Cu titlu de manuscris [629199]

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT A REPUBLICII
MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U. : 796.0122:796.015.31+796.333(053.2)

BRAGARENCO NICOLAE

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR COORDINATIVE ÎN
CADRUL PREGĂTIRII SPORTIVE A RUGBI ȘTILOR JUNIORI

Specialitatea 533 .04 – Educație fizică, sport,
kinetoterapie și recreație

Teză
de doctor în științe pedagogi ce

Conducător științific: Goraș cenco Alexandr ,
doctor în științe pedagogie,
conferențiar universitar

Autorul:

Chișinău, 2016

2

© BRAGARENCO NICOLAE, 201 6

3
CUPRINS
ADNOTARE ( română, rusă, engleză)………………. …………….…………………… … 5
LISTA A BREVIERILOR………………………………………………………………………………. ………. 8
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….. . 9
1. REPERE ACTUALE PRIVIND PREGĂTIREA SPORTIVĂ A RUGBIȘTILOR
JUNIORI ………………….. …………. ………………. …………………………………………………
13
1.1.
Antrenamentul sportiv ca proces pedagogic în pregătirea rugbiștilor la nivel de
juniori……………………………………….. ……………………………………………………. ……………
13
1.2. Tendințe actuale ale perfecționării sistemului de pregătire a rugbi știlor
juniori………………………………………………………………………….. ………………….. …………..
20
1.3. Particularită țile morfofuncționale și psihologice ale rugbiștilor de 16 – 17 ani …….. 29
1.4. Aspecte metodologice ale dezvoltării capacităților coordinative în jocurile
sportive………………………… …………………………………………………………………………….. .
34
1.5. Concluzii la capitolul 1…………………………………………………………………………………. .. 41
2. EVALUAREA NIVELULUI PREGĂ TIRII SPORTIVE A RUGBIȘTILOR
JUNIORI ……………………………………………………………………………….
44
2.1. Metodele de cercetare………..…………………………………………………….. ……….. 44
2.2. Organizarea cercetării…………………………………………………………. ……………………… …. 56
2.3. Opinia speciali știlor privind sistemul de pregătire a rugbiștilor juniori ………………. 56
2.4. Analiza indicilor nivelului pregătirii fizice a rugbiștilor juniori de 16 -17 ani ……….. . 68
2.5. Aprecier ea nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor juniori de 16 -17 ani… …. 74
2.6. Aprecierea nivelului de dezvoltare al capacităților coordinative ale rugbiștilor de
16-17 ani……………………………………………………………… …………………………….. ………..
78
2.7. Concluzii la capitolul 2…………………………………………………………………………………. .. 85
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENȚ EI DEZVOLTĂRII
CAPACITĂȚILOR COORD INATIVE ÎN PREGĂTIREA RUGBIȘTILOR
JUNIORI………………………………………………………………………………………………………. ..

87
3.1. Programarea antrenamentului sportiv pentru dezvoltarea capacităților coordinative
ale rugbiștilor de 16 -17 ani………………………………………………………. ………………….
87
3.2. Analiza influenței programei experimentale asupra indicilor pregătirii motrice în
cadrul antrenamentului sportiv al rugbiștilor de 16 -17 ani …………………………… ……
94
3.3. Dinamica indicilor pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor de vîrsta 16 -17 ani
încadrați în experimentul pedagogic………………………………..………………………… …..
102
3.4. Dezvoltarea capacităților coordinative a rugbiștilor de 16 -17 ani în cadrul
antrenamentului sportiv specializat……………………………………………………………. ….
105
3.5. Analiza indicilor calitativi de joc ai rugbiștilor juniori în urma dezvoltări i
direcționate a capacităților coordinative………………………………………………………. ……
112

4
3.6. Concluzii la capitolul 3…………………………………………………………………………………. .. 120
CONCL UZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………… … 122
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….. .. 125
ANEXE …………………………………………………………………………. ……………… 135
ANEXA 1. Chestionar sociologic… …………….. ……………………………………………………………………….. . 136
ANEXA 2. Plan anual experimental de pregătire a rugbiștilor de 16 – 17 ani. ……………………………… 138
ANEXA 3. Mezociclu experimental de pregătire a ru gbiștilor de 16 – 17 ani ………… …………………… 139
ANEXA 4. Microcicle experimentale de pregătire a rugbiștilor de 16 – 17 ani…………………. ………… 140
ANEXA 5. Model e operaț ionale pentru dezvoltarea capacităților coordinative a rugbiștilor
de 16 – 17 ani …………………………………………………………………….
149
ANEXA 6. Dinamica indicilor motrice în dependență de postul de joc ……………………………………… 161
ANEXA 7 . Actele de implementare a rezultat elor cercetărilor……………………………………. …. 163
CV-ul autorului……………………………………………………………………………………………… …….. 169
Declarația privind asumarea propriei răspunderi ………………………………………………. ….. 171

5
ADNOTARE
Bragarenco Nicolae „Dezvoltarea capacităților coordinative în cadrul pregătirii sportive a
rugbiștilor juniori”: teză de doctor în științe pedagogie, Chișinău, 2016.
Structur a tezei : introducere, 3 capitole, conclu zii și recomandări practice, 124 pagini text de
bază, bibliografie 174 titluri, 7 anexe, 67 figuri, 11 tabele. Rezultatele ob ținute sunt publicate în 9
lucrări științifice.
Cuvintele -cheie: capacități coordinative, p regătire sportivă, rugbiști juniori, modelare,
antrenament sportiv.
Domeniul de studiu : științe pedagogice.
Scopul lucrării îl constituie cre șterea eficien ței sistemului de pregătire al rugbiștilor juniori,
în baza dezvoltării direc ționate a capacităților coordinative.
Obiectivele cercetării: 1. Studierea particularită ților dezvoltării capacită ților coordinative în
procesul de antrenament al rugbiștilor juniori; 2. Evaluarea nivelului pregătirii sportive al rugbiștilor
juniori; 3. Determinarea conținutului programei pentru dezvoltarea capacită ților coordinative ale
rugbiștilor de 16 -17 ani într -un ciclu anual de pregătire; 4. Argumentarea experimentală a eficienței
aplicării programei de dezvoltare a capacităților coordinative la rugbiștii de 16 -17 ani.
Noutatea și originalitatea științifică constă în argumentarea științifică a eficacită ții
programei de pregătire a rugbi știlor juniori, orientată spre formarea coordonării motrice specifice
corespunzătoare exigențelor jocului de rugbi în activitatea competi țională.
Problema științifică importantă soluționată în domeniu constă în eficientizarea
procesului de pregătire sportivă a rugbi știlor juniori în baza formării capacită ților coordinative
specifice activită ții competi ționale , care să asigure obținerea performanțelor pregătirii sportive și a
unui grad înalt de realizare a acesteia în condi ții de joc.
Semnificația teoretică a rezultatelor cercetării constă în formarea unui spectru larg de
cuno ștințe privind perfecționarea sistemului de pregătire a rugbiștilo r juniori și a tehnologiei
dezvoltării direc ționate a capacită ților coordinative specifice necesare jocului de rugbi modern.
Valoarea aplicativă. Rezultatele obținute pot fi un reper important pentru modelarea
conținutului și a modului de organizare a proc esului de pr egătire a rugbi știlor juniori; pregătirea
rugbiștilor din cadrul cluburilor sportive și al școlilor sportive specializate; pregătirea
profesională a speciali știlor din instituțiile de învățămînt superior de profil .
Implementarea rezultatelor ș tiințifice. Rezultatele cercetărilor au fost implementate în
procesul de antrenament al rugbiștilor juniori din cadrul cluburilor sportive din Republica Moldova și
România.

6
АННОТАЦИЯ

Брагаренко Николай , «Развитие координационных способностей в спортив ной
подготовке регбистов юниоров», диссертация доктора педагогических наук, Кишинев, 2016.
Структура диссертации: введение, 3 главы, общие выводы и рекомендации, 12 4
страниц осно вного текста, библиографии из 1 74 источников, 7 приложений, 6 7 рисунков, 11
таблиц. Результаты исследований опубликованы в 9 научных работах.
Ключевые слова : координационные способности, спортивная подготовка, регби,
юниоры, моделирование, спортивная тренировка.
Область исследования: педагогические науки.
Цель исследования: повышен ие эффективности системы подготовки регбистов
юниоров посредством целенаправленного развития координационных способностей.
Задачи исследования : 1. Изучить особенности развития координационных
способностей в тренировочном процессе регбистов юниоров по мате риалам специальной
литературы; 2. Выявить уровень спортивной подготовленности регбистов юниоров; 3.
Определить содержание программы развития координационных способностей в годичном
цикле подготовки регбистов 16 – 17 лет; 4. Экспериментально обосновать эффе ктивность
прогаммы развития координационных способностей у регбистов 16 – 17 лет.
Новизна и оригинальность исследования заключается в научном обосновании
программы подготовки регбистов юниоров, направленной на формирование у них
специфических двигательных координаций, адекватных требованиям соревновательной
деятельности.
Научная проблема высокой значимости, решаемая в исследовании, заключается в
повышении эффективности подготовки регбистов юниоров посредством формирования
специфических соревновательной деят ельности двигательных координаций, способных
обеспечить достижение модели спортивной подготовленности и высокую степень ее
реализации в игровых условиях.
Теоретическая значимость результатов исследования состоит в расширении спектра
знаний о вариантах сове ршенствовании системы подготовки регбистов юниоров и
технологиях целенаправленного развития наиболее востребованных в данном виде спорта
координационных способностей.
Практическая значимость. Результаты исследования могут быть использованы при:
моделирова нии содержания и организации процесса подготовки регбистов юниоров;
подготовке регбистов в спортивных клубах и специализированных школах спортивного
профиля; подготовке специалистов в профильных высших учебных заведениях.
Внедрение результатов исследован ия. Результаты исследования были внедрены в
тренировочный процесс регбистов юниоров спортивных клубов Республики Молдова и
Румынии.

7
ANNOTATION
Bragarenco Nicolae „The development of coordinative capacities within the sports training
of junior rugby player s”: PhD thesis in Pedagogical science , Chisinau, 2016.
The structure of the thesis : introduction, 3 chapters , conclu sions and practical
recommendations , 124 pages basic text, bibliography 174 titles , 7 annex es, 67 figures, 11 charts . The
results are publi shed in 9 scientific reasearches.
Keywords : coordinative capacities, sports preparation, junior rugby players, modeling,
sports training .
Field of the study : Pedagogical science.
The aim of research is the improvement of the training system efficiency of the junior rugby
players, on the basis of the targeted development of coordinative capacities.
The objectives of the research : 1. The particularities research of the coordinative capacities
development in the training process of junior rugby players ; 2. The evaluation of the sports
preparation level of the junior rugby players ; 3. The determination of the program content for the
development of coordinative capacities of the 16 -17 years old rugby players in the preparation of
annual cycle; 4. The exp erimental demonstration of the development program implementation
efficiency of the coordinative capacities for the 16 -17 years old rugby players.
The novelty and originality of the research consist in the scientific demonstration of the
training program eff iciency of the junior rugby players oriented to the creation of specific motor
coordination corresponding to the exigencies of the rugby game in the competitive activity.
The scientific, important, solved issue in the domain consists in the sports train ing process
efficiency of the junior rugby players on the basis of competitive activity specific motor coordination
that will assure the model attainment of the sports training level and its high degree of realization in
the game conditions.
The theoret ical significance of the research results consists in the formation of a large
spectrum of knowledge regarding the training system improvement of junior rugby players and the
technology of targeted development of coordinative capacities necessarily specifi c to the modern
rugby game.
The practical value . The results can be an important sign in the process of: the content
modeling and the training process organization of the junior rugby players; the preparation of rugby
players within the sports clubs and s pecialized sports schools; the specialists’ professional
preparation from the profile higher education institutions.
The implementation of scientific results . The researched results were implemented in the
training process of the junior rugby players withi n the sports clubs from the Republic of Moldova and
Romania.

8
LISTA ABREVIERILOR

FRM – Federa ția de Rugbi din Moldova
CMR .- Campionatul Moldovei de R ugbi
Bar min. – barem minim
Bar max. – barem maxim
CC – capacită ți coordinative
U 18 – under (sub) 18 ani
G. E. – grupa experiment
G. M. – grupa martor
SSSRAR – Școala Sportivă Specializată Republicană de Acrobatică și Rugbi
S J – sala de jocuri
S P A – sala polivalentă de atletică
S F – sala de forță
Ob. antr. – obiectivele antrenamentului
MEZ I – mezociclu de pregătire 1
MICCICL I – microcilu de pregătire 1
ANTR 1 – antrenamentul 1
Perf. – perfecționare
G.S. – grămadă spontană
G.O. – grămadă ordonată
J. din. – jocuri dinamice
F. spec. – forță specifică
REF. – refacere
P – pauză

9
INTRODUCERE
Actual itatea și importanța problemei abordate. Antrenamentul sportiv este un proces
unitar, care se desfășoară după legile generale ale dezvoltării performanței în funcție de nivelul
aptitudinilor motrice, a capacităților intelectuale și a trăsăturilor psiho -motrice a sportivilor.
Obiectivul principal al antrenamentului sportiv rămâne întotdeauna creșterea limitelor de
adaptare a jucătorilor la eforturi fizice înalte cu finalitate la atingerea randamentului maxim,
obținut cu economie de efort și rezistență la obo seală. [2, 2 6, 28 , 29, 40, 65 și alții].
În ansamblul activității de educație fizică și sport, pregătirea sportivă a juniorilor
constituie unul din sectoarele hotărâtoare, atât pentru sportul de masă, cât și pentru cel de
performanță. Pregătirea sportivă a juniorilor este o problemă complexă, cu multe aspecte
specifice. Talentelor deosebite trebuie să li se asigure un proces instructiv -educativ adecvat
posibilităților concrete ale acestora.
Rugbiul de performanță, în opinia s pecialiștilor din domeniu [2, 3 1, 32 , 128, 132, 153,
154, 156, 157, 160, 161, 167, 17 4], solicită sportivilor să depună o muncă intensă pentru a face
față sarcinilor efortului extrem de dificil, realizarea căruia presupune o concentrare maximală a
tuturor capacităților fizice, morale, volitive și intelectuale.
În privința capacităț ilor coordinative, mijloacele, metodele și criteriile de apreciere a
sportivilor, apar în lucrările existente ca niște încercări unilaterale de analiză a acestora, de cele
mai multe ori fiind vorba de o aborda re psiho fiziologică în diferite contexte [59, 77, 104, 105,
112, 115 , 126, 134, 135, 136, 137, 149, 150 , 151, 163, 164, 16 9].
Conform datelor literaturii de specialitate, perioada de la 6 -7 ani până la 10 -12 ani este
cea mai favorabilă pentru dezvoltarea capacităților coordinative. Cu toate acestea, practica
demonstrează că, pentru îmbunătățirea acestei calități motrice se poate lucra și cu sportivi care au
depășit această categorie de vârstă.
Capacitățile coordinative sînt importante jocului de rugbi atît pentru adaptarea la
condițiile concrete de joc, cît și pentru realizarea unei replici motrice eficiente la acțiunile
adversarului [32, p. 259] .
Literat ura de specialitate nu a acordă o importanța majoră capacităților coordinative și
nici n -au fost efectua te cercetări referitoare la însușirea și perfecționarea calităților motrice și
pregătirii tehnice, prin prisma d ezvoltării acestei calități motrice complexe.
Pornind de la cele menționate, putem constata că pentru teoria și metodica rugbiului sunt
de mare actualitate cercetările referitoare la eficientizarea pregătirii sportivilor prin dezvoltarea
capacităților coordinative, în cadrul antrenamentului specializat.

10
Scopul lucrării îl constituie cre șterea eficien ței sistemului de pregătire al rugbiștilor
juniori, în baza dezvoltării direc ționate a capacităților coordinative.
Obiectivele cercetării:
1. Studierea particularită ților dezvoltării capacită ților coordinative în procesul de
antrenament al rugbiștilor juniori;
2. Evaluarea nivelului pregătirii sporti ve a rugbiștilor juniori;
3. Determinarea conținutului programei pentru dezvoltarea capacită ților coordinative ale
rugbiștilor de 16 -17 ani într -un ciclu anual de pregătire;
4. Argumentarea experimentală a eficienței aplicării programei de dezvoltare a
capacităților coordinative la rugbiștii de 16 -17 ani.
Noutatea și originalitatea științifică constă în argumentarea științifică a eficacită ții
programei de pregătire a rugbi știlor juniori, orientată spre formarea coordonării motrice specifice
corespunzătoare exigențelor jocului de rugbi în activitatea competi țională.
Problema științifică importantă soluționată în domeniu constă în eficientizarea
procesului de pregătire sportivă a rugbi știlor juniori în baza formării capacită ților coordinative
specifice activ ității competi ționale , care să asigure obținerea performanțelor pregătirii sportive și a
unui grad înalt de realizare a acesteia în condi ții de joc .
Semnificația teoretică a rezultatelor cercetării constă în formarea unui spectru larg de
cuno ștințe privind perfecționarea sistemului de pregătire a rugbiștilor juniori și a tehnologiei
dezvoltării direc ționate a capacită ților coordinative specifice necesare jocului de rugbi modern.
Valoarea aplicativă. Rezultatele obținute pot fi un reper important pentru mode larea
conținutului și a modului de organizare a procesului de pregătire a rugbi știlor juniori; pregătirea
rugbiștilor din cadrul cluburilor sportive și al școlilor sportive specializate; pregătirea
profesională a speciali știlor din instituțiile de învățăm înt superior de profil .
Aprobarea rezultatelor . Rezultatele cercetării efectuate au fost prezentate în lucrări
expuse la conferințe științifice, simpozioane și în reviste de specialitate din țară și de peste
hotare, cum ar fi:
Conferința științifică inte rnaționala a doctoranzilor ” Procese inovaționale ale reorganizării
educației fizice și sportului. Materialele conferinței științifice a doctoranzilor. Chișinău: Editura
USEFS, 2009, Ediția V I, p. 7 – 12;
Materialele congresului științific internațional „ Sportul olimpic și sportul pentru toți”.
Ediția a XV -a,Volumul -I, Chișinău, 12 -15 septembrie, 2011, p. 198 – 203;
Conferința științifică internațională a doctoranzilor, „Cultura fizică: problemele științifice
ale învă țământului și sportului”, Ediția a VII -a, Chișinău, 16 -17 noiembrie, 2012, p. 22 – 26;

11
Revista științifico -metodică, Teoria și arta educației fizice în școală, Chișinău, 2012, nr.4.
Știința culturii fizice. Chi șinău, USEFS, 2012, nr. 12/4, p. 20 – 25;
THE ANNALS OF THE “ȘTEFAN CEL MARE” UNIVER SITY Physical Education and
Sport Section The Science and Art of Movement. Suceava, 2014, P. 77;
Materialele conferinței științifice internaționale consacrate zilei mondiale a calității
Chișinău: Editura USEFS, 14 – 15 noiembrie 2014, p.108 – 115;
Știința culturii fizice. Chi șinău, USEFS, 2015, 22 /2, p. 14 – 21;
Știința culturii f izice. Chișinău, USEFS, 2015, 23/ 3, p. 17 – 27.

Sumarul compartimentelor tezei
Capitol ul I „Repere actuale privind pregătirea sportivă a rugbiștilor juniori ” al tezei
este dedicat sintezei literaturii de specialitate ce ține de aspectele generale ale antrenamentului
sportiv modern , în general, precum și tendin țele de bază și căile de pregătire sportivă a
rugbi știlor de 16 – 17 ani pe plan na țional și interna țional , în special . Sunt scoase în evidență
prioritățile și neajunsurile sistemului de instruire a jucătorilor de rugbi , în deosebi a rugbi știlor
juniori. Prin prisma lucrărilor de specialitate și a opiniilor speciali știlor din domeniu, sunt
descrise particularită țile pregătirii motrice a rugbi știlor de performan ță, fiind clar indicat rolul
preponderent al compartimentului dat în atingerea performan țelor sportive. În acela și context,
sunt analizate capacită țile coordinative, care sunt absolut necesare jucătorilor de rugbi .
Capito lul II , „Evaluarea nivelului pregătirii sportive a rugbiștilor juniori ” include
rezultatele experimentului constatativ, care vine să demonstreze nivelul insuficient al pregătirii
motrice și tehnico – tactice, în general și al capacită ților coordinative, î n special a rugbi știlor de
16 – 17 ani din Republica Moldova. În urma implementării chestionarului sociologic și testării
capacită ților coordinative s -a demonstrat în mod experimental, că rugbi știi juniori supu și
testărilor au un nivel modest ce ține de co mpartimentul pregătire fizică și în mod special a
calită ților coordinative. Comparând rezultatele selec ționatei de această vîrstă cu mediile pe țară și
rezultatele grupei experimentale s -a scos în eviden ță necesitatea sporirii poten țialului pregătirii
sportive a echipei în general și a fiecărui rugbist în parte în cadrul pregătirii la această vârstă.
Capitol ul III , „Argumentarea experimentală a eficienții dezvoltării capacităților
coordinative în pregătirea rugbiștilor juniori ” prezintă rezultatele experim entului pedagogic de
bază, care demonstrează clar eficien ța dezvoltării capacită ților coordinative în procesul de
instruire a rugbi știlor de 16 -17 ani. Met odologia experimentală aplicată a contribuit la sporirea
nivelului tuturor indicilor cercetați ce vi zează pregătirea motrice, tehnico – tactică, precum și
pregătirea coordinativă a rugbi știlor cuprin și în experimentul pedagogic.

12
Se propun un șir de acte normative privind planificarea antrenamentului sportiv al
rugbi știlor juniori, indicând căile de optim izare a acestuia în baza aplicării mijloacelor de
dezvoltare a capacită ților coordinative în procesul de instruire.
Rezultatele înregistrate au fost destul de impunătoare din punct de vedere cantitativ, și
calitativ, atât pentru întreaga echipă, cât și pentru fiecare jucător în parte.
În concluzii generale. A fost argumentată experimental eficientizarea din punct de
vedere metodologic pregătirea sportivă a rugbi știlor juniori în baza dezvoltării direc ționate a
capacită ților coordinative în procesul de antr enament, care, la rîndul său a influen ța asupra
performan ței sportive.
În anexe sînt prezentate: chestionarul sociologic, planul anual de pregătire, planul
mezociclu de pregătire, microcicluri de pregătire , modele opera ționale pentru dezvoltarea
capacită ților coordinative, grafice privind dinamica indicilor motrici în dependență de postul de
joc, acte de implementare a programei experimentale .

13
I. REPERE ACTUALE PRIVIND PREGĂTIREA SPORTIVĂ A RUGBIȘTILOR
JUNIORI
1.1 Antrenamentul sport iv ca proces pedagogic în pregătirea rugbi știlor la nivel de juniori

Conceptul de antrenament sportiv, în viziunea diferiților autori, cunoaște diverse definiții,
precum: ,,antrenamentul este un proces pedagogic ce asigură perfecționarea într -un anumit sp ort,
ridicarea capacității generale de lucru a l organismului și pregătește omul pentru muncă și
apărarea patriei și se realizează prin efectuarea exercițiilor fizice sistematice în condițiile unui
regim de igienă și control medical” ,Krestovnikov A.N. [ 60, p. 65 ] , sau, ,,antrenamentul sportiv
este un proces pedagogic de educare și instruire a sportivului și nu un pro ces de dresaj”, Ozolin
N.G. [148 , p.47 ], în timp ce alții consideră că ,,antrenamentul sportiv este un proces pedagogic
de educare a sportivil or, de inițiere și perfecționare într -o ramură de sport, în cadrul căruia
exercițiile fizice sunt predate metodic, însușite creator, organizate în condiții igienice, sub un
permanent control medical, psihologic și sociologic, în vederea obținerii performan țelor
maxime” Șiclovan I. [ 83, p.7 -8], sau că ,,antrenamentul sportiv este procesul planificat al
pregătirii sportivilor în vederea realizării unor re zultate superioare” Harre D. [58 , p.12 ].
Un alt specialist de valoare cum este cercetătorul Matveev L.P. [ 61, p. 335 ] definește
antrenamentul sportiv ca fiind ,,pregătire a fizică, tehnico -tactică, intelectuală, psihică și morală
prin intermediul ex ercițiului fizic”, Manno R. [62 , p. 137 ] definește antrenamentul sportiv ca
,,un proces complex de intervenție, a l cărui scop este învățarea și perfecționarea tehnicii, sub o
formă simplă sau înlănțuită, pentru un individ, un grup sau o echipă, și care vizează dezvoltarea
calităților fizico -psihice , permițând atingerea unor performanțe sportive maxime, ținând cont de
potențialitățile subiectului, gru pului sau echipei” iar, Hahn E. [57, p.17] consideră că
,,antrenamentul sportiv este un proces complex și planificat, la capătul căruia se cer atinse
obiective de performanță, iar din punct de vedere medical și biologic, repetarea sistemică a
exercițiilor trebuie planificată să evolueze crescător, în funcție de obiectivul de adaptare
funcțional și morfologic”.
Dragnea A., Teodorescu S.M. [40 , p. 155 ] definesc antrenamentul sportiv ca fiind ,,un
proces complex desfășurat si stematic și continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului
la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri”.
Potrivit părerii lui Bompa T. [10 , p. 11 ], ,,antrenamentul sportiv este în primul rând o
activitate sporti vă sistematică de lungă durată, gradualizată în mod progresiv și individual”
De asemenea, apare în evidență într -un număr mic de lucrări descrierea antrenamentului
sportiv din punct de vedere biologic, psihologic, pedagogic [1, 10, 36, 38, 62 ].

14
Specialișt ii din domeniul medicinii sportive definesc antrenament ul ca fiind ,,totalitatea
solicitărilor organismului care determină adaptarea funcțională și morfologică a acestuia,
exprimată în final prin cre șterea capacității de efort” [33, 42, 44, 66, 99, 123 ].
Abordarea antrenamentului sportiv ca sistem didactic creează condiții mai adecvate de
analizare – predare – intervenție asupra factorilor favorizanți ai performanței. În sensul cel mai
general, după mai mulți autori sistemul ,,redă un ansamblu de două sau mai multe elemente care
formează un tot unitar” [38, 85 ].
Se poate spune că antrenamentul sportiv la juniori este un proces de instruire și educare a
sportivilor în vederea participării lor la competițiile sportive, cu un grad sporit de eficiență și
formă rii lor pentru marea performanță. Antrenamentul sportiv reprezintă principalul mijloc de
pregătire a sportivilor în vederea participării la competiții și realizarea performanțelor planificate
(colective și individuale de promovare).
Abordarea procesului de instruire în acest domeniu a tinerilor de 16 –17 ani este foarte
complexă, având la bază și legile anatomo -fiziologice și biom ecanice [42 , p.112 ], care
acțio nează pe baza unor cerințe psiho pedagogice și sociologice [46, 47 ], desfășurat pe metode
generale și specifice [ 26, 27, 86 ].
Majoritatea autorilor consideră că factorii antrenamentului sportiv sunt următorii: factorul
fizic, factorul tehnic, factorul tactic, factorul pregătirii teoretice și fa ctorul pregătirii psihologice
[25, 70, 83, 85, 86], la care alți autori [36, 38, 67 ] adaugă și factorul pregătirii biologice pentru
concurs.
Alexe N. [1 , p. 90 ] consideră că factorii fizic, tehnic și tactic sunt cei trei factori de esență
motrică și că factorii pregătirii teoretice și psihologice sunt factorii de e sență intelectuală.
Din punct de vedere terminologic, referitor la cei trei factori de esență motrică, autorii
Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [29, 30 ] propun a utiliza următorii termeni:
a) factorul fizic cu componentele sale: capacitatea fizică și pregătirea fizică;
b) factorul tehnic cu componentele sale : tehnica de joc sau sinonimele (tehnomotricitate,
comportament tehnic, cap acitate tehnică, tehnică motrice ) și pregătirea tehnică;
c) factorul tactic cu componentele sale: tactica jocului și pregătirea tactică.
Termenii de pregătire fizică, pregătire tehnică și pregătire tactică sunt considerați
componente ale modelului de pregătire, de care se ocupă strategia instrucțională.
Factorul fizic a fost obiectul de studiu a multor specialiști din domeniul educ ației fizice și
al sportului [36, 64 , 66, 68, 73 , 81, 83, 86, 87 ] care, prin pregătirea fizică înțeleg un sistem de
măsuri prin care se asigură capacitatea funcțională a organismului, dezvoltarea calităților motrice

15
de bază și specifi ce, dezvoltarea indicilor morfo funcționali perfecționarea priceperilor și
deprinderilor motrice și o bună stare de sănătate.
Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [29 , p.12 ] propun utilizarea în literatura de specialitate a
termenului de “capacitate fizică” în l oc de pregătire fizică, argumentând acest fapt prin două
motive:
noțiunea de capacitate este o componentă observabilă a modelului de joc și se distinge
printr -un comportament performanțial demonstrat, iar pregătirea fizică este o componentă a
modelului de pregătire de care se ocupă strategia instrucțională;
capacitatea fizică a unui sportiv este asemuită cu potențialul global de efort al unui sportiv,
datorită căruia acesta reușește să îndeplinească în mod constant sarcinile de joc și care are 5
elemente subordonate: resursele energetice, dim ensiunile somatice, capacitatea funcțională și de
refacere, motricitatea.
Referitor la elementele de conținut ale factorului fizic unii specialiști din domeniul
antrenamentului [1, 38, 40, 87 ] consideră că elementele de conținut ale pregătirii fizice sunt
următoarele: indicii morfo funcționali, calitățile motrice și priceperile și deprinderile motrice.
Alți autori [29, 30 ], susțin că elementele subordonate capacității fizice sunt: starea de
sănătate, înzestrarea somatică, motricitatea, psihomotritatea și cap acitatea funcțională.
Referitor la pregătirea fizică în viziunea unor specialiști [37, 64 , 66, 77, 85, 86, 87 , 95,
97, 98, 99, 140, 142, 143, 144 ], are două laturi de bază: pregătirea fizică generală (P.F.G.) și
pregătirea fizică specifică (P.F .S.), la ca re al ții [1, 51] le numesc altfel – pregătirea fizică
multilaterală și pregătirea fizică specială.
Pregătirea fizică general ă este definită de Motroc I. [67 , p. 69 ] astfel: “pregătirea fizică
generală asigură dezvoltarea calităților motrice de bază și a ca pacității funcționale a organismului
în general, îmbogățește fondul general de deprinderi motrice, asigură dezvoltarea armonioasă a
indicilor morfofuncționali ce condiționează practicarea unei ramuri de sport”.
Referitor la pregătirea fizică multilat erală există următoarele opinii pregătirea fizică
multilaterală se realizează diferențiat, potrivit solicitărilor pentru fiecare ramură de sport în parte
și mijloacele folosite sunt selectate corespunzător capacităților morfofuncționale și motrice a le
sportivulu i [51, p. 41 ].
Referitor la pregătirea fizică specifică putem menționa:
a) pregătirea fizică specifică cuprinde acele exerciții, acțiuni motrice și mișcări care
încorporează în forma și conținutul lor părți, faze sau momente din exercițiile din concurs, sau
laturi esențiale foarte apropiate de acestea [87 , p. 73 ];

16
b) pregătirea fizică specifică asigură o îmbinare armonioasă și unitară a calităților și
deprinderilor motrice specifice fotbalului cu cerințele de dezvoltare concretă a tehnicii și tacticii
jocului [29, p. 89 ].
Referitor la pregătirea fizică specială se afirmă că se adresează segmentelor, grupelor
musculare sau calităților motrice deficitare, care reclamă o formă de pregătire specială pentru
redresarea lor; pregătirea fizică specială nu trebuie să f ie neapărat și specifică.
O opinie originală despre laturile pregătirii fizice o au autorii Colibaba -Evuleț D. și Bota
I., [2 9, p. 89 ] care sistematizează capacitatea fizică în trei tipuri fundamentale: capacitatea fizică
generală – C.F.G., capacitatea f izică selectivă – C.F.S. și capacitatea fizică specifică – C.F.Sp.
Toate cele trei tipuri ale acesteia au cinci elemente principale subordonate: starea de sănătate
inexorabilă, componenta somatică, componenta motrică, componenta psihomotrică și
componenta funcțională.
Considerăm că este necesar să subliniem următorul fapt: capacitatea fizică specifică este o
componentă a modelului de joc (originalului), iar pregătirea fizică specifică este o componentă a
modelului de pregătire, între aceste două componente existând o strânsă corelație.
Epuran M., și colab. [ 45, 46 , 49] evidențiază faptul că pregătirea fizică are următorul
conținut psihic:
a) fondu l aptitudinal: aptitudini psiho motrice, coordonarea generală și segmentară,
chinestezia, schema corporală, lateralit atea, echilibru static și dinamic, viteza de reacție, de
repetiție și de execuție, orientarea și perceperea mișcărilor în spațiu, coordonarea perceptiv –
motrică, ideomotricitatea și aptitudinile motrice mari (viteză, rezistență, forță și mobilitate);
b) capaci tatea de autoapreciere;
c) încrederea în forțele proprii;
d) capacitatea reglării voluntare a acțiunilor și capacitatea de efort voluntar, p erseverența,
suportarea durerii etc.
Toți specialiștii d in domeniul sportului, inclusiv ai rugbiului, recunosc importanța
pregătirii fizice. Majoritatea din ei [2, 12, 22 , 23, 32, 51, 63, 73, 95, 122, 124, 1 67] afirmă că
pregătirea fizică este unul di n factorii de bază ai antrenamentul ui sportiv, suportul indispensabil
realizărilor tehnico -tactice în cadrul jocului, baza pe c are se sprijină instruirea sportivă,
determină randamentul în antrenamente și concursuri, este pivotul pentru celelalte componente
ale antrenamentului.
In plus, Badea D. [2, p. 23 ] consideră că este imperios necesar pentru juniori să se
întocmească program e speciale de pregătire fizică pentru acasă.

17
Este cazul să ne referim și la aspectul tehnic a pregătirii al sportivilor juniori în diferite
ramuri sportive.
Din punct de vedere terminologic , unii autori [ 13, 38, 83 , 84, 85, 129, 147 ] utilizează
termenul d e pregătire tehnică, alții [1, 86 ] utilizează termenul de fac torul tehnic, ceilal ți [24, 28,
29, 31, 32] folosesc termenul de tehnică de joc , dînd și următoa rele sinonime: tehnomotricitate ,
comportament tehnico -motric, comportament tehnic, capaci tate tehnic ă sau tehnica motrice .
La definirea noțiunii de tehnică putem evid enția faptul că autori i [39, 83, 15 2] susțin că
tehnica reprezintă ansamblul (sistemul) de deprinderi motrice specifice în formă și conținut
(structuri motrice), efectuate rațional și econom ic, în vederea obținerii unui randament maxim în
comp etiții; Motroc I. [67 , p. 78 ] consideră că tehnica este în principal, modalitatea de a te servi
de minge în diferite le situații de joc; Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [28, 29 ] definesc tehnica ca
fiind s istemul de mișcări integrate sau o înlănțuire de mișcări parțiale (acte, gesturi, priceperi,
deprinderi) specializate și automatizate, cu ajutorul cărora rezolvăm scopul și sarcinile de atac și
apărare ale jocului; în esență, tehnica conturează structura m otrică a fiecărui joc sportiv în parte,
iar eficiența ei este direct legată de capacitatea performanțială a fiecărei echipe (jucător) în parte.
Importanța tehnicii este scoasă în evidență astfel: tehnica este importantă prin
economismul mișcărilor și efica citatea aceste ia [38 , p. 281 ]; în jocurile sportive, tehnica
influențează în mod prioritar soluționarea si tuațiilor complexe de joc [1, 67 ] importanța tehnicii
se reflectă prin influența pe care o ex ercită asupra celorlalți factor i, mai ales as upra celui tactic
[32, 86].
Referitor la caract eristicile tehnicii , autorii [27, 32, 132, 133 ] menționează următoarele
caracteristici ale tehnicii: viteza de gî ndire și realizare, abilitate a tehnică în regim de viteză,
spectaculozitate a, dificultate a, tehnica mascată , evolutivă, științifică, perfectibilă, perceptibilă,
accesibilă, pe suprafețe mici.
Majoritatea autorilor [25, 29, 38, 83 ] consideră că principalele componente ale tehnicii
sunt elementele și procedeele tehnice.
La definirea elementelor tehnice, deși auto rii se referă la același aspect, formulează diferit
definiția. Astfel putem cita:
a) Motroc I. [67 p. 80 ]: “gesturile motrice specifice jocului”;
b) Alexe N. [1 p. 93 ]: “structuri fundamentale, cele care compun țesătura concursului și
care constituie obiectivul procesului de învățare și perfecționare: “
c) Colibab a-Evuleț D., Bota I. [28, 29 ]: “categorii generale de mișcări care facilitează
rezolvarea scopului și sarcinilor globale ale jocului”.

18
Privitor la procedeele tehnice, specialiștii consideră că acestea sunt concretizarea și
adaptarea elementelor tehnice la modalită țile concrete, Constantin V. [ 31, 32 ]; modalitățile
concrete de realizare a el ementelor tehnice, Motroc I. [67 , p.80 ], acțiunile motrice concrete prin
care elementul tehnic se valorifi că în desfășu rarea jocului, Alexe N. [1, p. 93 ]; structura motrice
concretă sau un mod particular de efe ctuare a elementului tehnic, [38, 67]; procedeul tehnic se
distinge prin structură motrice de organizare internă învățată și perfecționată până la automatism,
Colibaba-Evuleț D., I. Bota I. [29 , p. 12 ].
Toți autorii citați mai sus evidențiază faptul că un element tehnic poate fi realizat printr –
un număr mai mare de procedee tehnice.
Opiniile referitoare la stilul tehnic și măiestria tehnică sunt următoarele:
stilul constituie modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu
tehnic; deși se respectă mecanismul de bază al procedeului respectiv, totuși particularitățile
morfologice, funcționale, psihice se întipăresc asupra execuției; stilul se manifes tă la sportivi de
înaltă clasă și are drept rezultat efectuarea eficientă a unui anumit procedeu, Dragnea A. [38, 40,
41];
măiestria tehnică este considerată ca un sistem de structuri gestuale (motrice), efectuate
economic în vederea obținerii unui rezulta t maxim în condițiile dificile ale competiției,
Verhoșanski I . [108, 109, 110 ].
Unul din componentele de bază în pregătirea sportivă la diferite vârste este pregătirea
tactică, care în literatura de specialitate este tratată de diferi ți speciali ști în mod diferit.
Spre exemplu, autorii Mat veev L. și Novic ov A. [64, 140 ] sus țin că “pregătirea tactică
poate fi definită pe scurt ca arta desfășurării luptei sportive”.
Unii autorii [32, 67, 146] consideră că tactica de joc reprezintă “totalitatea acțiunilor
individuale și colective, organizate și coordonate unitar și rațional, atât în atac , cât și în apărare,
în limitele regulamentului de joc și al eticii sportive, în scopul obținerii victoriei, valorificând
calitățile și particularitățile jucătorilor proprii, precum și lipsurile din pregătirea adversarilor”.
Aproximativ aceeași viziune , în acest sens, o au Matveev L. , Novicov A., [64], Triboi V.
[97], care sus țin că tactica reprezintă “activitatea (totalitatea acțiunilor) prin care un sportiv
desfășoară toate p osibilitățile sale fizice, tehnice și psihice, pentru a dobândi rezultatele cele mai
bune în condițiile și în fața unor adversari diferiți”.
Speciali știi români Șiclovan I. [83 , p. 40 ] și Dragnea A. [39 , p. 301 ] definesc tactica de
joc drept “un sistem de principii, idei, reguli de abordare a competițiilor de către sportiv, prin
care își valorifică toate capacitățile tehnice, fizice, psihologice în vederea rezolvării situațiilor
problematice create de adversari, coechipieri și ambianță, pentru obținerea su ccesului”.

19
Destul de clar este definită tactica spor tivă de către Teodorescu L. [96 ], care consideră
aceasta “reprezintă succesiunea și dinamica în acțiunile jucătorilor impuse de jocul în sine,
totalitatea fazelor și variantelor de așezare în teren, cu a jutorul cărora acționează fiecare jucător
sau echipă, atât în atac cât și în apărare”.
Tactica sportivă se fundamentează pe capacitate cognitivă, abilitate tehnică, pregătire
fizică, capacitate de discernere și decizie, este condiționată de principii, ide i, norme, regulamente
și are drept rezultat comportament optim în concursuri [40 , p. 303 ].
Componentele tacti cii în viziunea autorilor [1, 38 ] sunt următoarele: concepția tactică,
principiile tactice, planul tactic, sistemul de joc și acțiunea tactică.
Concepția tactică reprezintă un sistem de principii, idei, reguli și norme relativ stabile,
elaborate în vederea participării cu succes la competiții [39, 41], iar concepția de joc include
planul de joc elaborat pentru o s ituație concretă [1, p. 100 ].
Oance a V. [68 , p. 101 ] define ște concepția de joc ca fiind sistemul cunoștințelor și
deprinderilor, precum și interpretarea specifică a factorilor de joc, printr -o atitudine și acțiune
convergentă a jucătorilor, în vederea randamentului competițional.
Alți auto ri [26, 38] men ționează rolul planului tactic în pregătirea sportivă, care poate fi
definit ca ansamblul măsurilor stabilite în vederea rezolvării problemelor tactice ridicate de
pregătirea și desfășurarea acțiunilor de atac și apărare.
Referitor la acț iunea tactică în literatura de specialitate există următoarele opinii:
Alexe N . [1, p. 279 ] afirmă că acțiunea tactică este componenta de bază a factorului
tactic, care se manifestă într -o formă combinată, întrucât este alcătuită , în egală măsură , din
calități fizice, psihice și deprinderi motrice și include un sistem de structuri care se rezolvă mai
întâi mental și apoi motric; deprinderea tactică reprezintă ansamblul mișcărilor automatizate,
structurate într -o anumită succesiune, prin care se rezolvă o sa rcină tactică și se caracterizează
prin precizie, ritmicitate și similititudine.
Unii speciali ști [26, 27 , 38] consideră acțiunile tactice instrumentele de realizare a
planul ui tactic și concepției tactice, cu alte cuvinte sunt componentele concrete ale ta cticii;
acțiunile tactice se prezintă ca structuri înlănțuite, denumite combinații, scheme și inițiative
individuale, efectuate în scopuri tactice bine determinate.
Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [2 9, p. 87 ] consideră că cel mai important criteriu de
sistem atizare a tacticii de joc este cel care -i desemnează structura și funcționalitatea în joc,
pregătind -o pentru a fi preluată de procesul de instruire; în acest sens elementele importante sunt:
a) compartimentele de joc: atac și apărare;
b) caracterul acțiunilor: individuale, colective și de echipă;

20
c) grupele de acțiuni: fără minge, cu minge, între 2 -3 jucători și cu întreaga echipă;
d) varianta de acționare și regim de solicitare: mai multe soluții pentru aceeași situație de
joc; soluții variabile în funcție de comport amentul adversarului.
Ca notă definitorie referitoare la factorii antrenamentului, ținând cont de strânsa
interdependență dintre aceștia, trebuie evidențiată necesitatea abordării lor simultane în cadrul
procesului de antrenament.
Prin urmare, succesul pr egătirii sportive, inclusiv și a sportivilor juniori, depinde în mare
măsură de faptul cum sunt trata ți toți factorii antrena mentului sportiv. La diferite vîrste , ponderea
acestora este diferită, fapt ce va fi indicat cu stricte țe în documentele de planifi care, organizare și
desfă șurare a procesului de instruire.

