până în momentul în care intervin factori perturbatori, cu acțiune contrarie.
Echilibrul macroeconomic presupune realizarea echilibrului pe piața bunurilor și serviciilor, pe piața
muncii, pe piața capitalului, pe piața monetară, deci a echilibrului material, financiar -monetar,
23
bugetar etc., ceea ce înseamnă mai multe echilibre parțiale. În acest caz există o relație ce permite
asigurarea acestor echilibre, respectându -se echilibrul macroeconomic, așa cum și eventualele
disfuncționalități ale acestora afectează buna funcț ionare a economiei naționale.
Teoria echilibrului macroeconomic surprinde următoarele două forme fundamentale ale
acestuia:
a) echilibrul static, ce reflectă acea stare a economiei ce este considerată doar o ipoteză de
lucru, fără corespondență în realita te. Acest echilibru s -ar caracteriza prin manifestarea unor
schimbări imperceptibile și nesemnificative între diferitele mecanisme și structuri ale economiei,
astfel încât, starea generală a acesteia să rămână neschimbată. Echilibrul static reprezintă o
multitudine de variabile cu corespondență între ele încât face imposibilă orice instabilitate a
sistemului economic. Acest fenomen în realitate nu se întâmplă decât eventual pe termen scurt.
b) echilibrul dinamic, face referire la tendința obiectivă de adap tare, de corelare în dinamică
a ofertei la exigențele cererii și de realizare a concordanței necesare dintre aceste mărimi, de fiecare
dată la un alt nivel. Prin echilibrul dinamic se presupune modificarea sistemului economic, urmarea
fiind percepută ca re prezentând modificarea raportului dintre resurse și nevoi, dintre cererea globală
și oferta globală.
De asemenea, Fritz Machlup consideră echilibrul ca fiind cadrul sine qua non pentru
reflectarea legăturilor cauzale dintre variabile. În viziunea lui, loc ul presupoziției ceteris paribus este
luat de echilibru. Luând în considerare o situație de echilibru, odată cu modificarea unei variabile, se
analizează efectele pe care această modificare le are asupra celorlalte variabile [3]. Acest concept nu
desemneaz ă ceea ce se consideră, în general, a fi echilibrul, și anume o ajustare perfectă a cererii și a
ofertei pe o singură piață. Din acest considerent, Ludwig von Mises explică faptul că „starea simplă
de repaos” reprezintă un proces real.
În cazul „final sta te of rest”2 este reprezentată economia în momentul în care s -au produs
toate ajustările declanșate de o modificare în datele pieței. Prin această a doua construcție totul este
imaginar, în sensul că „traiectoria” schimbărilor at ât de necesară atingerii echilibrului este tot timpul
modificată, din cauza variației datelor pieței. Jörg Guido Hülsmann considera că „sarcina specifică
a analizei echilibrului este limitată – dar totuși necesară – la determinarea fluxurilor de venituri pe
piața neobstrucționată. Pe de o parte, ne permite să determinăm mărimile relative ale salariilor și
dobânzii. Doar analiza echilibrului ne arată, că dobânda trebuie să fie uniformă în toată economia
2 starea finală de repaos
24
sau că salariile corespund produsului valoric marginal actualizat al serviciilor de muncă”[4, p. 27].
A doua interpretare, și anume aceea de absență a erorii, dă sens modului de anticipare
antreprenorială într -o abrdare corectă.
Jörg Guido Hülsmann, menționează că echilibrul devine „metoda prin care se expl ică
succesul atins, punându -l în contrast cu eșecul contrafactual, precum și eșecul realizat prin
comparația acestuia cu succesul contrafactual” [4, p. 3]. Această comparație între ceea ce este și
ceea ce ar fi putut să fie – în termeni de succes și eroare – este exact ce face analiza echilibrului. El
explică că există posibilitatea succesului sau eșecului în orice sistem, liber sau restricționat.
Acesta susține că „punctul esențial este analiza în termeni de echilibru care nu oferă o
reprezentare a realită ții <<normale>>, ci este mai degrabă o metodă pentru descrierea realității, iar
această metodă poate fi aplicată indiferent de ceea ce se întâmplă în realitate. Echilibrul observat
poate avea vreun sens doar prin comparație cu erorile ce puteau fi evitate, după cum eroarea
observată poate fi înțeleasă doar referindu -ne la un echilibru la care s -a renunțat. Viziunile
consecinționiste asupra teoriei echilibrului au fost identificate de Jörg Guido Hülsmann prin
menținerea constantă a datelor , operațiune considerată necesară în ceea ce privește o anticipare
corectă. Astfel, el scrie: „Conform abordării consecinționiste, eroarea este imposibilă și echilibrul
trebuie să se instaureze dacă nu se mai schimbă condițiile. Eroarea poate să aibă lo c doar dacă
circumstanțele se modifică…eroarea nu poate fi explicată de modificarea unică a condițiilor,
deoarece inclusiv asemenea schimbări pot fi anticipate. Anticiparea nu semnifică, desigur, o
cunoaștere a ceea ce se va întâmpla în viitor. Ci înseam nă mai degrabă că individul judecă în mod
corect condițiile viitoare” [4, p. 3].
În lucrarea sa, „ Man, Economy, and State ”, Murray N. Rothbard [5] folosește conceptele de
echilibru și de tendință către echilibru, el oscilând între două interpretări, prim a fiind dominantă. În
viziunea sa, accepțiunea echilibrului este redată ca fiind absența incertitudinii, cunoscând
perioadele de tranziție către configurația finală, repetitivă a economie. Acesta, interpretează din
absența erorii o tendință către echilib ru, presupunând că antreprenorii se confruntau mereu cu
aceleași date, anticipând din ce în ce mai bine. Astfel, el scrie: „Profiturile și pierderile sunt în
exclusivitate urmările activității antreprenoriale, iar această activitate este consecința incerti tudinii
viitorului… cei ce anticipează mai bine vor obține profit, iar cei ce nu anticipează corect vor suferi
pierderi”. În economia uniformă repetitivă, în care fiecare individ este fixat într -o anumită activitate
repetitivă nemodificată, nu pot exista profituri și pierderi întrucât nu mai există incertitudine pe piață
25
[5, p. 597].
George Reisman observă că „existența libertății este însoțită de posibilitatea ca oamenii să
facă alegeri greșite sau chiar prostești. Dar nu există o altă alterna tivă. Această posibilitate există în
„prezența, și în absența libertății” [6, p.379].
Echilibrul economic, din punct de vedere al anticipărilor corecte va putea deveni posibil atât
pe o piață liberă, cât și în intervenționism sau în socialism. A cest fapt poate să apară deoarece
individul este capabil să ia decizii corecte, atâta timp cât ține cont de cadrul instituțional în care
acționează. Atingerea echilibrului într -un socialism deplin se lovește de problema calculului
economic , aspect remarcat de Gene Callahan, în Economics for Real People [8, p. 238].
Echilibrul economic general al economiei naționale poate fi influențat de primirea de fonduri
financiare și de credite din exterior, majorarea resurselor interne, acordarea fondurilor financiare și
de credit, restituirea de credite, plăți de dobânzi și dividende etc., astfel diminuându -se resursele
interne.
O astfel de activitate financiar -valutară poate influența echilibrul economic general al unei țări
atât prin apariția unor efecte indirecte, cu consecințe negative (sub forma unor dobânzi mari, a unor
dividende și a unor comisioane ridicate la contractarea internațională de fonduri financiare), cât și
consecințe pozitive (putere mare de cumpărare a sumelor în valută provenite din ex terior care au o
acoperire în bunuri și servicii de o mare fiabilitate). Pentru a se putea asigura și menține
funcționarea unei economii naționale, echilibrul general între fluxurile de încasări și plăți trebuie să
își justifice necesitatea prin găsirea de mijloace și modalități adecvate pentru a caracteriza din punct
de vedere calitativ activitatea financiar –valutară internațională.
Influențarea echilibrului economic general de către activitatea de export -import este dată de
următoare relație:
Y + M = X + C + I (1)
în care: Y reprezintă venitul național; M – importul; X – exportul; C – consumul intern neproductiv;
I – consum pentru dezvoltare (investiții).
Relația (2) evidențiază influențarea echilibrului valutar:
Y = (C + I) + (X – M) (2)
în care: (C + I ) este consumul intern, ( X – M) – soldul balanței comerciale,
Analizînd datele, va rezulta că:
26
– dacă consumul intern ( C + I ) este mai mare decât venitul național Y, atunci balanța comercială va
fi pasivă,
– iar în caz contrar, și anume ( C+I) este mai mic decât venitul național Y, atunci balanța comercială
va fi activă:
C + I > X < M sau C + I <Y =>X > M (3)
Scăderile au influență atât asupra consumului intern ( C + I ), cât și asupra venitului național
Y, această modificare ducând la mi cșorarea soldului balanței comerciale ( X – M).
Mărimea și sensul modificărilor ce intervin în soldul balanței comerciale depind de modul în
care variația cursului valutar se reflectă atât asupra venitului național, cât și asupra prețurilor.
Astfel, pen tru a se realiza o creștere a venitului național se impune a se realiza fie o creștere a
investițiilor și a exportului ( I + X ), fie o diminuare a importului M.
Sistemul economic optim este acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii
[9, p. 11].
Stabilitatea mediului economic poate fi interpretată cu ajutorul a trei ținte primordiale și
anume: creșterea economică, angajarea totală (prin lipsa șomajului involuntar), stabilitatea
prețurilor.
Din aceste ținte primordiale rezultă existența unor ținte secundare, și anume: nivelul
deficitului bugetar și nivelul deficitului de cont curent. Atingerea acestora se poate realiza prin ținte
intermediare, cum ar fi: nivelul creditului din economie, nivelul ratei dobânzii sau al cursului de
schimb valuta r.
Cele trei ținte primordiale pot fi observate ca fiind componente ale echilibrului de pe
principalele piețe macroeconomice, astfel:
– creștere economică pozitivă este acea estimare a situației de pe piața bunurilor și serviciilor;
– nivelul de ocupare a forței de muncă este o estimare pentru echilibrul de pe principala piață
a factorilor de producție și forța de muncă;
– stabilitatea nivelului general al prețurilor se poate considera ca fiind reflectarea echilibrului
pieței monetare.
Creșterea economi că – este reflectă prin rata de creștere a produsului intern brut real ( rPIB real
%):
100 %
11xPIBrealPIBreal PIBrealrPIBreal
nn n
n
(4)
27
„Real” reprezintă calculul produsului intern brut în prețuri constante (p0). Acesta presupune
adunarea tuturor tranzacțiilor ce au avut loc î n economie în anul respectiv, folosind prețuri
constante.
inii n qp rPIBreal0
(5)
unde:
i- reprezintă categoriile de bunuri și servicii tranzacționate în anul n;
q- cantitățile acestor bunuri și servicii.
Determinarea P.I.B. ( produsul intern brut ) se poate face pe două căi și anume: prin agregarea
cheltuielilor și prin agregarea veniturilor.
Din punct de vedere al cheltuielilor, produsul intern brut reprezintă suma cheltuielilor
efectuate de populație, autorități publice, companii și rezidenți străin i, la nivelul economiei
naționale, adică:
Produsul Intern Brut(PIB)=Consum public +Investiții brute +Exportnet (6)
Din punct de vedere al veniturilor, produsul intern brut se determină astfel :
PIB=Consumprivat+Economii+Impozite (7)
Rata reală de creștere a PIB -ului are o tendință expansionistă, având însă o evoluție oscilantă,
perioadele de creștere economică au fost urmate de stagnări.
Stabilitatea prețurilor influențează echilibru macroeconomic și se poate aprecia cu ajutorul
inflației.
Inflația, poat e fi definită ca fiind acea creștere a nivelului general al prețurilor bunurilor și
serviciilor, iar ca urmare a acestei situații, puterea de cumpărare a monedei afectate de inflație va
scădea.
Acest fenomen economic poate fi cuantificat prin rata infl ației RI, care se calculează pe baza
indicelui prețului Ip:
100
1xIpIpRI
nn
n
(8)
Indicele prețului se poate calcula sub două forme: deflatorul P.I.B. ( DPIB ), respectiv indicele
prețurilui de consum IPC:
– deflatorul P.I.B. este indicele statistic de tip Paasche, ce cuantifică efectul modificării
prețurilor, folosind ca pondere cantitățile curente (q 1).
28
Acest indicator arată modificarea prețurilor ce sunt resimțite de consumatori, în
condițiile modificării ponderilor, datorită efectului prețului asupra bunurilor consumate.
bazap
ncurentep
n
iniinini
PIBnPIBPIB
qpqp
D__
1 0
(9)
– indicele prețului de consum IPC este un indice de tip Laspeyres, ce cuantifică variația
prețurilor, folosind ca pondere cantitățile din perioada de bază q0:
iniinini
qpqp
IPC
1 0
(10)
Fiind un indicator absolut al variației prețurilor, acest indicator nu este influențat de
modificarea comportamentului consumatorilor.
În procesul de analiză privind corelațiile macroeconomice se folosește cu predilecție IPC
mediu anual. Acesta indicator se calc ulează ca raport procentual între media aritmetică simplă a
indicilor lunari din anul curent și media aritmetică simplă a indicilor lunari din anul precedent.
Indicele prețurilor de consum IPC lunar din ambii ani sunt calculați față de aceeași bază:
12_ _12
1 0 00
k
iiiii ki
nqpqp
anual mediu IPC
(11)
Pe baza aceasta se calculează rata inflației medie anuale, folosindu -se relația:
1001_ __ _
1xanual mediu IPCanual mediu IPCRI
nn
n
(12)
29
Pentru a se putea evalua dinamica pieței monetare precum și modul de transmisie a politicii
monetare prin intermediul ratei dobânzii se vor utiliza următorii indicatori: rata medie a dobânzii
reale, activele societăților bancare (r), rata creșterii masei monetare a agregatului monetar M2 (%)
precum și viteza de rotație a masei monetare (nr. de rotatii).
Rata de creștere a M2 va reflecta variația procentuală a valorii nominale a agregatului monetar
M2 și este un indicator al politicii monetare, reflectând efectul variației bazei monetare și a ratei
dobânzii:
10022 22
11xMM MrM
nn n
n
(13)
Viteza de rotație a agregatului m onetar M2 (vn) este un indicator al încrederii în monedă și al
cererii de monedă și se calculează pe baza ecuației schimbului:
nn
nMPIBv2
(14)
Piața valutară este considerată locul de întâlnire al cererii și ofertei de monedă străină.
În pr incipal, cererea este reprezentată de importatori și are loc ca urmare a cererii de produse
străine pe piața națională. Oferta este reprezentată de exportatori și are ca mijloc fundamental
cererea de produse naționale pe piețe straine.
Atât comerțul inte rnațional, veniturile și transferurile curente ce fac parte din contul curent al
balanței de plăți, cât și cererea și oferta de pe piața valutară sunt influențate de investițiile directe sau
de portofoliu, și de creditele acordate în și din străinătate, gu vernamentale, sau private.
Din întâlnirea cererii și ofertei pe piața valutară are loc o anumită evoluție a cursului, ce va
putea acționa asupra echilibrării balanței de plăți prin vânzarea sau cumpărarea de monedă
națională, folosindu -se în acest scop re zerva valutară.
30
Echilibrul balanței de plăți va fi dat de următoarea relație:
Banca Centrală a unei țări are o foarte mare importanță, ea acționând p e piața valutară,
echilibrând acel curs valutar dintre cererea și oferta de valută, putând să diminueze sau să crească
rezerva sa valutară și să modifice cursul de echilibru.
Prin această acțiune se are în vedere stimularea comerțului exterior prin deprec ierea cursului
valutar, produsele naționale vor fi mai ieftine comparativ cu cele din import, exporturile fiind astfel
stimulate, iar importurile descurajate, generându -se echilibrarea sau excedentul contului curent,
sporindu -se astfel capacitatea de produ cție națională .
Indicatorul principal al echilibrului extern utilizat în analizele macroeconomice este deficitul
de cont curent, ce reflectă expunerea economiei naționale față de sectorul extern în ceea ce privește
raportul intrări – ieșiri de resurse ext erne.
Primordială în cadrul contului curent este balanța comercială, al cărei sold se determină ca
export net ( XN = Export – Import).
Componentele secundare ale contului curent, veniturile și transferurile curente au în general
un rol secundar în realiz area echilibrului contului curent.
Balanța de plăți, respectiv contul de capital și financiar, redă în principal, raportul intrări –
ieșiri de resurse externe din împrumuturi, investiții directe și investiții de portofoliu. Operațiunile
acestea au un rol important în contrabalansarea unui eventual deficit al contului curent care, în alte
situații ar deprecia cursul de schimb al monedei naționale.
Structura contului de capital și financiar reflectă gradul de expunere a economiei naționale la
trei tipuri de riscuri, și anume:
– riscul asociat împrumuturilor externe, derivat din variația ratei dobânzii pe piața
internațională, fapt ce poate majora fluxurile reprezentând serviciul datoriei externe;
– riscul legat de rambursarea împrumuturilor externe, în condi țiile în care pieța internațională
nu permite refinanțarea creditelor externe aflate la scadență;
Soldul contului curent + Soldul contului de capital si financiar+Variatia rezervei
internationale= 0
31
– riscul de retragere bruscă a capitalurilor reprezentând investiții externe de portofoliu, care în
cazul în care nu sunt compensate de alte intrări externe v or conduce la deprecierea monedei
naționale.
Pentru analizele macroeconomice corelate, ca indicator al echilibrului extern se folosește
ponderea în produsul intern brut a soldului contului curent (CCPIB):
100 % xPIBCCCC
USDnUSDn
PIBn
(15)
Acest indicator est e folosit pentru a studia corelațiile dintre creșterea economică și deficitul
bugetar, pe de o parte, și echilibrul extern, pe de altă parte.
Principala componentă a contului curent este deficitul comercial, iar aceasta reprezintă o
importantă țintă inte rmediară de echilibru, vizând competitivitatea economiei naționale. Acesta se
accentuează în condițiile liberalizării schimburilor, în special dacă economiile externe dispun de
avantaje comparative. Dacă însă în structura acestuia importurile de tehnologie dețin o pondere
importantă, fenomenul deficitului comercial poate deveni benefic pentru că, importurile de
tehnologie atrag competitivitate viitoare și o tendință spre echilibrare a deficitului comercial.
În acest sens, Mankiw Gregory [10] expune efecte le benefice ale eliminării protecționismului,
în corelație cu libertatea de mișcare a capitalurilor, susținând că, economiile naționale beneficiază de
pe urma acestora prin accelerarea creșterii economice și ridicarea standardului de viață.
Într-o lume ide ală, la baza echilibrului pieței se află principiul “mâinii invizibile”, enunțat de
Adam Smith [11], în viziunea căruia, punctul de echilibru spre care tinde o piață este cel în care
cererea este egală cu oferta. Acolo, costurile producătorilor sunt egale cu beneficiile resimțite de
consumatori la nivelul prețului de piață.
În realitate, acest principiu este limitat în capacitatea sa de a asigura echilibrul de o serie de
factori dintre care concurența este esențială pentru funcționarea adecvată a mecanismul ui de formare
a prețului. De asemenea, concurența actionează în același mod și în perimetrul piețelor pentru
resurse. Existența concurenței reduce atât puterea vânzătorilor cât și a cumpărătorilor de a manipula
piața în favoarea lor. Cu toate acestea, în economia de astăzi, există domenii în care, datorită
necesității inițiale mari de fonduri pentru a intra pe piață sau datorită avantajelor generate de
economiile de scară ocazionate de producția pe scară largă și automatizată, concurența este limitată.
32
Pe o astfel de piață, există posibilitatea ca un grup de ofertanți, pe baza unei înțelegeri tacite,
să obțină avantaje manevrând prețul, prin restricționarea ofertei astfel încât, să -și crească profiturile.
În cazul unei cereri mai puțin elastice, este posib il să crească veniturile totale, în timp ce, cu
siguranță, costurile se diminuează.
Acest fenomen afectează negativ ansamblul consumatorilor reducând capacitatea acestora de
a-și satisface cererea prin crearea unei rarități artificiale a ofertei. Datorită acestui fenomen, pentru
societate este benefică intervenția statului, prin reglementările antitrust și prin instituțiile ce
supraveghează concurența. Aceste măsuri au menirea de a limita capacitatea ofertanților de a se
asocia și manipula prețul în direcți a dorită.
Externalitățile sunt efecte externe generate prin producția, oferta și vânzarea unui bun sau
serviciu. Ele se fac resimțite asupra altor persoane decât consumatorii.
Generic ele pot fi de două feluri: beneficii și costuri. Aceste efecte nu sunt l uate în
considerație de către ofertanți, iar ignorarea acestora încalcă eficiența economică, generând o
subalocare a resurselor în direcția realizării ofertei de bunuri sau servicii ce generează beneficii
externe și o supraalocare în zona producției de bun uri și servicii ce generează costuri externe.
Conform viziunilor macroeconomice moderne, oferta sau cererea de agregate pot avea
influențe nefaste asupra economiei și pot afecta echilibrul acesteia.
În aceste condiții apar recesiuni ce implică creșteri ale prețurilor și ale șomajului, ajustarea
neputându -se realiza imediat, menținându -se astfel condițiile favorabile dezechilibrului.
Pentru contracararea acestui dezechilibru pot apărea două direcții de acțiune menite a realiza
echilibrul macroeconomic, î n funcție de situație, și anume:
– în cazul cheltuielilor bugetare sporite și reducerea nivelului fiscalității, apare un deficit bugetar
planificat, stimulându -se cererea agregată și mutându -se astfel echilibrul către punctul utilizării
totale a resurselo r. Rata dobânzii în scădere, generată de cererea redusă de fonduri, stimulează
același efect;
– în cazul în care economia este dincolo de punctul de echilibru corepondent ocupării totale, cererea
agregată este în creștere generând inflație, putându -se real iza o politică financiară restrictivă, care
presupune creșterea nivelului fiscalității precum și reducerea cheltuielilor bugetare, diminuându -se
astfel cererea agregată și reducerea inflației.
Echilibrul financiar -valutar este componentă a echilibrului eco nomic general fiind influențat
de intrări și ieșiri de fonduri financiare. Resursele interne se pot majora prin primirea de credite sau
33
de fonduri financiare din exporturi sau investiții și se pot diminua prin acordarea de fonduri
financiare, prin rambursa rea de credite, importuri, plăți de dividende, dobânzi, etc. Pentru ca o țară
să nu înregistreze pierderi este de preferat să se stabilească un echilibru între operațiunile ce duc la
majorarea venitului național și cele care duc la micșorarea lui.
Echili brul economic general al unei țări are trei părți: echilibrul financiar, echilibrul monetar și
echilibrul valutar. Pentru a nu se ajunge în situația de pierderi de venit național, se i -a în considerare
existența unui echilibru între operațiunile care contr ibuie la majorarea venitului național și cele care
determină o diminuare a acestuia.
În activitatea financiar -valutară a unei țări intervin unele operațiuni care măresc venitul
național, iar altele care îl micșorează.
Echilibrul financiar -valutar al unei țări este reprezentat de dinamica intrărilor și ieșirilor de
fonduri financiare și de credit și între încasările și plățile în valută.
Încasările și plățile în valută fac referire la: operațiuni de import -export, turism, prestări de
servicii internațional e, operațiuni necomerciale și operațiuni financiare între țări, credite acordate și
credite primite.
Echilibrul valutar poate fi influențat de volumul producției, de evoluția prețurilor interne și
externe, de fluctuația valutelor implicate, de volumul cred itelor interne primite și al creditelor
acordate, de plăți de dobânzi și dividende, micșorând prin aceasta volumul resurselor interne.
Influențele negative pot apărea sub forma dobânzilor mari datorate, prin plata unor dividende
și comisioane ridicate, dar pot fi cauzate atât de fluctuațiile mari ale cursurilor valutare, cât și de
devalorizarea mărfurilor și a serviciilor.
Influențele pozitive apar atunci când puterea de cumpărare a valutelor obținute din exterior
crește.
Echilibrul total se referă la egali tatea generală a încasărilor și plăților în valută. Putem avea
mai multe cazuri:
1. E = I + Credite acordate ,
unde, exportul E este egal cu importul I plus creditul acordat cumpărătorilor.
2. E + Credite primite = I,
unde: exportul E plus creditele primite sun t egale cu importul.
3. în cazul mai multor țări:
E + Credite primite = I +Credite acordate.
34
Realizarea echilibrului valutar este o procedură condiționată de factorii economici interni și
externi, influențată de echilibul financiar și echilibrul mon etar. Atunci când masa de bani aflată în
circulație este mai mică comparativ cu volumul bunurilor și serviciilor disponibile pe piață, are loc
fenomenul de deflație. Echilibrul valutar influențează și echilibrul monetar, echilibru ce trebuie să
asigure o d ezvoltare economică ce corespunde capacității naționale.
Datorită acestei influențe, creșterea masei monetare aflate în circulație trebuie să asigure și
creșterea volumului producției, în raport cu viteza de circulație a banilor, a mărfurilor și a
serviciilor.
Echilibrul monetar reprezintă raportul între masa monetară aflată în circulație și sumele de
bani cerute pentru efectuarea tuturor operațiunilor în cadrul unui echilibru economic general. Masa
monetară poate fi interpretată ca fiind v olumul disponibilităților bănești atît ale economiei, cât și ale
populației. [12]
În situația în care se află în circulație o masa de bani excesivă în comparație cu nevoile, apare
fenomenul de inflație.
Relația care redă echilibrul monetar este următoarea [13, pag. 299]:
Sqp = Bs + Vc + Bet (16)
în care:
Sqp est reprezintă valoarea produsului social (cantități și prețuri);
Bs – sumele de bani din componența masei monetare;
Vc – viteza de circulație a banilor;
Bet – banul -etalon sub forma puterii de cumpa rare.
Cu ajutorul acestei relații se exprimă necesitatea ca valoarea produsului social să fie egală cu
masa monetară, multiplicându -se cu viteza de circulație și valoarea banului -etalon. Prin activitatea
de import de bunuri și servicii mai scumpe, devine necesară mărirea masei monetare, totodată prin
acordarea de credite pentru import -export, se mărește masa monetară.
În situația rambursării acestor credite cu întarziere datorită activității financiar -valutare,
echilibrul monetar este afectat în sens neg ativ. Efectele negative pot apărea și datorită cumpărării de
valută, atunci când cursul valutar are o evoluție negativă, astfel de fenomene ducând la o pierdere de
produs social.
Influența echilibrului economic general generată de către activitatea de expo rt-import este
reprezentată prin următoarea relație:
35
Y + M = X + C + I (17)
unde:
Y- este venitul național;
M – importul;
X – exportul;
C – consumul intern neproductiv;
I – investițiile.
Pentru a se evidenția mai bine influențele echilibrul ui valutar putem avea relația:
Y=(C+I)+(X -M) (18)
unde:
(C + I ) este consumul intern;
(X – M) – soldul balanței comerciale.
De unde rezultă că:
– dacă consumul intern ( C + I ) va fi mai mare decât venitul național Y, atunci balanța
comercială va fi pa sivă;
– dacă consumul intern ( C + I ),va fi mai mic decât venitul național Y, balanța comercială va
fi activă:
C+I>X<M sau C+I<Y => X>M (19)
Atât sensul, cât și mărimea modificărilor ce au loc în soldul balanței comerciale depind de
modificările ce a u loc în variația cursului valutar, acestea reflectându -se asupra venitului național și
asupra prețurilor.
Creșterea venitului național se poate face fie prin majorarea investițiilor și exportului ( I + X ),
fie prin diminuarea importului M.
Dacă PIB poate asigura consumul intern și investițiile pe o perioadă de timp determinată,
atunci importul se poate acoperi integral pe baza exportului.
Y = C + I => M = X (20) Relația de echilibru
Datorită dezechilibrelor, această situație este aproape imposibil de atins în practică.
Instrumentul de analiză a echilibrului relațiilor internaționale este balanța de plăți, ce arată,
prin excedent sau deficit, dacă relațiile economice externe ale unei țări sunt sau nu sunt în echilibru.
Tot cu ajutorul balanței de pl ăți se indică sursa dezechilibrului, precum și natura și mărimea
ajustării necesare pentru a se putea restaura echilibrul.
36
Dezechilibrul balanței de plăți se poate corecta prin acțiunea unor factori, printre care
menționăm cursul de schimb, prețurile in terne, rata dobânzii, venitul național.
Echilibrul valutar se poate realiza parțial, doar la o anume categorie de operațiuni sau total,
implicând un grup format din două sau mai multe țări, atunci când se referă la egalitatea generală a
încasărilor și p laților în valută.
Sistemul formării cursului de schimb utilizat în economia actuală este cel al flotării
controlate, având la bază flotarea liberă, care exclude intervenția autorităților monetare.
Prin flotare liberă sau pură se presupune că formarea cursului de schimb se realizează prin
confruntarea cererii cu oferta. Forma pe care o iau curbele cererii și ofertei este identică cu cele de
pe alte piețe: cererea de valută are un trend crescător pe masură ce cursul scade.
Acest fapt se datorează în pr imul rând importurilor care s -au ieftinit și au crescut, iar oferta a
scăzut deoarece, exporturile s -au redus devenind mai scumpe.
Prin mecanismul de flotare controlată se permite intervenția Băncii Centrale să crescă sau să
diminueze rezerva valutară, c u scopul de a menține cursul de schimb între anumite marje și astfel să
se încurajeze sau descurajeze comerțul exterior.
În condiții ideale, neglijându -se celelalte componente ale cererii și ofertei de valută, cursul
de schimb va reda paritatea puterii de cumpărare a celor două monede.
Dacă se iau în considerare efectele investițiilor și creditelor externe, cursul rezultat prin
flotarea pură va fi influențat în principal de următorii factori:
– raportul între creșterea economică a celor două economii naț ionale. În economiile ce manifestă o
creștere economică mai ridicată decât a partenerilor lor comerciali, importurile tind să crească mai
rapid decât exporturile. Drept urmare, cererea de valută crește și duce la deprecierea cursului
monedei naționale, cee a ce va frâna importurile și va încuraja exporturile, restabilind echilibrul, însă
la un curs valutar superior. Similar, însă în sens invers, va acționa încetinirea relativă a creșterii
economice. Dacă celelalte condiții rămân constante, o încetinire a cre șterii economice va genera o
apreciere a cursului monedei naționale;
– raportul dintre rata inflației în cele două economii naționale. Dacă celelalte condiții ramân
constante, o inflație mai mare antrenează deprecierea cursului monedei naționale.
Prin ef ectul de substituire a bunurilor naționale, devenite mai scumpe, importul și cererea de
valută vor crește. Ca urmare a acestui fapt, cursul valutar al monedei naționale va fi afectat negativ.
37
În condițiile liberei circulații a capitalurilor, o rată a dobân zii reale mare va reprezenta o
atracție pentru capitalurile străine, generând astfel o cerere excedentară de monedă națională pe
piața valutară, ceea ce va duce la aprecierea monedei naționale.
În acest caz, mecanismul se va derula în sens invers atunci c ând, rata reală a dobânzii în
economia națională este inferioară celei externe și va genera deprecierea monedei naționale.
Factorii ce influențează aprecierea monedei ar putea fi, după cum urmează:
– rata inflației este mai scăzută decât a țărilor partenere;
– un proces de creștere economică încetinit reduce importurile;
– rata dobânzii reale naționale este superioară celei externe.
Factorii ce influențează deprecierea monedei naționale sunt:
– rata inflației este mai mare decât a țărilor partenere;
– creșterea econ omică duce la creșterea importurilor față de exporturi;
– rata dobânzii reale naționale este inferioară celei externe;
Echilibrul monetar este parte a echilibrului economic și ca urmare a industrializării puternice a
piețelor financiare.
În acest context ar e loc globalizarea financiară și înăsprirea concurenței, aceasta din urmă fiind
cauzată de acțiunile de dereglementare. Se poate spune că moneda și băncile se poziționează în
nucleul sistemului financiar. Sistemele financiare naționale, cât și sistemul fin anciar internațional
tind să fie integrate, ceea ce asigură în mai mare măsură contribuția lor la echilibrul economic
general.
Echilibrul monetar poate fi definit ca parte a echilibrului economic general și financiar, care
acționează prin instituții, pârg hii, mecanisme, tehnici și instrumente monetare îndeosebi în vederea
stabilității economice, a monedei și prețurilor, a inflației și a circulației monetare moderne.
Echilibrul monetar se constituie ca parte a echilibrului economic general și prin finanțare a pieței cu
ajutorul instrumentelor monetare, inclusiv dobânda și derivatele monetare.[14]
Echilibrul monetar se definește în esența sa printr -o relație denumită curba investiții –
economii. Se pornește de la ideea că veniturile sunt repartizate între consu m și economii cu ajutorul
mecanismului autoreglării. Consumul este influențat de preferințele pentru consum, dar și de
mărimea veniturilor. Ca diferență între producție și consum apar veniturile. Echilibrul monetar poate
fi considerat ca un raport dintre c ererea și oferta de bunuri.
38
În al doilea rând, echilibrul monetar este determinat de raportul dintre investiții și economii.
Keynes condiționează echilibrul monetar de dobândă. Dacă dobânda la credite și la economii este
mică, sunt încurajate investițiile și are loc creșterea și dezvoltarea economică. Rezultă că, în
conformitate cu teoria keynesistă asupra echilibrului monetar, economiile sunt în strânsă dependență
de venituri, exprimate în mai multe feluri (PIB, venit național, salarii).[12 ]
Keynes a insi stat că trebuie realizat un echilibru între cantitatea de mărfuri și servicii pe de o
parte și cantitatea de bani, pe de altă parte. În felul acesta poate fi asigurat un echilibru global, care
la nivel național poate fi denumit echilibrul economic general. Rata dobânzii este un element foarte
important întrucât asigură legătura între echilibrul real și echilibrul monetar. Evident că la rata
dobânzii trebuie adăugate instrumente de politică monetară, inclusiv operațiunile monetare de pe
piața liberă.
Friedm an a dezvoltat teoria monetaristă cu privire la echilibrul monetar. Pe lângă rata
dobânzii, el ia în calcul corelația dintre PIB și masa monetară. În acest sens a dezvoltat teoria
agregatelor monetare. După el, pentru a avea echilibru monetar, creșterea ec onomică ar trebui să fie
permanentă și la un nivel de 5 -6% pe an. Tot Friedman a subliniat rolul inflației în realizarea
echilibrului monetar.[ 15]
Riscul monetar acționează alături de alte riscuri prezente în universul economic și financiar.
Ansamblul riscu rilor mediului financiar ține seama de strategiile de acoperire, care trebuie să
devină tot mai frecvente. Aceste transformări afectează însăși structura piețelor financiare și
monetare. Integrarea comercială și financiară mondială ar trebui să conducă la reducerea riscului,
dar nu se realizează întotdeauna acest deziderat și prezintă costuri ridicate. Sub raportul inflației,
moneda națională (leu) traversează uneori, perioade dificile de ajustări. De regulă, se pornește de la
dobânda de referință sau de politică monetară. Riscul ratei dobânzii acționează tot mai mult ca o
primă de risc de credit influențând costurile financiare ale împrumuturilor.
Riscul ratei de schimb este de fapt, o denominare, arătând eventualitatea unei variații a ratei
de conversi e între două devize.[1 6]
1. Raportul EUR/USD este determinat esențialmente de piață.
2. Raportul USD/Yuan este determinat de menținerea de către politicile monetare chineze, a
unei rate de schimb fixe, deci, se ține seama de variația de cupluri de devize, care să aibă grad mare
de flexibilitate, dar și de rolul acordat pieței în determinarea ratei de schimb. Este necesar un
echilibru între autoritatea publică și piață (garanție de curs minimal).
39
3. Regimul de schimb sub influențe conjuncturale (yenul), mo bilizează rezerve valutare ale
țării pentru a se asigura că nu se depășeste o anumită rată de schimb. Aprecierea yenului este
considerată ca o scădere a competitivității exporturilor japoneze. Pe de altă parte în asigurarea
echilibrului monetar pe plan int ernațional, se are în vedere și importanța volumului tranzacțiilor în
evoluția ratelor de schimb. Putem lua exemplu de pe piața opțiunilor, dolarul american deține primul
loc cu peste 40%, urmat de EURO cu cca. 25%, yenul japonez cu 11%, lira sterlină 7% e tc.
Prin politici monetare se poate realiza garanția stabilității financiare. Rolul băncii centrale
este foarte mare în materie de stabilitate financiară. [1 7, pag.500 -503] Rolul crește odată cu
intensificarea proceselor de liberalizare și intermediere, ac ompaniată de un mediu foarte propice de
risc sistemic. Creația monetară, prin ea însăși poate să joace un rol de împrumutător de ultimă
instanță și să ajute în acest fel, actorii „sistemici” să surmonteze problemele de lichiditate.