1.2 Tendințe actuale ale perfec ționării sistemul ui de pregătire a rugbi știlor
Rugbiul se definește ca sport colectiv de luptă, cu conținut motric variat și bogat, având
valențe formative integral e. În acest joc sportiv se îmbină rațiunea și pasiunea, respectiv tehnicul
și umanul, astfel, nu reduce jucătorul la o mașină biomecanică, bioenergetică, văzută
bioinformațional conform teoriilor la modă, definind și modelând personalitatea acestuia
Jucăto rul de rugbi prezintă, în același timp, relativa “rigiditate” a sferei tehnico -tactice cât și
curajul, entuziasmul, spiritul de sacrificiu, necesar integrării în echipă și joc Badea Dan [2, p.5].
Despre jocul de rugbi s -au expus mai mul ți speciali ști ai domeniu lui, caracterizîndul ca
fiind un joc spectaculos, un joc al adevăra ților bărba ți.
Astfe l, autorul francez Pulai n R. [153, 17 4], men ționează faptul că rugbi ul este un joc
sportiv, care se cultivează pe toate continentele. Apariția jocului ține de aprox imativ 300 de ani
în urmă și a fost înfiin țat în Anglia, care reped e a devenit popular și s -a răspândit în toată lumea .
Chiriac R. [127, p.110 ] menționează că acest joc sportiv dezvoltă așa calități fizice de bază cum
este viteza, forța, dibăcia, educă bă rbăția, colectivismul, contribuie la dezvoltarea altor probe
sportive (atletismul , lupta, jo curile sportive)
Privind acest joc un martor ocular francez Talîzin A.M. [15 7, p. 96 ] spunea: „dacă
englezii joacă cu un așa interes acest joc, atunci mii strașni c a mă gândi ce atitudine au ei față de
un lucru serios”.
Autorii Haihema E.S. și Haihema V.J. [160, p. 16 ] consideră că rugbi ul este un joc
complicat din punct de vedere tehnic și bogat în mișcări neașteptate , care sunt pe placul
jucătorilor și spectator ilor.
În jocul de rugbi este apreciat atât zborul unei linii de treisferturi, fluiditatea unei pase
speciale, cât și latura emoțională, deoarece când “asiști la un meci duminical, unde două echipe

21
se urmăresc timp de 80’, în frig și în noroiul unei zile de iarnă, rugbiul devine o pre scurtare a
aventurii umane” [ Herrero D. – “Pasion ovale”].
Rugbiul modern a apărut în 1823, în Anglia, orașul Rugbi , la colegiul din localitate, iar
părintele lui se numește William Webb Ellis. De atunci și până în prezent, jocu l de rugbi a avut o
evoluție ascendentă, mai ales în ultimul deceniu, când acesta a devenit unul profesional, fiind
practicat de majoritatea țărilor europene, de cei din Asia și continentul sud a merican. Este un joc
fără discriminare, fiind accesibil femei lor fără diferențieri regulamentare. În țările cu un rugbi
mai dezvoltat, la nivel de copii, sunt numeroase echipele mixte.
Rugbiul se joacă sub mai multe forme, răspunzând unui spectru larg de necesități, și
anume : R XV – 15 jucători, R XIII – 13 jucător i, R VII – 7 jucători. Observăm că numărul de
jucători este diferit, dar în condițiile unui teren de joc identic , ca dimensiuni și marcaje,
regulamentul fiind asemănător în punctele esențiale, remarcându -se multilateralitatea pregătirii
unui jucător de rugbi. Totodată, reiese și aspectul de împlinire a angajamentului colectiv cu cel
individual, astfel că o echipă se exprimă prin aportul fiecărui jucător, iar fiecare jucător se
manifestă în contextul susținerii de către parteneri. Această corela ție capătă ac cente diferite în
funcție de forma de joc [2, 31, 89 , 155].
O particularitate esențială, care diferențiază jocul de rugbi de celelalte jocuri sportive,
subliniind complexitatea acestuia, constă în posibilitatea manevrării balonului atât cu mâna , cât
și cu piciorul , deosebind forme de joc la mână (jocul grupat – penetrant și jocul desfășurat) ,
precum și forma de joc cu piciorul.
Spre deosebire de alte jocuri sportive, regulamentul ce guvernează jocul de rugbi prezintă
dificultăți pentru neinițiați. El poate fi ușor de înțeles dacă plecăm de la criteriul rațiunii morale
care stă la baza fenomenului rugbistic și enunțăm câteva reguli simple [31, 15 5, 157, 166, 16 7]:
 se pasează cu mâna doar spre înapoi;
 se transmite balonul cu piciorul în orice direcție;
 orice j ucător aflat înaintea balonului se află “ afară din joc”;
 orice acțiune asupra adve rsarului se realizează doar de asupra purtătorului de balon, de la
nivelul umerilor în jos, cu brațele, palma fiind deschisă;
 punctele se înscriu cu mâna (încercare) sau cu piciorul (lovitură de picior așezată, lovitură
de transformare și lovitură de picior căzută).
De aici rezultă scopul jocului de rugbi care vizează obținerea victoriei prin marcarea a cât
mai multe puncte prin modalități enunțate mai sus. [127, 15 5, 156, 157]
Originalitatea jocului de rugbi se reflectă prin următoarele:
autorizează contactul colectiv frontal;

22

permite atingerea balonului cu orice segment al corpului;
permite deplasarea cu balonul fără restricții și fără condiționări de manipulare;
interzice t ransmiterea balonului cu mâna unui partener situat în fața purtătorului de balon .
Întrucât multitudinea și complexitatea problemelor antrenamentului sportiv modern
necesită eforturi mereu crescânde din partea sportivilor, iar capacitatea de adaptare a
organismului se apropie de limitele superioare, se impune elaborarea unor normative științifice la
cel mai înalt nivel, aplicabile în proc esul de antrenament sportiv [ 75, 118, 120 , 122, 128 , 133,
145, 146].
Progresul în domeniul științelor pedagogice, biologic e și tehnice a permis o revoluție în
tehnologia antrenamentului. Științele tehnice, asociate cu cibernetica și tehnologia didactică , au
condus la asistarea pregătirii sportivilor prin calculator sau simulator.
În aceste condiții, obținerea performanței spo rtive maxime este posibilă numai dacă
antrenamentul sportiv este total, iar desfășurarea lui se bazează pe cele mai noi orientări ale
științei sportului.
Așadar, performanța sportivă oglindește rezultatul deosebit obținut de un sportiv sau o
echipă î ntr-o competiție sportivă [8, 48, 107 ].
Ținând cont de aceste considerente, trebuie să vedem care sunt căile de perfecționare a
antrenamentului sportiv care, în final, vor duce la obținerea performanțelor sportive.
În literatura de specialitate, autorii [1, 38, 62, 64, 69 , 90, 125 , 145, 158] susțin că
principalele căi de perfecționare a antrenamentului sportiv sunt prezentate sub următoarele
aspecte:
– planificarea procesului de pregătire;
– mijloacele și metodele de antrenament;
– efortul fizic și dinamica acestuia;
– evaluarea și controlul activității;
– mijloace netradiționale de antrenament.
Orice proces de instruire se bazează pe o serie de documente de planificare care asigură o
continuitate și o ritmicitate optimă pregătirii. În acest sens, teoria antrenamentului sp ortiv
consemnează o serie de formulări privind planificarea procesului de pregătire a sportivilor [1, 21,
37, 58 , 72, 83].
După Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [ 28, 29, 30 ], planificare “înseamnă, mai întî i de toate,
stabilirea categoriilor de obiective ins trucționale și eșalonarea lor pe intervale de timp bine
determinate”.
Bompa T. O. [5, 8, 9, 10] este de părerea că o bună instruire, desfășurată pe baze

23
științifice, are la bază un program de pregătire bine organizat și planificat, aspect care elimină
hazardul și conferă un scop fiecărui lucru întreprins. Același autor susține că planul de pregătire
trebuie să fie simplu, sugestiv, flexibil și bazat pe performanțele sportivilor obținute la testări sau
competiții, pe progresul tuturor factorilor de pregătire și să țină seama de calendarul
competițional.
De-a lungul activității sale, antrenorul “operează” cu o serie de documente de planificare
(macrociclu, mezociclu, microciclu, planul lecției de antrenament), cu ajutorul cărora încearcă să
dirijeze desfășurar ea procesului de pregătire a sportivilor.
De asemenea, în elaborarea planurilor de pregătire, antrenorul trebuie să țină seama de
“caracterul ritmic al funcțiilor vitale” care are o însemnătate deosebită în obț inerea performanței
sportive [43, 44 ]. În jocu l de rugbi , ca și în celelalte ramuri sportive, planificarea constituie un
document de lucru al antrenorului și este, cu atât mai valoroasă cu cât este mai concret alcătuită.
Cel mai important moment în elaborarea documentelor de planificare este cel
preme rgător întocmirii graficelor, atunci când antrenorul judecă organizat și metodic echipa lui și
concretizează pe hârtie gândurile de viitor [2, 125, 132]. Conform aceluiași autor, “cea mai bună
planificare este cea la care lucrezi până la încheierea acțiuni i respective”.
Aceiași autori recomandă ca la întocmirea documentelor de planificare, antrenorul să țină
seama de o serie de operațiuni metodice, printre care se numără:
fixarea obiectivelor de performanță;
analiza echipei;
fixarea obiectivelor generale de antrenament;
întocmirea graficului periodizării antrenamentului.
De asemenea, procesul de pregătire nu mai poate avea loc fără o minuțioasă planificare
(de perspectivă și curentă) și fără o profundă gândire metodico -științifică a antrenorului [ 28, 29].
Chiar dacă rugbiul este un joc sportiv colectiv, antrenorul poate folosi în pregătirea
acestora și planul individual de pregătire. Întocmirea acestuia se realizează pe baza unei analize
individuale, în urma căreia antrenorul fixează principalele sarcini de a ntrenament.
Constantin V. în lucrarea sa ”Rugbi – tehnică și tactică ” [32, p. 283 ], prezintă specificul
planificării activită ții cu rugbi știi juniori, în care eviden țiază următoarele ac țiuni metodologice:
fixarea obiectivilor: de instruire, organizativ – pedagogice și de performan ță;
alegerea con ținutului antrenamentului: cu mijloace și exerci ții în care ponderea cade asupra
învățării corecte a tehnicii, desfă șurate în mare parte prin joc;
alegerea metodelor de antrenament: adecvate și particularizate acest ei etape;

24

administrarea resurselor umane și materiale existente;
structurarea și sistematizarea ac țiunilor: planificarea și programarea instruirii;
definirea concep ției instruirii și antrenamentelor;
pregătirea pentru competi ție conform calendarului;
dirijarea formei sportive.
Programarea antrenamentului sportiv reprezintă “activitatea de elaborare a obiectivelor
procesului de antrenament, a sarcinilor pregătirii și formelor de organizare, ținînd seama de
condi țiile obiective în care urmează să se desfă șoare întregul proces” [40, p. 102].. Programele
de pregătire sunt ini țiate plecând de la modele specifice fiecărei ramuri de sport, iar o condi ție a
aplicării lor corecte și eficiente este respectarea regulilor fundamentale [Alexe N. citat Badea D.
2, p. 101 ]:
regula verificării și întăririi efectelor
regula ritmului individual
regula participării active și a progresului treptat
Periodizarea procesului de antrenament este utilă, deoarece aceasta presupune împărțirea
timpului de pregătire în etape mai mici, aspect care permite o mai bună dozare și control a
efortului.
Autorul Constantin Vasile [32, p. 214 ], men ționează despre pregătirea dirijată științific și
modelarea antrenamentului vizînd realizarea modelului de echipă și de joc propus. Prin
opera țiuni necesare antrenorul trebuie să stabilească parametrii de instruire: fixarea modelului de
echipă; fixarea modelului de joc; modelarea echipei (Tabelul 1 .1).
Tabelul 1. 1. Schema indicatorilor la fixarea modelului și modelării pregătirii după
Constantin V.[32].

MODELUL DE ECHIPĂ MODELUL DE JOC MODELAREA PREGĂTIRII
Numărul de sportivi
Capacitatea
– dezvoltării fizice
– tehnico – tactice
– motrice
– psihică
Caracterizată prin:
– predispozi ții și aptitudini
favorizate pentru activitatea
rugbistică
– posibilită țile de
perfo rman ță:
– globale
– individuale Obiectivul de performan ță
Structura de bază a echipei
Concep ția tactică de joc:
– în atac și apărare
– jocul la momente fixe
– ponderea form. de joc
Modelul tehnico – tactic
Modelul capacită ților fizice
Modelul comportării psihice
Mod elul comportării în competi ție în
funcție de adversari și mediul
ambiental Obiectivele de instruire
Performan țele minime a șteptate
Resursele necesare
Programul de pregătire
Strategia de pregătire
Planificarea și programul de
instruire
Aplicarea practică a programului
Evaluarea rezultatelor
Evaluarea obiectivelor de performan ță

Nu este lipsită de importanță problema verificării obiectivelor propuse, precum și

25
întocmirea documentului de evidență a activității desfășurate, pe baza căruia se va întocmi
următ orul plan de pregătire. Corectitudinea și oportunitatea întocmirii acestui document, face ca
el să devină un instrument indispensabil pentru antrenor, în procesu l de pregătire a sportivilor
[28, 32, 40, 128 ].
O altă cale de perfecționare a procesului de antrenamentului sportiv o reprezintă gama de
mijloace și metode folosite în pregătirea sportivilor. Principalele mijloace care sunt utilizate în
cadrul antrenamentului sportiv sunt exercițiile fizice, exerciții care au o influență multilaterală
asupra organi smului sportivului și a diferiț ilor factori ai performanței [28, 64 , 67, 83, 154].
În cadrul antrenamentului sportiv sunt folosite exerciții fizice de dezvoltare generală,
exerciții speciale și exerciții din ramura de sport pentru care se specializează spo rtivul respectiv.
Alegerea celor mai indicate mijloace este dificilă , deoarece atât exercițiile simple , cât și cele
complexe sunt multe la număr, iar din multitudinea lor t rebuie să le alegem pe cele ce contribuie
direct la realizarea sarcinilor pe care le-am fixat. Important este ca toate aceste mijloace de
antrenament să fie raționalizate și standardizate , pentru a veni în ajutorul fiecărui antrenor.
În jocul de rugbi, complexitatea mijloacelor folosite asigură o pregătire apropiată de
solicitările de efo rt, existente în timpul jocului.
Părerea noastră este că, antrenorii au obligația de a folosi în pregătirea sportivilor o
multitudine de mijloace (exerciții) de antrenament, atractive și eficiente, tradiționale sau
netradiționale, în funcție de nivelul de pregătire a sportivilor, de periodizarea antrenamentului
sau de factorii acestuia .
Despre metodele de antrenament, trebuie menționat faptul că, acestea sunt în număr foarte
mare și practic nu diferă cu mult de alte probe sportive.
Ozolin N. G. [69 , 148] subliniază că în antrenamentul sportiv se folosesc o serie de
metode de antrenament, grupate astfel:
metodele învățării și perfecționării tehnicii;
metodele învățării și perfecționării tacticii;
metodele executării exercițiilor pentru educarea calităților mo trice;
metodele educării calităților morale;
metodele pregătirii psihologice și educării calităților de voință;
metodele pregătirii integrale.
La rândul lor, [40, 97 ] împart metodele de antrenament în:
metode bazate pe relația efort -odihnă;
metode bazate p e relația parte -întreg.

26
Indiferent de modul lor de clasificare, metodele de antrenament se aleg în funcție de
caracteristicile efortului competițional specific disciplinei pentru care sunt pregătiți sportivii.
Nu este lipsit de importanță aspectul conform căruia, antrenorii au mână liberă în alegerea
metodelor de antrenament, iar aceasta depinde de cunoștințele de specialitate pe care le posedă,
dar și de capacitatea lor creativă.
Printre metodele folosite la rugbi, putem aminti: antrenamentul cu repetări, antrenamentul
cu intensitate variabilă, antrenamentul cu intervale, antrenamentul cu îngreuiere, antrenamentul
în circuit. Astfel, în timpul antrenamentului sportiv trebuie urmărit în mod deosebit efortul fizic
care, în funcție de natura și intensitatea so licitărilor, produce asupra organismului o seri e de
modificări de natură morfo funcțională, fizică și psihică.
Noțiunea de efort [20, p. 8 ], explică prin încordarea voluntară a puterilor fizice sau
psihice ale organismului , în vederea realizării unui randam ent superior celui obișnuit.
În toate împrejurările, efortul trebuie văzut ca fiind totalitatea acțiunilor exercitate asupra
organismului prin volumul de antrenament (cantitate, durată), prin intensitatea și complexitatea
exercițiilor (gradul de solicitare neuromusculară) și prin durata intervalelor de odihnă [5, 6, 7].
În ceea ce privește volumul de antrenament , acesta s -a dublat în ultimele două decenii,
creșterile manifestându -se în continuare. “Această majorare a volumului este determinată în
principal de necesitatea acumulărilor cantitative, dar și de creșterea, mai ales în jocurile sportive,
a minimului de acțiuni tehnico -tactice” [38, 108 ].
De asemenea, se constată o creștere a dinamicii eforturilor în jocuri, aspect concretizat în
sporirea numărului de acțiuni de atac și apărare [29, 119, 120 ]. Această situație este determinată,
în primul rând, de prevederile regulamentare care se schimbă, favorizând creșterea dinamismului,
iar în al doilea rând, datorită creșterii spectaculozității întrecerilor.
Drep t urmare a acestor fapte, antrenamentul sportiv se desfășoară la intensități ridicate [1,
28, 47, 109, 110 ].
În funcție de tipul exercițiilor, de metodele folosite și volumul de muncă, de condițiile de
lucru în care acesta se desfășoară, efortul poate fi m ai mare sau mai mic și poate acționa asupra
unor sisteme, funcții, grupe musculare sau asupra î ntregului organism [67, 141 ].
După M atveev L., Novikov A. [64, 65], creșterea capacității funcționale a organismului
depinde legic de mărirea eforturilor funcți onale, motiv pentru care fiecare pas spre o nouă
performanță presupune și un nou nivel al eforturilor de antrenament.
Autorii Bompa T. [5, 9, 10 ] și Verho șanschi I. [107, 108 , 109] precizează că , în timpul
antrenamentului, cantit atea de efort depusă de spo rtiv trebuie fixată în funcție de capacitățile sale
individuale, de perioada de pregătire și de raportul corect între volum și intensitate.

27
De noțiunea de efort se leagă și cea de intensitate , termen utilizat mai ales în fizică.
Astfel, rezistența generală , în special cea aerobă, r eprezintă suportul energogeneză pe
baza căruia se desfășoară jocul modern, la care se adaugă capacitatea anaerobă pe seama căreia
se lansează contraatacurile și apar momentele decisive.
Aceiași autori afirmă că “tehnica și tactica se învață și se perfecționează pe seama sporirii
volumului de lucru, în timp ce adaptarea organismului la efort se face pe seama intensității”.
Ca urmare a faptului că în timpul antrenamentelor sportivii sunt supuși unor eforturi
intense, la nivelul organ ismului se instalează o stare de oboseală, aspect care duce la diminuarea
potențialului funcțional al acestuia. În aceste condiții, foarte important este ca antrenorul să
sesizeze la timp momentul apariției oboselii pentru a putea acționa preventiv prin mă suri și
proceduri de refacere po trivite și oportune [5, 7, 10, 108, 111 , 165].
Printre principalele căi de perfecționare a antrenamentului sportiv se numără evaluarea și
controlul activității. Această acțiune reprezintă un act necesar și obligatoriu în des fășurarea unui
proces de pregătire, cu obiective clare de îndeplinit [2, 23, 41, 88 , 121 ].
În lucrările lor, Colibaba -Evuleț D. și Bota I. [29, 30 ] fac referire la evaluare, pe care o
apreciază ca fiind “o operațiune didactică prin care măsurăm și aprecie m, atât predispozițiile
pentru practicarea jocurilor sportive cât și capacitatea de performanță achiziționată de sportivi în
urma desfășurării procesului de pregătire și joc”.
Activitatea de evaluare a antrenamentului sportiv, presupune o serie de obiectiv e
generale, pe care Dragn ea A. C. și Mate -Teodorescu S. [40 , p. 528 ] le sintetizează în felul
următor:
evidențierea eficienței activității competiționale;
verificarea și aprecierea nivelului de dezvoltare a calitățilo r motrice și a pregătirii psiho
tehnico -tactice;
testarea capacităților funcționale ale diferitelor sisteme, organe sau mecanisme funcționale;
cunoașterea reacției organismului la efortul de antrenament și particularitățile desfășurării
procesului de oboseală și restabilire;
verificarea indicat orilor de efort (volum, intensitate, pauze).
În cadrul acțiunii de evaluare și control, antrenorul are la îndemână o serie de probe,
norme și teste, cu ajutorul cărora încearcă să obțină un șir de date cât mai obiective asupra
capacității de performanță a sportivilor.
Pentru a fi cât mai obiectiv în aprecierea muncii depuse de sportivi, în cadrul
antrenamentului, antrenorul poate apela chiar la obiectivizarea acestuia, în sensul de a -l

28
descompune în părți mai mici și a obține date concrete și complexe. Astf el, probele și normele de
control constituie una din formele de bază ale obiectivizării antrenamentului.
Și în jocul de rugbi se face simțită prezența acțiunii de evaluare și control, prin
obligativitatea trecerii normelor de control, înaintea fiecărui an competițional. În afara acestui
moment fixat de federația de specialitate, fiecare antrenor are libertatea de a verifica periodic,
sportivii pe care îi are sub îndrumare. De asemenea, această cale de perfecționare a
antrenamentului sportiv se face simțită și prin participarea la competițiile oficiale și amicale, care
constituie un mecanism concret de evaluare și control. Rolul acestor verificări este de a informa
antrenorul asupra gradului de pregătire a sportivilor și de a -i permite acestuia să intervină a supra
reglării principalilor parametri ai efortului.
Pentru jocul de rugbi, Badea Dan [2, p. 148] în modelee de evaluare , la diferite nivele de
pregătire , destinge următoarele criterii de evaluare:
– sanogeneza;
– testarea morfofunc țională ;
– testarea func țională;
– testarea motrică;
– testarea tehnico – tactică;
– testarea psihologică.
După părerea multor autori [2, 7, 26, 29, 31, 58, 66, 71, 77, 83, 88, 96, 109 , 113, 114 ,
111, 142, 148, 16 2], pregătirea fizică generală se face de regulă în antrenamente mixte, în car e
sarcinile de instruire tehnică si tactică sunt asociate cu cele de pregătire fizică. În această
variantă, pregătirea fizică se face în partea de încălzire (cu mijloace de dezvoltare a vitezei și
îndemânării) sau în partea finală a antrenamentului ( cu mi jloace de dezvoltare a forței și
rezistenței). În anumite perioade ale anului, funcție de condițiile climatice sau de perioada de
instruire (de exemplu, iarna sau în perioada pregătitoare) se folosesc și antrenamentele speciale
de pregătire fizică prin car e se urmărește îmbunătățirea calităților motrice cu mijloace din
atletism, gimnastică, haltere sau alte jocuri sportive.
Se recomandă ca exercițiile de pregătire fizică generală să se desfășoare sub formă de
jocuri, concursuri și ștafete, în care elementu l de întrecere captează interesul și participarea
sportivilor. De asemenea, se recomandă ca în exercițiile de pregătire fizică să se folosească
diferite obiecte, inclusiv balonul de rugbi .
Prin urmare, tendin țele evolu ției jocului de rugbi sunt aproximativ acelea și ca și în alte
jocuri sportive reieșind, bine înțeles, din particularită țile acestui joc. La diferite etape de pregătire
sunt cerin țe concrete fa ță de to ți factorii antrenamentului sportiv. Reieșind din specificul acestui

29
joc, se conturează cerin țe concrete și destul de mari fa ță de compartimentul pregătirii motrice.
Aici, spre de osebire alte jocuri sportive, cerin țele fa ță de nivelul pregătirii fizice a jucătorilor de
diferite posturi de joc sunt diferite, în func ție de con ținutul activită ții ace stora pe postul său de
joc.
Tot aici se conturează și cerin țele fa ță de nivelul dezvoltării fizice (morfologice) a
sportivilor pe diferite posturi de joc. Spre exemplu, jucătorii atacan ți vor avea o stare fizică
diferită fa ță de jucătorii apărători, ținînd cont de conținutul activită ții acestora.
Astfel, de și structura și con ținutul pregătirii sportive a rugbi știlor are foarte mult comun
cu procesul de pregătire a sportivilor din alte jocuri sportive, există și unele cerin țe specifice
jocului de rugbi, de care se va ține cont pe parcursul procesului de instruire al acestora.

1.3. Particularitățile morfo func ționale și psihologice ale rugbi știlor de 16 – 17 ani
Particularitățile de vârstă reprezintă caracteristici generale native și dobândite din punct
de v edere morfofuncțional și psihologic. Acestea diferă în funcție de vârstele respective, se
raportează la individ, la entitatea și la sportul respectiv și diferențiază individualitățile din
colectiv prin unele caracteristici.
Adolescența, din literatura de specialitate, diferențiază 3 stadii bine definite:
1. Stadiul preadolescenței (10 – 14 ani), dominat de pauz e de creștere, de apariția și
accentuarea caracterelor sexuale secundare și de dezvoltare mare a sociabilității
2. Stadiul adolescenței propriu -zise (14 – 20 ani),dominat de adaptarea la starea adultă, de
procesul de câștigare a identității și de intelectualizarea pregnantă a conduitei.
3. Stad iul adolescenței prelungite (18 – 24 ani) dominat de integrarea psihologică
primară la cerințele unei prof esii, la condiția de independență față de familie și de opțiune
maritală.
Adolescența propriu -zisă reprezintă etapa de trecere de la pubertate la vârsta adultă.
Tînărul capătă conduite adulte, în care exprimarea independenței nu mai e agresivă, ci expresiv ă
și naturală. Caută mijloace personale de a fi și de a apărea în ochii celorlalți, gustul personal se
dezvoltă și apare evaluarea critică a diferitelor aspecte ale vieții. Toate aceste modificări psihice
care umplu practic fiecare moment al vieții adolesc entului se suprapun pe o structură biologică
încă fragilă.
În literatura de specialitate unii autori [27, 33, 34, 38, 46, 65, 69, 85, 148 ] au aprofundat
aceste partic ularități morfo funcționale la vârsta de 16 – 18 ani.
Mai mul ți autori ai domeniul ui [1, 2 7, 42, 43, 57, 60 ] eviden țiază ur mătoarele
particularități morfo funcționale pentru perioada de adolescență (14 –18 ani):

30
• adolescența este ultima etapă în care are loc o ultimă accelerație a dezvoltării biologice a
organismului, ea fiind de fapt etapa con solidării somatice, a organizării echilibrului biologic
maturizat;
• ritmul creșterii se atenuează treptat (în special la fete), corpul câștigă în înălțime 20 –30 cm ,
iar în greutate câte 4 –5 kg pe an;
• această perioadă se caracterizează, în special din punct de vedere somatic, prin creșteri ale
perimetrelor și diametrelor segmentare;
• corpul fetelor capătă silueta specific feminină, cu proeminența bustului și conformația
specifică a bazinului;
• deși sunt mult stabilizați din punct de vedere fizic, ei rămân totuși fragili, incapabili de un
efort prelungit;
• din punct de vedere funcțional, structurile d e coordonare a sistemului neuro endocrin se
maturizează, fapt semnificativ în echilibrarea efectuării actelor și acțiunilor motrice și în reglarea
super ioară a acestora;
• răspunsurile motrice devin complexe și nuanțate pe fondul dezvoltării abilităților de a sesiza
elementele semnificative pentru o conduită motrică eficientă;
• în ceea ce privește calitățile motrice, acestea progresează, în special la băieți;
• deprinderile și priceperile motrice, consolidate în etapa anterioară, în această perioadă pot fi
perfecționate;
• motricitatea, cu toate componentele sale, îmbogățește patrimoniul biologic și psihologic al
adolescentului printr -o acțiune sistemat ică;
• formarea schemei corporale, a experienței corporale, după Funke, are 3 dimensiuni, astfel:
– percepția propriului corp și ceea ce se întâmplă în organism;
– acumularea de experiență prin acțiune motrică, corporală;
– utilizarea corpului pentru p ropria exprimare, pentru a crea o imagine de sine sau o stare.
După aceia și autori , această perioadă poate fi numită perioada senzitivă – fiind cea mai
propice în dezvoltarea maximă a fiecărei funcțiuni, calități sau cantități.
În comparație cu celelalte stadii de dezvoltare, juniorii de 16 -17 ani prezintă
particularitățile adolescentului sportiv cu tendința de promovare la echipele de seniori.
Particularitățile psihologice și morfo funcționale, cât și aspirațiile acestor viitori performeri au
reprezentat subiecte de analiză pentru specialiștii domeniului.
Această etapă a adolescentului, Constantin V. [32, p. 283], definitivează trăsăturile
viitorului sportiv pregătindu -l atât pentru viață , cât și pentru marea performanță, iar
personalitatea jucătorului est e condiționată și influențată direct de mediul social și pedagogic cu

31
care vine în contact. Pe de altă parte, antrenamentul în rugbi trebuie să conducă la dobândirea
capacității profesionale și a independenței conduitei. De asemenea, motivația și interesel e
juniorului se întrepătrund cu originalitatea personalității jucătorului.
Sportivul de 16 – 17 ani dă dovadă de o capacitate extraordinară de mobilizare a
capacității psihice, spirit de sacrificiu și o atitudine pozitivă față de oameni, de muncă și
socie tate. Promovarea unor tineri dotați la echipele de juniori poate duce la rezultate pozitive
privind formarea viitorului performer.
Juniorii pot fi caracterizați după următoarele particularități psihologice de manifestare,
limitele fiind enumerate astfel de către Epuran M. [47, 48 ]: tipul coleric – puternic, neechilibrat,
excitabil; tipul sanguin – puternic echilibrat, mobil; tipul flegmatic – puternic, echilibrat inert și
tipul melancolic – slab, lent.
Unii autori menționează [44, 76, 86 ,] că particularit ățile psihice au următoarele
caracteristici: viața psihică este dominată de preocupări superioare, intelectuale și morale, de
interese afective puternice și de necesitatea pregătirii pentru viață; personalitatea se formează sub
influența complexă a școlii, familiei și antrenorului, apărând schimbarea de optică prin
raportarea la lume, la cunoașterea ei și la afirmarea de sine; afectivitatea este legată de apariția
prieteniei juvenile, a pasiunilor exclusive și excesive; la începuturile integrării sociale, e chilibrul
emoțional se stabilizează; gândirea este legată de apariția propriei personalități.
Badea Dan [2,p. 146 ], în pregătirea psihologică a jucătorului de rugbi junior distinge un
conținut ce vizează latura motiva țională (curaj, bărbăție , perseverentă etc.), latura afectivă (spirit
colectiv, disciplină, întrajutorare, colegialitate, etc.), întărirea spiritului de fair -play și asigurarea
siguran ței jucătorilor, încredere și dorin ță de cîștig, latura cognitivă (analiza situaților de joc,
imaginația , etc. ).
După părerea lui Epuran M., [47, 48, 49 ], tipul de memorie caracteristic acestei perioade
este cel de lungă durată, iar în adolescența prelungită, atât memoria de lungă durată, cât și cea de
scurtă durată. Tot el afirmă că limbajul prezintă următoarele caracteristici:
– debitul verbal continuă să crească, atât cel oral (200 cuvinte/minut), cât și cel scris (14 – 20
cuvinte /minut);
– apare limbajul literar, dar, în același timp, se cristalizează și un anumit stil personal de
exprimare;
– vocabularul continuă să se nuanțeze, fiind prezente și numeroase expresii tehnice;
– se consolidează corectitudinea gramaticală a limbii materne;
– se stabilizează caracteristicile scrisului și ale semnăturii;
– apare plăcerea discuțiilor în contradictoriu;

32
– se formează o deschidere spre limbile străine, fenomen îmbucurător dacă avem în vedere
că, există și o abilitate deosebită în această direcție.
În opinia autorilor [29, 41, 57, 67 , 86], capacitatea fizică la juniorii de vîrsta 16 – 18 ani
îmbracă următoarele aspecte:
dimensiuni corporale în conformitate cu cerințele modelului de jucător de post;
baterii de teste care să demonstreze nivelul de pregătire specifică (fizică, tehnică, tactică)
sunt bine fundamentate;
variabile ale cap acității fizice specifice: probe specifice pe posturi în care calitățile
motrice specifice (precizie, îndemânare, viteză, forță, combativitate) sunt implementate în
principalele elemente tehnice și acțiuni tactice este individuale;
capacitatea psihică va f i apreciată prin calificative sau semne care să consemneze
prezența (+) sau absența ( -) următoarelor calități psihice: viteza și calitatea gândirii operative,
viteza de recepționare a informațiilor (legate de atenție), tipul de atenție manifestat, precizia
percepțiilor spațiale și temporale, timpul de coincidență, viteza de reacție motrică, privirea
periferică, reacțiile kinestezice, capacitatea de diferențiere a forței musculare implementată în
procedeele tehnice fundamentale (pase, tras la poartă, degajăr i, deposedări), viteza de alergare și
de execuție a stereotipurilor dinamic formate, combativitatea și perseverența, patima pentru
practicarea jocului.
După părerile altor autori [33, 34, 50, 141 ], există o deosebire netă între pubertate și
adolescență. A ceastă nouă etapă, adolescența, poate fi caracterizată ca o etapă de schimbare a
proprietăților corporale, de perfecționare funcțională, și anume: țesutul muscular se dezvoltă
mult și subcutanat apare un strat cutanat de grăsime; coloana vertebrală își del imitează curburile,
adolescentul prezentându -le pe toate (cervicală, dorsală, lombară) ca o cerință obligatorie pentru
o postură corectă, bineînțeles cu condiția de a se încadra în limitele fiziologice; statura continuă
să crească, limitele la 17 -18 ani fi ind cuprinse între 1,75 -1,85 m.
De asemenea, conform opiniilor autorilor [47, 48, 67 ], în perioada adolescenței efectul
anabolizant proteic al hormonului de creștere este preluat la băieți de hormonii masculini, iar
mușchii scheletului răspund la testoste ron, mărindu -și greutatea și dimensiunile fibrelor. La 18
ani capacitatea vitală ajunge la 4000 -4500 cm3, iar frecvența respiratorie (care scade concomitent
cu înaintarea în vârstă) ajunge la 15 -18 respirații/min. (frecvența adultului). Apneea voluntară se
ameliorează depășind un minut, iar la 18 ani globulele roșii ating 4 – 4,5 milioane iar ce le
albe 6000 – 7000. Cantitatea de hemoglobină este de 80 – 97 % , apropiindu -se de valorile
adultului, iar secreția hormonală prezintă și ea unele aspec te particulare. De asemenea,

33
particularitățile funcționale sunt prezentate în următoarea manieră: frecvența cardiacă și
tensiunea arterială sunt în general apropiate de cele ale adultului; frecvența respiratorie se
apropie de cea a adultului având valoare a de 18 respirații/minut; oxigenarea țesuturilor se
îmbunătățește datorită echilibrului dintre dimensiunile inimii și vaselor; glandele cu secreție
internă se maturizează și se definitivează dezvoltând caracterele sociale.
Jocul de rugbi [2, 31, 32, 15 3, 156, 160, 16 1], prin natura solicitărilor specifice,
determină modificări morfo funcționale la nivel osteo -articular și muscular, precum și la nivelul
sistemelor asociate aparatului locomotor. Efectele induse la nivel muscular și osteo -articular
constau în :
– creșterea masei active și scăderea țesutului adipos 88 -89% / 11 -12%;
– hipertrofie musculară prin cre șterea suprafe ței de sec țiune a fibrelor -mărirea diametrului,
creșterea cantită ții de sarcoplasmă, cre șterea numărului de miofibrile, etc. ( și nu înmul țirea
numărului de fibre musculare);
– ameliorarea rezerv elor energetice musculare -ATP+CP – și a regimului de mobilizare a
acestora;
– optimizarea cuplajului excita ție-contrac ție și a capacită ții de relaxare musculară;
– educarea analizatorului kinestezic, optimizar ea aferen țelor proprioceptive la nivel tendon –
aponevroză a capsulelor articulare, etc. precum și reglarea tonusului muscular cu rol în
ameliorarea atitudinii posturale și a reactivită ții musculare;
– raport optim între elasticitatea ligamentelor, tendoanelor și mușchii antagoni ști, pe de -o
parte, și tonusul și forța lan țurilor musculare agoniste;
– ameliorarea suprafe ței cavită ților articulare și consolidarea capsulelor articulare;
– raport optim între diametrul și lungimea fibrei musculare;
– optimizarea lubrifier ii articula țiilor;
– creșterea vasculariza ției musculare;
– ameliorarea ponderii fibrelor musculare de tip II A+B în raport cu fibrele musculare de
tip I, în func ție de specializarea jucătorului;
– înmul țirea frecven ței impulsurilor neuromotorii, activarea și sincronizarea unui număr cât
mai mare de unită ți motorii ( 70% -80%);
– optimizarea coordonării intra – și intermusculare.
Antrenarea aparatului locomotor implică modifi cări la nivelul tuturor func țiilor și
structurilor organismului [2, p.192 ]. Astfel, mu șchiul în ac țiune determină accelerarea activită ții
aparatului cardiorespirator și modificări precum:
creșterea perimetrului cutiei toracice;

34

mărirea amplitudinii respiratorii;
dezvoltarea vol umului cordului și al plămînilor ;
creșterea volumului cardiac;
creșterea cantită ții de hemoglobină etc.
De asemenea activitatea musculară este sus ținută de sistemul nervos unde observăm:
ameliorarea permeabilită ții sinapselor, a conexiunilor nervoase, a mecanismelor de feed -back,
plasticitatea și mobilitatea proceselor nervoa se, optimizarea proceselor psihice și a personalită ții.
Alte modificări sunt prezente și la nivelul proceselor metabolice (-anabolism și catabolism -), a
sistemului endocrin (hiperfunc ția hipofizei, tiroidei, timusului și corticosuprarenalelor) și a
analiza torilor care î și sporesc acuitatea.
Adolescența este perioada de perfecți onare a tehnicii și de dezvoltate a tuturor calităților
fizice, specifice unei discipline sportive. Echilibrul proporțiilor corpului, atingerea nivelului de la
adult a l parametrilor b iologici și funcționali, stabilitatea psihică și nivelul intelectual, fac ca
această etapă să fie considerată a doua vârstă de aur a învățării.
Așadar, conturarea sistemelor morfologice, funcționale și psihice ale fiecărui rugbist la
parametrii op timi ai vârstei de 16 -17 ani, determină creșterea performanțelor sportive ale cestora,
fiecare fiind o verigă de bază ce conferă dinamism jocului .

1.4. Aspecte metodologice ale dezvoltării capacităților coordinative în jocurile sportive
În condițiile act uale de viață s -a mărit semnificativ volumul activităților realizate în
condiții verosimile și inopinate. Acest lucru impune individului manifestarea agerimii, istețimii,
ingeniozității, vitezei reacției, capacității de concentrare și de transferare a aten ției, preciziei
mișcărilor (spațiale, tempo rale, dinamice) și raționalizării acestora din punct de vedere
biomecanic. În teoria și metodi ca educației fizice [23, 40, 41, 64, 69, 77, 104, 112, 116, 136, 15 2,
153, 159 etc.], toate aceste calități sau capacit ăți sunt legate de noțiunea „capacități coordinative”
– aptitudine motrice complexă ce reprezintă:
a) capacitatea de a regla și dirija mișcările singulare sau la care participă întregul
organism sau capacitatea de a stăpâni mișcarea motrice;
b) aptitudin ea de a trece rapid de la unele acțiuni și relații la altele, în concordanță cu
cerințele mereu schimbătoare ale mediului înconjurător (ale ambianței unui anumit sport).
După părerea noastră, din ceea ce prezintă literatura de specialitate, rezultă că , de fapt,
capacitățile coordinative presupun capacitatea individului de a -și însuși și efectua acțiuni motrice

35
complexe (cu grad sporit de dificultate), dirijând precis și economic mișcările în timp și spațiu,
cu viteză și forță necesară, în concordanță cu sit uațiile care apar pe parcursul efectuării acțiunilor.
Specialiștii din domeniu [149, 163, 164, 16 9 etc.] prezintă capacitățile coordinative ca o
îmbinare complexă de componente, care au ca scop rezolvarea unor sarcini motrice cu un grad
sporit de coordonar e. De și părerile multor autori [4, 24, 57, 61, 64, 65, 73, 100, 112, 116, 118,
130, 131, 134, 136, 137, 138, 139, 141, 164, 170, 17 1 etc.], privind componentele capacitățile
coordinative, sunt variate, majoritatea evidențiază aceleași capacități coordinati ve, relativ
independente. Astfel, Hirtz P. [59] în 1976 a descoperit peste 80 de capacități de coordonare.
Bazându -se pe rezultatele cerce tărilor anterioare [35, 61, 116, 136, 137, 149, 150, 164],
Platonov V. N [149 , p 301]., evidențiază următoarele capa cități coordinative:
capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațiali -temporali a actului
motric;
capacitatea de menținere a echilibrului;
simțul de ritmicitate;
capacitatea de orientare în spațiu;
capacitatea de relaxare automată a mu șchilor;
capacitatea de coordonare a mișcărilor.
Manifestarea capacităților coordinative este condiționată de un șir de factori comuni [40,
53, 105, 112, 150, 152, 16 2 etc.]. În special, manifestarea eficientă a diferitelor capacități
coordinative este lim itată, în mare măsură, de un anumit grup de factori – biomecanici,
fiziologici, psiho -pedagogici etc.
Unii autori [163, 16 4] interpretează capacitatea de coordonare a acțiunilor motrice ca
fiind o capacitate de corelare a anumitor acțiuni motrice într -o singură mișcare, ținând cont de
scopul și acțiunea comună cu alte nivele de coordonare ale activității umane.
Totodată, capacitățile coordinative reprezintă inițierea și perfecționarea efectivă a
deprinderilor motrice, dar și premisa de atingere a rezultat elor de performanță în sport [59, 169,
170].
Toate tipurile de coordonare nu se evidențiază separat, ci întotdeauna combinându -se într –
un sistem adecvat scopului și particularităților fiziologice ale individului. Astfel, mai mulți
specialiști în domeniu [14, 59, 135, 16 3] au acceptat capacitățile coordinative ca un bloc cu o
structură complicată și cu un număr mare de capacități care sunt destinate unor activități cu
caracter pronunțat de coordonare.

36
Autorii sunt de părere că, dezvoltând capacitățile coordin ative se dezvoltă întregul
potențial de coordonare. Potențialul de coordonare este un termen nou în literatura de specialitate
și specialiștii consideră că toate capacitățile coordinative sunt niște unități primare din întregul
potențial de coordonare a in dividului.
Fiecare unitate primară din potențialul de coordonare este destinată să rezolve o sarcină
concretă, care poate apărea pe parcursul mod elării unei acțiuni motrice [112, 170, 17 1].
De asemenea, ei susțin că fiecare unitate primară în parte are c aracteristicile sale:
starea inițială (care este determinată cu ajutorul testelor inițiale);
starea de perfecționare (după o perioadă de antrenamente);
starea posibilă de evaluare (dacă aceasta se cere).
Îndemânarea în mișcări este legată organic de forță, viteză, rezistență și suplețe ,
contribuind la însușirea și perfecționarea tehnicii sportive și se poate îmbunătăți cu ajutorul
exercițiilor sportive.
În activitatea reală capacitățile coordinative se evidențiază în forme combinate din
totalitatea de capac ități motrice. Specificul activității necesită cerințe diferite față de capacitățile
coordinative, în unele probe sportive capacitățile coordinative joacă rolul de bază, în altele un rol
auxiliar. Totodată, aportul diferitor funcții coordinative se schimbă în dependență de acțiunile
tehnico -tactice concrete în activitatea sportivă.
În jocul de rugbi , capacitățile coordinative sînt importante atît pentru adaptarea la
condițiile concrete de joc, cît și pentru realizarea unei replici motrice eficiente la acțiu nile
adversarului [32, p. 259], tot aici autorul menționează formele de manifestare a îndemînării:
– îndemînarea generală;
– îndemînarea specială – proprie activității din jocul de rugbi.
Pregătirea tehnico – tactică a jucătorului de rugbi, cuprinde totalitate a acțiunilor motrice
executate ideal din punct de vedere al eficienței acestora. Din analiza noilor tehnici prezente în
competițiile internaționale, este evident că pentru introducerea acestora în jocul echipelor
autohtone este nevoie de o pregătire specif ică a sportivilor.
În cercetările noastre anterioare [11] am căutat legătura dintre elementele tehnico – tactice
ale jocului de rugbi și capacitățile coordinative (Tabelul 1.2). În tabel se evidențiază următoarele
forme de manifestare: diferențierea chine stetică, echilibrul, orientarea în spațiu și timp, care sînt
prezente în majoritatea procedeelor tehnico – tactice executate de rugbiști. Altele, cum ar fi:
reacția motoră, ritmicitatea, precum și unele specifice sau generale, la fel sînt comune tuturor
elementelor care are o manifestare complexă (combinată).

37
Tabelul 1.2. Capacitățile coordinative specifice elementelor și procedeelor tehnice în jocul de
rugbi [11 , 18].

Nr.
crt. Denumirea elementului tehnic Capacități coordinative evidențiate
1
Deplasăr i de ritm, echilibru și orientare în spațiu.
2 Alergare cu balonul
(purtarea balonului) diferențierea kinestetică, orientare în spațiu, echilibru.
3 Transmiterea balonului
diferențierea kinestetică, orientarea spațial -oculară,
legătură și combinare.
4 Placajul
echilibru, reacție, de diferențiere a diferitor parametri
a mișcărilor (temporali, spațiali și de forță),
5 Lovitura de picior
de diferențiere( simțul balonului), orientare
6 Prinderea balonului din zbor
de diferențiere a mișcărilor, orie ntare spațiotemporală,
echilibru.
7 Schimbarea de direcție (fente)
de orientare, echilibru, schimbare de reacție și mișcare.
8 Culegerea balonului de pe sol
diferențierea kinestetică, echilibru, orientare
spațiotemporală.
9 Contactul cu adversarul
de diferențiere a diferitor parametri a mișcărilor
(temporali, spațiali și de forță), echilibru, reacție, de
grupare.
10 Lansarea balonului din margine
de diferențiere (simțul balonului), orientare
spațiotemporală.

Privind tehnica specifică pe posturi, din margine precum și din grămada ordonata, aceste
capacități se evidențiază, dar cu un grad mult mai înalt al performanței, îmbinând în sine diverse
forme în dependență de elementul tehnico -tactic aplicat.
În concluzie am menționat că cele mai pronunțate capacități coordinative sunt:
diferențierea chinestetică, simțul echilibrului, orientarea spațiotemporală precum și alte
capacități coordinative, care au și ele un rol, în funcție de situațiile de joc.
Dan Badea în lucrarea sa ”Rugbi strategia formativ ă a jucătorului” [2, p.53 – 54],
clasificînd stadiile de formare a jucătorului de rugbi, în stadiul II de pregătire, formulează clar
obiectivele cadru și de referință în care se accentueze dezvoltarea aptitudinilor motrice si în
special a capacităților coo rdinative: coordonare complexă în acțiuni și poziții neobișnuite;
orientarea spațiotemporală și echilibru la un nivel optim. În conținutul pregătirii se regăsesc
teme:
– coordonarea generală;
– coordonarea segmentară și intersegmentară;
– coordonare complexă în mișcări și poziții neobișnuite;
– orientarea spațio -temporală în condiții complexe și variate
– echilibru static și dinamic.

38
Analizînd obiectivele expuse trebuie menționat faptul că în perioada junioratului este
foarte importantă tratarea corespunzătoare a capacităților coordinative în procesul de formare a
jucătorului de rugbi.
Autorul Constantin Vasile [32 , p. 258] prezintă metodologia perfecționării capacităților
coordinative (îndemînării), în exersarea acestora trebuie respectate cîteva reguli, astfel:
– stabilirea gradului de dificultate a coordonării mișcării și adaptarea unui program adecvat
cu vîrsta, bagajul și posibilitățile motrice, nivelul de instruire a sportivilor;
– respectarea parametrilor de precizie în executarea mișcărilor respective, și
caracter isticilor de spațiu, de timp și dinamica efectuării acestora exprimate prin: simplitate,
cursivitate și economie energetică;
– reducerea timpului de însușire a cărui durată indică gradul de îndemînare a sportivului;
– necesitatea învățării în permanență a unor noi deprinderi și procedee tehnico – tactice, în
ideea extinderii bagajului motric specializat;
– folosirea unor tempouri crescute în acțiuni motrice și trecerea rapidă de la unele la altele;
– realizarea dozării prin creșterea dificultăților de coordonare;
– plasarea exercițiilor de îndemînare în începutul lecției, după încălzirea generală, cînd
prospețimea excitabilității musculare favorizează precizia mișcărilor și refacerea rapidă;
– cu cît începe mai devreme dezvoltarea acestei calită ți, cu atît efectele vor fi mai mari;
– îndemînarea se exersează pe întreg ciclu anual, în perioada de pregătire sînt incluse
mijloace pentru dezvoltarea îndemînării generale, în perioada competițională – mijloace
specifice jocului de rugbi.
În lucrarea ”Aptitudinile în activitatea motrică”, autorii Rață G. și Rață B. [77, p. 243]
menționează că în procesul de educare a coordonării este complex și presupune repetarea a cel
puțin trei cerințe:
– asigurarea unui număr corespunzător de repetări, număr care să asigure asimilarea
conținutul ui și formei exercițiului;
– încadrarea executantului în timpul de execuție a mișcării și obișnuirea acestuia cu ideea
execuției în viteză din ce în ce mai mare, adică obținerea unui ritm optim;
– obișnuirea executantului cu o varietate mare de situații previz ibile și imprevizibile ce pot
apărea și care trebuie trecute și rezolvate prin modalități diferite.
Dragnea A. Și Mate -Teodorescu S. [40, p.352] descriu factorii care condiționează
dezvoltarea capacităților coordinative, după ei acești factori pot fi de n atură motrică, anatomo –
funcțională sau psihologică:
• factori de natură anatomo -funcțională:

39
– viteza de transmitere a impulsurilor nervoase (pe căile aferente sau eferente);
– vîrsta;
– sexul;
– mobilitatea proceselor corticale fundamentale (excitați a-inhibiția);
– calitatea inervației musculare (care determină alternanța contracției și relaxării);
– calitatea și nivelul de funcționalitate al analizatorilor;
– oboseala centrală și periferică;
– valoarea resurselor energetice ale organismului;
– alți factori implicați (regimul de viață , nicotina etc.).
• factori de natură motrică:
– nivelul de dezvoltare al celorlalte calități motrice;
– experiența motrică și bogăția repertoriului motric;
– complexitatea și volumul deprinderilor motrice pe care le deține subiectul, repertoriul
tehnic al acestuia etc.
• factori de natură psihologică:
– memoria de lungă și de scurtă durată;
– plasticitatea scoarței cerebrale;
– reprezentarea corectă a mișcărilor care trebuie învățate;
– calitatea proceselor c ognitive;
– gîndirea (convergentă și divergentă, creativă);
– anticiparea mișcărilor in funcție de condițiile din mediul înconjurător (partener,
adversar, climă etc.).
Pentru dezvoltarea capacităților coordinative, după Manno R. [62 , p.135 -148] foarte
eficiente sunt perturbarea (diminuarea sau consolidarea) informațiilor furnizate de analizatori,
dar și creșterile î n dificultate a execuțiilor. Menționăm cîteva din principalele mijloace folosite in
dezvoltarea capacităților coordinative, și anume:
• exerciții de imitare a unor secvențe motrice impuse;
• variația informațiilor – prin limitarea informațiilor (execuție cu ochii închiși , excluderea
informațiilor acustice etc.) sau amplificarea lor ( reprezentări video, demonstrații etc.);
• variația condi țiilor extreme – modificarea dimensiunilor , instalațiilor (diametrul ming ii,
înălțimea fileului, limitarea spațiului etc.);
• combinarea unor abilități (tehnice) automatizate deja – acestea sunt executate fie simultan,
fie unul după altul;

40
• variația exe cuției mișcării – se realizează prin execuția parțială a fazelor dintr -o secvență
motrice sau prin cuplarea intre ele a fazelor parțiale ale acelei secvențe motrice;
• exerciții efectuate pe fond de oboseală – se evită folosirea lor in momentul combinării mai
multor tehnici, in cazul începătorilor , in perioadele de corectarea a greșelilor;
• exersarea cu controlul timpului – exercițiile sunt executate intr -un ritm cat mai rapid, sau se
succed la diferite intervale. Exercițiile trebuie să fie bine însușite de către subiect.
Și profesorul Stănculescu V. [86 ], în lucrarea sa “Pregătirea fizică a fotbaliștilor”, face o
interesantă sistematizare a exercițiilor de îndemânare:
exerciții de îndemânare generală;
exerciții de îndemânare specifică;
exerciții de înde mânare în condiții de forță;
exerciții de îndemânare în condiții de viteză.
Ozolin N.G. [69, 148 ] sistematizează exercițiile pentru îndemânare în patru grupe:
exerciții în condiții neobișnuite;
exerciții în “oglindă”;
exerciții pe teren variat;
întreceri c u exerciții noi.
În multe lucrări științifice se confirmă ideea că toate perioadele fiziologice la om sunt
caracterizate de anumite deosebiri de dezvoltare și de aceea trebuie să se țină seama de aceste
aspecte la alegerea mijloac elor și metodelor pedagogi ce [71, 77, 102 ]. Fiecare perioadă de
dezvoltare fiziologică este d eterminată de schimbările morfo funcționale din perioada anterioară
și condiționează dezvoltarea mai departe a organismului. În același timp, fiecare perioadă de
dezvoltare reprezintă în sin e o formă fiziologică desăvârșită care permite o adaptare adecvată a
omului la mediu.
Dezvoltarea funcțiilor motrice depinde de trei factori: deosebirile motrice – condiționate
genetic; activitatea liberă a copilului – depinde de îndeplinirea mai multor ac țiuni în viața de zi cu
zi; acțiunile speciale – cu caracter pedagogic care accelerea ză dezvoltarea în ontogeneză [102,
122, 15 9]. Acestea sunt condițiile necesare creșterii și dezvoltării organismului de care depinde
adaptarea reacțiilor ce determină ritm ul dezvoltării pe parcursul etapelor de ontogeneză.
Majoritatea autorilor [40, 116, 135, 136, 16 2 etc.] sunt de părerea că procesul de
dezvoltare a capacităților coordinative are o anumită dinamică de vârstă în dezvoltarea biologică.
Cu toate acestea, cele mai mari tempouri de dezvoltare naturală revin perioadei prepubertare. La
vârsta adolescenței , capacitățile coordinative se înrăutățesc considerabil. La vârsta tinereții

41
acestea cunosc o îmbunătățire, apoi o stabilizare și, în sfârșit, la 40 -50 ani – un nou declin. Așa –
dar, perioada de la 6 -7 până la 10 -12 ani este cea mai favorabilă pentru dezvoltarea capacităților
coordinative.
Autorii germani Hirt z P., Ludwig G., Willnitz J. [169, 17 1] consideră vârsta de 7 -10 ani
optimă pentru dezvoltarea intensivă a capac ităților de coordonare, iar Dragn ea A. , Mate –
Teodorescu S. [40 , p. 353], coordonarea cunoaște unele momente de dezvoltare, pe componente
care se situează între 7 -14 ani, iar antrenarea ei reprezintă «punctul nodal» al pregătirii. Aceiași
autori ajun g la concluzia că “pentru coordonare nu se lucrează niciodată devreme sau prea mult”.
La rândul său, Manno R. [62 ] precizează că aptitudinile coordinative se dezvoltă cel mai
mult între 6 -13 ani, practica oferindu -ne exemple de progrese considerabile propr ii acestei
categorii de vârstă, căreia îi va urma apoi o perioadă de stabilizare.
Totodată, majoritatea autorilor, în mod experimental , au dovedit necesitatea aplicării
acestora în practica educației fizice și sportului, considerând că dezvoltarea capacit ăților
coordinative trebuie realizată la vârsta cuprinsă între 7 și 14 ani, în funcție de vârstă, sex și probă
sportivă.
Cu toate acestea, practica demonstrează că pentru îmbunătățirea acestei calități motrice se
poate lucra și cu sportivi care au depășit această categorie de vârstă. E important să se lucreze
permanent pentru dezvoltarea coordonării, indiferent de eșalonul de vârstă, de nivelul de instruire
și etapa de pregătire, dar cu condiția să se folosească cât mai multe mijloace, diferențiate și
diver sificate.
Este evident faptul că sportivii cu o experiență mai bogată au și un nivel mai înalt de
dezvoltare a capacităților coordinative. Aici este important ca pe parcursul evoluției sportive să
se păstreze, pe măsura posibilităților, să sporească nivelu l de dezvoltarea a acestora aplicând la
diferite etape de pregătire mijloace cât mai variate în acest sens.

1.5.Concluzii la c apitolul 1
În urma analizei detaliate a chestiunilor ce țin de aspectele de bază în pregătirea
rugbi știlor juniori reflectate de autorii autohtoni și cei străini au fost formulate următoarele
concluzii:
1. antrenamentul sportiv în diferite surse bibliografice este definit în mod diferit, însă în esență
acesta nu diferă cu mult de la autor la autor. Unii consideră antrenamentul sportiv drept un
proces pedagogic de educare și instruire a sportivului, iar alții ca fiind un proces complex și
planificat, la capătul căruia se cer atinse obiective de performanță, iar din punct de vedere

42
medical și biologic, repetarea sistemică a exercițiilor t rebuie planificată să evolueze crescător, în
funcție de obiectivul de adaptare funcțional și morfologic;
2. abordarea procesului de antrenament a tinerilor de 16 –17 ani, în diferite probe de sport, este
foarte complexă, având la bază legile anatomo – fiziolo gice și biomecanice. Majoritatea autorilor
consideră că factorii antrenamentului sportiv sunt: fizic, tehnic, tactic, al pregătirii teoretice și
pregătirii psihologice, indiferent de proba de sport;
3. analizând evoluția jocului de rugbi putem concluziona că acesta are o ascendență foarte
vizibilă și dinamică în ultimii ani, devenind în ultimă instanță o probă olimpică. Progresul în
domeniul științelor pedagogice, biologice și tehnice a permis o revoluție în tehnologia
antrenamentului sportiv în jocul de rugbi . Științele tehnice, asociate cu cibernetica și tehnologia
didactică, au condus la asistarea pregătirii sportivilor rugbiști prin asistarea la calculator,
simulator, sau prin alte mijloace tehnice ;
4. în condițiile actuale, obținerea performanței sportive maxime este posibilă numai dacă
antrenamentul sportiv este total, iar desfășurarea lui se bazează pe cele mai noi orientări ale
științei sportului . Totodată, nu este exclusă și pregătirea jucătorilor rugbiști punând accentul pe
unul sau altul componente ale a ntrenamentului sportiv (motric, tehnico -tactic, psihologic)
folosind noi metodologii de sporire a eficienței de joc;
5. adolescența propriu -zisă reprezintă etapa de trecere de la pubertate la vârsta adultă, unde
tânărul capătă conduite adulte, în care exprim area independenței nu mai este agresivă, ci
expresivă și naturală. În pregătirea jucătorului de rugbi junior se distinge un conținut ce vizează
latura motivațională (curaj, bărbăție, perseverentă etc.), latura afectivă (spirit colectiv, disciplină,
întraju torare, colegialitate etc.), întărirea spiritului de fair -play și asigurarea siguranței
jucătorilor, încredere și dorință de câștig, latura cognitivă (analiza situaților de joc, imaginația
etc.);
6. jocul de rugbi prin natura solicitărilor specifice, determin ă modificări morfofuncționale la
nivel osteoarticular și muscular, precum și la nivelul sistemelor asociate aparatului locomotor.
Adolescența este perioada de perfecționare a tehnicii și de dobândire a tuturor calităților fizice,
specifice unei disciplin e sportive. Echilibrul proporțiilor corpului, atingerea nivelului de adult a
parametrilor biologici și funcționali, stabilitatea psihică și nivelul intelectual, fac ca această etapă
să fie considerată a doua vârstă de aur a învățării;
7. în ultimii ani, în mod special în jocurile sportive, antrenamentul sportiv se axează pe
dezvoltarea predominant a capacităților coordinative ale jucătorilor. Capacitățile coordinative
presupun capacitatea individului de a -și însuși și efectua acțiuni motrice complexe (cu grad sporit
de dificultate), dirijând precis și economic mișcările în timp și spațiu, cu viteză și forță necesară,

43
în concordanță cu situațiile care apar pe parcursul efectuării acțiunilor. În literatura de
specialitate există mai multe clasificări a capac ităților coordinative, toate fiind acceptate în
domeniul educației fizice și sportului, acestea având la bază diferite criterii de clasificare, care
pot fi aplicate în procesul de instruire în funcție de obiectivele pe care le punem în orice caz
concret;
8. perioada de la 6 -7 ani până la 10 -12 ani este cea mai favorabilă pentru dezvoltarea
capacităților coordinative, lucru de care se va ține cont în cadrul procesului de instruire al
jucătorilor. Practica demonstrează că pentru îmbunătățirea acestei calități motrice se poate lucra
și cu sportivi care au depășit această categorie de vârstă. E important să se lucreze permanent
pentru dezvoltarea coordonării, indiferent de eșalonul de vârstă, de nivelul de instruire și etapa de
pregătire, dar cu condiția să se fo losească cât mai multe mijloace , diferențiate și diversificate.
Toate acestea aspecte determină scopul, obiectivele și problema cercetării, fiind absolut
necesare pentru teoria și practica antrenamentului sportiv, inclusiv în jocul de rugbi.
Problema științifică importantă soluționată în domeniu constă în eficientizarea
procesului de pregătire sportivă a rugbi știlor juniori în baza formării capacită ților coordinative
specifice activită ții competi ționale , care să asigure obținerea performanțelor pregătirii sportive și a
unui grad înalt de realizare a acesteia în condi ții de joc .
Scopul lucrării îl constituie cre șterea eficien ței sistemului de pregătire al rugbiștilor
juniori, în baza dezvoltării direc ționate a capacităților coordinative.
Obiectivele cercetă rii:
1. Studierea particularită ților dezvoltării capacită ților coordinative în procesul de
antrenament al rugbiștilor juniori;
2. Evaluarea nivelului pregătirii sportive al rugbiștilor juniori;
3. Determinarea conținutului programei pentru dezvoltarea c apacită ților coordinative ale
rugbiștilor de 16 -17 ani într -un ciclu anual de pregătire;
4. Argumentarea experimentală a eficienței aplicării programei de dezvoltare a capacităților
coordinative la rugbiștii de 16 -17 ani.

44
2. EVALUAREA NIVELU LUI PREGĂTIRII SPORTIVE A RUGBI ȘTILOR JUNIORI

2.1. Metodele de cercetare
Pentru îndeplinirea obiectivilor propuse am folosit un complex de metode de cercetare,
aflate în strînsă legătură, permanent sau temporar, de -a lungul întregii cercetări:
– Analiza lit eraturii științifico -metodice de specialitate ;
– Observația pedagogică;
– Metoda a nchet ei;
– Metoda testării;
– Experimentul pedagogic;
– Metode statistico -matematice;
– Metoda grafică și tabelară;
– Metoda analizei video.

Metoda analizei datelor literaturii științific o-metodice de specialitate
Pentru o mai bună fundamentare științifică a temei, am considerat necesară studierea
literaturii de specialitate care abordează acest subiect.
Astfel, au fost studiate o serie de lucrări (n=174), atât din domeniul sportului , cât și din
alte domenii (pedagogie, psihologie, fiziologie, biologie, igienă, antropologie, ergonomie, fizică,
cibernetică, statistica -matematică), ale unor autori din țară și peste hotare. Lucrările au asigurat
un conținut științific și au constituit bibliogr afia selectivă a lucrării.
Tot mai mulți specialiști ai domeniului consideră că performanțele sportive deosebite nu
se pot obține decât printr -o creștere permanentă a eficienței antrenamentelor sportive și o
adaptare a organismului la diferite tipuri de ef ort [1, 3, 5, 16, 29, 39, 57, 63 , 70, 80, 83, 91, 94 ,
99, 103, 106, 109, 119, 16 9].
În ceea ce privește abordarea capacităților coordinative s-a observat, încă din start, o
divergență a opiniilor specialiștilor în legătură cu noțiunile de: capacitate de coordonare,
dibăcie, potențial de coordonare, coordonarea mișcărilor [40, 59, 63, 73, 77, 78, 100, 101, 104,
105, 112 , 115, 122, 126, 131, 134, 136, 149, 150, 151, 164, 170, 17 1], în ultimii ani, în mod
special în jocurile sportive, antrenamentul sportiv s e axează pe dezvoltarea predominant a
capacităților coordinative ale jucătorilor. Autori sus țin că capacitățile coordinative presupun
capacitatea individului de a -și însuși și efectua acțiuni motrice complexe (cu grad sporit de
dificultate), dirijând preci s și economic mișcările în timp și spațiu, cu viteză și forță necesară, în
concordanță cu situațiile care apar pe parcursul efectuării acțiunilor;

45
Observația pedagogică
Metoda observației a fost folosită pentru culegerea unor date concrete, cu ajutorul căr ora să
putem efectua o analiză științifică a acestor date, dar și pentru a asigura o cor ectitudine obiectivă
cercetării [49, 52, 53, 54, 56] .
Și în sportul de performanță este folosită această metodă, știindu -se că antrenorul trebuie să
fie un observator iscusit , atât a sportivilor proprii , cât și a celor adverși .
Metoda observației a fost folosită pe tot parcursul experimentului asupra propriilor sportivi,
în scopul determinării și dirijării comportamentului acestora, conform scopurilor experimentului.
Totodată, această metodă a slujit la înregistrarea obiectivă a datelor testării.
Pe parcursul cercetării noastre, observația a fost făcută asupra sportivilor care practică
jocul de rugbi la categoria de vârstă 16 -17, ani participanți ai Campionatul ui Naționa l,
componenți ai Lotului Național U 18 ani și ai grupelor experimentale.
Această metodă s-a aplicat pentru a obține un volum de informații privitoare la:
– obiectivele pregătirii fizice specifice în jocul de rugbi;
– calitățile motrice de bază și capacită țile coordinative specifice jocului de rugbi;
– prioritatea dezvoltării capacită ților coordinative în diferite perioade ale
antrenamentului într -un macrociclu anual ;
– numărul de antrenamente î ntr-un microciclu competițional dedicat dezvoltării
capacită ților coordi native;
– opiniile referitoare la eficiența dezvoltării capacită ților coordinative asupra
randamentului tehnico -tactic;
– modalitățile de evaluare a randamentului competițional;
– metodele de antrenament și sistemele de acționare eficiente destinate dezvoltării
capacită ților coordinative specifice jocului de rugbi;
– documentele de planificare necesare într -un macrociclu anual.
Metoda anchetei
Această metodă a contribuit la realizarea scopul ui și obiectivelor propuse, în ce privește
obține rea de informații de la s pecialiștii , care lucrează în rugbi , privind dezvoltarea cap acităților
coordinative ale rugbi știlor juniori.
Pentru aceasta sa alcătuit un chestionar cu 1 3 întrebări și mai multe variante de răspuns,
la care cei intervie vați trebuiau să răspundă obiectiv , bifând o variantă de răspuns (sau mai
multe), pe care aceștia o considerau corectă (Anexa 1).
În alcătuirea chestionarului s -a ținut cont de recomandările metodice ale unor specialiști
din domeniul cercetării sociologice [15, 48, 52, 54, 56 , 79, 82 , 121 ].

46
La chestionar au binevoit să răspundă un număr de 56 de antrenori (profesori) care
lucrează cu rugbiștii juniori, antrenori care și -au păstrat anonimatul pentru o mai bună
obiectivitate a răspunsurilor. Acest aspect a dus la o colaborare sinceră și const ructivă.
Răspunsurile specialiștilor au folosit la materializarea obiectivelor pe care ni le -am
propus în cadrul cercetărilor, în legătură cu individualizarea metodelor și mijloacelor de pregătire
a sportivilor.
Metoda testării
Această metodă a fost utiliz ată în scopul stabilirii nivelului de pregătire sportivă a
jucătorilor de rugbi juniori, în cele două grupe supuse cercetării. În baza rezultatelor înregistrate
la aceste teste, s -a argumentat experimental nivelul pregătirii sportive a rugbi știlor de 16 – 17
ani, cît și a nivelului sporit al activită ții competi ționale în Campionatul Na țional la această vîrstă,
precum și progresele ob ținute de grupa experimentală în cadrul experimentului declan șat.
Teste motrice utilizate în cercetarea noastră sînt descrise și prezentate de majoritatea
speciali știlor din domeniul antrenamentului sportiv [12, 19, 31, 92, 93, 125 ].
Alergare 20 și 50m:
Descrierea probei: j ucătorul se plasează în spatele liniei de plecare, în poziție pentru start
din picioare. Cronometrorul se plasează la sosire și va porni cronometrul la coborîrea brațului.
Această probă se repetă de 2 ori la interval de 5 minute .
Alergare de suveică 10x5m:
Descrierea probei: Din picioare, cu plecare liberă, jucătorul trebuie să alerge în viteză
maximă de 10 ori 5m. Schimbările de direcție se vor face dincolo de linia de marcaj, existentă la
fiecare extremitate. Cronometrorul se va situa la 10m de pistă, lateral, pornind cronometrul cînd
piciorul din spate al jucătorului va părăsi solul.
Tracțiuni la bara fix ă:
Descrierea probei: Jucătorul sare și se prinde de bara de susținere. Mâinile sunt plasate în
pronație, cor pul în imobilitate, membrele inferioare în extensie completă. Se execută un număr
cît mai mare de tracțiuni, bărbia trebuie să depășească nivelul barei, iar după fiecare tracțiune se
execută o extensie completă.
Ridicarea trunch iului din culcat dorsal:
Descrierea probei: Din culcat dorsal, mîinile la ceafă, membrele inferioare îndoite și
depărtate, picioarele fixate la spalier , se execută timp de 40” un număr cît mai mare de flexii de
trunchi. O execuție corectă se consideră cînd jucătorul atinge cu umerii salteaua și cu coatele
genunchii.

47
Proba de suspensie:
Descrierea probei: Jucătorul sare și se prinde de bara de susținere. Mîini le sunt plasate în
pronație, corpul în imobilitate, membrele inferioare în extensie completă. Se execută o tracțiune,
bărbia trebuie să depășească bara, iar jucătorul rămâne suspendat și se va înregistra timpul cât
acesta rămâne în poziție.
Testul Sargent (detenta) :
Descrierea probei: Se efectuează două măsurători:
– prima, cînd jucătorul se află pe sol, lîngă zid și cu brațul ridicat în extensie maximă;
– a doua, cînd jucătorul va executa trei sărituri, dintr -o poziție semiflexată, fără elan, la 30 cm
de zid. Brațul î n extensie va marca pe zid locul maxim al săriturii. Se va reține cea mai bună
săritură care se va scădea din prima măsurare, notîndu -se diferența, care va servi drept criteriu de
apreciere.
Naveta (30 s alergare x 35s pauză x 6 rep.):
Descrierea probei: Su prafața de alergare este structurată pe paliere de 5m. La semnal
jucătorul are de efectuat o alergare gen navetă în cadrul fiecărui palier. Alergarea se desfășoară
pe un interval de timp de 30”. Pauză 35” și alergarea se reia. Această sarcină se repetă de 6 ori.
Jucătorul trebuie să parcurgă o distanță cât mai mare la fiecare repetare , iar diferența să fie redusă
între repetarea maximală și cea minimală (sub 10m)
Testarea pregătirii tehnice.
Cele 5 teste tehnice de bază prezentate în continuare, sunt metode utile pentru a
monitoriza, măsura și îmbunătăți calitățile jucătorilor de toate nivelele (seniori, juniori mari,
juniori mici) [2, 13, 17, 166, 167, 168, 172, 17 3].
Pas lateral și pasă sărită
Obiectiv : De a testa și îmbunătăți abilitatea jucătorilor de a pasa și a asigura suportul, într -o
singură acțiune rapidă.
Logistica: 7 conuri, 1 balon
Descrierea testului (Figura 2.1.): Jucătorul
testat va pleca în alergare și va primi o pasă de la un
partener aflat la doi metrii. Va face un pas lateral
după un con aflat la trei metrii în fața sa. Imediat
după pasul lateral va pasa în partea dreaptă către un
partener aflat la 8 m, după care
Fig.2.1. Pas lateral și pasă sărită alergă el, reprimește o pasă scurtă de la același
partener, accelerează și va înscrie o încercare într -o poartă aflată la 5 metri în fața sa.

48

Notă : Jucătorul trebuie să paseze imediat după ce a făcut pasul lateral.
Pasă de la sol
Obiectiv: t estarea și îmbunătăți rea vitezei de pasare și abilitatea de a pasa de la sol
(Figura 2.2.). Logistica: 9 conuri, 6 baloane
Descrierea testului: Jucătorul testat va pasa,
alternativ, 6 baloane, către doi parteneri aflați în
stânga și dreapta, la câte 5 metri lateral și 5 metrii
lungime
Notă: Se va penaliza cu câte o secundă fiecare pasă
slabă. Se va aplica câte o penalizare pentru
fiecare pasă făcută doar cu o mână
Fig. 2.2.Pasă de la sol
Schimbare de direcție
Obiectiv: testarea și îmbunătățirea schimbării de direcție atât spre stânga, cât și spre
dreapta (Figura 2.3.).
Logistica :8 conuri, 1 balon, 4 saci
Descrierea testului: Jucătorul testat va pleca în
alergare și va primi o pasă de la un partener
aflat în partea stângă. Va face o schimbare de
direcție către stânga, în fața unui sac aflat la 4 m.
de locul de plecare. În fața acestui sac se va afla la
Fig. 2.3. Schimba re de direcție un metru un con care va trebui să fie ocolit. Își va
continua alergarea și va schimba direcția către dreapta, după care va repeta acțiunea atât spre
dreapta, cât și spre stânga. Testul se termină cu înscrierea unei încercări.
Notă: Se va penaliza cu câte o secundă fiecare sac căzut. Se va aplica câte o penalizare
pentru fiecare con omis.
Traseu tehnico – tactic .
Obiectiv: îmbunătăți rea deprinderilor jucătorilor în situații similare jocului (Figura 2.4.) .
Logistica: 14conuri, 1 balo n, 6 saci
Descrierea testului: Jucătorul testat va pleca în alergare și va căra un sac aflat în fața sa la 5
m., pe o distanță de 5 m., îl va lăsa jos și va alerga cu spatele înainte pe o distanță de 5 m., se va
întoarce, va alerga drept.

49
Va pr imi o pasă de la un partener din stânga și
va pasa unui alt coechipier aflat tot în partea stângă.
Va căra un sac pe o distanță de 5m., îl va lăsa jos și
va slaloma printre 4 saci. Va accelera pe o distanță
de 25m. până la linia de finiș.
Notă: Se va apl ica câte o penalizare pentru
fiecare con omis sau gre șeală tehnică.
Fig. 2.4. Traseu tehnico – tactic.
Schimbare de direcție, șut razant și culegere
Obiectiv: De a testa și îmbunătăți abilitatea jucătorilor de a schimba direcția, șuta razant
și culege balonul într -o singură acțiune cât m ai rapidă (Figura 2.5.).
Logistica: 6 conuri, 1 balon, 2 saci
Descrierea testului: Jucătorul testat va pleca
în alergare și va primi o pasă de la un partener aflat
în stânga, după care va schimba direcția spre
dreapta. Va șuta razant printre doi saci, va recupera
și va marca o încercare.
Notă: Se va penaliza cu câte o secundă dacă va fi
lovit un sac.

Fig. 2. 5. Schimbare de direcție, șu t
razant și culegere
.
Testarea nivelului de dezvoltare a capacităților coordinative
Astăzi există un număr mare de lucrări în care sunt propuse diferite teste pentru evaluarea
capacităților de coordonare a corpului, în ansamblu, sau a segmentelor [4, 14, 77, 130, 134, 136 ].
În scopul testării capacităților de coordonare, s -a ajuns la concluzia folosirii unei baterii
de teste, în aplicarea căreia trebuiau respectate anumite condiții de execuție.
Pentru testarea capacitatea de coordonare a încordă rii musculare s-a aplicat
dinamometria brațului îndemînatic.
Dinamometria brațului îndemânatic:
Materiale: dinamometru.
Sportivul în poziția stând cu brațul îndemânatic întins și dinamometrul în mână, îl strânge
cu toată forța. Se fixează rezultatul , după care execută același lucru, dar cu och ii închiși. De data
aceasta, însă trebuie să aplice jumătate din valoarea inițial ă a forței inițiale .
Aprecierea rezultatului: de notat cât a strâns peste sau sub jumătate din valoarea inițială.

50
2700
00 2600 2500
2800
2900 2400
3000
Fig. 2.7. Sărituri cu întoarcere
la 2700
start
14 m
30 m5 m 5 m30 m
sportivii
profesorul

Fig. 2.8. Sprint în ritm propus Capacitatea de aprecier e și reglare a parametrilor dinamici, spațiali și temporali a i
actului motric e a fost testată prin transmiterea mingii la țintă și săritura cu întoarcere la 2700
(grade ).
a. transmiterea mingii la țintă: Materiale: metru, 3 mingi rugbi , cretă. Sportivul stă la
linia de aruncare, în fața sa are la distanța de
10m gradația „0”, pînă și după linie este gradată
din 5 în 5cm . Sarcina constă în transmiterea
mingii din pasă specială și a nimeri în ținta
depărtată la 10 m (Figura 2.6.). După explicare
și demonstrare se dă o încercare de probă și trei
de control.
Aprecierea rezultatului: mingea căzută la
gradația „0” – 0; după „0” se va indica cu „+” cm; pînă la „0”cu „ -”cm.
b. Sărituri cu întoarcere la 270 0
Materiale: raportor, cretă, metru.
Sportivul stă în centru ce rcului cu fața
perpendicular spre gradul „0”. Sportivul, executând
o săritură în sus cu întoarcere în jurul său, trebuie
să aterizeze cât mai precis cu fața perpendicular
spre gradul „270” (Figura 2.7).
După explicare și demonstrare i se dau două
încercări apoi cea de control. Rezultatul (grade) se
determină după media devierii de la gradul „270”
cu „+” sau „ -”.

Capacitatea de reacție , a fost testată prin metoda electronică, la stimuli acustici și
optici.
La testarea simțului de ritmicitate
sau utilizat următoarele teste:
a. Sprint în ritm propus
Materiale: 11 cercuri de gimnastică
(diametrul = 60 cm), cronometru, metru.
La început sportivul parcurge cu
10m 10cm
10m 10cm
Fig. 2.6. Transmiterea mingii la țintă

51
viteză maximă distanța de 30 m cu precizie de 0,1 secunde. Apoi el parcurge iarăși, cu viteză
maxi mă distanța de 30 m, în care se af lă amplasate 11 cercuri (F igura 2.8.). Aceasta obligă
sportivul să -și aleagă un alt ritm de alergare.
Rezultatul se determină prin diferența dintre timpii celor două alergări.
b. Tapping -test
Materiale: cronometru, creion, o foaie de hârtie.
Pe hârtie se desenează tre i pătra te
(Figura 2.9.) cu dimensiunile 5
5 cm.
Sportivul se așează la masă, cu un
creion în mână și după comanda “start”
execută timp de 15 secunde cât mai
multe puncte în cele trei pătrate.
Fiecare numără în gând și face puncte în fiecare pătrat timp de 5 secunde. Se numără toate
punctele, se face media și se calculează câte au fost în fiecare pătrat peste sau sub medie.
Capacitatea de orientare în
spațiu au inclus următoarele teste:
a. Alergare spre mingi (Figura
2.10.).
Materiale: 5 mingi medicinale (3
kg), o minge medicinală (4 kg),
cronometru, metru, cretă.
Sportivul stă în fața mingii de 4
kg. În spatele lui, la distanța de 3 m și 5
m, una de alta, sunt puse cinci mingi
medicinale (3 kg) cu cifrele 1 -5 (repartizarea mingilor este liberă). Profesorul numește o cifră,
sportivul se întoarce 180ș, aleargă spre mingea corespunzătoare, o atinge și revine la mingea de 4
kg. Imediat ce a atins mingea (4 kg), pro fesorul numește altă cifră ș.a.m.d. Exercițiul se termină
după ce sportivul atinge de trei ori fiecare din cele 5 mingi și apoi atinge mingea de 4 kg .
Rezultatul se determină după timpul obținut de sportiv la executarea exercițiului în
întregime. După expl icare și demonstrare , sportivul execută o încercare de control. Înaintea
executării de către un sportiv poziția mingilor se schimbă.
b. Testul “în pătrat”
Materiale: metru, cronometru, cretă.
Se trasează pe sol un pătrat cu latura de 90 cm care se împarte în 9 pătrățele de 30 cm,

Fig. 2 .9. Tapping -test
5
31
42130 cm150 cm
profesorulsportivul

Fig.2.10. Alergare spre mingi

52
după care se mai trasează două de aceeași dimen siune, pe laturi o puse ( Figura .2.11.). Se cere
sportivului ca din pătratul “0” să execute, conform
numerotării, sărituri pe ambele picioare, cât mai rapid,
în pătrățelele respective, fără să omită un pătrățel sau să
calce liniile despărțitoare.
Se cronometrează timpul de parcurgere și se
înregistrează numărul de erori.
Pentru capacitatea de menținere a echilibrului
s-au selectat cîte un test pentru echilibru static și
dinamic:
a. Echili bru dinamic prin testul echilibrul
pe banca de gimnastică:
Materiale: o bancă de gimnastică (lungimea = 4 m, lățimea părții înguste = 10 cm),
cronometru, o minge medicinală (2 kg).
La distanța de 1,5 m de la linia de start se plasează banca de gimnastică c u partea îngustă în
sus. De partea opusă a băncii – mingea medicinală (2 kg ) (Figura .2.12.).
Sportivul, cu de getele brațului
stâng, pe sub cel drept se apucă de
urechea dreaptă, iar în palma brațului
drept are o minge. La comanda “start”
sportivul alearg ă pe partea îngustă a
băncii până la mingea medicinală, o
împinge cu talpa, se întoarce împrejur și aleargă înapoi.
Rezultatul se determină după timpul (în sec.) de la linia de start și înapoi. Exercițiul nu se
consideră executat dacă elevul schimbă poziți a corpului sau cade mai mult de trei ori. În locul
unde a avut loc căderea, elevul trebuie iarăși să se urce pe bancă și să continue executarea. După
explicare, demonstrare și o încercare de probă se execută alta de control.
b. Echilibru static prin Proba Romberg
Sportivul ocupă poziția stând într -un picior pe podea, iar călcâiul celuilalt picior este lipit
de genunchiul piciorului de sprijin. Brațele sunt întinse înainte, degetele depărtate, ochii închiși.
Testul se execută fără încălțăminte.
Rezultatul s e determină după timpul (în sec.) de păstrare a echilibrului în poziția dată.
150 cm
profesorulsportivul
Fig. 2.12. Echilibru pe banca de gimnastică
2 510
4
1 9 6
03 7 8
Fig. 2.11. Testul “în pă trat”

53
Metoda analizei video Metoda analizei video utilizată în experimentul de bază a avut ca
scop soluționarea problemelor de ordin informativ la nivelul componentei pregătirea sporti ve în
activitatea competi țională a rugbi știlor juniori
Grupele participante în cadrul cercetării au fost înregistrate video în meciurile oficiale din
cadrul campionatului intern de această vîrstă. Menționăm că analiza s -a realizat inițial pe un
număr a cît e 8 meciuri pentru grupa experiment și martor înainte de experiment și a cîte 8
meciuri după experimentul de bază.
Imaginile video au fost filmate cu o camera profesională DV -CAM.SONY DSR 150 P și
prelucrate cu ajutorul programului DVD MAKER în scopul o bținerii indicilor cantitativi de joc
care la rîndul său au fost prelucrate matematico – statistic.
Sa-u scos în evidență indicii cantitativi de joc reprezentate prin acțiunile tehnico – tactice
a jocului în atac și apărare, s-a urmărit următoarele : punc tele acumulate, încercările,
transformările, marginile, grămezile ordonate, grămezile spontane, molurile, pase, lovituri de
picior, placajele, blocarea adversarului cît și întrarea și pierderea posesiei de balon.
Experimentul pedagogic
Experimentul și-a propus verificarea și demonstrarea experimentală a eficien ței
dezvoltării capacită ților coordinative în cadrul pregătirii sportive a rugbi știlor juniori, precum și a
influen ței lor în optimizarea randamentului competi ționali. În acest sens, experimentul a fost
orientat în două direc ții:
verificarea eficien ții aplicării mijloacelor pentru dezvoltarea direc ționată a
capacită ților coordinative în sus ținerea perfec ționării pregătirii motrice și tehnico – tactice a
rugbi știlor juniori;
constatarea și verific area influen ței pozitive a aplicării mijloacelor de dezvoltare a
capacită ților coordinative asupra ridicării măiestriei sportive și, implicit, asupra optimizării
randamentului competi țional
În cadru cercetărilor , variabila independentă a fost constituită de programa experimentală
și de planificarea -cadru, care au fost aplicate timp de un an în procesul de antrenament al echipei
de rugbi ști de 16 -17 ani SSSRAR – Blumarine, participante în campionatul Republicii Moldova.
Rezultatele studiului experimental ( experimentul prealabil) sunt prezentate în capitolul 2,
iar rezultatele experimentului de bază sunt prezentate în capitolul 3.

Metode statistico -matematice de prelucrare a datelor
Știința activităților corporale nu se poate lipsi de o serie de mijloace ma tematice, dintre
care cele de statistică sunt de mare importanță [48, 52, 53, 54 , 55, 74, 82, 117, 121 ].

54

1
1
1m
n
2
2
2m
n
Indicatorii statistico -matematici care au contribuit la analiza și interpretarea obiectivă a
datelor înregistrate pe parcursul derulării experimentulu i pedagogic sunt:
1. Media aritmetică ( X), – un indicator ce caracterizează o colectivitate din punctul de vedere al
unei caracteristici cu niveluri individuale diferite. Este indicatorul cel mai utilizat în toate
calculele referitoare la dispersie, semnif icație și corelație și reprezintă suma valorilor individuale
împărțită la numărul de cazuri. Ea caracterizează însușirile comune ale unei grupări, dar poate
ascunde însușiri individuale de o deosebită importanță, calculându -se după formula:
nx
Xn
ii
1
(2.1)
unde : X = media aritmetică;
xi = valori individuale;
n = numărul subiecților .
2. Abaterea standard (σ) reprezintă un număr fictiv, care ap roximează măsura în care rezultate le
(unui șir de măsurători reali ) se împrăștie în jurul valorii centrale, calculându -se după formula:
nX xn
ii
12) (
(2.2)
Cu cât abaterea standard este mai mică, cu atât valoarea parametrilor tendinței centrale es te
mai reprezentativă.
3. Eroarea medie i (m) se calculează conform următoarei formule:
nm
(2.3)
4. Criteriul ,,t” Student pentru grupele independente:
2
22
12 1
m mxxt
(2.4)

;
unde:
x1 = media aritmetică a primului grup;
x2 = media aritmetică a celui de -al doilea grup;
m1 = eroarea medie i primului grup;
m2 = eroarea medie i a celui de -al doilea grup.
Parametrul ,,t” este cu atât mai mare, cu cât diferența dintre medii este mai mare și cu cât
abaterile standard ale șirurilor respectiv e sunt mai mici [74, 114 ].

55
Când ,,t ” calculat este mai mare decât valoare a lui ,,t” tabelar (tabelul lui Fisher), în funcție
de gradul de libertate (f = n 1 + n 2 – 2) și de pragul de semnificație, atunci ipo teza de nul (a
diferenței întâmplătoare dintre medii) se infirmă. Rezultă cu o probabilitate acceptabilă că
mediile celor două eșantioane diferă semnificativ.
5. Criteriul ,,t” Student pentru grupele dependente:
2 12
22
12 1
2 mmr m mxx
t
; (2.5)
pentru
1
nf ,
unde:
x1 = media aritmetică a primului grup;
x2 = media aritmetică a celui de -al doilea grup;
m1 = eroarea medie a primului grup;
m2 = eroarea medie a celui de -al doilea grup.
r
– coeficientul de corelaț ie;
f
– numărul gradelor de libertate;
n
– număr de cazuri.
6. Coeficientul de corelație se calculează conform metodei Brav -Pearsons:
y xn
ii i
nYy Xx
r
1) () (
(2.6)
unde:
r – coeficient de corela ție;
i
– indicator al sumei;
n
– număr de cazuri;
ix
;
iy – rezultatul de calcul al fiecărei coloane;
X
;
Y – media aritmetică;
x
;
y
– media pătratică a abaterii standard.

Metoda grafică și tabelară
Fiind folosită pe parcursul tuturor cercetărilor științifice, s -a constatat că această metodă
este un mod eficient de prezentare a datelor în registrate și prelucrate. Pentru a veni în sprijinul
celor afirmate anterior, s -a apelat la o gamă diversificată de reprezentări grafice.

56
2.2 Organizarea cercetării
După modul de organizare a activită ții de cercetare, prezenta investigare este una de
constatare și de formare.
Cercetarea a avut loc la echipa de juniori SSSRAR – Blumarine, care a constituit grupa
experiment, în perioada cuprinsă între anii 2008 – 2012.
Menționăm că la testarea ini țială au participat peste 60 sportivi de vîrsta 16 – 17 ani
(aparținînd echipelor din campionatul na țional de rugbi), iar la cea finală jucătorii ce lor două
echipe, experiment – 22 sportivi și martor – 18 sportivi.
Grupa martor a fost constituită din jucătorii echipei UTM Chi șinău, căreia activează în
acela și campio nat și grupa de vîrstă cu grupa experimentală. Această echipă are condi ții
asemănătoare de pregătire cu echipa experimentală: teren, antrenor licen țiat, inventar și
echipament sportiv, aceea și vîrstă a sportivilor, acelea și surse financiare.
Cercetarea n oastră s -a desfășurat în trei etape:
În prima etapa, perioada septembrie -mai 2008 -2009 , au fost analiza te izvoare literare cu
privire la antrenamentul sportiv, în mod special la juniori, și sa stabilit direc ția de cercetare. A
fost organizat experimentul constatativ privind cercetarea parametrilor motrici, tehnico -tactici,
coordinativi și calitativi de joc, ace știa fiind compara ți cu baremurile Federa ției de Rugbi din
Moldova , precum și cu rezultatele selec ționatei U 18 și cu indicii medii a i tuturor jucă torilor de
rugbi de 16 – 17 ani din acea perioadă.
În cea de -a doua etapă, mai 2009 – ianuarie 2010 s-a realizat prelucrarea datelor
experimentului constatativ și stabilirea programului de cercetare pentru experimentul pedagogic
de baza.
Etapa a treia, ianuarie 2010 – decembrie 2 011, a constat în finalizarea experimentului
prin efectuarea probelor și normelor de control finale și evaluarea indicilor calitativi de joc în
jocurile oficiale . Experimentul pedagogic de bază s -a desfă șurat pe parcursul unui ci clu anual de
pregătire conform planului de cercetare întocmit. A urmat prelucrarea și interpretarea datelor
obținute în urma desfă șurării cercetării, formularea concluziilor și recomandărilor metodice.

2.3. Opini ile speciali știlor privind sistemul de preg ătire a rugbiștilo r juniori
Scopul anchetei -chestionar a fost scoaterea în evidență a opiniilor specialiștilor privind
perfecționarea sistemului de pregătire a rugbi știlor juniori, prin dezvoltarea capacităților
coordinative.
Ancheta -chestionar a fost prop usă unui număr de 56 de specialiști din Republica
Moldova și România care, în acel moment, se ocupau de instruirea rugbi știlor cu vârsta de 16 -17

57
ani. Mențion ăm că au fost întrebări la care specialiștii au dat unul, două sau trei variante de
răspuns pentr u aceeași întrebare, în funcție de importanța problemei atinse.
Chestionarul conține 13 întrebări, iar rezultatele obținut e sunt reprezentate în T abelul 2.1.