Prin misiunea sa de sup ervizare a sistemului de plăți, banca centrală injectează lichidități în
întregul sistem financiar. Acest rol de ultim împrumutător poate avea mai multe forme. De exemplu,
poate avea loc o acțiune coordonată de scădere a dobânzilor sau de injectare masivă de lichidități în
urma unor evenimente majore. Totodată, pot fi realizate acțiuni cu caracter contrar, cum ar fi
susținerea de către banca centrală a unui actor sistemic în cooperare cu bănci private. Pot interveni
instituțiile financiare internaționale pe ntru a susține țările în situații de criza financiar -monetară.
Elaborarea de prognoze este dificilă ținându -se cont de evoluțiile structurale, care au
bulversat sistemul financiar în decursul ultimilor ani. Internaționalizarea și interconexionarea
economii lor și piețelor au redus aria asupra căreia autoritățile monetare își exercită misiunea.
Dezvoltarea piețelor financiare a dat naștere unei doze de opacitate în garantarea
confidențialității tranzacțiilor. Unii dintre actorii cei mai importanți pleacă spr e centrele financiare
offshore pentru a reduce fiscalitatea.
De asemenea, volumul tranzacțiilor monetare pe piețele gri cunoaște o creștere rapidă. Se
poate afirma că informația aflată la dispoziția autorităților monetare este prea exclusivistă,
avantajân d intervențiile bancare. O mare parte din tranzacțiile monetare nonbancare lipsesc din
statistici. De asemenea, numai o parte a actorilor din piață au acces direct la informații pentru a
gestiona riscurile. Cooperarea internațională fortifică asigurarea st abilității monetare, putând fi
reduse efectele crizelor sistemice.
Pentru stabilitate financiară în general, dar cu accente pe stabilitate și instrumente monetare a
fost creată în 1997, Organizația G7, iar mai târziu G20.
40
Echilibrul monetar este un facto r esențial al echilibrului general fiind prezent permanent în
mediul de afaceri, dar și social. Politicile de gestionare a riscului de firmă sunt supuse unei
transparențe fără precedent, ceea ce permite o percepție corectă a influenței monedei asupra creșt erii
sau descreșterii acestui risc. Avem în vedere rolul dispersiei riscului monetar în menținerea
echilibrului economic, mai cu seamă prin dispersia riscului valutar (a ratelor de schimb), a riscului
de rată a dobânzii și a riscului de plată. Tendințele s tructurale deschid lumea financiară astfel că , se
continuă procesul de liberalizare a piețelor de capital. Pot fi reduse prin această metodă riscurile cu
care fiecare actor al piețelor financiare este confruntat.
În același timp, inovațiile monetare condu c la elaborarea unor noi instrumente care să reducă
permanent expunerea la risc. Dispersia riscului valutar are multiple efecte favorabile asupra
circulației monetare, iar dintre acestea menționăm în primul rând creșterea plăților în devize, ceea ce
conduc e la posibilitatea găsirii mai multor resurse de finanțare pentru economie. În al doilea rând, se
poate ajunge mai ușor la internaționalizarea proceselor de producție, întrucât se realizează o
expunere mai mare a cumpărătorilor.
Globalizarea monetară favor izează finanțările de genul plasamentelor în devize, care, fiind
mult mai diversificate, pot conduce la minimizarea riscului de îndatorare sau chiar la optimizarea
plasamentelor de trezorerie. Din această cauză a fost abandonat regimul de rate fixe.
Noile parități sunt determinate în mod progresiv de piața liberă. În al doilea rând, echilibrul
monetar influențează mult echilibrul economic prin creșterea gradului de îndatorare la rate variabile
de dobândă. Se produce astfel, un transfer de risc de rată cătr e împrumutători.
Împrumutătorii rămân în esență liberi de a acoperi prin contracte pe termen scurt (SWAP) o
parte din riscul de îndatorare, sau pur și simplu să accepte îndatorarea la o anumită rată, sigur mai
ridicată, dar fixă.
Riscul monetar pe piață este suportat atât de către instituțiile financiar – monetare, cât și de
firme. În acest context, are loc un transfer de risc mai mic sau mai mare, al firmelor către manageri
și intermediari. Din cele de mai sus se poate deduce influența echilibrului și ris cului monetar asupra
diferitelor categorii de agenți economici. Prețurile cotate pe piețele active constituie cel mai bun
indiciu al valorii lor corecte. Firmele pot decide asupra utilizării unor instrumente de acoperire a
riscului monetar, inclusiv prin c umpărarea de opțiuni și derivate.
În aprecierea riscului monetar ca instrument al echilibrului economic general este foarte
important să se țină seama, nu numai de către autoritățile monetare, dar și de către firme, de
41
prevederile Acordului Basel II privi nd riscurile și adecvarea capitalului. Riscul monetar este și
rezultatul dezechilibrelor mondiale.
Crizele financiare, afectează la rândul lor, întregul mediu de afaceri, inclusiv pe cel
internațional. Cresc dezechilibrele financiare și monetare mondiale, care pot deveni nesustenabile.
Acumularea rapidă de rezerve de schimb poate fi coroborată cu unele crize economice și atunci
efectele devin incalculabile.
Apare o abundență prea mare de lichidități, iar politicile monetare trebuie să se acomodeze
rapid ș i să recicleze de exemplu, veniturile din exporturile țărilor producătoare de materii prime. În
acest fel, se dinamizează îndatorarea, ajungându -se la niveluri istorice.
Prin politici monetare se determină originea dezechilibrelor, punându -se accent pe
dezechilibrele mondiale perene și pe integrarea financiară. Uneori, politica monetară americană a
fost mai puțin eficientă, exemplificând aceasta prin achizițiile masive de bonuri de trezorerie
americane de către băncile centrale asiatice au menținut rata de schimb față de USD, artificial
scăzută. A apărut astfel, perspectiva menținerii la un nivel ridicat al deficitului public american. La
fel s-a întâmplat și cu ratele dobânzilor, ceea ce a condus la un exces de acordare de credite în USD.
În contextul menț inerii crizei economice și financiare, dar și al recentei crize a datoriilor
suverane în țările europene, eforturile pentru menținerea echilibrului monetar se intensifică. Pe piața
zonei euro sunt căutate noi soluții de calmare a crizei EURO și de reluare a creșterii economice, de
întărire a disciplinei fiscale și de buget pentru fiecare stat UE.
În concluzie, echilibrul valutar trebuie realizat astfel încât să facă posibile importurile de
materii prime, servicii, tehnologii etc. cu un consum optim de valut ă.
În legatură directă cu echilibrul financiar – valutar se află și categoriile de lichiditate și
solvabilitate internațională. În unele perioade s -a pus semnul egalității între aceste două categorii
deși, din punct de vedere al structurii și rolului lor, acestea diferă atât pe plan extern, cât și pe plan
intern. [1 8 pag. 77,81,119]
Lichiditatea cunoaște în literatura de specialitate mai multe accepțiuni.
Astfel, într -o primă accepțiune, lichiditatea reprezintă indicatorul statistic care exprimă
poziția e conomică a țărilor pe plan internațional prin disponibilitățile și rezervele de aur și devize
care asigură satisfacerea obligațiilor de plată în străinătate și deci, gradul de lichiditate al unei țări va
fi apreciat în funcție de raportul dintre rezervele de aur si valută, pe de o parte, și valoarea
importurilor pe de altă parte.
42
O altă definiție dată lichidității internaționale este aceea de capacitate a unui stat de a
transforma rapid și fără greutăți activele sale în mijloace de plată în vederea stinger ii unor obligații
valutare în context internațional.
Într-o altă accepție, lichiditatea internațională este definită ca fiind totalitatea mijloacelor de
plată de care dispune o țară, în străinătate, care pot fi ușor și imediat transformabile în bani,
indiferent dacă aceste mijloace sunt deținute de banca centrală sau de alte bănci ori de particulari din
acea țară.
În această accepțiune, structura lichidității internaționale este următoarea:
a) rezerva monetară internațională deținută de autoritatea monetar ă centrală, include:
-depozite de aur, rezervele valutare, (alcătuite din valute și devize convertibile), DST, poziția
creditoare față de Fondul Monetar Internațional, rezerva care se află permanent la dispoziția țării
respective, necondiționat și nelimit at.
Fiecare componentă a rezervei monetare internaționale se formează prin operațiuni
specifice. Astfel, aurul monetar provine din achiziționările Băncii Naționale din producția internă a
țării sau de pe piața internațională a aurului, precum și din alte surse.
Rezerva valutară constituie partea cea mai importantă a rezervei monetare internaționale,
valutele și devizele convertibile rezultând în urma operațiunilor din balanța de plăți (exporturi mai
mari decât importurile, primiri de fonduri financiare și de credit, transferuri) și din operațiunile de
cumpărare de pe piața valutară. Pe plan internațional, rezerva valutară a fiecărui stat reprezintă un
indicator deosebit de important, deoarece ea caracterizează economia națională în ceea ce privește
credi bilitatea financiară și economică. Astfel, se consideră un nivel corespunzător pentru rezerva
valutară acela care poate acoperi nivelul importului țării respective pentru o perioadă de 3 -5 luni.
O problemă deosebit de importantă care se pune în gestionare a rezervei valutare o constituie
asigurarea unei structuri pe tipuri de valute cât mai echilibrate, în vederea evitării la maximum a
efectului de devalorizare generală a rezervei.
Ca atare, în majoritatea cazurilor, rezervele valutare cuprind cu precădere valutele liber
utilizabile (dolarul american, euro, lira sterlină, yenul japonez). Scopul principal pentru care o țară
își constituie rezerve valutare este reprezentat de dorința sa de a dispune, la un moment dat, de
posibilitatea rapidă de stingere a ob ligațiilor valutare, aceasta intrând în operațiunile de plată
internaționale doar după epuizarea celorlalte modalități de încasarea contravalorii exportului,
43
angajarea de credite comerciale și bancare, primirea de fonduri financiare, precum și mobilizarea de
fonduri pe piața internațională de capital.
Concluzionând cele prezentate, rezerva valutară are următoarele destinații:
– acoperirea deficitului balanței de plăți, prin balansarea acesteia cu ajutorul operațiilor de tip
monetar (încasări din rezerva valut ară pentru plăți în afara țării);
– intervenții pe piața valutară pentru a sprijini cursul monedei naționale în raport cu celelalte
monede;
– garantarea solvabilității economiei naționale pe piața financiar monetară internațională.
Un alt aspect care trebuie m enționat este acela că, pe perioada păstrării, rezerva valutară riscă
să înregistreze pierderi de valoare, prin devalorizarea sumelor bănești aflate în componența sa, motiv
pentru care, în paralel cu asigurarea unei structuri optime pe tipuri de valute, tr ebuie acționat și pe
linia plasării temporare a disponibilităților în valută, fie sub forma depozitelor la vedere, fie sub
forma unor credite pe termen scurt.
Disponibilul în DST are ca proveniență emisiile Fondului Monetar Internațional și
distribuirile s ale gratuite către țările membre, precum și încasările ulterioare pentru operațiuni de
creditare în cadrul mecanismului Drepturilor Speciale de Tragere.
Creanțele asupra Fondului Monetar Internațional ale unei țări sunt constituite din virările în
plus la Fondul Monetar Internațional, peste cota de participare a țării respective, făcute în moneda
proprie, în raport cu disponibilitățile Fondului Monetar Internațional în aceeași monedă.
b) mijloacele de plată internaționale și activele internaționale , detinu te de bănci și alte instituții
financiare din țară, cu condiția ca acestea să fie transformabile imediat în valută.
Din categoria mijloacelor de plată internaționale fac parte: depunerile bancare la vedere sau
pe termen scurt, depuneri pe librete de eco nomii, bonuri de tezaur, acțiuni, obligațiuni, facilități de
credit aprobate și neutilizate, toate exprimate în valută.
În categoria activelor cuprinse în structura lichidității internaționale sunt incluse atât activele
reale (aurul) cât și activele finan ciare (diverse valute, titluri de valori și creanțe).
Lichiditatea internațională mai poate fi definită, într -un sens mai restrâns, ca fiind
reprezentată de rezervele de mijloace de plată străine de care o țară are nevoie pentru a face față
eventualelor f luctuații temporare ale veniturilor și cheltuielilor externe.
În acest caz, elementele structurale ale lichidității internaționale sunt considerate a fi
următoarele:
44
– rezervele monetare internaționale (sau rezerva valutară) aflate la Banca Centrală;
– credite le internaționale acordate de organismele internaționale;
– facilitățile temporare pe care băncile centrale și le acordă, pe bază de reciprocitate.
Se poate remarca faptul că în structura lichidității internaționale nu mai este inclusă și
categoria de mijloa ce de plată internaționale deținute de băncile și particularii din țară.
În concepția Fondului Monetar Internațional, lichiditatea internațională este formată din orice
stoc de valute convertibile sau neconvertibile folosite în relațiile de plăți.
FMI, consideră că lichiditatea internațională este reprezentată de o sumă ce se compune din
stocul de aur monetar, stocul de devize, DST -ul și creanțele asupra Fondului Monetar Internațional.
Indiferent însă de diversele accepțiuni date, prin noțiunea de lichi ditate trebuie înțeleasă, în
final, aptitudinea de a plăti cu promptitudine; în practică, un activ este considerat lichid atunci când
poate fi schimbat imediat într -un alt activ, motiv pentru care valuta este un element cu o lichiditate
foarte mare.
Solvab ilitatea sau capacitatea de plată a unui stat apare în situația în care, alături de lichiditate,
statul respectiv poate folosi și alte resurse pentru a face față plăților exigibile într -o anumită perioadă
de timp.
În principiu, pentru a stabili capacitate a de plată a unui stat este necesar să fie luate în
considerare: activele din rezerva monetară internațională – aur, valute, DST, active deținute de bănci
și alte persoane juridice, depozite la vedere sau la termen, valori mobiliare în valută, facilități d e
creditare publice sau private, starea internă a economiei precum și starea balanței de plăți externe.
1.2. BALANȚA DE PLĂȚI EXTE RNE – INSTRUMENT DE ANALIZ Ă MACROECONOMICĂ ȘI DE
REFLECTARE A ECHILIB RULUI VALUTAR
Conform definiției FMI [19 ] „Balanța de p lăți externe reprezintă un tablou statistic sub formă
contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare și monetare intervenite
între rezidenții unei economii și restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă, un an)”.
Sunt considerați rezidenți agenții economici naționali sau străini, persoane fizice sau juridice,
care trăiesc și desfășoară activități în mod obișnuit și permanent în cadrul unei țări, inclusiv filialele
și sucursalele companiilor străine. Din această categori e sunt excluse ambasadele, consulatele,
instituțiile internaționale și reprezentanții acestora (incluse în categoria de nerezidenți).
45
Diferențierea dintre două categorii de operatori economici are în vedere accepțiunea
economică a rezidenței: centrul prin cipal de interese sau de activitate.
La baza elaborării balanței de plăți externe stă conceptul de tranzacție internațională, prin
aceasta înțelegându -se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori
economice în relațiile u nei economii cu restul lumii.
Tranzacția presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale și/sau a drepturilor
financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forță de muncă sau de capital în relațiile
dintre rezidenți și nerezidenți .
Balanța de plăți externe se referă doar la operațiunile desfășurate de rezidenții ce acționează în
cadrul teritoriului economic. În acest caz trebuie observat faptul că teritoriul economic nu coincide
întotdeauna cu teritoriul național, putând fi mai res trâns sau mai extins. [ 20, pag 233 -237]
În balanța de plăți externe se înregistrează două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale și
fluxurile financiare apărute între rezidenți și nerezidenți. Momentul înregistrării acestor fluxuri în
balanță este st abilit în funcție de momentul transferului de proprietate între rezidenți și nerezidenți.
[21]
Echilibrul economic general presupune îmbinarea echilibrului valutar cu echilibrul monetar și
cu echilibrul financiar. Balanța de plăți externe este un tablou s tatistic care înregistrează ansamblul
fluxurilor reale, financiare și monetare dintre o țară și restul lumii pentru o anumită perioadă,
lucrând cu noțiuni ca tranzacții, teritoriu economic, rezident, evaluare și înregistrare fluxuri,
sistemul dublei înregi strări. Structura simplificată a balanței de plăți externe include contul curent,
contul financiar și de capital, erori și omisiuni. [ 22, pag 638 -646]
Operațiunile de import -export pot fi evaluate intern și extern cu ajutorul unor indicatori
specifici. Bal anța de plăți externe este influențată de factori de natură endogenă și exogenă.
Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi și subconturi analitice elaborate pe o anumită
perioadă, balanța de plăți permite compararea sub raport cantitativ și calitativ a schimburilor reale și
financiare ale unei țări cu străinătatea.
Balanța de plăți nu este doar o simplă înregistrare descriptivă a unor operațiuni comerciale sau
financiare, ea furnizând elementele de diagnostic ce permit evaluarea avantajelor și dezavant ajelor
pe care fiecare națiune le are.
46
Din analiza balanței de plăți externe și a soldurilor conturilor acesteia se pot trage o serie de
concluzii cu privire la competitivitatea externă a economiei naționale, în special în ceea ce privește
comerțul cu bunu ri și servicii.
Pe baza balanței de plăți se poate determina poziționarea investițională internațională a unei
economii care arată sintetic poziția net -debitoare/creditoare a unei țări, precum și gradul de
atractivitate al mediului de afaceri intern pentr u investitorii rezidenți și nerezidenți.
Oferind posibilitatea analizei raporturilor de schimb la nivel macroeconomic, balanța de plăți
se constituie ca un instrument important în modelarea și coordonarea politicilor comerciale externe.
Atunci când apare u n dezechilibru cronic la nivelul balanței comerciale, teoretic, acesta poate fi
redus printr -un pachet de măsuri de natură fiscală, și anume: creștere de taxe vamale, facilități
fiscale pentru investitorii străini, subvenții, credite preferențiale, sau, de natură comercială prin
acțiuni de promovare și stimulare a exporturilor. Calitatea echilibrului valutar constă în realizarea lui
prin cât mai puține credite primite. Trebuie realizat astfel încât să permită importul de materii prime,
servicii etc. fără u n consum prea mare de valută sau produs social.
La nivelul economiei naționale, decizia financiar -monetară se realizează sub forma balanței de
plăți externe.
Balanța de plăți externe lucrează cu fluxuri și stocuri, urmărind evenimentele economice pe
parcu rsul unei perioade de referință și nu cu solduri economice existente la un moment dat.
În relațiile economice internaționale, situația Balanței de plăți externe este factorul de
orientare a politicii externe a statului respectiv, precum și a politicilor ce lorlalte state față de acest
stat.
Balanța de plăți oglindește forța economică a țării respective, starea și amploarea tranzacțiilor
sale economice cu celelalte țări, sănătatea economiei naționale, credibilitatea acelei țări față de alte
țări.
Printre cel e mai utilizate tipuri de balanțe de plăți sunt de menționat:
– balanța de plăți globală a unei țări cu restul lumii;
– balanța de plăți regională a unei țări cu un grup de țări sau o zonă valutară;
– balanța de plăți bilaterală a unei țări cu o altă țară;
– balan ța de plăți program, ca balanță de tip previzional în care se înregistrează anual
sursele și necesitățile de valută pe care se pot baza autoritățile valutare în politica lor
comercială curentă și de perspectivă anuală.
47
În cadrul programului balanței de plă ți, se calculează necesitățile anuale previzionate pentru
investiții și pentru consum, precum și disponibilitățile prevăzute a se realiza din surse cu caracter
regulat,adică din export și/sau investiții străine. Diferența care apare între disponibilități ș i necesități
urmează a se acoperi din credite externe.
Balanța de piață cuprinde numai tranzacțiile în legătură cu piața valutară pe perioade mai
scurte, de regulă, pe trimestre. În activul său se înscriu ofertele de mijloace de plată străine
cores punzătoare cererilor de mărfuri și servicii la export, precum și previziunile de încasări din
donații străine, acțiuni, tranzacțiile autonome care vor genera încasări efective în valută în perioada
respectivă. În pasiv se înscriu cererile de valută prezent ate de importatori, cererile de valută ale
investitorilor, donatorilor și acele tranzacții autonome ce vor necesita plăți efective în valută.
Balanța de conturi cuprinde totalitatea operațiunilor de decontări internaționale ale unei țări
efectuate sau de e fectuat într -o anumită perioadă.
Ea poate fi:
– balanță de conturi dinamică: se întocmește pe perioade de până la un an și cuprinde
totalitatea creanțelor și obligațiilor de plată rezultate din schimbul comercial, din prestații de
servicii și din alte rela ții economice cu străinătatea, născute în perioada respectivă, inclusiv
cele restante din perioade anterioare exigibile în perioada curentă, plătite până la data
întocmirii balanței;
– balanță de conturi statică: cuprinde toate creanțele și obligațiile inter naționale de plată
determinate la un moment dat, indiferent de data exigibilității lor.
– În timp ce balanța de conturi dinamică se suprapune cu balanța de plăți externe dintr -o
perioadă expirată, balanța de conturi statică ilustrează toate creanțele și obli gațiile de plată în
relațiile cu străinătatea, nestinse, constatate la un moment dat, indiferent de termenul la care
urmează a fi plătite.
Balanța de plăți operează cu o serie de noțiuni specifice:
– tranzacțiile evidențiate în balanța de plăți externe sunt acele operațiuni ce presupun:
– schimburi privind furnizarea de către un partener a unei valori economice contra unei
valori echivalente în cadrul operațiunii cu mărfuri, servicii, venituri, profituri, dobânzi ;
– transferuri cu privire la furnizarea de către un partener a unei valori economice fără a
primi o valoare echivalentă prin ajutoare, moșteniri, donații;
48
– migrări de persoane dintr -o economie în alta împreună cu tot activul și pasivul de care
dispun;
– tranzacții estimate care nu au la bază fluxuri reale;
– teritoriul economic al unei țări în care au loc tranzacțiile nu corespunde exact cu teritoriul din
interiorul granițelor statului. Pot exista porțiuni de teritoriu economic în afara granițelor
statului, dar și zone economice străine în interiorul lor (exem plu: zonele libere – sunt acele
spații în care instituții sau companii din alte țări primesc autorizația de a funcționa cu
anumite facilități vamale și fiscale).
– conceptul de rezident face distincția, din punct de vedere valutar, între diferitele persoane
fizice și juridice. Acest concept include atât persoanele fizice, reprezentate de cetățenii țării
respective, precum și de persoanele juridice înregistrate sau autorizate să funcționeze în țara
respectivă. Acest concept este necesar deoarece operațiunile v alutare permise de băncile
centrale ale fiecărei țări sunt luate în considerare la întocmirea balanței de plăți externe sunt
numai acelea care au loc între un rezident și un nerezident.
– conceptul evaluării și al momentului de înregistrare constă în evaluar ea fluxurilor
înregistrate în balanța de plăți externe se face la prețul pieței, respectiv sub forma unei sume
de bani pe care un potențial cumpărător ar fi dispus să o plătească pentru a achiziționa ceva
de la un eventual vânzător, când ambele părți sunt independente și nu există alte considerații
decât cele comerciale; momentul înregistrării tranzacțiilor este cel al schimbului de
proprietate și nu cel al plății.
– sistemul dublei înregistrări se folosește la întocmirea balanței de plăți externe fiecare
tranzacție este evidențiată prin două fluxuri de sens contrar ce au aceeași valoare. Astfel,
suma intrărilor pozitive este identică cu suma intrărilor negative (ieșiri), soldul net al balanței
de plăți externe fiind întotdeauna zero.
Prin posturile înscrise î n balanța de plăți se evidențiază nivelul valoric al următoarelor tipuri
de activități financiar -valutare pe plan internațional:
-activitatea economică constă în acțiuni de import/export de bunuri și servicii;
-activitatea financiară presupune mișcări de c apitaluri pe termen lung;
-activitatea de creditare constă în activități de mișcări de capitaluri pe termen scurt;
-activitatea monetară presupe mișcări de sume în devize sau valute.
49
Balanța de plăți externe este întotdeauna echilibrată prin participarea celor patru tipuri de
activități. Starea de balanță activă sau pasivă rezultă din modul în care se face echilibrarea.
Balanța este activă atunci când veniturile (încasările) depășesc cheltuielile și pasivă când
veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
În primul caz, balanța se încheie cu un surplus, iar în al doilea caz cu un deficit.
Dezechilibrul cel mai mare al unei balanțe de plăți provine din dezechilibrul schimburilor
comerciale.
În scopul asigurării compatibilității internaționale, structura s implificată a balanței de plăți
externe are în vedere următoarele componente:
– contul curent ( A + B + C ) ce conține Bunuri și servicii, bunuri FOB – Free On Board
(export/import), venituri, transferuri curente;
– contul de capital și financiar (A+B) cu C ontul de capital, Contul financiar, investiții directe,
investiții de portofoliu, alte investiții de capital, rezerva oficială, conturi în tranzit, conturi de cliring
(barter), active de rezervă;
– erori și omisiuni.
Nevoia de finanțare la nivelul unei ec onomii se determină ținând cont de deficitul de resurse
generat de desfășurarea activității persoanelor juridice sau persoanelor fizice din țara respectivă. În
momentul în care o economie consumă mai mult decât obține sub formă de venituri, economisește
mai puțin decât investește, sau statul cheltuiește mai mult decât încasează sub forma impozitelor și
taxelor, apare deficitul.
Acesta poate fi acoperit prin emisiune monetară (este o politică inflaționistă) sau poate fi
finanțat apelându -se la piețele exter ne.
Operațiile evidențiate de balanța comercială se bazează pe evaluarea exporturilor și
importurilor, pe decontarea acestora și pun în lumină eficiența activității de import/export la data
pentru care se întocmește balanța.
Principalele caracteristici al e evaluării operațiunilor de export/import reflectate de balanța
comercială sunt:
I. EXPORT
– evaluarea operațiunilor: internă și externă
-evaluare internă măsoară rezultatul producerii bunului destinat exportului și comercializarea
acestuia către partener ul extern. Această evaluare are la bază prețul intern complet de export
50
care include prețul producătorului, cheltuieli speciale de export, asigurarea bunurilor
exportate, comisioane, cheltuieli de transport până la graniță.
-evaluarea externă se bazează p e prețul extern, exprimat în valută și înscris în contractul
internațional. Prețul extern poate fi preț de negociere, preț de bursă, preț de deviz, preț de
licitație etc. Pentru asigurarea echilibrului valutar este important ca, prețul extern transformat
în monedă națională la cursul zilei de la data efectuării plății să poată acoperi prețul intern
complet de export.
-modalitățile de decontare a exportului: acestea trebuie să confere siguranța încasării de
valută la export și să comporte costuri cât mai mic i de utilizare a lor. Din acest punct de
vedere, o importanță deosebită o prezintă poziția partenerilor în momentul încheierii
contractului și măsura în care ei reușesc să impună partenerului modalitățile de plată cele
mai convenabile.
-eficiența exportulu i (cel mai important element) este reflectată de raportul efort/efect,
respectiv raportul între prețul intern complet de export și prețul extern în valută. Eficiența
exportului este reflectată de numărul de unități de monedă națională ce revin la o unitate de
valută.
Indicatorii de eficiență vor fi comparați cu cursul de schimb al monedei naționale față de
valuta în care se încasează exportul.
INDICATORII DE URMĂRIRE A EFICIENȚEI EXPORTULUI
a) cursul de revenire la export
PRETEXTERNXPORT COMPLETDEE PRETINTERNCRortexp
(21)
b) aportul valutar Av
Pret în valută al materiilor prime, materialelor, forței de muncă (22)
c) rata aportului valutar
(23)
Importanța eficienței exportului decurge din faptul că reflectă eficiența muncii vii
încorporate în produsul exportat și măsura în care aceasta este recunoscută prin preț pe plan
) ( ) () ( ) (
valutaM valuta PRETEXTERNonala monedanatiM onala monedanati XPORT COMPLETDEE PRETINTERNRav
51
internațional. Exportul este cu atât mai eficient, cu cât cursul de revenire al aportului valutar este
mai mic.
II. IMPORT
1) Evaluarea operațiunilor: externă și internă
-evaluarea externă se referă la determinarea prețului de import în valută înscris în contractul
comercial internațional;
-evaluarea internă vizează prețul de valorificare pe piața internă a produsului importat. Acest
preț este influențat de cursul de schimb al monedei naționale, prec um și de gradul de
fiscalitate deoarece în prețul de vânzare pe piața internă se includ impozite indirecte (taxe
vamale, accize, TVA).
2) Decontarea importului trebuie să se realizeze prin intermediul unor modalități de plată cât mai
puțin costisitoare și care să nu presupună imobilizări importante și de lungă durată pentru
importator. Din punctul de vedere al importatorului, cea mai preferată modalitate de plată este
incasso -ul, dar acesta nu este acceptat de obicei de către exportator datorită riscurilor pe care le
poate presupune. Folosirea modalităților de plată costisitoare, dar sigure, influențează în mod
indirect echilibrul valutar.
3) Eficiența la import se determină prin raportul invers între efectul obținut și efortul depus – se
compară prețul de v alorificare pe piața internă a produsului importat cu prețul în valută plătit
partenerului extern.
Un curs de revenire la import mai mare decât cursul de schimb al monedei naționale față de
valuta considerată reflectă un import eficient. Această interpret are este relativă deoarece prețul de
valorificare la intern este puternic influențat de comisioanele practicate de o multitudine de
intermediari, de adaosul comercial și de gradul de fiscalitate.
În ansamblu, balanța de plăți este întotdeauna și în mod nec esar echilibrată, activul fiind egal
cu pasivul (respectându -se principiul dublei înregistrări).
În mod uzual se folosesc uneori termeni de balanță de plăți excedentară (activă) sau de
balanță de plăți deficitară (pasivă), în realitate fiind vorba de un d ezechilibru la nivelul unor plăți din
balanța de plăți (balanța comercială, contul curent, contul de capital și financiar).
Deficitele la nivelul balanței de plăți externe reflectă o lipsă de competitivitate pe plan
extern sau o ieșire masivă de capitalur i străine sau autohtone ca urmare a deteriorării climatului
general de afaceri.
52
Un rol fundamental revine în acest sens soldului balanței comerciale și al contului curent.
Dezechilibrele din balanța de plăți externe se pot răsfrânge asupra economiei intern e, generând
perturbații pe piața valutară (soldul balanței comerciale poate provoca aprecierea sau deprecierea
monedei naționale), pe piața monetară, pe piața creditului, pe piața de capital etc.; în plus o balanță
cronic deficitară reduce bonitatea pe pla n internațional, diminuând încrederea creditorilor
internaționali în capacitatea țării în cauză de a -și onora obligațiile de plată ce -i revin.
Factorii care stau la baza acestor dezechilibre în balanța de plăți externe pot fi factori
endogeni sau factori exogeni.
Factorii endogeni de destabilizare a balantei de plăți externe sunt:
Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamități naturale sau de evenimente
fortuite (revoluții, războaie civile);
Creșterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;
Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);
Diminuarea competitivității externe a produselor autohtone (calitate scăzută, prețuri ridicate);
Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;
Deteriorarea climatului de afaceri intern;
Insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;
Politica comercială (tarifară/netarifară) ineficientă;
Structura pe ramuri a economiei naționale.
Factorii exogeni au un caracter conjunctural și o acțiune greu de înlăturat fără inter venția și
sprijinul statului, sunt următorii:
Dereglarea prețurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerțului
exterior;
Politica comercială a altor state atât cea tarifară, cât și cea netarifară;
Lipsa avantajelor competitive reale;
Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte/dispute comerciale
internaționale;
Restricțiile cantitative și creșterea taxelor vamale sau de altă natură în țările importatoare
potențiale (determină reducerea sau anularea unor exporturi în aceste țări);
Micșorarea intrărilor de valută ca urmare a fluctuației cursului de schimb valutar;
53
Influența factorilor psihologici și a mișcărilor speculative de bursă ce afectează în mare
măsură situația monedei naționale, fluctuația cotației și corel ația dintre prețurile interne și
prețurile externe.
Echilibrarea balanței de plăți generale se obține prin compensarea soldurilor active din relația
cu unele țări, cu soldurile pasive din relația cu alte țări, în cadrul aceleiași modalități de plată.
Sting erea soldului pasiv este una din preocupările de bază ale oricărui stat, aceasta făcându -se prin
urrmătoarele operațiuni:
– sprijinirea producției, cu valorificarea superioară pe piața externă, în scopul creșterii
prețurilor la export și a creșterii venitu rilor în valute convertibile;
– sprijinirea politicii de investiții prin atragerea de capitaluri străine;
– emisiunea de obligațiuni pe piața externă de capital, amortizabile pe termen lung;
– obținerea de credite de la organisme financiar -valutare interna ționale;
– primirea de ajutoare financiare sau în mărfuri;
– atragerea de credite guvernamentale;
– amânarea restituirii unor credite;
– vânzări de aur și metale prețioase din rezerva națională . Această operațiune poate fi
considerată o măsură extremă.
În privința echilibrului balanței de plăți externe există în literatura de specialitate două
accepțiuni diferite: echilibrul balanței de plăți este indus automat de echilibrul economic general,
sau poate fi obținut prin promovarea unor politici macroeconomi ce prin utilizarea unor tehnici de
echilibrare specifice.
În primul caz nu este nevoie de intervenția statului pentru echilibrarea balanței de plăți,
considerându -se că aceasta se va echilibra în condițiile echilibrului economic general. Unul din
mecanis mele care produc ajustarea automată a balanței de plăți externe este mecanismul prețurilor.
Acest mecanism al prețurilor explică ajustarea automată a unor dezechilibre apărute în balanța
comercială (exporturi < importuri).
Mecanismul este relativ simplu: un deficit în balanța comercială atrage după sine o scădere a
masei monetare aflate în circulație.
Teoria cantitativă a banilor stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o
scădere a prețurilor. Această scădere a prețurilor va constitui un stimulent pentru exporturi și o frână
în calea importurilor.
54
Condiția de bază a unui astfel de mecanism este ca raportul valoric între monede (cursul de
schimb) să nu sufere modificări semnificative (depreciere pronunțată). Echilibrarea automată a
balanței de plăți se va produce și datorită faptului că deflația generată de scăderea masei monetare
aflate în circulație va atrage după sine o creștere a nevoii de fonduri în economie, care, implicit, va
duce la o creștere a dobânzilor.
Atrași de dobânzile mai mari oferite, investitorii străini își vor orienta capitalurile către
această piață, fapt ce va duce la o reechilibrare a balanței de plăți. Acest mecanism de ajustare
automată poartă denumirea de finanțare compensatoare, diferențialul de dobândă fiin d elementul
care reechilibrează balanța de plăți (dezechilibrul din balanța comercială este compensat de un aport
suplimentar de fluxuri financiare externe).
O altă teorie este cea a echilibrului prin venituri, care susține că există mecanisme interne
de corectare a dezechilibrelor externe cum ar fi nivelul veniturilor sau gradul de utilizare a forței de
muncă. [3, 6,10]
În prezent în mare parte aceste teorii nu -și mai găsesc aplicabilitatea în practică, fenomenele
economi ce devenind din ce în ce mai complexe (de exemplu ajustarea BPE prin prețuri nu se mai
poate produce în condițiile în care masa monetară nu mai este corelată cu nivelul activelor de
rezervă).
În concluzie, în condițiile actuale, în care mai mult de 60% di n regimurile valutare se
bazează pe flotarea liberă a cursului de schimb, echilibrarea automată a balanțelor de plăți este mai
greu de realizat, statul având un rol din ce în ce mai activ în corectarea deficitelor externe.
Specialiștii susțin că, interv enția statului în economie are în vedere atingerea unei stări
generale de echilibru ce se concentrează pe două direcții principale, și anume: utilizarea deplină a
forței de muncă și stabilitatea prețurilor.
Echilibrarea balanței de plăți rămâne o problemă complexă și dificil de realizat, de cele mai
multe ori intervenția statului în vederea păstrării unui echilibru lezează interesele celorlalte state
partenere.
În prezent, balanța de plăți a devenit un instrument care furnizează o multitudine de
informa ții indispensabile pentru analizarea situației economice din toate țările lumii.
În balanța de plăți își găsesc finalitatea în expresie valorică toate activitățile economice și
tehnico -științifice, ca și alte relații pe care un stat le poate avea cu alte state.
55
Structura balanței de plăți externe diferă de la o țară la alta, însă, în principiu, în aceasta se
regăsesc posturile care exprimă raporturile cu exteriorul, urmărite de Fondul Monetar Internațional
care, periodic, solicită fiecărui stat fie un ex emplar al balanței, fie anumiți indicatori financiari de
analiză.
Întrucât la Fondul Monetar Internațional sunt afiliate peste 150 de țări membre, în vederea
coordonării activității valutare și financiar -monetare s -a încercat elaborarea unei scheme unice de
balanță.
Principalele modalități de atragere a fondurilor către sistemul valutar -financiar se
concretizează în: plasarea directă de capital, plasarea de titluri de plată în altă economie, cotizațiile
plătite la instituții internaționale, plata primel or de asigurare, plata dividendelor, plăți de dobânzi, și
retrageri de capital.
La toate acestea, pot fi adăugate fondurile provenite din activitatea de creditare
internațională, prin intermediul căreia se pun în mișcare fonduri și mijloace de plată, atât pentru
stimularea comerțului internațional, cât și pentru transferurile particulare, prin intermediul cărora au
loc mișcări de valute. Aceste demersuri mijlocesc schimburile economice, obținându -se elemente ce
se găsesc reflectate în balanța de plăți exte rne a fiecărui stat.
Balanța de plăți externe înregistrează la activ (în credit) aportul de resurse rezultate din
exportul de bunuri, prestarea de servicii, încasarea de venituri aferente factorilor de producție care
au părăsit țara, precum și poziții fin anciare reprezentând reduceri ale activelor externe sau creșteri
ale pasivelor externe ale economiei, iar la pasiv (în debit) scăderea de resurse ca urmare a importului
de bunuri, achiziționării de servicii, plății de venituri aferente factorilor de produc ție aduși spre
valorificare din străinătate, precum și poziții financiare reprezentând creșteri ale activelor externe ale
țării sau reduceri ale pasivelor sale externe.
Statul are la dispoziție mai multe politici pe care le poate utiliza în vederea ajustă rii
deficitelor din balanța de plăți externe, exemplificându -le astfel:
Politicile monetare reprezentate de: ratele de dobândă, operațiuni pe piața liberă efectuate de
banca centrală, rezervele bancare obligatorii. Aceste politici pot avea o influență dir ectă
asupra fluxurilor de capital în sensul atragerii lor printr -o creștere a ratelor de dobândă.
Politicile bugetare sunt acele politici care vizează creșterea veniturilor din impozite și taxe
putându -se realiza printr -o fiscalitate sporită sau printr -o bună colectare a fondurilor datorate
statului și reducerea cheltuielilor bugetare. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea
56
deficitului bugetar intern, finanțat extern prin fonduri împrumutate (mai ales în cazul țărilor
în curs de dezvoltare). Toto dată, aceste deficite sunt finanțate inflaționist prin emisiune de
monedă, fapt ce poate fi dăunător exporturilor, agravând și mai mult deficitul contului
curent. [ 23, pag.231 -235]
Devalorizarea cursului de schimb este parte integrantă a politicii monetar e având ca efect
direct încurajarea exporturilor și descurajarea importurilor (care devin mai scumpe în
monedă națională). Pentru realizarea descurajării importurilor, este necesar ca deprecierea să
fie mai mare decât creșterea prețurilor interne.
Institu irea de bariere tarifare și netarifare în calea importului cu rol în limitarea cantitativă a
importurilor. Prin instituirea de bariere tarifare, se constituie în prezent una din piedicile
majore în calea fluxurilor comerciale internaționale, existând în pr ezent o mare varietate de
astfel de bariere, unele dintre ele greu de identificat și contracarat.
Reechilibrarea balanței comerciale se poate realiza prin procesul de stimulare și promovare a
exporturilor ;
Finanțarea deficitelor din BPE se referă la p osibilitatea acoperirii unui deficit comercial
printr -un credit extern acordat în ipoteza unor cursuri de schimb stabile. Există teorii care
arată că o creștere a importurilor generează o depreciere a cursului de schimb. O cerere de
valută mai mare din dif erite surse determină FMI să pună în aplicare mecanismul de
finanțare lărgită sau emisiune de obligațiuni guvernamentale pe piața internațională.
Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt; pe termen lung creditele nu fac altceva
contului de ven ituri (contul curent), decât să amâne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la
acest deficit comercial. Totodată, trebuie să se țină cont de faptul că prin înregistrarea
remunerării acestor credite (dobânzi plătite) în debitul contului de venituri deficitul este
reportat pentru o perioadă viitoare.
Atragerea de investiții străine directe și de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanței de
plăți prin capitalul străin injectat în economie, care poate reduce din presiunile asupra
cursului de schimb genera t de o balanță comercială deficitară;
Între balanța de plăți externe și moneda națională există o dublă influență:
balanța de plăți externe în situația de a fi activă sau pasivă și deci modalitatea sa de
echilibrare, influențează cursul valutar al monedei naționale;
57
cursul valutar al monedei naționale influențează prețurile și, deci, mărirea sau micșorarea
profitul tranzacțiilor internaționale.
Modul în care balanța de plăți a unei țări poate echilibra reprezintă o speță deosebit de
sensibilă în privința cu rsului valutar:
echilibrarea în condiții de deficit, se poate realiza atnci când echilibrul final se realizează cu
contribuția finanțărilor externe, sau a folosirii rezervelor valutare sau a unei părți din masa
monetară internă determină o reducere a încre derii deținătorilor de monedă a țării cu balanță
deficitară deoarece, apare teama că țara respectivă nu va putea onora cu mărfuri sumele
proprii existente în afara țării și ca urmare, va avea loc o depreciere a cursului monedei
naționale;
echilibrarea în c ondiții de excedent, atunci când echilibrul final se realizează cu contribuția
încasărilor din export, se determină prin procesul de acordare a încrederii în moneda țării
respective din partea agenților economici de pe piața externă, ceea ce va avea o infl uență
favorabilă asupra cursului de schimb al monedei naționale.
Contul curent este influențat atât de competitivitatea produselor care fac obiectul tranzacțiilor
internaționale, cât și de fluctuațiile înregistrate de moneda națională față de alte valute. O monedă
națională apreciată față de o valută de referință conduce la o sporire a volumului importurilor pe
fondul diminuării exporturilor.
În condițiile în care moneda națională are o evoluție cu tendință de depreciere, în planul
tranzacțiilor internațio nale se înregistrează încurajarea exporturilor și diminuarea importurilor.
În cazul în care fluxurile de capital dintr -o țară cu balanță excedentară cresc, rata dobânzii
scade. Datorită acestui fapt, capitalurile caută oportunități de fructificare în alte țări și ca urmare a
acestui fenomen, scade surplusul balanței. În situație inversă, dacă rata dobânzii de pe piața internă
crește, capitalurile interesate intră în țara respectivă și ajută la echilibrarea balanței.
Creșterea venitului național este cea mai eficientă soluție de echilibrare a balanței.
Conform Teoriei multiplicatorului a lui J. M. Keynes [12], investițiile aduc o creștere de venit
național mai mare decât cheltuielile angajate. Această creștere degajă presiune asupra balanței de
plăți.
Pe piața financiar -valutară internațională, calitatea balanței de plăți externe a unei țări
constituie un criteriu important în acordarea de credite și în stabilirea condițiilor acestora.
58
Urmărirea evoluției balanței de plăți externe pe o perioadă mai îndelu ngată reflectă
tendințele ce caracterizează dezvoltarea economico -financiară a țării respective.
1.3.L EGĂTURILE DINTRE GLO BALIZAREA FINANCIARĂ ȘI STABILITATEA FINA NCIARĂ
Implicațiile pe care procesul globalizării financiare le are asupra nivelul ui stabilității
financiare sistemice sunt importante.
În contextul globalizării, provocările la adresa stabilității sunt numeroase, fiind generate de
creșterea deschiderii economiilor, de liberalizarea financiară și de sporirea complexității piețelor și a
produselor financiare.
Printre factorii importanți ai globalizării care au fost asociați și cu apariția crizelor financiare
au fost regimurile valutare fixe și procesul de dereglementare. Acești factori au constituit un teren
propice de manifestare a tu rbulențelor financiare în condițiile în care infrastructura financiară nu a
fost suficient de dezvoltată în momentul liberalizării fluxurilor de capital, sau, atunci când
fundamentele economice nu au fost suficient de solide.
În condițiile în care fundamentele economice au fost solide, imperfecțiunile piețelor
internaționale legate de volatilitate, precum și de o protecție neadecvată împotriva riscurilor, au dus
la apariția fenomenelor de contagiune și criză.
Fenomenele de criză au înregis trat creșteri frecvente în ultimele decenii, cele mai importante
dintre acestea vor fi analizate în secțiunea următoare. Acestea au apărut cu precădere în economiile
emergente, dar nu au fost ocolite de turbulențe financiare nici țările industrializate.
Câteva din aceste episoade sunt: crizele bancare din țările nordice și Japonia de la sfârșitul anilor
’80, criza din Mexic din 1994, criza asiatică din 1997, criza din Rusia din 1998, criza din Argentina
din 2001 și criza subprime din Statele Unite care a f ost momentul declanșator al crizei globale ce a
început în 2007 și care continuă în prezent.[2 4]
Există diferite canale prin care globalizarea financiară favorizează apariția crizelor [25].
În primul rând, atunci când o țară își liberalizează sistemul fi nanciar, trebuie să se asigure că
atât investitorii autohtoni cât și cei străini respectă disciplina de piață.
În al doilea rând, imperfecțiunile pieței (bule speculative, comportament de turmă,
supra -reacțiile) se manifestă mult mai puternic în contextul globalizării.
59
În al treilea rând, o țară poate face obiectul unei crize financiare chiar și în condițiile în care
fundamentele sale economice sunt solide, iar imperfecțiunile piețelor financiare sunt minime. Acest
fapt se întâmpl ă ca urmare a dependenței unei țări de capitalul străin.
În cele din urmă, globalizarea poate conduce la turbulențe financiare prin intermediul
contagiunii.
Din punctul său de vedere, apariția crizelor financiare s -au produs datorită dezvoltării
fondurilor de investiții și a celor speculative (hedge funds); incertitudinilor celor care suportă
riscurile financiare și nu în cele din urmă emergența noilor produse financiare așa cum au fost cazul
derivativelor de credit.
Avându -se în vedere multitudinea pericolelor ce pot apărea la adresa stabilității financiare
cauzate de globalizare, se impune luarea unor măsuri ce țin atât de liberalizar ea treptată a contului
de capital, de o creștere a eficienței politicilor macroeconomice și a supravegherii prudențiale, cât și
de dezvoltarea în ansamblu a sistemelor financiare.
O importanță deosebită trebuie acordată interdependențelor dintre sectoarel e financiare,
volatilității crescute a prețurilor activelor și cunoașterii în profunzime a metodelor de funcționare a
produselor financiare complexe. Toate acestea făcând parte integrantă din procesul de reducere a
riscului sistemic și de evitare a apariț iei crizelor financiare.
Crizele financiare reprezintă o caracteristică importantă a sistemului economic capitalist.
Autori consacrați ai acestor spețe vorbesc despre rolul pe care -l au crizele financiare în reglarea
funcționării sistemului, dar costuri le economice și sociale ale acestor evenimente sunt ridicate.
Sistemul capitalist este departe de a fi unul perfect, deși în ultimele decenii lumea a observat
„un consens înspre forma occidentală a capitalismului, ca model ce ar trebui să guverneze felu l în
care fiecare țară individuală trebuie să -și conducă economia” [25].
Prezentarea crizei economice și financiare este o acțiune dificil, indiferent de stadiul
cunoașterii și detaliile tuturor evenimentelor și a problemelor financiare. Este o acțiune atâ t de
prezentare în ansamblu a fenomenului, cât și de formulare a unei concluzii clare, chiar în perioada
desfășurării evenimentelor. În această prezentare, se expune cea mai mare criză din ultimii 80 de ani
care, spre deosebire de criza din 1929 ce a avut la bază supraproducția. Fenomenul de
supraproducție a fost cauzat de supraconsum alimentar, la baza stând resursele financiare volatile.
60
A) Prezentarea problemei
Criza financiară declanșată în 2007 numită „subprime” (după denumirea titlurilor ipotecare
cu grad mare de risc) a avut ca principal punct de plecare spargerea bulei prețurilor imobilelor din
Statele Unite.
Criza actuală reprezintă un eveniment ce caracterizează sistemul capitalist și finanțele
moderne. Capitalul financiar degajă profit iar o pa rte a acestuia se adaugă capitalului existent.
Această logică de acumulare nu poate fi ocolită în acest sistem, iar dacă dintr -o cauză sau alta,
capitalul încetează să se acumuleze, economia intră în criză.
Un număr important de evenimente prezentate de că tre Itay Goldstein în 2005 [ 27] și
devenite evidente în anul 2006, au anunțat apariția crizei.
Evenimentele care au dat semnalul respectivei crize au fost: deprecierea activelor
denominate în dolari, monetizarea economiei americane, degradarea rapidă a si tuației financiare a
băncilor, reducerea rezervelor și problemele legate de creditele ipotecare. Conform The Economist
[28], între anii 1997 și 2006 prețurile caselor au crescut în SUA cu 124%.
Prețurile imobiliarelor în creștere, trezesc amintiri amare d espre începuturile crizei care a
declanșat adevarate cataclisme în SUA și Europa.
În ianuarie 2012, prețurile locuințelor au crescut cu 22,5 %, tendința fiind valabilă pentru
toată America, ceea ce anunță un nou boom al sectorului imobiliar. Revenirea pieț ei imobiliare este
de mare importanță pentru economia Americii și, nu numai. După ani de zile de volatilitate, prețurile
de origine au crescut la o rată de aproximativ 5%, de la începutul anului 2015. Creșterea prețurilor
vine pe fondul persistent de slăbi ciune în unele părți ale pieței. Volumul total de vânzări și de
construcții noi rămân mult sub vârfurile lor de dinaintea crizei. Familiile americane care dispun de
imobile în proprietate personală se simt mai sigure din punct de vedere social și cheltuie mai mulți
bani.
În pofida recuperării dezechilibrelor, oficialii Rezervei Federale au văzut locuințele ca pe un
punct luminos pentru economia SUA în ultimii ani. Vânzările de case existente, reprezintă cea mai
mare parte a pieței globale, a avut în luna aprilie 2016, o creștere ridicată, dar sub nivelul de vârf
observat în timpul boom -ul ultimului deceniu. Indicele național S & P / Case -Shiller a crescut cu
5,2% în luna martie. Atunci când a fost ajustat pentru inflație, indicele S & P / Case -Shiller răm âne
aproximativ 20% sub maximul atins în 2006 [2 1].
61
Această schimbare nu ar fi fost posibilă fără intervenția Rezervei Federale care a tipărit
masiv dolari. Creditele ipotecare din SUA au ajuns extrem de ieftine, oamenii putând contracta un
împrumut ipote car pe o perioadă de 30 de ani, cu o dobândă de numai 3,5 % pentru toată perioada.
În urma cu 10 ani, adică în anul 2006, boomul imobiliar a început tot cu prețuri mici, de aici
ipoteza: „Nu cumva se creează premisele pentru următoarea criză de acest gen? " Concret,
disfuncționalitățile economice s -au datorat evoluției istorice a pieței americane a creditelor ipotecare
[22].
Un alt factor favorizant a fost înclinația spre economisire ridicată din China, care a alimentat
intrările de capital în SUA ce a pe rmis menținerea ratei dobânzii la un nivel redus în această țară
[23].
Instituțiile financiare s -au înghesuit să acorde aceste credite iar concurența a devenit acerbă.
Dacă la începutul dezvoltării pieței creditelor ipotecare instituțiile de s tat sau semipublice, ca
Fannie Mae și Freddie Mac, erau principalii actori ai pieței, în ultimii ani, piața a fost dominată doar
de câteva bănci și societăți de investiții americane.
Pentru a putea obține o cotă cât mai ridicată de piață și o gestionare riguroasă a riscurilor,
instituțiile specializate, au utilizat tehnici și instrumente financiare „subtile și nervoase”, de genul
securitizării creanțelor sau derivativelor de credit. Acestea permiteau cedarea activelor cu grad
ridicat de risc unor parten eri dornici să -și asume aceste riscuri, aici amintind fondurile
speculative.[2 4, pag.354 -359]
B) Declanșarea crizei „subprime” din 2007
În analiza crizelor financiare, pot fi identificate două concepte reprezentative: prima se
intitulează „ce este la fel ” (what is the same), în timp ce a doua poartă denumirea de „ce este diferit”
(what is different). Cauzele reale ale problemelor financiare au fost influențate de politica monetară
și intervențiile federale. Politicile folosite în mod eronat au produs fen omenul de distorsionare a
ratelor dobânzilor și a activelor prețurilor, deturnând fonduri care, ulterior au devenit nesustenabile.
[25]
Argumentarea lui Rogoff și Reinhart conform căreia creșterea datoriei publice dincolo de un
anumit prag duce la scăder ea ritmului de creștere economică, pornește de la premisa că, există o
similitudine puternică între criza actuală și celelalte crize financiare ce au avut loc de -a lungul
istoriei monetare .[47 ]
62
Crizele bancare duc aproape invariabil la scăderi bruște ale veniturilor fiscale precum și
creșteri semnificative ale cheltuielilor guvernamentale. Făcându -se o medie s -a constatat că, datoria
publică crește cu 86 % pe parcursul următorilor trei ani ca urmare a unei crize bancare.
Aceste consecințe fiscale indirect e sunt mai mari decât de obicei prin prezentarea evoluției
prețurilor activelor și a creșterii reale a datoriei publice. În consecință, există totuși câteva diferențe
majore indiferent de amploarea crizei.
În primul rând, la baza apariției crizei stau i novațiile financiare care au permis acumularea
dezechilibrelor și au amânat corecția lor.
În al doilea rând este vorba de un eșec al activității de supraveghere a instituțiilor de credit,
în special a celor de credit ipotecar, care au apelat la instrumente tot mai riscante pentru a răspunde
presiunilor concurențiale, fără a putea înțelege în totalitate funcționarea lor [43].
Băncile constituie anumite oferte de credite imobiliare mai mult sau mai puțin riscante,
mergând de la cele susceptibile de eșec până la cele conforme, și anume, așa zisele prime mortages.
Aceste pachete sunt transferate unui vehicul special de investiții sub forma unor titluri negociabile
pe piață (mortgage backed securities).
Inovațiile financiare pot fi definite ca fiind acele proces e de creare sau de dezvoltare a unor
noi produse financiare, precum și găsirea de metode noi pentru a mobiliza sau de a plasa fonduri
bănești, sau dezvoltarea și evoluția unor noi organisme financiare.
În consecință, inovația financiară se manifestă nu do ar în contextul pieței de capital, ci al
întregii piețe financiare: conturile NOW sau derivatele de credit, alături de finanțarea unor achiziții
(leverage buy -out), transferul electronic de fonduri și cardurile de credit, cât și eurovalorile
mobiliare [2 6].
Celelalte instrumente, ce se află în strânsă legătură cu securitizarea, sunt reprezentate de
derivativele de credit, prin intermediul cărora băncile și instituțiile de credit ipotecar au reușit să
scoată din bilanțul lor o parte importantă a portofoliil or de credite.
Titlurile negociabile pe piață sunt transformate de Special Purpose Vehicle/Entity –
SPV/SPE' în obligațiuni structurale garantate cu creanțe (collateralized debt obligations – CDO).
Asemenea unui titlu ipotecar obișnuit, aceste instr umente aduc deținătorului un venit dar
permit totodată partajarea riscului aferent unui anumit portofoliu de credite ipotecare în mai multe
categorii sau „tranșe” de risc (senior tranche, mezzanine tranche, equity), în funcție de
notațiile agenț iilor de rating.
63
Tranșa cea mai riscantă și care va fi rambursată la sfârșit – equity – este adesea achiziționată
de fonduri speculative. Aceste operațiuni fac extrem de greu procesul de urmărire a entităților care
suportă în cele din urmă riscul și reduc transparența pieței („shadow banking system”).
Îmbunătățirea valorii indicatorilor calculați pe baza situațiilor financiare conduc la creșterea
încrederii investitorilor.
Arbitrajul ratelor de dobândă est un sistem prin care, banca obține profit din di ferența de
dobândă obținută de entitățile intermediare ce au investit în portofoliul de creanțe al băncii (SPV) și
dobânda pe care trebuie să o plătească investitorilor, indirect, prin intermediul aceluiași SPV. [2 7]
Plățile subprime influențează instituț iile financiare care s -au specializat în domeniul
imobiliar, foarte multe intrând în stare de faliment încă de la începutul anului 2007. Multe dintre
aceste titluri de credit au fost folosite ca suport pentru emiterea de obligațiuni, fiind distribuite atâ t
în Statele Unite și cât și la nivel mondial.
Prăbușirea valorii acestor creanțe cauzează pierderi pentru bănci, acestea sunt obligate să
finanțeze, reducânduli -se ofertele de credit.
Pentru a găsi finanțare, instituțiile financiare au căutat altă sol uție în afara celei de a vinde
acțiunile pe piețele bursiere. Criza creditelor afectează schimburile internaționale, multe fonduri și
valori mobiliare de pe piețele bursiere mondiale, fiind vândute, au provocat s căderi rapide ale
prețurilor [28 ].
O a dou a cauză a apariției crizei a fost reprezentată de deficiențele procesului de
reglementare și supraveghere, urmare a neimplicării Guvernul Statelor Unite în monitorizarea
corespunzătoare celor două agenții cvasi -guvernamentale (Fanny Mae și Freddy Mac), îns ărcinate
cu acordarea de credite și garanții ipotecare. Acestea nu au mai prezentat rapoarte din anul
2004, dar cotarea la bursă a cont inuat datorită unor derogări [29 ].
O criză mondială a identificat șapte crize convergente, transformând -o într -o criză totală,
care afectează întreaga planetă în domeniile politic, economic și financiar, precum și în domeniul
militar expunând următoarele:
1. Criza de încredere în dolar
2. Criza din SUA – dezechilibrele financiare
3. Criza petrolului
4. Criza condu cerii americane
5. Criza lumii arabo -musulmană
64
6. Criza globală de guvernare
7. Criza europeană de guvernare [ 30]
Pe lângă cele două cauze specifice, inovațiile și carențele activității de reglementare și
supraveghere, contextul macroeconomic mondial a co ntribuit la rândul său la declanșarea crizei.
Specialiștii vorbesc despre o inflație redusă și o creștere economică susținută în ultimii ani ,
dar și despre o inflație financiară ridicată (prețurile activelor financiare având un t rend ascendent).
Această perioadă a facilitat o acumulare de factori perturbatori și facilitatori ai dezechilibrelor.
Celelalte dezechilibre macroeconomice au fost excedentul de economisire a unor state cum ar fi
China corelat cu dezechilibrul contului cur ent în SUA și excesul de lichiditate creat de FED și BCE,
însoțit de dorința țărilor nou industrializate și exportatoare de petrol de a limita aprecierea propriilor
monede în raport cu dolarul. Băncile centrale din țările cu piață emergentă au avut de câș tigat, prin
obiectivele duale de stabilitate a prețurilor și unele măsuri de performanță reală în economie
(ocuparea forței de muncă). Fiecare dintre ele creează "independență" în conformitate cu tradiția și
instituțiile naționale.
Totodată, de favorizare a apariției crizei au fost acuzate și băncile centrale care au fixat
nivelul ratei dobânzilor și au permis extinderea creditelor .
Politica monetară este obligată să opereze în contextul incertitudinii, pe teritoriul ratelor
dobânzilor. Atât politicile fis cale cât și politicile monetare sunt obligate să fie interconectate.
Daccă privim perioada dinainte de izbucnirea crizei, vom observa că s -au înregistrat
turbulențe financiare la nivel internațional ce au reprezentat pentru investitori semnale de alarmă.
Un prim fenomen de contagiune a fost scăderea prețurilor acțiunilor pe piețele emergente în
perioada mai – iunie 2006 [3 1]. Pe parcursul primei jumătăți a anului 2006, pe piețele financiare din
Japonia, pe fondul unei creșteri economice solide de recuperar e, ratele dobânzilor pe termen lung au
crescut și pentru scurt timp s -au mutat în jurul valorii de 2 la sută, această valoare fiind cea mai
ridicată în ultimii ani.
De asemenea, creșterea yenului a fost mai puternică față de dolarul SUA decât era la sfârș itul
anului 2005. Prețurile acțiunilor din Japonia au fost susținute de fundamente solide, dar au scăzut,
fiind afectate de retragerea investitorilor de fonduri ca urmare a reducerii riscurilor la nivel mondial.
Pe piețele monetare, ratele instrumentelor p e termen scurt au crescut, reflectând
participanților de pe piață modificări de politică monetară după încheierea The Quantitative Easing
Policy – QEP.
65
În contextul crizei subprime, ajustarea ratei a determinat o creștere de aproximativ 30% a
plăților, mai mulți debitori intrând în incapacitate de plată.
Criza subprimă nu a afectat doar economia Statelor Unite, ci a avut repercusiuni la nivel
mondial, fiind evenimentul declanșator al crizei globale a piețelor financiare.
Criza s -a declanșat efectiv în momentul în care fondurile speculative au încercat să își
ajusteze expunerile sau să se elibereze de pozițiile nefavorabile. Acest fenomen a făcut ca piața
titlurilor garantate cu credite ipotecare cu risc ridicat să devină nelichidă.
Datorită f aptului că Bear Stearns3 deținea două astfel de fonduri, care au investit în
instrumente riscante, banca de investiții americană a fost foarte afectată.
Cotațiile sale în bursă au scăzut brusc fiind cumpărată în scurt timp de J.P.Morgan Chase &
Co4, cu ac ceptul FED. În august 2007 criza s -a generalizat iar fondurile speculative s -au văzut
blocate pe aceste poziții defavorabile.
O a doua etapă a crizei a constituit -o incapacitatea de rambursare a datoriilor de către
investitorii imobiliari privați. Utiliz ând tehnicile de securitizare, un număr mare de credite ipotecare
au fost atribuite în anii ’90 debitorilor cu un istoric îndoielnic în ceea ce privește capacitatea de
rambursare. Aceste creanțe îndoielnice reprezintă împrumuturi ipotecare cu rată ajustabi lă
(Adjustable Rate Mortgages – ARM ), de tipul „2/28” și „3/27” [3 2] .
C) De la criza subprime către o criză a piețelor financiare internaționale
Din cauza interdependențelor de la nivel global și a fenomenului de contagiune, efectul crizei
subprime a d evenit destul de evident datorită faptului că s -a răspândit asupra altor piețe, crescând
probabilitatea de apariție a crizei creditelor ( credit crunch ) și destabilizării piețelor de capital, cu
implicații foarte grave asupra economiei reale.
După o peri oadă în care creditorii sunt permisivi în oferirea de credite urmează o perioadă
de criză a creditelor.
În cazuri extreme, cum a fost criza financiară din 2008, rata datoriei a devenit atât de mare
încât multe bănci au intrat în insolvență și au trebuit să închidă ușile sau s -au bazat pe ajutorul
acordat de guverne [3 3].
3 un grup financiar american
4 bancă americană, una dintre cele mai vechi instituții financiare din lume care are ca obiect principal de activitate
atragerea de depozite și acordarea de credite.
66
Transformarea crizei subprime într -o criză financiară globală a avut loc din cauza
deficiențelor în ceea ce privește gestiunea riscurilor de către marile bănci internaționale, din cauza
îndatorării ridicate a acestor instituții și ca urmare a lipsei de transparență pe piață [3 4].
A fost necesară scurgerea unei perioade de timp până când economiștii să accepte și să
vorbească despre existența unei crize a piețelor financiare la nivel glo bal, care s -a declanșat la
sfârșitul anului 2007 și s -a prelungit în 2008, în continuarea crizei subprime.
Aceasta s -a confruntat cu un paradox, astfel, la sfârșitul anului 2007 efectele crizei asupra
economiei reale erau mai puțin evidente comparat iv cu situațiile precedente de criză.
Cererea externă robustă și cursul de schimb slăbit ar trebui să susțină în continuare
exporturile și implicit creșterea PIB.
Rolul comerțului exterior este relativ mic în economia SUA, iar datele furnizate de
indicatorii recenți indică o decelerare a creșterii economice.
Pe data de 31 octombrie 2007, Comitetul Federal pentru operațiuni de piață a hotărât să
reducă ținta privind rata dobânzii reprezentative a Fed cu 25 puncte de bază până la un nivel de
4,50%. Mod ificările au inclus și o reducere cu 25 puncte de bază a ratei dobânzii la facilitatea
primară de credit până la un nivel de 5,00%.
Șocul indus pe piețele de credit de către pierderile înregistrate din împrumuturile ipotecare este fără
precedent.
Și totuși, aceste pierderi importante și spectaculoase pentru anumite instituții, nu păreau să
constituie un risc major pentru sănătatea sistemului fina nciar.
Situația a continuat să se înrăutățească iar efectele asupra economiei reale, deși întârziate, au
început să apară.
În primul rând, criza a contribuit la o creștere explozivă a prețului petrolului, urmată de o
corecție la fel de importantă. Prețul petrolului, a avut efecte directe asupra economiei reale afectând
toate sectoarele economice, înregistrând o creștere considerabilă în anii care au precedat criza.
67
Figura nr.1 Reprezentarea grafica a fluctuației pretului petrolului
Sursa: Bloomberg
În figura nr.1 se observă faptul că, după declanșarea crizei globale a piețelor financiare,
prețul petrolului s -a dublat ajungând la valoarea istorică de 140 $/baril, în luna aprilie a anului 2008.
O scădere a prețu lui a apărut după ce semnalele recesiunii s -au făcut resimțite, prețul revenind la 55
$/baril în noiembrie 2008 continuând ulterior să scadă.
Criza financiară a afectat piețele de capital din întreaga lume, înregistrându -se o evoluție
descendentă a pre țurilor acțiunilor companiilor cotate pe piețele de capital.
Majoritatea acestor indicatori au înregistrat o evoluție descendentă începând din luna
ianuarie 2008. Statele europene se numără printre cele mai afectate de criza globală a piețelor de
capita l, în timp ce piețele emergente din Asia și America Latină au reușit să contracareze
într-o primă fază șocul.
În studiul lui Balit Moussalli cu privire la criza asiatică [34] utilizând datele Infinancials
pentru statele europene, a reliefa t faptul că nu a existat o legătură directă între impactul crizei asupra
piețelor de capital și rezultatele economice ale întreprinderilor din perioada ce a precedat criza.
Polonia și România au cunoscut cel mai important declin al indicilor bursieri în pe rioada analizată,
în timp ce situația economică a întreprinderilor de aici s -a îmbunătățit.
Țările din Asia au cunoscut un aflux de capital înainte de criză, care, în condiții normale, nu
ar fi trebuit să ducă la o criză financiară. Variabila contului de capital atinge nivelul de 1%,
semnificația economică prezicând deprecierea acesteia.
68
În contextul acestor interpretări, ajungem la concluzia că, variabila de cont de capital,
măsurată în anii care au precedat criza din Rusia si Brazilia, a jucat un rol fo arte important în
estimarea crizelor.
Din moment ce anul precedent crizei din Rusia este anul care precede criza din Brazilia,
putem spune că acest rezultat este un indiciu foarte puternic al efectului de contagiune al crizei
asiatice. Ieșirile de capita l care au avut loc în timpul crizei asiatice sunt extrem de semnificative, atât
statistic, cât și economic.
Implicațiile politice, agravează starea de panică ce a fost creată de crizele financiare, datorate
fundamentelor macroeconomice slabe aplicate în p rocesul de dezvoltare a piețelor financiare,
precum și depășirea crizelor financiare.
Instituții precum Fondul Monetar Internațional – FMI pot dirija țările în curs de dezvoltare în
această direcție.
Având în vedere că, piețele emergente din Argentina, Brazilia, China și Rusia au demonstrat
cea mai bună rezistență la criză, ne -am fi așteptat ca sectoarele industriale ce caracterizează
economiile acestor țări să fie mai puțin afectate de criză, în timp ce sectoarele industriale specifice
economiilor indu strializate (servicii financiare, automobile, bănci etc.) să fie puternic afectate de
criză. [35, pag.236 -243]
Sectorul resurselor primare este puțin afectat de șoc, iar industria automobilelor a suferit un
impact negativ sever. Pe de altă parte însă, sect orul telecomunicațiilor este unul bine dezvoltat în
țările industrializate, acestea numărându -se printre cele mai puțin afectate.
Dacă la nivel european luăm în calcul cazul particular al Cehiei (țară cu o industrie de
automobile dezvoltată), observăm că piața de capital din această țară este cel mai puțin afectată de
criză.
În concluzie, criza a avut un impact negativ pe majoritatea piețelor de capital din lume și a
continuat să se agraveze. Cauzele propagării diferențiate ale crizei sunt greu de identi ficat și țin mai
degrabă de percepția investitorilor cu privire la soliditatea economiilor statelor în cauză.
Efectul de turmă a avut la rândul său o contribuție importantă, impactul crizei piețelor de
capital a fost în relație directă cu evo luția anterioară a prețurilor acțiunilor. Boom -urile
spectaculoase ale prețurilor suferind corecții pe măsură.
Imediat după declanșarea crizei subprime autoritățile au fost încrezătoate că aceasta nu va
avea ca efect declanșarea unei crize economice la nivel global.
69
„Fundamentele economice rămân robuste, profiturile companiilor, ale băncilor și ale
instituțiilor financiare sunt ridicate și perspectivele de creștere foarte favorabile” [Banca Franței,
2007]. Spre sfârșitul lui 2007 însă, indicator ii climatului economic mondial au început să se
înrăutățească.
Specialiștii Băncii Suediei considerau că principalele amenințări vor veni din partea pieței
ipotecare din SUA, în timp ce alți cercetători avertiza u asupra restricțiilor cantitative în ceea ce
privește creditarea, fapt ce va afecta bilanțul băncilor.
William Buiter era convins că situația va reveni la normalitate în a doua jumătate a anului
2008. Semnalele stabilizării erau date în opinia sa de conștientizarea băncilor cu privire la riscurile
la care se expun și introducerea în bilanț a elementelor riscante, înregistrate până în acel moment în
afara bilanțului .
The Hongkong and Shanghai Banking Corporation – HSBC5 a anunțat în 26 noiembrie 2007
că 45 miliarde de dolari reprezentând în mare parte creanțe ipotecare vor fi reintroduse în bilanț. Un
semnal pozitiv a fost dat de intrarea în faliment a super fondului Single Master Liquidity
Enhancement Conduit6 deținut de către marile bănci americane: Citigroup, JP Morgan Chase și
Bank of America.
De asemenea, orientarea capitalurilor excedentare din țări ca Rusia, China sau statele din
Golf către piețele financiare afectate de criză contribuie la stoparea dezechilibrelor.
Criza piețelor de capital a fost urmată de apariția turbulențel or pe piețele valutare.
Previziunile cu privire la creșterea economică s -au înrăutățit, mai multe economii intrând în
recesiune. Presiunile inflaționiste au fost în creștere la începutul anului 2008, iar reducerea
consumului a făcut ca situația să se inver seze.
Pe fondul reducerii prețurilor la energie și petrol, a apărut pericolul deflației.
Se poate observa că efectele crizei financiare asupra economiei reale și -au făcut apariția.
Conform analizelor FMI din 2008, economia SUA a înregistrat o scădere sem nificativă a activității
micilor întreprinderi și a consumului, iar în Europa de Vest activitatea economică este în regres,
indicatorii de încredere deteriorându -se. Către sfărșitul anului 2008, economia SUA și economiile
statelor din zona euro au in trat oficial în recesiune.
5 operează în Hong Kong și Shanghai Banking Corporation are sucursale și birouri în Asia și în alte țări din întreaga
lume. Este una dintre cele trei bănci comerciale licențiate de către Autoritatea Monetară Hong Ko ng pentru a emite
bancnote.
6
70
La începutul lunii noiembrie, în SUA băncile Franklin Bank și Security Pacific Bank au
intrat în procedura de faliment.
Perspectivele de creștere pentru economiile emergente au fost la rândul lor afectate prin
intermediul feno menului de contagiune, deși, fundamentele economice au rămas solide la nivelul
anului 2008.
Țările din Europa de Est nu au fost nici ele ocolite de declanșarea crizei în economia reală.
Astfel, state precum Ungaria, Ucraina și ulterior România și Serbia a u apelat deja la fondurile FMI.
Impactul crizei financiare asupra economiei României a fost studiat de Silviu Cerna [3 0], acesta
susținând că stabilitatea financiară din România nu a fost afectată până la mijlocul anului 2008.
În ultima parte a anului 20 08, nivelul stabilității financiare din România a fost afectat
negativ, cauzele fiind multiple.
În primul rând, trei dintre băncile internaționale care au primit sprijin guvernamental pentru
a ieși din criză (Morgan Stanley , Goldman Sachs și Barclay’s ) au încercat să speculeze pe piețele
valutare din Europa de Est, inclusiv pe cea din România.
În consecință, Banca Națională a României a fost nevoită să intervină pentru a opri atacurile
asupra leului. În aceeași perioadă, agenția de rating S&P a decis r educerea rating -ului de țară al
României cu două clase de risc, plasând datoria suverană în grupa subinvestment grade. O altă
agenție de rating (Fitch) au acuzat un nivel ridicat al deficitului de cont curent și al datoriei externe.
Următorul șoc a fost reprezentat de blocarea pieței creditului, ca urmare a penuriei de
lichidități și a noilor norme de creditare impuse de BNR.