Tabelul 2.1 . Opiniile specialiștilor din domeniu pe problema pregătirii rugbiștilor de
16-17 ani (n=56) [15].
N. crt.
CONȚINUTUL ÎNTRBĂRILOR VARIANTE DE RĂSPUNS RĂSPUN
SURI (%)
1 La ce nivel se află pregătirea rugbi știlor
juniori din R. Moldova? – foarte înalt – –
– înalt 7 12,5
– mediu 33 58,9
– slab 14 25,0
– foarte slab 2 3,6
2 Care din componentele antrenamentului
sportiv necesită o atenție sporită în pregătirea
rugbi știlor juniori? – pregătirea fizică generală 15 11,3
– pregătirea fizică specială 46 34,6
– pregătirea tehnică 34 25,6
– pregătirea tactică 21 15,8
– pregăt irea psihologică 7 5,3
– pregătirea teoretică 1 0,8
– alte opțiuni 10 7,5
3 La ce nivel se află pregătirea fizică specifică a
rugbi știlor juniori la nivel național ? – foarte bun – –
– bun 13 23,3
– mediu 38 67,8
– slab 5 8,9
– foarte sl ab – –
4 Considerați că este necesară individualizarea
pregătirii fizice specifice a rugbi știlor juniori? – da 43 78,8
– nu – –
– parțial 8 14,3
– alte opinii 5 8,9
5 Care din calitățile motrice necesită o atenție
sporită în antrenamentul rugbi știlor
juniori(indicați două – trei calități motrice) ? – forța 12 8,4
– viteza 32 22,5
– rezistența 21 14,8
– suplețea 5 3,5
– capacitățile coordinative 14 9,9
– forța în regim de viteză 29 20,4
– rezistența în regim de viteză 13 9,1
– alte opțiuni 16 11,4
6 Considerați că dezvoltarea capacităților
coordinative va influen ța calitatea jocului de
rugbi la juniori? – Da 43 76,8
– nu – –
– și da ți nu 11 19,6
– alte opinii 2 3,6
7 Care capacități coordinative, enumerate mai
jos, c onsiderați că este necesar de a acorda
mai multă atenție în procesul de antrenament
al rugbi știlor juniori(bifați 2 -3 variante) ? – capacitatea de apreciere și reglare a
parametrilor dinamici, spațiali –
temporali a actului motric 21 18,0
– capacitatea de m enținere a echilibrului 3 2,7
– simțul de ritmicitate 2 1,2
– capacitatea de orientare în spațiu 47 40,3
– capacitatea de relaxare autonomă a
mușchilor 13 11,2
– capacitatea de coordonare a mișcărilor 31 26,6

58
8 Capacitățile coordinative vor in fluența pozitiv
dezvoltarea altor calități ca: – forța 8 14,3
– viteza 14 25,0
– rezistența 7 12,5
– suplețea 1 1,8
– toate 26 46,4
9 Cît timp considerați că e necesar de a rezerva
în cadrul unui antrenament sportive al
rugbi știlor juniori dez voltării capacităților
coordinative? – 10% 19 33,9
– 20% 22 39,3
– 30% 6 10,7
– 40% – –
– alte opinii 9 16,1
10 În ce perioadă de pregătire a rugbi știlor juniori
considerați că va fi mai eficientă dezvoltarea
capacităților coordinative? – perioada pregătitoare 29 51,8
– perioada competițională 18 32,1
– perioada de tranziție 6 10,7
– alte opinii 3 5,4
11 În care parte a lecției de antrenament al jocului
de rugbi la juniori considerați mai eficientă
dezvoltarea capacităților coordinat ive? – partea pregătitoare 19 33,9
– partea fundamentală 15 26,8
– partea de încheiere 18 32,1
– toate 4 7,2
12 Cît timp considerați că ar fi necesar de a
acorda dezvoltă rii capacităților coordinative
în cadrul unui antrenament cu rugbi știi junio ri
în perioada de pregătire? – capacitatea de apreciere și
reglare a parametrilor
dinamici, spațiali -temporali a
actului motric – 10% 17 30,3
– 20% 31 55,3
– 30% 8 14,4
– 40% –
– capacitatea de menținere a
echilibrului – 10% 39 69,6
– 20% 17 30,4
– 30% –
– 40% –
– simțul de ritmicitate – 10% 21 37,5
– 20% 18 32,1
– 30% 17 30,4
– 40% –
– capacitatea de orientare în
spațiu – 10% 10 17,9
– 20% 21 37,5
– 30% 19 33,9
– 40% 6 10,7
– capacitatea de re laxare
autonomă a mușchilor – 10% 28 50,0
– 20% 15 26,8
– 30% 13 23,2
– 40% –
– capacitatea de coordonare a
mișcărilor – 10% –
– 20% 9 16,1
– 30% 29 51,8
– 40% 18 32,1
13 Care din componentele antrenamentului
sportive vor fi i nfluențate mai mult prin
dezvoltarea capacităților coordinative la
rugbi știi juniori? (bifați 2 -3 opțiuni) – pregătirea fizică generală 3 5,4
– pregătirea fizică specifică 49 43.4
– pregătirea tehnică 32 28,3
– pregătirea tactică 14 12,4
– pregătirea teoretică și psihologică 2 1,8
– alte opinii 13 11,5

Referitor la întrebarea nr. 1 (Figura 2.13.), privind nivelul de pregătire al rugbi știlor
juniori din Moldova, 33 de specialiști au considerat că acesta este mediu (58,90%), 7 au indicat

59
un nivel bun (12,50%), iar 14 au precizat că nivelul de pregătire al rugbiștilor juniori este slab
(25,0%) și doar 2 din cei anchetați au indicat un nivel foarte slab de pregătire a acestora (3,60%).

58,90%12,50%
25,00%
3,60%
MEDIE BUN SLAB FOARTE SLAB

Fig.2.13. Nivelul pregătirii sportive a rugbi știlor juniori din Republica Moldova

Acest lucru indică la faptul că sistemul de pregătire al rugbiștilor juniori nu este pe
departe perfect și necesită noi intervenții metodologice din partea Federației de profil și a tuturor
organiza țiilor angrenate în pregătirea acestora
În urma prelucrării statistice a răspunsur ilor primite la întrebarea nr. 2 (Figura 2.14.)
referitor la rolul componentelor antrenamentului sportiv în pregătirea rugbi știlor juniori, s -a
constatat că opiniile speciali știlor au fost orientate spre alegerea a două sau trei componente ca
fiind mai importante.

11,30%
34,60%25,60%15,80% 7,50% 0,00% 0,80%
PREG FIZ GENERALĂ PREG FIZ SPECIALĂ PREG TEHNICĂ
PREG TACTICĂ PREG PSIHOLOGICA PREG TEORETICĂ
TOATE

Fig. 2.14. Rolul componentelor antrenamentului sportiv în pregătirea rugbi știlor juniori

Din numărul total de 133 de răspunsuri, un număr de 46 au vizat pregătirea fizică specială
(34,60%), alte 34 au fost orientate spre pregătirea tehnică (25,60%), iar 21 au urmărit pregătirea
tactică (15,80%). Pentru pregătirea fizică generală au fost 15 răspunsuri (11,30%), 10 din
răspunsuri (7,5%) ne indică că este necesar ă perfecționarea tuturor componentelor , 7 răspunsuri
(5,3%) sunt pentru pregătirea psihologică și doar unul (0,8%) – pentru pregătirea teoretică. E de

60
menționat faptul că ponderea în procente depășește una sută din motivul că spec ialiștii au indicat
câte două sau trei variante de răspuns ca fiind corecte după părerea acestora.
Astfel, se poate constata că din cele cinci componente de bază ale antrenamentului
sportiv, răspunsurile au indicat preferința specialiștilor spre pregătire a fizică specifică și tehnică,
precum și o pondere mai mică spre pregătirea tactică.
La întrebarea nr. 3 (Figura 2.15), privind nivelul de pregătire fizică specifică a rugbi știlor
juniori la nivel național, 38 de specialiști au precizat că acesta se găseș te la un nivel mediu
(67,80%), 13 specialiști au considerat că este bun (23,30%), iar 5 dintre aceștia au menționat că

67,80%
23,30%
8,90%
MEDIU BUN SLAB

Fig. 2.15. Nivelului pregătirii fi zice specifică a rugbi știlor juniori la nivel național

este slab (8,90 %). Ca și la primele două întrebări, specialiștii au menționat că și pregătirea fizică
specifică nu este realizată la un nivel foarte bun, aici fiind un șir de rezerve ne fortificate.
La întrebarea 4 (Figura 2.164.), privind „necesitatea individualizării p regătirii fizice
specifice a rugbi știlor juniori”, 43 răspunsuri (76,80%), sînt de părere că „da”, 8 dintre ei
(14,30%) consideră că „ parțial”, și o mică parte (5 răspunsuri , 8,90%) au alte opinii.

76,80%14,30%
8,90%
DA PARTIAL ALTE OPINII

Fig. 2.16. Necesitatea ind ividualizării pregătirii fizice specifice a rugbi știlor juniori

Întrebarea nr. 5 (Figura 2.17.) o putem considera foarte importantă pentru verificarea
opiniei specialiștilor în ceea ce privește importanța pe care o au calitățile motrice în jocul de

61
rugbi . Și la această întrebare cei 56 de specialiști au indicat două sau trei calități motrice ca fiind
mai importante în pregătirea rugbi știlor juniori.

22,50%
20,40%
14,80%9,90%9,10%8,40%3,50%11,40%
VITEZA FORȚA ÎN REGIM DE VITEZĂ
REZISTENȚA CAPACITĂȚI COORDINATIVE
REZISTENȚA ÎN REGIM DE FORȚĂ FORȚA
SUPLEȚEA ALTE OPINII

Fig. 2.17. Rolului calităților motrice în antrenamentul sportiv al rugbi știlor juniori

Astfel, din 142 de răspunsuri 32 se referă la “viteză” (22,50%), iar 29 la “forța în regim
de viteză” (20,40%), ca fiind mai importante. În continuare urmează “rezistența” cu 21
răspunsuri (14,80%) și “capacitățile coordinative” cu 14 răspuns uri (9,90%), “rezistența în regim
de viteză” cu 13 răspunsuri (9,10%), 12 răspunsuri (8,40%) pentru “forță” și 5 (3,50%)
„supleței”. În final, avem 16 răspunsuri care a precizat “alte opinii” (11,40%).
Un interes deosebit pe care noi l -am avut în declanșa rea anchetei -chestionar a fost
urmărirea referințelor special iștilor asupra “capacităților coordinative ”. Clasarea acesteia pe locul
patru în opțiunile specialiștilor indică importanța care trebuie acordată dezvoltării acestei calități
motrice, necesară rugbiștilor juniori în marea performanță.

76,80%
19,60%
3,60%
DA DA ȘI NU ALTE OPINII

Fig. 2.18. Problema dezvoltării capacităților coordinative și influența asupra
calității jocului de rugbi la juniori

Cu răspunsurile la întrebarea nr. 6 (Figura 2.18.) am încercat să concretizăm dacă
dezvoltarea “capacităților coordinative” va influen ța calitatea jocului de rugbi la juniori, 43 din
specialiști au răspuns „da” (76,80%), 11 su nt de părerea „da și nu”, 2 antrenori au alte opinii

62
(3,60%) și cel mai important este că nici unu l nu a răspuns „nu”, ceea ce confirmă corectitudinea
alegerii temei noastre.
În următoarea întreba re a 7 – a am încercat să aflăm „care sunt, în opinia specialiștilor
capacități le coordinative cărora trebuie acorda tă mai multă atenție în procesul de antrenament al
rugbi știlor juniori (bifați 2 -3 variante)?” (Figura 2. 19)

Fig.2.19. Rolul și locul capacităților coordinative, în procesul de antrenament al
rugbi știlor juniori

Din 117 de răspunsuri obținute , în favoarea “capacității de orientare în spațiu” îi acordă o
atenție primordială 47 de respondenți (40,30%), urmează “capacitatea de coordonare a
mișcărilor” cu 31 răspunsuri (26,60%), în timp ce “capacitatea de apreciere și reglare a
parametrilor dinamici , spațiali -temporali a actului motric e” cu 21 răspunsuri (18,0%),
“capacitatea de relaxare automată a mușchilor” cu 13 răspunsuri (11,20%), “capacitatea de
menținere a echilibrului” cu 3 răspunsuri (2,7%), în final urmează , “simțul de rit micitate” cu 2
răspunsuri (1,2% ).
La întrebarea cu nr. 8 dacă „capacitățile coordinative vor influența pozit iv dezvoltarea
altor calități ” (Figura 2.20 ), din cei anchetați 26 din specialiști su nt de părerea că va influen ța
toate calitățile (46,40%), 14 antrenori (25,00%) consideră că va avea efect mai mult „ viteza”, 8 și
7 din ei (14,30% și 12,50%) consideră că forța și respectiv rezistența, și doar un antrenor (1,80%)
consideră suplețea. Din răspunsurile primite putem constata că odată cu dezvoltarea capacităților
coordin ative se vor dezvolta toate calitățile motrice, dar în mod special vor influența asupra
calităților de viteza, forța – viteza și viteza în regim de rezistență

63

46,40%
25,00%14,30%12,50% 1,80%
TOATE VITEZA FORȚA REZISTENȚA SUPLEȚEA
Fig. 2.20. Influența capacitățile coordinative asupra dezvoltare a altor calități motrice

În urma prelucrării statistice a răspunsuri lor primite la întrebarea nr. 9 , privind “timpul
rezervat dezvoltării c apacităților coordinative în cadrul antrenament ului sportiv cu rugbiștii
juniori” (Figura 2.21), s-a constatat că 2 2 de antrenori (39,30%) sînt de părerea că 20% ar fi
optimal, 19 dinte acei anchetați (33,90%) numai 10%, 6 antrenori (10,70%) acordă 30% iar 9
(16,10%) au alte păreri despre timpul rezervat dezvoltării capacităților coordinative în un
antrenament.

39,30%33,90%
10,70%
16,10%
20% 10% 30% ALTE PĂRERI

Fig.2.21. Timpul necesar dezvoltării capacităților coordinative în cadrul unui
antrenament sportiv cu rugbiștii juniori

Răspunsurile la întrebarea 10 a scos în evidență perioadă de pregătire a rugbi știlor juniori
care va fi ma i eficientă pentru dezvoltarea capacităților coordinative” (Figura 2.22). 29 antrenori
(51,80%) su nt de părerea că dezvoltarea capacitățile coordinative va fi mai eficientă în perioada
pregătitoare, 18 din cei anchetați consideră că în perioada competițion ală (32,10%), 6 din ei cea
de tranziție (10,70%), iar 3 au alte opinii (5,40%).
Marea majoritate a opțiunilor specialiștilor consideră perioada pregătitoare este cea mai
propice pentru dezvoltarea capacităților coordinative.

64

51,80%32,10%
10,70%
5,40%
PERIOADA DE PREGĂTIRE PERIOADA COMPETIȚIONALĂ
PERIOADA DETRANZIȚIE ALTE PĂRERI
Fig.2.22. Aprecierea celor mai favorabi le perioade de pregătire a rugbi știlor juniori
pentru dezvoltarea capacităților coordinative

La întrebarea nr. 1 1, cei chestionați au fost rugați să răspundă “în care p arte a lecției de
antrenament pot fi dezvolta te capacitățile coordinative”. La această întrebare, 19 specialiști
(33,90%) au precizat că partea pregătitoare a lecției reprezintă veriga principală în cadrul căreia
se poate dezvolta capacitatea de coordonare, iar 18 specialiști (32,10%) au precizat că aces t lucru
poate fi realizat m ai bine în partea de încheiere (Figura 2.23 )

33,90%26,80%
32,10%
7,20%
PARTEA PREGĂTITOARE PARTEA FUNDAMENTALĂ
PARTEA DE Î NCHEERE TOATE

Fig.2.23. Aprecierea celor mai favorabile părți ale lecției d e antrenament
pentru dezvoltarea capacitățil or coordinative

Au fost și 15 specialiști (26, 80%) care au considerat că dezvoltarea capacității de
coordonare se poate face în partea fundamentală a lecției de antrenament și 4 din cei anchetați
(7,20%) s unt de părerea că în toate cele trei părți
Cert este că exercițiile ce vizează dezvoltarea capaci tăților coordinative pot fi folosite,
atât în prima parte a antrenamentului, în moment ul pregătirii organismului pentru efort , cât și în
timpul refacerii după efort , adică în cea de încheiere, dezvoltare a acesteia în partea fundamentală
a antrenamentului se poate realiza numai atunci , când avem ca temă de lecție pregătirea tehnico –
tactică.
În urma prelucrării statistice a răspunsurilor primite la întrebarea nr.12 ”timpul rezervat

65
dezvoltării capacităților coordinative în antrenamentul sportiv cu juniorii în perioada de
pregătire” s -a constatat că pentru “capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici,
spațio -temporali a i actului motric e”, 31 de antrenori (55,30%) alocă 20% din pregătire ,17
(30,30%) pentru 10%,iar 8 specialiști (14,40%) rezer vează 30% din antrenamentul specializat
(Figura 2.24).

55,30%30,30%14,40%
20% 10% 30%

Fig.2.24. Timpul necesar dezvoltării capacității de apreciere și reglare a parametrilor
dinami ci, spațio -temporali a i actului motric e

După o scurtă analiză se observă c ă, opțiunile specialiștilor privind răspunsurile date spre
“capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațio -temporali a actului motric”. se
poate constata că acest lucru a fost posibil deoarece toți cei implicați sunt de acord cu ideea
potrivit căreia, rugbiul este un joc dinamic, desfășurat într -un anumit spațiu și într -un timp bine
stabilit .

69,60%30,40%
10% 20%

Fig.2.25. Timpul rezervat dezvoltării capacității de menținere a echilibrului

Pentru “capacitatea de menținere a echilibrului” marea majoritate dintre specialiști, 39
(69,60%), acordă timp mai puțin, (10%) din timpul rezervat dezvoltării capacităților
coordinative, și ceilalți 17 (30,40%) alocă 20% (Figura 2.25).
Urmează “capacitatea simțului de ritmicitate” cu 21 r ăspunsuri (37,50%) pentru 10%, 18
răspunsuri (32,10%) pentru 20%, și 17 răspunsuri (30,40%) pentru 30% (Figura 2.26.).

66

37,50%
32,10%30,40%
10% 20% 30%
Fig. 2.26. Timpul rezervat dezvoltării capacității ce ține de simțului de ritmicitate

Pentru „capacitatea de orientare în spațiu” cea mai mare parte din specialiști, 21
(37,50%), sunt de părerea că 20%, 19 din ei – (33,90%) sînt pentru 30%, ceva mai puțini, 10
specialiști (17,90%) pentru 10%, și numai 6 (10,70%) vor atrage o atenție mai multă acestei
capacităț i (40% din antrenamentul specializat (Figura 2.27)).

17,90%
37,50%33,90%10,70%
10% 20% 30% 40%

Fig. 2.27. Timpul rezervat dezvoltării capacității de orientare în spațiu

În ceea ce privește „capacitatea de relaxare autonomă a mușchilor” 28 de antrenori (50 %)
sunt pentru 10%, 15 (26,80%) – sînt pentru 20% iar 13 (23,20%) pentru 30% (Figura 2.28).
50,00%
26,80%23,20%
10% 20% 30%

Fig. 2.28. Timpul rezervat dezvoltării capacității de relaxare autonomă a mușchilor

Urmează „capacitatea de coordonare a mișcări lor” pentru 20% au fost 9 opinii (16,10%),
pentru 30% au fost 29 de opțiuni (51,80%), iar 18 antrenori (32,10%) – pentru 40% .
În urma prelucrării statistice a răspunsurilor primite la întrebarea nr. 13 (Figura 2.29) cu
privire la componentele antrenamentulu i sportiv ce vor fi influențate mai mult prin dezvoltarea

67
capacităților coordinative la rugbi știi juniori , opiniile specialiștilor au fost orientate spre alegerea
a două sau trei componente.
16,10%
51,80%32,10%
20% 30% 40%

Fig. 2.29. Timpul rezervat de zvoltării capacității de coordonare a mișcărilor

Din numărul total de 113 de răspunsuri, 49 au vizat pregătirea fizică specială (43,40%),
alte 32 au fost orientate spre pregătirea tehnică (28,30%), iar 14 au urmărit pregătirea tactică
(12,40%). Pentru pr egătirea fizică generală au f ost 3 răspunsuri (2,60%), 13 răspunsuri (11,50%)
– pentru toate componentele, iar 2 răspunsuri (1,80%) pentru pregătirea teoretică și psihologică
(Figura 2.30 ).
2,60%
43,40% 28,30%12,40%1,80% 11,50%
PREG FIZ GENERALĂ PREG FIZ SPECIALĂ
PREG TEHNICĂ PREG TACTICĂ
PREG TEORETICĂ ȘI PSIHOLOGICĂ TOATE
Fig. 2.30. Componentele antrenamentulu i sportiv ce sunt influențate mai mult prin
dezvoltarea capacităților coordinative la rugbi știi juniori

Analizând răspunsurile specialiștilor pe problema pregătirii sportive a rugbiștilor juniori ,
prin prisma dezvoltării capacităților coordinative , concluzionăm următoarele:
– nivelul la care se află pregătirea rugbi știlor seniori din Republica Moldova este
considerat satisfăcător, reieșind din locul ocupat în clasificarea mondială a acestora;
– nivelul pregătirii rugbi știlor juniori , la etapa actuală , se încadrează între cel mediu și
slab, fapt ce atestă necesitatea modificării sistemului de pregătire a acestora atât în plan
cantitativ, cât și calitativ;
– majoritatea specialiștilor sunt de acord cu necesitatea acordării unei atenți i sporite
individualizării pregătirii fizice specifice a rugbi știlor juniori;

68
– o atenție deosebită în pregătirea rugbi știlor juniori trebuie acordată pregătirii fizice
specifice, punându -se accentul pe dezvoltarea vitezei și rezistenței specifice, precum și forței în
regim de vitez ă, precum și a capacităților coordinative, alocând pentru acestea timpul necesar
pentru dezvoltarea lor;
– dezvoltarea capacităților coordinative poate fi realizată în toate cele trei verigi ale
lecției de antrenament și în mod special în cadrul perioadei pregătitoare de pregătire sportivă;

2.4. Analiza indicilor nivelului pregătirii fi zice a rugbi știlor juniori de 16-17 ani

Matveev L. P. și Novikov A. D. [ 64, 144 ] susțin că pregătirea fizică specifică a
sportivului “urmărește dezvoltarea calităților fi zice care răspund specificului ramurii de sport
alese, fiind , totodată , orientată către un grad maxim de dezvoltare a acestor calități”.
Apreciere corectă a nivelului pregătirii motrice a sportivilor se face analizând cu atenție
rezultatele obținute de ace știa la probele de control. Ele evidențiază factorii motrici, dar mai ales
pe cei specifici ramurii sportive respective și asigură condițiile unei analize critice a eficienței
procesului de antrenament.
Federația Moldovei de Rugbi (F.M.R.) a stabilit o ser ie de probe și norme de control
pentru vîrsta junioratului, indicînd baremurile minime și maxime de pregătire, pe care sportivii le
susțin înainte de începerea fiecărui an competițional.
Pentru buna desfășurare a experimentului de bază a fost nevoie de ef ectuarea unui
experiment prealabil, care a vizat testarea sportivilor din punct de vedere motric e (8 probe de
control) : viteza – alergare 20m și 50m; îndemînarea – alergare de suveică 10x5m; forța –
suspensii, tracțiuni la bara fixă și ridicarea trunchiul ui din culcat; rezistența – naveta 30/35×6; și
forța -viteza cu detenta.
În continuare vom analiza, interpreta și compara rezultate obținute de sportivii echipei de
rugbi de 16 -17 ani: selecționata U18, grupa experimentală la testarea inițială, indicii med ii ai
testării pregătirii motric e pe țară cu baremurile minime și maxime ale FMR (Tabelul 2.2 ).
La analiza comparativă a rezultatelor motrice obținute de sportivii cercetați, am efectuat
studiul în funcție de posturile de joc (atacanți și apărători).
Vorbind despre atacanți, (Fig ura 2.31), la proba de alergare de viteză 20 m, valoarea
mediei generale obținută de grupa experimentală (3,37 sec.), este inferioară în comparație cu
media pe țară (3,34 sec.) și selecționata U18 (3,27sec.), avînd valori egale cu baremul minim
stabilit de F.M.R. (3,37 sec.).

69
Tabelul 2.2 . Rezultat ele ce atestă nivelul pregătirii motrice ale rugbi știlor juniori de 16 – 17
ani în funcție de posturile de joc (n=66) [12].
N.
crt.
Probe testate
de control Posturi Barem
FMR
(max) Selecționa
ta
U18 Media
pe
țară Grupa
experiment Barem
FMR
(min. )
1
Alergare 20m
(sec) atacanți 2,91 3,27 3,34 3,37 3,37
apărători 2,81 3,15 3,11 3,18 3,26
2 Alergare 50m
(sec) atacanți 6,30 6,77 7,07 7,11 7,13
apărători 6,14 6,44 6,71 6,63 7,00
3 Alergare de suveică
10x5m (sec) atacanți 14,66 15,25 15,47 15,66 16,83
apărători 13,97 14,96 15,12 15,27 16,34
4 Proba de s uspensie
(sec) atacanți 40,3 21,57 22,71 19,56 14,6
apărători 48,9 42,07 39,79 34,23 21,7
5 Tracțiuni la bara
fixă (rep) atacanți 12 5,18 4,84 4,55 2
apărători 14 9,82 8,8 8,1 6
6 Ridicarea trunchiului
din culcat /40s.( rep) atacanți 42 38,82 36,45 34,64 28
apărători 46 40,82 38,28 36,73 32
7 Naveta ( 30s/35sX
6rep) (m) atacanți 710 709 696 676 640
apărători 735 739 735,4 734,1 670
8 Testul Sargent
(detenta) (cm) atacanți 69 57,27 55,45 54,64 49
apărători 70 60,73 58,04 58,73 55

În ceea ce privește alergare de 50m, grupa experimentală a obținut o valoare medie de
7,11 sec., care este puțin superioară baremului min im ale F.M.R. (7,13 sec.), dar apropiată de
valoarea medie i pe țară 7,07sec.. Valorile medii a le selecționatei U18 (6,77sec.) sunt mult mai
bune în comparație celelalte valori medii, însă cu mult sub baremul maxim stabilit de F.M.R.
(6,30 sec.) pentru acea stă probă.
Astfel, analizînd probele de viteză se observă clar că nici un grup din eșantionul cercetat
nu se apropie substanțial de Baremurile Maxime al FMR, marea lor majoritate se înscr iu în
indicii medii și slabi , conform clasificării prezentate. Prin u rmare , calitatea motrice viteza
necesită abordări privind îmbunătățirea acestea în plan național.
La îndemînare, reprezentată prin proba de alergare de suveică 10
5m, media obținută de
înaintașii grupei experimentale (15,66 sec.), media pe țară (15,47 sec.) și cea a reprezentativei
U18 (15,25 sec.) sunt valori apropiate , aflîndu -se la mijlocul baremurilor, între valoarea
inferioară 16,83sec. și cea superioară 14,66sec. În comparație cu probele de viteză, la
îndemînare, indicii grupelor cercetate se regăsesc la nivelul m ediu-înalt. Media rezultatelor
reprezentativei U18 fiind mai apropiate de baremul maxim al federației, lăsând in spate cu puțin
media pe țară și m ai mult grupa cercetată. A ceasta ne demonstrează că mai sunt rezerve mari

70
pentru perfecționarea acestei calități în timpul procesului de antrenament.
20m(sec)
30/35X6
(m)50m(sec)
10X5m
(sec)
suspensii
(sec)
tracțiuni
(repetări)abdomene
(repetări)detenta
(cm)2,91
6,3014,66
40,03
1242,071069,03,0
3,27
3,34
3,376,5
6,66,77
7,077,1115,0
15,25
15,47
30,021,57
22,7119,5610,03,1
3,2
7,1316,8316,015,66
14,6
2,0
5,18
10,04,844,55
,,028,0
38,8236,4534,6432,0
40,0
640709
696
676
66049,0Atacan ți
57,2764,0
54,64
55,45
Barem FMR(max)
Media lutului național U18
Media pe țară U18Barem FMR(min)Media grupei experimentale

Fig. 2.31. Pregătirea motrice a rugbi știlor atacan ți de 1 6 – 17 ani din Republica Moldova

În continuare vom analiza forța specifică a jucătorilor înaintași de rugbi , manifestată prin
suspensii (atîrnat -menținut), tracțiuni la bara fixă și abdomene (ridicarea trunchiului din culcat).
Făcând referire la proba de suspensie se poate vedea că media generală obținută de grupa
experimentală (19,56 sec.) este sub valoarea medi ei pe țară (22,71 sec.) , aceasta fiind superioară
mediei selecționatei (21,57 sec.), însă toate grupele cercetate au valori inferioare baremului
maxim al F.M.R. (40,3 sec.), mai mult apropiate de cel minim (14,6 sec.).
În ceea ce privește tracțiuni la ba ra fixă , la jucătorii de grămadă, valoarea mediei obținută
de grupa experimentală (4,55 rep.) este cu puțin mai mică decât cea a mediei pe țară (4,84 rep.) și
acestea sunt inferioare mediei naționalei U18 (5,18 rep.). Ac ești indici sunt situași la nivelul
mediu, între baremul maxim (12 rep.) și cel minim (2 rep.).
Referindu -ne la proba ridicarea trunchiului din culcat , se poate constata că valoarea
mediei obținut e de grupa experimentală (34,64 execuții), ca și celelalte probe de forță, este sub
valoarea mediei pe țară (36,45 execuții) dar și a celui de selecționată (38,82 execuții). La această

71
probă , mediile indicilor comparați sunt mai apropiate de baremurile maxime ale F.M.R. (42
execuții) față de cel minim (3 2 execuții).
Analizînd indicii medii a i grupelor c ercetate la aceste trei probe s -a constatat că acestea
sunt mult sub Baremurile Maxime al federației, situindu -se la nivelul mediu. Vorbind despre
forța membrelor superioare observăm că indicii sunt inferiori de nivelul mediu la toate cele trei
grupe în comparație cu forța mușchilor abdomenului, aflat la nivelul mediu -înalt, care este ma i
apropiat de valorile model al FMR. În rezultatul acestei analize am constatat că forța, care stă la
baza jucătorului de înaintare este scăzută, în special a membrelo r inferioa re. Aceasta ne permite
să afirmăm că este necesar să punem accent pe de zvoltarea forței atacanților, în special a
membrelor superioare, în cadrul antrenamentelor specializate.
În privința probei naveta 30/35×6, valoarea mediei grupei experimen tale (676 m.) este cu
20 m. sub media pe țară (696 m.), aceasta situindu -se cu 13 m . sub media selecționatei (709 m.).
De data aceasta , valoarea mediei rezultatelor obținute de sportivii din reprezentative corespunde
normelor F.M.R. (710 m.).
La proba de detentă se poate observa că media obținută de grupa experimentală (54,64
cm.) este puțin mai mică față de media pe țară (55,45 cm). La rîndul său , acestea sunt mai mici
față de media selecționatei (57,27 cm.), aflîndu -se cu mult sub baremul maxim propus d e
federație (69,0 cm.), foarte aproape de cel minim (49,0 cm).
Rezultatele comparative ale jucătorilor liniei de apărare sunt prezentate în Figura 2.32.
Analizînd indicii prezentați observăm următoarele:
La proba de alergare de viteză 20 m, valoarea medie i generale obținută de grupa
experimentală (3,18 sec.) este cu 0,1sec. superioară baremul ui minim propus de F.M.R. (3,28
sec.), însă inferioară indicilor medii pe țară (3,11 sec.) și mult mai joase decît ale apărătorilor din
selecționata U18 (3,05 sec.), a cesta , la rîndul său , fiind cu 0,24 sec. mai mic decît rezultatul dorit
de federație (2,81 sec.).
Acelaș rezultat inferior (6,63sec grupa experimentală, 6,71sec media pe țară, 6,44
selecționata U18) este obținut și la proba de alergare de viteză 50m , față de baremul dorit al
F.M.R. (6,14 sec. maxim 7,00 sec. minim).
Făcând referire la proba de alergare de suveică 10x5m. se poate vedea că media generală
obținută de grupa experimentală (15,27 sec.) este sub valoarea baremului maxim fixat de F.M.R.
( 13,97 se c. la apărători .), la fel ca și media pe țară (15,12 sec.) și reprezentativa Moldovei U18
(14,96 sec.). Acești indici sunt mult superiori baremului minim (16,34 sec.).

72

20m(sec)
30/35X6
(m)50m(sec)
10X5m
(sec)
suspensii
(sec)
tracțiuni
(repetări)abdomene/40s
(repetări)detenta
(cm)2,81
6,14
13,97
48,9
14,046,0
73570,0
3,28
15,25
30,07,00
16,34
16,0
21,7
6,032,0
67055,0treisferturi
3.00
3,05
3,11
3,186,44
6,716,63
15,1214,96
42,07
39,7934,23
8,09
8,8
9,8240,8237,7338,28
43,0
700739
735,4734,160,73
58,7358,04
Barem FMR(max)
Media lutului național U18
Media pe țară U18Barem FMR(min)Media grupei experimentale
Fig.2 .32. Pregătirea motrice a rugbiștilor apărători d e 16 – 17 ani din Republica Moldova

La proba de suspensie, media obținută de grupa experimentală (34,23 sec.) se situează cu
mult sub media pe țară (39,79 sec.) și a jucătorilor apărători ai selecționatei (42,07 sec.), dar și
sub baremul federației de sp ecialitate (48,9 sec.). Îmbucurător este faptul că acești indici sunt mai
apropiați de baremul maxim decît de cel minim (21,7 sec.).
În legătură cu proba tracțiuni la bara fixă , baremurile federației de specialitate la
compartimentul apărători sunt: minime – 6 repetări, maxime -14 repetări. Valoarea mediei
obținută de grupa experimentală (8,09 rep.) este mai mică ca indicii obținuți la media pe țară (8,8
rep.) și cu 1,77 repetări inferioară față de selecționata U18 (9,82 rep.). Se observă că nivelul
indicil or medii comparativi sunt mai apropiați de baremul minim.
În ceea ce privește “ridicarea trunchiului din culcat în 40 sec ”, grupa experimentală a
obținut o valoare medie mică (36,73 repetări pentru apărători ), apropiate , dar sub nivelul mediu
pe țară (38,28 repetări), și mult inferioară față de valoarea apărătorilor reprezentativei U18
(40,82 repetări). În comparație cu mediile F.M.R. (minim 32, maxim 46 repetări ), trebuie
remarcat că grupa experimentală are o rezervă mare către performanța dorită.
Referindu -ne la proba naveta 30/35sec., se poate constata că valoarea mediei obținută de
grupa experimentală (734,1 m.) este foarte apropiată de valoarea maximă a baremului F.M.R.
(735 m.), pe cînd valoarea mediei pe țară (735,4 m.) puțin depășește baremul. Comparînd
indicele mediu al selecționatei de apărători (739 m.) observăm o depășire pest e cu 4 m peste

73
baremul maxim al F ederației.
În privinț a detentei, valoarea mediei grupei experimentale (58,63 cm linia de apărare.)
este cu mult sub baremul dorit al fe derației (70 cm pentru apărători ) și foarte apropiat de cel
minim (55 cm). Media pe țară (58,04 cm) este sub cel mediu al grupei experimentale, iar al
selecționatei (60,73 cm) cu o medie mai bună, are rezerve mari pentru a satisface baremul
F.M.R. , compar timentul apărători.
După a naliza comparativă a rezultatelor obținute de sportivii juniori ai grupei
experimentale, la testarea i nițială, indicii medii ai nivelului pregătirii motrice pe țară, selecționata
U18, și baremurile minime și maxime ale F.M.R., î n dependență de linia postului de joc, în
final, putem concluziona următoarele:
Atacan ții:
– rezultatele obținute de înainta șii grupelor comparate la cele 8 probe motrice, în general,
sunt cu mult sub nivelul baremului maxim solicitat de federația de speci alitate, iar grupa
experimentală prezintă nivelul cel mai scăzut.
– rezultatele la probele de viteză și forță -viteză (20 m., 50 m. și detenta), sunt foarte scăzute,
apropiate de baremul minim, fapt care necesită o atenție sporită la formarea procesului de
antrenament la nivelul jucătorilor de 16 -17 ani.
– în ceea ce privește valorile obținute de sportivi la proba de alergare de suveică 10X5m.,
diferența dintre grupele comparate este mică, situată între m ediana baremului minim și maxim.
Astfel putem afirma că există rezerve mari pentru dezvoltarea îndemânării la jucătorii juniori de
vîrsta 16-17 ani.
– la probele de forță (suspensie, tracțiuni la bara fixă și ridicarea trunchiului din culcat)
analizate, observăm că rezultatele medii sunt nesatisfăcătoare l a toate grupele c omparate de
înaintași, fiind situate sub mediana baremurilor. Astfel trebuie să intervenim la creșterea
nivelului pregătirii fizice, care , în final, să ducă la obținerea unor performanțe sporite .
– la proba 30/35X6 (Naveta ) valorile medi i ale grupelor comparate ne arată o pregătire mai
bună a subiecților, cu excepția grupei experimentale care și aici necesită o perfec ționare.
Aprecierea nivelului pregătirii motrice a apărătorilor a scos în evidență următoarele:
– indicii medii a i grupelor comparate ( grupa experimentală la testarea inițială, indicii medii
ai testării pregătirii motrice pe țară, selecționata U18) sunt apropiați , însă, ca și la
compartimentul înaintării, se găsesc sub baremul maxim prezentat Federația Moldovei de Rugby .
– la pro bele de viteză și forță -viteză , rezultatele medii sunt la nivelul mediu scăzut , față de
baremuri, grupa experimentală are un progres la probele de detentă și de viteză 50m față de
valoarea medie i indicilor pe țară.

74
– la alergare a de suveică 10X5 m, ca și suspensie, tracțiuni la bara fixă și abdomene, probele
de forță, în comparație cu înaintașii , față de baremuri, sunt mai bune , însă față de cele ale
baremurilor maxime – sunt mediocre, mai aproape de cele minime fiind cele ale grupei
experimentale.
– în fine, l a proba de navetă 30/35X6 , putem vedea că media obținută de grupele comparate
sunt foarte bune, media pe țară și selec ționata U18 depășind baremul maxim, iar cea a grupei
experimental e fiind aproximativ egal ă cu cea a trei-sferturilor .
În aceste condiții, atenția noastră trebuie îndreptată asupra pregătirii motrice a rugbi știlor
din ambele compartimente , la care nivelul de dezvoltare este foarte scăzut, lucru posibil, mai ales
cu ajutorul antrenamentului dozat.

2.5. Aprecierea nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor juniori de 16-17 ani

Pregătirea tehnică are o contribuție importantă în creșterea performanțelor în jocul de
rugbi , urmărind însușirea și perfecționarea mecanismului de execuție a tuturor elementelor și
procedeelor tehnice din ale j ocului.
La realizarea unei pregătiri tehnice superioare contribuie asimilarea și îmbinarea
eficientă, rațională a cunoștințelor metodice cu deprinderile practice. Astfel, demersul metodic de
care beneficiază fiecare element sau procedeu tehnic trebuie inte grat și valorificat în execuțiile
practice ale jucătorilor.
Astfel, Federația Moldovei de Rugbi a stabilit o serie de probe și norme de control
(juniori, seniori, băieți, fete), pe care sportivii le susțin înainte de începerea f iecărui an
competițional.
Pentru a aprecia nivelul pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor juniori a fost întreprins un
experiment constatativ prin aplicarea normelor de control sus nominalizate .
În cad rul experimentului constatativ au fost selectate și supuse testării practice doa r
procedeele tehnice frecvent utilizate, care se găsesc într -o permanentă interdependență în
secvențele construite condiționând practicarea jocului de rugbi global.
În continuare vom analiza, interpreta și compara rezultate obținute de sportivi, pe liniile
de posturi a echipei selec ționatei U18, cu rezultatele medii pe țară la această vîrstă și grupa
experimenta lă la etapa testării inițiale (T abelul 2.3).
În urma analizei rezultatelor pregătirii tehnico -tactice la testul cu numărul 1, pas lateral și
pasă să rită, observăm că la înaintași (Figura 2.33), la grupa experimentală , valoarea mediei

75
obținută (4,87 sec.) este inferioară în comparație cu media obținută de sportivii reprezentativei
Moldovei U18 (4,82 sec.), dar sup erioară față de indicii medii ai medie i pe țară (4,92 sec.).

Tabelul 2.3 . Rezultatele nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbi știlor juniori de 16-17 ani
(n=66) [13].
N.
crt. Testele
pregătirii tehnice Posturi
de joc Rezultatele testării
Selecționata
U18 Media
pe țară Grupa
experime
ntală
1 Pas lateral și pasă sărită
(sec) atacan ți 4,82 4,92 4,87
apărători 4,60 4,79 4,85
2 Pasă de la sol (sec) atacant 8,14 8,39 8,53
apărători 7,63 8,24 8,22
3 Schimbare de direcție
(sec) atacant 6,57 6,66 6,69
apărători 5,83 6,06 6,01
4 Traseu tehnico -tactic
(sec) atacant 23,13 23,34 23,53
apărători 21,73 22,54 22,41
5 Schimbare de direcție, șut
razant și culegere (sec) atacant 5,25 5,53 5,71
apărători 4,71 4,96 5,07

La aceeași probă l a linia de apărători (Figura . 2.34 ), ca și la pa chetul de înain tare, cele
mai bune rezultate a obținut reprezentativa U18 (4,60 sec.), urmată de indicele mediu pe țară
(4,79 sec.), și cu o diferență mică (4,85 sec.) grupa experimentală.
Sportivii grupei experimentale, ambele linii de posturi, la acea stă probă indică valori
medii foarte apropiate de indicii medii din totalitatea rugbiștilor de 16-17 ani din Republica
Moldova, înaintașii având rezultat ul cu 0,05 sec. mai bun, iar apărăt orii cu 0,06 sec. mai slab.
Totodată rezultatele înregistrate la se lecționata sub 18 ani, cu o diferență considerabilă, indică la
faptul că sunt posibilități de perfecționare a procedeului de pas lateral și pasă sărită în cadrul
antrenamentului specializat.
La testarea cu numărul 2 ( Figurilre 2.33 și 2.34 ), pasă de la s ol, grupa experimentală a
obținut valori medii de 8,53 sec. la jucătorii atacanți și 8,22 la apărători. Indicii medii generali pe
țară a i rugbiștilor de 16 – 17 ani atacanți , indică valori de 8,39 sec., la jucătorii apărător i 8,24 sec.
iar selecționata U 18, avînd rezultatul cel mai înalt, a înregistrat o medie de 8,14 sec. la pachetul
de înaintare și 7, 63 sec. – la linia de apărare.
Putem observa că media obținută de înaintașii din grupa experimentală este una destul de
slabă , fiind mai mică cu 0,14 sec. față de media pe țară și cu 0,39 sec. – față de selecționată.

76

pes lateral,
pasă sărită
(sec)
schimbare de direcție
(sec)traseu tehnico-tactic
(sec)schimbare de direcție,
ut razant i culegereșș
(sec)4,82
8,14
6,5723,135,254,92
4,94
4,97
5,53
8,398,538,20
8,60
6,66 6,86,9
23,3423,5323,723,85,535,71
6,06,54,87
6,69Atacanți
Media lutului național U18
Media pe țară U18
Media grupei experimentalepes ăde la sol
(sec)
Fig. 2 .33. Rezultatele preg ătirii tehnico -tactice a rugbi știlor atacan ți de 16-17 ani din
Republica Moldova

Comparați cu jucătorii apărători , sun t puțin peste media pe țară (cu 0,02 sec.), însă sub
rezultatele selecționatei U18 ani (c u 0,59 sec). Aceste rezultate indică la faptul că este absolut
necesară o nouă atitudine față de procedeele de pasare, acestea fiind în cele mai dese cazuri
decisive î ntr-un joc sau altul. De acest lucru se va ține cont și pe parcursul planificării procesului
de instruire a tinerilor rugbiști.
Făcând referire la tehnica deplasărilor ce ține de schimbarea de direcție , testul cu
numărul 3, mediile indicilor între grupele sportivilor cercetați sunt destul de apropiate. Astfel
media generală obținută de grupa experimentală (6,69 sec. la atacanți și 6,01 sec. la apărători )
este foarte apropiată de valoarea mediei pe țară (6,66 sec. la atacanți și 6,06 sec. la apărători) și
puțin sub media reprezentativei Moldovei (6,57 sec. atacanții și 5,83 sec. apărători) la această
vîrstă.
Chiar dacă valorile obținute de sportivii grupei experimentale și mediei pe țară se situează
sub cele ale sportivilor din selecționată (faptul că difere nța dintre ele este destul de mică), ne
determină să afirmăm că ele sunt normale, având în vedere că aceș ti sportivi evoluează în același
campionat, însă sunt tendințe pentru perfecționarea calităților de deplasare, cu schimbare a
direcției, în scopul prom ovării în selecționatele de profil.

77

s ch im b a re d e d irecție,
u t ra za n t i cu leg ereșș
(s ec)pes la tera l,
pa să să rită
(sec)
schim ba re de direcție
(sec)tra seu tehnico -ta ctic
(sec)4,60
7,63
5,8321,734,714,854,79Trisferturi
4,90
5,10
8,228,249,00
8,50
6,01
6,066,507,00
22,022,54
22,4123,05,07
4,96
5,56,0
Media lutului național U18
Media pe țară U18
Media grupei experimentalepes ă de la so l
(sec)
Fig. 2.34 . Rezultatel e pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor apărători de 16 -17 ani din
Republica Moldova

În ceea ce privește testul cu numărul 4 , “traseul tehnico -tactic”, care cu prinde
majoritatea procedeelor tehnico -tactice a le jocului de rugbi, înaintașii grupei experimentale au
obținut o valoare medie de 23,53 sec. , inferioară față de valoarea mediei pe țară (23,34 sec.), dar
și în comparație cu reprezentativa U 18 (23,13 sec.) . La apărători se poate observa că media
obținută de sportivii din grupa experimentală (22, 41 sec.) este mai bună în comparație cu media
pe țară (22,54.), dar și de data aceasta valoarea mediei obținute la ambele grupe pentru această
probă cedează față de indicele mediu al selecționatei (21,73 sec.). Aceasta indică faptul că grupa
experimentală necesită interven ții metodologice privind sporirea vitezei de execuție a
elementelor tehnico -tactice în condiții apropiate jocului.
Și ultima probă cercetată este cea de schimbare de direcție, șut razant și culegere, care
cuprinde elementul tehnic lovitura de picior și intrarea în posesia balonului după șut. Ca și la
celelalte probe, rezulta tele medii cele mai înalte le -a înregistrat selecționata U18, cu 5,25 sec .
pentru linia de atac și 4,71 sec. – de apărare. Cu indicii medii la înaintași de 5,53 sec. și 4,96 sec.
– la apărători prezintă valorile mediei pe țară, observăm că pachetul de îna intare a grupei
experimentale a demonstrat cele mai slabe rezultate (5,71 sec.), pe când linia de apărare (5,07
sec. ) este foarte apropiată după v aloare de media pe țară, situată mai aproape de rezultatul
selecționatei.