Dobânda de pe piața interbancară a crescut la 50% în câteva zile către sfârșitul lunii
octombrie, iar băncile comerciale a u blocat procesul de creditare, practicând ulterior dobânzi extrem
de ridicate. Toate acestea au condus la contracția puternică a cererii, multe companii fiind nevoite
să-și restrângă volumul de activitate.
Ca urmare a impactului negativ pe care îl au per ioadele de criză asupra stabilității financiare
în particular și asupra economiei în general, diferite măsuri au fost propuse în literatura de
specialitate pentru reducerea efectelor negative ale crizelor.
Majoritatea măsurilor fac referire la controlul f luxurilor de capital, care ar putea împiedica
propagarea fenomenului de contagiune.
Ca măsură alternativă a fost propusă dezvoltarea activității de management a riscului prin
reglementarea și supravegherea adecvată a sistemului financiar.
71
Alte măsuri țin de alegerea corespunzătoare a regimului de curs valutar. Oricare ar fi
deciziile luate, acestea nu pot elimina apariția crizelor în sistem. Aceasta nu înseamnă că efectele
negative ale crizelor nu pot fi diminuate prin măsuri corespunzătoare.[38 , pp. 269 -274]
În cazul primei mari crize financiare din secolul XXI, caracterizată prin instrumente
ezoterice, activitate de reglementare ineficientă și investitorii care doreau doar câștiguri, autoritățile
au acceptat cu mare dificultate existența crizei interven id târzi u și într -o manieră ambiguă [39 ].
Această criză a subliniat încă o dată potențialul de transmitere a șocurilor (spill over) pe
piețele financiare [40 ].
Costurile parțiale ale crizei financiare recente înregistrate de către instituțiile ban care au fost
prezentate de FMI în Raportul Global de Stabilitate Financiară al anului 2008.
La nivelul lunii martie 2008 acestea se ridicau la 80 miliarde de dolari pentru băncile
europene și la 95 milia rde în cazul celor americane [41 ].
La nivel global , costurile înregistrate de bănci ca urmare a turbulențelor financiare erau de
193 miliarde dolari și se estima la acea dată că pierderile asociate crizei se vor ridica la 288 miliarde
dolari. Fondul Monetar Internațional a revizuit în scădere prognoza de creștere economică globală la
3,4 la sută pentru anul 2016, conform prognozei din luna ianuarie 2016, comparativ cu 3,8 la sută în
luna iulie 201 5) [ 42 ].
Pe parcursul ultimelor luni din 2008, exista o incertitudine de creștere macroeconomică, prin
înăspr irea condițiilor de creditare, scăderea prețurilor activelor și slabe perspective economice.
La toate acestea se adăugau pierderi semnificative cu privire la valoarea portofoliilor de
active ale băncilor, precum și creșterea riscului de contrapartidă, cr editorii devenind treptat mai
reticenți în a oferi finanțare pe termen lung.
Băncile și alte instituții financiare au căutat să protejeze bilanțurile lor prin vânzări de active
și prin furnizarea de credite mai stricte.
Raportul de stabilitate financiară al Băncii Angliei din luna octombrie 2008 a scos în
evidență faptul că pierderile în valoarea de piață a activelor financiare au fost mult mai importante
față de aceiași perioadă a anului precedent [43 ].
Astfel, pentru instituțiile financiare din Regatu l Unit, pierderile au fost de 122,6 miliarde £,
pentru cele din SUA pierderile s -au ridicat la 1.577, 3 miliarde $, iar în zona euro, pierderile s -au
cifrat la 784,6 miliarde €.
72
În vederea stopării propagării crizei, băncile centrale au injectat într -o primă fază lichidități
importante în piața monetară.
Aceste acțiuni nu au determinat însă sfârșitul crizei datorită următorilor factori:
– în primul rând, acțiunii paliative care nu a vizat cauzele problemei, adică teama cu privire
la deriorarea situației financiare a băncilor, iar lichiditatea nu a fost destinată participanților pe
piață care ar fi avut cea mai mare nevoie de ea;
În a doua etapă a crizei, băncile centrale au procedat la relaxarea politicii monetare iar
majoritatea guvernelor au pro pus planuri de ieșire din criză [44 ].
În România, riscul de revenire pe plan intern la politici fiscale prociclice este în creștere,
acesta material izându -se prin adoptarea bugetului pentru anul 2016 cu un deficit de 3 % din PIB, de
peste două ori mai mare decât bugetul realizat în 2015, semnalizându -se astfel inversarea tendinței
de consolidare fiscală din perioada 2010 -2015.
Presupunându -se că nu a par politici fiscal -bugetare noi, deficitul bugetar se va apropia de
4 % din PIB în anul 2017, ceea ce va determina reintrarea României în procedura de deficit
excesiv.
1.4.C ONCLUZII LA CAPITOLU L 1
Teoria neoclasică, dezvoltată în jurul teoriei echilibru lui economic, identifică două funcții ale
echilibrului în teoria economică: în primul rând, echilibrul economic este cadru de deducere a legilor
economice; iar în al doilea rând, echilibrul a fost teoretizat ca fiind un etalon al bunăstării.
Prin echilibr ul macroeconomic se exprimă o stare de concordanță dintre cererea și oferta de
agregate, în cadrul piețelor la nivelul economiei naționale.
Starea de echilibru economic este reprezentată printr -o expresie a compatibilității, și a
concordanței relative a deciziilor luate de agenții economici producători și respectiv consumatori,
aceasta menținându -se într -o anumită perioadă de timp, până în momentul în care intervin factori
perturbatori, cu acțiune contrarie.
Echilibrul macroeconomic presupune realizarea echilibrului pe piața bunurilor și serviciilor,
pe piața muncii, pe piața capitalului, pe piața monetară, deci a echilibrului material, financiar –
monetar și bugetar, ceea ce înseamnă mai multe echilibre parțiale.
73
În acest caz, există o relație ce permi te asigurarea acestor echilibre, respectându -se echilibrul
macroeconomic, așa cum și eventualele disfuncționalități ale acestora afectează buna funcționare a
economiei naționale.
Echilibrul economic general al economiei naționale poate fi influențat de p rimirea de
fonduri financiare și de credite din exterior, majorarea resurselor interne, acordarea fondurilor
financiare și de credit, restituirea de credite, plăți de dobânzi și dividende etc., generând cresterea,
respectiv diminuarea resurselor interne.
Pentru a se putea asigura și menține funcționarea unei economii naționale, echilibru general
între fluxurile de încasări și plăți trebuie să își justifice necesitatea prin găsirea mijloacelor și
modalităților adecvate, pentru a caracteriza din punct de ved ere calitativ activitatea financiar –
valutară internațională.
Stabilitatea mediului economic poate fi interpretată cu ajutorul a trei ținte primordiale și
anume: creșterea economică, angajarea totală (prin lipsa șomajului involuntar), stabilitatea
prețurilo r.
Analizând și dezvoltând aceste obiective primordiale, se pot dezvolta și ținte secundare, și
anume: reducerea nivelului deficitului bugetar și a nivelului deficitului de cont curent.
Atingerea acestor obiective se poate realiza prin prelucrarea unor ținte intermediare, cum ar
fi: nivelul creditului din economie, nivelul ratei dobânzii sau al cursului de schimb valutar.
Echilibrul macroeconomic se realizează în diferite direcții, după cum urmează:
-reducerea nivelului fiscalitații echilibrându -se uti lizarea totală a resurselor;
– cererea agregată, ce generează inflație, se poate stabiliza printr -o politică financiară
restrictivă, creșterea nivelului fiscalității precum și reducerea cheltuielilor bugetare.
Echilibrul economic general al unei țării, are trei părți: echilibrul financiar, echilibrul monetar
și echilibrul valutar. Pentru a nu se ajunge în situația de pierderi de venit național, se ia în
considerare existența unui echilibru între operațiunile care contribuie la majorarea venitului național
și cele care determină o diminuare a acestuia.
Echilibrul monetar, ca parte a echilibrului economic și ca urmare a industrializării puternice a
piețelor financiare, cauzează globalizare financiară și înăsprirea concurenței.
Politicile de gestionare a riscul ui de firmă sunt supuse unei transparențe fără precedent, ceea
ce permite o percepție corectă a influenței monedei asupra creșterii sau descreșterii acestui risc.
74
Balanța de plăți externe, se referă doar la operațiunile desfășurate de rezidenții ce acțione ază
în cadrul teritoriului economic.
În acest caz trebuie observat faptul că teritoriul economic nu coincide întotdeauna cu teritoriul
național, putând fi mai restrâns sau mai extins.
Echilibrul economic general presupune îmbinarea echilibrului valutar c u echilibrul monetar
și cu echilibrul financiar.
Nevoia de finanțare la nivelul unei economii se determină ținându -se cont de deficitul de
resurse generat de desfășurarea activității persoanelor juridice sau persoanelor fizice din țara
respectivă.
În peri oadele în care, o economie consumă mai mult decât obține sub formă de venituri,
economisește mai puțin decât investește sau statul cheltuiește mai mult decât încasează apare
deficitul . Acesta poate fi acoperit prin emisiune monetară, fenomen ce poate duce la o politică
inflaționistă sau poate fi finanțat apelându -se la piețele externe.
Echilibrarea balanței de plăți rămâne o problemă complexă și dificil de realizat, de cele mai
multe ori intervenția în vederea echilibrării lezând interesele statelor partene re.
Crizele financiare reprezintă o carac teristică importantă a sistemului economic capitalist.
În România, riscul de revenire pe plan intern al politici fiscale prociclice este în creștere,
acesta materializându -se deja parțial prin adoptarea bugetului p entru anul 2016 cu un deficit de 3 %
din PIB, de peste două ori mai mare decât cel realizat în 2015, semnalizând inversarea tendinței de
consolidare fiscală din perioada 2010 -2015.
Presupunându -se că nu apar politici fiscal -bugetare noi, deficitul bugetar se va apropia de 4 %
din PIB în anul 2017, ceea ce va determina reintrarea României în procedura de deficit excesiv.
75
2. ANALIZE ȘI COMPARAȚII PRIVIND ASIGURAREA E CHILIBRULUI FINANCIA R-
VALUTAR PRIN APLICAR EA LEGII DĂRII ÎN PLATĂ
2.1. ANALIZA STATISTIC Ă A INDICATORILOR MA CROECONOMICI ȘI FINA NCIARI –MONETARI
Produsul intern brut este considerat cel mai consistent și relavant indicator macroeconomic.
Ca element fundamental, PIB -ul este important în planificarea investițiilor pe termen lung și a
politicii monetare, între cele două existând o corelație directă. Să nu ne așteptăm însă, la o influență
semnificativă a acestuia pe termen scurt, asupra cursului de schimb monetar, pentru că acesta
reprezintă fidel schimbările pe perioade mai lungi de timp. Indica torul a fost introdus în prezenta
lucrare, tocmai datorită faptului că descrie cel mai bine situația economică a unei țări, fiind calculat
ca suma prețurilor finale ale tuturor bunurilor și serviciilor produse într -o țară într -un an, utilizând
resursele pr oprii. Cu cât valoarea PIB -ului este mai mare, cu atât situația economică dintr -o țară este
mai bună. Creșterea optimă a indicatorului este de 3% pe an.
Dacă creșterea este prea puternică, Banca Centrală (Banca Națională a României), ia decizia
de a majora rata dobânzii de referință – cu efecte pozitive asupra valutei națioanale.
Conturile naționale reprezintă sursa unei multitudini de indicatori eco nomici binecunoscuți.
Așa cum se precizează în revista ”Statistics explained” (mai 2015), Produsul intern brut (PIB) este
cea mai utilizată uni tate de măsură pentru dimensiunea globală a unei economii, în vreme ce
indicatorii derivați precum PIB pe cap de locuitor – de exemplu, în moneda euro sau ajustat pentru a
ține seama de diferențele de nivel al prețurilor – cunosc o utilizare largă drept instrumente de
comparare a nivelurilor de trai sau de monitorizare a procesului de convergență în Uniunea
Europeană (UE) . Din aceste considerente, în lucrarea de față, am adus în atenție, indicatorul derivat
PIB/locuitor, care apare prezentat în tabelul 2.1
Tabelul 2.1 Evoluția Produsului Intern Brut în perioada 201 0 – 2016
Ani
Indicatori 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
PIB 533881,1 565097,2 595367,3 637456,0 667577,4 711102,7 761473,6
Populația 20246798 20147857 20060182 19985814 19908574 19760000 19310216
PIB/loc 26368,7 28047,8 29679,1 31895,4 33532,2 35986 ,9 39433,7
Sursa: Anuarul statistic 2016
76
O analiză a produsului intern brut pe cap de locuitor, elimină influența dimensiunii absolute
a populației, ceea ce face posibilă chiar o comparație între diferite țări. În graficele de mai jos s -au
reprezentat atâ t evoluția PIB -ului cât și a populației României în perioada 2010 – 2016 .
Figura 2.1 Evoluția Produsului Intrn Brut și a Populației în perioada 2010 – 2016
Sursa: Elaborat de autor în baza Anuarului Statistic 2016
Datele privind produsul intern brut în monedele naționale pot fi convertite în standarde ale
puterii de cumpărare (SPC), utilizând parități ale puterii de cumpărare, care reflectă mai degrabă
puterea de cumpărare a fiecărei monede și mai puțin cursurile de schimb ale pieții, în acest mod
diferențele de nivel dintre țări sunt eliminate.
Raportul PIB -ului pe cap de locuitor este un indice de volum care permite compararea din
acest punct de vedere, între țări.
Figura 2.2 Indicatorul de volum PIB/locuitori
Sursa: Elaborat de a utor în baza Anuarului Statistic 2016
77
Deoarece dintr -o singură observație asupra indicatorului nu putem trage concluziile necesare
despre competitivitatea economiei naționale, pentru a înțelege dinamica și perspectivele dezvoltării,
trebuie să analizăm co mponentele, să facem comparații.
Acest aspect a fost analizat în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2 Analiza dinamică a produsului intern brut în perioada 2009 – 2016
Anii
Produsul Intern
Brut Sporul absolut
cu baza în lanț Indicele
cu baza în lanț ti
_
0i t ty Y
i
Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 510522 – – 0 510522
2010 533881 23465 1,045 1 546372
2011 565097 31216 1,058 2 582222
2012 595367 30270 1,054 3 618072
2013 637456 42089 1,071 4 653922
2014 667577 30121 1,047 5 689772
2015 711103 43526 1,065 6 725622
2016 761474 50371 1,071 7 761472
Total 4982477 251049 1,490 X X
lei milioaneny
yin
i. . 62281084982477
10_
În analiză, s -a considerat anul 2009 an de bază, care ar reprezenta după unii autori ieșirea din
criza. Astfel, produsul intern brut a crescut cu 250 .951 milioane lei în anul 2016, față de anul 2009
sau de 1,49 ori
lei milioaneniin
i3585072510491/1_
0574,1 490,17
1/1_
n
iin
iI I
%74,5 100)1 0574,1( 100)100 (_
I R
78
Pentru a demonstra acest lucru s -au calculat sporul mediu, indicele mediu și ritmul mediu de
creștere a produsului intern brut. Astfel, în perioada analizată produsul intern brut a crescut în
valoare absolută cu 35.850 milioane lei, sau de 1,0574 ori. Produsul intern brut a avut un ritm de
creștere de 5,74% pe întreaga perioadă.
De asemenea, pe întreaga perioadă stud iată produsul intern brut a crescut în medie cu
622.810 milioane lei în fiecare an. Nu același lucru putem să spunem despre populație care, a avut
un trend descendent.
Tabelul 2.3 Analiza dinamică a populației în perioada 2009 – 2016
Anii
Populația
Sporul absolut
cu baza în lanț Indicele
cu baza în lanț ti
_
0i t ty Y
i
Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 20.367.437 – – 0 20.367.437
2010 20.246.798 -120.648 0,9940 1 20.216.405
2011 20.147.857 -98.941 0.9951 2 20.065.403
2012 20.060.182 -87.675 0,9956 3 19.914.341
2013 19.985.814 -74.368 0,9962 4 19.763.309
2014 19.908.574 -77.240 0,9961 5 19.612.277
2015 19.760.000 -148.574 0,9925 6 19.461.245
2016 19.310.216 -449.784 0,9772 7 19.310.213
Total 159.786.869 -1.057.230 0,9477 X X
Pe baza calcule lor se observă că populația a ajuns în medie la 19.973.358,6 locuitori.
Indicatorii medii ai seriei calculați pentru perioada analizată au valori negative. Astfel, în perioada
analizată, în fiecare an populația s -a redus în medie cu 15.103,2 locuitori. Ind icele mediu este
0,9925 ceea ce indică o reducere de 0,993 ori. Pe întreaga perioadă populația s -a redus cu un ritm
mediu anual de 0,75%.
locuitoriny
yin
i.6, 199733588159786869
10_
79
locuitoriniin
i151032710572301/1_
9925,0 9477,07
1/1_
n
iin
iI I
%75,0 100)1 9925,0( 100)100 (_
I R
Elaborarea unor componente specifice produsului intern brut și a unor indicatori asociați,
cum sunt cei legați de producția economică, importuri și exporturi, investițiile sau consumul intern
(public și privat), precum și datele referitoare la distribuția veniturilor și a economiil or, pot oferi
informații prețioase cu privire la forțele dinamizatoare ale activității economice. Principalele
agregate ale conturilor naționale sunt compilate din unități instituționale și anume corporații
financiare sau nefinanciare, administrații public e, gospodării și instituții fără scop lucrativ în
serviciul gospodăriilor populației. Datele din domeniul conturilor naționale cuprind informații
privind componentele PIB, ocuparea forței de muncă, agregatele consumului final și economiile.
Produsul intern brut este măsura principală pentru conturile naționale, care sintetizează
poziția economică a unei țări.
Acesta poate fi calculat prin diferite metode în funcție de scopul urmărit: metoda producției,
metoda cheltuielilor și metoda veniturilor. Ca lculul ratei anuale de creștere a PIB -ului în prețuri
comparabile, permite comparații ale dinamicii dezvoltării economice atât în timp, cât și între diferite
economii indiferent de nivelul prețurilor. De aceea vom calcula produsul intern brut și în prețuri
comparabile. Pentru a calcula produsul intern brut, cel mai frecvent se utilizează metoda
cheltuielilor:
net
xp b pb pv pp EI C C PIB
Unde: C pv – consumul privat
Cpb – consum public
Ib – investiții brute
Expnet –export net (import -export)
80
Utilizând d atele din tabelul 2.4 potrivit acestei metode, produsul intern brut are următoarele
componente:
Tabelul 2.4 Elemente de calcul al PIB prin metoda cheltuielilor (milioane lei prețuri curente )
Componente
PIB 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
PIB 510.5 22,8 533.881,1 565.097,2 595.367,3 637.456,0 667.577,4 711.102,7 761.473,6
Consum final
din care: 404.803,3 423.393,2 439.129,1 465.156,9 479.450,6 501.131,3 537.967,5 578.075,7
Consumul final
individual al
gospodăriilor
populației
Consumul final
efectiv al
administrațiilor
publice 361.734,5
43.068,8 386.129,1
37.264,1 403.943,3
35.185,8 427.700,2
37.456,7 430.463,8
48.986,8 451.871,6
49.259,7 485.893,8
52.073,7 523.094,2
54.981,5
Investiții brute 138.442,4 143.273,4 157.424,2 159.821 162.950,4 168.498,3 177.507,7 190.543
Formarea brută a
capitalului fix
Variația
stocurilor 132.698,1
5.744,3 138.532,5
4.740,9 152.995,9
4.428,3 162.771,9
-2.950,9 157.482,6
5.467,8 161.375,8
7.122,5 176.099,5
1.408,2 172.612,0
17.931 ,0
Exportul net -32.722,9 -32.785,5 -31.456,1 -29.610,6 -4.945,0 -2.052,2 -4.372,5 -7.145,1
Export
import 132.448,4
165.171,3 164.672,5
197.458 201.396,9
232.853 223.048,9
252.659,5 253.377,4
258.322,4 275.219,6
277.271,8 292.327
296.699,5 315.144 ,7
322.289,8
Sursa: Elaborat de autor
Pe baza analizei evoluției componentelor produsului intern brut, pe partea de cheltuieli, se
poate remarca faptul că, la nivelul perioadei analizate față de anul de bază 2009, consumul final a
crescut cu 163.272,4 m ilioane lei în 2016, cu un indice de creștere de 1,428. Ritmul mediu de
creștere pe întreaga perioadă analizată a fost de 5,1%. În cadrul acestuia, consumul final individual
al gospodăriilor populației a crescut de 1,446 ori în anul 2016 față de 2009.
Consumul final efectiv al administrațiilor publice a crescut de 1,276 ori în anul 2016 față de
anul 2009.
Ritmul mediu de creștere al consumului final efectiv al administrațiilor publice a fost de
3,4%, după ce în primii ani 2009 – 2011 aceste a au înregistrat scăderi de -7.883 milioane lei, spre
deosebire de consumul final individual al gospodăriilor populației care a avut doar creșteri.
Investițiile brute au avut aceiași evoluție pozitivă, indicele de creștere a fost de 1,376, cu un ritm
mediu anual de 4,52%.
81
Formarea brută a capitalului fix s -a redresat după anul 2009, când avusese o valoare negativă.
Pe întreaga perioadă analizată a înregistrat un ritm de creștere de 3,6%. Marea majoritate a
investițiilor s -au realizat în sectorul privat potrivit revistei ”Statistics explained”. [4 1] În ceea ce
privește exportul net acesta a înregistrat o reducere continuă de 5,1% pe întreaga perioadă. Prin
urmare, se constată o creștere de 1,951 ori a importului în anul 2016 față de anul 2009.
Figura 2.3 Componentele produsului intern brut
Pentru a realiza o analiză pertinentă asupra produsului intern brut, este necesar să se
calculeze acest indicator macroeconomic în prețuri comparabile, potrivit relației:
comp crtPIB PIB0 0
D
PIBcrt
comp
IPIBPIB1
1
Datele privind produsul intern brut în prețuri comparabile sunt prezentate în tabelul 2.5. PIB
în prețuri comparabile.
82
Tabel 2.5 PIB în prețuri comparabile
Indicator 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
PIB în
prețuri
curente 510.522,
2 533.881,
1 565.097,2 595.367,
3 637.456,
0 667.577,4 711.102,
7 761.473,
6
PIB în
prețuri
comparabile – 515.827,
2 547.574,8 577.465,
9 616.495,
2 653.206,8 695.115,
1 743.626,
6
Indicele PIB 1,010 1,025 1,021 1,035 1,024 1,041 1,045
Din tabel se observă că produsul in tern brut în prețuri comparabile cu toate că are o valoare
mai mică decât atunci când este exprimat în prețuri curente, a avut o creștere pozitivă cu un ritm
mediu anual de creștere de 2,7%.
Tabelul 2.6 Bilanțul monetar al Băncii Naționale a României pe c onturi și operațiuni
Elemente
componente ale
bilanțului
monetar 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Activ – total Mil. Lei Mil. Lei Mil. Lei Mil. Lei Mil. Lei Mil. Lei Mil. Lei
146.472,3 164.435,5 175.014,5 177.527,1 167.895,9 167.492,9 169.033,3
Active externe –
total 134.721,7 158.736,4 164.902,2 161607 163.369 164.245,3 165.971,8
Numerar și alte
valori 0,1 0,1 0,2 0,3 0,3 0,3 0,3
Aur monetar 10.788,2 15.050,9 17.502,5 18.600,4 13.027,5 14.723,1 14.669,6
Disponibil DST*
la FMI 4.149,6 3.403,7 1.970, 1 506,2 125,1 71,8 49,3
Credite 49.823,8 42.233,2 25.491,8 40.864,2 42.158,3 25.307,2 19.809,7
Titluri de natura
datoriei 65.094,7 92.784,9 11.522,3 96.177,5 102.775 118.498,3 125.372,3
Participații 4.865,4 5.263,6 5.415,2 5.458,4 5.282,8 5.644,6 6.070, 7
Active interne –
total 11.750,6 5.699,1 10.112,3 15920.1 4526.8 3247.6 3061.6
Numerar și alte
valori 19,2 27.1 23.4 24.6 27.7 6.4 6.2
Credite 9.452,6 3.121,6 6.836 12.629,4 1.213,5 687,5 586,6
Participații 2,3 2,3 2,3 2,3 2,3 2,3 2,3
Active fixe 1.385,5 1.516,8 1.503,3 1.496,5 1.508,1 1.398,6 1.383,7
Alte active 891 871,3 1.747,3 1.767,2 1.775,1 1.152,7 1.082,8
83
Pasiv – total 146.472,3 164.435,5 175.014,5 177.527,1 167.895,9 167.492,9 169.033,3
Pasive externe
total 29.173,4 44.395,9 49.747,1 43.966 ,6 26.243,8 17.174,3 12.983,8
Depozite în
valută (inclusiv
împrumuturi) 29.146,8 44.365,5 49.722,1 43.951,7 26.243,8 11.914,2 7.323,7
Depozite în lei 26,6 30,5 25,0 14,9 – – –
Pasive interne –
total 117.298,9 120.039,6 125.267.4 133.560,7 141.652 150.31 8,6 156.049,5
Emisiunea
bănească 27.520,4 29.964,1 34.249,6 36..036,5 40.433,4 46.368,9 53.593,3
Depozite – total 71.087,4 67.391,5 67.268,4 73.314,4 84.033 88.534,9 86.129,9
Depozite
overnight 71.087 67.091,4 67.268,4 73.341,4 84.004,6 82.257,5 76.031
Depozite la
termen 0.3 300 – – 28,4 6.277,3 10.098,9
Capital și
rezerve 13.822,4 17.397,2 18.446 18.845,3 12.232,6 15.376,9 16.285,9
Alte pasive 4.868,7 5.286,8 5.303,5 5.337,3 5.042,1 38 40.4
Sursa: Statistici.insse.ro
*DST – Drepturile speciale de tr agere (DST ) reprezintă moneda oficială a Fondului Monetar
Internațional. DST este definită ca suma valorilor a patru monede majore (dolarul american, euro,
yenul japonez și lira sterlină), reevaluate și ajustate la fiecare cinci ani și evaluată zilnic la dolarul
american. Înainte de introducerea monedei euro în 1999, poziția lui era ocupată de marca germană
și francul francez.
Figura 2.4 Ponderea activelor externe și interne în totalul activelor
Sursa: Elaborat de autor
84
Active totale
lei milioaneniin
i03, 352962, 211741/1_
024,1 151,16
1/1_
n
iin
iI I
%4,2 100)1 024,1( 100)100 (_
I R
Activele totale au crescut în medie cu 3.529,03 milioane lei sau de 1,024 ori, cu un ritm
mediu anual de 2,4%
Tabelul 2.7 Calculul indicatorilor medii pentru active în perioada 2009 – 2015
Anii
Active
total
Active
externe
Active
interne Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza
în lanț Indicele
cu baza
în lanț
Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 146472.3 134721.7 11750.6 – – – – – –
2010 164435.5 158736.4 5699.1 17963,2 1,122 24023,7 1,178 -6051,5 0,485
2011 175014.5 164902.2 10112.3 10578,5 1,064 6165,8 1,038 4413,2 1,774
2012 177527.1 161607 15920.1 2512,6 1,014 -3295,2 0,980 5807,8 1,574
2013 167895.9 163369 4526.8 -9631,2 0,945 1762 1,010 -11393,3 0,284
2014 167492.9 164245.3 3247.6 -403 0,997 876,3 1,005 -1279,2 0,717
2015 169033.3 165971.8 3061.6 1540,4 1,009 1726,5 1,011 -186 0,942
Total – – – 21174,2 1,151 31259,1 1,229 -8689 0,259
Sursa: Elaborat de autor
Active externe
lei milioaneniin
i85, 520961, 312591/1_
035,1 229,16
1/1_
n
iin
iI I
85
%5,3 100)1 035,1( 100)100 (_
I R
Activele externe au crescut într -un ritm mediu anual de 3,59%. În fiecare an, sporul mediu
absolut a arătat o creștere de 5209,85 milioane lei.
Active interne
lei milioaneniin
i16, 1448686891/1_
794,0 259,06
1/1_
n
iin
iI I
%5,20 100)1 794,0( 100)100 (_
I R
Activele interne au avut o evoluție diferită, în sensul că s -au înregistrat scăderi în medie cu –
1448,16 milioane lei. Ritmul de creștere, de asemenea a fost negativ având o valoare de -20,5%. De
altfel, așa cum se poate observa și din figura 2.4, pondere ridicată în activele totale o au activele
externe. Situația pasivelor este prezentată atât în tabelul 2.8 cât și în figura 2.5.
Tabelul 2.8 Calculul indicator ilor medii pentru pasiv în perioada 2009 – 2015
Anii
Pasiv
total
Pasive
externe
Pasive
interne Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza
în lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza
în lanț Indicele
cu baza
în lanț
Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 146.472,3 29.173,4 117.298,9 – – – – – –
2010 164.435,5 44.395,9 120.039,6 17.963,2 1,122 15.222,5 1,521 2.740,7 1,023
2011 175.014,5 49.747,1 125.267,4 10.578,5 1,064 5.351, 2 1,121 5.227,8 1,043
2012 177.527,1 43.966,6 133.560,7 2.512,6 1,014 -5.780,5 0,889 8.293,3 1,065
2013 167.895,9 26.243,8 141.652 -9.631,2 0,945 -17.722,8 0,596 8.091,3 1,060
2014 167.492,9 17.174,3 150.318,6 -403 0,997 -9.069,5 0,654 8.666,6 1,061
2015 169.033,3 12.983,8 156.049,5 1.540,4 1,009 -4.190,5 0,756 5.730,9 1,038
Total – – – 21174,2 1,151 -16189,6 0,447 38750,6 1,326
Sursa: Elaborat de autor
86
Pasiv total
lei milioaneniin
i03, 352962, 211741/1_
024,1 151,16
1/1_
n
iin
iI I
%4,2 100)1 024,1( 100)100 (_
I R
Așa cum este firesc, pasivul total a înregistrat un ritm de creștere de 2,4%
Pasivele externe
lei milioaneniin
i26, 269866, 161891/1_
872,0, 447,06
1/1_
n
iin
iI I
%7,12 100)1 872,0( 100)100 (_
I R
Pasivele externe au scăzut în medie în fiecare an cu 2.698,26 milioane lei sau de 0,872 ori.
Ritmul de creștere a fost negativ în procent de -12,7%.
Figura 2.5 Pasivele externe și interne în perioada 2009 -2015
Sursa: Elaborat de autor
87
Pasivele interne
lei milioaneniin
i43, 645866, 387501/1_
049,1, 326,16
1/1_
n
iin
iI I
%91,4 100)1 049,1( 100)100 (_
I R
În perioada analiz ată 2009 – 2015, pasivele interne au înregistrat un ritm mediu de creștere
de 4,91%. În valoare absolută medie înseamnă un spor de 6458,43 milioane lei în fiecare an.
Tabelul 2.9 Indicatorii medii lor pentru DST –Credite –Titluri de natura datoriei în perioad a
200- 2015
Anii
Disponibi
l DST la
FMI
Credite
Titluri de
natura
datoriei Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza
în lanț Indicele
cu baza
în lanț Sporul
absolut
cu baza
în lanț Indicele
cu baza
în lanț
Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 4.149,6 49.823,8 65.094,7 – – – – – –
2010 3.403,7 42.233,2 92.784,9 -718,9 0,820 -7.590,6 0,847 27.690,2 1,425
2011 1.970,1 25.491,8 114.522,3 -1.460,6 0,578 -16.741,4 0,604 21.737,4 1,234
2012 506,2 40.864,2 96.177,5 -1.463,9 0,256 15.372,4 1,603 –
18.344,8 0,839
2013 125,1 42.158,3 102.775 -381,1 0,247 1.294,1 1,032 6.597,5 1,068
2014 71,8 25.307,2 118.498,3 -53,3 0,573 -16.851,1 0,600 15.723,3 1,152
2015 49,3 19.809,7 125.372,3 -22,5 0,686 -5.497,5 0,782 6.874 1,058
Total – – – -4.100,1 0,011 -30.014,1 0,397 60.277,6 1,920
Sursa: Elaborat de autor
88
Disponibil DST la FMI
lei milioaneniin
i35,68361, 41001/1_
464,0, 011,06
1/1_
n
iin
iI I
%54,53 100)1 464,0( 100)100 (_
I R
Disponibilul DST la Fondul Monetar Internațional a s căzut pe întreaga perioadă cu un ritm
de 53,6% , practic în fiecare an în medie s -a redus disponibilul cu 683,35 milioane lei.
Figura 2.6 Disponibil DST la Fondul Monetar Internațional în perioada 2009 -2015
Sursa: Elaborat de autor
Credite
lei milioaneniin
i35, 500261, 300141/1_
854,0 397,06
1/1_
n
iin
iI I
89
%53,14 100)1 854,0( 100)100 (_
I R
Creditele au scăzut în medie, în perioada analizată cu 5002,35 milioana lei, într -un ritm de
14,53% .
Figura 2.7 Credite și titluri de natura datoriei în perioada 2009 -2015
Titluri de natura datorie i
lei milioaneniin
i26, 1004666, 602771/1_
117,1 920,16
1/1_
n
iin
iI I
%7,11 100)1 117,1( 100)100 (_
I R
În medie, în fiecare an, titlurile de natura datoriei au sporit cu 10.046,26 milioane lei. Ritmul
de creștere fiind de 11,7%.
90
Tabelul 2.10 Calculul indicatorilor medii
Anii
Depozite
total
Depozite în
valută
(inclusive
împrumuturi) Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza în
lanț Sporul
absolut
cu baza în
lanț Indicele
cu baza în
lanț
Δy t/t-1 Iy t/t-1 Δy t/t-1 Iy t/t-1
2009 71.087,4 29.146,8 – – – –
2010 67.391,5 44.36 5,5 -3.695,9 0,948 15.218,7 1,522
2011 67.268,4 49.722,1 -123,1 0,998 5.356,6 1,121
2012 73.314,4 43.951,7 6.046 1,089 -5.770,4 0,883
2013 84.033 26.243,8 10.718,6 1,146 -17.707,9 0,597
2014 88.534,9 11.914,2 4.501,9 1,053 -14.329,6 0,453
2015 86.129, 9 7.323,7 -2.405 0,972 -4.590,5 0,614
Total – – 15.042,5 1,208 -21.823,1 0,250
Sursa: Elaborat de autor
Depozite totale
lei milioaneniin
i1, 250765, 150421/1_
032,1 208,16
1/1_
n
iin
iI I
%2,3 100)1 032,1( 100)100(_
I R
Depozite în valută
lei milioaneniin
i7, 363761, 218231/1_
790,0 250,06
1/1_
n
iin
iI I
%21 100)1 790,0( 100)100 (_
I R
91
Figura 2.8 Depozite totale în perioada 2009 -2015
Sursa: Elaborat de autor
Din analiza efectuată, se observă că în perioada 2009 -2015, depozitele totale au crescut într –
un ritm mediu anual de 3,2%. Astfel, în fiecare an, în medie, depozitele au crescut cu 2.507,1
milioane lei. În ceea ce privește depozitele în valută, acestea au scăzut în medie în fiecare an cu
3.637,7 milioane lei, iar ritmul de scădere anual a fost în medie de 21%.
Tabelul 2.11 Evoluție Masa Monetară M3 și contr apartida acesteia -milioane lei –
Peri
oada Masa Monetară M3 Active
externe
nete Active interne nete
Masa monetară M2 M3 –
M2 Total Total Din care credite
neguvernamentale
M1 M2 – M1 Total
2014 118.581,7 142.991,1 261.572,8 258.4 261.831,2 9.428,9 167.549,3 211.164,1
2015 149.550,4 136.575,9 286.126,3 129.4 286.255,7 108.650,3 177.605,4 217.399,2
2016 180.013,5 134.039,7 314.053,2 108.6 314.161,8 139.666,9 174.494,9 220.091,3
Sursa: [42]
92
Raportul între creditul neguvernamental (CNG) și PIB, e ste important a fi analizat pentru că
surprinde, atât capacitatea economiei de a solicita resurse pentru proiecte considerate a fi viabile
spre finanțare, cât și despre capacitatea băncilor de a dispune și aloca competitiv resurse în funcție
de cerere. Com parând lichiditatea structurală existentă pe piața bancară românească în ultimii ani, cu
posibilul comportament de tip oligopolist al băncilor, putem concluziona că acest raport pune în
evidență problemele ce se regăsesc atât pe partea cererii, cât și pe cea a ofertei.
Figura 2.9 Evoluția masei monetare în perioada 2014 – 2016
Sursa: Elaborat de autor
*M1 (masa monetară) este constituită din numerarul aflat în circulație și depozitele la vedere
M2 (masa monetară intermediară) este formată din M1 la car e se adaugă depozitele cu durata inițială
de până la doi ani inclusiv și cele ramursabile după notificare la cel mult trei luni
M3 (masa monetară în sens larg) este formată din M2 la care se adaugă împrumuturile din
operațiuni de tip repo, acțiuni/unități emise de fondurile de piață monetară și titlurile de valoare
negociabile emise cu maturitatea de până la doi ani inclusiv.
Baza monetară este egală cu numerarul în circulație + numerarul din casierieriile instituțiilor
financiar monetare ( în total numerar ul în afara BNR) + conturile curente ale IFM la banca centrală
[45].
93
Din analiza efectuată, masa monetară M1 a înregistrat o creștere în 2015 față de 2014 de
30963,3 mil lei. În 2016 față de anul 2014 s -a înregistrat un spor de 61431,3 mil lei, adică a cre scut
de 1,518 ori.
Masa monetară în sens larg (M3) a fost la sfârșitul anului 2014 de 258,4 mil. de lei, în anul
2015 a scăzut la 129.4 mil lei, iar în anul 2016 ajungând la 108,6 mil.lei.
Evoluția activelor externe nete au un sens crescător în raport c u agregatele monetare și în
special cu a creditului în valută ducîndu -ne la concluzia că deprecierea RON nu influențează cererea
dar nici oferta pentru creditele în valută. Masa monetară M1 are o pondere de 57,3% în masa
monetară M3 în anul 2016, comparati v cu anul 2014 , unde masa monetară M1 are o pondere în M3
de 45,3%.
O bancă centrală trebuie să aibă forța să acopere nu numai baza monetară, ci și masa
monetară. Dacă banca centrală nu are capacitatea de a proteja masa monetară comprimarea
lichidității d etermină implozia economiei.
Figura 2.10 Evoluția activelor externe și interne
Sursa: Elaborat de autor
În același timp, așa cum se observă din fig.2.10 , activele externe nete au crescut într -un ritm
mediu anul de 13,1% în perioada 2014 -2016, în timp ce, activele interne nete, au înregistrat în
aceeași perioadă un ritm mediu anual de 1,02%.
94
Tabelul 2.12 Credite acordate gospodăriilor populației (milioane lei sfârșitul perioadei)
Perioad
a Total În funcție de valută În funcție de destinație și valută
Credite pentru consum Credite pentru locuințe
În lei În
euro Alte
valute Total În lei În
euro Alte
valute Total În lei În
euro Alte
valut
e
2014 10211
7.1 40154
.5 51935
.2 10027
.2 54324
.2 28145
.2 1971
8.3 6460.
7 44595
.2 9455.
2 31580
.2 3559.
5
2015 10795
2.8 52621
.9 47441
.7 7889.
2 52943
.0 31356
.6 1724
6.6 4330.
8 51953
.5 18673
.8 29738
.2 3541.
5
2016 11303
5.4 66074
.9 41334
.0 5626.
5 51911
.1 35008
.0 1404
4.8 2858.
3 58445
.6 28728
.1 26955
.1 2762.
4
Sursa: Elaborat de autor
Creditele acordate gospodăriilor populaț iei în perioada 2014 -2016, au un trend ascendent,
creditele pentru consum devansând cu puțin creditele pentru locuințe. La nivelul întregii perioade,
populația a avut încredere mai mult în moneda euro în ceea ce privește creditele pentru locuințe, în
compa rație cu creditele pentru consum.
Figura 2.11 Evoluția creditelor acordate populației
Sursa: Elaborat de autor
95
În ceea ce privește creditele acordate gospodăriilor populației se observă că, în anul 2014
populația a preferat creditele în euro față de creditele în lei. În anii 2015 și 2016, populația a avut
mai multă încredere în moneda națională, dar și în alte valute.
În perioada analizată 2014 -2016, creditele acordate populației au avut o evoluție ascendentă
crescând într -un ritm mediu a nul de 5,2%, ceea ce demonstrează încrederea populației în sistemul
bancar și în moneda națională.
.
Figura 2.12 Evoluția creditelor pentru consum acordate populației
Sursa: Elaborat de autor
Creditele pentru consum în perioada analizată, și anume, anii 2014 -2016 au înregistrat un
ritm mediu anul negativ de -2,4%. În anul 2016 la creditele pentru consum ponderea cea mai mare a
avut-o moneda națională leu 67,4%, urmată de euro 27,1% și alte valute 5,5%
96
Figura 2.13 Evoluția creditelor pentru locuințe a cordate populației
Sursa: Elaborat de autor
Creditele pentru locuințe acordate gospodăriilor populației au avut un ritm de creștere mediu
anual de 14,3%. În cadrul acestora ponderea cea mai mare a avut -o moneda națională 49,1%, urmată
de moneda euro 46, 18% și alte valute 4,72%. Per ansamblu se observă o creștere accentuată la
nivelul anului 2016 a creditelor în lei și euro, deasemenea, tot în anul 2016 populația a avut mai
puțină încredere în alte valute.
Tabelul 2.13 Credite acordate instituțiilor financiare nemonetare, administrației publice și
nerezidenților (milioane lei )
Sursa: [45 ] Perioada Credite acordate instituțiilor financiar e
nemonetare Credite acordate administrației publice
Credite
acordate
nereziden
ți
lor Total Societăți de
asigurări Alți intermediari
financiari Total Administr
ația
centrală Adminis
trația
locală Admin
istrația
sistem
ului de
asigur
ări
sociale Tota
l Cu
scad
ența
1
an Total Cu
scadența
1 an
2014 3.578,8 12.6 6.0 3.566,1 1.753,4 9.788,1 779,2 9.008,9 0.0 38.239,3
2015 4.613,9 19.1 16.1 4.594,8 2.376,1 9.971,1 834,4 9.136,7 0.0 35.514,0
2016 5.422,4 7.6 5.0 5.414,5 2.748 ,5 10.486,
2 1.131,6 9.354,6 0.0 55.438,1
97
Creditele acordate instituțiilor financiare nemonetare, administrației publi ce și nerezidenților
au înregistrat un ritm mediu anul de creștere de 23% pe întreaga perioadă analizată. În ceea ce
privește creditele acordate instituțiilor financiare nemonetare, la nivelul întregii perioade o pondere
ridicată o au alți intermediari fin anciari, cu valori cuprinse între 99,65% și 99,85% , față de
societățile de asigurări.
Figura 2.14 Evoluția creditelor acordate nerezidenților
Sursa: Elaborat de autor
Creditele acordate nerezidenților în perioada 2014 -2016, a înregistrat în anul 2015 o reducere
de 2725 mil.lei, în schimb în anul 2016 s -a înregistrat o creștere de 19924,1 mil lei față de 2015.
Astfel ritmul mediu anual de creștere pe întreaga perioadă a fost de 20,3%.
98
Figura 2.15 Evoluția creditelor acordate administrației publice în perioada 2014 – 2016
Sursa: Elaborat de autor
Creditele acordate administrației publice au crescut pe întreaga perioadă analizată cu un ritm
mediu anual de 43,8%. În cadrul acestor credite acordate administrației publice, ponderea cea mai
mare a a vut-o administrația locală față de administrația centrală. Spre exemplu, la nivelul anului
2016, ponderea în totalul creditelor a administrației locale a fost de 89,2%.
Tabelul 2.14 Credite acordate societăților nefinanciare (milioane lei sfărșitul perioa dei)
Peri
oada Credite acordate societăților nefinaciare
Total Credite în lei Credite în euro Credite în alte valute
Total Cu scadența Total Cu scadența Total Cu scadența
1
an 1 – 5
ani ≥5 ani
1
an 1 – 5
ani ≥5 ani
1
an 1 – 5
ani ≥5
ani
201
4 105468.
3 50086
.0 22905
.5 16412
.3 10768
.3 52261
.5 10677
.9 18181
.5 23402
.1 3120.
8 1734.
4 789.8 596.8
201
5 104832.
5 53344
.9 22586
.4 19577
.4 12181
.1 46776
.4 9594.
0 14515
.9 22666
.6 3711.
1 2274.
3 1077.
0 395.8
201
6 101633 .
5 56496
.9 21952
.3 20897
.8 13646
.8 42058
.5 8450.
4 12269
.8 21338
.3 3078.
6 1559.
6 1247.
8 270.7
Sursa: Elaborat de autor
99
În perioada analizată, și anume 2014 -2016 se observă o scădere a creditelor acordate
societăților nefinanciare, cu un ritm mediu anual de -2%. Volumul și dinamica finanțării
companiilor de la instituțiile de credit depind atât de evoluția cât și de capacitatea de autofinanțare
a acestora.
Analizând situația dată, se observă că în anul 2014, ponderea creditelor în lei a fost de
47,4%, a creditelor în euro 49,5% iar a creditelor în alte valute a fost de 3,1%. Prin urmare,
societățile nefinanciare au optat pentru creditele în euro, și în special pentru perioade mai mari de 5
ani.
La nivelul anului 2015, situația s -a prezentat astfel: p onderea creditelor în lei a fost de
50,8%, creditele în euro au fost de 46,6%, iar creditele în alte valute au fost de 4,6% . Societățile
financiare au optat tot pentru credite în euro cu scadența mai mare de 5 ani.
În anul 2016, ponderile au fost următ oarele: lei 55,6%, euro 41,3%, și alte valute 3,1%. Prin
urmare, se observă că ponderea în moneda națională a crescut în fiecare an față de anul 2014, în
timp ce moneda euro a scăzut în fiecare an față de anul 2014.
Figura 2.16 Evoluția creditelor acord ate societăților nefinanciare
Sursa: Elaborat de autor
100
Societățile nefinanciare au optat în perioada 2014 -2016, pentru credite în lei cu scadența mai
mică de un an. În ceea ce privește creditele în euro, în aceeași perioadă, s -a optat pentru scadența
mai mare de 5 ani. În privința creditelor în alte valute, societățile nefinanciare, au optat pentru
creditele cu scadența mai mică de un an.
Tabelul 2.15 Depozitele gospodăriilor populației (milioane lei sfărșitul perioadei)
Perioada Depozitele gospodăriilor populației
Total Depozite overnight Depozite la termen
Total
În lei
În euro
Alte
valute
Total în lei
Total Cu
scadența
≤ 1 an Cu
scadența
> 1 an
2014 138.081,0 31.354,6 19.786,3 9.842,6 1.725,7 106.628, 7 66.387,6 56.395,2 9.992,4
2015 146.780,3 39.900,1 24.701,2 12.540,8 2.658,1 106.880,2 66.979,3 54.774,5 12.204,8
2016 163.463,7 55.482,0 35.206,2 16.824,7 3.451,1 107.981,6 68.437,4 54.601,9 13.835,5
Sursa: [43].
Depozitele gospodăriilor populației au crescut pe total în perioada analizată cu un ritm mediu
anual de 8,7%. Depozitele overnight au înregistrat o creștere de 32,9% pe întreaga perioadă
analizată, în timp ce depozitele la termen au avut un ritm mediu anual de creștere de 0,5%. La
nivelul anul ui 2104, populația care a optat pentru depozite la temen a preferat depozitele cu scadența
mai mică de un an, în defavoarea depozitelor cu scadența mai mare de un an. Aceeași situație se
prezintă și în anii 2015 și 2016, populația optând pentru scadența ma i mică de un an. Acest lucru
demonstrează disponibilitatea populației de a avea acces într -un timp cât mai scurt la propriile
economii, deasemeni, comportamentul populației vizavi de economisire poate să denote o
neîncredere pe termen mediu și lung în sist emul de economisire bancară. Dobânzile pentru
depozitele populației nu sunt atractive, băncile de a lungul timpului au demonstrat că au multe
costuri ascunse nefiind elocvente.
101
Figura 2.17 Evoluția depozitelor populației overnight și la termen
Sursa : Elaborat de autor
În general, populația optează pentru depozite la termen și pentru depozite cu o scadență mai
mică de un an. Depozitele la termen ale populației au avut un trend ascendent în anul 2016 față de
anul 2014, ajungând de la 66387,6 în anul 2014 la 68437,4 în anul 2016. Această mărire s -a datorat
dinamicilor pozitive consemnate de ambele componente ale depozitelor persoanelor fizice, respectiv
depozite în lei și depozite în valută.
Figura 2.18 Depozite overnight populației în lei și diferi te valute
Sursa: Elaborat de autor
102
În cazul depozitelor overnight, în anul 2014 populația a preferat depozitele în lei , și anume,
63%, în euro 31,3% și alte valute 5,7%. Aceeași situație s -a repetat și în anul 2015 și anul 2016,
când populația a optat pentru depozite în lei 62%, respectiv 63,4%, pentru moneda euro 31,4%
respectiv 30,3% și alte valute 6,6%, respectiv 6,3%. Prin urmare, populația demonstrează că are
încredere în moneda națională prin economii în lei. În ceea ce privește valuta, populația optează clar
pentru depozite în euro în ideea că în anul 2017, România va adera la moneda unică europeană euro.
Desigur că acestea pot fi pure speculații, dar ținând cont de psihologia consumatorului este
posibil ca aceasta să fie o variantă viabilă.
Tabe lul 2.16 Depozitele instituțiilor financiare nemonetare (milioane lei sfărșitul perioadei)
Perioada Depozitele instituțiilor financiare nemonetare
Total Depozite overnight Depozite la termen
Total In lei În euro Alte
valute Total În lei În euro
Total Cu
scadența
≤ 1 an Cu
scadența
> 1 an Total Cu
scadența
≤ 1 an Cu
scadența
> 1 an
2014 14.889,0 2.545,1 1.724,2 745,0 75,3 12.243,8 8.654,6 8.183,6 471,9 3.452,8 2.926,2 526.6
2015 15.203,9 3.327,0 2.473,7 78,2 78,2 11.872,8 8.578,5 7.922,2 656,4 3.192,3 2.630,4 561.9
2016 15.626,3 4.041,3 2.688,8 1.241,9 110,6 11.584,9 8.735,3 83.350,0 400,4 2.796,7 2.523,5 273.2
Depozitele overnight au înregistrat o creștere de 1,768 ori, adică un ritm de creștere de 76,8%.
Depozitele la termen au avut un r itm mediu anual de creștere de 0,6%.
103
Figura 2.19 Depozite acordate instituțiilor financiare nemonetare pentru depozite
Sursa: Elaborat de autor
La depozitele la termen, în perioada analizată, ritmul mediu anual a fost de 0,4%.
În ceea ce privește depo zitele la termen în moneda euro, acestea au înregistrat o
reducere având un ritm mediu anual de -5,9%. Pe ansamblu, creșterea cea mai importantă au
avut-o depozitele overnight, înregistrând în perioada analizată un ritm mediu anual de
creștere de 25,9%,.
Figura 2.20 Depozite overnight în lei și diferite valute
Sursa: Elaborat de autor
104
Sursa: [43].
Depozitele societăților nefinanciare au înregistrat o creștere pe toată perioada analizată,
într-un ritm mediu an ual de 28,3%. De asemenea, în anul 2016, s -a înregistrat un spor de 14702
milioane lei față de anul 2014.
Figura 2.21 Depozite – societăți nefinanciare în lei și diferite valute în perioada 2014 – 2016
Sursa: Elaborat de autor
Depozitele la termen pent ru societățile nefinanciare, s -au analizat în funcție de moneda
națională, de moneda europeană și alte valute. Astfel, pe întreaga perioadă 2014 -2016, se
observă preferința pentru depozitele la termen în lei cu scadența mai mică de un an: 95% în anul
2014 , 93% în anul 2015, 92.6% în 2016. Perioa
da Depozitele societăților nefinaciare
Tota
l Depozite overnight Depozite la termen
Tota
l În
lei În
euro Alt
e
val
ute Tota
l În lei În euro În alte valute
Tota
l Cu
scade
nța
≤ 1
an Cu
scade
nța
> 1
an Tot
al Cu
scade
nța
≤ 1
an Cu
scade
nța
> 1
an Tot
al Cu
scade
nța
≤ 1
an Cu
scadenț
a
> 1 an
2014 8042
7 4403
1 3245
2 9395 218
4 3639
7 2695
2 2551
4 1437 826
4 7685 578 118
1 1140 42
2015 9143
3 5900
4 4350
6 1247
5 312
2 3243
0 2508
4 2343
1 1653 618
6 5569 624 116
0 1110 50
2016 9512
9 6448
1 4831
0 1335
3 281
8 3064
8 2502
5 2319
4 1831 446
4 4200 464 959 863 96
105
Depozitele la termen în valută au avut aceeași tendință : 92.9% în 2014, 90% în 2015 și
94% în 2016. Depozitele la termen în alte valute au fost în următoarele procente 97% în 2014,
95,6 în 2015 și 89.9 în 2016.
În concluzie din analiza efectuată au rezultat următoarele : în anul 2014 societățile
nefinanciare au optat pentru depozite în alte valute cu scadențe mici, în anul 2015 situația a fost
asemeni celei din 2015, adică s -a optat pentru alte valute, lei și euro.
În anul 2016, societățile nefinanciare au optat pentru depozite la termen în euro, 94%
urmate de depozitele în lei 92.6% și alte valute 89.9%.
Figura 2.22 Depozite total – societăți nefinanciare în perioada 2014 – 2016
Sursa: Elaborat de autor
Depozitele overnight a societăților nefinanciare, au fost analizate diin punct de vedere al
monedei naționale , a monedei euro și a altor value. În urma analizei s -a observat că toate au
înregistrat valori negative. Astfel, depozitele în lei au în registrat un ritm mediu anual negativ de
-3.8%, depozitele în euro au avut un ritm mediu anual negativ -26.6%, alte valute au înregistrat
un ritm mediu anual de -9.9 %.
Societățile nefinanciare în perioada 2014 -2016 au diminuat mult depunerile în e uro dar și
în alte valute, deoarece, la acel moment, acestea nu erau atractive pentru producătorii români, de
aceea, mulți s -au orientat spre depozitele în lei [4 3].
106
2.2. ANALIZA COMPARATIVĂ C U MODELE INTERNAȚION ALE PRIVIND ASIGURAR EA
ECHILIBRULUI FINANC IAR-VALUTAR PRIN APLICAR EA LEGII DĂRII ÎN PLATĂ
Directiva 2014/17/UE privind contractele de credit pentru consumatori pentru proprietăți
imobiliare rezidențiale, având termen pentru punerea în aplicare de către statele membre data de
21 martie 2016 .
Obie ctivele directivei urmăresc asigurarea funcționării piețelor de credit ipotecar într -un
mod responsabil.
În cadrul obiectivelor se urmăresc aspecte privind:
– prevenirea repetării practicilor de creditare și împrumut iresponsabile;
– crearea une i piețe unice mai eficiente și mai competitive pentru ipoteci;
– consolidarea încrederii consumatorilor și mobilitatea clienților;
– stabilirea unor condiții de concurență echitabile și promovarea activității transfrontaliere.
Pentru a putea proteja consuma torii în contractele de credi t imobiliar , statele membre
trebuie să se asigure că:
– firmele ipotecare acționează într-un mod profesional, iar personalul să aibă cunoștințe și
competențe adecvat e și adaptat e exigențelor pieței;
– publicitatea pe care o fac pro duselor este una corectă și nu induce potențialul consumator
în eroare, oferindu -i informații ambigue ce l -ar putea determina să facă o alegere eronată;
– creditorii pot efectua un test de accesibilitate, cu privire la veniturile și cheltuielile
clienților, pentru a se putea determina dacă aceștia își pot permite creditul ipotecar;
– sunt respectate standardele minime în cazul în care se oferă consiliere consumatorilor;
– creditorii treuie să impună anumite măsuri de protecție suplimentar ă consumatorilor , în
cazul în care , creditele sunt într -o monedă străină, pentru a se putea proteja clientul
împotriva riscului ratei de schimb;
– consumatorilor le este permisă ieșirea dintr -un credit ipotecar înainte de a ajunge la
sfârșitul termenului;
– creditorii exercită o toler anță rezonabilă pentru clienții aflați în dificultate de plată
înainte de inițierea procedurii de repunere;
– funcționarea mai facilă pentru intermediarii de credit ipotecar pentru a funcționa la nivel
transfrontalier; și
– consumatorii să aibă acces la căile de atac transfrontaliere [ 46].
Federația bancară europeană sprijină introducerea unor orientări și evaluări a bonității
instituțiilor de credit în ceea ce privește evaluarea riscului și impactul creditului asupra clienților,
107
pentru a asigura coerența Dir ectivei 2014/17 /UE și punerea în aplicare a creditului ipotecar în
statele membre Uniunii Europene.
Evaluarea bonității este deja un principiu general al sistemului bancar European, introdus
de Directiva privind cerințele de capital 2006/48 / CE și a Regu lamentului UE nr. 575/2013.
Aceste orientări privind punerea în aplicare a Directivei privind creditul ipotecar ar trebui
să facă referințe la reglementările existente pentru evitarea suprapunerilor sau duplicarea
dispozițiilor.
Prin Directiva creditului ipotecar se dorește obligarea intermediarilor de credite să
evalueze solvabilitatea consumatorilor și să fie informați și consiliați corespunzător , pentru a
alegere corect produsul care li se potrivește.
Având u-se în vedere acest lucru, industria bancară europeană consideră că este extrem de
important a se constrânge liniile directoare ale deciziilor care au fost luate în momentul aprobării
directivei, fără a lărgi dispozițiile privind solvabilitatea sau arieratele, precum și executări le
silite.
Totodată , este necesar să se mențină un echilibru corect între colectarea de informații
relevante cu privire la situația financiară a clientului și respectarea cerințelor de protecție a
datelor. Această evaluare a bonității implică informații precise și clare cu p rivire la situația
personală și financiară a clientului.
În același timp, creditorul ar trebui să facă demersuri și să ia măsuri rezonabile pentru
verifica rea perspectiv ei unui consumator de a -și îndeplini obligațiile în baza contractului de
credit, inclu siv capacitatea de obținere a venit ului , precum și istoricul consumatorului.
Demersul acestuia ce are în vedere istoricul veniturilor este problematică , putând apărea
dificultăți de înțelege re a raționament elor din spatele ei. Istoria veniturilor este r elevantă numai
atunci când se discută despre consumatori cu venituri neregulate (freelancer, etc .).
În general, informațiile relevante fac referire la venitul pe care îl primește consumatorul
atunci când aplică pentru un credit ipotecar , precum și pentr u estimarea veniturilor viitoare.
Obligația verific ării istoricul ui veniturilor este o procedură anostă, putând avea un impact
negativ asupra consumatorului. Pentru a se evita eventualele rețineri, consumatorii trebui e
informați că aceste verificări se fac doar înainte de acordarea creditului.
Tot în cadrul Directivei Creditului Ipotecar este specificat faptul că, creditorul ar trebui să
mențină o documentație completă a informațiilor și să mențină această documentație pe durata
contractului de credit, ia r normele la cu privire la durata de păstrare, tipul de arhivare și
condițiile de accesibilitate, să fie aliniate cu normele juridice existente în țara respectivă.
108
În anul 2016, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit o solicitare din partea
Ministerului Grec al Finanțelor pentru un aviz cu privire la un proiect de lege privind punerea în
aplicare a Directivei 2014/17/UE.
Scopul acestui proiect de lege, a fost acela de a pune în aplicare Directiva 2014/17/UE în
legislația elenă, în vederea abordăr ii problemelor legate de criza financiară în domeniul
contractelor de credit pentru consumatorii de credite imobiliare, precum și dezvoltarea unei pi ețe
transparente și eficiente în acest domeniu , care să poată contribui la stabilitatea financiară,
oferin d protecție consumatorilor, ținându -se cont de faptul că , o mare parte a datoriei
deținute de către consumatorii din cadrul Uniunii este concentrată în credite pentru proprietăți
imobiliare rezidențiale.
Prin acest proiect, Uninea Europeană desemnează B anca Greciei să asigure aplicarea și
respectarea cerințelor creditorilor, precum și adoptarea unei legislații secundare. Banca Greciei
trebuie să monitorizeze următoarele aspecte, și anume :
(1). obligația de a se păstra o conduită de afaceri;
(2). obl igația de a avea cunoștințe și competențe în ceea ce privește acordarea creditelor;
(3). standarde minime pentru furnizarea de servicii de consiliere pentru consumatori;
(4). cerințe privind utilizarea și gruparea practicilor;
(5).cerințele privind fur nizarea de informații generale și explicații adecvate
consumatorilor cu privire la contractele de credit;
(6).calcularea ratei anuale efective (DAE); și
(7). evaluarea consumatorilor în ceea ce privește solvabilitatea.
Proiect ul de lege prevede c a, Mini sterul Economiei și Dezvolt ării să coopereze cu Banca
Greciei și cu alte autorități elene relevante în educarea consumatorilor cu privire la împrumutul
responsabil, precum și gestionarea datoriei și furnizarea de informații corecte și exacte privind
proce sul de acordare a creditelor, cu precădere a creditelor ipotecare.
Protecția consumatorilor cu privire la serviciile financiare, este desemnată ca fiind în
atribuțiile băncii centrale, aceasta completând competențele de supraveghere ale unei bănci
central e existente și, astfel , contribuind u-se la soliditatea piețelor financiare și păstrarea
încrederii în piață.
Pentru a avea un impact asupra independenței financiare a Băncii Centrale Naționale ar
trebui să fie luate în considerare mai multe aspecte.
Prim ul aspect la care se face referire ar fi necesitatea de evaluare a performanțel or
actuale ale băncii centrale, iar în cazul apariției unui conflict de interese să existe
măsuri de atenuare suficient de adecvate pentru rezolvarea acest uia, în codiții opti me.
109
Prin aplicarea principiul independenței financiare se presupune că, Banca Centrală
Națională dispune de mijloace suficiente pentru a efectua atât sarcinile naționale, cât și cele
operaționale și financiare.
Banca Centrală Națională invită a utoritatea de consultanță să ia în considerare stabilirea
unui regim de recuperare a costurilor de care ar avea nevoie intermediarii de credite să
plătească Băncii Greciei o taxă de autorizare sau un comision anual pentru a se putea acoperi
costurile re ale suportate de către Banca Greciei în exercitarea supravegherii financiare.
Directiva 2014/17/UE impune statelor membre să se asigure că autoritățile competente
dispun de resurse adecvate pentru îndeplinirea eficientă și efectivă a acestor sarcini.
Cu toate acestea, proiectul de lege prezentat, nu specifică resursele ce urmează a fi
utilizate de către Banca Greciei pentru a se putea îndeplini noile sarcini, și nici nu se oferă o
estimare a costurilor directe pe care aceasta poate să le suporte.
În acest scop, trebuie să se asigure că costurile de supraveghere efectuate de Banca
Greciei în legătură cu noile sale sarcinile sunt acoperite în mod corespunzător. Mai mult decât
atât, este important să se asigure că noile măsuri abordează într -un mod adecva t orice potențial
conflict de interese între Banca Greciei și consumatori i de credite .
Regulamentul privind creditul ipotecar din Marea Britanie are obiective similare de
protecție a consumatorilor cu cele introduse de MCD și se consideră că , cerințele din MCD se
adaugă la măsurile de protecție a consumatorilor deja existente în Marea Britanie.
Directiva privind creditul ipotecar va introduce standarde de conduită pentru firmele de
vânzare cu ipoteci. Acesta va reglementa ipoteci de prim rang, de rangu l al doilea și de „buy -to-
let“.
Autoritatea de conduită financiară a anticipat unele dintre propunerile emergente ale UE,
dar, în ciuda acestui fapt, există o serie de domenii în care aceasta trebuie să se adapteze noilor
reguli pentru ca , Marea Britanie să-și poată îndeplini obligațiile Directivei privind creditul
ipotecar.
În scopul punerii în aplicare a Directivei privind creditul ipotecar, Regatului Unit, prin
Autoritatea de conduită financiară a dispus o serie de dispoziții privind utilizarea și comp letarea
normelor deja existente.
Definiția actuală a unui contract de credit ipotecar din Marea Britanie este reglementată
ca fiind un împrumut pentru o persoană care este asigurată printr -o primă taxă asupra
proprietăților rezidențiale de către un debitor sau membrii familiei acestuia. Această definiție
exclude cele mai multe abordarea de credit buy-to-let.
110
În contrast , Directiva privind creditul ipotecar cuprinde toate împrumuturile ipotecare
pentru consumatori, inclusiv buy -to-let de creditare, dar Directiva privind creditul ipotecar
reglementează numai creditarea pentru consumatori și, prin urmare, în cazul în care debitorul
intră într -un credit ipotecar cu buy -to-let în scop de afaceri, atunci nu se vor aplica noile reguli.
Astfel, p ropunerile Autorit ății de conduită financiară privind creditul ipotecar sunt:
– firma de creditare buy -to-let va trebui să fie autorizat ă de FCA. Autorizarea va fi un
proces cu sincope pentru firmele care au deja autorizație de creditare ipotecară;
– cerințe de raportare privind volumul de tranzacții, precum și informații despre eventualele
reclamații;
– regulile pentru reclamații vor fi modificate pentru a se încorpora creditele ipotecare ;
– supravegherea competențelor creditorilor ipotecari;
– introducerea noilor norme de conduită .
Directiva urmărește asigurarea că piețele de credit ipotecar funcționează într -un mod
responsabil, punând accent pe:
– prevenirea repet ării practicilor de creditare , precum și a împrumuturi lor iresponsabile;
– crearea unei piețe unice e ficient ă și competitivă domeniul creditului ipotecar;
– mobilitatea clienților și consolidarea încrederii consumatorilor;
– stabilirea condițiilor de concurență echitabil ă și promovarea activit ății transfrontaliere.
Directiva privind creditul ipotecar se va p utea aplica atât pentru ipoteci de rang unu, cât și
pentru ipoteci de alte ranguri.
FCA a inclus câteva măsuri de protecție suplimentare pe care le consideră adecvate
pentru a proteja consumatorii. Aceste măsuri includ propuneri privind divulgarea de opțiu ni de
finanțare alternative, dispoziții privind tratamentul echitabil al consumatorilor vulnerabili cu
deficiențe de plată și norme privind schimbul de informații.
În prezent, marea majoritate a creditelor buy -to-let sunt nereglementate în Marea
Britanie.
În timp ce majoritatea creditelor buy -to-let vor rămâne nereglementate, punerea în
aplicare a MCD introduce o serie de standarde de conduită pe care firmele vor fi obligate să le
urmeze în cazul în care acestea vor împrumuta, administra, sau oferi servici i de consultanță în
legătură cu creditul cu ipotecă.
Având u-se în vedere suprapunerea cerințelor regimul ui ipotecar FCA și obiectivele
MCD, noile cerințe FCA impun aplicarea directivei folosindu -se dispozițiile în vigoare.
111
Acest lucru nu a fost posibil în totalitate , drept pentru care, FCA a decis să copieze
directiva, considerând că această abordare va determina și va asigura, o protecție adecvată
consumatorilor.
Prin punerea în aplicare a MCD trebuie să se asigure că:
– firmele ipotecare acționează în mod corect și profesional, personalul lor având cunoștințe
și competențe adecvate acestor tipuri de credite ;
– publicitatea produselor nu va induce în eroare, folosindu -se informații reale în care ratele
specifice sunt cotate la valori corecte;
– creditorii pot e fectua un test de accesibilitate, privind veniturile și cheltuielile clienților,
pentru a stabili dacă aceștia își pot permite creditul ipotecar;
– este asigurată consilierea consumatorilor;
– creditorii instituie măsuri de protecție suplimentare ale consumat orilor în cazul în care
creditele sunt într -o monedă străină, pentru a proteja clientul împotriva riscului ratei de
schimb;
– consumatorii au cunoștință despre dreptul de a renunța la un credit ipotecar înainte de a se
ajunge la sfârșitul termenului prevăzut în contract ;
– creditorii exercit ă toleranță ridicată pentru clienții în dificultate de plată înainte de
inițierea procedurii de repunere;
– intermediari lor de credit ipotecar pentru a funcționa la nivel transfrontalier; și
– consumatorii de credit ipotecar au acces la căile de atac transfrontaliere.
Documentația standardizată ce se întocmește pentru creditele imobiliare v a fi transpus ă în
“Fișa europeană de Informații standardizate (FEIS)“. O mare parte din informațiile solicitate în
FEIS este similară cu cele existente, dar, cu toate acestea, va fi nevoie de o serie de informații
suplimentare, cu privire la noul drept și anume așa zisa perioadă de reflecție de șapte zile,
precum și informații cu privire la potențialul impact asupra modificărilor ratei.
Direc tiva privind creditul ipotecar stabilește o formulă de calcul a MCOB . [47] Această
formulă este puțin diferită față de formula actuală pentru calcularea DAE, FCA propunându -și
să păstreze calculul MCOB pentru credite care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei
privind creditul ipotecar.
Directiva privind creditul ipotecar introduce necesitatea unui al doilea împrumut în cazul
în care APRC are o rată variabilă.
Calculul APRC trebuie să utilizeze un nivel ridicat a ratei de referință externă pentru
creditele cu ipotecă.
112
Directiva privind creditul ipotecar impune o cerință majoră creditorilor și anume , să se
acorde o perioadă de șapte zile potențiarilor consumatori de credite, pentru ca aceștia să poată
reflecta asupra ofert ei de credit ipotecar.
FCA propune să se solicite creditorilor o perioadă de pre -vânzare de reflecție, care să
vină în avantajul consumatorilor.
Această Directivă privind creditul ipotecar stabilește standarde minime de
profesionalism , atât pentru echipele de vânzări și con silieri i ipotecari, cât și pentru persoanele
implicate în procesu de acordare a credite lor ipotecare. Aceste persoane trebuie să dețină
cunoștințe și competențe adecvate despre cunoașterea produselor de credit, legile de credit și de
reglementare, cât și despre piața ipotecară și despre etica în afaceri.
Normele propuse de FCA permit creditorilor să solicite o plată, un cont de economii sau
un produs de investiții pentru a se asigura o securitate suplimentară, iar debitori i trebuie să dețină
polițe de asigurare adecvate produselor supuse ipotecii.
Creditorii vor fi obligați să utilizeze standarde fiabile de evaluare a proprietății atunci
când se decid e acordarea de credite ipotecare, iar cei care efectuează evaluări de proprietate
trebuie să fie compete nți profesional și suficient de independenți, astfel încât, deciziile să fie
imparțiale și obiective.
Creditorii vor fi abilitați să efectueze propriile evaluări in -house îndeplinind condițiile
impuse de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare.
Un credit ipotecar într -o valută străină este definit ca fiind un împrumut, care este acordat
dintr -o altă țară decât cea în care obține venituri clientul , sau într -o monedă care diferă de
moneda din țara în care clientul este rezident.
Creditorii au obligația să furnizeze o informare adecvată cu privire la fluctuația cursului
de schimb pentru credite ipotecare în valută și trebuie să pună în aplicare măsuri suplimentare
pentru protejarea clienților de riscurile cursului de schimb [48].
Firmele implicate în activități ce sunt legate de ipoteci sau împrumuturi utilizate pentru
dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate , trebui e să ia în considerare ca modul de
funcționare să repecte noile reguli FCA. Pentru ca aceștia să-și poată de sfășura în continuare
activitatea de creditare, trebuie să aplice modificările necesare, conforme cu impunerile
ligislative .
FCA va contacta societățile autorizate pentru această activitate pentru a stabili noile
condții în care acestea vor desfășura activ itatea de creditare. [49]
113
Modelul asigurării echilibrului financiar -valutar aplicat în Spania prin aplicarea Legii
dării în plată
Comisia European ă a emis în martie 2011 un proiect al Directivei privind creditele
ipotecare (MCD), care include solu ția „da tio in solutum”, la articolul 28.4: „ Statele membre
nu ar trebui să impiedice părțile care încheie un contract de credit de a conveni în
mod expres ca returnarea sau transferul către bancă a garanției sau a sumelor
obținute din vânzarea acesteia să fie suficientă pentru rambursarea creditului ” [48].
Parlamentul European prin respectiva rezoluție, solicită Comisiei Europene să
îmbunătățească legislația privind protecția consumatorilor prin includerea „d ării în plat ă” în toate
statele membre.
Totodată, se cer e Comisiei să se analizeze posibilitatea completării Directivei
2014/17/EU, astfel încât , procedurile privind soluționarea datoriilor precum și relația
contractuală dintre consumator și creditor să fie incluse în toate fazele contractului.
Comisia va urmă ri transpunerea prevederilor Directivei în legislația națională a fiecărui
stat, acestea având obligația să transpună prevederi le Directivei în legislația națională înr -un
interval de doi ani.
Spania este singura țară din Europa care are o lege prin care băncile sunt obligate să ofere
clienților care dețin credite ipotecare „darea în plat ă” (datio in solutum).