78
Astfel, analizînd rezultat ele nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor putem
concluziona următoare le:
– rezultatele obținute de înaintașii grupei experimentale , la cele 5 probe tehnico -tactice,
sunt sub nivelul celor obținute de sportivii din lotul național U 18 ani, și chiar de media pe țară,
singura probă la care valorile sunt peste media pe țară și apropiate de selecționata de 18 ani este
“schimbarea de direcție ”;
– rezultatele obținute de sportivii grupei experimentale, care alcătuiesc linia de apărare la
cele 5 probe tehnico -tactice, sunt sub nivelul valorilor obținute de sportivii din selecționat a U 18
ani. Se poate observa to tuși că valoarea obținută de sporti vii grupei experimentale, linia de
apărare, la probele: pasă de la sol, schimbare de direcție și traseul tehnico tactic, trei probe din
cinci, sunt peste valoarea mediei pe țară;
– această analiză ne ajută să observăm care sunt posturile deficitare în priv ința pregătirii
tehnico -tactice și unde trebuie să intervenim pentru creșterea nivelului de pregătire, care , în final,
să ducă la obținerea unor performanțe superioare.

2.6 Aprecierea nive lului de dezvoltare al capacităților coordinative a rugbi știlor juniori de
16-17 ani

Unul din obiectivele de bază ale cercetării noastre, a fost aprecierea nivelului
potențialului coordinativ al rugbi știlor juniori incluși în experimentul pedagogic.
Cerce tarea a fost efectuată asupra rugbiștilor de la SSSRAR – Blumarine, consti tuiți în
grupa experimentală și a celorlal ți sportivi din țară ce practică jocul de rugbi de aceea și vîrstă. A
avut drept scop evidențierea capacităților coordinative, în dependență de linia postului de joc
(Tab elul 2.4 și Figurile 2.35 și 2.36) .
Pentru aceasta s -a folosit clasificarea lui Platonov V. P. [149, p. 301] , unde capacitățile
coordinative au fost repartizate după cum urmează: capacitatea de relaxare automată a mușchilor ;
capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațo -temporali a i actului motric e;
capacitatea de reacție la stimuli ; simțul de ritmicitate; capacitatea de orientare în spațiu;
capacitatea de menținere a echilibrului.
Nivelul fiecărei capacități coordinative , nominalizate mai sus, a fost apreciat cu ajutorul
unor probe de control, deja folosite în teoria și practica educației fizice și sportului.
După înregistrarea rezultatelor obținute s -a trecut la calcularea mediei g enerale a echipei,
pentru fiecare indicator în parte (11 la număr), precum și a mediei pe fiecare linie de posturi.

79
Tabelul 2.4 Nivelul dezvoltării capacită ților coordinative ale rugbi știlor juniori de 16 -17 ani în
funcție de postul de joc (n=66) [14]

Capacitățile
coordinative
Nr. indice
Denumirea probei Posturi
de joc Rezultatele testării
Selec .
U18 Media
pe țară Grupa
Exp.
Capacitatea de relaxare
automată a mușchilor 1 Dinamometria labei mîinii
îndemînatic e (kg) atacanți 3,64 4,21 5,14
apărăt ori 2,55 2,86 3,55
Capacitatea de
apreciere și reglare a
parametrilor dinamici,
spațiali -temporali a
actului motric 2 Transmiterea mingii la țintă
(cm) atacanți 18,64 19,09 19,19
apărători 14,09 15,80 17,27
3 Săritura cu întoarcere la 270 ˚ atacanți 14,29 16,29 17,73
apărători 10,40 10,45 10,91
Capacitatea de reacție
la stimuli : 4 Acustici (sec) atacanți 0,15 0,16 0,17
apărători 0,15 0,16 0,16
5 Optici (sec) atacanți 0,15 0,16 0,16
apărători 0,14 0,16 0,15
Simțul ritmului
6 Sprint î n ritm propus(sec) atacanți 1,25 1,38 1,68
apărători 1,43 1,44 1,55
7 Tapping test (nr. puncte în 30
sec.) atacanți 74,64 71,47 70,55
apărători 70,67 69,71 68,82
Capacitatea de orie ntare
în spațiu 8 Alergare spre mingi (sec) atacanți 14,76 15,03 15,11
apărători 14,11 14,34 14,47
9 Testul în pătrat (sec) atacanți 10,78 11,10 11,40
apărători 9,51 9,86 9,76
Capacitatea de
menținere a echilibrului
10 Alergare spre minge pe banca
de gimnastică (sec) atacanți 6,96 7,12 7,05
apărători 5,54 5,90 5,96
11 Proba R omberg
(sec) atacanți 49,03 46,08 42,77
apărători 62,49 65,09 55,18

La rugbiștii de vîrsta 16-17 ani, grupa experimentală au obținut cele mai mici valori medii
(5,14 kg. pentru atacanți și 3,55 kg. pentru apărători ) în compar ație cu valorile mediei pe țară
(4,21 kg. pentru atacanți și 2,86 kg. pentru apărători ), și foarte mici față de lotul național de 16 –
17 ani (3,64 kg. pentru atacanți și 2,55 kg. pentru apărători ).
Observăm că la pachetul de înaintare valorile medii sunt f oarte depărtate între grupele
cercetate, în comparație cu cele a le liniei de trei 3/4 , întru -cît ele au rezultate medii mai
apropiate.
Pentru scoaterea în evidență a capacităților de apreciere și reglare a parametrilor
dinamici, spațo -temporali a i actului motric e s-au folosit următoarele probe de control:
transmiterea mingii la țintă și săritura cu întoarcere la 270˚.
La prima probă se observă că sportivii atacanți din selecționata U18 ani au obținut cel mai
bun rezultat (18,64 cm) în comparație cel al spo rtivilor din grupa experimentală (19,09 cm) și cu
media pe țară (19,19 cm), grupa experimentală avînd un rezultat mai înalt cu 0,1 cm decît media
pe țară, în co mparație cu jucătorii apărători din grupa experimentală (17,27 cm), care au obținut

80
indice medi u foarte slab la această probă, față de media pe țară (15,80 cm .), și mai slab față de
selecționata U 18 ani (14,09 cm).

dinamometra
(kg)
transmitere mingii
la (cm) țintă
săritura
cu î ntoaccer
la 270 gr de ( a )
reacția la stimuli
acustici (cm)
reacția la stimuli
optici (cm)
sprint î n
ritm propus (cm)taiping test
ări (repet )alergare
spre mingi
(cm)testul î n
pătrat (cm)alergare spre
mingi pe banca
de gimnastică
(cm)p ro b a
ro m b erg
(cm )
3,64 49,03
19,09
17,73
0,15
0,15
1,2574,6415,1110,786,964,21
5,1418,64
19,19
16,2914,29
0,16 0,17
0,16
1,381,68
71,4770,5515,03
14,7611,1011,407,05
7,1246,08
42,77
Selec ționata U18
Media pe țară
Grupa experimental ăA tacan ți

Fig. 2 .35 Nivelul de dezvolt are a capacită ților coordonative a le rugbi știlor atacan ți de 16 –
17 ani di n Republica Moldova

Aproximativ aceeași tendință se observă și la cea de -a doua probă de control (săritura cu
întoarcere la 270˚), unde înaintașii selecționatei U 18 ani au fost mult mai preciși în executarea
probei, demonstrând un rezultat de 14,29 ˚, față de 16,29 ˚ pentru media pe țară și 17,73 ˚ – pentru
cei din grupa experimentală , la vârsta 16 -17 ani. Jucătorii apărători ai grupei experimentale , cu
valori medii de 10,91 ˚, sunt inferiori naționalei U18 ani , care au înregistrat valori de 10,40 ˚, și
infer ioare față de media pe țară , cu indici de 10,45 ˚, care sunt foarte apropiați de valorile
jucătorilor reprezentativei Moldovei.
Se știe că, în jocul de rugbi, unde avem de -a face cu mingea, “capacitatea de reacție la
stimuli” este foarte importantă pentr u sportivi, motiv pentru care noi i -am acordat atenție sporită,
alocând pentru testarea acesteia două probe de control: capacitatea de reacție la stimuli acustici și
capacitatea de reacție la stimuli optici.
Analizînd rezultatele obținute la aceste capacit ăți importante , observam diferențe foarte
mici între rezultatele obținute de sportivii celor două linii de posturi și chiar între grupele
cercetate.

81
La prima probă de control, capacitatea de reacție la stimuli acustici , s-au înregistrat
următoarele rezulta te medii: selecționata U 18 ani – 0, 15 sec., media pe țară – 0,16 sec., grupa
experimentală – 0,17 sec., la atacanți, și pentru apărători: selecționata U 18 ani – 0, 15 sec.,
media pe țară – 0,16 sec., grupa experimentală – 0,16 sec., ne face să afirmăm că, la nivelul
rugbiștilor de această vârstă, exi stă o oarecare diferență psiho motrice de reacționare la stimuli
auditivi.
transmitere mingii
la (cm) țintă
săritu ra
cu î n to accer
la 2 7 0 g r d e ( a )
reacția la stimuli
acustici sec ()dinamometra
(kg)
reacția la stimuli
optici(cm) sprint î n
ritm propus (cm)taiping test
ări (repet )alergare
spre mingi
(cm)testul î n
pătrat (cm)alergare spre
mingi pe banca
de gimnastică
(cm)2,55
62,49
14,09
10,40
0,15
0,14
1,4370,6714,119,765,542,86
3,55 15,80
10,9110,45
0,16
0,150,16
1,441,55
69,7168,8214,34 14,479,869,515,90
5,9665,09
55,18
17,27
Selec ționata U18
Media pe țară
Grupa experimental ăTrisfertu ri
Proba romberg
sec ( )

Fig. 2 .36. Nivelul de dezvoltare a capacităților coordonative a le rugbiștilor apărători de 16 –
17 ani din Republica Moldova

Grupa experimen tală la pachetul de înaintare a obținut cel mai slab rezultat , cu 0,02 sec.
față de rezultatul cel mai bun al reprezentativei Moldovei U 18 ani și cu 0,01 față de media pe
țară, pe cînd la jucătorii liniei de apăr are, indicele mediu la această probă este identic c u media pe
țară, însă inferiori celui al selecționatei cu 0,01 sec.
La cea de -a doua probă de control, capacitatea de reacție la stimuli optici au fost obținute
următoarele rezultate medii: selecționata U 18 ani – 0, 15 sec., media pe țară – 0,16 sec., grupa
experimentală – 0,16 sec., la atacanți, iar la apărători: selecționata U 18 ani – 0, 14 sec., media
pe țară – 0,16 sec., grupa experimentală – 0,15 sec. Și la această probă de control rugbiștii
selec ționatei au obținut valori mai bune , decât media generală pe țară și a echipei experimentale ,
cu 0,01 sec. la rugbiștii atacanți, însă, de data aceasta, putem spune că rugbiștii din linia de 3/4

82
din grupa cercetată au obținut rezultate mai bu ne, întrucât depășesc indicii medii pe țară cu
0,01sec., însă există rezerve pentru perfecț ionare, întrucît sunt inferiori față cei ai selecționatei U
18 cu 0,01 sec.
Pe lângă cele trei capacități de coordinative verificate, s -a urmărit și testarea „simțului de
ritmic itate” a rugbiștilor din selec ționata U18 ani, practicanții de rugbi la această vîrstă din toată
țara și grupa experimentală, pentru care au fost folosite următoarele probe de control: sprint în
ritm propus și tapping -testul.
La prima probă de control, val orile obținute la nivelul pachetului de înainta re, au fost
variate între ele (s elecționata – 1,25 sec.; media pe țară – 1,38 sec.; grupa experimentală – 1,68
sec.), cu cel mai bun rezultat arătat de naționala sub 18 ani și cel mai slab de grupa experiment ală
cu o diferență de 0,43 sec., media pe țară situindu -se la o distan ță de 0,13 sec. față de valorile
cele mai bune. Nu același lucru se poate spune despre rezultatele obținute la linia de apărare
(selecționata – 1,43 sec.; media pe țară – 1,44 sec.; gru pa experimentală – 1,55 sec.), la care
media pe țară este foarte apropiată de cea a reprezentativei Moldovei de această vîrstă , cu o
diferență foarte mică (0,01 sec.). Îmbucurător este faptul că grupa experimentală cedează puțin
față de ceilalți doi indici comparabili cu 0,11 sec.
La proba a doua se poate observa că rezultatele sportivilor atacanți din selecționată (74,64
puncte), sunt cele mai înalte față de media pe țară l a această vîrstă (71,47 puncte) și față de
sportivii din grupa experimentală (70,55 puncte), ultimele două fiind foarte apropiate.
În comparație cu jucătorii atacanți, valorile medii ale liniilor de 3/4 la cele trei grupe
cercetate sunt foarte apropiate, cu o dif erență mai mică de o repetare (s elecționata – 70,67
puncte; media pe țară – 69,71 puncte; grupa experimentală – 68,82 puncte). Acest aspect se
datorează conținutului tehnico -tactic al apărătorilor, care diferă de cel al înaintașilor, ceea ce face
ca și simțul de ritmicitate să fie mai bine dezvol tat, la aceștia . La fel media ind icilor liniei
apărării de joc a selecționatei este superioară față de media pe țară și grupa experimentală.
O altă capacitate coordinativă absolut necesară rugbiștilor de 16 -17 ani este capacitatea
de orientare în spațiu , pentru testarea căreia au fost ales e două probe de control, după cum
urmează: alergare spre mingi și testul “în pătrat”.
Analizând rezultatele obținute de sportivi, la prima probă de control (alergare spre mingi),
putem vedea că rezultatele sportivilor grupelor cercetate nu diferă mult de p robele anterioare.
La atacanții grupei experimentale , valoarea indicelui mediu (15,11 sec ), este cel mai mic
în comparație cu mediile s elecționatei U18 ani (14,76 sec ), cu 0,35 sec., și apropiate față de
media pe țară (15,03), cu 0,08 sec.

83
Același lucru se poate spune și despre rezultatul apărătorilor grupei experimentale (14,47
sec.), comparativ cu cele două valori, unde sunt sub valorile medii pe țară (14,34) cu 0,13 sec., și
cu 0,36 sec., mult inf erioare față de indicii medii ai lotului național (14,1 1 sec.).
Cea de -a doua probă de control, aplicată pentru verificarea capacității de orientare în
teren, testul “în pătrat”, demonstrează că, de data aceasta , există o diferență evidențiată între lotul
național U 18 ani (10,78 sec.), media pe țară (11,10 sec.) și valorile medii a le grupei
experimentale (11,40 sec.), cu o diferență în descreștere între aceste valori cu aproximativ 0,30
sec.
La linia de apărare , rezultatele obținute sunt mai apropiate față de înaintași, cu indicele
mediu cel mai înalt la se lecționata U 18 ani (9,51 sec.), grupa experimentală (9,76 sec.) de data
aceasta are valoarea medie peste media pe țară (9,86 sec.) cu 0,10 se c., însă cu 0,25 sec.
inferioară față de rezultatul cel mai în alt obținut .
Una din capacitățile de bază ale sport ivilor care practică rugbiul, este cea de menținere a
echilibrului , pentru care au fost propuse două probe de control care să aprecieze, atât echilibrul
dinamic , cât și cel static.
Pentru ap recierea echilibrului dinamic a fost aplicată proba de alergare sp re mingi pe
banca de gimnastică, iar pentru echilibrul static s -a folosit „proba Romberg”.
În ceea ce privește „alergare spre mingi pe banca de gimnastică”, se poate observa că
rezultatele obținute la cele trei grupe cercetate, la linia de înaintare, sunt apropiate între ele
(selecționata U 18 ani – 6,96 sec.; media pe țară – 7,12 sec.; grupa experimentală – 7,05 sec.), cu
un plus pentru rugbiștii înaintași ai selecționatei cu 0,16 sec față de media pe țară, și mai puțin
față de grupa experimentală cu 0,90 sec. Însă la jucătorii apărători a i grupelor cercetate
(selecționata U 18 ani – 5,54 sec.; media pe țară – 5,90 sec.; g rupa experimentală –5,96 sec.). C el
mai bun rezultat mediu , cu 0,36 sec. mai înalt față de media pe țară , l-a arătat rugbiștii
selecțion atei U 18 ani. Grupa experimentală cu cel mai slab indice, este inferioară , dar foarte
apropiat ă de media pe țară cu 0,06 sec.
În privința echilibrului static se pot observa diferențe semnificative între cele trei grupe
cercetate . Astfel, la înaintași se lecționata U 18 ani – 49,03 sec.; media pe țară – 46,08 sec.; grupa
experimentală – 42,77 sec., și cu valori medii mai mari a le apărătorilor :selecționata U 18 ani –
62,49 sec .; media pe țară – 65,09 sec.; grupa experimentală – 55,18 sec. .
Aceste diferențe au apărut ca urmare a nivelului diferit de dezvoltare a S.N.C., ne referim
aici la viteza de propagare a impulsurilor la nivelul analizatorului vestibular.

84
Astfel analizînd gradul de dezvoltare a potențialului coordinativ a rugbiștilor echipei
ȘSSRAR -Blum arine, se desprind câteva idei, de care va trebui să ținem seama în viitorul
program de pregătire.
Concluzionînd cele menționate mai sus putem menționa:
Atacanții s-au comportat bine, cu părere de rău , numai la două probe cum sunt:
„capacitatea de reacție la stimuli optici” (indicele 5) și „capacitatea de menținere a echilibrului” (
indicele 10, echilibru dinamic), la care grupa experimentală a obținut rezultate peste și la nivelul
mediei pe țară;
– slab, la patru indici: „capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici,
spațo -temporali a actului motric e” (indicele 2), „capacitatea de reacție la stimuli acustici”
(indicele 4), “simțul de ritmicitate” (indicele 7), și la “capacitatea de orientare în spațiu” (indicele
8);
– foarte slab, cu părere de r ău, la majoritatea indici lor: „capacitatea de relaxare
autonomă a mușchilor” (indicele 1), „capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici,
spațo -temporali a actului motric” (indicele 3), “simțul ritmului ” (indicele 6), “capacitatea de
orienta re în spațiu” (indicele 9) și „capacitatea de menținere a echilibrului” ( indicele 11,
echilibru static).
Apărători i, a avut o comportare diferită față de atacanți, după cum urmează:
– bună , în ceea ce privește „capacitatea de reacție la stimuli acustici” ( indicii 4 și 5),
“simțul ritmului ” (indicele 7), “capacitatea de orientare în spațiu” (indicele 9), și „capacitatea de
menținere a echilibrului” ( indicele 10, echilibru dinamic );
– slabă , la “simțul de ritmicitate” (indicele 6) și la “capacitatea de orient are în spațiu”
(indicele 8);
– foarte slabă , cu părere de rău , la următorii indici: „capacitatea de relaxare autonomă a
mușchilor” (indicele 1), “capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațo –
temporali a actului motric e” (indicii 1 și 2) și „capacitatea de menținere a echilibrului” ( indicele
11, echilibru static).
Drept concluzii la ac est subcapitol putem constata :
– comportare “foarte bună”, atunci când valorile la toți indicii aleși pentru testarea
fiecărei capacități coordinative , rezul tatele au fost la nivelul sau peste rezultatele selecționatei U
18 ani;
– comportare “bună”, atunci cân d indicii folosiți au fost egale sau peste media pe țară;
– comportare “slabă”, atunci când indicii folosiți au avut valori sub media pe țară, cu o
diferenț ă nesemnificativă ;

85
– comportare “foarte slabă”, atunci când la indicii utilizați, rezultatele s -au situat sub
media pe țară la o distanță foarte mare.
În aceste condiții, atenția noastră va fi îndreptată asupra dezvoltării potențialului
coordinativ al ambel or linii de joc, la care nivelul de dezvoltare a fost mediu scăzut, lucru
posibil, mai ales cu ajutorul antrenamentului specializat.
În final, putem spune că aceste rezultate au stat la baza programului experimental,
program ce urma să îmbunătățească, atât nivelul de dezv oltare a capacităților coordinative, cât și
pe cel al pregătirii fizice și tehnice.

2.7. Concluzii la c apitolul 2
1. În urma analizei rezultatelor înregistrate în cadrul sondajului de opinii ale specialiștilor din
domeniul jocurilor sportive , în general și din jocul de rugbi, în special, precum și a rezultatelor
experimentului constatativ au fost formulate următoarele concluzii:
– circa 60% din cei chestionați consideră că nivelul pregătirii sportive a rugbiștilor juniori
din R. Moldova este un ul mediu;
– cele mai importante calități motrice necesare rugbiștilor juniori, după părerea experților,
sunt viteza, forța în regim de viteză și capacitățile coordinative;
– 76,8% din specialiș ti consideră că dezvoltarea direcționată a calităților coordinative la
rugbiștii juniori va influența pozitiv calitatea jocului la această vârstă;
– cele mai eficiente perioade de dezvoltare a capacităților coordinative la sportivii juniori vor
fi cea pregătitoare (51,8%) și competițională (32,1%);
– prin dezvoltarea preponde rentă a capacităților coordinative la rugbiștii juniori vor fi
influențate în mod direct astfel de componente ale antrenamentului sportiv , cum ar fi pregătirea
fizică specifică și pregătirea tehnică a jucătorilor;
2. Analiza rezultatelor pregătirii motrice a rugbiștilor juniori de 16 -17 ani a demonstrat că la
majoritatea indicilor testați acestea sunt sub baremurile maxime indicate de federaț ia de profil
din Republica Moldova. Rezultatele nivelului pregătirii motrice a rugbiștilor juniori din țară
diferă și în funcție de posturile de joc al e acestora, unde jucătorii atacanți sunt mai bine pregătiți
la capitolul forță și forță -viteză, iar apărătorii – la indicii pregătirii de viteză și rezistență;
3. Rezultatele obținute la testarea tehnico -tactică de înaintașii su nt sub nivelul celor obținute
de sportivii din lotul național U 18 ani, și chiar sub media pe țară, singura probă la care valorile
sunt peste media pe țară și apropiate de selecționata de 18 ani este “ schimbarea de direcție ”, iar
la apărători se observa c ă valoarea obținută de sportivii grupei experimentale la probele: pasă de

86
la sol, schimbare de direcție și traseul tehnico – tactic, trei probe din cinci, sunt peste valoarea
mediei pe țară însă sunt sub nivelul lotul național U 18 ani;
4. Nu diferă cu mult și rezultatele nivelului dezvoltării capacităților coordinative a le
rugbiștilor juniori, care la fel ca și în cazul calităților motrice de bază și tehnico -tactice, sunt
destul de scăzut e, atât la nivel de echipe, cât și în funcție de posturile de joc ale a cestora;
Rezultatele înregistrate indică la faptul că este absolut necesar de a interveni cu un suport
metodologic privin d optimizarea atât a nivelului dezvoltării capacităților motrice de bază, cât și a
cel al dezvoltării capacităților coordinative la rug biștii juniori .

87
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENȚII DEZVOLTĂRII
CAPACITĂȚILOR COORDINA TIVE ÎN PREGĂTIREA RUGBI ȘTILOR
JUNIORI

3.1 Programa rea antrenamentului sportiv pentru dezvoltarea capacităților
coordinative a le rugbiștilor de 16 – 17 ani
Experimentul pedagogic a avut loc în per ioada ianuarie – decembrie 2010 și are la bază
verificarea ipotezei , precum că dezvoltarea capacităților coordinative la rugbiștii juniori în cadrul
antrenamentului sportiv va spori nivelu l măiestriei sportive al acestora, care se exprimă prin
creșterea indicilor motrici, tehnico -tactici și calitativi de joc. Mi jloacele dezvoltării capacită ților
coordinative au fost aplicate metodic sportivilor din grupa experimentală, SSSRAR – Blumarine,
participantă în Campionatul Moldovei U 18 ani.
În ceea ce prive ște jucătorii din grupa martor (echipa UTM Chi șinău), activitatea s -a
desfă șurat conform planificării făcute de antrenor, aceasta fiind o planificare tipică, tradi țională,
fără a pune accentul p e dezvoltarea capacită ților coordinative, desigur ținîndu -se cont de
normativele trasate de comisia tehnică a FMR.
Pentru buna desfășurare a experimentului pedagogic a fost nevoie de o minuțioasă
programare și planificare a procesului de pregătire a sporti vilor. Acest program de pregătire
trebuie să fie sugestiv, flexibil și bazat pe performanțele sportivilor obținute în competiții, dar și
pe progresul obținut la nivelul factorilor de pregătire.
De asemenea, la întocmirea planului de pregătire trebuie avut în vedere și calendarul
competițional, pe baza căruia se poate realiza periodizarea acestuia. Astfel, se poate afirma că
planificarea procesului de antrenament constituie un amplu volum de muncă, care are drept scop
elaborarea precisă a obiectivelor de ins truire și performanță, precum și a mijloacelor și metodelor
adecvate scopurilor propuse.
La întocmirea docume ntelor noastre de planificare s -a ținut cont și de răspunsurile primite
de la specialiștii din țară, care au avut bunăvoința să completeze chestion arul primit ( vezi
Anexa 1).
Întrebările din chestionar au fost concepute în așa fel , încât să ne lămurească în privința
nivelului de pregătire a rugbiș tilor juniori, dar și asupra importanței pe care antrenorii o acordă
dezvoltării capacităților coordina tive.
Rugbiștii de vîrsta de 16 -17 ani sunt încadrați în stadiul trei de pregătire, la etapa
specializării intensive pe post și compartiment, caracterizată de creșterea ponderii metodelor și
mijloacelor de pregătire specială, de atingerea maximului mijloac e care stimulează procesele de
adaptare, de creșterea experienței competiționale și a măiestriei sportive.

88
În funcție de obiectivele de instruire și de performanță , care au fost fixate la nivelul
echipei de rugbi de vîrsta 16 – 17 ani, dar și a opiniilor specialiștilor anchetați, s -a trecut concret
la întocmirea documentelor de planificare.
Întrucât scopul cercetării noastre a constat în dezvoltarea capacităților coordinative, în
cadrul antrenamentului specializat, toate documentele de planificare au fost astfel create, încât
ele să ducă în final, la îndeplinirea obiectivului stabilit.
La elaborarea planului de preg ătire s -au propus următoarele obiective cadru și de referință
(Anexa 2).:
1. Optimizarea indicilor morfo funcționali:
– Indici morfofuncționali confor m modelului antropometric;
– Indici funcționali superiori.
2. Educarea aptitudinilor motrice specifice:
– Indici superiori de viteză, coor donarea forței și rezistenței acțiunilor
tehnico – tactice specifice jocului;
– Capacitatea de a susține eforturi cu intensitat e și volum modelate conform
jocului de rugbi;
– Aptitudini motrice combinate și complexe.
3. Perfecționarea procedeelor tehnico – tactice de bază și consolidarea și perfecționarea
procedeelor tehnico – tactice specifice și speciale:
– Corectarea diferențelor de e xecuție a procedeelor tehnico – tactice;
– Procedeele tehnico – tactice speciale.
4. Consolidarea și perfecționarea acțiunilor tactice individuale și colective, ofensive și
defensive:
– Acțiuni tactice colective specifice compartimentului;
– Acțiuni tactice individ uale specifice postului;
– Fazele statice și punctele de fixare;
– Concepția de joc, a sistemelor aferente și a planului tactic.
5. Participarea la concursuri și atingerea obiectivului de performanță:
– Aprofundarea noțiunilor de regulament;
– Pregătirea temeinică pe ntru jocuri;
– Crearea unei ambianțe plăcute și favorabile performanței;
– Va demonstra ritmuri variate de joc în atac și apărare.
6. Educarea capacității psihice de adaptare la regimul complex de viață:
– Aptitudini psiho intelectuale optimizate;

89
– Spirit de seriozit ate, rigurozitate, perseverență;
– Atitudine de colaborare, combativitate și fair -play;
– Conștientizarea refacerii după efort. Planul anual de pregătire cuprinde
următoarele indicatorii:
Date (care includ următoarele: lunile anului; macrostructuri (2 macroci cluri – datorită
calendarului competițional de tur și retur al meciurilor în momentul desfășurării
experimentului pedagogic de bază); mezocicluri – 11 la număr; microciluri – 44 la numar
Calendarul competițional (elaborat pe baza calendarului competiționa l al FMR);
Periodizare (include regimurile de lucru pentru componentele pregătirii);
Factorii antrenamentului (cuprinde ponderea pregătirii în dependență de perioada de
pregătire a antrenamentului sportiv);
Volumul de lucru;
Intensitatea de lucru;
Testăril e și controlul medical planificate.
Din acest plan au fost extrase mezociclurile și microciclurile de antrenament. Mezociclu
fiind o planificare caracteristică ciclurilor de antrenament de la 3 până la 6 săptămâni, ele au fost
alcătuite pe diferite etape a le pregătirii :
– mezociclu perioadei pregātitoare (etapa de bazā) ;
– mezociclu perioadei competiționale, care cuprinde mai multe etape;
– mezociclu perioadei de tranziție.
În cazul planificării pe mezostructură (durata medie), ponderea și obiectivele de instr uire
sunt precizate în funcție de etapa de pregătire. În cazul nostru este prezentat exemplul unui
mezociclu de pregătire (Anexa 3), cu următoarea pondere și obiectivele acestei etape:
– ameliorarea capacității de efort;
– dezvoltarea rezisten ței muscular e utilizînd mijloace pentru dezvoltarea capacităților
coordinative;
– îmbunătățirea tehnicii individuale cu accent pe dezvoltarea capacităților coordinative;
– perfecționarea acțiunilor tactice individuale și de grup.
– îmbunătățirea concentrării mentale.
În cazul experimentului propus și în funcție de calendarul competițional s -a folosit pentru
etapa de pregătire și competițională și refacere , microcicluri (cicluri săptămânal e) cu durata de 7
zile, având o desfășurare aproape identică (Anexa 4) . Ca exemplu prezentăm unul din cele 9
microc icluri de pregătire. (Tabelul 3.1 ).

Tabelul 3.1. Plan model microciclu experimental de pregătire de pregătire
Obiective
microciclu perfecționarea tehnico – tactică specifică prin prisma mijloacelor coordinative
dezvoltarea capacității anaerobe ; dezvoltarea rezisten ței musculare
Ziua MEZ I MICCICL IV ANTR 1 MEZ I MICCICL IV ANTR 2 MEZ I MICCICL IV ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90m in durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 60 – 65% 80 – 85 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: perf. tehnicii specifice în margine Obiective: ameliorarea capacității anaerobe Obiec tive: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire: exerciții fără balon -10min
streicing 7min
Exerciții în griduri:
aranjare: 4 coloane cîte 4 fata in fata:

Model operațional 1

Regim de lucru: 4min lucru – 2min odihna

Exerciții de restabilire
Încălzire: 600m x7min streicing
exerciții speciale atletice 2x30m
streicing 7min
capacitatea anaeroba. Alergări de suveică:
5 x 10m x 5 rep.
3 x 15m x 5 rep.
10 x 5 m 5 rep.

Joc scoală: 4X4
Model operațional 10
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptu lui:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ I MIC CICL IV ANTR 4 MEZ I MICCICL IV ANTR 5 MEZ I MICCICL IV ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 85 – 90% 75 – 80 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea puterii a naerobe Obiective: acțiuni tehnico -tactice individuale Obiective: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min streicing
exerciții speciale atletice 2x30m
streicing 7min
rezistența anaeroba. Alergări de viteză:
6 x 100m x p – 30 s.
4 x 200m x p – 1 min.
2 x 4000m p – 2 min.
Jocuri dinamice
Model operațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire balon -15min

Trasee tehnico – tactice

Model operațional 8

Exerciții de restabilire
Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat; – tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– extensii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire

91
Elementele fixe ale “ciclului săptămânal de antrenament”, se referă la orientarea lecțiilor
(învățare , consolidare, perfecționare), la gruparea și succesiunea componentelor antrenamentelor,
la calitățile motrice, precum și la metodele și mijloacele folosite în antrenamente, în timp ce
elementele variabile se referă la volumul, intensitatea și complexitate a efortului.
Atunci când profesorul dorește ca efortul depus de sportivi în timpul antrenamentelor să
se situeze la un nivel optim, are în vedere precizarea “elementelor fixe” din cadrul ciclului
săptămânal, care au o importanță deosebită în reușita dinam icii efortului, după care stabilește și
dirijează “elementele variabile”.
Mijloacele folosite pentru dezvoltarea capacității coordinative în cadrul microciclului au
fost repartizare astfel: – antrenamentele desfășurat e în zilele de luni și vineri a le fiecărei
săptămâni din perioada de pregătire, în îmbinare cu pregătirea tehnico -tactică individuală ;
– în zilele de marți și joi a le fiecărei săptămâni îmbinate cu dezvoltarea calităților motrice;
– în zilele de miercuri și sâmbătă – sala de forță.
Metodele și mijloacele util izate în programa experimentală , pentru dezvoltarea
capacităților coordinative în procesul de pregătirea sportivă a rugbiștilor juniori, sunt preze ntate
în Figura 3.1 și Anexele 5, prin metodele operaționale .
În jocurile sportive, în cazul nostru în jocul de rugbi, la diferite niveluri de pregătire, se
aplică cu succes mijloace variate sub diferite aspecte, care în ultimii ani a căpătat o amploare în
pract ica pregătirii sportivilor de performan ță.
Unul din componentele cheie în pregătirea r ugbiștilor de performan ță este aplicarea
corectă , din punct de vedere metodologic a tuturor mijloacelor specifice în vederea sporirii
nivelului pregătirii a acestora .
Actualmente pentru pregătirea motrice, în diferite ramuri de sport, la diferite niveluri sunt
aplicate cu succes un șir de mijloace, acestea fiind prezentate sub diferite aspecte. Nu constituie o
excep ție nici jocurile sportive, în cazul nostru jocul de rugbi, care în ultimii ani a devenit un joc
preferat de tinerii din Republica Moldova. Aces t fapt îi determină pe speciali ști să caute noi căi
de optimizare a procesului pregătirii sportive a jucătorilor de rugbi, îndeosebi a pregătirii motrice
specifice – compartiment de bază în orice probă de sport.
Unul din aspectele esen țiale ale pregătirii rugbi știlor la orice nivel este aplicarea
metodologic a tuturor mijloacelor specifice în vederea sporirii nivelului pregătirii sportive a
acestora.
Ca direc ție relativ nouă în pregătirea motrice specifice, inclusiv în jocurile sportive, este
aplicarea mijl oacelor specifice dezvoltării capacită ților coordinative, care în prezent tot mai des
se folosesc la toate etapele pregătirii sportive.

92
În procesul de antrenament, dezvoltarea capacităților coordinative se poate realiza pe tot
parcursul ei, folosindu -se, în acest scop , o varietate largă de mijloace. Fiind o calitate complexă,
în componența ei întră toți factorii fundamentali ai mișcării în proporții variabile – viteza, forța,
rezistența, coordonarea, mobilitatea articulară, si mțul de orientare, îndemînarea .
În continuare este prezentată metodologia dezvoltării capacită ților coordinative , care
poate fi utilizată în procesul de pregătire a rugbi știlor de diferit nivel din Republica Moldova.
În Figura 3.1. sînt prezentate mijloacele antrenamentului sportiv pri n care se dezvoltă
capacită țile coordinative. Acestea sînt: exerci țiul fizic, care poate fi individual, pe grupe și
colective și jocurile care pot fi conven ționale, dinamice și sub formă de concurs.
Pentru a dezvolta capacită țile coordinative , prin interm ediul acestor mijloace este necesar
de a interveni în structura lor de îndeplinire. Prin procedee le metodice pentru dezvoltarea
capacită ților coordinative, mijloacele antrenamentului sportiv pot fi variate în dependen ță de
scopul urmărit în procesul de pre gătire. Aceste procedee metodice su nt:
– folosirea unor poziții neobișnuite pentru efectuarea exercițiilor;
– efectuarea exercițiilor cu segmentul neîndemânatic;
– schimbarea tempoului și a sistemului de execuție;
– limitarea spațiului în care se efectuează exer cițiul;
– efectuarea procedeelor tehnice și a înlănțuirilor acestora cu restricții;
– schimbarea procedeelor de execuție;
– efectuarea exercițiilor prin creșterea complexității acestora;
– folosirea unor adversari diferiți ca valoare și nivel de pregătire;
– efectua rea exercițiilor în condiții variate de mediu, cu materiale diferite și la aparate,
instalații și simulatoare.
La rîndul său , mijloacele și procedeele metodice pentru dezvoltarea capacită ților
coordinative vor influen ța atît asupra dezvoltării capacită ților coordinative , cît și asupra
factorilor antrenamentului sportiv.
Elementul hotărâtor în dezvoltarea și educarea capacităților coordinative îl constituie
metoda repetării prin diversificarea continuă și progresivă a acțiunilor motrice, respectând
caracter isticile și mijloacele care corespund treptelor de formare, dezvoltare și educare a
acestora.

Figura 3.1. Metodologia dezvoltării capacităților coordinative la rugbiștii juniori MIJLOACELE PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR COORDINATIVE
EXERCIȚII
PE ECHIPE JOCURI
CONVENȚIONALE JOCURI
DINAMICE EXERCI ȚII
PE GRUPE EXERCIȚII
INDIVIDUALE JOCURI SUB
FORMĂ DE
CONCURS
PROCEDEELE METODICE PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR COORDINATIVE Efectuarea exercițiilor
cu segmentul
neîndemânatic
Schimbarea tempoului
și a sistemului de
execuție
Limit area spațiului în
care se efectuează
exercițiul
Efectuarea procedeelor
tehnice și a
înlănțuirilor acestora
cu restricții
Schimbarea
procedeelor de execuție
Efectuarea exercițiilor
prin creșterea
complexității acestora
Folosirea unor
adversari diferiți ca
valoare și nivel de
pregătire Folosirea unor poziții
neobișnuite pentru
efectuarea exercițiilor
Efectuarea
exercițiilor în condiții
variate de mediu, cu
materiale diferite și
la aparate, instalații
și simulatoare
CAPACITĂȚILE COORDINATIVE
Capacitate a de reacție la
stimuli acustici și optici
Simțul ritmului Capacitatea de orientare
în spațiu Cap. de apr. și reg lare a
param. dinamici, spațo –
temporali a le act. motric Capacitatea de relaxare
autonomă a mu șchilor Capacitatea de
menținere a
echilibr ului
FACTORII ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Pregătirea fizică Pregătirea tehnică Pregătirea tactică Pregătirea psihologică Pregătirea teoretică

94
Pentru dezvolt area fiecă rei componente a capacit ăților coordinative, se utilizează metod a
exersării, în condiții standard și varia te, cu mențiun ea că exercițiile trebuie să fie selecționate
după anumite criterii.
Capacitatea de relaxare autonomă a mu șchilor presupune: cuplarea progresivă, parțială
sau totală, a două depri nderi cunos cute, cu accentuarea anumitor secvențe; coordonarea
segmentară între membrele inferioare și superioare; exercițiile asimetrice; combinarea unor
deprinderi ce solicită diferite rezistențe, utilizarea exercițiilor care impun o creștere progresivă a
nivelului de precizie sau de împingere (sărituri la înălțimi și distanțe diferite); loviri ale mingii la
distanțe și din poziții diferite;
Capapacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațiali și temporali a i
actului motric e presu pune: crearea unor situa ții de joc în care sunt cerute modific ări neprevăzu te
de acțiune (fente); realizarea unor trasee mai puțin cunoscute, cu variații ale mediului.
Capacitatea de reacție la stimuli acustici și optici presupune: utilizarea exerc ițiilor care
impu n reacți a la stimuli vizuali, acustici, tactili, chinestezici , într-o formă progresiv -complexă.
Capacității de ritmicitare (simțul ritmului) presupune: utilizarea variațiilor de ritm în
exersare; refacerea unor frecvențe de mișcare; accentuări acustice ale ritmurilor de execuție.
Capacitatea de men ținere a echilibrului presupune: utilizarea exercițiilor care solic ită
echilibrul corpului sau al unor apara te controlate de sportivi; utilizarea exercițiilor de acrobatică
elementară.
Capaci tatea de orientare în spațiu presupune: deplasarea în spații și pe distanțe
prestabilite; folosirea unor spații diferite de cele standard; folosirea unor poziții, situații și
mișcări neobișnuite.

3.2 Analiza influenței programei experimentale asupra indic ilor pregătirii motrice în
cadrul antrenamentului spor tiv al rugbiștilor de 16 – 17 ani

Aplicând în practică programa experimentală ce ține de dezvoltarea direc ționată a
capacităților coordinative, un mare interes l -a prezentat evoluția indicator ilor mot rici a le
rugbiștilor juniori, cuprinși în experimentul pedagogic, la nivelul grupelor experimentale și
martor.
Indicatorii folosiți pentru testare sunt des întâlniți în literatura de specialitate și în marea
lor majoritate sunt propuși de Federația de Rug bi din Moldova. Printre aceștia se numără:
alergare 20 m., alergare 50 m., alergare de suveică 10×5 m., suspensii, tracțiuni la bara fixă,
abdomene în 40 sec , testul australian 30/35×6, și detenta.

95
Evoluția indicatorilor motrici, testați la începutul și s fârșitul experimentului pedagogic,
este prezentată în T abelul 3.2. și F igurile 3.2. – 3.9.

Tabelul 3.2. Analiza comparativă a nivelului pregătiri i motrice inițiale și finale a rugbiștilor de
16-17 ani (grupa experimentală: n=2 2; grupa martor: n=18 ) [19].

N.
crt Norme de control Gr. Testarea
inițială Testarea
finală t P

1 Alergare 20m
(sec)
E 3,3
0,03 3,18
0,03 4,75 <0,001
M 3,31
0,03 3,26
0,02 2,50 <0,05
t1 = 0,22 P > 0,05 t2 = 2,25 P < 0,05

2 Alergare 50m
(sec)
E 7,21
0,12 6,88
0,09 3,83 <0,01
M 7,27
0,11 7,10
0,05 2,19 <0,05
t1 = 0,38 P > 0,05 t2 = 2,08 P < 0,05

3 Alergare de
suveică 10x5m
(sec) E 15,46
0,14 14,87
0,09 5,79 <0,001
M 15,37
0,13 15,16
0,1 2.46 <0,05
t1 = 0,48 P > 0,05 t2 = 2,15 P < 0,05

4 Proba de
suspensie
(sec) E 26,98
2,40 41,95
2,68 7,3 <0,001
M 27,39
2,72 35,17
3,30 3,49 <0,01
t1 = 0,11 P > 0,05 t2 = 1,59 P > 0,05

5 Tracțiuni la bara
fixă (rep) E 6,32
0,78 11,05
0,78 7,81 <0,001
M 7,44
0,78 9,06
0,91 2,63 <0,05
t1 = 1,02 P > 0,05 t2 = 1,66 P > 0,05

6
Ridicarea
trunchiului din
culcat /40s.(rep ) E 35,59
1,0 40,23
0,56 6,20 <0,001
M 34,83
1,17 37,72
0,65 3,56 <0,01
t1 = 0,49 P > 0,05 t2 = 2,93 P < 0,01

7 Naveta (30s/3 5sX
6rep) (m)
E 707,05
10,33 733,28
4,47 3,28 <0,01
M 704,22
6,80 718,0
5,83 2,98 >0,01
t1 = 0,23 P > 0,05 t2 = 2,08 P < 0,05

8 Testul Sargent
(detenta) (cm) E 36,68
1,06 43,09
0,67 8,22 <0,001
M 37,56
1,10 39,21
0,78 2,23 <0,05
t1 = 0,58 P > 0,05 t2 = 3,78 P < 0,01

Notă: E – grupa experimentală (SSSRAR -Blumarine) M – grupa martor (UTM)
n=22, f – 21, P – 0.05; 0,01; 0,001. n=18, f – 17, P – 0.05; 0,01; 0,001.
t – 2,080; 2,831; 3,819 t – 2,110; 2,898; 3,965
n=40, f = 38, t – 0,025; 2,713; 3,571

În con tinuare vom analiza și prezenta grafic fiecare p robă de control în parte, comparând
rezultatele finale cu cele inițiale, atât la nivelul grupei martor , cât și a celei experimentale.
Probele de alergări sunt cele mai reprezentative pentru jocul de rugbi, îndeosebi cele de
distanțe mici și mijlocii. Una d intre acestea este proba de alergare 20 m.
Urmărind atent evoluțiile grupelor la începutul experimentului se observă clar că acestea
au fost relativ egale cu valori indicînd rezultatele între 3,3 sec. , la grupa experimentală , și 3,31
sec. la grupa martor. Calculele statistice au indicat o diferență nesemnificativă a acestora (P >
0,05).

96
Cu totul alte rezultate au fost înregistrate la finalul experimentului pedagogic, unde
diferența dintre rezultatele finale ale grupelor experimentală și martor a fost destu l de mare.
Grupa experimentală au obținut rezultatul de 3,18 sec., iar cea martor – de 3,26 sec., cu o
diferență 0,08 sec . (P < 0,05).
Prezentarea grafica a rezultatelor înregistrate la această probă la cele două grupe , ne oferă
posibilitatea să observăm d inamica ind icilor de la testarea inițială la cea finală. Observăm la
grupa martor o creștere doar de 0,05 sec. în timp ce, la aceeași testare, grupa experiment ală a
obținut o creștere de 0,12 sec., valoare care este în mod vizibil mai mare ca progres decât
valoarea înreg istrată de grupa martor (Figura 3.2).
3,3 3,31
3,183,26
3,13,23,33,4
T I T FAlergare 20m (sec.)
Grupa Experimentală Grupa Martor

Fig.3.2. Rezultatele la alergare 20 m

Pentru a ne da seama de efici ența programei experimentale s -a calculat criteriul Student
„t” pentru a avea o viziune clară asupra valorilor cifrice obținute de sportivii cuprinși în
experiment. Din tabelele centralizatoare a datelor se poate observa că indicele „t” (4,75) în cazul
grupei experimentale este aproximativ de două ori mai mare ca cel calcu lat în cazul grupei
martor (2,50). Cu toate acestea , la ambele grupe raportul între rezultatele inițiale și finale
înregistrează progrese , acestea fiind semnificative numai la grupa experimentală (P < 0,001 ) în
cazul în cazul probei de alergare de viteză 20 m.
Cea de -a doua probă de alergare testată este cea de 50 m.
La începutul exper imentului, ca și la prima probă de v iteză, indicii medii obținuți de
grupa experimentală (7,21 sec.) și grupa martor (7,27 sec.) p rezintă valori aproximativ egale (P >
0,05). Pe cînd la testarea finală, rezultatele obținute prezintă o diferență clară între grupele
cercetate, cu un avantaj de 0,22 sec. pentru grupa experimentală, care indică valori de 6,88 sec.
față de grupa martor, cu valori de 7,10 sec. (P < 0,05).
Rezul tatele înregistrate dau posibilitatea să observăm și dinamica indicilor de la testare a
inițială la cea finală la nivelul acestui indicator ( Figura 3.3). Se constată o creștere considerabilă
între valorile inițiale și cele finale ale grupei experimentale cu 0,33 sec. (P < 0,01 ). În același

97
timp, se c onstată și o creștere mai puțin însemnată la nivelul grupei martor cu diferența de 0,17
sec. între testarea inițială și cea finală, însă, aceasta la fel fiind semnificativă (P < 0,05 ).