Această Lege privind darea în plată din Spania, a fost adoptată în martie 2012, și se
numește „Codul bunelor practici pentru restructurarea viabil ă a creditelor ipotecare aferente
locuinței principale”, această lege având un regim opțional pentru b ănci. Băncile erau cele care
alegeau sau nu aplicarea ei, nefiind obligatorie. În cadrul acestei legi era o prevedere privind
aplicarea soluției de „dare în plată” ca ultimă soluție pentru clienții băncilor, dupa ce aceștia au
recurs la alte facilități de rambursare a creditului, prin acțuni de restructurare sau reducerea unei
părți din datorii. [48]
În anul 2013, legea a fost modificată, astfel încât bănci le spaniole au fost obligate să ofere
soluția „dării în plată” acelor clienți care, dup ă un an de la restructurarea datoriei, au continuat să
aibă dificultăți în achitarea ratelor la credite. De asemenea, clienților li s -a permis să rămână în
locuință timp de maxim doi ani după aplicarea legii de dare în plată, perioadă în care au plătit
băncii o chirie reprezentând 3% din valoarea datoriei în momentul dării în plată a locuinței.
Pentru a putea beneficia de această lege, clienții băncilor trebuiau să îndeplinească o serie
de conditii restrictive, și anume:
– creditul ipotecar fusese acordat pentru cumpărarea unui imobil în care locuia familia;
– familia nu deținea alte bunuri care să poată fi valorificate pentru a se achita datoria;
114
– niciunul dintre membrii familiei nu avea un loc de munca activ , fiind doar beneficiarii
unor ajutoare de șomaj sau ajutoare sociale ;
– rata lunară a creditului trebuia să depășe ască 60% venituri;
– venitul lunar pe familie trebuia să fie mai mic de 1.597 euro.
După cum se poate observa, criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de „darea în plată”
din Spania erau foarte selective, astfel încât să nu reprezinte ultima soluție pentru clienții cu
probleme de a scăpa de datorii. Datorită acestor condiții restrictive , numărul cel or care au
beneficiat de soluția „dării în plată” a fost destul de scăzut.
În cadrul unui raport realizat de Human Rights Watch [ 51] critică faptul că Spania are o
legislație cu condiții destul de restrictive privind „darea în plată”, ceea ce a dus la fap tul că după
intrarea in vigoare a legii, în septembrie 2013, din cele aproape 10.000 de cereri primite de
bănci de la clienți, 62% au fost respinse, 1.684 au fost rezolvate printr -o soluție de restructuare a
datoriilor, 611 au fost rezolvate prin datio i n solutum (darea în plată), iar la șase cazuri le -au fost
tăiate datoriile.
În ultimul trimestru din 2013 s -au mai primit aproape 4.000 de cereri, 1 .500 dintre
acestea au fost respinse, la 1.200 de cazuri s -a aprobat restructurarea de datorii, iar 397 de cazuri
s-au rezolvat prin datio in solutum, fără să se mai aprobe vreo ștergere de datori .
Opinia Băncii Centrale Europene (BCE) cu privire la legea din Spania, arată că
executarea silită prin vânzarea locuinței trebui e să fie ultima soluție.
Bancile sun t sfătuite să evite procedurile de executare silită, aceste proceduri fiind
costisitoare generând venituri mai mici decât prin vânzarea voluntară a locuinței, atunci când
clientul continuă să -și achite integral sau o parte agreată de comun acord din oblig ațiile de plată.
Băncile au executat gajul dar au ajuns în situația de a fi obligate s ă pună paznici la cca
900.000 de blocuri și apartamente, lucru imposibil de realizat. În acest context locuințele au fost
abandonate, lăsându -le pradă vandalismului.
Multe case și apartamente au fost ocupate de homelesi care, mai apoi, au vândut tot ce se
putea, inclusiv cablurile electrice și obiectele sanitare. Locatarii buni de plata s -au trezit cu
oprirea utilităților de către furnizori, datorită neplății întreținerii. Astfel, mii de familii cu copii
au fost nevoite să părăsească locuințele lăsându -le băncilor. A existat practic un fenomen al
bulgarelui de zăpadă care i -a măturat și pe cei ce erau buni platnici.
Datorită acestor fenomene s-au produs niște dezechilibre, și anume:
– oamenii cu bani au cumpărat la prețuri foarte mici case și apartamente ;
– oamenii cu probleme au rămas fără case și fără bani.
– băncile aveau credite neonorate , dar erau proprietare de case.
115
Intervenția în forța a CE și a BCE , a eradicat sistemul bancar de credite neperformante ,
oblig ând băncile s ă scoată pe piață la vânzare, casele la prețuri sub valoarea lor de construcție.
Datorită acestui fenomen forțat, respectivele bănci au intrat în faliment sau au fost
cumpărate de către băncile ma ri, creditele s -au scumpit iar executorii au făcut averi . Băncile mari
au fost salvate prin interve nția statul ui, care prin b ăncile naționale au acordat acestora sumele
necesare pentru supraviețuire. Aparent au pierdut băncile, dar realitatea este că a pierdut
cetățeanul bun platnic care a devenit contributor obligat la aceasta pierdere, printr -o decizie
politică. Tot ca o pierdere este considerată și pentru primării căci, nu au mai încasat impozite
precum și furnizorii de utilități. Potențialii consumator i de credit, ce încearcă acum sa ia un
credit pentru construcția unei locuințe trebuie sa achite cel puțin 45% din avans și să depună gaj
alte bunuri .
Concluzionând, putem spune că Spania a fost supusă unui experiment politic populist ,
ducând -o într-o profund ă criza a sistemului bancar , fără ca legea inițiată a rezolva o problemă
socială să aibă succes . [52]
Modelul asigurării echilibrului financiar -valutar aplicat în România prin aplicarea Legii
dării în plată
OUG nr. 52/2016 privind contractel e de credit pentru consumatori referitoare la bunurile
imobile, pentru modificarea și completarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru
consumatori . Scopul acestei ordonanțe este de a transpune și a aplica prin legislația națională
Directiv a 2014/17 / UE a Parlamentului European de modificare a Directivelor 2008/48 / CE și
2013/36 / UE și Regulamentul (UE) nr 1093/2010.
Ca o obiecție, se observă că Directiva 17 /2014/EU reglementează contractele de credit
pentru consumatori referitoare la proprietăți imobiliare rezidențiale, în timp ce OUG 52/2016
reglementează contractele de credit de consum cu privire la orice tip de bunuri imobile.
Făcând o comparație între OUG 52/2016 și Directiva 2014/17/UE,
standardele de protecție a consumatoril or din România sunt mai mari decât cele prevăzute de
legiuitorul european. OUG 52/2016 reglementează contractele de credit pentru
consumatori , care se referă la: vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile ce sunt
garantate cu o ipotecă pe imobil e active, sau implică un drept legal pe un bun imobil .
Avuția se compune din active financiare și active nefinanciare, iar principalul activ
nefinanciar este o proprietate imobiliară sau mai multe.
Această lege, dacă se aplică, va avea impact asupra piețe i imobiliare. Potrivit
viceguvernatorului, consecințele Legii dării în plată pot pune risc sistemic asupra sectorului
financiar, a debitorilor și deponen ților, generând necesitatea unui avans mai mare, dob ânzi mai
116
mari, un num ăr mai mare de ani necesari pe ntru a economisi bani pentru plata avansului, posibile
pierderi din partea deponenților, erodarea incluziunii financiare în sensul în care accesul la
creditare se reduce pentru cei cu venituri mici, dar și impact asupra avuției naționale.
În opinia BNR, legea va avea consecințe negative pentru sistemul bancar, pentru Guvern
și pentru întreaga economie, din cauza scăderii consumului .
Liviu Voinea a prezentat și poziția Comisiei Europene pe această temă, cuprinsă în Raportul de
țară pentru România,”aceasta propunere de lege privind darea în plată nu transpune Directiva
17/2014, pentru că acolo darea în plată are caracter voluntar, nu obligatoriu, ridică întrebări cu
privire la aplicarea retroactivă, cu privire la aplicarea nediferențiată, cu privire la disc iplina de
plată și sentimentul investitorilor cu privire la activitatea de creditare pe viitor”, spunându -se că
se generează un risc sistemic ce afectează stabilitatea financiară.
Elementele problematice pentru bănci par a fi actuala versiune a legii pri vind darea în
plată și impactul anumitor hotarâri ale instanțelor care pun în aplicare legea privind clauzele
abuzive. Unele initiațive legislative privind conversia creditelor în monedă străină în credite în
moneda locală cuprind dispoziții care ar putea avea un impact negativ asupra băncilor.
Mai multe dispoziții din proiectul de lege privind stingerea datoriilor, aprobat recent de
Parlament, ridică preocupări cu privire la impactul lor asupra economiei și asupra stabilității
financiare.
În noiembrie 201 5, Parlamentul a adoptat un proiect de lege privind darea în plată a unor
bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Proiectul de lege a fost
adoptat fără a se lua în considerare diversele opinii abilitate, privind impactul nega tiv pe care
respectiva lege îl va avea asupra sectorului bancar și a stabilității financiar -monetare .
La 18 decembrie 2015, BCE a formulat un aviz cu privire la acest proiect de lege, prin
care s-a expus impactul negativ pe care îl pot avea dispozi țiile pr oiectului de lege asupra
economiei și stabilității financiare.
Proiectul de lege privind darea în plată introduce modificări semnificative ale cadrului
juridic aplicabil contractelor de credit, dând dreptul debitorilor de a renunța la datoria dintr -un
contract de împrumut prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat
către alți creditori, fără a fi nevoie de consimțământul creditorului.
Aceste modificări din lege, transformă datio in solutum într -o obligație pentru creditori la
stingerea datoriilor legate de creditele care au fost garantate cu bunuri imobile, la cererea
debitorilor.
În cadrul domeniului de aplicare al proiectului de lege se încadrează atât contractele de
credit încheiate după data intrării legii în vigoare, c ât și la contractele de credit deja existente.
117
Proiectul de lege privind darea în plată au în vedere toate contractele de credit încheiate
între persoane fizice și instituții de credit ce au drept garanție bunuri imobile.
Obiectivul acestui proiect de le ge este protejarea persoanelor fizice, dar prin formularea
dispozi țiilor se acordă posibilitatea ca legea să poată fi aplicată și creditelor acordate
întreprinderilor, dac ă există un codebitor persoană fizică, ce răspunde solidar cu întreprinderea
care a c ontractat creditul.
Această lege este aplicabilă tuturor tipurilor de credite, indiferent de statutul acestora
(performante sau neperformante) cât și de moneda în care au fost contractate.
Debitori pot beneficia de dispozițiile acestei legi indiferent da că locuiesc sau nu în bunul
ipotecat sau dacă mai dețin și alte bunuri.
Datorită faptului că legea îi vizează atât pe consumatorii cât și pe debitorii vulnerabili
care se confrunt ă cu dificult ăți financiare, nu se descurajează comportamentul speculativ al
debitorilor care decid să înceteze rambursarea datoriei deși au capacitatea de a plăti în
continuare.
Investitorii str ăini pot considera acest act legislativ a fi o sursă de insecuritate juridică și
își pot modifica strategia de investiții.
Proiectul d e lege privind darea în plată poate afecta activitatea de creditare întrucât se
afectează fluxul de numerar al institutiilor de credit.
Datorită acestor modificări legislative, instituțiile de credit vor majora valoarea avansului
solicitat pentru acordarea unui credit, acest fapt restricționând accesul persoanelor fizice la
credite.
O parte dintre dispozi țiile acestui proiect de lege privind darea în plată pot genera un risc
sistemic, iar punerea în aplicare a acestei legi poate constitui o provocare pentru stabilitatea
financiară . [53]
În cadrul simulărilor financiare realizate de analiști s -a considerat că prin forma actuală a
proiectului de lege, instituțiile financiar bancare se vor vedea în situ ația de a propune și adopta
măsuri prudențiale pentru a se reduce riscul de credit și pentru protejarea fondurilor deponenților
și acționarilor din care se acordă credite.
S-a previzionat un posibil impact asupra creșteri i medii a avansului la creditele ipotecare
și imobiliare de la 15% în prezent, la o medie vi itoare de 30%, un nivel considerat prudențial
pentru a se asigura rambursarea fără riscuri a unui credit acordat din depozitele atrase de la
clienți. Impactul identificat este negativ pe trei direcții majore. Una dintre consecințe ar fi
contracția semnific ativă a pieței ipotecare și imobiliare cu aproximativ 60%, reprezentând circa
160.000 de clienți care nu vor dispune de un avans suficient pentru contractarea unui credit.
118
Luându-se în considerare situația actuală din piață, doar 1 din 10 clienți au posibi lități financiare
să prezinte un avans de peste 30% din valoarea imobilului, analiza de impact scoțând la iveală
faptul că, la nivelul întregii piețe, numărul de clienți eligibili se va reduce cu 60% în următorii 5
ani, de la 270.000 de clienți la 110.000 de clienți . Programul Prima Casă va dispărea,
considerându -se situația efectivă în care garanția statului devine nulă, conform reglementărilor
actuale ale Legii Dării în Plată, iar fără garanția statului, instituțiile financiar bancare nu vor mai
putea ofe ri facilitățile de avans scăzut și dobândă redusă. Astfel, volumul finanțărilor imobiliare
intermediate de instituțiile financiar bancare se va reduce pe o perioadă de 5 ani de la
aproximativ 50 miliarde lei, la aproximativ 15 miliarde lei. Un alt efect al acestei situații de piață
ar fi acela că, surplusul de lichiditate creat să antreneze o scădere semnificativă a dobânzilor la
depozite. O altă consecință ar fi că pentru un client mediu, incluzând familiile unde ambii soți
sunt codebitori, va fi necesară o perioadă suplimentară cu 8 ani mai lungă pentru a economisi
suficient pentru avansul unui credit pentru casă. În plus, se estimează c ă Legea Dării în Plată, va
distorsiona piața imobiliară, permițând unui număr restrâns de deținători de lichidități în numerar
sau depozite , avantajul inechitabil de a profita de scăderea prețurilor imobiliare și de a face
investiții speculative, cu risc zero, beneficiind de prevederile legii pentru a ceda, fără restricții,
imobilele către băncile creditoare, în cazul în car e investițiile nu aduc randamentul scontat.
Ca urmare a acestei situații de piață , nivelul chiriilor v crește semnificativ, în pofida lipsei
de îmbunătățiri a fondului locativ destinat închirierii, numai în baza unei cereri mult mai ridicate
decât oferta.
Totodată, o ală consecință negativă ar fi că , vârsta medie pentru prima achiziție ipotecară
se va majora la 42 de ani, cu efecte adverse semnificative asupra standardelor de locuit și a vieții
de familie.
Banca face cunoscut faptul că, barierele create de Legea dării în plată, în forma sa
actuală , vor avea un impact negativ în rândul tinerelor familii, considerând condițiile de locuit
din România, cele mai precare din Uniunea Europeană. Studiile Eurostat, cât și studiil e locale de
piață, relevă faptul c ă jumătate dintre români (55,3%) trăiesc în locuințe supraaglomerate, iar
locuința de două camere este standardul comun pentru 40% din familiile cu 3 membri, 30% din
familiile cu 4 membri și 20% dintre familiile cu 5 ori 6 membri.
În cel mai pesimist scenariu, o pondere de 45% dintre responden ți sunt de p ărere c ă se va
produce o prăbușire a pie ței imobiliare, similar ă celei din perioada de criz ă economic ă, în vreme
ce doar 37% se așteapt ă la o încetinire temporar ă a acesteia. De asemenea, 64% dintre
participan ții la sondaj apreciaz ă că o posibil ă creștere a avansului solicitat de institu țiile bancare
la acordarea de credite ipotecare va influen ța negativ și în mare masur ă piața imobiliar ă, ca
119
urmare a sc ăderii num ărului de clien ți eligibili sau ca urmare a cre șterii gradului de pruden ță a
băncilor. Numai 4% consider ă că o asemenea m ăsură nu va avea efecte asupra pie ței imobiliare,
41% dintre agen ții chestiona ți sunt de p ărere c ă prețurile imobilelor de locuit vor fi afectate în
mod semnifica tiv, anticip ându-se scăderi de peste 20% din pre țul imobilelor, în vreme ce o
propor ție egal ă estimeaz ă că scăderile vor fi în jur de 10% sau mai mult. În acela și timp, 12%
dintre cei intervieva ți consider ă că scăderea pre țurilor imobiliare va fi de cel m ult de 5%.
Atunci c ând vine vorba despre evolu ția nivelului chiriilor, în cazul aprob ării Legii dării în
plată, aproape 30% dintre responden ți cred c ă acesta va fi afectat semnificativ (cre șteri de 20%
sau mai mult), iar 45% se a șteapt ă la major ări de 10% sau mai mult. Majoritatea celor
intervieva ți consider ă că efectele economice pe care le va produce aprobarea Legii dării în plată
asupra pie ței imobiliare vor fi semnificativ negative. Mai mult de jum ătate (55%) dintre agen ții
care au participat la sondaj cred c ă sectoarele serviciilor de construc ții vor fi afectate profund de
efectele acestei legi, inclusiv din prisma pierderii locurilor de munc ă [54].
Deficitul de baz ă este preconizat s ă se deterioreze p ână la 3,8% din PIB în 2017 ca
urmare a unei noi re duceri a TVA, a elimin ării unor accize suplimentare pe combustibil și a taxei
stâlp, care vor avea un impact negativ asupra veniturilor.
Pentru a se putea menține sub control această situație, instituți ile financiar e, parte
integrantă a funcției de intermedi ere financiar ă , de plată și de decontare, trebuie să aibă o
gestionare adecvată a riscurilor legate de aceste funcții .
În cazul în care stabilitatea sistemului financiar va începe să se clatine, în sensul
decelerării presiun ii din sectorul financ iar asupra activității economice , s-ar putea intensifica și o
buclă de feedback negativ ă între activitățile financiare și economice . Mecanismul de transmisie a
politicii monetare ar putea fi deasemenea afectat. În acest context, stabilitatea sistemului
financiar este importantă , din perspectiva asigurării stabilității prețurilor.
Banca efectuează diverse operațiuni de afaceri , în scopul de a consolida și asigur a
stabilitatea sistemului financiar, ceea ce este important atât pentru activi tățile economice ale
firmelor , cât și pentru viața de zi cu zi a indivizilor.
Una dintre aceste metode de menținere a stabilității financiare este monitorizarea
evoluțiilor de pe piețele financiare a instituțiil or cu activități de creditare.
Banca efectuează examinări la fața locului, accesând birourile instituțiilor financiare
care dețin conturi curente la bancă. În plus , banca efectuează monitorizare în afara
amplasamentului analizând diferite documente privind activitățile de afaceri ale instituțiilor
financiare și prin intervievarea directori lor și a membri lor personalului. În eforturile sale de a
identifica condițiile reale de afaceri d in instituțiile financiare, banca utilizează informații
120
cantitative, cum ar fi indicatori de activități de afaceri și, în egală mă sură, informații calitative
pentru a analiza și evalua evoluțiile instituțiilor financiare.
Pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar, este important să se adopte măsuri pe
baza perspectivei microprudențial e de identificare a aspectelor riscuri lor suportate de instituțiile
financiare individuale , pe baza amelio rării activități i de afaceri, dar, și pe baza principiului
macroprudențial, procedându -se la analizarea și evaluarea riscurilor, prin luarea în considerare a
sistemului financiar ca un înt reg cu conexiuni multiple.
2.3. CONCLUZII LA CAPITOLULUI 2
Pentru asigurarea stabilității economice și financiare, se presupune existența capacității
sistemului de a putea face față factorilor entropici endogeni sau exogeni și de a genera și stimula
alți factori anti -entropici care conduc la o stare de echilibru dinamic cu reale perspective de
progres. Statele lumii pot asigura stabilitatea economică atât prin limitarea intrărilor speculative
de capital cât și prin încurajarea investițiilor pe termen lun g.
Datorită măsurilor inadecvate de control al capitalului, există pericolul formării unor noi
bule speculative ale activelor de pe piețele emergente [55].
Reformele structurale, inclusiv cele din sectorul financiar, dețin un rol esențial în cadrul
acestui mix. “Globalizarea financiară are un potențial mai mic de a genera instabilitate în acele
țări în care sectoarele financiare sunt mai dezvoltate, instituțiile mai puternice, politicile
macroeconomice mai sănătoase și sistemele comerciale mai deschise” [56].
Realizarea unui mix de politici adecvat este mult mai importantă decât fiecare politică în
parte. Restrictivitatea sporită a politicii monetare nu poate compensa decât pe termen scurt lipsa
susținerii din partea reformelor structurale, a politicii fisca l-bugetare și a politicii veniturilor, iar
situația rezultată ar fi suboptimă din perspectiva convergenței reale
Politica fiscal -bugetară deține un rol -cheie în asigurarea menținerii dezechilibrului extern
la un nivel sustenabil.
Astfel , sectorul public ar trebui să se restrângă pentru a oferi un spațiu de manevră mai
extins sectorului privat, evitând u-se practicarea unei conduite prociclice. Totodată, politica
veniturilor trebuie să rămână prudentă și să nu transmită semnale inadecvate pentru stabilirea
salariilor în sectorul privat [57].
În sprijinul politicii monetare, s -a studiat produsul intern brut și elementele care îl
compun, dar și elemente de politică monetară – masă monetară, credite acordate gospodăriilor
121
populației, societăților financiare nem onetare și societăților nefinanciare, precum și depozitelor
acestora. Din acest motiv, susținem că p rodusul intern brut este cel mai consistent și relavant
indicator macroeconomic, el indicând corect și viabil gradul de dezvoltare al unei țări.
Ca eleme nt fundamental, PIB – ul este important în planificarea investițiilor pe termen
lung și a politicii monetare, între cele două existând o corelație directă. Relevanța lui asupra
cursului de schimb monetar se manifestă pe p erioade mari de timp. Astfel , o val oare mare a
acestuia denotă o situație prosperă în economi a unei țări.
S-a realizat în acest mod o analiză care a permis atât studierea nivelului de trai al
populației, cât și studierea preferințelor consumatorilor de produse bancare, după criza din 2008 –
2012.
Analizând situația sistemului bancar, s -a observat că populația a continuat să aibă
încredere în acesta, solicitând credite atât pentru consum cât și pentru achiziționarea de locuințe.
S-a optat la nivelul anului 2014 pentru credite în euro, dar în u rmătorii ani populația a ales
moneda națională. De asemenea, populația a preferat depozitele la termen, în defavoarea celor
overnight, probabil datorită dobânzilor mai atractive.
În ceea ce privește propunerile care impun utilizarea unor niveluri al e cursului de
schimb, altele decât ratele de piață pentru conversia creditelor acordate în franci elvețieni,
consider că această problemă ar trebui să fie tratată de la caz la caz între băncile care au acordate
astfel de credite și clienții acestora, pentr u a se putea ajunge la soluții viabile. Pentru conversia
totală a creditelor, în afară de cele exprimate în franci elvețieni, băncile vor respecta propriile
priorități și practici de conversie în ceea ce privește creditele, chiar și în absența unei legisla ții
specifice menite să reglementeze explicit aceste posibilități, dar în același timp respectând
normele și reglementăril Băncii Naționale a României. Este în interesul băncilor să -și păstreze
clienții, de aceea vin cu propuneri eficiente, care ar trebui să păstreze un echilibru între clienți,
posibilitățile de a rambursa împrumuturile și capacitatea de a limita pierderile, fiind în măsură să
contribuie la creșterea economică.
Forțându -se aplicarea unor regulamente legislative, nu se reușește respec tarea principiilor
economiei de piață sau a principiilor europene relevante, existând riscul generării unor situații
de inechitate între clienți, drept urmare a acestor interpretări, băncile recomandă clienților să fie
prevăzători în luarea unor decizii în perioadele de volatilitate pe piețele valutare, datorită faptului
că poate fi afectată rambursarea creditelor pe termen lung.
O legislație de tipul Legii Dării în plată, ar putea fi benefică, doar atâta timp cât nu s -ar
încuraja abuzurile în t impul punerii în aplicare, determinând persoanele să gestioneze bugetele
mai eficient pentru o adevărată prioritizare a obiceiurilor lor de cheltuieli și nevoi.
122
La nivel de țară, această inițiativă nu este promovată în mod corespunzător, consumatorii
căutând soluții pentru menținerea standardelor de viață ridicate, chiar dacă veniturile lor au
scăzut ca urmare a crizei financiare .[60]
123
3. INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN ASIGURAREA ECHILIBRULUI
FINANCIAR VALUTAR ÎN CONDIȚII DE INSTABILITATE
ECONOMICĂ -LEGEA DĂRII ÎN PLATĂ
3.1. PREZENTAREA CERCETĂR II
Pentru a putea identifica necesitatea și cunoașterea Legii dării în plată, precum și
determinarea de a se lua decizia execuției unei cercetări în domeniu, se parcurg următoarele
etape: identificarea ,definirea problemei d e rezolvat, determinarea alternativelor de realizare a
cercetării, evaluarea alternativelor, selectarea alternativei optime și implementarea alternativei
selectate [ 70, p. 87 -88].
Problema decizională reprezintă situația care constituie o problem ă reală pentru decident
sau o ocazie favorabilă pe care acesta ar dori să o cunoască mai bine și să o valorifice. Incorecta
stabilire a problematicii cercetării atrage după sine pierderi financiare, precum și pierderea
timpului, care ar putea fi utilizat î n alte scopuri. Rezultatele cercetării reprezintă input -uri în
procesul decizional.
Identificarea obiectivelor și elaborarea ipotezelor cercetării reprezintă etapa următoare în
cadrul cercetării. Obiectivele se trasează în funcție de necesitățile cercetării. De regulă orice
cercetare are obiective de bază și obiective derivate. Cercetarea poate fi un eșec, dacă obiectivele
au fost incorecte sau neclar definite.
În cadrul cercetării, un rol important îl dețin sursele de informații. Informaț iile trebuie să
fie corecte, actuale, disponibile, în concordanță cu realitatea. În funcție de felul informației
furnizate se pot distinge surse de informații primare și surse de informații secundare. Această
diferențiere între surse este dată de scopul pe ntru care informația a fost înregistrată.
După ce problematica cercetării a fost stabilită, este necesară stabilirea metodelor de
culegere și sistematizare a datelor. Principalele metode de culegere a informațiilor utilizate în
cercetare sunt [ 70, p. 62]:
-Investigarea surselor statistice -care permit investigarea datelor și informațiilor existente
– Metodele de cercetare directă – care se concretizează în obținerea informațiilor de la
purtătorii lor.
-Experimentul se desfășoară în co ndiții controlate. Se bazează pe principiul cauză -efect.
124
Se concretizează în culegerea informațiilor de la subiecți. Ca și instrument de culegere a
informațiilor se utilizează chestionarul. În cadrul discuțiilor cu subiecții s -a dat dovadă de
profesionalis m în abordarea . Corecta abordare a clientului duce la obținerea unor informații de
valoare.
Prelucrarea informațiilor a avut în vedere aducerea informațiilor la o formă care permite
analiza și interpretarea lor.
Analiza și interpretare a datelor . După ce datele statistice și celelalte materiale obținute în
cursul aplicării chestionarului au fost adunate, revizuite și catalogate, se trece la faza finală ale
analizei, adică la identificarea tendințelor și a corelațiilor dintre datele obțin ute, apoi la așezarea
lor într -o formă intuitivă, astfel încât să se obțină în final o formă de prezentare cât mai
semnificativă. Analiza informațiilor a presupus un proces complex și sistematic de aplicare a
tehnicilor statistico -matematice, în scopul ex tragerii din baza de date și informații culese cu
ajutorul mijloacelor de investigare, necesare finalizării cercetării prin prelucrarea și interpretarea
lor potrivit cerințelor procesului decizional.
Pentru efectuarea analizei pe baza datelor statis tice și a informațiilor obținute de la
populația investigată, a fost necesară o cunoaștere temeinică a tehnicilor de prelucrare statistică.
Ca și tehnici și metode de calcul statistic s -au utilizat mediile, dispersiile, abaterea pătratică
standart și alte tehnici utilizate în activitatea de prelucrare și interpretare a datelor.
Redactarea studiului și prezentarea informațiilor e ste etapa cu care se încheie cercetarea,
Ea cuprinzând nu numai rezultatele și concluziile cercetării, ci și obiectivele, și apl icativitatea
ulterioară.
Scopul cercetării constă în analiza comportamentului consumatorului și furnizorului de
servicii bancare cu privire la Legea dării în plată. Obiectivul de bază al cercetării constă în
analiza reacției atât a consumatorilo r de credite bancare, cât și a cunoașterii legislației privind
Darea în Plată de către lucrătorii bancari.
Alte obiective ce s-au luat în calcul, au fost:
– analiza opiniei consumatorilor cu privire la necesitatea, motivația și avantajele punerii în
aplicare a Legii dării în plată.
– analiza opiniei consumatorilor cu privire la relația bancă -client.
– analiza asigurării echilibrului financiar -valutar prin aplicarea acestei legi.
Subiecții acestei cercetări, au fost persoane care activează în mediul bancar și
consumatori efectivi ai serviciilor bancare din România .
125
Volumul eșantionului ales a fost calculat în funcție de marja de eroare admisibilă și de
nivelul de încredere stabilit (probabilitatea de garantare a rezultatelor). Formula de calcul
utilizată a fost [ 68, p. 112]:
t2 *P*(1 -P)
N = ––––––––
DW2
unde:
N- dimensiunea eșantionului
t – coeficientul care corespunde probabilității cu care se garantează rezultatele
cercetării. Se găsește în tabele statistice ale repartiției S Student.
P– proporția componentelor din eșantion care posedă caracteristica cercetată.
Întrucât de cele mai multe ori valoarea lui nu se cunoaște se consideră egală cu 0,5
pentru a face ca dispersia să aibă valoare maximă posibilă.
DW – eroarea limită stabilită s au marja de eroare admisibilă.
Eșantionul ales s -a calculat după cum urmează:
N = 22*0,5*(1 -0,5)
= 400
––––––
0,052
În cercetarea efectuată , autoarea a stabilit asigurarea unui nivel de î ncredere, unei
probabilități de garantare a rezultatelor de 95,45% , iar eroarea limită acceptată de 5 % Atât
marja de eroare cât și nivelul de încredere stabilit influențează mărimea eșantionului.
Coeficientul care corespunde probabilității de garantare a rezultatelor de 95,45%, este
egal cu 2. t=2 pentru un nivel de încredere de 95,45%.
Culegerea infomațiilor s -a realizat în mod direct, prin comunicarea directă dintre
autoare și subiect.
În elaborarea chestionarului s -a ținut cont de mai mu lte aspecte:
• conținutul întrebărilor
• tipul întrebărilor
• calitatea formulării întrebărilor
• ordinea întrebărilor
Întrebările au fost formulate luându -se în considerare obiectivele cercetării, chestionarul
realizându -se cu respectarea tipologiilor întrebăril or utilizate.
126
În cadrul formulării întrebărilor s -a ținut cont de obiectivitate, de evitarea
ambiguităților, de realizarea unei formulări clare, pe înțelesul tuturor subiecților.
Analiza informațiilor de marketing reprezintă un proces complex și sistemati c de
aplicare a tehnicilor statistico -matematice, în scopul extragerii din baza de date și informații
culese cu ajutorul mijloacelor de investigare, a celor necesare finalizării cercetării prin
prelucrarea și interpretarea lor potrivit cerințelor procesulu i decizional.
În procesul de analiză a datelor și a informațiilor se urmăresc următoarele obiective:
– identificarea fenomenelor, variabile sau a grupurilor de variabile care interesează;
– evidențierea legăturilor cauzale și a gradului de asociere dint re ele;
– caracterizarea modului de variație și de repartiție a acestora;
– evaluarea diferențelor de evoluție dintre ele;
– determinarea tendinței centrale privind evoluția lor;
– realizarea unor estimări și previziuni referitoare la evoluția lor viitoare .
Pentru realizarea lor, se utilizează o multitudine de cunoștințe de specialitate în domeniul
matematicii superioare, a econometriei, statisticii și a altor discipline. Analiza informațiilor
culese s -a realizat atât printr -o analiză simplă a întrebărilor , cât și prin corelații pentru a
aprofunda valoarea informațiilor obținute. Informațiile înregistrate au fost prelucrate în cadrul
tabelelor și prezentate prin grafice.
3.1.I NTERPRETAREA ȘI ANAL IZA DATELOR OBȚINUTE ÎN URMA CERCETĂRII
Cercetarea s -a des fășurat în perioada iulie 2015 – august 2016 pe două loturi de subiecți: un
lot format din 30 de persoane, funcționari în diverse sucursale ale băncilor din România și
celălalt lot de 30 beneficiari de credite imobiliare. Celor două loturi le -a fost aplica t un
chestionar de analiză a influenței Legii dării în plată asupra pieței bancare prezentat în Anexele 1
și 2. Chestionarul conține 16 întrebări despre Legea dării în plată. Datele au fost prelucrare cu
ajutorul programului SPSS versiunea 20.0.
127
3.1.1 Interpretări asupra chestionarului aplicat personalului angajat al instituțiilor
bancare din România:
În urma analizei răspunsurilor au rezultat următoarele:
Tabel 3.1 Vârsta persoanelor intervievate
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecv ența
cumulată
procentuală
Valid 23 1 3,3 3,3 3,3
27 1 3,3 3,3 6,7
28 1 3,3 3,3 10,0
29 1 3,3 3,3 13,3
31 1 3,3 3,3 16,7
32 1 3,3 3,3 20,0
34 1 3,3 3,3 23,3
35 1 3,3 3,3 26,7
36 2 6,7 6,7 33,3
37 1 3,3 3,3 36,7
39 1 3,3 3,3 40,0
41 1 3,3 3,3 43,3
42 1 3,3 3,3 46,7
43 1 3,3 3,3 50,0
44 1 3,3 3,3 53,3
45 3 10,0 10,0 63,3
46 1 3,3 3,3 66,7
47 1 3,3 3,3 70,0
48 2 6,7 6,7 76,7
51 1 3,3 3,3 80,0
52 1 3,3 3,3 83,3
53 2 6,7 6,7 90,0
54 1 3,3 3,3 93,3
55 1 3,3 3,3 96,7
56 1 3,3 3,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
Din analiza tabelului 3.1 se constată că vârsta persoanelor participante la cercetare
variază de la 23 de ani până la 56 de ani.
128
Figura nr 3.1 Histograma vâstei persoanelor intervievate
Sursa: Elaborat de aut or
Cele mai multe persoane sunt peste 30 de ani deoarece acestea au acumulat deja o
experiență în acordarea de credite și pot să ne furnizeze date importante privind Legea dării în
plată. Doar 4 patru persoane sunt la început de carieră.
Tabel 3.2 Vechim e în domeniul bancar
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid 1 1 3,3 3,3 3,3
3 1 3,3 3,3 6,7
4 2 6,7 6,7 13,3
6 1 3,3 3,3 16,7
8 1 3,3 3,3 20,0
9 3 10,0 10,0 30,0
10 2 6,7 6,7 36,7
11 1 3,3 3,3 40,0
129
12 3 10,0 10,0 50,0
14 1 3,3 3,3 53,3
15 2 6,7 6,7 60,0
16 2 6,7 6,7 66,7
17 1 3,3 3,3 70,0
18 1 3,3 3,3 73,3
20 3 10,0 10,0 83,3
21 1 3,3 3,3 86,7
24 1 3,3 3,3 90,0
25 1 3,3 3,3 93,3
30 1 3,3 3,3 96,7
34 1 3,3 3,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
Experiența acumulată în domeniul bancar este o variabilă în funcție de care vrem să
vedem cum este influențată modalitatea de răspuns la întrebările din chestionar.Așa cum se poate
observa din tabelul de mai sus vechimea variază în inter valul 1 -34 de ani de experiență.
Figura nr 3.2 Histograma experienței acumulate în domeniul bancar de grupul țintă
participant la cercetare
Sursa: Elaborat de autor
130
Cele mai multe persoane se încadrează la o vechime cuprinsă între 9 și 12 a ni – pentru 9
persoane, urmate de categoria de vechime 14 -18 ani pentru alte 7 persoane. Restul persoanelor
participante la cercetare se încadrează de la 1 an fiind debutanți până la 34 de ani pentru câte o
persoană.
La întrebarea: ,,Care este c omportamentul față de Legea dării în plată ” am obținut
următoarea distribuție de frecvențe:
Tabelul 3.3 Comportament față de Legea dării în plată
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid nu sunt informați 20 66,7 66,7 66,7
sunt reticenți 10 33,3 33,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
Din cele 30 de persoane, funcționari în băncile din România, participante la cercetare, 20
dintre ele au răspuns că beneficiarii nu sunt informați în ceea ce privește Legea dării în plată iar
10 dintre e le au răspuns că beneficiarii creditelor sunt reticenți în ceea ce privește Legea dării în
plată .
Figura nr.3.3 Nivelul de informare a grupului țintă și comportamentul față de Legea dării
în plată
Sursa: Elaborat de autor
131
66,7% dintre respondeți susțin că beneficiarii creditelor nu cunosc Legea dării în plată iar
restul de 33,3% sunt reticenți față de beneficiile care le -ar produce Legea dării în plată.
Tabelul 3.4 Momentul oportun pentru evaluarea imobilului
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid inainte de incheierea
contractului de credit 27 90,0 90,0 90,0
dupa semnarea contractului
de credit 3 10,0 10,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește ,,Momen tul oportun pentru evaluarea imobilului ” 27 de funcționari
bancari au răspuns că evaluarea trebuie făcută înainte de încheierea contractului de credit iar trei
persoane au răspuns că evaluarea ar trebui făcută după semnarea contractului de credit.
Figura nr. 3.4 Momentul oportun pentru evaluarea imobilului la contractarea unui credit
ipotecar
Sursa: Elaborat de autor
132
Analizând figura 3.4 observăm că 90% dintre funcționarii din bănci consideră oportună
evaluarea imobilului înainte de încheier ea unui contract de credit, iar 10% consideră că această
evaluare se poate face și după semnarea contractului de credit.
Tabelul 3.5 Măsuri pentru asigurarea riscurilor aferente împrumuturilor
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Darea în plată 6 20,0 20,0 20,0
Asigurarea obligatorie a
contractului de creditare 14 46,7 46,7 66,7
Folosirea unei alte garantii 10 33,3 33,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ,,Măsuri pentru asigurarea riscurilor aferente împrumuturilor” răspunsurile
au fost: 6 persoane au afirmat că, o masură de asigurare a riscurilor este darea în plată, 14
persoane consideră că asigurarea obligatorie a contractului de creditare este o măsură
asiguratorie bună, iar pentru 10 per soane folosirea unei alte garanții reprezintă o măsură
asiguratorie suficientă.
Figura nr. 3.5 Tipuri de măsuri asiguratorii a contractului cu ipotecă, identificare de
participanții la cercetare
Sursa: Elaborat de autor
133
46,67% dintre resp ondenți apelează la asigurarea obligatorie a contractului de credita re, 33,33%
apelează la alte garanții atunci când analizează dosarul de creditare și 20% apelează la Legea
dării în plată.
Tabelul 3.6 Cand ar trebui creditorii sa gestioneze riscul de cred it
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid la momentul constatării
deficienței în rambursarea
creditului 5 16,7 16,7 16,7
înaintea semnării creditului 23 76,7 76,7 93,3
nu este necesar 2 6,7 6,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea: ,,Când ar trebui creditorii să gestioneze riscul de credit ” – 5 persoane au
răspuns că gestionarea riscului de credit trebuie făcută la momentul constatării deficienței în
rambursarea creditului; 23 de funcționari banc ari sunt de părere că riscul de credit trebuie evaluat
înaintea semnării creditului iar 2 persoane consideră că nu este necesară gestionarea riscului de
credit.
Figura nr. 3.6 Momentul oportun pentru gestionarea riscului la derularea unui contract
cu ipotecă
Sursa: Elaborat de autor
134
76,67% consideră că riscul de creditare trebuie evaluat înaintea semnării contractului de
creditare, 16,67% au declarat că mai întâi să se constate deficiențele și apoi să calculeze riscul de
creditare iar pent ru 6,67% dintre respondenți nu este necesară calcularea riscului de creditare.
Tabelul 3.7 Responsabilitatea analizei riscurilor de creditare
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid ofiterul de credit 20 66,7 66,7 66,7
auditorul extern privind
evaluarea consumatorilor
de credite 1 3,3 3,3 70,0
evaluatorul imobiliar 9 30,0 30,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ,,Cui îi revine responsabilitatea analizei riscurilor de creditare ” 20 de
persoane au răspuns că responsabilitatea îi revine ofițerului de credit, 9 persoane au raspuns că
responsabilitatea este a evaluatorului imobiliar, iar o persoană a răspuns că responsabilitatea
revine consumatorilor de credite.
Figura nr . 3.7 Distribuția responsab ilității analizei riscurilor de creditare
Sursa: Elaborat de autor
135
66,67% dintre respondenți au declarat că responsabilitatea îi revine ofițerului de creditare,
30,00% dintre funcționarii bancari au răspuns că responsabilitatea îi revine eval uatorul imobiliar,
iar 3,33% au răspuns că responsabilitatea revine consumatorilor de credite.
Tabel 3.8 Consecințele executării silite asupra stabilității economice a
sistemului bancar
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid număr foarte mare de
credite date în plată 14 46,7 46,7 46,7
număr foarte mic de clienți
ce vor accesa serviciul de
credit imobiliar 2 6,7 6,7 53,3
un număr foarte mare de
imobile ce se vor afla în
gestiunea bancilor 14 46,7 46,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
În perspectiva unui număr de 14 persoane, consecințele executării silite asupra stabilității
economice a sistemului bancar va avea ca efect unt numărul foarte mare de credite date în plată
precum și un număr foarte mare de imobi le ce se vor afla în gestiunea bancilor. Doar două
persoane consideră ca o consecință a executării silite numărul foarte mic de clienți ce vor accesa
serviciul de credit imobiliar.
Figura nr. 3.8 Repartizarea grafică a consecințelor executării silite
Sursa: Elaborat de autor
136
În mod egal pentru 46,67% dintre respondenți efectele pe care le -ar aduce executarea
silită asupra stabilității economice îl constituie numărul foarte mare de credite date în plată și
numărul mare de imobile care se vor a fla în gestiunea băncilor și doar 6,67% consideră că un
număr foarte mic de clienți vor accesa serviciul de credit imobiliar.
Tabelul 3.9 Frecvența consumatorilor de credite în valută
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid 1 8 26,7 26,7 26,7
2 8 26,7 26,7 53,3
3 4 13,3 13,3 66,7
4 4 13,3 13,3 80,0
5 3 10,0 10,0 90,0
6 2 6,7 6,7 96,7
8 1 3,3 3,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
Din totalul persoanelor intervievte, 8 consideră că 1% dintre consumato ri de credite contractează
credite în valută, tot 8 persoane au declarat că 2% dintre cei care apelează la credite le preferă pe
cele în valută, doar o persoană consideră că procentul celor care vor contracta credite în valută va
fi de 8%.
137
Figura nr. 3.9 Distribuția procentuală a persoanelor care vor contracta credite în valută
Sursa: Elaborat de autor
Analizând sub aspectul procentelor, 26,67% din cei intervievați consideră că procentul de
persoane care contractează credite în valută este de 1%. Tot 26,67% dintre respondenți au
declarat că 2% din populație apelează la creditele în valută. 13,33% dintre respondenți au
considerat că 3% din populație prefera să obțină creditele în valută. 10% dintre participanții la
cercetare au răspuns că 5% din populație contractează credite în valută. 3,33% dintre respondenți
consideră ca 8% din populație contractează credite în valută.
Tabel 3.10 Nivelul de protecție a consumatorilor prin contracte de credit
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentu ală Frecvența cumulată
procentuală
Valid Da 5 16,7 16,7 16,7
Nu 25 83,3 83,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
138
La întrebarea ”Considerați că se asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor
prin contracte de credit coerente” 25 de persoane consideră că aceste contracte nu sunt întocmite
corect. Doar 5 persoane au răspuns că da – contractele au un nivel ridicat de protecție a
consumatorului.
Figura nr . 3.10 Nivelul protecției consumatorilor este influențat da calitatea contractelor
de cre dit ( coerența acestora)
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspectul procentelor 83,33% dintre funcționarii intervievați consideră că nu se
asigură protecție consumatorilor de credit. Numai 16,67% dintre ei consideră că se asigură o
protecție consu matorilor prin contractele încheiate.
Tabel 3.11 Comparabilitatea DAE
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Ani 17 56,7 56,7 56,7
Luni 4 13,3 13,3 70,0
Zile 7 23,3 23,3 93,3
saptamani 2 6,7 6,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
139
La întrebarea ”Pentru un grad de comparabilitate al DAE cum trebuie să fie intervalele
utilizate în calcul” funcționarii bancari intervievați au răspuns astfel: 17 dintre ei consideră că ar
trebui calculată anual, 4 persoane au ră spuns lunar, 7 persoane consideră oportun calculul zilnic
și 2 persoane au optat pentru calculul săptămânal.
Figura nr. 3.11 Repartiția grafică a periodicității DAE
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspectul procentelor, răspunsurile la într ebarea de mai sus s -au repartizat astfel:
56,67 dintre respondenți au optat pentru calculul anual, 13,33% pentru calculul lunar, 23,33%
pentru calcularea zilnica a dobanzii și 6,67% pentru calculul săptămânal.
140
Tabelul 3.12 Acordurile cu privire la anunțu rile publicitare
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Da. Deoarece banca își
lărgește piața prin
atragerea de clienți 23 76,7 76,7 76,7
Nu. Deoarece datele
prezentate nu sunt
întotdeauna conforme
cu rea litatea 7 23,3 23,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ,,Sunteți de acord cu anunțurile publicitare care conțin termeni și condiții
speciale ” 23 de funcționari bancari au răspuns că sunt de acord cu prezentarea acestora deoarece,
banca își lărge ște piața prin atragerea de clienți și 7 persoane nu au fost de acord cu prezentarea
acestor intormații în anunțurile publicitare deoarece, consideră ei, că datele prezentate nu sunt
întotdeauna în conformitate cu realitatea, creând interpretări diferite.
Figura nr. 3.12 Repaartiția opiniei funcționarilor bancari cu privire la utilizarea
anunțurilor publicitare
Sursa: Elaborat de autor
141
Analizând sub aspectul procentelor răspunsurile la întrebarea de mai sus observăm că
76,67% dintre res pondenți consideră oportun prezentarea termenilor și condițiilor în anunțurile
publicitare și 23,33% nu sunt de acord cu prezentarea acestora deoarece exista neconcordante
între informațiile prezentate și realitatea din bănci.
Tabelul 3.13 Protejarea consu matoriilor împotriva publicității agresive
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Da. Pentru a nu fi
influențați negativ în
decizia contractării 27 90,0 90,0 90,0
Nu. Clientul selectează
informația care îl
interesează. 3 10,0 10,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ”Ar trebui protejați consumatorii împotriva publicității agresive” 27 dintre
persoanele participante la cercetare consideră că da deoarece, aceștia sunt influențați în luarea
deciziilo r de informațiile prezentate în anunțurile publicitare, iar 3 persoane din cele 30
participante la cercetare consideră că nu trebuie protejați consumatorii deoarece aceștia știu să își
selecteze informația de care au nevoie.
Figura nr. 3.13 Poziția funcț ionarilor bancari chestionați privind protecția consumatorilor
împotriva publicitării agresive
Sursa: Elaborat de autor
142
Sub aspect procentual 90% dintre respondenți consideră că trebuie protejați consumatorii
de anunțurile publicitare deoarece acestea prin frecvența apariției lor pot influența o persoană în
luarea deciziei, 10% dintre participanții la cercetare consideră că nu este nevoie de măsuri de
protecție a consumatorilor deoarece aceștia trebuie să fie conștienți de pericolele si avataje le
oferite de achiziționarea unui credit.
Tabel 3.14 Influența DAE asupra comportamentului consumatorului
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Da. Deoarece fluctuațiile DAE
pot conduce la renunțarea la
credite 22 73,3 73,3 73,3
Nu 8 26,7 26,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ”Fluctuațiile DAE influențează comportamentul consumatorului” 22
dintre persoanele participante la cercetare consideră că da, fluctuația DAE influențează
comportamentul c onsumatorului deoarece, acestă modificare cmportamentală poate
determina decizia de renunțare la credit. Totodată, 8 persoane consideră că nu este
influențat comportamentul consumatorului de credite de fluctuația DAE.
Figura nr . 3.14 Influența fluctua țiilor DAE asupra comportamentului consumatorilor
Sursa: Elaborat de autor
143
Procentual răspunsurile funcționarilor bancari se plasează astfel: 73,33% dintre
respondenți consideră că fluctuația DAE influențează comportamentul consumatorului,
determinându -l pe acesta să renunțe uneori la creditul angajat și 26,67% consideră că fluctuația
DAE nu are nici un efect asupra comportamentului consumatorului.
Tabel 3.15 Fluctuația monedei de credit influentează comportamentul consumatorului
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Da. Deoarece clienții preferă moneda
națională în urma fluctuațiilor ce au avut
loc pe piața valutară bancară 19 63,3 63,3 63,3
Nu. Deoarece beneficiarii acestor credite
au salari i in valuta si se consideră
avantajați. 11 36,7 36,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește răspunsurile la întrebarea ”Fluctuația monedei de credit influențează
comportamentul consumatorului”, 19 persoane consideră că da este influențat compo rtamentul
consumatorului și astfel clienții se îndreaptă către credite în moneda națională, iar 11 persoane
consideră că nu sunt influențați de fluctuația monedei de credit.
Figura nr . 3.15 Influența fluctuațiilor monedei de credit asupra comportamentul ui
consumatorului
Sursa: Elaborat de autor
144
Sub aspect procentual, observăm că, 63,33% dintre respondenți consideră că fluctuația
monedei influențează comportamentul consumatorilor orientându -i pe aceștia către consumul de
credite în moneda na țională iar 36,67% consideră că nu exista influențe ale fluctuației monedei
de creditare și comportamentul consumatorilor.
În ceea ce privește rolul serviciilor de consiliere predictare au fost formulate trei întrebări
care au avut urmatoarea distribuție a răspunsurilor:
Tabel 3.16 Necesitatea serviciilor de consiliere
Frecvența
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența cumulată
procentuală
Valid Da 19 63,3 63,3 63,3
Nu 11 36,7 36,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea privind înțelege rea corespunzătoare a situației financiare 19 persoane au
răspuns că serviciile de consiliere și predictare au un rol important, iar 11 persoane nu consideră
relevant acest serviciu.
Tabel 3.17 Înțelegerea preferințelor și a obiectivelor consumatorului
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența cumulată
procentuală
Valid Da 24 80,0 80,0 80,0
Nu 6 20,0 20,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește întelegerea preferințelor și a obiectivelor consumatorului, 24 de
persoane atribu ie reușita acestora serviciilor de consiliere și precreditare, iar 6 persoane nu le
consideră importante.
Tabel 3.18 Rolul Serviciilor de consiliere predictare: prezentarea unor ipoteze
rezonabile despre riscurile creditului
Frecventa
absolută Procent Valoarea
procentuală Frecvența
cumulată
procentuală
Valid Da 30 100,0 100,0 100,0
145
La întrebarea ,,Prezentarea unor ipoteze rezonabile despre riscurile creditului ” toți cei 30
de funcționari bancari participanți la cercetare au răspuns că 100% este rolul serviciilor de
consiliere și predictare.
Figura nr . 3.16 Importanța serviciilor de consiliere asupra percepției contractării unui
credit
Sursa: Elaborat de autor
63,33% dintre respondenți consideră important rolul serviciului de consili ere și
precreditare în înțelegerea corespunzătoare a situației financiare, iar restul de 36,67% nu acordă
o importanță deosebită acestui serviciu.
Figura nr. 3.17 Influența serviciilor de consiliere asupra obiectivelor consumatorilor
Sursa : Elaborat de autor
146
80% dintre respondenți consideră important rolul serviciului de consiliere și predictare în
înțelegerea preferințelor și a obiectivelor consumatorului, iar restul de 20% nu acordă o
importanță deosebită acestui serviciu.
Figura nr.3 .18 Rolul serviciilor de consiliere în elaborarea riscului asociat creditului
Sursa: Elaborat de autor
Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește numărul de credite
acordate pentru prima jumatate a anului.
Analizând numărul de credite acordate în perioada analizat ă observăm că avem o medie
de 11,73 de credite acordate până la 01.07.2015 față de 16,57 credite acordate în aceeași
perioadă a anului 2016. Tabel 3.19 V alorile statistice pe grupuri
credite_acordate N Media Abaterea
standard Eroarea standard
a mediei
nr_credite până la 01.07.2015 30 11,73 7,965 1,454
până la 01.07.2016 30 16,57 10,418 1,902
147
Tabel 3.20 Testul t eșantioane independente
Levene's Test
pentru egalitatea
varianțelor t-test pentru egalitate a dintre medii
F Prag
de
semnif
icatie T Df Prag de
semnifi
catie Media
diferent
elor Eroarea
standard
a
diferentei 95% Intervalul
de incredere
Limita
inferio
ară Limita
superi
oară
nr_credit
e Equal
variances
assumed 1,948 ,168 –
2,019 58 ,048 -4,833 2,394 -9,626 -,041
Equal
variances
not
assumed
–
2,019 54,270 ,048 -4,833 2,394 -9,633 -,034
În urma verificării diferențelor dintre media creditelor acordate în prima jumătate
a anului, se constată că există diferențe semnificative t=2,019 la un pr ag de semnificație
p=0,048, în sensul că, în anul 2016 s -au acordat mai multe credite decât în aceeași
perioadă a anului 2015.
Figura nr.3.19 Evoluția numarului de credite
Sursa: Elaborat de autor
148
Se prezumă că există o corelație directă î ntre vechimea operatorului bancar și numărul de
credite acordate până la 01.iulie.
Tabel 3.21 Corelații privind acordările de credite și vechimea în muncă a
operatorului bancar
vechime_banca
r Credite
imobiliare
acordate până
la 01,07,2015 Credite
imobili are
acordate până
la 01,07,2016
vechime_bancar Pearson Correlation 1 ,576** ,589**
Sig. (2 -tailed) ,001 ,001
N 30 30 30
Credite imobiliare acordate
până la 01,07,2015 Pearson Correlation ,576** 1 ,985**
Sig. (2 -tailed) ,001 ,000
N 30 30 30
Credite imobiliare acordate
până la 01,07,2016 Pearson Correlation ,589** ,985** 1
Sig. (2 -tailed) ,001 ,000
N 30 30 30
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
Figura nr.3.20 Corelația vechime bancară angajat/numar credite acor date pe an
Sursa: Elaborat de autor
149
Analizând tabelul de corelație, constatăm că, există o corelație directă între experiența
operatorului de credite și numărul de credite acordate în prima jumatate a anului 2016 cu un
coeficient de corelație r=0,589 semnificativ statistic la p=0,001.
3.1.2 Interpretări asupra chestionarului aplicat grupului de beneficiari a unor
credite imobiliare în România:
În urma analizei răspunsurilor beneficiarilor de credite imobiliare a rezultat următoarea
distribuție funcți e de vârste:
Tabel 3.22 Vârsta beneficiarilor
Frecvența Frecventa
Procentuala Frecv procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa cumulata
Valid 22 1 3,3 3,3 3,3
23 1 3,3 3,3 6,7
25 2 6,7 6,7 13,3
26 1 3,3 3,3 16,7
27 3 10,0 10,0 26,7
29 3 10,0 10,0 36,7
30 1 3,3 3,3 40,0
31 1 3,3 3,3 43,3
32 1 3,3 3,3 46,7
33 1 3,3 3,3 50,0
34 2 6,7 6,7 56,7
35 1 3,3 3,3 60,0
36 1 3,3 3,3 63,3
37 2 6,7 6,7 70,0
38 2 6,7 6,7 76,7
40 2 6,7 6,7 83,3
41 1 3,3 3,3 86,7
42 1 3,3 3,3 90,0
43 1 3,3 3,3 93,3
44 1 3,3 3,3 96,7
49 1 3,3 3,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
150
Vârsta persoanelor participante la cercetare variază între 22 de ani până la 49 de
ani.
Figura nr. 3.21 Reprezentarea lotului de participanți în funcție d e vârstă
Sursa: Elaborat de autor
Cele mai multe persoane cu vârste cuprinse de intervalul 27 -40 de ani, deoarece acestea
au acumulat deja o experiență profesională și își doresc achiziționarea de imobile folosind
creditele imobiliare. Apreci ez că acest tip de persoane poate furniza date importante privind
Legea dării în plată. Doar 4 patru persoane sunt la început de drum având până în 25 de ani.
Tabel 3.23 Sunteti beneficiarul unui credit ipotecar
Frecvența Frecventa
Procentuala Frecv proc entuala
raportata la numarul
de participanti Frecventa cumulata
Valid Da 18 60,0 60,0 60,0
Nu 12 40,0 40,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
151
La întrebarea ”Sunteti beneficiarul unui credit ipotecar” din participanții la cercetare, 18
persoane au deja un c redit imobiliar în derulare și 12 persoane sunt în faza de analiză a dosarului,
în vederea obținerii unui credit.
Figura nr. 3.22 Reprezentarea procentuală a răspunsurilor la întrebarea Sunteți
beneficiarul unui credit ipotecar
Sursa: Elaborat de autor
Dintre persoanele participante la cercetare 60% dintre ele au deja angajat un credit
imobiliar iar restul de 40% sunt în procesul de acordare a unui credit imobiliar.
Tabel 3.24 Frecvența problemelor întâmpinate în timpul accesării unui credit
Frecvenț a Frecventa
Procentuala Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid Da 7 23,3 23,3 23,3
Nu 23 76,7 76,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește problemele întâmpinate la accesarea unui credit imobiliar, 23 dintre
persoanele intervievate, nu au întâmpinat probleme în accesarea unui credit și 7 persoane au
răspuns că au întâmpinat probleme în accesarea creditelor imobiliare.
152
Figura nr. 3.23 Proporția de consumatori care au întâmpinat probleme la contractar ea
unui credit ipotecar
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual 76,67% dintre respondenți nu au întâmpinat probleme în accesarea
unui credit imobiliar. Doar 23,33% dintre ei au declarat că au avut câteva probleme în realizarea
si analiza dosarulu i de creditare.
Tabel 3.25 Probleme întâmpinate la rambursarea creditelor
Frecvența Frecventa
Procentuala Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid Da 10 33,3 33,3 33,3
Nu 13 43,3 43,3 76,7
Nu este cazul 7 23,3 23,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ”Ați avut probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor” 13 persoane
au declarat că nu au avut probleme cu rambursarea creditelor angajate. 10 persoane au avut
probleme în rambursarea creditelor, iar 7 persoane au răspuns că nu este cazul deoarece nu au
avut nici un fel de credit anterior solicitării creditului imobiliar.
153
Figura nr. 3.24 Proporția consumatorilor care au întâmpinat probleme la rambursarea
unui credit ipotecar
Sursa: Elaborat de auto r
Sub aspect procentual, 43,33% au rambursat la timp și fără a întâmpina probleme, ratele
la creditele angajate. 33,33% au întâmpinat probleme în rambursarea ratelor, iar 23,33% nu au
un răspuns la această întrebare deoarece nu au beneficiat de nici un t ip de credite anterior
solitării creditului imobiliar.
Tabel 3.26 Comportamentul consumatorilor de credite față de Legea dării în plată
Frecvența Frecventa
Procentual
a Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid cunosc legea darii in plata 5 16,7 16,7 16,7
nu sunt informat 9 30,0 30,0 46,7
sunt reticent 16 53,3 53,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
154
Din cele 30 de persoane, beneficiari ai creditelor imobiliare participante la cercetare, 16
au răspuns că sunt retic enți în ceea ce privește Legea dării în plată, iar 9 dintre ei au răspuns că
nu sunt informați în ceea ce privește Legea dării în plată. Doar 5 persoane care accesează
creditele imobiliare cunosc Legea dării în plată.
Figura nr. 3.25 Nivelul de informare al consumatorilor asupra Legii dării în plată
Sursa: Elaborat de autor
Analizând răspunsurile sub aspect procentual, 53,33% sunt reticenți față de Legea dării în
plată, 16,67% dintre beneficiarii de credite cunosc Legea dării în plată, iar 30% nu sunt informați
despre această Lege.
Tabel 3.27 Momentul oportun pentru evaluarea imobilului
Frecvența Frecventa
Procentual
a Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid înainte de încheierea
contractului de credit 10 33,3 33,3 33,3
în timpul contractării
creditului 6 20,0 20,0 53,3
dupa semnarea contractului
de credit 10 33,3 33,3 86,7
la ultima tranșă de
rambursare contractuală 4 13,3 13,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
155
În ceea ce privește momentul oportun pentru evaluarea imobilului 10 persoane au răspuns
că evaluarea trebuie făcută înainte de încheierea contractului de credit, tot 10 persoane au
considerat că evaluarea trebuie făcută după semnarea contractului de credit, 6 persoane consideră
că evaluarea trebuie făcută în timpul contractării creditului și 4 persoane au răspuns că evaluare
ar trebui făcută la ultima tranșă de rambursare contractuală.
Figura nr. 3.26 Momentul oportun pentru evaluarea imobilului ce face obiectul unui
contract de creditare
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual răspunsurile la întrebarea ”Momentul oportun pentru evaluarea
imobilului” 33,33% au considerat că înainte de încheierea contractului de creditare, 33,33%
după semnarea contractului de credit, 13,33% la ultima tran să de rambursare a creditului și 20%
în timpul contractării creditului.
A Tabel 3.28 Măsuri pentru asigurarea riscurilor aferente împrumuturilor
Frecvența Frecventa
Procentual
a Frecv
procentuală
raportată la
numarul de
participanți Frecvența
cumulată
Valid Darea în plată 7 23,3 23,3 23,3
Asigurarea obligatorie a
contractului de creditare 19 63,3 63,3 86,7
Folosirea unei alte garanții 4 13,3 13,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
156
Analizând răspunsurile la întrebarea ,,Ce măsuri ar trebui luate pentru asigurarea
riscurilor aferente împrumuturilor ” 7 persoane au răspuns că Legea dării în plată este o măsură
bună, 19 persoane consideră necesară asigurarea obligatorie a contractului de creditare și 4
persoane recomandă folosirea unei alte garanții.
Figura nr.3.27 Măsurile identificate de grupul chestionat pentru asigurarea
riscurilor aferente împrumutului ipotecar
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual 63,3% dintre participanții la cercetare au considerat
necesară încheierea unei asigurări obli gatorii a contractului de creditare, 23,3% propun
folosirea unei alte garanții și 13,3% consideră oportună legea dării în plată.
Tabel 3.29 Momentul gestionării riscului de credit
Frecvența Frecventa
Procentual
a Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid la momentul constatarii
deficientei in rambursarea
creditului 7 23,3 23,3 23,3
inaintea semnării creditului 18 60,0 60,0 83,3
nu este necesar 5 16,7 16,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
157
La întrebarea ”Când ar tre bui creditorii să gestioneze riscul de credit” 7 persoane
au răspuns că acesta trebuie gestionat la momentul constatării deficienței în rambursarea
creditului, 18 persoane consideră necesară evaluarea riscului de creditare înaintea
semnării contractului, i ar pentru 5 persoane din grupul de analiză nu este necesară
evaluarea riscului de creditare.
Figura nr. 3.28 Momentul oportun pentru gestionarea, de către creditori, a riscurilor
asociate creditelor ipotecare
Sursa: Elaborat de autor
Procentual observă m că 60% dintre participanții la cercetare au răspuns că acest risc
trebuie evaluat înainte de încheierea unui contract de creditare, 23,3% dintre ei propun evaluarea
în momentul constatării deficienței în procesul de rambursare și 16,67% nu consideră nec esar
acest proces de evaluare.
Tabelul 3.30 Responsabilitatea analizei riscurilor de creditare
Frecvența Frecventa
Procentual
a Frecv
procentuala
raportata la
numarul de
participanti Frecventa
cumulata
Valid ofițerul de credit 21 70,0 70,0 70,0
audit orul extern privind
evaluarea consumatorilor de
credite 3 10,0 10,0 80,0
evaluatorul imobiliar 6 20,0 20,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
158
Sub aspectul responsabilității analizei riscului de creditare 21 de persoane fizice au
răspuns că această responsab ilitate revine ofițerului de credit, 3 persoane au recomandat
evaluarea riscului de creditare de către un auditor extern și 6 persoane au indicat drept persoană
potrivită pentru realizarea riscului de creditare pe evaluatorul imobiliar.
Figura nr. 3.29 Cui ar trebui să revină responsabilitatea asupra analizei riscului de
creditare
Sursa: Elaborat de autor
Analizând prin prisma procentelor observăm că 70% dintre participanții la cercetare au
răspuns că această responsabilitate îi revine ofițerului de cr editare, 20% ar prefera un evaluator
extern, iar 10% dintre respondenți consideră că această sarcină îi revine evaluatorului imobiliar.
159
Tabel 3.31 Consecințele executării silite asupra stabilității economice a
sistemului bancar
Frecvența Frecvenț
a
Procentu
ala Frecv
procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența
cumulată
Valid număr foarte mare de
credite date în plată 4 13,3 13,3 13,3
număr foarte mic de
clienți ce vor accesa
serviciul de credit
imobiliar 8 26,7 26,7 40,0
un număr foarte mare
de imobile ce se vor
afla în gestiunea
băncilor 18 60,0 60,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește consecințele executării silite asupra stabiltății economice a sistemului
bancar 18 persoane consideră că un număr foarte mare de imobile se vor afla în gestiunea
băncilor, 8 persoane consideră că prin aplicarea acestei măsuri un număr foarte mic de clienți vor
accesa un credit imobiliar și 4 persoane au răspuns că va fi un număr foarte mare de credite date
în plată.
Figura 3.3 0 Influența executării silite a ipotecilor asupra stabilității sistemului bancar
Sursa: Elaborat de autor
160
Sub aspect procentual consecințele executării silite sunt văzute de respondenți astfel: 60%
dintre ei consideră că prin acest proces vor exista foa rte multe imobile în gestiunea băncilor,
26,6% dintre ei consideră că prin această măsură vor fi descurajați oamenii să contracteze un
credit imobiliar iar 13,33% consideră că vor fi un număr foarte mare de credite date în plată.
Tabel 3.32 Consumatori car e contractează credite în valută
Frecvența Frecvenț
a
Procentu
ală Frecv
procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența
cumulată
Valid 1 1 3,3 3,3 3,3
2 1 3,3 3,3 6,7
4 1 3,3 3,3 10,0
7 1 3,3 3,3 13,3
8 1 3,3 3,3 16,7
10 2 6,7 6,7 23,3
11 1 3,3 3,3 26,7
15 1 3,3 3,3 30,0
17 2 6,7 6,7 36,7
18 1 3,3 3,3 40,0
19 1 3,3 3,3 43,3
20 2 6,7 6,7 50,0
21 2 6,7 6,7 56,7
24 2 6,7 6,7 63,3
25 2 6,7 6,7 70,0
26 1 3,3 3,3 73,3
28 1 3,3 3,3 76,7
30 1 3,3 3,3 80,0
32 1 3,3 3,3 83,3
35 1 3,3 3,3 86,7
38 1 3,3 3,3 90,0
40 1 3,3 3,3 93,3
45 1 3,3 3,3 96,7
60 1 3,3 3,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
La întrebarea ,,Cât la sută dintre consumatori contractează credite în valută ” paleta de
răspunsuri a variat între 1% și 6 0% dintre consumatori. Între 40 și 60% optează doar 3 persoane,
cele mai multe persoane, zece, consideră procentul adecvat situat între 20 -30% din populație.
161
Figura nr. 3.31 Ipoteze asupra procentajului dintre consumatori care contractează credite
în val ută
Sursa: Elaborat de autor
Și sub aspect procentual se constată varietatea de răspunsuri ale participanților la
cercetare. Încercând o grupare a lor, constatăm ca pentru până în 10 % au optat 23,3% dintre
respondenți, între 10 -20% avem 20% dintre part icipanții la cercetare. În categoria 20 -30% se
regăsesc 36,7% dintre respondenți. Pentru grupa procentuală 30 -40% au optat 13,3% dintre
participanții la cercetare și ultima categorie este mai mare între 40 -60%, pentru care au optat
doar 6,7% dintre respond enții intervievați.
Tabel 3.33 Nivelul de protecție acordat a consumatorilor de credit
Frecvența Frecvența
Procentuală Frecv procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența cumulată
Valid Da 20 66,7 66,7 66,7
Nu 10 33,3 33,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
162
La întrebarea ”Considerați că se asigură un nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin contracte de credit coerente” 20 de persoane au considerat că da, iar
10 persoane nu sunt mulțumite de protecția asigurată.
Figura nr. 3.32 Nive lul de protecție asigurat consumatorilor de credite
Sursa: Elaborat de autor
Procentual, aceste răspunsuri s -au cuantificat astfel: 66,67% dintre respondenți consideră
că se asigură un nivel ridicat de protecție consumatorilor de credite, iar 33,33% nu au acest
sentiment de siguranță, datorită instabilităților de pe piețele financiar -valutare.
Tabel 3.34 Acordul consumatorilor cu privire la anunțurile publicitare
Frecvența Frecvența
Procentuală Frecv procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența cumulată
Valid Da 7 23,3 23,3 23,3
Nu 23 76,7 76,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește întrebarea ”Sunteți de acord cu anunțurile publicitare care conțin
termeni și condiții speciale” 7 persoane au răspuns că da sunt de acord cu aceste anunțuri. În
163
schimb 23 de respondenți nu sunt de acord cu anunțurile publicitare care conțin termeni si
condiții speciale deoarece nu de puține ori au apărut schimbări față de informațiile sumare
apărute în reclamele publicitare care au dus în e roare consumatorul.
Figura nr. 3.33 Opinia consumatorilor asupra anunțurilor publicitare
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual 76,67% nu sunt de acord cu anunțurile publicitare care conțin
informații despre termenii și condițiile speciale de creditare, iar 23,33% nu au nimic împotriva
acestor anunțuri deoarece fie nu acordă importanță acestor anunțuri fie nu sunt deranjați de
modificările care pot să apară de la anunț până la contractarea unui credit.
Tabel 3.35 Protejarea consumatorilor împot riva publicității agresive
Frecvența Frecvența
Procentuală Frecv procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența cumulată
Valid Da 27 90,0 90,0 90,0
Nu 3 10,0 10,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
164
La întrebarea ”Ar trebui protejați consumato rii împotriva publicității agresive”
răspunsurile au fost în mod clar în favoarea protejării consumatorului. 27 de persoane au
considerat necesară asigurarea protecției și doar 3 persoane nu o consideră importantă.
Figura nr. 3.34 Oportunitatea protejă rii consumatorilor împotriva publicității agresive
Sursa: Elaborat de autor
90% dintre respondenți consideră oportună asigurarea protecției consumatorilor
împotriva publicității agresive, iar 10% nu au o problemă cu publicitatea și nu consideră necesară
asigurarea protecției, pe principiul că, dacă nu te interesează nu urmărești acele reclame sau dacă
ești convins contractezi un credit fără să te lași influențat de reclamele întâlnite.
Tabel 3.36 Comparabilitatea DAE în raport cu intervalele utilizate în calcul
Frecvența Frecventa
Procentuală Frecv
procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența
cumulată
Valid Ani 4 13,3 13,3 13,3
Luni 17 56,7 56,7 70,0
Zile 7 23,3 23,3 93,3
Săptămâni 2 6,7 6,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
165
În ceea ce privește opinia intervievaților cu privire la gradul de comparabilitate al
dobânzii DAE cu perioadele de timp în care se calculează, interlocutorii au răspuns astfel: 4
persoane consideră potrivit ca unitate de calcul anul, 17 persoane consideră potrivit ca unitate de
calcul luna, 7 persoane consideră potrivit ca unitate de calcul ziua și 2 persoane consideră
potrivit ca unitate de calcul săptămâna.
Figura nr. 3.35 Intervalele de timp preferate de consumatori pentru calculul DAE
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual 56,67% dintre respondenți consideră potrivit pentru compararea
dobânzii DAE ca unitate de măsură luna, 23,33% sunt de părere că ar trebui făcut calculul zilnic,
13,33% consideră optim calcularea anuală și 6,67% propun calcularea să ptămânală a dobânzii.
Tabel 3.37 Influența fluctuațiilor DAE asupra comportamentului consumatorului
Frecvența Frecvența
Procentuală Frecv procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența cumulată
Valid Da 25 83,3 83,3 83,3
Nu 5 16,7 16,7 100,0
Total 30 100,0 100,0
166
Cercetarea își propune să descopere dacă fluctuațiile DAE influențează comportamentul
consumatorului iar răspunsurile au arătat că da deoarece 25 de persoane au răspuns că sunt
influențate de fluctuația dobânzii întrucât nu își pot permite creșteri foarte mari față de calculele
inițiale, nivelul de trai din țară impunând aceste restricții. Doar 5 persoane au răspuns că
fluctuația dobânzii DAE nu influențează comportamentul consumatorului.
Figura nr. 3.36 Influența fluctuațiilor DAE asupra comportamentului consumatorilor,
potrivit opiniei exprimate de aceștia
Sursa: Elaborat de autor
83,33% dintre respondenți susțin că este modificat comportamentul consumatorului de
fluctuația DAE și doar 16,67% nu sunt influențați de această v ariație a dobănzii și consideră ca
au același comportament de consum.
Tabel 3.38 Influența monedei de credit asura comportamentului consumatorului
Frecvența Frecventa
Procentuală Frecv procentuală
raportată la numărul
de participanți Frecventa cumulată
Valid Da 23 76,7 76,7 76,7
Nu 7 23,3 23,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
167
O altă întrebare a fost dacă fluctuația monedei de credit influențează comportamentul
consumatorului. Și în acest caz, majoritatea respondenților și anume 23 de persoane, au
consid erat că da, este modificat comportamentul consumatorului din cauza fluctuațiilor monedei
de credit, și în special de variațiile în plus ale monedelor ceea ce se întâmplă frecvent pe piața
monetară actuală. 7 persoane intervievate au declarat că nu consider ă că acestă fluctuație
modifică comportamentul consumatorului.