Fig.3.3. Rezultatele la alergare de 50 m

Preocuparea permanentă pentru practicarea exercițiilor de viteză cu caracter coordinativ a
arătat că grupa experimentală a înregistrat un progres semnificativ în raport cu cei din grupa
martor, care au desf ășurat antrenamente tradiționale, fapt demonstrat de evoluția probelor de
viteză.
O altă calitate, nu mai puțin importantă în jocul de rugbi, este îndemînarea, care este
reflectată prin proba de alergare de suveică 10×5 m.
La această probă, la testarea in ițială, rugbiștii din grupa martor au reușit un rezultat de
15,37 sec., în timp ce cei din grupa experimentală au obținut o valoare medie de 15,46 sec. fiind
cu 0,09 sec. față de cei din grupa experimentală, însă diferența dintre cele două rezultate sunt
nesemnificative (P > 0,05) , fapt constatat de calculele matematico -statistice ( Figura 3.4).
Este r emarcabil este faptul că la testarea f inală grupa experimentală obține un rezultat de
14,87 sec., cu 0,29 sec. peste cel al grupei martor, care a obținut o valoarea medie de 15,16 sec.
În comparație cu testarea inițială diferența între indicii testării final e sunt semnificative (P <
0,05) .

Fig. 3.4. Rezultatele la alergare de suveică 10X5 m

98
Comparând cele două re zultate finale cu cele inițiale observăm că ambele grupe au
înregistrat o creștere importantă la această probă. Progresul la testările finale, față de la cele
inițiale, se poate explica prin faptul că grupa care a urmat metodica pentru dezvoltarea
capacităților coordinative a obținut o creștere de două ori și jumătate mai mare decât grupa care a
practicat progr amul tradițional de antrenament, aceasta fiind semnificativă la pragul de 0,1% (P <
0,001).
O altă calitate motrică importantă pentru jucătorul de rugbi este forța, c are are o
manifestare specifică în timpul derulării jocului. Pentru evaluarea forței izometrice sa folosit
proba de suspensii ( atîrnat – menținut), iar pentru forța miometrică probele de tracțiuni la bara
fixă și ridicarea trunchiului din culcat .
La prob a de suspensii , la testarea inițială , ca și în cazul altor probe, valorile obținute au
fost destul de apropiate, aceasta indicând un nivel de pregătire inițială foarte apropiat. Grupa
martor a reușit o performanță medie de 27,39 sec. în timp ce grupa exper iment a realizat o
valoare medie de 26,98, așa cum reiese și din F igura 3.5.
La testarea finală însă sa -u obținut rezultatele de 35,17 sec. pent ru grupa martor și 41,95
sec. pentru grupa experimentală. Se observă diferențe de 6,75 sec., însă aceasta nu est e
semnificativă (P > 0,05).

Fig. 3.5. Rezultatele la proba de suspensii

Cu toate că nu există o diferență esențială între valorile fin ale, dinamica indicilor obținută
de sportivii ambelor grup e, de la testarea inițială la cea finală, este una pronunțată: 14,97 sec.
pentru grupa experimentală și 8,07 sec. pentru cea martor. Diferențele fiind semnificative în
cazul grupei martor de 1% (P < 0,01),iar în cazul grupei experimentale – la pragul de 0, 1% (P <
0,001).
Pentru forța miometrică (în regim de învingere) , la testarea forței membrelor superioare a
fost folosită proba de tracțiuni la bara fixă . La acest indicator, la testarea inițială grupa

99
experimentală , a obținut o medie de 6,32 repetări , iar cea martor – 7,44 repetări ( Figura 3.6).
Criteriul „t” – Student avînd valoarea de 1,02, diferența fiind nesemnificativă (P > 0,05).

Fig.3.6. Rezultatele la trac țiuni la bara fixă

La testarea finală , indici mai mari au fost obținuți deja de grupa experimentală cu o medie
de 11,05 repe tări, față de grupa martor cu media de 9,06 repetări. Această diferență de aproape o
repetare ca și la proba de suspensie , totuși este nesemnificativă ( P > 0,05).
Creșterea rezultatelor între testările inițiale și cele finale, cu o diferență de 4,73 la grupa
experimentală și 1,62 – la grupa martor, semnalează creșteri semnificative, la ambele grupe, cu
un grad de semnificație mai mare la grupa experimental ă (P < 0,001) față de cea martor (P <
0,05).
La proba de ridicarea trunchiului din culcat în 40 secunde (Figura 3.7), care reflectă
dezvoltarea mușchilor abdominali , grupa experimentală a înregistrat valori inițiale de 35,59
execuții , iar grupa martor valori mai mici – 34,83 execuții . Și la această probă se constată o
diferență nesemnificativă între testările inițiale (P > 0,05).

Fig. 3.7. Rezultatele la ridicarea trunchiului din culcat în 40 sec

În comparație cu celelal te probe de forță la acest test diferența testării finale ale grupei
experiment (40,23 repetări) și grupei martor (37,72 repetări) este semnificativă (P < 0,05).

100
După cum se poate observa și din Figura 3.7. , evoluția indicilor grupei experimentale, a
condus la un progres de aproximativ doua ori mai mare d ecât în cazul grupei martor. D iferența
este de 4,26 repetări în favoarea grupei experi mentale, aceasta fiind semnificativă la pragul de
0,1% (P < 0,001).
Rezistență ca calitate, care își are aportul în o bținerea performanței în competiții, a fost
testată prin proba specifică jocului de rugbi – naveta 30/35×6 .
La încep utul experimentului , rezultatele au fost de 704,22 m. – pentru grupa martor și de
707,05 m. – pentru grupa experiment, mediile ambelor grupe fiind foarte apropiate ( Figura . 3.8).
La testările finale, observăm că ambele grupe au reușit să -și îmbunătățească
performanțele la această probă. Grupa martor a obținut un rezultat de 718 m. iar cea
experimentală – de 733,28 m , cu 15 m. peste media grup ei martor (P < 0,05).
Grupa martor a înregistrat valori inițiale de 704,22 m . și finale – de 718 m., rata de
creștere fiind de 13,78 m. Și la această grupă creșterea este semnificativă, chiar dacă valoarea lui
„t” (2,9 8) este mai mică decât a grupei exp erimentale .
Analizâ nd proba de rezistență la sportivii grupei experimentale la începutul
experimentului peda gogic rezultatul culcat a fost de 707,5 m. iar la finalul acestuia – de 733,28
m. creșterea fiind semnificativă (P<0,01).

Fig.3.8. Rezultatele la proba de navetă 30/35X6

În grupa martor , la fel s -au înregistrat creșteri a le mediilor, acestea de asemenea fiind
semnificative din punct de vedere statistic (P <0,01), diferența fiind de aproximativ 14 m ., 704,22
m. la începutul experimentului și 718 m. – la finalul acestuia.
Una din probele ce indică nivelul dezvoltării ca pacității motrice combinate de forță –
viteză , este săritura pe verticală (Figura 3.9).
Putem menționa fap tul că atât rezultatele grupei experiment ale, cât și cele ale grupei
martor a u avut o dinamică pozitivă la finalul experimentului pedagogic , comparativ cu indicii
înregistrați inițial.

101

Fig. 3.9. Rezultatele probei de detentă
Astfel, la ru gbiștii din grupa experimentală , la începutul experimentului pedagogic ,
rezultatul mediu al grupei a fost de 36,68 cm. , iar la finalul acestuia au crescut pînă la 43,09 cm.
În grupa martor a fost înregistrată o creștere mai mică a înălțimii săriturii înreg istrând
corespunzător la inițierea experimentului – 37,56 cm , iar la finele acestuia – 39,21 cm . În ambele
cazuri se evidențiază creșteri: P<0,001 – în grupa experimentală și P <0,05 – în grupa martor.
Astfel cu referire la rezultatele obținute la probele m otrice p utem formula următoarele
concluzii:
– la testările finale, la sportivii grupei experimentale, rezultatele sunt mai bune, în comparație
cu cele inițiale, la toate probelor testate;
– la grupa martor, rezultatele la testările finale sunt mai bune, compar ativ cu testările inițiale,
cu toate acestea rata de creștere este mai mică în comparație cu cea de la grupa experimentală;
– cea mai mare creștere (6,41 cm.), a fost obținută la proba de detentă, lucru absolut normal
ținând cont că una din capacitățile motr ice combinate specifice jocului de rugbi este cea de forța –
viteza, pentru dezvoltarea căreia s-au alocat mijloace specifice;
– diferențele foarte mici între valo rile medii la testarea finală (P >0,05), la probele de forță ale
membrelor superioare , la cele două grupe , se explică și prin faptul că programul de pregătire este
orientat spre dezvoltarea capacităților coordin ative în special, la baza cărora stau și cele de forța –
viteză.
Un interes deosebit pentru noi a avut dinamica indicilor pregătirii motrice a sp ortivilor
din grupele cuprinse în experimentul pedagogic, în dependență de postul de joc. Rezultatele au
fost analizate și prezentate în Figurile din Anexa 6, în urma cărora sa -u formulat următoarele
concluzii:
– atacanții grupei experimentale la 5 probe m otrice indică creșteri ale rezultatelor la pragul de
semnificație de 5%, iar la probele suspensii, tracțiuni la bara fixă și naveta 30s/35×6, la pragul
de semnificație de 1% ( P < 0,01 ). La atacanții grupei martor creșteri le sunt la fel semnificative
la majoritatea indicilor testați la prag ul de 5%, excepție făcînd probele de viteză P < 0,05;

102
– jucătorii pe post de apărăto r din grupa experimentală obține creșteri a rezultatelor la probele
motrice de la testarea inițială la cea finală , (P < 0,01 și P < 0,0 01), iar c ei din grupa martor la fel
obțin creșteri semnificative (P < 0,05), creșteri nesemnificative la probele de forță și rezistență (P
> 0,05 );
– în urma analizei dinamicii rezultatelor la probele motrice , în dependență de postul de joc , s+a
ajuns la co ncluzia că rezultatele nu diferă față de analiza indicilor pe întreaga echipă la ambele
grupe cercetate.
3.3. Dinam ica indicilor pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor de 16-17 ani încadrați în
experimentul pedagogic
Unul din indicatorii de bază, cerc etați în cadrul experimentului pedagogic a fost ce l al
probelor tehnico -tactice . Probele de control pentru evaluarea acestui compartiment al pregătirii
selectate în cadrul experimentului pedagogic s unt celea cinci probe de control, care au fost
aplicate în experimentul constatativ (pas lateral și pasă sărită, pasă de la sol, schimbare de
direcție, traseu tehnico -tactic, schimbare de direcție, șut razant și culegere).
Rezultatele evaluări i nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbiștilor de 16 -17 ani din
cadrul ambelor grupe , sun t prezentate în T abelul 3.3. și Figurile 3.10 – 3.14.

Tabelul 3.3. Rezultatele pregătirii tehnico -tactice ale rugbiștilor de 16 -17 ani (grupa
experimentală: n=20; grupa martor: n=18) [17]

N.
crt Norme de
control Gr TESTAREA
INIȚIA LĂ TESTAREA
FINALĂ t P

1 Pas lateral și
pasă sărită (sec) E 4,85
0,06 4,64
0,06 4,31 <0,001
M 4,79
0,18 4,71
0,14 2,16 <0,05
t1 = 0,71 P > 0,05 t2 = 0,97 P > 0,05

2 Pasă de la sol
(sec) E 8,47
0,18 7,69
0,14 5,75 <0,001
M 8,39
0,18 8,17
0,16 1,69 >0,05
t1 = 0,31 P > 0,05 t2 = 2,06 P < 0,05

3 Schimbare de
direcție
(sec) E 6,3
0,21 5,73
0,09 3,58 <0,01
M 6,34
0,11 6,11
0,10 2,78 <0,05
t1 = 0,17 P > 0,05 t2 = 2,52 P > 0,05

4 Traseu tehnico –
tactic
(sec) E 22,99
0,21 22,14
0,18 5,42 <0,001
M 23,14
0,25 22,78
0,15 2,13 <0,05
t1 = 0,47 P > 0,05 t2 = 2,72 P < 0,01

5 Schimbare de
direcție, șut
razant și
culegere (sec) E 5,51
0,13 4,97
0,13 5,28 <0,001
M 5,56
0,19 5,31
0,14 2,68 <0,05
t1 = 0,31 P > 0,05 t2 = 1,82 P > 0,05
Notă: E – grupa experimentală (SSSRAR -Blumarine) M – grupa martor (UTM)
n-22, f – 21, P – 0.05; 0,01; 0,001. n-18, f – 17, P – 0.05; 0,01; 0,001.
t – 2,080; 2,831; 3,819 t – 2,110; 2,898; 3,965
n- 40, f – 38, t – 0,025; 2,713; 3,571

103
Pas lateral și pasă sărită
Grupa experimentală a plecat de la valoare a medie i de 4,85 sec. , ca în final, să ajungă la o
valoare de 4,64 sec., cu o rată de creștere de 0,21 sec. Grupa martor a plecat de la o valoare
medie i de 4,79 sec. (inițial) ajungînd la 4,71 sec. (final), rata de creștere fiind de 0,08 sec. ( Figura
3.10), creșterea fiind semnificativă la gr upa experimentală cu P <0,001 și la grupa martor P
<0,05.
Diferențele între valorile finale obținute totuși nu sunt semnificative.

4,44,64,85
T I T F4,85
4,644,79
4,71Pas lateral și pasă sărită (sec )
Grupa Experimentală
Grupa Martor з

Fig. 3.10. Dinamica indicilor testă rii „pas lateral și pasă sărită”

Pasa de la sol
Valorile medii obținute de grupa experimentală sunt de 8,47 sec., la testarea inițială și de
7,69 sec . la cea finală, în timp ce la grupa martor valoarea medie i este de 8,39 sec. (inițial) și
8,17 sec . (final), creșterea fiind semnificativă numai în cazul grupei experimentale (t = 5,75, P
<0,001 ) (Figura 3.11).

Fig. 3.11. Dinamica indicilor testării „pasă de la sol”

Valoarea mică a lui “t 1” (0,31) semnalează că diferența dintre testările inițiale ale celor
două grupe nu este semnificativă, în comparație cu cele finale, unde “t 2” (2,06) certifică valori
peste pragul valoric lui „p”.

104
Schimbare de direcție
Grupa experimentală a plecat de la o valoa re a medie i de 6,3 sec. și a ajuns la o valoare a
medie i de 5,73 sec, rata de creștere fiind de 0,57 sec., în timp ce grupa martor a plecat de la o
valoare a medie i de 6,34 sec. și a ajuns la o valoare a medie i de 6,11 sec. cu o creștere de 0, 23
sec. ( Figura. 3.12. ). Creșterea fiind semnificativă atît î cazul grupei experimentale, cît și în cazul
grupei martor, însă la pragul de semnificație de 1% și, respectiv 5% .

Fig. 3.12. Dinamica indicilor testării „schimbare de direcție”

Diferențele între testările finale la cele două grupe (experimentală și martor) sunt de
asemenea semnificative la pragul de 5% (P <0,05 ).
Traseu tehnico -tactic
Valorile medii obținute de grupa experimentală la testarea iniț ială au fost de 22,99 sec., iar
la cea finală de 22,14 sec., rata de creștere fiind de 0,85 sec., în timp ce grupa martor a obținut
valori inițiale de 23,14 sec. și finale – de 22,78 sec., rat a de creștere fiind de 0,36 sec. , c reștere a
fiind semnificativă la grupa experimentale (P<0,001 ) (Figura 3.13. ).

Fig. 3.13. Dinamica indicilor testării „traseul tehnico -tactic”

La acest indice se atestă diferență semnificativă între cele două testări finale, în f avoarea
grupei experimentale (P <0,05 ).

105
Schimbare de direcție, șut razant și culegere
Valorile medii obținute de grupa experimentală sunt de 5,51 sec. , la testarea inițială și de
4,97 sec. – la cea finală, în timp ce grupa martor are valori medii de 5,56 sec., la testarea inițială
și 5,36 se c. – la testarea finală ( Figura 3.14) atestînd o creștere semnificativă pentru ambele grupe
cercetare, cu o mai mare rată pentru cea experimentală.

Fig. 3.14. Dinamica indicilor testării „schimbare de direc ție, șut razant și culegere ”

Diferențele, de asemenea, sunt semnificative, între rezultatele finale obținute de la cele
două grupe (P <0,05).
În urma analizei efectuate asupra rezultatelor obținute de sportivi la probele te hnice se pot
trage unele concluzii:
– la toți indicatorii , la testarea inițială , s-a observat o diferență mică între valorile medii ale
celor două grupe, aceasta fiind demonstrată și de calculele matematico – statistică unde P >0,05;
– sa-u atestat creșteri semnificative a le indicilor lui „t” la grupa experimentală, la toate cele
cinci probe ( P<0,01 – <0,001 ), iar la grupa martor, aceasta s -a observat la patru indicatori
(P<0,05)
– diferențele dintre cele două grupe la testarea finală, sunt semnificative la trei din cinci la
probe le tehnico -tactice (pasă de la sol, schimbare de direcție și traseul teh nico-tactic), și
nesemnificative la doua (pas lateral și pasă sărită și schimbare de direcție, șut razant și culegere),
întrucât acestea sunt mai dificile din punct de vedere a l execuției.

3.4. Dezvoltarea capacităților coordinative a rugbiștilor de 16 -17 ani în cadrul
antrenamentului sportiv specializat

Unul din obiectivele prioritare ale experimentului pedagogic a fost dezvoltare a
capacităților coordinative ale rugbiștilor juni ori de 16 – 17 ani . Pentru aceasta , s-a urmărit
dinamica celor 11 indicatori (probe de control), care reflectă gradul de dezvoltare a capacităților
coordinative de bază, atît la grupa experiment ală cît și la cea martor, la începutul și sfîrșitul
experimen tului.

106
Evoluția indicatorilor testați, pe parcursul experimentulu i este prezentată în Tabelul 3.4. și
Figurile 3.15. – 3.25.
Tabelul 3.4 . Rezultatele dezvolt ării capacităților coordinative ale rugbiștilor de 16 -17 ani
(grupa experimentală: n=22 ; grupa ma rtor: n=18)

CAPACITĂȚI
COORDINATIVE Nr.
crt NORME DE
CONTROL Gr TESTAREA
INIȚIALĂ TESTAREA
FINALĂ t P
Capacitatea de
relaxare automată a
mușchilor
1 Diferența
încordării
musculare a
brațului
îndemânatic (kg) E 4,93
0,45 4,17
0,28 2,31 < 0,05
M 15,02
0,65 4,38
0,38 1,39 > 0,05
t1 = 0,11 P > 0,05 t2 = 0,49 P > 0,05
Capacitatea de
apreciere și reglare
a parametrilor
dinamici, spațio –
temporali a actului
motric e
2 Transmiterea
mingii la țintă
(cm) E 17,95
1,4 12,82
0,56 4,68 < 0,001
M 18,22
1,62 15,41
0,97 2,53 < 0,05
t1 = 0,13 P > 0,05 t2 = 2,31 P < 0,05

3 Săritura cu
întoarcere la 2700
(grade) E 15,45
1,12 11,68
0,56 4,47 < 0,001
M 16,11
1,3 14,43
0,97 1,93 > 0,05
t1 = 0,39 P > 0 ,05 t2 = 2,14 P < 0,05
Capacitatea de
reacție la stimuli
4 acustici (sec) E 0,16
0,01 0,15
0,01 1,34 > 0,05
M 0,17
0,01 0,16
0,01 1,48 > 0,05
t1 = 1,17 P > 0,05 t2 = 0,71 P > 0,05

5 optici (sec) E 0,16
0,01 0,15
0,01 1,25 > 0,05
M 0,17
0,01 0,16
0,01 1,39 > 0,05
t1 = 0,71 P > 0,05 t2 = 0,71 P > 0,05
Simțul ritmului

6 Sprint în ritm
propus(sec) E 1,81
0,08 1,49
0,03 4,92 < 0,001
M 1,77
0,08 1,66
0,04 1,90 > 0,05
t1 = 0,35 P > 0,05 t2 = 3,27 P < 0,01

7 Tapping- testul
(nr. puncte în 30
sec.) E 69,68
1,51 73,12
1,06 3,11 < 0,01
M 69,47
1,75 72,44
1,34 2,53 < 0,05
t1 = 0,09 P > 0,05 t2 = 0,40 P > 0,05
Capacitatea de
orientare în spațiu
8 Alergare spre
mingi(sec) E 14,62
0,1 14,03
0,13 6,18 < 0,001
M 14,78
0,12 14,67
0,2 0,83 > 0,05
t1 = 1,0 P > 0,05 t2 = 2,73 P < 0,01
9 Testul în pătrat
(sec) E 10,91
0,37 8,32
0,21 9,52 < 0,001
M 11,06
0,36 10,34
0,33 2,88 < 0,05
t1 = 0,29 P > 0,05 t2 = 5,24 P < 0,001
Capacitatea de
menținere a
echilibrului
10 Alergare spre
minge pe banca
de gimnastică
(sec) E 6,51
0,2 5,73
0,11 5,12 < 0,001
M 6,63
0,22 6,38
0,12 1,63 > 0,05
t1 = 0,40 P > 0,05 t2 = 3,91 P < 0,001
11 Proba Romberg
(sec) E 48,97
4,07 66,05
4,47 4,97 < 0,001
M 45,21
4,21 52,09
4,18 2,53 < 0,05
t1 = 0,63 P > 0,05 t2 = 2,15 P < 0,05

Notă: E – grupa experimentală (SSSRAR -Blumarine) M – grup a martor (UTM)
n-22, f – 21, P – 0.05; 0,01; 0,001. n-18, f – 17, P – 0.05; 0,01; 0,001.
t – 2,080; 2,831; 3,819 t – 2,110; 2,898; 3,965
n- 40, f – 38, t – 0,025; 2,713; 3,571

Diferența încordării musculare a brațului îndemânatic
Grupa experimentală a pl ecat de la o valoare medie de 4,93 kg și a ajuns la o valoare
finală de – 4,17 kg , în timp ce grupa ma rtor a plecat de la – 5,02 kg și a ajuns în final la – 4,38 kg .

107
(Tabelul 3.4, Figura 3.15 ), diferențele fiind semnificative( P<0,01 ) pentru grupa experimentală, și
nesemnificative pent ru grupa martor (P>0,05). Diferen țele dintre valorile finale fiind
nesemnificative .

0510
T I T F4,934,175,02 4,38Diferența încordării musculare a brațului îndemânatic (kg/F)
Grupa Experimentală Grupa Martor

Fig. 3.15. Rezultatele la testarea ”diferența încordării musculare a brațului îndemânatic ”

Transmiterea mingii la țintă
Valorile medii obținute de grupa experimentală sunt de 17,95 cm. , la testarea ini țială și
12,82 cm. la cea finală , cu o rată de creștere de 5,13 , în timp ce valorile medii ale grupei martor
sunt de 18,22 cm. inițial și 15,41 cm. final, cu o rată de creștere de 2,81 cm . (Figura 3.16).
Creșterile sunt semnificative atît pentru grupa ex perimentală ( P<0,0 01), cît și pentru
grupa martor ( P<0,0 5).
Diferențele dintre indicii finali, obținuți de cele două grupe sunt semnificative la pragul
de 5% în favoarea grupei experimentale.

Fig.3.16. Rezultatele testării tr ansmiterii mingii la țintă

Săritura cu întoarcere la 2700
Cu 15,45 grade la testarea inițială și 11,68 grade la testarea finală, grupa experimentală
înregistrează o rată de progres de 3,77 grade, în timp ce grupa martor a înregistrat valori de 16,11
grade la testarea inițială și 14,43 grade la testarea finală, rata de crește re fiind de 1,68 grade
(Figura . 3.17).

108
Diferențele ca și în cazul testului precedent ( transmiterii mingii la țintă), sunt
semnificative la pragul de 0,1% ( P<0,0 01) la grupa experiment ală, pe cînd grupa martor a
înregistrat diferențe nesemnificative (t=1,93, P>0,05).

01020
T I T F15,45
11,6816,1114,43Săritura cu întoarcere la 270 0
Grupa Experimentală Grupa Martor

Fig.3.17. Rezultatele testări i săritura cu întoarcere la 2700

Diferențele dintre valorile finale de asemenea sunt semnificative, însă la prag ul de 5%
(t=2,14, P<0,0 5).
Reacția la stimuli acustici
La această capacitate , grupa experimentală a plecat de la o valoare medie de 0,16 sec.
coborînd pînă la 0,15 sec., în timp ce grupa martor a plecat de la o valoare medie de 0,17 sec. și a
ajuns, î n fin al, la 0,16 sec. ( Figura 3.18), totuși diferențele, la ambele grupe, nu sunt
semnificative ( P>0,05, t=1,34, și respectiv t=1,48 ).
Diferen ța dintre valorile finale ale grupelor, la acest tip de reacție, sunt nesemnificative .

Fig.3.18. Rezultatele testării reacției la stimuli acustici

Reacția la stimuli optici
Ca și la proba anterioară , la proba de reacția la stimuli optici s -au obținut aceleași valori :
la grupa experimentală de 0,16 sec. , la testarea inițială și de 0,15 sec . – la cea finală, rata de
creștere fiind de 0,01 sec., în timp ce grupa martor a înregistrat o valoare a medi ei de 0,17 sec. la
testarea inițială și de 0,16 sec. – la cea finală . Diferențele nefiind semnificative nici inițial – final,

109
nici între valorile finale (P>0,05) (Figura 3.19).

Fig.3.19. Rezultatele testării reac ției la stimuli optici

Sprint în ritm propus
Grupa experimen tală, la acest indicator, inițial înregistrează o valoare medie i de 1,81 sec.
și coboară, în final, pînă la valoare a de 1,49 sec., iar grupa martor pleacă de la o valoare medie i
de 1,77 sec. la testarea inițială , și ajunge la 1,66 s ec., la cea finală ( Figura 3.20). Valoarea t –
criteriului Student este de 4,92 valoare mai mare decât valoarea lu i “P”, ceea ce dovedește o
creștere semnificativă la nivelul grupei experimentale, iar la grupa martor este de 1,90 valoare
care nu depășește valoarea lui “P ”., diferențele nefiind semnificative ( P>0,05).

Fig.3.20. Rezultatele testă rii sprint în ritm propus

Diferențele dintre valorile finale fiind semnificative la pragul de 1%( ( P<0,0 1).
Testul tapping
Folosirea acestui indicator pentru testarea simțului de ritmicitate indică la grupa
experimentală valori medii de 69,68 puncte , la testarea inițială și de 73,12 puncte la testarea
finală, în timp ce la grupa martor arată valori medii de 69,47 puncte la testarea inițială , și 72,44
puncte – la testarea finală ( Figura 3.21). Diferențele sunt semnificative la pragul de 1% (P<0,01),
pentru grupa experimentală, și la pragul de 5% (P <0,05) la cea martor.

110

Fig.3.21. Rezultatele testării tapping test

Între valorile finale n -au fost depistate diferențe semnificative ( P>0,05).

Alergare spre mingi
La testarea iniți ală, valorile medii obținute de grupa experimentală sunt 14,62 sec. și de
14,03 sec. – la cea finală, în timp ce la grupa martor valorile medii sunt de 14,78 sec. , la testarea
inițială , și 14,67 se c. – la cea finală ( Figura . 3.22).
În ceea ce privește semn ificația diferențelor, se atestă aceeași semnificație ca și la proba
precedentă.

Fig.3.22. Rezultatele testării alergare spre mingi

Testul “în pătrat”
Grupa experimentală a inițial a înregistrat o valoare medie de 10,91 sec. , coborînd pînă la
8,32 sec., creșterea fiind de 2,59 sec., în timp ce grupa martor a înregistrat valori inițiale de 11,06
sec. și finale – de 10,34 sec., cu o rată de creștere de 0,72 sec. ( Figura 3.23).
Diferențele fiind semnificative, inițial – final, a tît la grupa experimentală (t=9,52,
P<0,0 01), cît și la cea martor (t=288, P<0,0 5).
La fel se atestă diferențe semnificative și între rezultatele finale, între cele două grupe
(t=5,24, P<0,0 01).

111

Fig. 3.23. Rezultatele testă rii testului în pătrat

Alergare spre minge pe banca de gimnastică
Dacă valorile medii ale testării inițiale la cele două grupe sunt apropiate (6,51 sec. – grupa
experimentală și 6,63 sec. – grupa martor), se constată o diferență mai mare între valorile me dii
de la testările finale, grupa experimentală având o creștere de pînă la 5,73 sec., iar cea martor o
valoare de 6,38 sec. ( Figura 3.24), diferențele fiind semnificative, inițial – final, pentru grupa
experimentală (t=5,12, P<0,0 01), dar și între rezulta tele finale ale celor două grupe (t=3,91,
P<0,0 01).

567
T I T F6,51
5,736,636,38Echilibru pe banca de gimnastică (sec.)
Grupa Experimentală Grupa Martor

Fig. 3.24. Rezultatele testării alergare spre minge pe banca de gimnastică

Echilibrul static – Proba Romberg.
La acest indicator, grupa experimentală are valori medii de 48,97 sec. , la testarea inițială ,
și 66,05 sec. – la cea finală, progresul fiind de 17,08 sec., iar grupa martor obține valori medii de
45,21 sec. la testarea inițială și 52,08 sec. la testarea finală, crește rea fiind de 6,88 sec. ( Figura
3.25. ).
Diferențe le de asemenea, sunt semnificative inițial – final, pentru ambele grupe ( P<0,0 01
și P<0,0 5), dar și între valorile finale (t=2,15; P<0,0 5).

112

Fig.3.25. Rezultatele testării probei Romberg

Ca urmare a analizei efectuate asupra in dicatorilor ce definesc potențialului de
coordonare, putem face următoarele aprecieri:
– din cei 11 indicatori testați, grupa experimentală a înregistrat creșter i semnificative la nouă,
comparativ cu grupa martor , care a înregistrat creșteri semnificative la 4 indicatori;
– progresul semnificativ realizat de grupa experimentală, la testările finale, se datorează
efectului mecanismului transferului pozitiv al mijloacelor aplicate în experimentul pedagogic
asupra dezvoltării capacităților coordinative, care , la r ândul lor, au dus la îmbunătățirea modului
de manifestare a sportivilor în timpul jocului.

3.5. Analiza indicilor calitativi de joc ai rugbiștilor juniori în urma dezvoltării direcționate
a capacităților coordinative
În cercetările anterioare s -a fost dem onstrat pe cale experimental ă, că mijloacele de
dezvoltare a capacită ților coordinative aplicate în antrenamentul rugbi știlor de 16 – 17 ani a
influen țat semnificativ nu numai nivelul dezvoltării capacită ților coordinative, dar cel al
pregătirii motrice și tehnico – tactice al acestora.
Pentru a eviden ția influen ța mijloacelor de dezvoltare a capacită ților coordinative asupra
pregătirii sportive și a activită ții competi ționale a g rupelor cercetate s -a realizat analiza video a
meciurilor din cadrul Campiona tului RM de rugby. Filmările au avut loc la ambele grupe
implicate în cercetare ( experiment ală și martor) înaintea desfă șurării experimentului pedagogic
(8 meciuri) și după finalizarea lui (8 meciuri). Sa -u scos în eviden ță acțiunile tehnico – tactice
ale jocului în atac și apărare, iar rezultatele au fost pr elucrate matematico – statistic (Tabelul
3.5.).
Inițial s -a analizat influența programei experimentale de pregătire asupra dezvoltării
capacităților coordinative a le rugbiștilor juniori și impactul ac estora asupra numărului de puncte
acumulate , precum și felul de acumulare a acestora în joc (Figura 3.26 ).

113
Conform datelor din tabel , la începutul experimentului pedagogic grupa experimentală a
acumul at în mede 9,25 puncte, ca după finalizarea experim entului media să atingă în mede 16,3
puncte, acesta fiind un rezultat excelent pentru vârsta respectivă. Conform datelor statistice ,
creștere a numărului de puncte înscrise la finalul experimentului este semnificativă din punct de
vedere statistic (P<0,05).

Tabelul 3.5 . Dinamica indicilor activită ții competi ționale a grupelor experimentale și martor
în urma analizei video a meciurilor oficiale (grupa experimentală: n=8; grupa
martor: n=8)

Nr.
crt. Acțiuni de joc Înainte de experiment
(n = x med 8meciuri) După experiment
(n = x med 8meciuri)
Realizate
P Greșeli
P Realizate
P Greșeli P
GE GM GE GM GE GM GE GM
1 Puncte 9,25 7,8 >0,05 – – – 16,3 10,2 <0,01 – – –
2 Încercări 1,64 1,4 >0,05 – – – 2,5 1,6 <0,01 – – –
3 Transformări,
lov. la poarta 2 1,8 >0,05 1,2 1 >0,05 2,9 2,6 >0,05 0.64 0,98 >0,05
4 Margini 11,38 9,28 >0,05 4,2 3,8 >0,05 13,7 11,2 <0,01 2,8 3,6 <0,05
5 Grămezi
ordonate 10,38 11,2 >0,05 2,8 3 >0,05 12,1 10,2 <0,01 1,2 1,8 >0,05
6 Grămezi
spontane 28,63 27,3 >0,05 11,8 12,4 >0,05 35,7 28,2 <0,01 5,8 9,2 <0,01
7 Moluri 4,38 5,4 >0,05 1,4 1,5 >0,05 7,8 6,2 <0,05 1 1,4 <0,05
8 Pase 50,38 46,5 >0,05 14,6 13,2 >0,05 67,7 52,4 <0,01 11,6 12,2 <0,05
9 Lovituri de
picior 17,38 18,4 >0,05 6,8 7,2 >0,05 21,7 19,3 <0,05 5,2 6,8 <0,05
10 Placaje 23,38 22,4 >0,05 11,2 12,2 >0,05 32,2 25,2 <0,01 8,6 10,2 <0,05
11 Blocarea
adversarului 24,63 21,38 >0,05 6,8 6,2 >0,05 26,5 21,8 <0,05 5,5 6,2 <0,05
12 Intrarea în
posesia de
balon 21,38 18,4 >0,05 – – – 29,7 22,3 <0,01 – – –
13 Pierderea
poses iei de
balon 18,38 20,38 >0,05 – – – 16,5 19,8 <0,05 – – –

Notă: GE – grupa experimentală (SSSRAR -Blumarine) G M – grupa martor (UTM)
n-8, f – 7, P – 0.05; 0,01; 0,001. n-16, f – 14, P – 0.05; 0,01; 0,001.
t – 2,365; 3,499 ; 3,819 t – 2,145; 2,977 ; 4,140

În grupa martor, care a participat în același campionat, la finalul experimentului
pedagogic se observă , la fel , o diferență semnificativă din pu nct de vedere statistic (P< 0,05),
însă numărul punctelor înscrise este relativ mai mic în comparație grupa experimentală. Astfel,
grupa martor , la începutul experimentului , a înregistrat un număr de 7,8 puncte înscrise, iar la
finalul acestuia a atins un rezultat echivalent cu 10,2 puncte.

114
Prin urmare, implementarea programului experimental în pregătirea rugbiștilor juniori a
avut o influență clară asupra numărului de puncte înscrise în meciurile oficiale, acest indicator de
fapt fiind unul determinant înt r-un joc aparte sau în cadrul unui concurs , în general.
Următorul indicator cercetat a fost ”încercările ”, care , ca și în cazul indicatorilor
cercetați anterior , la începutul experimentului , au avut aproximativ aceleași valori, unde grupa
experimentală a î nregistrat 1,64 încercări, iar grupa martor 1,40, ca la finalul experimentului , în
ambele grupe , să se înregistreze creșteri semnificative din punct de vedere statistic (P<0,05),
grupa experi mentală înregistrînd 2,5, iar grupa martor 1,6 încercări.

Fig. 3.26. Dinamica indicilor de acumulare de puncte a rugbi știlor juniori încadra ți în
experimentul pedagogic

Nu diferă mult și rezultatele ce reflectă ”transformările sub formă de lovituri la poartă”,
care în ambel e grupe , la începutul experimentului pedagogic au fost în medie de 1,8 -2,0
transformări, acest rezultat fiind unul modest pentru vârsta dată . La finalul experimentului
pedagogic , rezultatele au crescut uniform dar nesemnificativ (P>0,05) în ambele grupe, atingînd
mediile de 2,9 transformări în grupa experimentală și de 2,6 în grupa martor. De fapt, acest
indicator și reprezintă succesul, sau insuccesul unei sau altei echipe de rugbi și nu numai.
Următoarea etapă a cercetărilor a fost analiza video a ac țiunilor tehnico – tactice
colective, care sunt prezentate în tabel prin margini și grămezi ordonate (momentele fixe ale
jocului) și moluri și grămezi spontane (punctele de fixare ale jocului).
La momentele fixe ale jocului (Figura 3.27), în urma analizei video a meciurilor oficiale
înainte si după implementarea programului experimental de dezvoltare a capacită ților
coordinative, putem observa ca s -a mărit atît numărul de ”margini” , cât și ”grămezi ordonate” la
grupa experimentală, care la începutul experiment ului a demonstrat un rezultat echivalent cu –
11,38 margini, iar la finalul acestuia – 13,7. La indicatorul ”grămezi ordonate” , la începutul

115
experimentului , a demonstrat un rezultat de 10,38 grămezi, ca la finalul acestuia să atingă 12,1
grămezi ordonate.
La grupa martor , la fel s -au înregistrat unele progrese în acest sens , unde numărul de
margini a crescut de la 9,28 la startul experimentului, până la 11,2 – la finele acestuia, iar
numărul de grămezi ordonate s -a mic șorat de la 10,38 la 10,4 , în mede pe meci.

Fig. 3.27. Dinamica indicilor calitativi la momentele fixe ale jocului la rugbi știi juniori
încadra ți în experimentul pedagogic

În urma calculelor statistice observăm că la momentele fixe ale jocului , înainte de
experimen tul pedagogic diferen țele numărului elementelor tehnice îndepl inite între grupele
cercetate su nt nesemnificative din punct de vedere statistic (P>0,05), însa la finele
experimentului se eviden țiază diferen țe semnificative (P<0,05), atît la margini (diferen ța 2,5
margini), cât și la grămezi ordonate (diferen ța 1,9 margini).
Una din sarcinile secundare ale cercetărilor noastre a fost scoaterea în eviden ță a
greșelilor de îndeplinire a ac țiunilor colective la momentele fixe. La acțiunile din ”margini” și
”gră mezi ordonate ”, atât grupa experimentală, cât și cea martor , au aproximativ acel ași număr
de gre șeli de execu ție în urma primei analize vide o a meciurilor. După implementarea
programului experimental , numărul gre șelilor de îndeplinire s -a micșorat la ambe le grupe
cercetate, însă la elementul ”margini” diferen ța dintre gre șelile la grupa experimentală și cea
martor este semni ficativă ( P<0,05 ), iar la ”grămez ile ordonate” – nesemnificative (P>0,05 ).
Ca și la momentele fixe, la punctele de fixare ale jocului de rugbi (Figura 3.28) se
eviden țiază cre șterea numărului de repetări a le acțiunilor tactice colective , la începutul
experimentului pentru grupa experimentală , acestea fiind de 28,63 ” grămezi spontane ” și 4,38
”moluri ”. La sfâr șitul experimentului , număr ul lor a crescut pînă la 35,7 grămezi spontane și 7,8
– moluri. La grupa martor se atestă creșteri de la 27,63 grămezi spontane și 5,4 moluri la
începutul experimentului, pînă la 28,2 grămezi spontane și 6,2 moluri – la sfîr șitul acestuia .

116
Analizînd statis tic rezultatele ob ținute , menționăm că , la începutul experimentului , diferen ță
dintre numărul grămezilor spontane și cel al molurilor îndeplinit e în medie pe meci , între
grupele cuprinse în experiment , sunt nesemnificative (P>0,05), iar la finele experime ntului, chiar
dacă rezultatele au crescut la ambele echipe, s -a înregistrat o diferen ță semnificativă din punct
de vedere statistic la ”grămezi spontane” cu 7,5 și la ”moluri”, cu 1,6 mai multe la grupa
experimentală fa ță de cea martor (P<0,05).

Fig. 3.28. Dinamica indicilor calitativi la punctele de fixare a jocului la rugbi știi juniori
încadra ți în experimentul pedagogic
În acela și timp, scade substan țial numărul gre șelilor de îndeplinir e a punctelor de fixare în
joc la ambele ec hipe, însă grupa experimentală înregistrează valori semnificative fa ță de grupa
martor între indicii analiza ți la fine le experimentului. Astfel, la ”grămezi spontane” la începutul
experimentului , grupa experimentală atinge valori de 11,8, iar grupa marto r – de 12 greșeli
(P>0,05). L a finalul experimentului aceste valori au atins cota ția de 5,8 greșeli, la grupa
experimentală (P<0,01) , și 9,2 – la cea martor (P<0,05). Aproximativ acee ași tendin ță se
păstrează și în cazul ”moluri lor”, unde , la începutul exp erimentului , atît grupa experimentală cît
și cea martor au înregistrat aproximativ acela și rezultat e ce ține de procentul de gre șeli comise –
1,4 – 1,5 (P>0,05). La finalul experimentului numărul de gre șeli a scăzut sim țitor la ambele
grupe , ajungând la 1. 0 în grupa experimentală și 1,4 – în cea martor (P<0,05).
Un interes deosebit l -a prezen tat și numărul total de elemente tehnice de atac și de apărare
întreprinse în cadrul unui meci de rugbi. Pentru eviden țierea tehnicii individuale de a tac în cadrul
analizei video s -a urmărit numărul de pase și de lovituri de picior îndeplinite, iar pentru tehnica
de apărare – placajele și blocarea adversarului , dar și calitatea îndeplinirii acestora.
Conform T abelului 3.5 și Figurii 3.29 ce ține de tehnica ofensivă, ob servăm că există o
relativă similitudine în ambele grupe (experimentală și martor) la testarea inițială, numărul
paselor constituind 50,38 în grupa experimental ă și 46,5 – în cea martor, cee a ce reprezintă

117
rezultate apropiate , diferen ța dintre acestea fiin d una nesemnificativă din punct de vedere
statistic (P>0,05). La testarea finală , ambele grupe și-au mărit numărul de pase, însă aici
predomină grupa experimentală, care a înregistrat 67,7 pase într -un meci fa ță de 52,4 pase
înregistrate de grupa martor, a stfel diferen ța dintre aceste rezultate fiind semnificativă (P<0,05).

Fig. 3.29. Dinamica indicilor de îndeplinirea a tehnicii individuale de atac a rugbi știlor
juniori cuprinși în experimentul pedagogic.

Analizând loviturile de p icior s-a constatat că în grupa experimentală , la începutul
experimentului , au fost înregistrate 17,38 lovituri , iar în grupa martor – 18,4 lovituri, rezultatele
fiind foarte apropiate (P>0,05). La testarea finală , acest indiciu a sporit în ambele grupe, însă
grupa experimentală a avut o evoluție mai pronunțată atingând valori de 21,7 lovituri de picior,
pe când grupa martor demonstrând o medie de 19,3 lovituri, astfel demonstrînd o creștere
semnificativă din punct de vedere statistic (P<0,05). Aceea și diferen ță evidentă se observă și la
număr ul de gre șeli la ambele elemente tehnice individuale de atac comise de grupele cuprinse în
experiment, unde grupa experimentală ore o rată mai mică de gre șeli fa ță de cea martor la finalul
experimentului pedagogic (P< 0,05).
Destul de relevante s -au demonstrat a fi rezultatele ce țin de numărul de placaje efectuate
în cad rul unui meci oficial (T abelul 3.5 și Figura 3.30), unde observam o cre ștere a acestui
indicator , la finele experimentului , cu 9,18 placaje fa ță de rezultatul ini țial în grupa
experimentală și o cre ștere cu 2,8 placaje pe meci , pentru grupa martor. Calculele statistice
indică o cre ștere semnificatvă în favoarea grupe i experimentale (P<0,05). A ici de asemenea,
observăm o scădere considerabilă a num ărului de gre șeli comise în ambele grupe la îndeplinirea
acestui element tehnic, care , la finalul experimentului se micșorează cu 2,6 placaje în grupa
experimentală și cu 2 placaje în grupa martor.

118
Superioritatea grupei experimentale a fost confirmată și de calculele matematice, diferen ța
fiind semnificativă din punct de vedere statistic pentru ambele procedee tehnice de apărare
(P<0,05). Aceea și tendin ță se observă și la gre șelile de îndeplinire a placajului și a blocării
adversarului la finele experim entului, unde numărul acestora a scăzut semnificativ în cazul
grupei experimentale (P<0,05).

Fig. 3.30. Dinamica indicilor de îndeplinirea a tehnicii individuale în apărare a rugbi știlor
implica ți în experimentul pedagogic

Creșterea numărului de îndeplinire a elementelor tehnice de atac , cît și de apărare și
micșorarea numărului de gre șeli de îndeplinire , la grupa experimentală fa ță de cea martor , ne
permite să menționăm că a crescut poten țialul tehnico -tactic al jucătorilor , dar și calitatea de
îndeplinire a lor în timpul meciurilor.
Un alt element ce ține de tehnica individuală în apărare este blocarea adversarului, unde ,
ca și în cazul placajelor la începutul experimentului pedagogic , ambele echipe incluse în
experiment au de monstrat aproximativ acela și număr de execu ții, în medie fiind de 24,6 blocaje
în grupa experimentală și 21,3 blocaje – în cea martor. La finalul experimentului , grupa
experimentală și-a îmbunătățit acest indicator până la 26,8 blocaje, fa ță de grupa marto r, care a
înregistrat un număr numai de 21,8 blocaje pe meci. Conform calculelor statistice această
diferen ță este una semnificativă din punct de vedere statistic (P<0,05).
În ce prive ște numărul de gre șeli, la începutul și sfâr șitul experimentului pedag ogic,
numărul acestora a fost destul de mic în ambele grupe din simplul motiv că acest element tehnic
nu este prea sofisticat din punct de vedere al construc ției biomecanice, adică este unul relativ
simplu în ce privește execu ți tehnică .
Pentru a urmări a ctivitatea competi țională a echipei și eficacitatea îndeplinirii ac țiunilor
tehnico – tactice în timpul jocului s -au analizat momentele de întrare în posesia balonului și
perderea posesiei de balon (Figura 3.31).

119
În meciurile analizate înainte de impleme ntare a mijloacelor de dezvoltare a capacită ților
coordinative , la grupa experimentală observăm ca diferen ța dintre numărul de întrare în posesia
de balon și pierderea posesiei a acestuia este de aproximativ 3, iar la grupa martor de 2. La
sfîrșitul exper imentului, diferen ța dintre întrarea în posesia balonului la grupa experimentală a
crescut considerabil fa ță de pierderea posesiei a acestuia (în medie 14,2 pe meci) , față de grupa
martor (în medie 3,5 pe meci), care are o cre ștere mai modestă în acest sens.

Fig. 3.31. Dinamica indicilor de întrare în posesie a balonului și de pierdere a posesiei
acestuia a rugbi știlor juniori încadra ți în experimentul pedagogic.

Calculele statistice efectuate la finalul experimentului pedagogi c au scos în eviden ță o
creștere semnificativă a rezultatelor analizate doar în cazul grupei experimentale (P<0,05).
Aici nu ne referim la numărul de gre șeli comise reie șind din simplul fapt că ambele
acțiuni tehnico -tactice sunt spontane și pot fi trata te ca gre șeli, pentru că pierderea balonului deja
este tratată drept greșeală comisă de jucător.
Prin urmare, în urma analizei video a activității competiționale a jucătorilor cuprinși în
experimentul pedagogic putem menționa, că în campionatul intern al R epublicii Moldova,
înainte de implementare a programului de dezvoltare a capacităților coordinative, atât în grupa
experimentală, cât și în cea martor se observă că la toți indicii testați rugbiștii juniori reflectă o
pregătire specifică slabă și cu o rată destul de mare a greșelilor în îndeplinirea acțiunilor de joc și
o tehnică individuală imperfectă.
În acela și campionat, după implementarea programului experimental , se observă că la
grupa experimentală a sporit poten țialul tehnico -tactic , acesta este co nfirmat prin cre șterea
numărului de puncte acumulate, ac țiuni de grup și de tehnică individuală îndeplinite , față de
grupa martor.
De asemenea, odată cu cre șterea numărului de ac țiuni, se observă că la grupa
experimentală a scăzut considerabil și numărul de gre șeli de execu ție tehnică individuală, cît și a

120
acțiunilor tehnico – tactice colective în compara ție cu grupa martor .
Conform rezultate lor înregistrate, putem afirma cu certitudine că programul experimental
propus pentru dezvoltarea capacită ților co ordinative prin mijl oace specifice jocului de rugbi a
influen țat considerabil calitatea activită ților competi ționale a le rugbi știlor de 16 – 17 ani care a
sporit indicii calitativ i de joc , fapt demons trat prin calculele statistico – matematice .

3.6. Conc luzii la c apitolul 3
Analizând rezultatele experimentului formativ , la care au participat rugbi știi juniori de
16-17 ani , cărora li s -a aplicat program a experimental ă pentru dezvoltarea preponderentă a
capacită ților coordinative au fost formulate următoare le concluzii:
1. Documentele de planificare a procesului instructiv al jucătorilor juniori în jocul de rugbi
au la bază aceleași principii caracteris tice tuturor jocurilor sportive. P entru a pune accentul pe
dezvoltarea capacităților coordinative a le rugbiști lor juniori, mijloacele pentru dezvoltarea
acestora vor fi selectate pentru fiecare lecție de antrenament în parte. M ijloacele pentru
dezvoltarea capacităților coordinative a rugbiștilor juniori vor fi indicate nemijlocit în fiecare
proiect didactic, precu m va fi indicat locul și data aplicării acestora , prezentate în microciclurile
săptămânale;
2. Analizî nd pregăt irea motrice a echipelor participante la experimentul pedagogic, se
observă o tendință clară de sporire a rezultatelor obținute în urma testării fi nale, însă creșterea
este mult mai mare la sportivii din grupa experimentală în urma implementării programei
propuse de noi.
3. Aceeași tendință s -a observat și în cazul testării pregătirii tehnico – tactice, ca și în
cazurile indicilor pregătirii motrice , mai bune î nregistrându -se la sportivii grupei experimentale,
diferențele fiind semnificative (P< 0,01; P<0,001 ), față de grupa martor (P<0,05 și P>0,05);
4. Analiza rezultatelor testării parametrilor coordinativi scoate în evidență o tendință
similară cu cea at estată în cadr ul indicilor de pregătire motrice și tehnico – tactică ai sportivilor
încadrați în experiment: ca și în primul caz , s-au manifestat sportivii grupei experimentale .
Astfel:
– capacitatea de relaxare automată a mușchilor , performanț ă înregistrată la grupa
experimentală cu creșterea semnificativa a rezultatelor (P<0,05);
– semnificative din punct de vedere statistic au fost și diferențele dintre rezultatele ce
reflectă capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațio -temporali a act ului
motri ce, reprezentată prin probele „transmiterea mingii la țintă ” și „săritura cu întoarcere la 270

121
grade ”, la care , de asemenea s -au manifestat mai convingător sportivii grupei experimentale ,
atingând creș teri semnificative la testarea finală la amb ele probe (P < 0,001 ).
– s-au îmbunătățit esențial și indicii ce definesc capacitatea de reacție la stimuli acustici și
optic ,i atît la în grupa experimentală , cît și la cea martor;
– în cazul capacității simț ului ritmului (probele sprint în ritm propus ș i testul tapping),
diferen țe semnificative s-au înregistrat între cele două grupe, creșterea fiind la pragul de P<
0,001 la prima probă și la pragul P< 0,05 – la cea de a doua ;
– la ultimele doua capacități ( capacitatea de orientare în spațiu și capacitatea de me nținere a
echilibrului) o creștere accentuată se atestă la grupa experimentală (P< 0,001 ) la toț i indicii față
de grupa martor, la care creștere a este nesemnificativă (P>0,05).
Astfel, metodologia experimentală pentru dezvoltarea capacităților coordinat ive propusă
și-a demonstrat eficiența, contribuind astfel la îmbunătățirea esențială a indicilor motrici și
tehnico – tactice testați.
5. În urma analizei video a activității competiț ionale a jucătorilor cuprinși în experimentul
pedagogic putem menționa, că , în campionatul intern al Republicii Moldova, înainte de
implementare a programului de dezvoltare a capacităților coordinative, atât în grupa
experimentală, cât și în cea martor , se observă că la toți indicii testați rugbiș tii juniori au o
pregătire specifi că slabă, cu o rată destul de mare a greșelilor in îndeplinirea acțiunilor de joc și o
tehnică individuală imperfectă.
6. În rezultatul implementării programei experimental e se observă că la grupa experimentală
a sporit potențialul tehnico -tactic, acesta est e confirmat prin creșterea numărului de puncte
acumulate, acțiuni de grup și de tehnică individuală îndeplinite față de grupa martor. Odată cu
creșterea numărului de acț iuni se observă că la grupa experimentală a scăzut considerabil și
numărul de greșeli de execuție tehnică individuală, cît și a acțiunilor tehnico – tactice colective ,
în comparație cu grupa martor.
În urma analizei rezultatelor ob ținute după desfă șurarea experimentului de bază sa
constatat că problema științifică importantă soluționată î n domeniu care constă în
eficientizarea procesului de pregătire sportivă a rugbi știlor juniori în baza formării capacită ților
coordinative specifice activită ții competi ționale , care să asigure obținerea performanțelor pregătirii
sportive și a unui grad înalt de realizare a acesteia în condi ții de joc a fost solu ționată.

122
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
1. În urma analizei literaturii de specialitate privind pregătirea sportivă a rugbi știlor de 16 –
17 ani s -a constatat că, în prezent, există un șir de l ucrări științifice ce reflectă această problemă ,
însă, în marea lor majoritate , ele tratează subiectul optimizării factorilor antrenamentului sportiv ,
în general , și aproape lipsesc abordările privind problema dezvoltării capacită ților coordinative a
rugbi știlor juniori. În ultimii ani, în mod special în jocurile sportive, antrenamentul sportiv se
axează pe dezvoltarea predominant ă a capacită ților coordinative a le jucătorilor. Din datele
literat urii de specialitate rezultă că capacitățile coordinative pres upun capacitatea individului de
a-și însuși și efectua acțiuni motrice complexe (cu grad sporit de dificultate), dirijând precis și
economic mișcările în timp și spațiu, cu viteză și forță necesară, în concordanță cu situațiile care
apar pe parcursul efect uării acțiunilor.
2. Conform datelor literaturii de specialitate, perioada de la 6 -7 ani până la 10 -12 ani este
cea mai favorabilă pentru dezvoltarea capacităților coordinative. Totuși practica sportivă
demonstrează că pentru îmbunătățirea acestor capacități se poate lucra și cu sportivi care au
depășit această categorie de vârstă. E important să se lucreze permanent pentru dezvoltarea
coordonării, indiferent de eșalonul de vârstă, de nivelul de instruire și etapa de pregătire, dar cu
condiția să se foloseasc ă cât mai multe mijloace, diferențiate și diversificate.
3. Analiza opiniilor speciali știlor din domeniu a scos în eviden ță faptul că nivelul pregătirii
sportive a rugbiștilor juniori din R. Moldova este unul mediu , acest lucru fiind confirmat de
58,9% din an trenorii ancheta ți, un nive l slab al pregătirii sportive a rugbi știlor juniori din țară a
fost confirmat de 25, 0% din numărul total de speciali ști și dor 12,5% au men ționat că nivelul
pregătirii acestora este unul înalt. Cele mai importante calită ți motric e necesare rugbi știlor
juniori, după părerea exper ților, sunt viteza, for ța în regim de viteză și capacită țile coordinative.
În acest sens, 76,8% din speciali ști consideră că dezvoltarea direc ționată a calită ților coordinative
la rugbi știi juniori va influ ența pozitiv calitatea jocului la această vârstă. Tot aceștia consideră că
cele mai eficiente perioade de dezvoltare a capacită ților coordinative la sportivii juniori vor fi cea
pregătitoare (51,8%) și competi țională (32,1%).
4. Conform datelor experimentului constatativ, analiza rezultatelor pregătirii motrice și
tehnico – tactice a rugbi știlor juniori de 16 -17 ani, a demonstrat că la majoritatea indicilor testa ți
acestea sunt sub baremurile indicate de Federa ția de profil din Republica Moldova și a celorlal te
grupe cercetate. De asemenea a fost scos în eviden ță faptul că rezultatele pregătirii motrice a
rugbi știlor juniori din țară diferă și în func ție de posturile de joc al e acestora, jucătorii atacan ți
fiind mai bine pregăti ți la capitolul for ță și forță-viteză, iar apărătorii – la indicii pregătirii de
viteză și rezisten ță.

123
5. Nu a fost atestată o diferen ță mare în ceea ce privește nivelul dezvoltării capacită ților
coordinative a le rugbi știlor juniori, care , la fel ca și în cazul calită ților motrice de bază , este
destul de scăzut, atât la nivel de echipe, cât și în func ție de posturile de joc ale acestora.
Rezultatele înregistrate indică faptul că este absolut necesar de a interveni cu un suport
metodologic privind optimizarea atât a nivelului dezvoltării c apacită ților motrice de bază, cât și
a nivelului dezvoltării capacită ților coordinative la rugbi știi juniori de 16 -17 ani.
6. În rezultat ul experimentului pedagogic desfă șurat au fost înregistrate progrese privind
nivelul pregătirii motrice generale și specif ice în ambele grupe, cre șterile însă au fost
semnificative în majoritatea cazurilor la sportivii din grupa experimentală. Astfel, la testările
motrice subiec ții grupei experimentale și-au îmbunătă țit rezultatele finale fa ță de cele ini țiale,
aceste creșteri fiind semnificative din punct de vedere statistic (P< 0,01 – < 0,001 ). Sportivii
grupei martor au înregistrat la final ul experimentului rezultate relativ bune comparativ cu cele
inițiale, însă creșterile n-au fost semnificativ e din punct de vedere statis tic (P >0,05 ). Aceea și
tendin ță s-a înregistrat și în cazul testării tehnico – tactice a jucătorilor, unde cei din grupa
experimentală au fost superiori fa ță de jucătorii din grupa martor la majoritatea probelor redate
(P< 0,05) .
7. Destul de convingătoare s-a dovedit a fi creșterea rezultatelor ce reflectă nivelul
dezvoltării capacită ților coordinative ale rugbi știlor participan ți la experimentul pedagogic,
având aceea și tendin ță ca și în cazul pregătirii motrice și tehnico – tactice . Grupa experimentală a
atins valori semnificative la testarea finală la toate probele supuse cercetărilor (P < 0,01 – 0,001 ).
În grupa martor, de și s-a înregistrat o îmbunătă țire a rezultatelor în compara ție cu cele ini țiale, în
majoritatea cazurilor ele au avut un progres nesemnifi cativ din punct de vedere statistic (P >0,05 ).
8. În urma analizei video a activită ții competi ționale efectuate cu jucătorii cuprin și în
experimentul pedagogic putem men ționa c ă după implementarea programei experimental e la
grupa experimentală a sporit poten țialul tehnico -tactic , acesta este confirmat prin cre șterea
numărului de puncte acumulate, ac țiuni de grup și de tehnică individuală îndeplinite fa ță de
grupa martor. Totodată, la grupa experimentală a scăzut considerabil atît numărul de gre șeli de
execu ție tehnică individuală, cît și a ac țiunilor tehnico – tactice colective în compara ție cu grupa
martor
Astfel problema științifică importantă soluționată în domeniu ce a vizat eficientizarea
procesului de pregătire sportivă a rugbi știlor juniori în baza for mării capacită ților coordinative
specifice activită ții competi ționale , care să asigure obținerea performanțelor pregătirii sportive și a
unui grad înalt de realizare a acesteia în condi ții de joc , în urma implementării programei
experimentale a fost soluți onată cu succes.

124
***
În urma organizării și desfășurării cercetărilor asupra nivelului dezvoltării capacită ților
coordinative în cadrul pregătirii sportive a rugbi știlor juniori, a sintezei și a prelucrării datelor
înregistrate formulăm următoarele recoman dări practico -metodice:
În cadrul procesului de pregătire a rugbi știlor juniori este necesar să se acorde o atenție
sporită elaborării unui plan de pregătire eficient și complex, care să con țină metode eficiente și
mijloace adecvate specificului pregătiri i și care să contribuie la sporirea poten țialului motric e în
general și a nivelului pregătirii coordinative , în special.
Trebuie de mențio nat faptul că în jocul de rugbi cele mai pronunțate capacități
coordinative sunt: diferențierea chinestetică, simțul e chilibrului, orientarea spațio -temporală
precum și alte forme de manifestare, care au o influență semnificativă în diverse situații de joc.
Mijloacele dezvoltării capacită ților coordinative trebuie selectate în func ție de
obiectivele fiecărei lec ții de an trenament în parte, în dependen ță de nivelul pregătirii motrice sau
tehnico – tactică a sportivilor juniori , în func ție de perioada de pregătire la care se află rugbi știi,
precum și de nivelul pregătirii sportive acestora.
Capacită țile coordinative pot fi dezvoltate încă de la începutul instruirii, durata lucrului
efectiv la fiecare vârstă va depinde de nivelul pregătirii motrice a sportivilor și de obiectivele
fiecărei lec ții de antrenament.
Se recomandă ca accentul principal în folosirea mijloacelor pentr u dezvoltarea
capacită ților coordinative să se pună pe perioada pregătitoare a antrenamentului sportiv anual,
deși nu este exclusă aplicarea lor și în celelalte perioade de pregătire.
Mijloacele de dezvoltare a capacită ților coordinative vor fi selectate î n func ție de
calitatea motrice care urmează a fi dezvolt ată cu o dozare strictă a efortului fizic pentru fiecare
sportiv.
Exerci țiile pentru ridicarea poten țialului coordinativ la începutul instruirii vor fi simple,
urmând ca gradul de complexitate să cre ască odată cu însu șirea acestora, se vor implementa
treptat în procesul pregătirii fizice specifice și tehnico – tactice .
Este necesar ca în cadrul procesului de antrenament să se aplice exerciții cu inventar
nestandard ( mingi mai grele, mai mici sau ma i mari, echipament pentru limitarea unor mi șcări
etc.) potrivit nivelul pregătirii motrice a sportivilor juniori. A cestea trebuie să fie cât mai diverse
și îmbinate cu elemente de întrecere, iar accentul să fie pus pe materialele care pot fi incluse în
executarea complexelor tehnico -tactice.

125
BIBLIOGRAFIE
în limba română
1. Alexe N. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 199 9. 230 p.
2. Badea D. Rugbi , strategia formativă a jucătorului. București: FEST, 2003 . 170 p .
3. Baliaș F., Păcuraru A. Volei. De la selecție la perfor manță. Galați: Academica, 1997 .267 p.
4. Baștiurea E . Dezvoltarea capacităților de coordonare a handbaliștilor seniori în cadrul
antrenamentului individualizat, în dependență de postul de joc. Teza de doctor, Chi șinău,
2004. 218 p.
5. Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului. Periodizarea. București: CNFPA, 2001.
440 p.
6. Bompa T. Dezvoltarea calităților bio motrice. Constanța: Ponto, 2001 , p. 256-260.
7. Bompa T. Teoria și metodologia antrenam entului. București: Ponto, 2002. 200 p .
8. Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului. Periodiz area. Constanța: Ex Ponto,
2001. 382 p.
9. Bompa T. Per formanța în jocurile sportive. Teoria și metodologia antrenamentului.
Constanța: Ex Ponto, 2003. 243 p.
10. Bompa T. Periodizarea. Teoria și me todologia antrenamentului. Ediția a II -a, București: .
Tana, 2003. 267 p.
11. Bragarenco N. Analiza procedeelor tehnice cu caracter coordinativ în jocul de rugbi. În:
Procese inovaționale ale reorganizării educației fizice și sportului. Materialele conferinț ei
științifice a doctoranzilor, Chișinău: Editura USEFS, 2009, Ediția VI, p. 7 – 12.
12. Bragarenco N., Ciorbă C. Aprecierea nivelului pregătirii fizice a ru gbiștilor juniori de 16 –
17 ani. În: Materialele congresului științific internațional „Sportul olimp ic și sportul pentru
toți”, Ediția a XV -a, Chișinău: USEFS, 12-15 septembrie, 2011, p. 198 – 203.
13. Bragarenco N. Aprecierea nivelului pregătirii tehnico -tactice a rugbi știlor ju niori de 16 -17
ani din Moldova. În: Conferința științifică internațională a do ctoranzilor, „Cultura fizică:
problemele științifice ale învă țământului și sportului”, Ediția a VII -a, Chișinău: USEFS,
16-17 noiembrie, 2012, p. 22 – 26.
14. Bragarenco N. Aprecierea nivelului de dezvoltare al capacităților coordinative a rugbi știlor
junio ri de vîrsta 16 -17 ani. În: Teoria și arta educației fizice în școală. Chișinău: Editura
USEFS, 2012, nr. 4, p. 39 – 43.
15. Bragarenco N. Argumentarea teoretică a sistemului de pregătire a rugbi știlor juniori prin
dezvoltarea capacită ților coordinative. În: Știința culturii fizice, Chișinău, USEFS, 2012,
nr. 12/4, p. 20 – 25

126
16. Bragarenco N., Gora șcenco A. Programarea antrenamentului sportiv pentru dezvoltarea
capacităților coordinative ale rugbiștilor de 16 – 17 ani. În: Materialele conferinței
științifice i nternaționale consacrate zilei mondiale a calității , Chișinău: Editura USEFS, 14 –
15 noiembrie 2014, p.108 – 115.
17. Bragarenco N. The influence of development of coordinative capacities upon technical and
tactical potential of rugby players of 16 -17 years old. În: THE ANNALS OF THE
“ȘTEFAN CEL MARE” UNIVERSITY Physical Education and Sport Section The Science
and Art of Movement. Suceava, 2014, nr. 3, p. 77.
18. Bragarenco N. Aspecte metodologice ale dezvoltării capacităților coordinative în jocul de
rugbi. În : Știința culturii fizice, Chi șinău: USEFS, 2015, nr. 22 /2, p. 14 – 21.
19. Bragarenco N. I nfluența dezvoltării capacităților coordinative asupra pregătirii motrice al
rugbiștilor de 16 – 17 ani . În: Știința culturii fizice, Chi șinău: USEFS, 2015, nr. 23/3 , p. 17
– 27.
20. Carp I. Noțiuni de bază ale educație i fizice și sportului. Chișinău: I.N.E.F.S., 2000. 41p.
21. Cârstea G. Teoria și metodica educației fizice școlare. București: Universul, 1993. 100 p.
22. Cârstea G. Educație fizică, fundamente teoretice și metodice. București: Casa de editură
Petru Maior, 1999, p. 64 – 79; p. 118.
23. Cârstea G. Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: AN -DA, 2000. 198 p.
24. Chicu V. Jocuri de mi șcare pentru dezvoltarea capacită ților coordinative. Chi șinău:
UASM, 2006. 103 p.
25. Ciorbă C. și colab. Jocuri sportive, curs de bază. Chi șinău: ”Valinex”, 2007, p. 101-132
26. Cojocaru V. Strategia pregătirii juniorilor de înaltă performanță. București: Axis Mundi,
2000, p.18 -60.
27. Cojocaru V. Fotbal de la 6 la 18 ani . Metodica pregătirii. București: Editura A.N.E.F.S.,
2002, p. 189.
28. Colibaba D. E., Bota I. Jocuri sportive. Teorie și metodică. București: Aladin, 1988, p. 35-
83.
29. Colibaba -Evuleț D., Bota I. Jocurile sportive. Teorie și m etodică. București: Aldin, 19 98,
p. 12 – 89.
30. Colibaba -Evuleț D. Praxiologie și proiectare circulară în educația fizică și sport . Craiova:
Universitaria, 2007, p.57
31. Constantin V. Rugbi , specializarea posturilor. București: FEST, 2002. 187 p.
32. Constantin V. Rugbi , tehnica și tac tica. București: FEST, 2004. 351 p.

127
33. Demeter A. Fiziologia educației fizice și sp ortului. București: Stadion, 1970. 282 p.
34. Demeter A. Bazele fiziologice și biochimice ale form ării deprinderilor motrice. București:
Sport – Turism 1982. 136 p.
35. Donskoi D.D. Biomecanica. Bazele tehnicii sportive . București: Stadion , 197, p. 1 -12;
152-155.
36. Dragnea A. Antrenament sportiv. Teorie și metodologie, București: M.T.S., 1992, p. 40 –
65.
37. Dragnea A. Dimensiuni obiective și subiective ale capacității de performan ță. București:
A.N.E.F.S., 1994. 330 p.
38. Dragnea A. Antrenamentul sportiv. București: Didactică și Pedagogică, 1996. 300 p.
39. Dragnea A. Teoria sportului. București: FEST, 2002. 280 p.
40. Dragnea A., Mate -Teodorescu S. Teoria spor tului. București: FEST, 200 2, p. 100-250.
41. Dragnea A., Bota A. Teoria activităților motrice. București : Didactică și Pedagogică, 1999,
p. 107 –120; p. 149 -163.
42. Drăgan I. și alții. Medicina sportivă. București: Sport -Turism, 1989, p. 110-120.
43. Drăgan I. Pregătirea biologică de co ncurs și refacerea în sport. Medicina sportivă aplicată.
București: Editis, 1994, p. 279-289.
44. Drăgan I. Medicina sportivă. București: Medicală, 2002, p.35 -124.
45. Epuran M. Psihologia și sportul contempora n. București: Stadion, 1974. 100 p.
46. Epuran M. Psihologia educației fizi ce. București: Sport -Turism, 1976. p. 20 -22; 117-125.
47. Epuran M., Horn E. Mecanisme de influențare a comportamentului în fotbal. Bucure ști:
Sport-Turism , 1984. 198 p.
48. Epuran M. Metodologia cercetării și activităților corporale în educație fizică și sport – vol.
I-II, curs uz intern. București, 1996, p. 245 – 297; p. 350 – 430.
49. Epuran M. și colab. Asisten ță, consiliere și interven ții psihomedicale în sport și
kinetoterapie. Bucure ști: Editura Funda ției HOMANITAS, 2006. 421 p.
50. Filin V.P., Fomin N.A. Fundament area sportului juvenil. Moscova, 1980, p. 20-28.
51. Georgescu M. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 1993, p. 35-50.
52. Gagea A. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Fundație i
România de Mâ ine, 1999. 384 p.
53. Gagea A. Tratat de cercetare științifică în educație fizică și spo rt. București: Discobolul,
2010. 665 p.
54. Gheorghiu G. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. Galați: Fundației

128
Universitare „Dună rea de Jos”, 2 003, p. 50 – 130.
55. Gheorghiu G. Statistică pentru p sihologi. București: Trei, 2004, p. 10 – 11.
56. Gugiuman A., Zetu E., Codreanca L. Introducere în cercetarea pedagogică. Îndrumar
pentru cadrele didactice. Chișinău: Tehnică, 1993, p. 54 -71; 130-162.
57. Hahn E. Antrenamentul sportiv l a copii. București: C.C.P.S., 1996, p . 15-30, 95 -136.
58. Harre D. și colab. Teoria antrenamentului. București: Stadion, 1973. 302 p.
59. Hirtz P., Sass H. Practicarea jocurilor sportive și perfecționarea calităților de coordonare.
București: Atlantis, 1988, p. 41 -67.
60. Krestovnikov A. N. Studii de fizi ologie a exercițiilor fizice. Bucure ști: Cultură fizică și
sport, 1953, p. 65-70.
61. Ludu V. Îndemînarea și metodica dezvoltării ei. București: C.N.E.F.S., 1969, p. 30 -38.
62. Manno R. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. Bucure ști: C.C.P.S. , 1996, p. 14 –
68; 135-148
63. Manolachi V. Sporturi de luptă – teorie și metodică. Chișinău: I.N.E.F.S., 2003, p.134 -170.
64. Matveev L. P., Novikov A. D. Teoria și metod ica educați ei fizice. Bucure ști: Sport -Turism,
1980. 600 p.
65. Matveev L. P. Antrenamentul și organizarea acestuia. București: Sportul de Performanță,
1991, p.15 -30.
66. Mitra G., Mogoș A. Dezvoltarea calităț ilor motrice. București: Sport – Turism, 1977. 222 p.
67. Motroc I. Probleme ale teori ei și metodicii antrenamentului. Bucure ști: C.N.E.F.S., 1989,
p. 182.
68. Oancea V. Fotbal. Consi derații asupra factorului fizic. Bra șov: Omnia Uni S.A.S.T., 2002,
p. 101.
69. Ozolin N. G. Metodica antrenamentului sportiv. București: St adion, 1972 , p. 28 -141; 243-
377.
70. Păcuraru Al. Teoria antrenamentului sportiv. Galați: Editura Fundația Universității
„Dunărea de jos”, 2000, p.6 -10.
71. Platonov N.V. Teoria antrenamentului sportiv. Moscova, 1984, p.30 -60.
72. Platonov N. V. Adaptarea în sp ort. Moscova, 1988, p. 5-40.
73. Platonov V., Principiile pregătirii pe term en lung. Teoria antrenamentului. Bucure ști:
C.C.R.S., 1995, p. 59 -80.
74. Popa G. Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului.
Timișoara : Orizonturi un iversitare, 1999, p. 70 – 186.

129
75. Popescu C. Antrenorul, profi lul, personalitatea și munca sa. Bucure ști: Editura Sport
Turism, 1984, p. 86 -115.
76. Predescu T., Ștefan C. Pregătir ea stadială în jocul de baschet. Bucure ști: Semne,2008.222 p.
77. Rață G. , Rață B. C. Aptitudinile în activitatea motrică . Bacău: EduSoft, 2006. 318 p.
78. Rață G., Carp I. Principii și metode didactice specifice educației fizice și sportului. Bacău:
Alma Mater, 2013. 176 p.
79. Rotariu, T., Ilut, P. Ancheta sociologica si sondajul de opin ie. Iași: Polirom, 2006. 340 p.
80. Sakizlian R. Jocurile pregătitoare – cale efectivă în pregătirea sportivă la etapa inițială de
pregătire. În: Revista Viitorul. Craio va, 2007, nr. 14 , p. 46 – 50.
81. Sieger W. Principiile teoriei și metodicii generale ale an trenamentului, imperative pentru
organizarea pregătirii. București: educație fizică și sport nr. 9, 1980, p.1 -3.
82. Simion G. Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Pitești: Universității din
Pitești, 1998, p. 128 – 145.
83. Șiclovan I. Teoria antrenamentului sportiv. Bucure ști: Sport -Turism, 1979, p. 253.
84. Șiclovan I. Teoria educației fizice. București: Sport -Turism, 1980. 323 p.
85. Șiclovan I. Teoria antrenamentului sportiv. București: Sport -Turism, 1987, p.100 -280.
86. Stănculescu V. Ghidul a ntrenorului de fotbal. București: Sport -Turism. 1982, p. 30 -40.
87. Tatu T. Atletism. Bucure ști: Editura Didactică și Ped agogică, 1983. 359 p.
88. Thomas R., Eclache J. P., Keller J. Aptitudinile motrice. Teste și măsur ători pentru tinerii
sportivi. Bucure ști: C.C.P.S., 1995, p . 5-16.
89. Tăbîr ță V., Scutelnic V., Bragarenco N. Minirugby în școală. În: Teoria și arta educa ției
fizice în școală, n r.1, Chișinău, 2008, p. 52-55.
90. Tăbîr ță V., Bragarenco N. Modelarea antrenamentului sportiv la etapa de ini țiere. Î n:
Materialele Congresului științific interna țional „Strategii de dezvoltare a sportului pentru
toți și bazele legislative ale domeniului culturii fizice și sportului în țările CSI”. Chișinău:
USEFS, 2008, p. 218-224.
91. Tăbîr ță V., Bragarenco N. Particular itățile lucrului de for ță al jucătorilor de grămadă în
rugbi . În: Materialele Congresului științific interna țional „Strategii de dezvoltare a sportului
pentru to ți și bazele legislative ale domeniului culturii fizice și sportului în țările CSI” .
Chișinău: USEFS, 2008, p. 295-297
92. Tăbîr ță V., Ciorbă C. Analiza ac țiunilor motrice cu caracter de for ță-viteză în cadrul jocului
de rugbi la nivel de performan ță. În: Materialele conferin ței științifice interna ționale a
speciali știlor în domeniul antrenamentului sportiv. Chi șinău: USEFS, 2010, p. 100-106.

130
93. Tăbîr ță V., Ciorbă C. Analiza pregătirii motrice specifice a rugbi știlor seniori în func ție de
postul de jo c. În: Materialele Congresului științific interna țional „Sportul Olimpic și sportul
pentru to ți”, ed.XV . Chișinău: USEFS, 2011, p. 249.
94. Tăbîr ță V. Clasificarea și metodologia aplicării aparatelor ajutătoare în pregătirea
jucătorilor de rugbi . În: Revista științifico-metodică „Teoria și arta educa ției fizice în
școală”, Chi șinău, 2012, nr. 4, p. 25 – 30.
95. Tăbîr ță V. Rugbi, pregătire de forță -viteză. Monografie. Chișinău: Valinex, 2015. 128p.
96. Teodorescu L. Teoria și metodica jocurilor sportive . București: Sport -Turism, 1975. 221 p.
97. Triboi V. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Curs universita r, Chi șinău, 201 0.
356 p.
98. Triboi V.,Păcuraru A. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Iași:Pim,2013. 374 p.
99. Ungureanu O. Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Iași: Universitatea „Al. I. Cuza”,
1995, p. 30 -150.
în limba rusă
100. Анищенко А. А. Развитие координации движений у юных гимнастов на этап е отбора
и начальной подготовки. Дис. канд.пед. наук. Ленинград , 1986. 276 с.
101. Арсене И., Тэбырца В. Подвижные игры и эстафеты на уроках физической культуры.
Кишинев: Valinex, 2013. 110 c.
102. Аршав ский И. А. Основы возрастной периодизаци и. В: Возрастная физиология.
Ленинград , 1975, c. 5-67.
103. Барчуков И. С. Теория и методика физического воспитания и спорта. Москва:
Кнорис, 2015. 366 с.
104. Бернштейн Н. А. О построении движений. Москва: Медгиз, 1947. 256 с.
105. Бернштейн Н. А. Очерки по физиологии движений и физиологической активности.
Москва: Медицин, 1966. 349 с
106. Виленского М. Я. Физи ческая культура. Москва: Кнорис , 2013. 424 с.
107. Верхошанский Ю. В. Программирование и организация трен ировочного про цесса.
Москва: Физкультура и Спорт , 1985. 324 c.
108. Верхошанский Ю. В. Основы специальной физической подготовки спортсменов.
Москва: Физкультура и Спорт , 1988. 389 c.
109. Верхошанский Ю. В. Принципы организации тренировки спортсменов высо кого
класса в годично м цикле. В : Теория и практика физической культуры, нр.2, 1991, с.
24-31.

131
110. Верхошанский Ю. В. Актуальные проблемы современной теории и ме тодики
спортивной тренировки . В: Теория и практика физическо й культуры. 1993, нр. 8,
с.21-28.
111. Волков В. М. Восстано вительные процессы в спорте. Москва : Физкультура и Спорт ,
1997. 143 с.
112. Валынко В. В., Лебедев В. М. Развитие координационных способностей в процессе
подготовки юных футболистов. В: Метод. пос. для студентов фак. физ.воспит ания
пед. институтов. Минск: Ми нсктипариздат, 1992. 14 c.
113. Годик М. А., Янсис С. В. Двигательные качества и их воспитание . Теория и методика
физ.воспитания . учебник для тех.физкультуры. Минск, 1974, c. 126 -128.
114. Годик М. А. Контроль соревновательн ых и тренировочных нагрузок. Москва :
Физкультура и Спорт , 1980. 136 с.
115. Григорян Э. А. Двигательная координация школьников в зависимости от в озраста,
пола и занятий спортом. Дис. канд.пед. наук. Ереван, 1986. 192 с.
116. Гужаловский А. А. Основы теории и методики физичес кой культуры. Москва :
Физкультура и Спорт , 1986. 356 с.
117. Демченко П. П. Математико -аналитические методы в структуре педагогических
исследований физической культуры. Кишинев: USEFS. 2009. 518 с.
118. Донской Д. Д. Биомеханика с основами спортивной техники. Учебное пособие для
институтов физической культуры. Москва : Физкультура и Спорт , 1971. 287 с.
119. Железняк Ю. Д., Портнов Ю. М. Спортивные игры, техника, тактика, методика
обучения. Москва : Академия, 2002. 507 с.
120. Железняк Ю. Д., Портнов Ю. М. Спортивные игры. Совершенствование спо ртивного
мастерства. Москва: Академия, 2004. 400 с.
121. Железняк Ю .Д., Петров П. К. Основы научно -методической деятельности в
физической культуре и спорте. Москва : Академия , 2002. 264с.
122. Зациорский В. М. Физические качества спортсменов (основы теории и ме тодики
воспитания) – 2-е издание. Москва : Физкультура и Спорт , 1970, c . 158 -198.
123. Зимкин Н. В. Физиологические аспекты определения специальной тренированности
спортсменов . В: Теория и практика физ.культуры, 1971, нр. 9, c . 24-26.
124. Иванков И. Т. Методичес кие основы теории физи ческой культуры. Москва : Инсон,
2005. 367 с.
125. Иванов В. А. Интегральная подготовка в структуре тренировочного процесса

132
квалифицированных рег бистов. Дис. канд пед. наук. Москва . 2004. 164 с.
126. Келлер В. С., Платонов В. Н. Теоретико -методические основы подготовки
спортсменов. Львов: Украинск ая спортивная ассоциация. 1993. 270 с.
127. Кирияк Р. Мини -регби. Москва: Физкультура и Спорт , 1976. 110 с.
128. Колев Н. Особености структуры и содержания силовой подготовки
высококвалифицированных регбис тов в годичном цикле тренировочного процесса:
Автореф. Ди с. канд. пед. наук. Москва: Физкультура и Спорт , 1996. 27с.
129. Конохова Т. Волейбол. Профессиональная подготовка студентов высших
физкультурных учебных зав едений, Chișinău, Valinex, 2006. 131 c.
130. Край ждан О. Воспита ние коор динационных способност ей у девочек 6 -7 лет на этапе
начальной спортивной подготовки в художественной гимнастике. Автореф. Дис. пед.
наук, Кишинев , 2011. 26 с.
131. Кротов В. Я. Методика совершенствования двигательной координации у
баске тболистов подросткового возраста. Дис. канд.пед. наук. Минск, 1982. 217 с.
132. Кучин В. А. Структура физической и технической подготовленности регбистов
различного возраста и квалифи кации. Научно -методические основы подготовки
резервов в сп ортивных играх. Мо сква, 1981, c. 47-54.
133. Кучин В. А. Особенности методики физической подго товки юных регбистов на этапе
углубленной спортивной тренировки. Авторе ф. Дисс. канд.пед. наук. Москва , 1981 .
24 с.
134. Лях В. И. Развитие координацион ных детей в школьном возрасте. В: Теория и
практи ка физической культуры, 1980, нр. 3, c. 15 -18.
135. Лях В. И. Понятия «коор динацион ные способности» и «ловкость». В: Теория и
практика фи зической культуры, 1983, нр. 8, c. 44 -47.
136. Лях В. И. Координационные способности ш кольников. Минск: Пол ымя, 1989, c.
159-160.
137. Лях В. И. Взаимоотношение координационных спос обностей и двигательных
навыков. Теоретический аспект В: Теория и прак тика физической культуры. 1991,
нр. 3, c. 31 -36.
138. Лях В. И., Садовски Е. О концепциях, задачах, месте и основных положениях
коорди национной подготовки в спорте В: Теория и практика физической культуры.
1999, нр. 5, c. 40 -46.
139. Марьясов С. К. Методика обучения учащихся 4 -6 классов оценивать

133
пространственные, временные силовые характеристики движений на уроках
физическ ой куль туры: Авторе. Дис. канд.пед. наук. Москва, 1985. 25 с.
140. Матвеев Л. П., Новиков А. Д. Теория и методика физического воспитания: Учебник
для институтов физического воспитания. В 2 -х томах, 2 -е изд. испр. и доп. Москва :
Физкультура и Спорт , 1976. Т.1 . – 304 с.; Т.2. – 256 с.
141. Матвеев Л. П. Теория и методика физической культуры. Учебник для инст итутов
физической культуры. Москва : Физкультура и Спорт , 1991, c . 158 -177.
142. Матвеев Л. П. Основы общей теории спорта в систе ме подготовки спортсменов.
Киев: Олимпийская литература, 1999. 317 с.
143. Матвеев Л. П. Модельно -целевой подход к пос троению спортивной подготовки В:
Теория и практика физической куль туры, 2000, нр. 3, с. 28-37.
144. Матвеев Л. П. Теория и методика физической культуры. – 3-е изд., перераб. и доп. –
Москва : Физкультура и спорт, СпортAкадемПресс, 2008. 544 c.
145. Новиков А. А. Основы спортивного мастерства. Москва: ВНИИФК , 2003. 197 с.
146. Нестровский Д. И. Баскетбол , теория и методика обучения. Москва : Академия, 2007.
335 с.
147. Нестровский Д. И. Теория и методика баскетбола. Москва: Академия, 2014. 353 с.
148. Озолин Н. Г. О компонентах подготовленности. В: Теория и прак тика физиче ской
культуры, 1986, нр. 4, с.47 -49.
149. Платонов В. Н. Общая теория подготовки спортсменов в олимпийском спо рте. Киев:
Олим пийская литература, 1997, c . 300 -312.
150. Платонов В. Н. Спортивное плавание: путь к успеху. Киев: Олимпийская литература,
2012, 543 с.
151. Платонов В. Н. Система подготовки спортсменов в олимпийском спорте. Общая
теория и ее практические приложения: учебник [ для тренеров]: в 2 кн. Киев: Олимп,
2015, кн. 1, 679 с; кн. 2, 750 с.
152. Портнов Ю. М. Баскетбол, учебник для ин ститутов физической культуры. Москва ,
1997. 476 с.
153. Пулен Р. Регби, игра и тренировка. Москва : Физкультура и Спорт , 1978. 156 с.
154. Раджабли В. Регби – 2000. – Справочник. Москва : Физкультура и Спорт , 2000. 147 с.
155. Регби. Правила игры. Москва : СРР, 2010. 88 с.
156. Сорокин А. Регби. Москва: Физкультура и Спорт , 1968. 120 с.
157. Талызин А. М. Воистину мужская. Москва: Физкультура и Спорт , 1989. 96 с.

134
158. Топышев О. П. Педагогические аспекты совершенствования деятельности
спортсменов в игровых видах спорта. Автореф., Дисс. д-ра пед. наук. Москва , 1989 .
32 с.
159. Фурманов А. Г. Подготовка волейболистов. Минск: Met, 2007. 330 c.
160. Хайхем Е. С., Хайхем В. Ж. Р егби на высоких скоростях. Москва: Физкультура и
Спорт , 1970. 272 с.
161. Холодов Ж. К., Варакин Б. А., Петренчук В. К. Основы по дготовки регбистов.
Москва : Физкультура и Спорт , 1984. 188 с.
162. Холодов Ж. К., Кузнецов В. С. Теория и методика физич еского воспи тания и спорта.
Москва : Академия, 2004. 478 с.
în limba engleză
163. Blume D. D. Zu einigen wesentlichen theoretichen. Grundpositionen fur suchund der
korperkultur. 1978, nr. 1, s . 29-36.
164. Blume D. D. Fundamentals and methods for the format ion of koordinat ive obilities.
Principles of Sports Training. Berlin: Sportverlag, 1982, p. 150 -158.
165. Deleplace R. Rugby de mouvement, rugby total. Paris: Educa tion phisique et sports, 1980.
120 p.
166. Groenewald B. Rugby in practice. NTRU Rugby -Akademie, 1997. 86 p.
167. Groenewald B. Vir rugby in praktyk. NTRU Rugby -Akademie, 1998. 158 p.
168. Guy R. A., Stewart J. J., Gtntry S. E. Fitness Training schedu les for the coaching of
players. New Zea land Rugby Football Union, 1990. 67 p.
169. Hirtz P. Beitrage zur Mathodik des Sportunte rrients. Greifswald, 1980, p . 88-109.
170. Hirtz P., Ludwig G., Wellnitz J. Potenzen des sportunterriehtz und ihre Nitzung fiir die
Ausbildung und Vervollkomm nung koordinativer Tatigkeiten. În: Theorie und Praxis der
Korperkultur, 1981, nr. 9, p . 680 -683.
171. Hirtz P., Ludwig G., Wellnitz J. Entwicklung koordinativer Tatigkeiten – ja, aber wie ? În:
Korpererziehung, 1982, nr. 8/9, p . 386 -391.
172. Marks R. Rugby Coaching Manual. Rothmans National Sport Foundation, In co -operation
with the Australi an Rugby Football U nion, 1977. 156 p.
173. Marks R. Rugby skills training, Queensland rugby union. 1979. 110 p.
174. Poulai n R. Rugby Jeu et entrainement. Paris: Ed. Amphora, 1976. 232 p.

135

ANEXE

136
ANEXA 1
Chestionar sociologic
(Răspunsurile la întrebările anc hetei
vor fi confidențiale și vor fi folosite
numai în scop științific.}
Mult stimate coleg,
Vă rugăm să participați la cercetările efectuate în scopul perfecționării sistemului de pregătire a
rugbi știlor juniori, vîrsta 16 -17 ani din Moldova.
Citiți cu atenție întrebările și bifați acele variante de răspuns care după părerea Dvs. sînt cele mai
oportune. Dacă răspunsurile dvs. nu corespund cu variantele enumerate mai jos, înscrieți varianta Dvs.
1.După părerea Dvs., nivelul de pregătire a rugbiștilor din R. Moldova este satisfăcător?