Figura nr. 3.37 Influența fluctuațiilor monedei de credit asupra comportamentului
consumatorilor
Sursa: Elaborat de autor
Sub aspect procentual observăm că 76,67% susțin că apar modificări în ceea ce privește
comportamentul de cumpărare deoarece apar frecvent creșteri ale monedelor de creditare care
duc la destabilizarea bugetului persoanelor care au contractat credite și de cele mai multe ori la
imposibilitatea de a mai putea efectua plățil e riscând să piardă bunurile achiziționate pe bază de
credit. 23,33% sunt de părere că aceste fluctuații au fost luate în calcul de cei care au contractat
credite și că nu influențează comportamentul de consum al acestor persoane.
168
Tabel 3.39 Rolul Se rviciilor de consiliere
Frecvența Frecvența
Procentuală Frecv procentuală
raportată la numărul
de participanți Frecvența cumulată
Valid Da 5 16,7 16,7 16,7
Nu 25 83,3 83,3 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește rolul ,,Serviciilor de con siliere precreditare sub aspectul înțelegerii
corespunzătoare a situației financiare ”, 5 persoane îl consideră important și oportun înainte de
achiziționarea unui credit ipotecar, iar 25 de persoane (beneficiari) consideră că nu au nevoie de
așa ceva deoar ece știu foarte bine situația financiară și acționează în cunoștință de cauză.
Tabel 3.40 Rolul Serviciilor de consiliere
Frecvența Frecventa
Procentuală Frecv procentuală
raportată la
numărul de
participanți Frecvența cumulată
Valid Da 15 50,0 50,0 50,0
Nu 15 50,0 50,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
Sub aspectul înțelegerii preferințelor și a obiectivelor consumatorului răspunsurile au fost
date în mod egal, 15 persoane considerând important acest serviciu și alte 15 nu acordă foarte
mare imp ortanță acestui fapt.
169
Tabel 3.41 Rolul Serviciilor de consiliere în prezentarea riscurilor creditului
Frecvența Frecventa
Procentuală Frecv procentuală
raportată la numărul
de participanți Frecventa cumulată
Valid Da 27 90,0 90,0 90,0
Nu 3 10,0 10,0 100,0
Total 30 100,0 100,0
În ceea ce privește prezentarea unor ipoteze rezonabile despre riscurile creditului 27 de
persoane consideră importantă existența unui astfel de serviciu de consiliere și doar 3 persoane
nu au nevoie de astfel de consiliere .
Figura nr. 3.38 Rolul serviciilor de consiliere în contextul înțelegerii situației financiare
Sursa: Elaborat de autor
83,33% dintre respondenți nu consideră necesar serviciul de consiliere în ceea ce privește
înțelegerea corespunzătoare a situației financiare deoarece aceștia o cunosc foarte bine la
170
momentul deciziei contractării unui credit. 16,67% dintre respondenți își doresc un astfel de
serviciu pentru a aduce un plus de claritate în luarea deciziei de contractare a unui credit
ipotecar.
Figur a nr. 3.39 Rolul serviciilor de consiliere în înțelegerea corectă a obiectivelor
consumatorilor
Sursa: Elaborat de autor
În înțelegerea preferințelor și a obiectivelor consumatorului părerile au fost împărțite egal
50% pentru și 50% contra acestui servici u.
Figura nr. 3.40 Rolul serviciilor de consiliere în înțelegerea corectă a riscurilor asociate
creditului ipotecar
Sursa: Elaborat de autor
90% dintre participanții la cercetare consideră oportună consilierea în ceea ce privește
prezentarea unor ipot eze rezonabile în ceea ce privește riscul de creditare deoarece, astfel,
persoanele reușesc să fie mai bine informate și să decidă contractarea unui credit în mod
responsabil.
171
3.3.C ONCLUZII LA CAPITOLU L 3
În cadrul cercetării s -au urmărit următoarele aspe cte:
– identificarea fenomenelor, variabile sau a grupurilor de variabile care interesează;
– evidențierea legăturilor cauzale și a gradului de asociere dintre ele;
– caracterizarea modului de variație și de repartiție a acestora;
– evaluarea diferențelor de evolu ție dintre ele;
– determinarea tendinței centrale privind evoluția lor;
– realizarea unor estimări și previziuni referitoare la evoluția lor viitoare.
Sub aspect procentual observăm că, apar modificări în ceea ce privește comportamentul
de cumpărare a creditel or imobiliare deoarece, apar frecvent creșteri ale monedelor de creditare
care duc la destabilizarea bugetului persoanelor care au contractat credite și de cele mai multe ori
la imposibilitatea de a mai putea efectua plățile riscând să piardă bunurile achi ziționate pe bază
de credit.
Fluctuațiile DAE influențează de asemenea comportamentul consumatorului de credite
persoanele intervievate spunând că sunt influențate de fluctuația dobânzii, drept pentru care nu
își pot permite creșteri foarte mari față de c alculele inițiale, nivelul de trai din tară impunând
aceste restricții.
Sub aspect procentual, consecințele executării silite sunt văzute de respondenți ca un
proces prin care vor exista foarte multe imobile în gestiunea băncilor, considerând ace astă
măsură descurajatoare în perspectiva contractării unui credit imobiliar.
172
CONCLUZII GENERALE Ș I RECOMANDĂRI
Echilibrul macroeconomic presupune realizarea echilibrului pe piața bunurilor și
serviciilor, pe piața muncii, pe piața capitalului, pe piața monetară, toate aceste procedee
corelându -se la un intreg.
Apariția eventualelor disfuncționalități ale acestora pot avea drept consecință producere
dezechilibrului macroeconomic cu influențe majore în funcționarea economiei naționale.
Echilibrul economic general al economiei naționale poate fi influențat de majorarea
resurselor interne prin primirea de fonduri financiare și de credite din exterior, respectiv de
diminuarea acestora prin acordarea fondurilor financiare și de credit, restituirea de credit e, plăți
de dobânzi și dividende.
În vederea asigurării sustenabilității și menținerii funcționale, în condiții de echilibru a
economiei naționale, precum și păstrarea echilibrului general între fluxurile de încasări și plăți,
se impune identificarea mijl oacelor și modalităților adecvate pentru activitatea financiar –
valutară internațională.
Asigurarea echilibrul macroeconomic ar trebui să se poată realiza, astfel:
– în cazul cheltuielilor bugetare sporite prin reducerea nivelului fiscalitații, stimulându -se
cererea agregată și mutându -se astfel echilibrul către punctul de utilizare totală a resurselor;
– în cazul în care economia este dincolo de punctul de echilibru, cererea agregată este în
creștere generând inflație, putându -se realiza o politică financia ră restrictivă care, presupune
creșterea nivelului fiscalității precum și reducerea cheltuielilor bugetare, diminuându -se astfel
cererea agregată și atfel reducerea inflației.
Echilibrul monetar este parte a echilibrului economic și o consecință a industr ializării
puternice a piețelor financiare. În acest context are loc globalizarea financiară și înăsprirea
concurenței, aceasta din urma fiind generată de acțiunile de dereglementare.
Echilibrul monetar este un factor esențial al echilibrului general, fiind prezent permanent
în mediul de afaceri, dar și social.
Politicile de gestionare a riscului de firmă sunt supuse unei transparențe fără precedent,
ceea ce permite o percepție corectă a influenței monedei asupra creșterii sau descreșterii acestui
risc.
Crizele financiare, afectează la rândul lor mediul de afaceri, inclusiv pe cel internațional,
astfel, creșterea dezechilibrelor financiare și monetare mondiale duc la nesustenabilitatea țării
respective .
173
Acumularea rapidă de rezerve de schimb poate fi corob orată cu unele crize economice și
atunci efectele devin incalculabile. Echilibrul valutar trebuie realizat astfel încât, să facă posibile
importurile de materii prime, servicii, tehnologii cu un consum optim de valută.
În legatura directă cu echilibrul fi nanciar – valutar se află și categoriile de lichiditate și
solvabilitate internațională.
La nivel național, în prezent riscul de revenire pe plan intern la politici fiscale prociclice
este în creștere, acesta materializându -se deja parțial prin adoptarea bugetului pentru anul 2016
cu un deficit de 3 % din PIB, de peste două ori mai mare decât cel realizat în 2015, semnalizând
inversarea tendinței de consolidare fiscală din perioada 2010 -2015.
Presupunându -se că nu apar politici fiscal -bugetare noi, defici tul bugetar se va apropia de
4 % din PIB în anul 2017, ceea ce va determina reintrarea României în procedura de deficit
excesiv.
Orientarea politicii datoriei publice este îndreptată spre folosirea mai mult a resurselor
externe pentru finanțarea și refinan țarea deficitelor, pentru a nu crea presiuni asupra pieței
interne. Prin această orientare a politicii datoriei publice este stimulată creșterea investițiilor
interne bazată pe resursele interne disponibile. Preluarea unei părți importante de finanțare a
deficitelor bugetare la extern este posibilă datorită intrării României pe piețele internaționale de
capital.
Pentru asigurarea stabilității economice și financiare, se presupune existența capacității
sistemului de a putea face față factorilor entropici en dogeni sau exogeni și de a genera și stimula
alți factori anti -entropici care conduc la o stare de echilibru dinamic cu reale perspective de
progres.
Statele lumii pot asigura stabilitatea economică atât prin limitarea intrărilor speculative de
capital cât și prin încurajarea investițiilor pe termen lung, și anume:
– prevenirea repetării practicilor de creditare și împrumut iresponsabile;
– crearea unei pi ețe unice mai eficiente și mai competitive pentru ipoteci;
– consolidarea încrederii consumato rilor și mobilitatea clienților;
– stabilirea unor condiții de concurență echitabile și promovarea activității transfrontaliere.
Pentru a putea proteja consumatorii în contractele de credit pentru proprietăți, statele
membre trebuie să se asigure că:
– firmel e ipotecare acționează profesional, iar personalul are un nivel de cunoștințe și
competențe adecvat și adaptat exigențelor pieței;
– publicitatea pe care o fac produselor este corectă și nu induce potențialul consumator în
eroare, oferindu -i informații ambig ue ce l -ar determina să facă o alegere eronată;
174
– creditorii pot efectua un test de accesibilitate, privind veniturile și cheltuielile clienților,
pentru a stabili dacă aceștia își pot permite creditul ipotecar;
– sunt respectate standardele minime în cazul în care se oferă consiliere consumatorilor;
– creditorii instituie măsuri de protecție suplimentare ale consumatorilor în cazul în care
creditele sunt într -o monedă străină, pentru a proteja clientul împotriva riscului ratei de
schimb;
– consumatorilor le este p ermisă ieșirea dintr -un credit ipotecar înainte de a ajunge la
sfârșitul termenului;
– creditorii exercită o toleranță rezonabilă pentru clienții aflați în dificultate de plată
înainte de inițierea procedurii de repunere;
– funcționarea mai facilă pentru inte rmediarii de credit ipotecar pentru a funcționa la nivel
transfrontalier; și
– consumatorii să aibă acces la căile de atac transfrontaliere
Realizarea unui mix de politici adecvat este mult mai importantă decât fiecare politică în
parte. Restrictivitatea spo rită a politicii monetare nu poate compensa decât pe termen scurt lipsa
susținerii din partea reformelor structurale, a politicii fiscal -bugetare și a politicii veniturilor, iar
situația rezultantă ar fi suboptimă din perspectiva convergenței reale.
Politi ca fiscal -bugetară deține un rol -cheie în asigurarea menținerii dezechilibrului extern
la un nivel sustenabil. Cu alte cuvinte, sectorul public ar trebui să se restrângă pentru a oferi un
spațiu de manevră mai extins sectorului privat, evitând astfel și pr acticarea unei conduite
prociclice.
În vederea identificării celor mai bune soluții privind politica monetară s -a studiat
produsul intern brut și elementele care îl compun, dar și elemente de politică monetară – masa
monetară, creditele acordate gospodăr iilor populației, societăților financiare nemonetare și
societăților nefinanciare, precum și depozitele acestora. Din acest motiv, susține că p rodusul
intern brut este cel mai consistent și relavant indicator macroeconomic, el indicând corect și
viabil gra dul de dezvoltare al unei țări.
PIB- ul este important în planificarea investițiilor pe termen lung și a politicii monetare,
între cele două existând o corelație directă, însă relevanța lui asupra cursului de schimb monetar
se manifestă pe perioa de mai mari de timp. De asemenea, este de reținut că o valoare mare a
acestuia denotă o situație prosperă a economiei unei țări.
S-a realizat în acest mod o analiză care a permis atât studierea nivelului de trai al
populației, cât și studierea preferințelo r consumatorilor de produse bancare.
175
Pe baza analizei evoluției componentelor produsului intern brut, s -a observat că acestea
au avut un trend ascendent. Analizând situația sistemului bancar, s -a observat că populația a
continuat să aibă încredere în acest a, solicitând credite atât pentru consum cât și pentru
achiziționarea de locuințe.
Necesitatea realizării echilibrului financiar public este impusă chiar de respectarea uneia
dintre funcțiile statului vizând satisfacerea nevoilor generale ale societății. Ca urmare, autoritățile
publice contractează împrumuturi pentru a restabili echilibrul dintre încasările și plățile ce au loc
la nivelul sectorului public. Totodată, aceste împrumuturi creează o cerere suplimentară de
resurse de împrumut din partea statulu i care trebuie să -și găsească exprimarea și în oferta de
capital disponibil. Astfel, are loc o concurență între autoritățile statului, pe de o parte, și agenții
economici și persoanele fizice, pe de altă parte. În cadrul acestei concurențe, statul este ava ntajat
prin faptul că nu poate da faliment, titlurile emise sunt fără risc, oferă avantaje fiscale.
Împrumuturile de stat pentru realizarea echilibrului financiar public sunt contractate în
cea mai mare parte de pe piața internă fapt ce diminuează capitalu l disponibil în economie. Ca
urmare rămân mai puține resurse interne ce pot fi împrumutate de agenții economici din sectorul
privat. Aceasta a creat și o presiune puternică asupra ratelor dobânzilor la care se împrumută
statul, cât și a celor practicate de băncile comerciale, ajungându -se chiar și la niveluri de peste
100%. Măsurile întreprinse ulterior au permis reducerea semnificativă a ratelor dobânzilor în
general. Astfel, în prezent s -a ajuns la rate ale dobânzile la titlurile de stat de pe piață inter nă de
sub 10%.
Politicile de realizare a echilibrului financiar public exercită o influență directă și asupra
indicatorilor bugetari. Costul generat de aceste politici, reprezentat de dobânzile și alte costuri
aferente împrumuturilor contractate de stat pentru finanțarea și refinanțarea deficitelor bugetare
și a datoriilor asumate de stat pe bază de legi speciale, se regăsește în totalul cheltuielilor
bugetare, respectiv la nivelul cheltuielilor curente. Nivelul acestor cheltuieli este influențat atât
de rata dobânzii la care statul împrumută capitalul necesar acoperirii nevoilor sale, cât și de
maturitatea acestor împrumuturi.
Ajustarea veniturilor bugetare va conduce la modificarea cheltuielilor bugetare, precum și
invers, ținându -se co nt de faptul că, cheltuielile bugetare prevăzute a se realiza în anul bugetar
reprezintă suma maximă ce urmează a fi utilizată pentru acoperirea obligațiilor bănești publice.
Urmare a finalizării lucrării de față, autoarea apreciază că performanțele domeni ul studiat
pot fi îmbunătățite prin implementarea următoarelor recomandări, după cum urmează:
176
1.Privind menținerea echilibrului macroeconomic la nivel național:
Utilizarea unui mix de politici economice adecvat și adaptat la contextul economic
național și internațional care să aibă cel puțin următoarele componente :
o Politici fiscal -bugetare echilibrate;
o Asigurarea echilibrului balanței de plăți;
o Reducerea participării statului în activitatea economică și stimularea concurenței.
Utilizarea ca instrument de control al echilibrului financiar, a deficitului geamăn Privind
echilibrul pieței creditelor imobiliare în condiții de reglementare modificate profund ( Legea
dării în plată ):
Acțiuni concertate de informare și educare a actorilor din piața creditelor i mobiliare
(bănci, IFN – uri, consumatori) privind conținutul și impactul noilor reglementări;
Asigurarea serviciilor de consiliere a consumatorilor înaintea contractării creditelor;
Accesul creditorilor la situațiile financiare ale consumatorilor inclusi v prin elaborarea și
utilizarea unor teste de stres;
2.Privind activitatea didactică la nivel universitar în domeniul economic:
Dezvoltarea sau completarea programei universitare privind pregătirea viitorilor
specialiști în domeniul economic cu un bagaj de cunoștințe solid privind evoluțiile pieței
imobiliare, ca element esențial de echilibru în economia modernă, având ca obeictiv
dezvoltarea abilităților absolvenților în înțelegerea specificului unei asemenea piețe și
creșterea șanselor acestora de a se in tegra pe o piață a muncii tot mai concurențială și
specializată.
–
177
BIBLIOGRAFIE
1. Ludwig von Mises, Human Action – A Treatise on Economics, Scholar’s Edition, Ludwig
von Mises Institute, Auburn, Alabama, 1998, traducere în limba română de Dan -Cristia n
Comănescu, http:// misesromania.org/carti/au/au.htm.p.233
2. Israel M. Kirzner, Commentary: Entrepreneurship, Uncertainty, and Austrian Economics,
în Austrian Economics: Tensions and New Directions, Bruce J. Caldwell and Stephan
Boehm, ed., Kluwer Academic Publishers, 1992, p. 99
3. Fritz Machlup, Essays in Economic Semantics, W. W. Norton, New York, 1967
4. Hülsmann, Jörg Guido. "A Realist Approach to Equilibrium Analysis." The Quarterly
Journal of Austrian Economics 3, No.4 (Winter 2000) 3, 27
5. Murray N. Rothbar d, Man, Economy, and State, Mises Institute, Auburn Alabama, 1993
6. George Reisman, Capitalism A Treatise on Economics, TJS Books, Laguna Hills,
California, https://www.capi talism.net/Capitalism/CAPITALISM_Internet.pdf , p. 379
7. Hülsmann, Jörg Guido, Toward a General Theory of Error Cycles, în Quarterly Journal of
Austrian Economics, vol. 1, nr. 4, 1998, p. 3
8. Gene Callahan, în Economics for Real People. An Introduction to th e Austrian School,
second edition, http://www.mises.org/books/econforrealpeople.pdf, p. 238
9. J.K.Galbrath, Știința economică și interesul public, București, Editura politică 1982, p.11
10. Mankiw , Gregory – Principles of Economics, Harcourt Brace & Company, 199 8
11. Adam Smith, Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei, vol. I, Ed.
Academiei Republicii Populare Române,1962
12. Keynes John Maynard, The General Theory of Employment, Interest, and Money
https://cas2.umkc.edu/economics/people/facultypages/k regel/courses/econ645/winter201
1/generaltheory.pdf
13. Constantin Floricel – Relații valutar – financiare internaționale, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1997, pag. 299
14. G.Ulian, C.E.Coca -Impactul stabilității prețurilor și a stabilității financiare în conceperea
strategiei de politică monetară în Volumul Conferinței naționale cu participare
internațională “ Economie și globalizare”, Editura Nautica, Constanta, pp.142 -145, ISSN
2067 -6603
15. Milton Friedman , Anna Schwartz , A Monetary History of the United States ,
1963 ,Princeton University Press
178
16. Carmen Elena Coca – Risk, the Element of Any Economic Activity, EIRP
Proceedings, Vol10,sursa: http://www.proceedings.univ -danubius.ro/index.php/eirp
/article /view /1622/1600
17. Coca Carmen Elena – Legătura între stabilitatea f inanciară și stabilitatea monetară,
Conferința Științifică Internațională ,,Aspecte ale dezvoltării potențialului economio –
managerial în contextul asigurării securității naționale, Universitatea de Stat ALECU
RUSSO din Bălți, Bălți, iulie 2015,ISBN 978 -9975-132-35-0, pag.500 -503
18. Coca Carmen Elena – Culegere studii de caz, Editura Zigotto, Galați 2016, pag 77,81,119
19. Balance of Payments and International Investment Position Manual – Sixth Edition
(BPM6),2009 https://www.imf.org/external/pubs/ft/bop/2007/pdf/bpm6.pdf (accesat
10.06.2015 ).
20. C.E.Coca -Metode de echilibrare și ajustare a balanței de plăți externe în Volumul
Conferinței naționale cu participare internațională “ Economie și globa lizare”, Editura
Nautica, Constanta, pp.226 -229, ISSN 2067 -6603 pag 233 -237
21. Dumbravă Mădălina, “Balanța de plăți externe –instrument de analiză macroeconomică”,
publicat în Theoretical and Applied Economics No. 4 / 2006
22. Carmen Elena Coca, Romeo Boșneagu Fi nancial balance in economy -Romanian concept –
Euro and the european bankig system: Evolutions and challenges, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași 2015, pag 638 -646
23. Carmen Elena Coca, Galina Ulian, Rodica Elena – Faida Tax Evasion, an Integral Par t of
Corruption EIRP Proceedings, Vol 9 (2014) pp.231 -235 EIRP Proceedings .
2014;9(1):231 -235,https://doaj.org/article/eaabe093e9be4fb7bb7de 454faf092cd
24. Carmen Elena Coca Risk, the Element of Any Economic Activity EIRP Proceedings, Vol
10(2015) http://www.proceedings.univ -anubius.ro/index.php/ eirp/article/view/1622/1492
pp.354 -359
25. Carmen Elena Coca, Characteristics of the most important financial crisis in recent
decades, 4th Edition The International Scientific Conference ,,Globalization, Intercultural
Dialogue and National Identity, Târgu -Mureș May 2017
26. Schmukler, Financial Liberalization, FMI, Caiet de studii 03/34, 2004
27. The Relational View: Cooperative Strategy and Sources of Interorganizational
Competitive AdvantageJeffrey H. Dyer and Harbir Singh The Academy of Management
Review Vol. 23, No. 4, 1998
179
28. Itay Goldstein, Ady Pauzner, Deposit Contracts and the Probability of Bank Runs , The
Journal of Finance, Blackwell Publishing, Inc.,p.1293 -1327, 2005/6/1,
https://scholar.google.com/citations?user=eYDkHEkAAAAJ&hl=en
29. The Economist, 2007
30. http://www.wsj.com/articles/u -s-home -price -growth -remained -robust -in-march -case-
shiller -says-1464699 847, accesat 12.08.2016
31. Cerna S., Teoria anticipațiilor raționale și credibilitatea politicii monetare, Editura
Universității de Vest din Timișoara, 2009
32. Warnock F., Warnock V., International capital flows and U.S. interest rates, International
Finance Dis cussion Paper, no. 860, Board of Governors of the Federal Reserve System,
September, 2006
33. White, L.H., “How Did We Get into This Financial Mess?”, Cato Institute Briefing Paper
no. 110, Nov. 18, 2008
34. Ovidiu Stoica , Inovația Financiară și Dezvoltarea Piețel or de Capital, Analele științifice
ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași,Tomul LII/LIII Științe Economice,
2005/2006
35. Balit Moussalli Criza financiară din Asia: perspectivă, viziune, prognoză August 2000
36. Leonard, Jenny, "What are we Aligning? Implications of a Dynamic Approach to
Alignment" ACIS 2008 Proceedings
37. Romeo Bosneagu, Carm en Elena Coca, Florin Sorescu World Economy and World
Seaborne Trade in the 2005 -2013 Period EIRP Proceedings, Vol 9 (2014)
http://www.proceedings.univ -danubius.ro /index.php/eirp/article/view/1559/1423 ,
pp.236 -243
38. Michel Lasserre, Criza creditelor ipotecare "subprime" și turbulențelor financiare
globalizate, 2007, http://m -lasserre.com page suivante
39. Coca, Carmen Elena, Dăneci -Pătrău Daniel, Management Systems of a Possible
Economic Crisis, SEA -Practical Application of Science, Volume IV, Issue 2(11), 2016,
pp. 269 -274
40. GEAP -Global Europe Anticipation Bulletin, http://geab.eu/en/ accesat 13.08.2016
41. http://geab.eu/en/communique -public -geab -n2-15-fevrier -2006/
42. Paolo Mauro and Yishay Yafeh , Financial Crises of the Future, A qu arterly magazine of
the IMF, December 2007, Volume 44, Number 4 ,
http://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/20 07/12/mauro.htm , accesat pe 12.09.2016
180
43. Schumer, E. C. and Maloney, B. C.. The Sub -prime Lending Crisis: The Economic
Impact on Wealth, Property Values and Tax Revenue and How We Got Here 2007
44. http://www.investopedia.com/terms/c/creditcrunch.asp, accesat 13.08.2016
45. Silviu Cerna – Stabilitatea financiară, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008
46. Philipp M Hildebrand : Este destul Basel II?, Beneficiile unei rate de îndatorare, Londra,
15 decembrie 2008
47. Solving the Current Account Puzzle: Capital Flows and the contagion effect of financial
crises, Journal of Economics, Banking and Finance, 2007
48. Carmen M. Reinhart si Kenneth S. Rogof, Banking Crises: AN EQUAL
OPPORTUNITY MENACE, Kenneth S. Rogoff Harvard University and NBER ,
University of Maryland, 2008
49. Rodrigo de Rato y Figaredo, Director Gerente del FMI (Junio 2004 -Octubre 2007), Nota
Biogr afica, FMI, 2007 https://www.imf.org/external/np/omd/bios/spa/rrfs. htm accesat
11.09.2016
50. http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2008ro.pdf?13a34fdd0b8a6fb824ef947c09f5
e86d accesat 11.11.2016
51. FMI – Raport asupra stabilit ății financiare, aprilie 2016
52. BANK OF ENGLAND, Financial Stability Report, October 2008 | Issue No. 24
53. Eurostat, Statistics Explained, http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/
Population_and_population_change_statistics , accesat mai 2015
54. http://www.bnr.ro/Masa -monetara -M3-si-contrapartida -acesteia -5171.aspx,ac cesa
16.11.2016
55. http://cursdeguvernare.ro/criza -cum-a-evoluat -masa -monetara -in-ultimii -patru -ani-si-
efectul -asupra -inflatiei.html, accesat la 30.04.2017
56. www.bnr.ro
57. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -eplained/index.php/
National_accounts_and_GDP/ro#Baz.C4.83_de_date ,accesat 16.12.2016
58. http://www.ebf -fbe.eu/wp -content/uploads/2015/02/EBF_013353 -EBF-response -to-EBA –
consultation -on-credit -worthiness -assessment -draft -guidelines_CP -2014 -42.pdf , accesat
16.12.2016
59. Mortgages and Home Finance: Conduc t of Business Sourcebook – Conduita de afaceri
Sourcebook: Ipoteci și Finanțe
181
60. Charles Russell Speechlys – Jonathan Bayliss , John Ward și Alice Wiln e –
http://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=12c1a2ee -52cb -460a -a879 –
4f5a332881b5 accesat la 25.03.2017
61. FCA credit ipotecar pagina de web -inclusiv o di rectivă de credit ipotecar
Webcast https://www.fca.org.uk/firms/firm -types/mortgage -brokers -and-home -finance –
lenders/mcd HM Treasury – Punerea în aplicare a Directivei UE creditul
ipotecar https://www.gov.uk/government/consultations/implementat ion-of-the-eu-
mortgage -credit -directive (publicat în septembrie 2014) http://europa.eu/rapid/press –
release_MEMO -13-1127_en.htm Sharon Williams, accsat 13.07.2016
62. www.europarl.europa.eu , aacesat 11.09.2016
63. www.hrw.org/sites , accesat 11.11.2016
64. http://www.contributors.ro/economie/legea -darii-in-plata -%E2%80%93 -experiment –
spaniol/ , aacesat 11.11.2016
65. http://economie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -20854647 -voinea -bnr-legea -darii-plata –
duce -scaderea -preturilor -piata -imobiliara -cel-putin -10.htm , accesat 10.04.2016
66. http://www.wall -street.ro/articol/Real -Estate/195106/le gea-darii-in-plata -vom-asista -la-o-
prabusire -in-piata -imobiliara.html , accesat 11.04.2016
67. Stiglitz, J.E. În cădere liberă, Ed. Publica, București, 2010
68. Rato R., Testing the financial waters, IMF – Published in ABC, September 3, 2007
69. Isarescu, M., “Problem e ale politicii monetare într -o țară emergentă. Cazul României,
Discursul academicianului Mugur Isărescu cu ocazia primirii sale ca membru
corespondent al Academiei Regale de Științe Economice și Financiare din Barcelona, 21
februarie 2008
70. Cătoiu Iacob(coo rdonator), Cercetări de marketing, Ed. Uranus, București, 2003, p.87 -88
71. Pop N, Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1989
72. http://eur -lex.europa.eu/legal
73. Stoica V , „Sistemul bursier versus sistemul bancar”, în Dezvoltarea economică a
României, Aurel Iancu (coordonator), Editura Academiei Române, București, 2003
74. Alberola E., (2003), Real Convergence, External Disequilibria and Equilibrium Exchange
Rates in EU Acceding Countries, Banco de España.
75. Burge ss R., S. Fabrizio and Y. Xiao, (2003), Competitiveness in the Baltics in the Run –
Up to EU Accession, IMF Country Report No. 114.
182
76. Isărescu M., (2005b), Obiectivele pe termen mediu ale politicii monetare și cursului de
schimb, prezentare sus ținută la edi ția 2005 a programului economic de preaderare,
www.bnro.ro .
77. Andrew B., The IMF’s Monetary Order and the Financial Disorder, Economica Press,
2000
78. Bergsten C.F., Forecasting ECB Monetary Policies, European Central Bank,
79. Working Paper Series, No.578/2006
80. Duffi e D., Innovations in Credit Risk Transfer: Implications for
Financial Stability, BIS Working Papers No. 255, 2008
81. Popa C., Banca Centrală Europeană și politicile monetare în zona Euro, Ed. Academiei
Navale, Colecția „Economica”, Constanța, 2008
82. Zalduendo J., The Role of IMF Support in Crisis Prevention, I.M.F. Working Paper, 2006
83. Soros G., Noua paradigmă a piețelor financiare. Criza creditelor din 2008 și implicațiile
ei, Ed. Litera Internațional, București, 2008
84. Colecția revistei Piața Financiară, 2010 – 2017
85. Colecția revistei Capital, 2010 – 2011
86. Colecția revistei Tribuna Economică, 2010 -2017
87. Colecția cotidianului Ziarul Financiar, 2010 – 2017
88. Global Risks 2007. A Global Risks Network Report, World Economic Forum, Davos,
2007
89. Global Risks 2008, World Econ omic Forum, Davos, 2008
90. The Future of the Global Financial System. A Near -Term Outlook and Long -Term
Scenarios, World Economic Forum, Geneva, 2009
91. The Global Agenda 2009, World Economic Forum, Geneva, 2009
92. Buiding Inclusive Financial Sectors for Developmen t, United Nations, 2006
93. Response to the Challenges of Globalization, Working Document for European
Commision, Bruxelles, 2002 International Financial Arhitecture, Information Note by
World Bank Staff, Washington, 2005
94. Financing for Development Building on Monterrey Consensus, United Nations, 2002
95. Financial Stability Review, Banca Centrală Europeană, publicație semestrială, 2012 –
decembrie 2016
96. Montly Bulletin, Banca Centrală Europeană, publicație lunară, 2010 – ianuarie 2016
97. The Eurosystem, the European Syste m of Central Banks, Banca Centrală Europeană,
ediția a doua, aprilie 2008
183
98. The implementation of monetary policy in the euro area: General Documentation on
Eurosystem monetary policy instruments and procedures, Banca Centrală Europeană
noiembrie 2008
99. Review of the International Role of the Euro, European Central Bank, 2010 -2017
100. International Standards: Strengthening Surveillance, Domestic Institutions, and
International Markets, 2015
101. Global Financial Stability Report, IMF, publicație anuală, 2010 -2017
102. World Economic Outlook, IMF, publicație anuală, 2010 -2016
103. Development and Globalization: Facts and Figures,UNCTAD,Geneva, 2008
104. European Commission (2012) Fiscal sustainability Report 2012, European Economy no
8, EC, Brussels.
105. European Commission (2013) Report on Competition Policy 2012, EC, Brussels, May 7
106. IMF (2013a) Globalization and the Crisis (2005 – present), Washington.
107. IMF (2013b) High Government Debt Threatens Growth Prospects, IMF Survey,
Washington, January.
108. IMF (2013c) Sovereign Debt Restructuring, Was hington, 26 April.
109. IMF (2013d) Global Financial Stability Report, Washington, April.
110. IMF (2013e) Staff Guidance Note for Public Debt Sustainability Analysis in Market –
Access Countries, Washington.
111. Baurciulu A. Direcții de acțiune în vederea asigurării echi librului financiar public în
Republica Moldova. În: Politici economice de integrare europeană. Conf. șt. intern., 23 -34
sept. 2005. Chișinău: ASEM, 2005, p. 360 -363.
112. Botnari N. Eficiența economică /creșterea economică. În: Economica, 2014, nr.1, p. 69 –
75.
113. Cobzari L., Cibotaru I. Concordanta strategiilor nationale cu procesul ajustarii cadrului
legislativ privind sistemul financiar al Republicii Moldova la standardele europene. În:
Dezvoltarea economica în contextul aspirației de integrare europeană. Materia lele conf. șt.
intern. Chișinău: USM, 2009, p. 342 -348.
114. Iliadi Gh. Abordări teoretice și practice privind evaluarea și modelarea echilibrului
financiar în economia națională. În: Economie și sociologie. Ed. suplimentară, 2011, nr.
2,4-52
115. Iliadi Gh., Dodon S. Sinteza evoluției teoriilor privind echilibrul bugetar și a modelelor
moderne de programe a acestuia. În: Analele Institutului de Economie, Finanțe și
Statistică, 2012, ed. a 2 -a, p. 74 -79.
184
116. Manole T. Criza economică mondială și repercusiunile acesteia a supra managementului
financiar public în Uniunea Europeană. Administratorul public, 2012, nr.2, p. 82 -87.
117. Manole T. Armonizarea politicilor bugetar -fiscale și monetar valutare. Academos, 2011,
nr. 3(22), p. 23 -28.
118. Smit A. Avuția națiunilor: Cercetare asupr a naturii și cauzelor ei. Chișinău,Universitas,
1992. Vol. 1. 343 p. ; Vol. 2. 404 p.
119. Ulian G., Isac D. Controlul financiar – instrument al politicii financiare. În: Potențialul de
finanțare al pieței financiare nebancare și perspectivele dezvoltării acest eia. Conf. șt.
intern. Chișinău: ASEM, 2015, p. 189 -194.
120. Sundararajan V., Dattels, P., Blommstein, H. Coordinating public debt and monetary
management. IMF, 1997. 419 p.
121. DIRECTIVA 2014/17/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 4 februarie 2014 pr ivind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri
imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a
Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, sursa http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0017&from=RO accesată la data de
15.05.2015
122. DIRECTIVA 2006/48/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI
din 14 iunie 2006 privind inițierea ș i exercitarea ac tivității insti tuțiilor de credit
(reformare), sursa http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006L0048&from=EN accesată la data 10.06.2015
123. REGULAMENTE REGULAMENTUL NR. 575/2013 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru
instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr.
648/2012, accesată la dat a 10.06.2015
sursa http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:176:0001:0337:RO:PDF
124. DIRECTIVA 2008/48/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din
23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei
87/102/CEE a Consiliului, sursa https://publications.europa.eu/ro/publication -detail/ –
/publication/e4945793 -f1f9-4527 -8a2e -9060378fc302/language -ro accesată la data de
12.08.2016
125. DIRECTIVA 2013/36/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea
prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei
185
2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, sursa http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:176:0338: 0436:RO:PDF
accesată la data 15.05.2015
126. REGULAMENTUL (UE) NR. 1093/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ȘI AL CONSILIULUI din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de
supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 7 16/2009/CE
și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, sursa http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32010R1093 accesată la data 15.05.2015
127. Ordonanța de Urgență nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite
consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru
consumatori, sursa Monitorul Oficial nr. 727 din 20 septembrie 2016
Surse i nformatice:
128. www.imf.org
129. www.worldbank.org
130. www.bis.org
131. www.ecb.int
132. www .ebrd.org
133. www.un.org
134. www.wef.org
135. www.eib.org
136. www.abd.org
137. www.bnro.ro
138. www.ibd.org
139. www.unctad.org
140. www.nber.org
141. www.un.org
142. www.insse.ro
143. www.federalreserve.gov
144. www.bloomberg.com
145. www.ap.com
146. www.oecd.org
147. www.europa.eu
186
148. www.wto.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cu titlu de manuscris [632242] (ID: 632242)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.