 Da;  Nu;  ____
2.La ce nivel se află pregătirea rugbi știlor juniori în țară?
 foarte înalt;
 înalt;
 mediu;  slab;
 foarte slab;

3.Care din factorii antrenamentului sportiv necesită o atenție sporită în pregătirea rugbi știlor juniori?
 pregătirea fizică generală;
 pregătirea fizică specifică;
 pregătirea tehnică;
 pregătirea tactică;
 pregătirea psihologică;
 pregătirea teoretică;
 _________________

4. La ce nivel se află pregătirea fiz ică specifică a rugbiștilor juniori la nivel național?
 foarte înalt;
 înalt;
 mediu;  slab;
 foarte slab;
 _______________

5.Considerați că e necesară individualizarea pregătirii fizice specifice a rugbiștilor juniori?
 Da;  Nu;  Parțial;  ___________
6. Ca re din calitățile motrice, după părerea dumneavoastră, necesită o atenție sporită în antrenamentul
rugbi știlor juniori ( subliniați 2 -3 variante )?
 Forța;
 Viteza;
 forța – viteza;
 rezistența;  capacitățile coordinative;
 suplețea;
 __________________
7. Care capacități coordinative, enumerate mai jos, considerați că este necesar de a acorda mai multă
atenție în procesul de antrenament al rugbi știlor juniori?
 capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor dinamici, spațiali -temporali a actului
motri c;
 capacitatea de menținere a echilibrului;
 simțul de ritmicitate;
 capacitatea de orientare în spațiu;
 capacitatea de relaxare automată a mușchilor;
 capacitatea de coordonare a mișcărilor.
8.Capacitățile coordinative vor influența pozitiv dezvoltarea alt or calități motrice ca:

 Forța;
 Viteza;
 Rezistența;  Suplețea;
 _________
9.Cît timp considerați că e necesar de a rezerva în cadrul u nui antrenament sportiv al rugbiști lor juniori
dezvoltării capacităților coordinative?
 10 %;

137
 20 %;
 30 %;
 40 %;
 _____

10.Cât timp considerați că ar fi necesar de a acorda dezvoltării capacităților coordinative în cadrul unui
antrenament (în procente) cu rugbi știi juniori?
 capacitatea de apreciere și reglare a parametrilor
dinamici, spațiali -temporali a actulu i motric 10%; 20%; 30%; 40%; _______
 capacitatea de menținere a echilibrului 10%; 20%; 30%; 40%; _______
 simțul de ritmicitate 10%; 20%; 30%; 40%; _______
 capacitatea de orientare în spațiu 10%; 20%; 30%; 40%; _______
 capacitatea de relaxare automată a mușchilor 10%; 20%; 30%; 40%; _______
 capacitatea de coor donare a mișcărilor 10%; 20%; 30%; 40%; _______

11. În care parte a lecției de antrenament în jocul de rugby la juniori considerați mai eficientă
dezvoltarea capacităților coordinative?
 partea pregătitoare;
 partea fun damentală;
 partea de încheiere;
 toate;
 ______________

12. În ce perioadă de pregătire a rugbi știlor juniori considerați că va fi mai eficientă dezvoltarea
capacităților coordinative?

 perioada pregătitoare;
 perioada precompetițională;
 perioada competițio nală;
 perioada de tranziție;
 ________________

13. Considerați că dezvoltarea capacităților coordinative va influența calitatea jocului de rugby la
juniori?

 Da;
 Nu;
 Și da și nu;
 __________
14. Care din componentele antrenamentului sportiv vor fi influen țate mai mult prin dezvoltarea
capacităților coordinative la rugbi știi juniori?

 Pregătirea fizică generală;
 Pregătirea fizică specială;
 Pregătirea tehnică;
 Pregătirea tactică;
 Pregătirea teoretică;
 ____________________

Vîrsta _________________
Vechimea î n muncă_____________
Grad didactic; categorie de antrenor_________
Vă mulțumim mult pentru ajutorul acordat!

ANEXA 2
Plan anual experimental de pregătire a rugbiștilor de 16 – 17 ani
Tabelul A 2.1. Plan anual de pregăti re
OBIECTIVE PERFORMANȚĂ TESTE/
BAREMURI PREG. FIZICĂ PREG. TEHNICĂ PREG. TACTICĂ PREG. PSIHOLOGICĂ
1. Loc I
2. Crearea unui grup
puternic 1. Motrice
2,Tehnice
3. Coordinat 1. Dezvoltarea forței generală și specifice.
2.Dezvoltarea puterii (forței explo zive)
3. Dezvoltarea rezistenței generale și specifice
4. Dezvoltarea vitezei de reacție și a capacităților
coordinative 1. Îmbunătățirea tehnicii individuale.
2. Îmbunătățirea tehnicii de compartiment cu accent
pe jocul la pachetul de înaintare 1. Perfecționarea sistemului
de apărare
2. Perfecționarea circulației
jucătorilor în atac pe grup e 1. Responsabilizarea individuală a
fiecărui jucător
2. Îmbunătățirea concentrării mentale
3. Dezvoltarea încrederii în partener și în
sine Date

LUNI IANUARIE FEBRUARIE MART IE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
Macrocicluri 1
PAUZĂ 2
Mezocicluri 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Microciluri
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
ZILE 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 CAL. COMP
Intern TUR
CAMP TUR CAMP T.
INT. RETUR CAMPIONAT
Internațional CE
U18 Periodizare Faza pregăt. P PREGĂTITOARE COMPETIȚIONALĂ REF. PREGĂTITOARE COMPETIȚIONALĂ REF. P
Forță Forță maximă F. Spec. Adaptare biologică Refacere Forță generală și explozivă Menținere Refacere
Rezistență Anduranță
aerobă Ef. Mixt Specifică jocului Refacere Acumulare aerobă Menținere Refacere
Viteză Viteză de reacție / viteză de deplasare / viteză de execuție Refacere Viteză de reacție Menținere Refacere
Dob. depr. Îmbunătățirea tehnicii individuale și de compartiment/ Stabili rea și aplicarea sistemului de joc Simulare joc
Psihologic Stabilire obiective Dezvoltare strategie competițională Simulare strategie FACTORII ANTRENAMENTULUI
Pregătirea
Fizică 75% 40% 25% 25% 25% 20% 60% 40% 25% 25% 20%
Pregătirea
Tehnică 20% 30% 30% 30% 30% 60% 20% 30% 25% 25% 60%
Pregătirea
Tactică 5% 20% 30% 30% 30% 20% 15% 20% 35% 35% 20%
Pregătirea
Teoretică – 5% 10% 10% 10% – 5% 5% 10% 10% –
Pregătirea.
Psihologică – 5% 5% 5% 5% – – 5% 5% 5% –
Volum/antr. 90 110 95 95 100 75 90 110 95 95 75
Intensitate /antr. 70-80% 90-95% 90% 90% 90% 75% – 75% 80-90% 90% 95% 75%
Testări x x x x
Control medical x x

ANEXA 3
Mezociclu exper imental de pregătire a rugbiștilor de 16 – 17 ani
Tabelul A 3. 1. Mezociclu perioadei de pregătire
Obiective: – ameliorarea capacității de efort;
– dezvoltarea forței musculare;
– îmbunătățirea tehnicii individuale cu accent pe dezvoltarea capacitățil or coordinative;
– perfecționarea acțiunilor tactice individuale și de grup .
– îmbunătățirea concentrării mentale
Microciclu I Microciclu II Microciclu III Microciclu IV
Luna Ianuarie Februarie
Ziua 12 13 14 15 16 17 19 20 21 22 23 24 26 27 28 29 30 31 2 3 4 5 6 7
Num. Antrenamentului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
Ora 17 18 16 18 17 10 17 18 16 18 17 10 17 18 16 18 17 10 17 18 16 18 17 10
Locul de desfășurare SJ SPA SF SPA SJ SF SJ SPA SF SPA SJ SF SJ SPA SF SPA SJ SF SJ SPA SF SPA SJ SF
Intensitate (%) 65 75 85 80 75 90 65 80 75 80 75 90 75 85 90 80 85 90 70 80 85 80 75 90
Volum (min.) 90 90 100 90 90 100 90 90 100 100 90 100 90 100 100 100 90 90 90 100 100 100 90 100 Conținutul pregătirii Pregătirea f izică:
Forța X X X X X X X X
Viteza X X X X X X
Rezistența X X X X X X X X X X
Detenta X
cap. coordinative X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X
Pregătirea tehnică:
tehnica de atac X X X X
tehnica de apărare X X X X
tehnica specifică X X X X
Pregătirea tactică:
tactica individuală X X X X
tactica de grup X X X X
tactica de echipă X X X X
Jocuri
complementare:
joc scoală X X X X X X X X
joc antrenament X X X X
joc verificare
Pregătirea teoretică X X
Pregătirea psihologică X X

ANEXA 4
Microcicle experimentale de pregătire a rugbiștilor de 16 – 17 ani
Tabelul A 4.1. Microciclu de adaptare 1
Obiective
mic-cl perfecționarea tehnicii individuale prin prisma mijloacelor coordinative
dezvoltarea capacității aerobe
ameliorarea pregătirii musculare – dezvoltarea echilibrului static și dinamic
Ziua MEZ I MICCICL I ANTR 1 MEZ I MIC CICL I ANTR 2 MEZ I MI CCICL I ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 55 – 60% 65 – 70 % 80 – 85%
Ob. antr. Obiective: perf. tehn icii individuale Obiective: ameliorarea capacității aerobe Obiective: ameliorarea pregătirii musculare Mijloace Încălzire fără balon -10min
Exerciții în griduri:
aranjare: 2 coloane cîte 2 fata in fata:

Model operațional 1

Regim de lucru: 4min lu cru- 2min odihna

Exerciții de restabilire
Încălzire: 600m x7min streicing
exerciții speciale atletice 2x30m fiecare
streicing 7min

capacitatea aeroba:
alergare tempou uniform 50% -3x3000m
pauza 7min, (restabilire completa)

Jocuri dinamice
Model oper ațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 20-25% din greutatea
max. 4x20rep
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ I MICCICL I ANTR 4 MEZ I MICCICL I ANTR 5 MEZ I MICCICL I ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 65 – 75% 75 – 80 % 80 – 85%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea capacității aerobe Obiective: perf. tehnicii individuale Obiective : ameliorarea pregătirii musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min streicing
capacitatea aeroba:
alergare tempo uniform 50%:
– pilieri, linia II – 1000m
– talonor, lin. III, mijloca șii –1200m
– centrii, funda și, aripi –1100m
Regim de lucru: 50 % din m ax. 6x4min
alergare, P -3min – streicing ; streicing 7min
Tehnica specifică în margine
Model operațional 4
Exerciții de restabilire Încălzire fără balon -10 min
Perfecționarea tehnicii paselor
pase in 3 -4 jucători :
– pase simple
– aceia și cu pasa in inter ior
– aceiaș i cu încruci șare
– aceia și cu redublare
4min lucru – 2 min odihna
Joc compensator (baschet)
Model operațional 5
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– extes ii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 20-25% din greutatea
max. 4x20rep
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4.2. Microciclu de adapta re 2
Obiective
microciclu perfecționarea tehnico – tactice individuale prin prisma mijloacelor coordinative
dezvoltarea puterii aerobe
ameliorarea pregătirii musculare – dezvoltarea echilibrului static și dinamic
Ziua MEZ I MICCICL II ANTR 1 MEZ I MICCICL II ANTR 2 MEZ I MICCICL II ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 60 – 65% 70 – 80 % 80 – 85%
Ob. antr. Obiective: perf. tehnicii individuale Obiective: ameliorarea capacității anaerobe Obiective: ameliorarea pregătirii musculare Mijloace Încălzire fără balon -10min
Exerciții în griduri:
aranjare: 4 coloane câte 4 fata in fata:

Model opera țional 1

Regim de lucru: 4min lucru – 2min odihna

Exerciții de restabilire Încălzire: 600m x7min streicing

Test australian (Naveta), 30/35×6

Regim de lucru: 2 serii, pauză – 5 min
7 min streicing

Jocuri dinamice
Model operațional 2

Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greutăților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 20-25% din greutatea
max. 4x20rep
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ I MICCICL II ANTR 4 MEZ I MICCICL II ANTR 5 MEZ I MICCICL II ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum : durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 65 – 75% 75 – 80 % 80 – 85%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea puterii aerobe Obiective: perf. tehnicii individuale Obiective: ameliorarea pregăti rii musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min streicing
exerci ții speciale atletice 3x30m
streicing 7min
puterea aeroba: alergare tempo variat 5x 3min:
pilieri, linia II – 900m
taloner, lin. III, mijloca șii –1200m
centrii, funda și, aripi –1100m
1min -75%, 1min -25%, 1min -75%
Tehnica specifică la G.O.
Model operațional 7
Exerciții de restabilire Încălzire balon -15min
streicing 7min

Traseu tehnico – tactic

Model operațional 8
streicing 7min

Joc compensator(handbal)

Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din așezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebraț cu greutatea;
mușchii picioarelor:
– extensii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 20-25% din greutatea
max. 4x20rep
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4. 3. Microciclu de bază 1
Obiective
microciclu perfe cționarea tehnico – tactice de bază prin prisma mijloacelor coordinative și a acțiunilor tehnico – tactice pe compartiment
dezvolta rea capacității anaerobe ; dezvoltarea rezisten ței musculare
Ziua MEZ I MICCICL II I ANTR 1 MEZ I MICCICL II I ANTR 2 MEZ I MICCICL II I ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 65 – 70% 70 – 75 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: perf. tehnicii individuale Obiective: ameliorarea capacității anaerobe Obiec tive: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire fără balon -15 min
Model operațional 9
Acțiuni tactice în atac. Interacțiunea a 2
jucători în atac. Situații de supranumeric:
– pasa în partea deschisă
– pasa în partea închisă
– pasă din contact
– pasă din contact cu întoarcere
– pasă pe la spate le adversarului
– din placaj și după placaj

Exerciții de restabilire Încălzire: 600m x7min streicing
ameliorarea capacității anaerobe prin exerciții
speciale atletice :
– varia ții de alergări
– variații de deplasări
– variații de sărituri
Regim 1 se rie – 3x30m; streicing 7min .
Regim 1 serie – 3x50m; streicing 7min

Joc convențional : 4X4
Model operațional 10
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ I MICCICL II I ANTR 4 MEZ I MICCICL II I ANTR 5 MEZ I MICCICL I II ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 80 – 85% 85 – 90 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea capacității an aerobe Obiec tive: perf. tehnico -tactică grup,contactul Obiective: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min streicing
exerci ții speciale atletice 3x30m
streicing 7min
Alergare viteză:
– 6 x 20 m.
– 6 x 30 m.
– 6 x 50 m.
Revenire : la pas la locul startului între
execuții; 4 min între serii .
Perfecționarea tehnicii specifice individuale
Model operațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire balon -15min ; exerciții speciale în 2
contactul cu adversarul, solul, inițierea G.S:
– percuție în pernă cu dreapt a/stîng a – revenire
– aceeași cu avansare înainte
– aceeași cu culcarea balonului la sol
– aceeași cu un jucător la suport
4min lucru – 2min odihna

Joc convențional: 10X10
Model opera țional 10

Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– extensii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4. 4. Microciclu de bază 2
Obiective
microciclu perfecționarea tehnico – tactică specifică prin prisma mijloacelor coordinative
dezvol tarea capacității anaerobe
dezvoltarea rezisten ței musculare
Ziua MEZ I MICCICL IV ANTR 1 MEZ I MICCICL IV ANTR 2 MEZ I MICCICL IV ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 60 – 65% 80 – 85 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: perf. tehnicii specifice în margine Obiective: ameliorarea capacității anaerobe Obiec tive: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire: exerciții fără balon -10min
streicing 7min
Exerciții în griduri:
aranjare: 4 coloane cîte 4 fata in fata:

Model operațional 1

Regim de lucru: 4min lucru – 2min odihna

Exerciții de restabilire
Încălzire: 600m x7min streicing
exerciții speciale atletice 2x30m
streicing 7min
capacitatea anaeroba. Alergări de suveică:
5 x 10m x 5 rep.
3 x 15m x 5 rep.
10 x 5 m 5 rep.

Joc scoală: 4X4
Model operațional 10
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ I MIC CICL IV ANTR 4 MEZ I MICCICL IV ANTR 5 MEZ I MICCICL IV ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 85 – 90% 75 – 80 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea puterii a naerobe Obiective: acțiuni tehnico -tactice individuale Obiective: dezvoltarea rezistenței musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min stre icing
exerciții speciale atletice 2x30m
streicing 7min
rezistența anaeroba. Alergări de viteză:
6 x 100m x p – 30 s.
4 x 200m x p – 1 min.
2 x 4000m p – 2 min.

Jocuri dinamice
Model operațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire balon -15min

Trasee tehnico – tactice

Model operațional 8

Exerciții de restabilire
Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– extensii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 65 – 70% din greutatea
max. 4×12 rep.
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4. 5. Microciclu de șoc 1
Obiective
microciclu perfecționarea acțiunilor tactice colective în a tac și apărare prin prisma mijloacelor coordinative
dezvoltarea puterii anaerobe
dezvoltarea forței musculare
Ziua MEZ I I MICCICL V I ANTR 1 MEZ I I MICCICL V I ANTR 2 MEZ I I MICCICL V I ANTR 3
Locul Sala de jocuri Manej atletism Sala polivalentă de atletism
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 75 – 80% 80 – 85 % 95 – 100%
Ob. antr. Obiec tive: acț. teh -tactice de apărare în grup Obiective: dezvoltarea forță – viteză Obiective: dezvoltarea forței musculare Mijloace Încălzire: fără balon -10min
griduri:
Model operațional 9

Apărare în inferioare numerică:
– un apărător împotriva 2 atacanți;
– 2 apărători împotriva 3 atacanți;
– 3 apărători împotriva 4 atacanți;
– 4 apărători î mpotriva 5 atacanți.

Exerciții de restabilire Încălzire: 600m x7min streicing ; exerciții
speciale atletice 1 x 30m streicing 7min
exerciții forță – viteză:
Start din poziții variate – alergare 5 -7 m viteză
– din variații de alergări pe loc
– din variații de sărituri pe loc
– din poziții variate
Regim de lucru: 2 rep. fiecare – revenire
completă; 4 min pauză între serii
Jocuri dinamice
Model operațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 90 – 95% din greutatea
max. 4 x 6 – 8 rep.
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ II MICCICL VI ANTR 4 MEZ I I MICCICL VI ANTR 5 MEZ I I MICCICL V I ANTR 6
Locul Sala polivalentă de atletism Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrename ntului 90min
Intensitate: 85 – 90% 80 – 85 % 95 – 100%
Ob. antr. Obiective: dezvoltarea forță – viteză Obiec tive: circulație balon si jucători atac și ap Obiective: dezvoltarea forței musculare Mijloace Încălzire: 600m x7min streicing ; exerci ții speciale
atletice 3x30m ; streicing 7min
exerciții forță – viteză:
– căderi de pe stativ 20cm pe ambele -acceler.
– aceia și de pe stativ 40cm
– săritura peste gărduleț pe ambele – acceler.
– sărit peste 2 gărdulețe – accelerație
– aceia și căd. stat20 -40cm + săritură g ărduleț
Regim de lucru: 6 rep fiecare ; p – 4 min
între serii ; streicing 7min Joc. Dinam.
Model operațional 2
Exerciții de restabilire Încălzire: cu balon -15min ; streicing 7min

Circulația de balon și jucători în teren:
Regim de lucru 4 min lu cru – 2 min. pauză

Joc conven țional 10 X10

Model operațional 10

Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– exten sii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 90 – 95% din greutatea
max. 4 x 6 – 8 rep.
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4. 6. Microciclu de refacere după efort
Obiective
microciclu perfecț ionarea tehnicii individuale specifice prin prisma mijloacelor coordinative
refacerea organismului sportivului după efort

Ziua MEZ II MICCICL V ANTR 1 MEZ II MICCICL V ANTR 2 MEZ II MICCICL V ANTR 3
Locul Sala de jocuri Sala polivalentă de atletism Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 55 – 60% 65 – 70 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: perf. teh. individuale specifice Obiective: ameliorarea capacității aerobe Obiective: ameliorarea pregătirii musculare Mijloace Încălzire fără balon -10min

Tehnica specifică pe posturi :
– tehnica specifica nr. 9 și 10
– tehnica specifică ¾
– tehnica specifică la margine
(lansare și inițierea molului)

Model operațional 5
Joc compensator (handbal)
Exerciții de restabilire Încălzire: 600m x7min streicing
streicing 7min
capacitatea aeroba:
alergare tempo uniform 50%
Dozare: 4x1000m, p – 7 min streicing

Jocuri dinamice
Model operațional 2

Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 3
mușchii pieptului:
– împins culcat;
– ex. p/u piept la aparat.
mușchii umerilor:
– împins de la ceafa d in așezat;
– din stînd, ridicar ea greută ților prin lateral.
mușchii tricepsului:
– extensie de brațe la aparat, din stînd .
Regim de lucru: 10 % din greutatea
max. 4 x 10 rep.
Exerciții de restabilire
Ziua MEZ II MICCICL V ANTR 5 MEZ II MICCICL V ANTR 6
Locul Sala de jocuri Sala de forță
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 75 – 80 % 85 – 90%
Ob. antr. Obiective: perf. t eh. – tact. în 3 – 4 jucători Obiective: ameliorarea pregătirii musculare Mijloace

Pauză
Încălzire balon -15min
pase in 3 -4 jucători :
– pase simple
– aceia și cu pasa in interior
– aceia și cu încruci șare
– aceiaș i cu redublare
4min lucru – 2 min odihna

Model operațional 5
Joc compensator (baschet)
Exerciții de restabilire Încălzire: Model operațional 6
mușchii spatelui:
– tras din fata di n așezat;
– tras de sus din a șezat.
mușchii bicepsului:
– flexii din antebra ț cu greutăți;
mușchii picioarelor:
– extensii de picioare la aparat
– flexii de picioare la aparat
Regim de lucru: 10 % din greutatea
max. 4 x 10 rep.
Exerciții de restabilire

Tabelul A 4. 7. Microciclu precomp etițional
Obiective
microciclu perfecționarea tehnicii individuale și pe compartiment în atac și apărare prin prisma mijloacelor coordinative
învățarea și consolidarea tacticii colective în atac și apărare
ameliorarea potențialului fizic al sportivului
Ziua MEZ II MICCICL VII ANTR 1 MEZ II MICCICL VII ANTR 2 MEZ II MICCICL VII ANTR 3
Locul Teren sportiv Teren sportiv Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitat e: 75 – 80% 85 – 90 % 90 – 95%
Ob. antr. Obiective: perfecț. tacticii compartiment Obiective : Acțiuni tactice de echipă Obiective: ameliorarea pregătirii musculare Mijloace Încălzire: cu balon balon -10min

Exerciții de grid :
Model operațional 1
Exerc iții forță – viteză:
– din poziții variate
Regim de lucru: 2 rep. fiecare – revenire
completă; 4 min pauză între serii
Tactica pe compartimente:
– joc desfășurat ¾;
– joc grupat înaintașii.
Exerciții restabilire. Încălzire: 400m x7min streicing
Exerciții sp eciale atletice 2x30m fiecare,
streicing 7min

Lansarea jocului de la momentele fixe

Joc convențional: atac – apărare
Model operațional 10
Exerciții restabilire.
Încălzire: apropiată jocului oficial

Ex: pentru forță – viteză, viteză – rezistență:
Model operațional 11
– execu ții în scăriță;
– exerciții în gărdulețe.
Regim de lucru: 6 rep. fiecare – revenire
completă; 4 min pauză între serii

Mișcare generală – atac – apărare

Exerciții restabilire.
Ziua MEZ II MICCICL VII ANTR 4 MEZ II MICCICL VII ANTR 5 MEZ II MICCICL VII ANTR 6
Locul Teren sportiv Teren sportiv Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 70 – 75% 80 – 85 % 95 – 100%
Ob. antr. Obiective: perfecț. tehnicii specializate Obiective: tactica colect. de joc, tehnica în ap Obiective: verificarea pregătirii echipei Mijloace Încălzire: 2x400m x7min streicing

Tehnica specifică pe posturi :

– tehnica specifica nr. 9 și 10
– tehnica specifică ¾
– tehnic a specifică la margine
(lansare și inițierea molului)
Exerciții restabilire. Încălzire: apropiată jocului oficial

Pregătire pentru joc

Tehnica placajelor și a blocării adversarului

Exerciții restabilire.
Încălzire: către jocului oficial

Joc verific are

Exerciții restabilire.

Tabelul A 4. 8. Microciclu competițional
Obiective
microciclu perfecționarea tehnicii individuale și pe compartiment în atac și apărare prin prisma mijloacelor coordinative
consolidarea tacticii colective și de echipă î n atac și apărare
menținerea potențialului fizice a jucătorului
Ziua MEZ IV MICCICL XVII ANTR 1 MEZ IV MICCICL XVII AN TR 2 MEZ IV MICCICL XVII ANTR 3
Locul Teren sportiv Teren sportiv Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 90mi n durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 70 – 75% 80 – 85 % 90 – 95%
Ob. antr. Obiective: perf. tehnicii individuale Obiective: tactica colectivă în apărare Obiective: ridicarea potențialului fizic al sportiv Mijlo ace Încălzire: 2x300m x7min streicing
Exerciții în griduri:
Model operațional 1
aranjare: 4 coloane cîte doi fata in fata:
– Regim de lucru: 4min lucru – 2min odihna

Exerciții restabilire. Încălzire: 400m x7min streicing
Exerciții speciale atletice 2x30m ;
streicing 7min
Tactica colectivă în apărare:
– apărare împotriva jocului desfășurat;
– apărare împotriva jocului grupat;
– apărare împotriva jocului cu piciorul.
Exerciții iz ometrice :
Model operațional 12
decubit men ținut. 3x40sec,P=1min
anteri or, posterior lateral dreapta, st înga
Exerciții restabilire. Încălzire: apropiată jocului oficial
Alergare viteză:
– 6 x 20 m.
– 6 x 30 m.
– 6 x 50 m.
Revenire : la pas la locul startului între execuții;
4 min între serii .
Lansarea jocului la momentele fixe
Mișcare g enerală – atac – apărare

Exerciții restabilire.
Ziua MEZ IV MICCICL XVII ANTR 4 MEZ IV MICCICL XVII ANTR 5 MEZ IV MICCICL XVII ANTR 6
Locul Teren sportiv Teren sportiv Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 8 0min durata antr enamentului 70 min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 75 – 80% 80 – 85 % 95 – 100%
Ob. antr. Obiec tive: tehnica specializată compartim. Obiec tive: Modelarea tacticii colective de joc Obiective: victorie Mijloace Încălzire: 2x400m x7min str eicing

Tehnica specifică pe posturi :
– tehnica specifica nr. 9 și 10
– tehnica specifică ¾
– tehnica specifică la GO (acțiuni
tactice pe compartiment)
Exerciții iz ometrice : Model operaț . 12
decubit men ținut. 3x40sec,P=1min
anterior , posterior lateral dreapta, stînga
Exerciții restabilire. Încălzire: către jocului oficial

Pregătire tactică pentru joc

Tehnica placajelor și a blocării adversarului

Exerciții restabilire. Încălzire: către jocului oficial

Joc oficial

Exerciții restabilire.

Tabe lul A 4. 9. Microciclu de restabilire
Obiective
microciclu perfecționarea acțiunilor tehnico – tactice individuale prin prisma mijloacelor coordinative
refacere activă
Ziua MEZ VI MICCICL XXIII ANTR 1 MEZ VI MICCICL XXIII ANTR. 2
Locul Teren sportiv Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 90min durata antrenamentului 90min
Intensitate: 55 – 60% 70 – 75%
Ob. antr. Obiec tive: refacere activă Obiective: refacere, perf. tehnicii individuale Mijloace Încălzire: alergare lentă 2 00mx7min
streicing

alergare tempou uniform 50%
Dozare: 4x400m, p – 7 min streicing

Jocuri dinamice
Model operațional 2

Exerciții restabilire.

Pauză Încălzire balon -15min :
pase in 3 -4 jucători :
– pase simple
– aceiaș i cu pasa in interior
– aceiaș i cu încruci șare
– aceiași cu redublare
4min lucru – 2 min odihna
Model operațional 10
Joc compensator (rugby tag)
Exerciții restabilire.
Ziua MEZ VI MICCICL XXIII ANTR 3
Locul Teren sportiv
Volum: durata antrenamentului 90min
Inten sitate: 75 – 80 %
Ob. antr. Obiective: refacere, acțiuni teh. –tact. colective Mijloace

Pauză Încălzire: alergare lentă 2 00mx7min streicing
Acțiuni tactice în atac. Interacțiunea a 2 – 3
jucători în atac.
Situații de supranumeric:
– pasa în p artea deschisă
– pasa în partea închisă
– pasă din contact

Model opera țional 10
Joc convențional 10 X10

Exerciții restabilire.

Pauză

149
ANEXA 5
Modele operaționale pentru dezvoltarea capacităților
coordinative a rugbiștilor de 16 – 17 ani

Tabelul A 5. 1. Model opera țional 1

Obiective: 1. P erfec ționarea tehnicii individuale prin prisma dezvoltării capacită ților coordinative
2. Perfec ționarea tehnicii purtării balonului

Exerci ții de grid

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

1 – deplasare înainte cu rotirea balonului
împrejurul trunchiului;
2 – aceea și cu trecerea balonului printre
picioare;
3 – deplasare înainte cu întoarcere la 360 g. cu
fixarea balonului la sol în fa ța coloanei;
4 – aceea și cu îndeplinirea de fente;
5 – deplasare înainte cu jonglarea balonului în
mîini deasupra capului;
6 – aceea și cu deplasare cu spatele înainte;
7 – aceea și cu pa și alătura ți, umărul
drept/stîng înainte;
8 – deplasare înainte cu schimbarea de baloane
din mînă în mî nă la centru și întoarcere în
aceea și coloană;
9 – aceea și cu schimb de baloane fixate la sol;
10 – aceea și cu schimb de baloane prin
transmitere.

5 – 6 repetări
fiecare exerci țiu
Păstrarea forma ției de lucru
Deplasare în alergare
Păstrarea controlul ui balonului
Întoarcere spre dreapta/stînga
Fixarea balonului pe sol
Fenta prin schimb de direc ție
Jonglarea concomitentă cu ambele
mîini cu control vizual al balonului
Privirea concomitenta spre balon și
spre colegul care se deplasează din
spate/lateral
Jucătorii vor începe exerci țiu
concomitent, transmiterea balonului
la mijlocul distan ței
Balonul va fi fixat pe sol
Transmiterea prin dreapta/stîng a

Variante:

– 2 coloane cîte 4 jucători față în față; – 6 coloane c îte 4 jucători față în față ;
– 4 coloane cîte 4 jucători față în față; – schimbarea balonului de baschet, volei .

150

Tabelul A 5. 2. Model opera țional 2

Obiective: 1. Dezvoltarea colaborării între jucători, simțul coechipierului, orientarea în
spațiu.
2. Ameliorare capacității aerobe

Jocuri dinamice:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Pețișoare în perechi
Jucătorii, în perechi, se repartizează liber pe
tot spațiul de joc. Se alege un conducător,
care va urmări jucătorii. La semnalul de
începere jucătorii aleargă liber pe tot
terenul. Pentru a nu fi prinși, ei trebuie să
formeze pereche cu alți jucători. Cel prins
fără pereche devine conducător.

5 – 6 min
jucătorii nu vor părăsi spațiul
de joc cel care vor părăsi
spațiul vor deveni conducători
nu vor elibera mâinile
jucătorul atins va deveni
conducător
privirea periferică pentru a
nu se ciocni cu alți jucători

Variante de jocuri :

– pețișoară cu și fără minge; – jocuri în perechi
– pețișoara eliminatorie; – uliul cloșca și puii etc.
– număr de pasele între jucători; – jocuri de transportare

151

Tabelul A 5. 3. Model opera țional 3

Obiective: 1. Dezvoltarea echilibrului static
2. Ameliorarea pregătirii musculare

Exerci ții de încălzire în sala de for ță

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

– menținerea echilibrului din sp rijin culcat
mâinile pe balon;
– aceia și cu executarea flotărilor;
– aceia și cu executarea flotărilor cu îndoirea
și dezdoirea bra țelor pe rînd;
– aceia și cu executarea săriturilor de
desprindere de balon;
– menținerea echilibrului din a șezat
picioarele î n aer;
– acela și exerci țiu cu îndeplinirea îndoirii și
dezdoirii de picioare;
– aceia și ca ex. 6 cu îndeplinirea simulantă a
îndoirii și dezdoirii de picioare și
trunchiului;
– aceia și ca ex. 8 cu întoarcerea trunchiului
spre dreapta/stînga;
– stând spriji n înapoi trunchiul în extensie,
joc de picioare cu întinderea picioarelor spre
înainte;
– aceia și ca ex. 8 cu desprinderea alternativă
a mâinilor de la sol.

30 sec fiecare,
1min pauză
între exerci ții

Menținerea pozi ției ini țiale
Mișcări robus te, lente
Pieptul atinge balonul
Păstrăm echilibru
Desprinderea foarte mică
Amortizarea căderii din
articula ția cotului
Menținem pozi ția fără mi șcări
Mîinile la ceafă
Picioarele se mi șcă numai din
articula ția genunchiului
Mișcări lente de flexie
Articula ția cotului atinge
articula ția genunchiului
Mișcări alternative
Trunchiul întins
Vârful piciorului spre înainte
Desprinderea alternativă a
mîinii și a piciorului de la sol

152

Tabelul A 5. 4. Model opera țional 4

Obiective: 1. Perecț ionarea tehnicii spec ializate în margine
2. Dezvoltarea capacității de colaborare, sincronizare, orientare

Exerci ții pentru perfec ționarea tehnicii specializate în margine:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice
– stînd fa ță în fa ță, transmiterea balonul ui
prin voleu partenerului;
– aceea și ca ex. 1 din pozi ție așezat;
– aceea și ca ex. 1 cu îndeplinirea a unei
rotații, așezări, pozi ției sprijin culcat;
– îndeplinirea de ”lifting” cu jonglarea de
balon a săritorului;
– îndeplinirea de ”lifting” cu mai mul te
lansări de balon consecutive;
– îndeplinirea de ”lifting” după executarea
unor exerci ții de for ță, viteză, mi șcări de
rotație;
– în blocuri de săritori și susținători, stînd
față în fa ță, transmiterea balonului prin
voleu după îndeplinirea de ”lifting” ;
– aceia și ca ex. 7 cu organizarea în diferite
forma ții.

30 sec fiecare
exerci țiu

4 – 5 repetări
fiecare
exerci țiu
Control al balonului, transmitere
către partener, cu o mină de sus
Așezat, picioarele întinse
Îndeplinirea exerci țiului compl et
Seva men ține jucătorul în aer
Jonglarea de pe o mînă pe alta
Păstrarea posesiei mingii
Brațele întinse
Îndeplinirea liftingului imediat
după îndeplinirea exerci țiilor
Susținătorii vor păstra pozi ția de
îndeplinire a tehnicii corecte
Lansarea de balon în condi țiile
respectării regulamentului

Variante de îndeplinire a exercițiului :
– îndeplinirea exercițiilor cîte 2, 4, 6 jucători;
– îndeplinirea „lifting” -ului de pe loc, după deplasări, după accelerații;
– îndeplinirea „lifting” -ului cu schimb de săritori, du pă executarea elementelor tehnico –
tactice(ex. pase).

153

Tabelul A 5. 5. Model opera țional 5

Obiective : 1. Dezvoltarea colaborării între jucători, simțul coechipierului, orientarea în
spațiu, simțul mingii.
2. Ameliorare capacității aerobe

Jocu ri compensatorii:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Jocuri compensatorii:
– mini fotbal;
– baschet;
– handbal;
– rugbi – tag;
– reg – ball

2 reprize
10 – 20 min

se păstrează regulile esențiale
ale jocului sportiv;
se joacă pe ter en prevăzut de
regulamentul jocului;

Variante de jocuri :
– se va mări sau micșora spațiul de joc;
– se va mări sau micșora numărul de jucători ;
– se va juca cu diferite mingi (rugbi, baschet, fotbal, handbal, volei);

154

Tabelul A 5. 6. Model opera țional 6

Obiective: 1. Dezvoltarea echilibrului dinamic
2. Ameliorarea pregătirii musculare

Exerci ții de încălzire în sala de for ță:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

– Îndeplinirea exerci țiilor de dezvoltare
fizică generală pent ru trenul superior cu
greută ți mici în mâini;
– stând pe palme și genunchi, ducerea
mâinilor înainte și revenirea înapoi;
– aceea și ca ex. 2 cu ținerea greută ților în
mâini;
– din men ținerea echilibrului a șezat
picioarele în aer, transmiterea mingii pe
cerc;
– aceea și ca ex 4. cu balonul de
gimnastică

30 sec
fiecare,
1min pauză
între exerci ții
Mișcări lente cu amplitudă
Păstrăm echilibru
Mișcări simultane
Menținem pozi ția cu mi șcare
a mîinilor înainte
Picioarele nu se mi șcă numai
din articula ția genu nchiului
Transmiterea balonului de la
piept
Mîinile întinse pentru
prinderea balonului
Picioarele nu ating solul
În grup de 3 – 4 jucători

155

Tabelul A 5. 7. Model opera țional 7

Obiective: 1. Dezvoltarea echilibrului dinamic
2. Perfecționarea tehnicii specifice la grămada ordonată

Exerciții pentru perfecționarea tehnicii în grămada ordonată

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

– stînd față în față culcat facial – din
poziția legat – ridicare în pozi ție de
împingere în G.O. fără ajutorul
brațelor ;
– aceeași cu revenire în poziție inițială;
– din poziția de împingere în G.O.
rotire împrejurul axei;
– aceeași cu torsiune de trunchi spre
dreapta – stînga
– aceeași cu rotire în ambele direcții
consecutiv;
– aceeași cu deplasare spre înainte
înapoi;
– aceeași cu trecere unui jucător în
genuflexiune și revenire.

5 – 6
repetări
fiecare
Poziția trunchiului întinsă
Se păstrează echilibru
Mîinile pe trunchiul
partenerului
Flexie și extensie din
articulația genunchiului
Privirea spre înainte
Deplasare în sincronizare
Palmele nu ating solul
Mișcările lente cu fixare a
poziției

Variante de îndeplinire a exercițiului :
– îndeplinirea ex ercițiilor cîte 2 jucători în echipă ;
– îndeplinirea ex ercițiilor cîte 3 jucători în echipă;
– îndeplinirea exercițiil or după executarea exercițiilor de forță, alergare, sărituri.

156

Tabelul A 5. 8. Model opera țional 8

Obiective: 1. Perfec ționarea acțiunilor tehnico -tactice a jocului
2. Dezvoltarea capacită ților coordinative specifice jocului (trasee tehnico –
tactice)

Îndeplinirea procedeelor tehnico -tactice în viteză:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Traseu tehnico – tactic:

– grup de 4 jucător. Executarea 5 flotări –
percu ție în pernă – pase în scări ță;
– grup de 3 jucători. Rostogolir e înainte –
îndeplinirea placajului – pase în scări ță;
– executarea ex. 1 și 2 consecutiv în grupe
câte 4, apoi rezolvarea situa ției de
supranumeric de 4 contra 2.

3 – 4 repetări
fiecare
Exerci țiul va începe la semnal
Execu ția procedeelor tehnic e
cu viteză, apropiată jocului
real
Trecerea rapidă de la
îndeplinirea unui procedeu
tehnic la următorul fără pauze
Comunicare între parteneri
pentru execu ția simultană
Revenirea la pozi ția ini țială
de începere a exerci țiului la
pas
Variante :
– îndeplinirea traseelor cîte 1, 2, 4 jucători concomitent;
– alternarea procedeelor tehnice: atac – atac, atac – apărare, apărare – apărare;
– alternarea procedeelor tehnice atac – apărare cu acțiuni tactice atac – apărare;
– combinarea elementelor tehnice și acțiunilor tactice cu exerciții speciale pentru dez.
calităților motrice

157

Tabelul A 5. 9. Model opera țional 9

Obiective: 1. Perfecționarea acțiunilor tehnico -tactice de atac apărare
2. Dezvoltarea capacităților de orientare în spațiu, simț al coechipierul ui etc.

Situații de supranumeric

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

2 atacanți – contra – 1 apărător;
3 atacanți – contra – 2 apărători;
4 atacanți – contra – 3 apărători;
6 atacanți – contra – 4 apărători.

3 – 4 repetări
fiecare – jucătorul atacant va purta
balonul
– apărătorul va bloca numai
jucătorul cu balon
– se va păstra spațiul limită a
exercițiului
– purtătorul de balon se va
deplasa spre înainte creînd
spațiu coechipierului
– viteza execuției apropiate
jocului rea l
Variante :
– se va mări sau micșora spațiul de îndeplinire a exercițiului ;
– se vor combina situațiile cu execuție continuă ;
– se vor executa acțiunile după îndeplinirea sarcinilor puse de antrenor .

158

Tabelul A 5. 10. Model opera țional 10

Obiective: 1 . Ameliorarea capacită ții aerobe
2. Joc școală (perfec ționarea ac țiunilor tactice de grup)

Joc conven țional

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Joc convențional pe teren și număr de
jucător redus

4 min joc –
2 min pauză Reguli de joc specifice:
– începerea și reînceperea
jocului va fi din lovitură
indirectă;
– jucătorul atins cu două
mîini de apărător va fi
considerat placat;
– după ce atacantul a fost
atins, balonul va fi culcat la
sol și va fi jucat de acela și
jucător prin transmitere;
– se va juca pînă la două
încercări.

Variante :
– 3 X 3 pe teren cu dimensiunile 20 X 10 m;
– 4 X 4 și 5 X 5 pe teren cu dimensiunile 40 X 20 m;
– 10 X 10 pe teren cu dimensiunile 40 X 20 m cu formarea grupajelor.

159

Tabelul A 5. 11. Model opera țional 11

Obiective: 1. Dezvoltarea forță viteză
2. Dezvoltarea simțului de ritmicitate

Exerciții la scărițe și gărdulețe:

Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Exerciții la scăriță:
– alergare cu pășire a unui picior în
fieca re spațiu;
– aceiași cu pășirea a ambelor picioare în
spațiu;
– aceiași cu umărul drept/stîng/spatele
înainte;
Exerciții la gărdulețe:
– alergare cu pășire peste gărdulețe;
– aceiași cu umărul drept/stîng/spatele
înainte;
– aceiași cu pățirea ambelor peste fiecare
gărduleț;

4 serii – 6
repetări
fiecare
se păstrează intervalul între
executanți;
se păstrează ritmul și viteza
pe întreg timp al execuției;
brațele se mișcă alternativ
picioarelor
nu se atinge
scărița/gărdulețul

Variante :
– îndeplinirea exercițiilor cu balon purtat;
– îndeplinirea exercițiilor cu transmiterea balonului;
– îndeplinirea exercițiilor după îndeplinirea unor exerci țiilor;
– îndeplinirea exercițiilor cu întrate și ieșire în accelerație.

160

Tabelul A 5. 12. Model opera țional 12

Obiective: 1. Dezvoltarea forței izometrice
2. Ameliorarea pregătirii musculare
Conținutul pregătirii Dozare Indica ții metodice

Exerciții izometrice:

Decubit menținut:
– anterior;
– posterior;
– dreapta;
– stîngă.

3X40 sec.
P – 1 min
trunchiul întins
menține echilibrul
antebrațul întins pe sol
vîrfurile întinse
ex. începe odată cu startul
cronometrului
Variante de îndeplinire a exercițiului :
– îndeplinirea exercițiilor cu balansări din trunchi;
– îndeplinirea exercițiilor cu schimbarea continuă poziției trunchiului;
– îndeplinirea exerci țiilor după îndeplinirea elementelor tehnice de joc înainte și după;

ANEXA 6
Dinamica indicilor motrici în dependență de postul de joc

Figura A 6. 1. Dinamica indicilor pregătirii motrice la jucătorii înaintași în urma desfășurării experimentului pedagogic

Figura A 6. 2. Dinamica indicilor pregătirii motrice la jucătorii apărători în urma desfășurării experimentului pedagogic

163
ANEXA 7
Acte de i mplementare

164

165

166

167

168

169

CURRICULUM VITAE

NUMELE: BRAGARENCO
PRENUMELE: NICOLAE
PATRONIMICUL: PETRU

INFORMAȚII PERSONALE:
Data nașterii 02.02.1982
Locul nașterii or.Ștefan Vodă, s. Talmaza , R.Mold ova
Starea civilă căsătorit (2 copii)
Cetățenia Republica Moldova
Adresa str. M.Viteazu 52, Căușeni , R.Moldova
Telefon: (+373) 69287723
e-mail: nicu_0202@yahoo.fr

STUDII:
1989 -1998 Medii: școala medie Nr.4 din Căușe ni
1998 -2002 Universitare: Institutul Național de Educație Fizică și
Sport, actualmente USEFS, specialitatea: ”Antrenor –
manager în sport, profesor de educație fiz ică
sep. 2004 – martie 2005 Academia de Rugby din România
2004 -2005 Postuniversitare: studii la masterat de pe lângă
Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport
2005 -2009 studii la doctorantura de pe lângă Universitatea de Stat de
Educație Fizică și Sport

170
EXPERIENȚA PROFESIONALĂ :
2002 prezent Antrenor de rugby la Școala sportivă specializată de
acrobatică și rugby
2002 -2004 Profesor de educație fizică în Liceul „A.I.Cuza”, Chișinău
2002 -2007 Antrenor al lotului de juniori (U -17) la rugby
2002 -2008 Participant la stagiile internaționale de antrenor și arbitri
din România (U -17) la rugby.
2003 până în prezent Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, lector
universitar, TMJ.
2004, martie Participant la stagiul internațional de niv elul II de
antrenori, București, România
2005 Maestru în sport la rugby
2006 -2010 Membru al biroului Federației de Rugby din Moldova
2007, septembrie Participant la stagiul internațional de antrenori și arbitri
din Franța, Paris,
2008 Antrenor de gradu l I
2009, 2010, 2014 Antrenor al lotului de juniori (U -18) la rugby
2009, aprilie Participant la stagiul de antrenori de rugby, Chișinău
2012 Antrenor al lotului național de tineret (U -20) la rugby
2013 Antrenor de categorie superioară
2015 Arbitru d e categorie interna țională la rugby

LIMBI STRĂINE: româna, rusă – bine
franceză – citit, vorbit

ACTIVITĂȚI EXTRAPROFESIONALE : pasionat de sport, antrenament și competi ții la nivel
de copii, juniori și seniori, citit, excursii.

NICO LAE BRAGARENCO

171

Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat
sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, u rmează
să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Bragarenco Nicolae